Carpinschi, Margarit, Organizatii Internationale

COLLEGIUM
{tiin]e politice
© 2011 by Editura POLIROM
Aceastã carte este protejatã prin copyright. Reproducerea integralã sau parþialã, multiplicarea
prin orice mijloace ºi sub orice formã, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format elec
tronic sau audio, punerea la dispoziþia publicã, inclusiv prin internet sau prin reþele de
calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea
recuperãrii informaþiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum ºi alte fapte similare sãvârºite fãrã
permisiunea scrisã a deþinãtorului copyrightului reprezintã o încãlcare a legislaþiei cu privire la
protecþia proprietãþii intelectuale ºi se pedepsesc penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în
vigoare.
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 7, sector 4,
040031, O.P. 53, C.P. 15-728,
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României:

ANTON CARPINSCHI
Organizaþii internaþionaele / Diana Mãrgãrit (coord). Iaºi: Polirom, 2011
Bibliog.
ISBN 978-973-46-1985-6
I. Carpinschi, Anton (coord.)

II. Mãrgãrit, Diana (coord.)
????
Printed in ROMANIA
Anton Carpinschi, Diana Mãrgãrit
(coord.)
ORGANIZAÞII
INTERNAÞIONALE
POLIROM
2011
Anton CARPINSCHI este profesor de Filosofie ºi ªtiinþe Politice la Universitatea
Al.I. Cuza din Iaºi. A publicat: Contemporary Political Doctrines. A Typological
Synthesis (1991); Orientãri ideologice actuale. Tendinþe ºi semnificaþii, (1991);
Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamicã, perspective (1992); Deschidere
ºi sens în gândirea politicã, (1995); ªtiinþa politicului. Tratat, vol. I (1998, în
colaborare cu Cristian Bocancea); Cultura recunoaºterii (2008). De asemenea,
studii introductive ºi îngrijiri de ediþii: Nikolai Berdeaev, Destinul omului în lumea
actualã (1993); Benjamin Constant, Despre libertate la antici ºi la moderni (1996);
Jean-William Lapierre, Viaþã fãrã stat? (1997); Michael Walzer, Despre tolerare
(2002); J.-J.Rousseau, Discurs asupra inegalitãþii. Contractul social (2006).
Diana MÃRGÃRIT este asistent universitar ºi doctorandã la Universitatea Al.I.

Cuza din Iaºi. Pregãteºte, în domeniul ªtiinþelor Politice, o tezã de doctorat
referitoare la mutaþiile suferite de fenomenul democratic în procesul de translaþie
de la nivelul naþional la cel internaþional, transnaþional ºi global.
Cuprins
Prefaþã ......................................................................................................... 7
Introducere. Organizaþiile internaþionale: probleme, concepte, tipologii ..................... 9
Partea I
Organizaþii internaþionale guvernamentale
Organizaþia Naþiunilor Unite referenþial al securitãþii internaþionale ........................

29 Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord. Eficienþa unei organizaþii
politico-militare .... 45
Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa. De la unul împotriva celuilalt la

unul împreunã cu celãlalt ............................................................. 56
Consiliul Europei. Revalorizarea democraþiei ºi a drepturilor omului......................... 66
Organizaþia Statelor Americane. Dilemele americanizãrii Americii ........................... 77
Asociaþia Naþiunilor din Sud-Estul Asiei. O regiune în cãutarea unui viitor ................ 89
Uniunea Africanã. Un proiect politic panafrican ................................................... 99 Liga
Statelor Arabe. Arena orgoliilor reunite ...................................................... 110
Partea a II-a
Organizaþii internaþionale non-guvernamentale
Consumers International. Avatarurile consumului ................................................123

Amnesty International. Libertatea de a lupta pentru libertate ..................................136
Greenpeace. Armele pãcii verzi ....................................................................147
Transparency International. Despre clar-obscurul corupþiei ....................................158
International Crisis Group. Între rãzboi ºi pace ...................................................169
Oxfam International. Cât de universal poate fi ajutorul umanitar? ...........................180
Epilog. Organizaþiile internaþionale ºi democraþia cosmopolitã ............................... 191
Prefaþã
Care sunt provocãrile contemporane cãrora ar trebui sã le rãspundã
organi zaþiile internaþionale guvernamentale ºi non-guvernamentale? Ar
putea acestea sã gestioneze problemele globale ale secolului XXI:
ameninþãrile la adresa pãcii ºi securitãþii internaþionale, împãrþirea
resurselor ºi decalajele economice, discrimi nãrile sociale, etnice, religioase,
de gen, poluarea ºi dezechilibrele climatice, încãlcarea drepturilor omului?
Într-o lume care depinde din ce în ce mai mult de cunoaºterea politicã ºi
înþelegerea dinamicii actorilor naþionali, internaþionali ºi globali, ce
contribuþii teoretice (mai) pot aduce ºtiinþele politice în explorarea ºi
modelarea universului relaþiilor internaþionale?
Valorificând achiziþiile din studiul relaþiilor internaþionale, lucrarea de
faþã îºi propune analiza organizaþiilor internaþionale dintr-o perspectivã
diferitã. Din nevoia depãºirii descriptivismului ºi formalismului excesiv
prezent, de regulã, în tratarea organizaþiilor internaþionale, propunem un
demers problematizant ºi prospectiv. În principal, acesta constã în avansarea
unei teorii comprehensive a organizaþiilor internaþionale, o teorie
eco-sistemicã. Evoluând în cadre geo-politice ºi bio-politice, într-un context
istoric determinat ºi o anumitã ambianþã etno-culturalã, organizaþiile politice
internaþionale pot fi explicate ºi înþelese, în opinia noastrã, printr-o abordare
de facturã eco-sistemicã. În acest scop, am construit o grilã analiticã
specificã prin care probãm validitatea teoriei eco-sistemice a organizaþiilor
internaþionale. În aceastã manierã, analizãm paisprezece organizaþii politice
globale, reprezentative opt guvernamentale ºi ºase non-guvernamentale.
Cercetând organizaþiile inter naþionale prin grila obiective-principii-structurã
instituþionalã-acþiuni, punem în evidenþã mecanismul eco-sistemic de
funcþionare ºi existenþã al acestora. Tot acest demers se subordoneazã
unui scop teoretic ºi practic: proiectarea unui spaþiu politic global ºi deschis,
capabil sã asimileze normele ºi procedurile democratice. În fapt, miza
teoreticã ºi aplicativã a lucrãrii noastre este aceea de a demonstra rolul
organizaþiilor globale în prefigurarea democraþiei cosmopolite.
Impactul, notorietatea ºi reprezentativitatea Organizaþiei Naþiunilor Unite,
Orga nizaþiei Tratatului Atlanticului de Nord, Organizaþiei pentru Securitate
ºi Cooperare
8 PREFAÞÃ
în Europa, Consiliului Europei, Organizaþiei Statelor Americane, Asociaþiei

Naþiunilor din Sud-Estul Asiei, Uniunii Africane ºi Ligii Statelor Arabe au
constituit un impor tant criteriu de selecþie. În ceea ce priveºte organizaþiile
internaþionale non-guver namentale, ne-am oprit la un numãr de ºase,
deoarece acestea ilustreazã direcþii majore de activitate ºi militantism civic:
protecþia consumatorului (Consumers International), drepturile omului
(Amnesty International), miºcarea ecologistã (Greenpeace International),
lupta împotriva corupþiei (Transparency International), gestionarea ºi
rezolvarea conflictelor (International Crisis Group), acþiunea umani tarã
(Oxfam International). În plus, acestea sunt analizate în ordinea cronologicã
a apariþiei lor în spaþiul global. Cele douã pãrþi centrale, dedicate
organizaþiilor guvernamentale, respectiv non-guvernamentale, sunt flancate
de o introducere ºi un epilog ce completeazã demersul nostru analitic.
Introducerea se concentreazã asupra definirii conceptelor, identificãrii
problemelor ºi reliefãrii tipologiilor organizaþiilor globale, în vreme ce epilogul
încearcã sã surprindã, din perspectiva acþiunii politice, rolul organizaþiilor
internaþionale în constituirea unei viitoare ºi dezirabile democraþii
cosmopolite, iar sub aspectul teoretic, validitatea ºi utilitatea unei teorii
eco-sistemice a organizaþiilor internaþionale.
Nedorind sã ignorãm bogata literaturã de specialitate naþionalã ºi
internaþionalã ce aduce în atenþie analize pertinente ale organizaþiilor
internaþionale, pe ansamblu sau individualizat, am considerat oportunã
folosirea surselor prime de informare: a) documentele oficiale ale
organizaþiilor acte constitutive, convenþii, decizii etc. ºi b) site-urile oficiale
ale organizaþiilor. Decizia de a utiliza asemenea surse de informare a fost
influenþatã nu doar de nevoia menþinerii obiectivitãþii, inerentã oricãrui
demers ºtiinþific, ci cu precãdere de dorinþa de a rãmâne consecvenþi, de la
prima pânã la ultima organizaþie, grilei noastre analitice. În plus,
organizaþiile sunt tratate frontal, ancorate în perspectiva prezentului, privite
în dinamica internaþionalã ºi evaluate prin prisma rãspunsurilor la
provocãrile istoriei.
Provocãrilor vieþii politice, exigenþelor comunitãþii ºtiinþifice, curiozitãþii
tinerilor cercetãtori ºi studenþilor am încercat noi sã le rãspundem în aceastã
lucrare. De altfel, cercetarea noastrã nu ar fi fost posibilã în absenþa tuturor
acestora. De asemenea, întâlnirile fructuoase cu eminenþi profesori de la
prestigioase univer sitãþi ne-au inspirat ºi susþinut eforturile. Un omagiu se
cuvine profesorului Jean William Lapierre. Mulþumirile noastre se îndreaptã,
în acelaºi timp, spre Jan Aart Scholte, Bertrand Badie, Adriano Giovannelli,
Daniel Dormoy, Maurice Andem. În egalã mãsurã, suntem recunoscãtori
tuturor colegilor din Iaºi ºi din þarã pentru schimburile de idei ºi opinii ce au
ajutat propriului nostru demers.
Iaºi, februarie 2011
Autorii
Introducere
Organizaþiile internaþionale:
probleme, concepte, tipologii
Secolul al XX-lea, secolul experienþei totalitare ºi al provocãrilor

