Clasificarea firelor se poate face după mai multe criterii.

a) în funcţie de natura materiei prime:

♦ fire din fibre naturale (de origine vegetală sau animală), bumbac, liberiene, mătase, lână etc;

♦ fire din fibre chimice (artificiale sau sintetice), viscoză, cu pro, acetat, cazeină, poliamidă,
poliester, poliacrilonitril etc;

♦ fire din amestecuri (naturale cu artificiale, naturale cu sintetice), bumbac cu poliester, lână cu
poliester, bumbac cu viscoză etc;

♦ fire din fibre minerale, azbest, sticlă, carbon etc;

♦ fire din materiale speciale, cauciuc, metal, celofan etc.

b) în funcţie de structură:

♦ fire unice (simple);

♦ fire răsucite;

♦ fire cablate.
c) în funcţie de fineţe:

♦ fire fine, 5-15 tex (200-60 Nm);

♦ fire medii, 15-50 tex (60-20 Nm);

♦ fire groase, 50-100 tex (20-10 Nm).

d) în funcţie de torsiune:

♦ fire slab torsionate, am = 60-80;

♦ fire cu torsiune mică, am = 80-100;

♦ fire cu torsiune medie, am = 100-120;

♦ fire cu torsiune mare, am = 120-150;

♦ fire puternic torsionate, am = 150-250-300.

e) în funcţie de destinaţie:

♦ fire pentru ţesături (fire de bătătură, fire de urzeală);

♦ fire pentru tricoturi;

♦ fire pentru aţe, sfori, cabluri etc.;

♦ fire pentru articole tehnice şi speciale.

f) în funcţie de tehnologia de fabricaţie:

♦ fire cardate;

♦ fire pieptănate;

♦ fire tip vigonie (fire groase din deşeuri de bumbac);

♦ fire cablate (aţe de cusut, cabluri etc.);

♦ fire texturate;

♦ fire chenile (utilizate ca bătătură pentru covoare);

♦ fire neconvenţionale (fire cu autorăsucire, fire OE etc.).

g) în funcţie de modul de prezentare:

♦ fire înfăşurate pe ţevi (copsuri);

♦ fire înfăşurate pe bobine (cilindrice, tronconice etc.);

♦ fire sub formă de scul sau jurubiţe;

♦ fire înfăşurate în ghem.

h) în funcţie de elementele de structură:

♦ fire din fibre discontinue;

♦ fire din fibre continue sau filamentare;

♦ fire mixte (cu miez sau stratificate).