Sinuciderea

Problema suicidului se impune tot mai categoric ca una cu valență globală, devenind tot
mai frecvent un act la care recurge individul în situații critice. Rata suicidului la nivel
mondial a crescut vizibil, fiind una dintre cele mai importante cauze de deces în
rândurile persoanelor. Cele mai frecvente sunt însă tentativele de suicid, statisticile
Organizației Mondiale a Sănătății arătând faptul că aproximativ câteva milioane de
persoane încearcă anual să își pună capăt zilelor.

Considerații generale:

Există o serie de definiții ale acestui termen, dintre care pot aminti:

1) În dicționarul de psihologie din anul 1978, sinuciderea este definită ca fiind acea
formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. Prin sinucidere nu se urmărește atât
moartea, deființarea propriei persoane, cât mai ales fuga de viață, de modul în care se prezintă
aceasta în condițiile date.

2) Având în vedere domeniul medical, relevantă este definiția dată de Organizația

Mondială a Sănătății: „Suicidul este actul prin care un individ caută să se autodistrugă, cu
intenția mai mult sau mai puțin autentică de a-și pierde viața, fiind mai mult sau mai puțin
conștient de motivele sale.”.

Recurgerea la sinucidere este determinată de o serie de factori, în acest sens putând fi

amintiți:

Factori psihiatrici:

Ceea ce se știe în general despre riscul suicidar provine din cercetările în cadrul cărora
au fost intervievate rudele sau prietenii victimelor, fiind vorba despre ceea ce specialiștii
numesc „autopsie psihologică”. Această abordare permite demonstrarea faptului că un număr
însemnat de persoane care se sinucid prezintă în lunile, respectiv, anii care precedă decesul
lor, semne sau simptome de tulburări psihiatrice cum ar fi: depresii majore, tulburari bipolare
(perioade de depresie care alternează cu stări euforice), anxietate și tulburări de
comportament, impulsivitate.
Anumite evenimente din viața persoanei:

O serie de evenimente din viața unui individ pot constitui factori declanșatori în ceea
ce privește sinuciderea. Printre acestea, pot fi amintite: pierderea unei persoane apropiate,
ruperea unei relații sau o relație tentionată, probleme de ordin profesional, comiterea unei
infracțiuni și teama de răspundere și pedeapsa penală.

Mediu:

Orice persoană își desfășoară activitatea în cadrul a două grupuri care îl influențează
constant – societatea (e.g. persoanele de la locul de muncă, din aceeași localitate) și
microsocietatea (de regulă, familia).

Deși familia ar trebui să fie mediul cel mai confortabil, în care dorințele să fie
satisfăcute în proporție cât mai mare, nu puține sunt cazurile în care aici se întâlnesc cele mai
profunde conflicte.

Se constată astfel că o mare parte a sinuciderilor își au motivația în probleme familiale

– relații conflictuale între membrii familiei, familii dezbinate și dezorganizate, abuzuri
(emoțional, fizic, sexual), divorțul, decesul unei persoane apropiate. Totodată, o istorie
familială cu antecedente de sinucidere poate constitui un factor determinant, prin invățarea
faptului că această modalitate este o cale de rezolvare a problemelor.

Mass-media

Se consideră faptul că rata suicidului crește în urma vizionării unor scene agresive la
tv, în mediul online. Mass-media dirijează indirect agresiunea spre sinucidere sau omor prin
publicizarea unor exemple, prezentându-le în fața unor grupuri ușor de influențat cum ar fi
adolescenții. În cazul acestora, stilul imitativ joacă un rol important în viața adolescenților,
imaginația acestora fiind captată de evenimente tragice sau eroice.

Condițiile de viață:

O cauză determinant-presantă care impinge individul spre sinucidere este înăsprirea

condițiilor de viață – nesiguranța zilei de mâine, lipsurile materiale, incertitudinea unui loc de
muncă.
Starea civilă:

S-a constatat că rata sinuciderilor este mai mare în rândul celibatarilor, a vaduvilor și
a persoanelor divorțate.