demo craþiei, este, totodatã, unul al dezvoltãrii tehnologiei ºi
informaþiei, al înarmãrii nucleare ºi terorismului, al protecþiei mediului
ºi feminismului etc. Dincolo de multitudinea inovaþiilor politice,
tehnologice, militare etc., ultimele decenii ne-au relevat ºi o
perspectivã diferitã asupra a ceea ce, încã prin pacea de la Westfalia
(1648), s-a numit suveranitatea statului. Astfel, în urma primei
conflagraþii mondiale (1914-1918), statele au început sã
conºtientizeze dificultãþile gestionãrii, exclusiv în cadrul naþional, a
unor probleme economice, tehnologice ºi politice. Statele, subiecte
primare ale dreptului internaþional, se confruntau cu noi provocãri
transnaþionale (rãzboaie, migraþiile populaþiilor, miºcãrile de
eliberare a teritoriilor foste colonii etc.). În aceste circumstanþe,
dincolo de statele-naþiune, un alt tip de actori internaþionali încep
sã-ºi facã apariþia ºi, în egalã mãsurã, sã-ºi dovedeascã eficienþa:
organizaþiile internaþionale.
Relaþiile internaþionale dupã al Doilea

Rãzboi Mondial. Noi cadre analitice
Prin amploarea evenimentelor ºi consecinþele sale, Primul Rãzboi

Mondial a schimbat înfãþiºarea politicã a lumii. Odatã cu ivirea
actorilor inter naþionali distincþi de statele-naþiune, ordinea globalã a
început sã comporte
10 ORGANIZAÞII INTERNAÞIONALE
numeroase modificãri ce necesitau noi problematizãri ºi soluþionãri ºi

în plan teoretic. În consecinþã, teoriile relaþiilor internaþionale au
încercat sã includã în anumite paradigme evenimentele pe care
istoria le aducea mereu în atenþie. Paradigmei idealiste i-a corespuns
perioada interbelicã ºi a avut în centru construcþia wilsonianã a Ligii
Naþiunilor, iar în scurt timp i-a urmat realismul politic, ce a avut un
corespondent empiric de la începutul celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial pânã la finele Rãzboiului Rece. Acesta ºi-a manifestat
scepticismul cu privire la capacitatea organizaþiilor inter naþionale de
a reconfigura lumea politicã dintre state, fapt dovedit de eºecul celei
mai mari ºi mari promiþãtoare organizaþii din acea vreme, Liga
Naþiunilor. În ciuda faptului cã de la încheierea celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial pânã la momentul actual, numãrul situaþiilor de
cooperare inter naþionalã interguvernamentalã a crescut considerabil,
adepþii realismului politic nu considerã statele capabile de a renunþa
la propriile interese. Mai mult, susþin aceºtia, speranþele cu care sunt
învestite organizaþiile inter naþionale nu sunt ºi nu pot deveni
eficiente atât timp cât acestea constituie, încã, instrumente
politico-militare ºi economice ale statelor puternice (Mearsheimer,
1995, pp. 5-49).
Pe de altã parte, liberalismul internaþional ce caracterizeazã
statele liberale ºi organizaþiile internaþionale din punct de vedere
politic (Gismondi, 2008, p. 19) a cunoscut o recrudescenþã dupã
perioada Rãzboiului Rece, atunci când graniþele naþionale au
început sã se estompeze în favoarea glo balizãrii. Perspectiva
liberalã se concentreazã pe o ordine de tip win-win, în care toþi
actorii internaþionali implicaþi au de câºtigat. Din acest motiv,
liberalismul internaþional se opune realismului internaþional care inter
preteazã relaþiile internaþionale prin regula win-lose atunci când
unul câºtigã, în mod obligatoriu, celãlalt pierde. Egoismului ºi
preocupãrilor de satisfacere a propriilor interese ale statului, specifice
realismului politic, liberalismul le oferã un contraargument. Acesta ar
suna în felul urmãtor: Realiºtii cred cu siguranþã în posibilitatea
cooperãrii, cu precãdere sub forma alianþelor axate pe interes, dar
liberalii au în minte schimburi mai durabile, seculare în relaþiile dintre
state (Gismondi, 2008, p. 20). Revi talizarea liberalismului s-a
produs atât la nivel empiric, cât ºi normativ. Dupã ce comunismul ºi-a
gãsit sfârºitul politic în Europa de Est ºi dupã ce
ORGANIZAÞIILE INTERNAÞIONALE: PROBLEME, CONCEPTE, TIPOLOGII 11
Occidentul liberal ºi-a demonstrat superioritatea ideologico-politicã ºi
economicã, democraþia a fost interpretatã de autori precum F.
Fukuyama (Fukuyama, 1992) ºi M. Doyle (Doyle, 1983), drept unicul
regim de guvernare capabil sã asigure bunãstarea populaþiei, dar ºi
sã instaureze ºi sã consolideze pacea la nivel internaþional (Williams,
2001, pp. 241-252).
Paradigma (neo)liberalã internaþionalã preconizeazã extinderea la
scarã mondialã a democraþiei ºi a principiilor drepturilor omului. În
aceste circumstanþe, suveranitatea statelor-naþiune este deseori
pusã în discuþie deoarece, în numele concepþiei liberale occidentale
asupra drepturilor omului, o intervenþie în treburile interne ale statelor
nedemocratice ar fi oricând legi timã. Aceastã poziþie este
contracaratã de unii autori occidentali, T. Pogge (Pogge, 1994, pp.
85-118), D. Miller (Miller, 1994, pp. 133-158), care argu menteazã
ideea conform cãreia drepturile omului sunt mai curând respectate
într-o unitate teritorialã, politic determinatã, în interiorul
statului-naþiune, decât într-o guvernare cosmopolitã extremã ce ar
elimina suveranitatea.
În replicã, susþinãtorii (neo)liberalismului afirmã cã organizaþiile
inter naþionale constituie, prin natura preocupãrii lor de a asigura un
mediu internaþional al pãcii ºi securitãþii, al colaborãrii la nivel
economic, politic, socio-cultural, unul dintre modelele cele mai
relevante în privinþa inter dependenþei actorilor statali. Înscrisã în
paradigma instituþionalismului de tip (neo)liberal, interdependenþa
statelor poate asigura un climat de stabi litate internaþionalã în care
folosirea forþei nu ar mai fi necesarã (Nye, Keohane, 1977). Fãrã
îndoialã, interdependenþa pune în discuþie problema suveranitãþii
statelor ale cãror decizii sunt în permanenþã influenþate de actori
interguvernamentali sau transnaþionali. Totuºi, în acest angrenaj al
guvernãrii globale, urmând o logicã strict funcþionalistã, statele
conºtienti zeazã necesitatea acþiunii lor prin intermediul reþelelor
trans/interguver namentale care le ajutã sã reziste în faþa
complicatelor probleme actuale: terorism, crize economice, schimbãri
climaterice etc. (Keohane, 2002, p. 209). ªi, deºi guvernarea globalã
este departe de ceea ce ne-am dori, unii autori susþin cã aceasta ar
constitui cel mai bun lucru spre care putem tinde (Sutch, 2001, pp.
254-264).
În contextul acestor discuþii privind cadrele ºi limitele suveranitãþii
statelor-naþiune ºi al recunoaºterii tendinþei de creºtere a
interdependenþei,
rãmâne conceptul de stat-naþional al secolului al XXI-lea acelaºi cu

