Universitatea din București

Facultatea de Sociologie si Asistență Socială

Sinuciderea

Mițescu Cătălina-Ioana
Profesor coordonator: Mocanu Marian

2023
 Sinuciderea

Act prin care un individ isi provoaca propria moarte.

Sinuciderea este un fenomen complex, ce depaseste cadrul psihiatric la
care este redus frecvent, in masura in care se pune problema libertatii
omului si a optiunilor sale, inclusiv cea de a muri . Sinuciderea, cea de a
patra cauza de mortalitate generala, a doua cauza de mortalitate
la adolescenti (dupa accidentele de circulatie), ramane o problema sociala
grava, ale carei mecanisme si granite sunt adesea foarte dificil de deslusit.
Suicidul este de cele mai multe ori comis din disperare, a cărei cauză este
adesea atribuită unei boli mentale cum ar fi depresia, tulburarea bipolară,
schizofrenia, alcoolismul sau dependența de droguri. Adesea joacă un rol
și factorii de stres ca problemele financiare sau problemele ivite în
relațiile interpersonale. Printre eforturile de prevenire a sinuciderii se
numără și restricționarea accesului la arme de foc, tratarea afecțiunilor
mentale și abuzului de droguri și îmbunătățirea dezvoltării economice.

Din perspectiva psihanalitica, sinuciderea este tratata ca o forma de

autoagresiune, un potential agresiv care nu se poate manifesta asupra
unui obiect extern, centrandu-se asupra propriului eu si sfarsind prin a-l
distruge. .In cazul suicidului intreruperea vietii nu trebuie privita de
societate ca fiind un fapt clinic-psihiatric,ca pe o boala de care individul
sufera ci ca pe o dorinta de “a iesi” prin moarte dintr-o existenta
considerata de neacceptat pentru individ,o existenta care constringe si pe
care individul o respinge mental.Aceasta poate fi interpretata ca fiind o
trecere simbolica intr-un alt registru al vietii.Conceptul de “suicid” ne
mai poate trimite si la ideea de “satul de viata”, la convingerea ca viata
nu mai merita traita, la dorinta de a nu se mai trezi din somn.(1) Actul
sinucigas concentreaza in el un intreg univers de sentimente umane:
frustrarea, ura, gelozia, pasiunea morbida, lezarea demnitatii, violenta

1
proiectata asupra propriului eu, toate se impletesc cu pierderea
instinctului primordial al vietii.Factorii asociati unui risc sporit de
sinucidere sunt, in linii mari anxietatea, depresia si izolarea.

Studiul metodelor de suicid ofera importante elemente

motivationale pentru suicidal autentic, pentru suicidal patologic si pentru
cel de şantaj. Diverse modalitati de sinucidere: intoxicatia (otravirea) prin
substante toxice sau medicamente; spanzurarea, strangularea; aruncarea
de la inaltime (defenestrare, precipitare); aruncarea inaintea vehiculelor
aflate in mers (tren, tranvai, automobile); electrocutarea; asfixierea prin
inec cu apa, petrol, asfixierea cu gaz metan, bioxid de carbon; împuscarea
cu arme de foc; taierea cu arme albe; auto-lovirea cu obiecte dure; arsuri.
Substante toxice folosite in scop de suicid: acizii: acetic, azotic,
cianhidric, clorhidric, clorura de potasiu, cianura de potasiu; amoniac,
atropine, brom, cloroform, clorat de potasiu, cianura de potasiu;cocaine,
creolona, soda caustic, stricnina, sublimat coroziv. Bolnavii spitalizati
recurg de obicei la urmatoarele mijloace se sinucidere: spanzurare;
strangulatie; venesectie; defenestrare; inec (in baie); intoxicatie (prin
acumulare de medicamente). Metodele de suicid variaza in functie de
mediu geografic, varsta, sex, grup, fiindule caracteristice anumite
patternuri de suicid din care unii au facut o adevarata teorie.

Gândul „vreau să mor” apare de obicei atunci când oamenii suferă de

atât de multă durere emoțională, încât aceasta devine insuportabilă.
Această durere este adesea înrăutățită de frica de a fi o povară pentru alții
sau de a nu se mai regăsi nicăieri.Aceste voci interioare și durerile
emoționale pe care unii oameni ajung să le resimtă, îi pot determina să
creadă că nu merită să fie în viată – mai mult, ei pot ajunge să creadă că
absența lor le-ar face un bine celor din jur, ceea ce nu se poate aplica
niciodată. Rănirea sau moartea unei persoane nu va face altceva decât să
îi afecteze pe cei din jur. Studiile arată că fiecare persoană care se

2
sinucide are un impact direct asupra a cel puțin șapte persoane. Mulți
oameni experimentează gândurile suicidare, în special în perioadele
stresante sau atunci când se confruntă cu anumite probleme serioase de
sănătate fizică sau psihică. Gândurile suicidare pot fi stopate, tratamentul
fiind eficient în multe cazuri, însă primul pas se referă la a cere ajutor din
exterior.

O persoană care se gândește la sinucidere poate prezenta

următoarele simptome: ameninţă că se va răni sau se va omorî; caută căi
de a-şi lua viaţa; vorbeşte sau scrie despre moarte, faptul de a muri sau
sinucidere; exprimă lipsa de speranţă şi pierderea rostului în viaţă; arată
furie sau supărare şi caută răzbunare; are un comportament necugetat; se
simte blocată; bea alcool sau se droghează mai mult; se izolează de
prieteni, membrii familiei sau societate; este anxioasă sau agitată sau are
schimbări bruşte de dispoziţie; nu poate dormi sau doarme tot timpul;
simte că este o povară pentru ceilalţi.

Chiar daca sinuciderea se poate transmite de la indivi la individ ,

aceasta nu inseamna a priori ca ,,molipsirea’’ produce efecte sociale ,
deci ca afecteaza rata sociala a sinuciderilor. Este posibil sa aiba doar
consecinte individuale si sporadice. Daca imitatia este cu adevarat o sursa
originala si fecundă a fenomenelor sociale, ar trebui să-și demonstreze
puterea mai ales in cazul sinuciderii, de vreme ce aceasta este terenul
unde acționează cu cea mai mare intensitate. Sinuciderea ne va oferi deci
mijlocul de a verifica puterea miraculoasă care se atribuie imitației .

Dacă influența imitației există, ea trebuie să fie ușor de verificat în

repartizarea geografică a sinuciderilor. Ar trebui să vedem că rata
caracteristică unei țări sau unei localitați se ,,transmite’’ localităților
învecinate .

Deși nu toate sinuciderile pot fi prevenite, unele strategii pot ajuta

la reducerea riscului. Acestea includ apelarea la ajutor , urmarea unui
tratament și obținerea sprijinului necesar pentru problemele de sănătate
mintală și construirea unei relații bune cu un medic sau alți profesioniști
din domeniul sănătații mintale. Construirea rețetelor de sprijin social,

3
cum ar fi familia , prietenii , un grup de sprijin sau legaturile create cu o
comunitate culturale sau religioasă.

Când o persoană primește tratament pentru o tulburare mintală,

poate dura mult timp ca gândurile de sinucidere să devină gestionabile și
să dispară complet. Un tratament bun este foarte important, dar este
posibil să nu elimine imediat riscul de suicid.

4
 Bibliografie:

 spitalulvoila.ro
 G. Ionescu. Valentina Neicu. V.Predescu.(1983). ,,Psihiatrie”,
editura Medicala
 C. Scripcaru. (1996). ,,Suicid si agresivitate”, editura Psihomnia,
 SfatulMedicului.ro
 churchofjesuschrist.org