Traume de natură fizică: Individul fiind victima unui viol sau a unei violente fizice.

Se au în vedere sinuciderile victimelor motivate discriminarea pe baza orientării

sexuale.

Vârsta:

Motivele suicidare care apar în cazul copiilor sunt printre altele:existența

sentimentelor de culpabilitate pentru răul ce se produce în jurul lor, lipsa modelelor, frica de
pedeapsă, eșecul școlar, sarcinile în cazul fetelor, problemele familiale.

Tipuri de sentimente suicidare:

Pot fi amintite patru tipuri de sentimente și anume:

1) Sentimente de scuză și apărare în raport cu unele persoane din anturajul sinucigașului.

2) Sentimente vindicative pe care sinucigașul le-a dezvoltat față de unele persoane sau față
de sine. Acuzând pe alții pentru mizeria lor, ei caută să se răzbune, pedepsindu-i pe cei pe
care îi lasă în urma lor. Edificator în acest sens este următoarea scrisoare lăsată de o soție
soțului său: „Tu m-ai omorât.. Sper să fii fericit în inima ta, dacă ai într-adevăr așa ceva, deși
eu mă îndoiesc... De asemenea, lasă-mi copilul în pace. Dacă nu, am să revin mereu, tot restul
vieții tale. Tu ai fost un ticălos și crud...”

Unii sinucigași se pot simți foarte supărați pe ei înșiși deoarece au făcut ceva foarte
grav, suicidul realizându-se ca o formă de autopedepsire. Acesta este cazul „suicidului
remușcare”, când un individ se sinucide după ce a ucis o altă persoană, numit și suicidul
postagresional, simbol al sacrificiului.

3) Sentimentul filantropic, care îi face pe sinucigași mărinimoși și generoși față de lumea pe

care o abandonează. Acest sentiment poate îmbrăca diferite forme, de la donarea cadavrului
unor instituții medicale, până la donarea întregii averi unor instituții de caritate.
4) Sentimente suprarealiste, ce-i inundă pe sinucigași. Astfel, tensiunea puternică ce i-a
condus spre suicid începe să scadă și un calm copleșitor pune stăpânire pe ei. Spre exemplu,
multe persoane cu tentative de suicid în antecedente spun că nu au simțit nicio durere când și-
au secționat venele.

Sinucigașul;

Cu toții am văzut cazuri ale unor persoane care și-au pus capăt zilelor fără o explicație. Din
nefericire, nu există o soluție universal valabilă pentru a recunoaște o persoană cu gânduri
sinucigașe, totuși pot fi amintite o serie de semnale care anunță instalarea unei depresii sau a
intenției de sinucidere: sunt anxioase, ascunde faptul că are o suferință, au sentimente de
vinovăție si auto-dezgust, simt că sunt o problemă inclusiv pentru cei dragi ( Pot spune de
exemplu: „ Lumear ar fi mai bună fără mine”) își asumă de multe ori anumite riscuri, ca de
exemplu consumul de droguri, condusul cu viteză mare, tulburări de alimentație,neglijarea
aspectului fizic, au o dorință tot mai mare de a fi singure, stând departe de familie și de
prieteni, nemaiangajându-se în activități recreative, citesc materiale despre moarte și violență.
În momentul în care au luat decizia de a-și lua viața, vor avea un sentiment de calm și pace,
observându-se în cazul acestora o fericire bruscă și inexplicabilă după o lungă perioadă de
depresie sau anxietate.

Etapele sinuciderii:

Suicidul real, denumit și suicid de fapt, este actul prin care indiviul își dorește și
reușește să își suprime viața. Se consideră că acesta evoluează în trei etape distincte și
obligatorii: suicidație, suicidacție, respectiv, traumatizare.