cel al secolului al XIX-lea? Conform noii realitãþi internaþionale, este
desuet sã privim suveranitatea naþionalã doar prin prisma dreptului
fiecãrui stat de a dispune de monopolul politic într-un cadru teritorial
determinat dacã provo cãrile internaþionale stau sub semnul unei
lumi globalizate ºi globalizante (Agnes, 2009). Prin urmare,
suveranitatea clasicã devine un nonsens atât timp cât statele nu îºi
mai doresc ºi nici nu mai pot fi unitãþi independente pe plan
internaþional. Astfel, suveranitatea trebuie redefinitã ca implicând
capacitatea unui stat de a relaþiona cu celelalte ºi nu de a fi ferit de
celelalte (Slaughter, 2004, pp. 266-2271).
Literatura de specialitate în domeniul relaþiilor internaþionale se
con centreazã, deseori, pe distincþiile dintre realismul ºi liberalismul
politic. Totuºi, situaþia organizaþiilor internaþionale poate fi privitã cel
puþin dintr-o triplã perspectivã. Astfel, dincolo de interpretarea
realistã ºi de cea liberalã, se evidenþiazã perspectiva constructivistã,
a cãrei autoritate epistemicã a început sã fie întrevãzutã încã din anii
80-90 ai secolului anterior. Preocupaþi de posibilitatea menþinerii
pãcii la nivel internaþional, adepþii constructivis mului descriu relaþiile
dintre state ca depinzând mai curând de conjuncturi politico-sociale
decât de specificul naturii umane. Maniera în care statele
reacþioneazã în plan internaþional nu poate fi niciodatã descrisã
conform unei axiome deoarece identitãþile ºi interesele acestora sunt
deseori diferite ºi conjuncturale. Spre deosebire de (neo)realism ºi
(neo)liberalism, constructi vismul analizeazã interesele statelor în
contextul interacþiunii social-politice, iar raporturile conflictuale sau
cooperante nu sunt considerate ca predeter minate (Weber, 2005, pp.
59-80).
Încã din anul 1992, A. Wendt, în articolul intitulat Anarchy Is What
States Make of It: The Social Construction of Power Politics,
subliniazã faptul cã (neo)realismul ºi (neo)liberalismul greºesc atunci
când încearcã sã descrie o logicã a anarhiei, neorealismul, o logicã
axatã pe conflict, iar neoliberalismul, o logicã axatã pe cooperare
(Wendt, 1992, pp. 394-395). În special politica neorealistã centratã pe
forþã ºi ameninþarea cu forþa induce o incontrolabilã logicã a
anarhiei, dezavuatã de autorul german. De altfel, A. Wendt manifestã
faþã de (neo)liberalism o atitudine mai puþin criticã decât cea faþã de
(neo)realism, arãtând cã slãbiciunea [celui dintâi]
constã într-o o stãruitoare reticenþã de a depãºi, la nivelul teoriei

sistemice, presupunerea individualistã cã identitãþile ºi interesele sunt
stabilite în mod exogen (Wendt, 1992, p. 425). Atitudinea sa este
mai apropiatã de (neo)liberalism, întrezãrind în acesta posibilitãþi de
valorificare ºi puncte de legãturã cu paradigma constructivistã,
ambele putând genera o doritã teorie procesualã a relaþiilor
internaþionale.
În realitate, fãrã a avea o logicã predeterminatã, anarhia e
rezultatul acþiunii spontane a statelor, al transformãrilor identitare ºi
de interese (Wendt, 1992, pp. 423-424). În contextul în care realitatea
internaþionalã nu mai vizeazã în mod exclusiv statele, menirea
organizaþiilor internaþionale ar trebui sã se concentreze asupra
formei colective a intereselor ºi identi tãþilor lor. Mai mult decât atât,
aºa cum aratã o reprezentantã de seamã a constructivismului (M.
Finnemore), statele sunt influenþate de organizaþiile internaþionale
nu doar în privinþa acþiunilor întreprinse, dar ºi a identitãþii, valorilor ºi
intereselor acestora (Finnemore, 1996). Ca agenþi ai lumii
internaþionale pe care au capacitatea de a o construi ºi modifica,
statele îºi deleagã interesele ºi identitãþile în cadrul structurilor
interguvernamentale, stabilind astfel conexiuni. Având în vedere
structurile organizaþionale internaþionale, statele se comportã ca
agenþi heteronomi, în sensul cã propria lor autonomie este limitatã de
autonomia celorlalte. În aceste circumstanþe, scena internaþionalã nu
trebuie descrisã ca fiind anarhicã, ci heteronomã, deoarece statele nu
reprezintã agenþi totalmente liberi (Onuf, 1998, pp. 58-78).
Organizaþiile internaþionale guvernamentale ºi
non-guvernamentale. Delimitãri conceptuale
Deºi conceptul de organizaþie internaþionalã este privit din multiple

perspective (sociologicã, economicã, istoricã, politologicã), pentru
lucrarea noastrã este relevantã abordarea din perspectiva relaþiilor
internaþionale. Prin urmare, ceea ce ne intereseazã acum sunt
accepþiunile conceptelor de organizaþie internaþionalã
guvernamentalã, respectiv non-guvernamentalã. Determinarea unei
direcþii sigure în descoperirea semnificaþiilor acestor
concepte este posibilã, cu atât mai mult cu cât dreptul internaþional,

prin textul Convenþiei de la Viena privind dreptul tratatelor între state
(23 mai 1969), stipuleazã cã prin expresia organizaþie
internaþionalã, se înþelege o organizaþie interguvernamentalã (art.
2.i, Convenþia de la Viena). Deºi definiþia propusã de Convenþie nu
explicã ceea ce presupune o organizaþie, ea instituie o relaþie perfect
sinonimicã între internaþional ºi guver namental. De la aceeaºi
premisã porneºte ºi M. Bettati atunci când explicã ceea ce este o
organizaþie internaþionalã, prin aceasta înþelegând, dupã cum
însãºi Convenþia recomandã, o organizaþie internaþionalã guverna
mentalã. Astfel, o organizaþie internaþionalã reprezintã o asociere
de state creatã printr-un tratat, dotatã cu o constituþie ºi organe
comune ºi posedând o personalitate juridicã distinctã de cea a statelor
membre (Bettati, 1998, pp. 33). În plus, organizaþiile internaþionale
interguver namentale constau în instituþii ce iau naºtere prin acorduri
formale între naþiuni ºi reprezintã guvernele acestora (Iriye, 2002,
pp. 1-2).
Accepþiunea propusã de M. Bettati asupra organizaþiei
internaþionale interguvernamentale contureazã cadrul în care
aceasta se naºte: printr-un acord de voinþã al statelor, instituit de un
tratat*, pe baza unor instituþii specifice ºi posedând personalitate
juridicã diferitã de cea a statelor membre. Cel din urmã element
denotã capacitatea oricãrei organizaþii de a acþiona în nume propriu,
ca actor internaþional distinct de statele ce fac parte din ea sau de
oricare alt stat terþ [se înþelege un stat care nu este parte la tratat
(art. 2.h) Convenþia de la Viena)]. Deºi, în mod formal, statele sunt
cele ce pot deveni parte a unei organizaþii interguvernamentale,
totuºi, ele îºi deleagã reprezentanþi ce participã la întrunirile acesteia.
Dintr-o asemenea raþiune, definiþia propusã de A. Iriye, deºi nu este
mai complexã decât cea a lui M. Bettati, pune accentul chiar pe ceea
ce ar presupune ideea de stat. Aºadar, prin stat sunt înþelese
naþiunea/naþiunile ce îl compun, dar ºi reprezentanþii cu puteri
depline pe care acesta îi deleagã în cadrul organizaþiei. Se poate
observa, astfel, cum statele inter-acþioneazã la nivel
* Prin expresia tratat se înþelege un acord internaþional încheiat în scris între state
ºi guvernat de dreptul internaþional, fie cã este consemnat într-un instrument unic,
fie din douã sau mai multe instrumente conexe ºi oricare ar fi denumirea sa
particularã (art.2.a Convenþia de la Viena).
guvernamental ºi, simultan, la nivel internaþional. Prin internaþional

