Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor Mai 2021

Master: MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE, GR. 3

Numele și prenumele: NICORESCU DIANA-GEORGIANA

Eseu la disciplina ”Etică și integritate academică”

Formarea unei culturi organizaționale etice o provocare pentru Universitățile din
România

De-a lungul timpului, termenul de etică a fost atent analizat și dezvoltat pe baza unor idei
filosofice și științifice, care să înțeleagă modul în care ea influențează acțiunile și alegerile individului.
Adeseori el acționează fiind influențat de diferiți factori, iar mai apoi se întreabă care este lucrul pe care l-
a făcut greșit, ori ce a dus la rezultatul neașteptat. Astfel, etica presupune o atitudine de reflectare critică
asupra comportamentului uman, lucru ce generează diferite rezultate în funcție de criteriile raționale
pentru decizii. Adeseori putem observa în diferite domenii tipuri vaste de comportamente care duc la
rezultate mai mult sau mai puțin dorite. Toate aceste acțiuni au la bază diferiți factori în care conduita de
etică și integritate academică este nu tocmai respectată. Principiile eticii sunt considerate a fi
directive/reguli de nivel superior din cadrul unor organizații ce sunt în echilibru cu respectarea unor
norme morale care să aducă din toate punctele de vedere stabilitate societății respective.
Unul dintre domeniile fundamentale în care etica și integritatea academică au un rol major este cel
universitar, el reprezentând mediul în care persoanele reușesc să formeze un întreg și să susțină
funcționarea acestuia. Cu siguranță nu este tocmai ușor de implementat aceste idei, întrucât numărul
persoanelor care interacționeză și trebuie să se conformeze este major, însă, din punctul meu de vedere,
treptat, poate să se definească prin normele pe care le impune. Rolul promovării eticii în domeniul
universitar aduce fără doar și poate numeroase avantaje, iar una dintre ele este faptul că, implementată
fiind, ea duce la crearea unui mediu propice dezvoltării și responsabilizării studenților. “La această oră,
puține universități românești au coduri de etică, cele mai multe vagi și inoperante, simple declarații de
principii. Și mai puține au Comisii sau Consilii de etică. Aceste comisii sunt greșit alcătuite în masă:
practic este vorba despre monopolul conducerii (de regulă al rectorilor, prorectorilor sau decanilor) asupra
conducerii acestei comisii.” Nepunându-se așadar accentul pe astfel de lucruri, domeniul universitar poate
avea de suferit, deoarece tinerii studenți nu acordă atenția și nu oferă respectul pentru instituția care îi
formează din punct de vedere profesional. Astfel putem vorbi despre un cerc vicios în care instituția de
învățământ nu pune accentul pe codurile de etică și integritate academică, iar masterandul/studentul nu
este interesat să le respecte ori să se focuseze pe avantajele pe care le pot aduce. Important este, însă,
lucru pe care aceștia nu îl conștientizează, faptul că mediul universitar le creează mediul propice pentru
dezvoltarea atât din punct de vedere profesional, cât și personal. Regulile, principiile impuse le vor defini
modul de a precepe lucrurile, de a privi din toate punctele de vedere și a găsi cele mai bune soluții pentru
a-i pune în cea mai bună lumină.
Cel mai mare obstacol, însă, în formarea acestei culturi în domeniul universitar, consider că este
reprezentat de faptul că lucrurile sunt privite subiectiv și nu este conștientizat impactul pe care îl are
asupra cadrelor didactice, dar și studenților. Cu toate că aceste coduri de etică, implementate fiind, duc la
stabilitate și echilibru, ele nu primesc atenția necesară, considerându-se că este de datoria tânărului să
respecte și să se supună tuturor restricțiilor. Acest lucru este adevărat, însă, pentru ca ele să fie respectate,
trebuie să existe și să fie aduse la cunoștință tuturor membrilor ei. De asemenea, accentul trebuie să fie
pus nu doar pe atribuțiile studentului, ci și al profesorilor. Aici putem vorbi despre una din cele mai
întâlnite probleme etice care generează un întreg conflict: favoritismul. Considerăm că această abatere
conduce spre un cerc vicios, deoarece, studentul, văzând că profesorul își arată simpatia pentru anumiți
colegi, își va pierde din respectul pe care trebuie să îl ofere și va răspunde fără interes, iar, în unele cazuri,
insolent. De aici, problemele pot degenera, fiind încălcat puternic codul de etică și integritate academică.
O altă formă de încălcare a normelor etice, la fel de gravă și nocivă precum favoritismul este
plagierea. Spunem nocivă deoarece majoritatea studenților ce recurg la un astfel tip de încălcare, pierd
treptat din calitățile ce îi defineau (încredere în forțele proprii, curaj, optimism) și devin influențabili.
Indiferent dacă vorbim despre cumpărare de materiale, copierea unui text în realizarea unui referat, sau
însușirea unui proiect ce nu îmi aparține și predarea acestuia ca fiind al meu, toate aceste acțiuni atrag
aceleași consecințe. ”Plagiatul, copiatul, „fabricarea rezultatelor de cercetare sau tentativele de corupere,
alături de alte comportamente incorecte, sunt practici declarate inacceptabile în codul de etică.
Respectarea proprietății intelectuale, a drepturilor de autor și a standardelor de integritate
academică sunt reglementate printr-un cod de etică, numărându-se printre criteriile de care se ține cont în
evaluarea studenților doctoranzi.” O altă dilemă etică întâlnită în universitățile din România este cea a
conflictului de interese. Astfel, fiecare membru își urmărește propriul scop, nepunând accent pe atribuțiile
sale și sarcinile pe care de fapt trebuie să le ducă la bun sfârșit pentru buna funcționare a întregului
sistem.
Una dintre cele mai utile măsuri ce pot fi luate în contextul prevenirii sau corectării acestor
abateri este validarea rezultatelor studenților. Majoritatea tinerilor nu sunt siguri pe răspunsuri, au rețineri
și preferă să nu vorbească decât să fie sancționați pentru ceea ce spun. În cazul în care profesorul le oferă
încrederea și îi încurajează să își susțină punctul de vedere, ei vor fi mai apoi mult mai degajați și siguri
pe ideile lor. Acest lucru va avea numeroase beneficii, întrucât cadrul didactic universitar va câștiga
respectul respectivilor tineri. Empatia și înțelegerea față de problemele studenților este o altă
măsură/modalitate prin care se poate preveni orice abatere de la etică, iar asta deoarece se creează un
mediu relaxat, bazat pe toleranță și sinceritate.
Urmând cursurile de licență ale altei universități din Iași, consider că pot face o paralelă,
susținând faptul că Universitatea noastră pune în centru nevoile și necesitățile studentului. De asemenea,
dilemele etice precum favoritismul și conflictul de interese sunt lipsite, întotdeauna profesorii încercând
să aloce atenție și interes fiecărui student în parte. Este cu siguranță un lucru benefic, contribuind prin
acest mod la dezvoltarea tânărului atât din punct de vedere profesional, cât și personal.