Sinucidația

Așadar, sinucidația, prima fază a procesului suicidar, denumită și faza de incubație

sau faza mentală. Esta etapa în care subiectul își construiește motivația, punându-și problema
morții și a necesității de a muri sau de a continua să supraviețuiască.

În această etapă, indivizii nu prezintă tulburări comportamentale grave care să

deconspire intenția lor.

O dată incolțită în minte această idee, ea devine obsesivă, paralizând activitatea

psihică, până când se trece de la ideea cu caracter suicidar la posibilitatea de fapt a suicidului.
Sinucidacția

Odată contaminat cu „microbul” ideei de sinucidere, individul trece la etapa

pregătirilor concrete, prin căutarea formelor și a metodelor de îndeplinire a acestei idei,
denumită sinucidacție.

În această etapă, unele persoane își vor procura arme, substanțe toxice, funii, altele
vor studia tehnici noi pentru a le putea folosi în actul final – spre exemplu, efectuarea
nodurilor de funii sau vor analiza mersul trenurilor, locul cel mai inalt în vederea prabușirii în
gol.

Tot în această fază, un rol important este atribuit alegerii locului, în funcție de
predispozițiile fiecărui sinucigaș. De regulă, sinucigașii veritabili, cei care doresc cu adevărat
să-și curme viața, vor alege locuri ascunse, unde să nu poată fi găsiți – podurile caselor,
păduri în care se pătrunde cu greutate, vagoane scoase din uz și abandonate.

Traumatizarea

O dată stabilită metoda și după ce a fost ales locul de suprimare a vieții, are loc
punerea în practică a suicidului.

Statistici privind fenomenul suicidar:

I. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în fiecare an aproximativ 800 000 de

oameni se sinucid, aceasta fiind a doua cauză a morții la nivel global.

Ratele sinuciderii variază de la o țară la alta. Cele mai ridicate valori se întâlnesc în
țările Europei de Est – Lituania, Federația Rusă, Belarus, Estonia, dar și tări din Asia, cum ar
fi India.

Cele mai mici rate se întâlnesc în America Latină - Venezuela, Columbia, Asia –
Thailanda, Indonezia, Africa de Nord – Algeria, Egipt.

Având în vedere metodele preferate de suicid, acestea variază de la o țară la alta.

Spre exemplu, în Statele Unite ale Americii, s-a observat că principala metodă de suicid este
împușcarea. În Germania, multe persoane aleg să se arunce în fața trenului. În Hong Kong,
sinucigașii preferă să se arunce de pe clădirile înalte.
 II. În ceea ce privește România, anual sunt înregistrate între 2500 – 2800 de
sinucideri. Acestea au o pondere situată între 20-30% din totalul deceselor, situându-se
imediat după accidentele rutiere.

Cea mai frecventă metodă folosită este spânzurarea, urmată de intoxicarea voluntară,
precipitarea (căderea de la un nivel la altul), aruncarea în fața trenului, înec. Totodată, se
observă o preponderență a sinuciderilor în rândul persoanelor de sex masculin.

Printre cele mai întâlnite motive se numără: bolile sau tulburările psihice, conflicte cu
partenerul de cuplu, condiționate de sentimente de gelozie, divorț, abandonul căminului,
dificultăți financiare, conflicte cu rudele, inadaptare la regimul penitenciar, bolile incurabile,
probleme la locul de muncă.

Potrivit unui raport al Institutului de Medicină Legală „Miha Minovici”, topul

județelor în care au loc cele mai multe sinucideri sunt Harghita, cu aproximativ 34 de
sinucideri la 100 000 de locuitori și Covasna, cu 30 de sinucideri la 100 000 de locuitori
anual. Sunt urmate de județul Sălaj, cu aproximativ 18 persoane la fiecare 100 000 de
locuitori, Ilfov ș.a.

La polul opus, se situează județe precum Maramureș, Alba, Argeș.