se înþelege sensul imprimat de J. Bentham acestui nou termen
cãruia el însuºi îi dãduse viaþã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi
anume, orice tip de relaþie dintre state (Buzan, Little, 2009, p. 50).
Ceea ce, în manierã uzualã, numim organizaþie
interguvernamentalã, C. Amerasinghe numeºte organizaþie
internaþionalã publicã, opusã celei private (non-guvernamentale).
Organizaþia publicã este de obicei, creatã de un tratat sau de o
convenþie la care statele sunt parte ºi membrii organizaþiei astfel
create sunt, în general, statele, deºi uneori, dar rar, guvernele pot fi
membre.[...] Alte douã elemente sunt uneori menþionate în conexiune
cu organizaþiile internaþionale publice. Acestea sunt: personalitatea
inter naþionalã (distinctã de cea a statelor sale membre) ºi
capacitatea de a încheia tratate. Deºi aceste caracteristici sunt, în
genere, împãrtãºite de toate organizaþiile internaþionale publice, este
îndoielnic faptul cã sunt intrinseci definiþiei unei organizaþiei
internaþionale publice (Amerasinghe, 2005, pp. 9-11). Organizaþiile
internaþionale interguvernamentale sunt publice prin faptul cã
deciziile pe care le iau vizeazã statele, în speþã guvernele statelor, în
timp ce organizaþiile non-guvernamentale sunt private, în sensul cã
deciziile ºi acþiunile lor sunt independente de voinþa statelor.
Elementele de noutate faþã de cele deja menþionate, aduse în
discuþie de cãtre J. McCormick, se referã, în primul rând, la
caracterul voluntar al participãrii ºi, în al doilea rând, la incapacitatea
organizaþiilor de a impune deciziile membrilor sãi. Prin urmare,
caracterul voluntar se extinde ºi la respectarea deciziilor
organizaþiilor. Astfel, organizaþiile internaþionale constituie un corp
ce promoveazã cooperarea voluntarã ºi coordonarea între sau dintre
membri, dar nu are nici autonomie, nici autoritatea de a impune
hotãrârile membrilor sãi. [...] Diferite tipuri de organizaþii
internaþionale s-au dezvoltat din diverse raþiuni ºi cu diferite structuri,
metode ºi scopuri. Majoritatea se încadreazã în douã mari categorii.
Organizaþiile intergu vernamentale au guverne naþionale ca membri
ºi lucreazã pentru a promova cooperarea voluntarã între aceste
guverne în probleme de interes comun. Ele au puþinã sau niciun fel
de autonomie deoarece membrii sãi iau toate deciziile importante ºi,
de obicei, au puþinã sau nicio abilitate de a impune acele decizii. [...]
Organizaþiile internaþionale non-guvernamentale sunt
corpuri ce lucreazã la nivel internaþional, înafara guvernelor, sau ce

constau în grupuri de organizaþii non-guvernamentale naþionale
(McCormick, 2002, p. 5). Spre deosebire de definiþiile lui M. Bettati ºi
a lui A. Iriye ºi asemenea lui C. Amerasinghe, J. McCormick
insereazã în conceptul de organizaþii internaþionale ºi pe cele
non-guvernamentale, distincte de guver nele statelor. Dacã
incapacitatea de a impune statelor membre deciziile sale este
caracteristicã unei organizaþii guvernamentale, cu atât mai uºor este
observabil acest lucru în cazul organizaþiilor non-guvernamentale.
Relaþiile internaþionale, la nivel guvernamental, transnaþional sau
transguver namental, se prezintã într-o manierã organizatã, de
regulã, sub forma instituþiilor specializate sau sub forma
organizaþiilor internaþionale. În aceastã ordine de idei, C. Archer
menþioneazã faptul cã trebuie fãcutã o distincþie clarã între
organizaþii internaþionale ºi instituþii internaþionale. Aceasta cu atât
mai mult cu cât unii autori din deceniile 60 -70 ale secolului al
XX-lea, precum P. Selznick (Selznick, 1966), M. Duverger (Duverger,
1972), I. Claude (Claude, 1964), înþelegeau prin organizaþie
internaþionalã un sistem raþionalizat sau un proces cu implicaþii admi
nistrative, nefãcând o distincþie clarã între organizaþii ºi instituþii.
Poziþia lui Archer este aceea cã, în teoria relaþiilor internaþionale,
spre deosebire de sociologie, sensul termenilor organizaþie ºi
instituþie este mult mai restrictiv, instituþiile aparþinând ºi fiind
subordonate organizaþiei (Archer, 2001, p. 2). De exemplu, instituþia
numitã Adunarea Generalã aparþine Organizaþiei Naþiunilor Unite.
Aºadar, instituþiile constituie anumite structuri cu atribuþii speciale;
acestea formalizeazã, legalizeazã ºi legitimeazã procese ºi interese
politice în cadrul oricãrei organizaþii. Dincolo de diversitatea ºi
complexitatea inerentã unui numãr vast de organizaþii internaþionale,
se relevã un corpus unitar de instituþii regãsibile în cazul tuturor.
Toate organizaþiile pe care lucrarea de faþã le trateazã au cel puþin o
instituþie cu abilitãþi decizionale, una cu atribuþii executive, o
instituþie cu atribuþii administrative ºi o instituþie juridicã. Aºadar, în
structura organizaþiilor se regãseºte principiul separãrii ºi conlucrãrii
puterilor, aºa cum a fost el modelat de modernitatea politicã: puterea
legislativã, puterea executivã ºi puterea judecãtoreascã. Astfel,
regãsim în structura genericã a organizaþiilor politice o instituþie de
tip parlamentar (Adunare Generalã, Parlament Pan-African etc.), o

structurã de tip executiv, fie la vârf (Consiliul de Securitate al
Organizaþiei Naþiunilor Unite, secretarul general, diferite comitete
executive politico-militare, politico-economice), fie la nivel
tehnico-birocratic (Secretariatul General) ºi o structurã judiciarã. Fãrã
nicio excepþie, toate organizaþiile internaþionale interguvernamentale
ºi non-guvernamentale au un secretariat, prezidat de un secretar
general, ale cãrui atribuþii privesc organizarea întâlnirilor celorlalte
instituþii, redactarea rapoartelor anuale referitoare la activitatea
organizaþiei, intermedierea organizaþie-opinia publicã,
organizaþie-comuni tatea internaþionalã. Instituþiile cu caracter juridic
ale organizaþiilor inter guvernamentale (Curtea Internaþionalã de
Justiþie din cadrul ONU, Curtea de Justiþie a Uniunii Africane, Curtea
Europeanã a Drepturilor Omului din cadrul Consiliului Europei, Curtea
Inter-Americanã a Drepturilor Omului din cadrul Organizaþiei Statelor
Americane) furnizeazã, în primul rând, expertizã juridicã organizaþiei
ºi instituþiilor sale, ºi în egalã mãsurã, pot fi petiþionate de cãtre state
(Curtea Internaþionalã de Justiþie a Organizaþiei Naþiunilor Unite,
Curtea de Justiþie a Uniunii Africane) sau de cãtre cetãþenii statelor
membre (Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a Consiliului
Europei, Curtea Inter-Americanã a Drepturilor Omului a Organizaþiei
Statelor Americane). Dincolo de tripartiþia puterilor, organizaþiile
interna þionale funcþioneazã ºi cu ajutorul unor structuri specializate
ce conecteazã organizaþia cu problematica ºi specificul obiectivelor
sale: unele din inte riorul organizaþiei (Comisarul pentru Drepturile
Omului din cadrul Consi liul Europei, Comisia Inter-Americanã pentru
Drepturile Omului) ºi altele din exterior, diverse organizaþii
non-guvernamentale sau semi-guvernamen tale cu rol consultativ
(Amnesty International, Consumers International, Transparency
International, Crucea Roºie pe lângã Organizaþia Naþiunilor Unite
etc.).
Nu putem concepe o organizaþie internaþionalã, în sensul
Convenþiei de la Viena, fãrã a avea în vedere dimensiunea strict
interguvernamentalã. Rolul crescând pe care unele organizaþii îl
joacã astãzi le poate transforma, în opinia unora, din entitãþi
interguvernamentale în entitãþi supranaþionale capabile sã oblige
statele membre sã urmeze, în anumite domenii, politicile organizaþiei
(Marchetti, 2008; Archibugi, 2008). Totuºi, prin organizaþii
internaþionale interguvernamentale înþelegem, printre altele,

Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU), Organizaþia Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO), Organizaþia pentru Securitate ºi
Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei (CE), Organizaþia
Statelor Americane (OSA), Asociaþia Naþiunilor din Sud-Estul Asiei
(ASEAN), Uniunea Africanã (UA), Liga Statelor Arabe (LSA) (dupã
cum indicã structura cãrþii) ºi nu Uniunea Europeanã.
Uniunea Europeanã, obiect politic neidentificat, dupã cum o
numise J. Delors în 1989, nu poate fi inclusã în seria organizaþiilor
internaþionale clasice deoarece transcende sfera unei structuri
internaþionale interguver namentale, devenind, prin urmare, o
organizaþie supranaþionalã (Bideleux, 2001, p. 226). Faptul cã
dreptul comunitar prevaleazã dreptului naþional ºi cã, implicit, în unele
privinþe, statele membre ale Uniunii Europene sunt obligate sã se
ralieze politicilor impuse de cãtre aceasta au determinat situarea ei
dincolo de ceea ce presupune o organizaþie internaþionalã inter
guvernamentalã. De asemenea, plasarea sa între un sistem
confederativ ºi unul federativ (McCormick, 2002, pp. 7-10) denotã o
intruziune mult mai puternicã la nivelul capabilitãþii fiecãrui stat de a-ºi
decide singur politicile. Dacã sistemul confederativ presupune o
asociaþie a statelor suverane ce deleagã, prin consens, unele
atribuþii ºi competenþe unor foruri decizionale colective, cel federativ
reprezintã o uniune a statelor autonome, subordo nate, în anumite
privinþe, autoritãþilor centrale. Având un caracter mai restrictiv decât
o confederaþie ºi mai puþin restrictiv decât o federaþie, Uniunea
Europeanã constituie un sistem politic în care o instituþie precum
Consiliul European denotã trãsãturi confederative, iar Parlamentul
European, Preºedinþia UE, trãsãturi federative (Blankart, 2007, pp.
101-107).
În privinþa organizaþiilor internaþionale non-guvernamentale,
numele acestora dateazã încã din anul 1945, atunci când ONU le-a
desemnat ca entitãþi, distincte de cele guvernamentale, cu rol
consultativ (Srinivas, 2009, p. 614). Cel mai potrivit indicator asupra
importanþei societãþii civile globale sunt chiar organizaþiile
non-guvernamentale în numãr de 20.928 în anii 2005-2006, cu
46,6% mai mult decât în perioada 1995-1996 (Kaldor et al., 2007, p.
309) asociate din ce în ce mai des cu ideea de opinie publicã
internaþionalã. Diferitã de cea naþionalã datoritã proporþiilor ºi
consideratã emanaþia unei dezbateri internaþionale în gestaþie
(Debos,
Goheneix, 2005, p. 64), opinia publicã internaþionalã este, cel mai

adesea, produsul acþiunilor mobilizatoare ale diverselor organisme
internaþionale, cu precãdere non-guvernamentale. Prin mobilizare ºi
solidarizare inter naþionalã, influenþând statele ºi organizaþiile
interguvernamentale etc., cele non-guvernamentale contribuie la
formarea opiniei publice internaþionale. Definitã prin vocaþia acþiunii
ºi a mãrturiei, o organizaþie non-guver namentalã îºi determinã
câmpul de acþiune, instituit în documentul sãu oficial, cu ocazia unui
aºa-numit eveniment declanºator (Debos, Goheneix, 2005, p. 69).
Astfel, Amnesty s-a consolidat ca organizaþie guvernamentalã dupã
ce P. Benenson a reuºit, în 1961, sã atragã atenþia opiniei publice
asupra modului în care guvernul portughez încãlca drepturile
fundamentale ale propriilor cetãþeni; Greenpeace a luat naºtere dupã
ce, în 1971, câþiva voluntari canadieni au protestat împotriva testelor
nucleare pe care guvernul american le desfãºura pe insula Amchitka,
în Alaska etc.
Atitudinea criticã a organizaþiilor internaþionale
non-guvernamentale în raport cu unele evenimente sociale, politice ºi,
ocazional, cu instituþiile statelor, organismele economice, cu alþi
actori transnaþionali (Roff, 2004, p. 203) este ºi o consecinþã a
modului lor de finanþare. Atât timp cât nu acceptã contribuþii din
partea instituþiilor statului în care îºi desfãºoarã activitatea, dar nici
din partea corporaþiilor sau a altor actori economici, acestea îºi pot
permite critica acþiunilor politice, economice. În plus, modul relativ
simplu de acþiune al acestor organizaþii este dat de faptul cã membrii
lor sunt persoane fizice voluntare, ei putând fi mult mai uºor mobilizaþi
decât delegaþiile statelor la întâlniri interguvernamentale.
Organizaþiile non-guvernamentale precum Amnesty International,
Con sumers International, Greenpeace International, International
Crisis Group, Oxfam International, Transparency International,
prezentând un caracter global, reunesc oameni din toate statele lumii.
Ele au filiale în diverse regiuni sau þãri, acþionând colectiv în cazul
unor misiuni globale (protestul tuturor membrilor Greenpeace cu
ocazia Conferinþei despre problemele climatice de la Copenhaga din
decembrie 2009) sau individual, dacã problema are caracter local
(campania întreprinsã de Greenpeace România privind Roºia
Montana). De regulã, organizaþiile non-guvernamentale îºi propun
îndeplinirea unor obiective specializate din sfera protecþiei mediului,
drepturilor omului, acþiunilor umanitare, anticorupþiei etc. Gradul

relativ restrâns de specializare al acestor organizaþii este dat de o
dublã motivaþie: financiarã ºi de mobilizare. Chiar dacã au un
caracter internaþional, ele nu posedã resursele financiare ale
organizaþiilor guvernamentale pentru a se ocupa, într-o la fel de mare
mãsurã, ºi de problemele conexe scopului lor principal. În egalã
mãsurã, o organizaþie ce îºi propune un singur obiectiv major are
ºanse sporite de a-l îndeplini ºi, în consecinþã, de a fi mai credibilã
faþã de viitorii voluntari ºi/sau donatori.
Amnesty International, Consumers International, Greenpeace Inter
national, Oxfam International, Transparency International (excepþie
fãcând International Crisis Group) sunt, alãturi de alte paisprezece
organizaþii, semnatare ale Cartei Responsabilitãþii Organizaþiilor
Internaþionale Non-gu vernamentale/ CROIN (International Non
Governmental Organisations Accountability Charter). Documentul a
luat naºtere în anul 2003, iar adeziunea la textul acestuia implicã
asumarea, din partea semnatarilor, a responsabilitãþii, transparenþei,
legitimitãþii impuse de Cartã. Textul Cartei prezintã, în primã
instanþã, grupul-þintã al documentului actorii non-gu vernamentali
non-profit ce au drept scop protejarea drepturilor omului, a mediului
înconjurãtor, dezvoltarea sustenabilã, ajutorul umanitar, în acord cu
principiile democraþiei liberale. Scopul întreprinderii lor nu este acela
de a înlocui sarcinile structurilor instituþionale ale statelor, ci
dimpotrivã, de a le completa ºi, alãturi de alþi actori
non-guvernamentali, de a imple menta programe la nivel global,
regional, local etc. Pentru a putea verifica dacã activitatea
organizaþiilor este în acord cu angajamentul pe care ºi l-au luat prin
semnarea CROIN, fiecare dintre acestea are obligaþia de a prezenta
un raport anual Interim Reporting Framework INGO Accountability
Charter. Acest raport trebuie sã reflecte situaþia veniturilor ºi
cheltuielilor, gradul de adecvare cu principiile CROIN: respectarea
drepturilor omului, independenþa, responsabilitatea, eficienþa
programelor, non-discriminarea, transparenþa, buna guvernare,
strângerea într-o manierã eticã a fondurilor, managementul
profesionist (Sustainability Reporting Guidelines and NGO Sector
Supplement 2010).
Caracterul non-guvernamental al organizaþiilor poate fi descris
prin metafora cuþitului cu douã tãiºuri. Atât timp cât încearcã sã-ºi
menþinã
integritatea refuzând orice modalitate de a primi fonduri de

provenienþã politicã sau economicã, ºansele lor de reuºitã sunt
diminuate. Logica de tip sãrac, dar cinstit nu are cum sã dea
rezultate dacã problemele pe care încearcã sã le rezolve nu pot fi
remediate decât prin mijloace guver namentale. Este dificil sã militezi
pentru protejarea junglei amazoniene dacã guvernele Braziliei,
Peru-ului, Boliviei, Columbiei ºi Ecuadorului nu iau mãsuri legislative
ce ar avea un veritabil efect prin faptul cã deþin monopolul coerciþiei
în cazul încãlcãrii lor. Deºi rezultatele pe care aceste organizaþii
susþin cã le au, dupã cum indicã site-urile lor oficiale, pot fi, la rândul
lor, criticabile sub aspectul eficienþei, al persoanelor direct implicate,
al modalitãþii prin care s-a produs finalitatea ºi al motivelor ce au dus
la îndeplinirea lor (Heins, 2008, pp. 139-158), rolul pe care îl joacã în
comunitatea internaþionalã nu este neglijabil. De pildã, în urma
presiunilor exercitate de Amnesty International, ONU a adoptat
Declaraþia împotriva Torturii (1975), Convenþia pentru Eliminarea
Tuturor Formelor de Discri minare împotriva Femeii (1979) etc.
Organizaþiile internaþionale. Criterii ºi tipologii
Pentru a cuprinde diversitatea organizaþiilor internaþionale ºi a

înþelege complexitatea acestora, este necesarã crearea unor tipologii
în funcþie de anumite criterii. Astfel, primul criteriu de interpretare are
în vedere caracte rul guvernamental în ce mãsurã guvernele
statelor lumii sunt implicate în procesul decizional al organizaþiilor
(Amerasinghe, 2005; McCormick, 2002). ONU, NATO, OSCE, CE,
OSA, ASEAN, UA, LSA constituie câteva dintre numeroasele
organizaþii interguvernamentale, în timp ce Amnesty International,
Consumers International, Greenpeace International, International
Crisis Group, Oxfam International, Transparency Interna tional
contureazã sfera organizaþiilor non-guvernamentale. Organizaþiile
pot fi clasificate în guvernamentale ºi non-guvernamentale, de
asemenea, în funcþie de maniera prin care se constituie bugetul lor.
Dacã bugetul organizaþiilor interguvernamentale este compus din
contribuþiile fiecãrui stat-membru, de regulã, în funcþie de produsul
intern brut, cel al
organizaþiilor non-guvernamentale evitã finanþarea din partea

organismelor politice sau economice, axându-se pe cotizaþiile
membrilor ºi donaþii din partea simpatizanþilor.
Un alt doilea criteriu relevant de ordonare a organizaþiilor se referã
la gradul de deschidere sau închidere a acestora (Amerasinghe,
2005, p. 9). Deºi este relativ facilã inserarea organizaþiilor într-una
dintre cele douã categorii, trebuie menþionat, totuºi, în ce sens este
înþeleasã deschiderea/ închiderea lor. Discuþia nu prezintã relevanþã
pentru organizaþiile non-guver namentale, în care membrii sunt
persoane fizice ºi deci, practic, oricine poate deveni parte, cât mai
ales pentru organizaþiile interguvernamentale, unde membrii sunt
statele. ONU are reputaþia celei mai deschise organizaþii
(organizaþie cu vocaþie universalã), în sensul cã orice stat al lumii
poate deveni membru dupã ce, în prealabil, ºi-a luat angajamentul
respectãrii tuturor prevederilor Cartei. Pe un loc secund al deschiderii
se situeazã organizaþiile interguvernamentale regionale (CE, OSA,
ASEAN etc.), care impun restricþii anumitor state cu privire la
capacitatea lor de aderare dacã nu fac parte dintr-o anumitã zonã
geograficã. De regulã, teritorialitatea unei organizaþii regionale
echivaleazã cu teritorialitatea continentului din care statele membre
fac parte, potrivit logicii: OSA cuprinde doar statele continentului
american. OSA este deschisã tuturor statele continentului american,
dar este închisã statelor altor continente. Aceeaºi regulã se aplicã ºi
altor organizaþii precum UA, ASEAN. Existã ºi organizaþii inter
naþionale interguvernamentale regionale a cãror teritorialitate nu
coincide cu teritorialitatea unui singur continent. De pildã, NATO este
compusã din state aflate în partea esticã ºi vesticã a Nordului
Oceanului Atlantic, în vreme ce LSA cuprinde state atât de pe
continentul asiatic, cât ºi de pe cel african. În cazul majoritãþii
organizaþiilor regionale, criteriul de aderare este cel al delimitãrilor
geografice, cu o singurã excepþie LSA , unde confesiunea oficialã
a statelor ºi limba pot oferi premisa devenirii ca parte a organizaþiei.
Al treilea criteriu major de clasificare a organizaþiilor
internaþionale le împarte, potrivit specificitãþii obiectivelor ºi acþiunii
acestora, în organizaþii generale ºi organizaþii funcþionale/tehnice
(Amerasinghe, 2005, p. 9). Dintre organizaþiile generale fac parte ºi
cele pe care le prezentãm în
aceastã lucrare ONU, ASEAN, CE etc., caracterul general fiind dat

de diversitatea preocupãrilor lor în domeniul politic, militar, economic,
social, cultural. De regulã, doar marile organizaþii internaþionale
interguverna mentale îºi pot permite un grad atât de ridicat de
generalitate, cu precãdere datoritã capacitãþii lor politice ºi financiare.
Cât despre cele funcþionale sau tehnice, ele pot cuprinde atât
organizaþii interguvernamentale, cât ºi non-guvernamentale. Existã
organizaþii inter naþionale cu activitãþi militare (NATO), cu activitãþi
economice sau comer ciale (Organizaþia Mondialã a Comerþului,
Fondul Monetar Internaþional), culturale (UNESCO), umanitare
(Crucea Roºie). Chiar în aceastã privinþã, organizaþiile
interguvernamentale funcþionale, tehnice se implicã în domenii în
care resursele financiare sunt extrem de importante. Iatã de ce
Organi zaþia Mondialã a Comerþului, prin urmare, nu ar putea fi
decât o organizaþie interguvernamentalã. În ceea ce priveºte
organizaþiile non-guvernamentale, sfera preocupãrilor lor este cu
mult mai restrânsã: protecþia mediului (Greenpeace, World Wide
Fund for Nature, Earth First!), protecþia con sumatorului (Consumers
International, Consumers Unions, Public Citizen), drepturile omului
(Amnesty International, Freedom Now, Anti-Slavery International),
lupta anticorupþie (Transparency International, International
Association of Anti-Corruption Authorities), acþiuni umanitare (Medici
fãrã Frontiere, Refugees International, Oxfam International),
gestionarea ºi dizolvarea conflictelor (International Crisis Group,
International Alert, The Earth Council).
Conchizând, în contextul dificultãþii statelor de a rãspunde
problemelor internaþionale ºi de a-ºi proteja propriii cetãþeni,
organizaþiile internaþionale guvernamentale ºi non-guvernamentale
îºi afirmã necesitatea. Dacã orga nizaþiile guvernamentale oferã
sprijin statelor, cele non-guvernamentale sunt, deseori, foruri de
manifestare a voinþei oamenilor ce încep sã se simtã din ce în ce mai
puþin cetãþeni ai statelor ºi din ce în ce mai mult cetãþeni ai lumii.
Analizând cele opt organizaþii guvernamentale ºi patru non-guver
namentale prin filtrul obiective, principii, structuri, acþiuni , acestea
se dezvãluie în complexitatea ºi totuºi, în simplitatea lor. Prin succese
ºi prin limite, organizaþiile internaþionale ne aratã fiecãruia dintre noi
cât de vulnerabile sunt ele ºi, paradoxal, cât de vulnerabili suntem
fãrã ele.
Bibliografie
Archer, C. 2001. International Organizations. London: Palgrave. Agnes, J.

2009. Globalization and Sovereignty. Maryland: Rowman&Little Field
Publishers.
Amerasinghe C.F. 2005. Principles of the Institutional Law of International
Organizations. New York: Cambridge University Press.
Archibugi, D. 2008. The Global Commonwealth of Citizens. Toward
Cosmopolitan Democracy. Princeton: Princeton University Press.
Bettati, M. 1998. Création et personnalité juridique des organisations inter
nationales. In Manuel sur les organisations internationales, A Handbook
on International Organizations, ed. R.-J. Dupuy, 33-61. London: Martinus
Nijhoff Publishers.
Bideleux, R. 2001. Civil Association: The European Union as a
Supranational Liberal Legal Order. In The Edinburgh Companion to
Contemporary Liberalism, ed. M. Evans, 225-40. Edinburgh: Edinburgh
University Press,
Blankart, C. 2007. The European Union: Confederation, Federation or
Association of Compound States?. Constitutional Political Economy 18 (2):
99-106. Buzan, B., Little, R. 2009. Sistemele internaþionale în istoria lumii.
Iaºi: Polirom. Claude, I. 1964. Swords into Plowshares: the Problems and
Progress of Inter national Organizations. New York: Random House.
Debos, M., Goheneix, A. 2005. Les ONG et la fabrique de l<opinion
publique internationale>. Raisons politiques 19: 63-80.
Doyle, M. 1983. Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs. Philosophy
and Public Affairs 12 (3): 205-35.
Duverger, M. 1972. The Study of Politics. New York: Crowell. Finnemore, M.
1996. National Interests in International Society. Ithaca: Cornell University
Press.
Fukuyama, F. 1992. Sfârºitul istoriei ºi ultimul om. Bucureºti: Paideia.
Gismondi, M. 2008. Ethics, Liberalism and Realism in International
Relations. Oxon: Routledge.
Heins, V. 2008. Nongovernmental Organizations in International Society:
Struggle over Recognition. New York: Palgrave Macmillan.
Iriye, A. 2002. Global Community. The Role of International Organizations in
the Making of the Contemporary World. Berkeley: University of California
Press. Kaldor, M., Albrow, M., Anheier, H., Glasius, M. eds. 2007. Global
Civil Society 2006/7. London: Sage Publications.
Keohane, R. 2002. Power and Governance in a Partially Globalized World.
London: Routledge.
Marchetti, R. 2008. Global Democracy: For and Against. Ethical Theory,

Institutional Design and Social Struggles. Oxon: Routledge.
Mearsheimer, J. 1995. The False Promise of International Institutions.
Inter national Security 19 (3): 5-49.
McCormick, J. 2002. Understanding the European Union: A Concise Intro
duction. New York: Palgrave.
Miller, D. 1994. The Nation-State: a Modest Defence. In Political
Restructuring in Europe. Ethical Perspectives, ed. C. Brown, 133-58.
London: Routledge. Nye, J., Keohane, R. 1977. Power and
Interdependence: World Politics in Transition. Boston: Little, Brown.
Onuf, N. 1998. Constructivism: A Users Manual. In International
Relations in a Constructed World, eds.V. Kubalkova, N. Onuf, P. Kower,
58-78. New York: M.E. Sharpe
Pogge, T. 1994. Cosmopolitanism and Sovereignty. In Political
Restructuring in Europe. Ethical Perspectives, ed. C. Brown, 85-118.
London: Routledge. Roff, S. 2004. Nongovernmental Organizations: The
Strengths Perspective at Work. International Social Work 47 (2): 202-12.
Selznick, P. 1966. Leadership in Administration. A Sociological
Interpretation. New York: Harper & Row.
Slaughter, A. M. 2004. A New World Order. Princeton: Princeton University
Press.
Srinivas, N. 2009. Against NGOs. Nonprofit and Voluntary Sector
Quarterly 38 (4): 614-26.
Sutch, P. 2001. Constructing International Community: Liberal Theory,
Developmental Communitarianism and International Ethics. In The
Edinburgh Companion to Contemporary Liberalism, ed. M. Evans,
254-64. Edinburgh: Edinburgh University Press.
Weber, C. 2005. International Relations Theory. A Critical Introduction.
Oxon: Routledge.
Wendt, A. 1992. Anarchy Is What States Make of It: The Social
Construction of Power Politics. International Organization 46 (2): 391-425.
Williams, H. 2001. The Idea of a Liberal-Democratic Peace. In The
Edinburgh Companion to Contemporary Liberalism, ed. M. Evans, 241-52.
Edinburgh: Edinburgh University Press.
*** 1969. Convenþia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor. http://
www.mfa.gov.md/img/tratate/Conventia_Viena_1969.pdf.
*** 2003. International Non Governmental Organisations Accountability
Charter.
http://www.ingoaccountabilitycharter.org/wpcms/wp-content/uploads/
ingo-accountability-charter-eng.pdf.
*** 2010. Sustainability Reporting Guidelines and NGO Sector Supplement.
http://
www.globalreporting.org/NR/rdonlyres/19B9E00D-299D-4F3C-A5A7-
-6B9650EDC532/4263/ReportingGuidelinesNGOSectorSupplement1.pdf.
Partea I
Organizaþii
internaþionale
guvernamentale
Organizaþia Naþiunilor Unite
referenþial al securitãþii internaþionale
Poate cea mai notorie prin vizibilitatea internaþionalã, dar ºi prin

pole micile generate, este Organizaþia Naþiunilor Unite (cunoscutã ºi
ca Naþiunile Unite sau simplu, ONU). Precursoarea Organizaþiei
Naþiunilor Unite, Liga Naþiunilor, a luat fiinþã în urma Tratatului de la
Versailles, în iunie 1919, ºi a constituit materializarea celui de-al
paisprezecelea punct al faimosului discurs þinut de Woodrow Wilson
pe 8 ianuarie 1918, în sesiunea comunã a Congresului. Având la
bazã principiul securitãþii colective, organizaþia a funcþionat pe baza
unui model instituþional tripartit (Adunare, Consiliu, Secretariat
Permanent) pe care ONU l-a moºtenit. De-a lungul existenþei sale,
Franþa, Marea Britanie, Italia, Japonia, Germania, Uniunea Sovieticã
s-au numãrat, pe rând, printre membrii permanenþi ai Consiliului, iar
numãrul membrilor nepermanenþi a crescut treptat pânã a ajuns la
unspre zece. În 1939, Germania, Japonia, Italia s-au retras, Uniunea
Sovieticã a fost exclusã, iar greutatea decizionalã a rãmas pe umerii
Franþei ºi Marii Britanii, douã state ce au cãzut, în scurt timp, pradã
disensiunilor. Totuºi, principalul motiv pentru care Liga Naþiunilor a
eºuat este determinat de neputinþa de a evita declanºarea unor
rãzboaie locale ºi a conflagraþiei mondiale. De asemenea,
concentrarea atenþiei ºi interesului doar pe statele Europei, în
detrimentul Statelor Unite un actor esenþial în lumea inter naþionalã
, diversitatea ºi divergenþa intereselor statelor membre (Morgenthau,
2007, pp. 490-495) au adâncit disfuncþionalitãþile din cadrul Ligii.
Aºadar, ridicatã pe ruinele Ligii Naþiunilor, proiect idealist prin
excelenþã, care a eºuat tocmai prin izbucnirea celui de-al Doilea
Rãzboi
30 ORGANIZAÞII INTERNAÞIONALE GUVERNAMENTALE
Mondial, Organizaþia Naþiunilor Unite a devenit prima organizaþie

inter naþionalã guvernamentalã postbelicã. Înfiinþatã în anul 1945,
prin întâlnirea de la San Francisco a reprezentanþilor a cincizeci de
guverne, ONU a reuºit sã strângã laolaltã, pânã în prezent, o sutã
nouãzeci ºi douã de state.
Obiective ºi principii
Autorii actului constitutiv al organizaþiei, Carta ONU*, au considerat

cã de primã necesitate pentru existenþa acesteia sunt scopurile sale,
corelate cu un set de principii care trebuie sã-i ghideze acþiunile.
Acest fapt denotã prioritatea abordãrilor pragmatice, neexcluzând
însã principiile ºi normele de reglementare a relaþiilor dintre state.
Altfel spus, statele fondatoare ale organizaþiei au învãþat din erorile
trecutului ºi ale abordãrii idealiste a relaþiilor dintre state; este mai
fezabil sã propui anumite principii pe baza unor obiective decât sã
propui anumite obiective pe baza unor principii. În fond, acþiunile
organizaþiei nu sunt întreprinse pornind, mai întâi, de la ceea ce intrã
în atribuþiile sale ºi apoi de la conformitatea lor cu anumite principii?
Prin urmare, obiectivele organizaþiei aºa cum sunt ele formulate în
art. 1 al Cartei sunt urmãtoarele:
1. Sã menþinã pacea ºi securitatea internaþionale ºi, în acest scop:
sã ia mãsuri colective eficace pentru prevenirea ºi înlãturarea
ameninþãrilor împotriva pãcii ºi pentru reprimarea oricãror acte de
agresiune sau a altor încãlcãri ale pãcii ºi sã înfãptuiascã, prin
mijloace paºnice ºi în conformitate cu principiile justiþiei ºi dreptului
internaþional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaþiilor
cu caracter internaþional care ar putea duce la încãlcarea pãcii;
2. Sã dezvolte relaþii prieteneºti între naþiuni, întemeiate pe
respectarea principiului egalitãþii în drepturi a popoarelor ºi a
dreptului lor de a dispune de ele însele, ºi sã ia oricare alte mãsuri
potrivite pentru consolidarea pãcii mondiale;
* Traducerea în limba românã a textului Cartei ONU este preluatã din H.J.
Morgenthau, 2007, Politica între naþiuni. Lupta pentru putere ºi lupta pentru pace,
Editura Polirom, pp. 650-673.
ORGANIZAÞIA NAÞIUNILOR UNITE... 31
3. Sã realizeze cooperarea internaþionalã în rezolvarea problemelor

interna þionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar,
în promovarea ºi încurajarea respectãrii drepturilor omului ºi a
libertãþilor fundamentale pentru toþi, fãrã deosebire de rasã, sex,
limbã sau religie;
4. Sã fie un centru în care sã se armonizeze eforturile naþiunilor cãtre
atingerea acestor scopuri comune (art. 1, Carta ONU).
Aceste scopuri nu pot fi însã îndeplinite indiferent de metoda

folositã, pericolul fiind acela al unor perpetue acuzaþii a organizaþiei
de imoralitate, fapt ce i-ar periclita puternic credibilitatea. Prin urmare,
orice acþiune trebuie sã se desfãºoare sub imperiul unor principii care
sã-i confere corectitudine ºi deci, legitimitate. Principiile, în numãr de
ºapte, sunt urmãtoarele:
1. Organizaþia este întemeiatã pe principiul egalitãþii suverane a
tuturor membrilor ei;
2. Toþi membrii Organizaþiei, spre a asigura tuturor drepturile ºi
avantajele ce decurg din calitatea lor de membru, trebuie sã-ºi
îndeplineascã cu bunã-credinþã obligaþiile asumate potrivit
prezentei Carte;
3. Toþi membrii Organizaþiei vor rezolva diferendele internaþionale
prin mijloace paºnice, în aºa fel încât pacea ºi securitatea
internaþionale, precum ºi justiþia sã nu fie puse în primejdie;
4. Toþi membrii Organizaþiei se vor abþine, în relaþiile lor
internaþionale, sã recurgã la ameninþarea cu forþa sau folosirea
ei, fie împotriva integritãþii teritoriale ori a independenþei politice a
vreunui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile
Organizaþiei Naþiunilor Unite;
5. Toþi membrii Organizaþiei Naþiunilor Unite îi vor da tot ajutorul în
orice acþiune întreprinsã de ea în conformitate cu prevederile
prezentei Carte ºi se vor abþine sã dea ajutor vreunui stat
împotriva cãruia Organizaþia întreprinde o acþiune preventivã sau
de constrângere;
6. Organizaþia se va asigura ca statele care nu sunt membre ale
Organizaþiei Naþiunilor Unite sã acþioneze în conformitate cu
aceste principii, în mãsura necesarã menþinerii pãcii ºi securitãþii
internaþionale;
7. Nicio dispoziþie din prezenta Cartã nu va autoriza Organizaþia
Naþiunilor Unite sã intervinã în chestiuni care þin esenþial de
competenþa internã a
unui stat ºi nici nu va obliga pe membrii sãi sã supunã asemenea

chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte;
acest principiu nu va aduce însã întru nimic atingere aplicãrii
mãsurilor de constrângere prevãzute în capitolul 7 [Capitolul 7,
Acþiunea în caz de ameninþãri împotriva pãcii, de încãlcãri ale
pãcii ºi de acte de agresiune] (art. 2, Carta ONU).
Structura instituþionalã a organizaþiei
Deºi destul de laborioasã, structura instituþionalã a ONU pãstreazã

parame trii specifici oricãrei organizaþii internaþionale
guvernamentale, regãsindu-se astfel în cadrul sãu organisme
legislative, executive, administrative ºi jude cãtoreºti. Conform Cartei,
organismele specifice Organizaþiei Naþiunilor Unite sunt Adunarea
Generalã, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic ºi Social,
Consiliul de Tutelã, Curtea Internaþionalã de Justiþie ºi Secretariatul
General. Adunarea Generalã reprezintã cel mai important for de
întâlnire cu caracter legislativ al reprezentanþilor fiecãrui stat membru
ONU (maxim, cinci în delegaþia fiecãrui stat), deci principiul
funcþional utilizat este un membru, un vot. Fiecare membru al
Adunãrii Generale dispune de un vot (art. 18.1, Carta ONU). Sesiunile
anuale ºi cele extraordinare (ori de câte ori situaþia o cere) sunt
prezidate, prin rotaþie, de cãtre un reprezentant al unei regiuni
precum Africa, Asia, America Latinã ºi Caraibe, Europa Orientalã,
Europa Occidentalã ºi alte state (Australia, Canada, Noua Zeelandã ºi
SUA, cel din urmã doar cu rol de observator) (Members of the
General Assembly Are Arranged in Current Regional Groups, 2010).
În cadrul acestor sesiuni sunt analizate ºi validate documentele ºi
rapoartele înaintate de Consiliul de Securitate ºi de oricare alte
organisme (art. 15, Carta ONU); de asemenea, potrivit art. 17.1,
Adunarea Generalã va examina ºi va aproba bugetul Organizaþiei.
Procedeul de luare a deciziilor este prin votul fiecãrui reprezentant al
fiecãrui stat membru. În funcþie de importanþa chestiunilor discutate,
deciziile sunt luate fie printr-o majoritate de 2/3, fie prin majoritatea
celor prezenþi. Prin majoritate de 2/3 sunt adoptate deci ziile ce
vizeazã recomandãrile cu privire la menþinerea pãcii ºi securitãþii
internaþionale, alegerea membrilor nepermanenþi ai Consiliului de
Securitate,
alegerea membrilor Consiliului Economic ºi Social, alegerea
membrilor Consiliului de Tutelã, în conformitate cu paragraful 1,
punctul c) al articolului 86, admiterea unor noi membri în Organizaþie,
suspendarea drepturilor ºi privilegiilor membrilor, excluderea unor
membri, problemele referitoare la funcþionarea sistemului de tutelã ºi
problemele bugetare (art. 18.1, Carta ONU), adicã deciziile vitale
pentru respectarea principiilor pe care le prevede actul constitutiv al
organizaþiei. Restul chestiunilor ce intrã în atribuþiile Adunãrii
Generale sunt decise printr-o majoritate a celor prezenþi ºi votanþi.
Despre sintagma prezenþi ºi votanþi trebuie menþionat faptul cã
figureazã în art. 18.2 ºi art. 67.2, adicã în capitolul dedicat Adunãrii
Generale (capitolul 4), respectiv Consiliului Economic ºi Social
(capitolul 10). Motivul pentru care autorii Cartei au considerat
necesarã aceastã menþiune se explicã prin existenþa, la întrunirile
Adunãrii Generale, a Consiliului de Securitate ºi a Consiliului
Economic ºi Social, a douã tipuri de participanþi: cei ce au ºi cei ce nu
au drept de vot. Art. 19 stipuleazã cã un membru al Organizaþiei
Naþiunilor Unite care este în întârziere cu plata contribuþiilor sale
financiare cãtre Organizaþie nu va putea participa la vot în Adunarea
Generalã dacã totalul arieratelor egaleazã sau depãºeºte contribuþia
dato ratã de el pentru ultimii doi ani împliniþi. Adunarea Generalã
poate totuºi permite acestui membru sã ia parte la vot în cazul în care
constatã cã neplata este cauzatã de împrejurãri independente de
voinþa lui. Potrivit art. 31 (Orice membru al Organizaþiei Naþiunilor
Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate poate
participa, fãrã drept de vot, la discutarea oricãrei probleme supuse
Consiliului de Securitate, ori de câte ori acesta considerã cã interesele
acelui membru sunt afectate în mod special) ºi art. 32 (Orice membru
al Organizaþiei Naþiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de
Securitate sau orice stat care nu este membru al Organizaþiei
Naþiunilor Unite, dacã este parte într-un diferend examinat de
Consiliul de Securitate, va fi invitat sã participe, fãrã drept de vot, la
discuþiile cu privire la acel diferend. Consiliul de Securitate va
determina condiþiile pe care le considerã juste pentru participarea
unui stat care nu este membru al Organizaþiei Naþiunilor Unite),
Consiliul de Securitate le conferã dreptul reprezentanþilor statelor ce
nu sunt membre ale instituþiei, dar nici ale organizaþiei
de a asista la discuþiile ce le privesc. În fine, prin art. 69, Consiliul

Economic ºi Social va invita orice membru al Organizaþiei Naþiunilor
Unite sã participe, fãrã drept de vot, la dezbaterile sale asupra
oricãror probleme care prezintã un interes special pentru acel
membru, iar art. 70 instituie situaþia în care Consiliul Economic ºi
Social poate lua mãsuri pentru participarea, fãrã drept de vot, a
reprezentanþilor instituþiilor specializate la dezbaterile sale sau ale
comisiilor înfiinþate de el, precum ºi pentru participarea propriilor
reprezentanþi la dezbaterile instituþiilor specializate.
Articolele de mai sus reflectã contextele în care anumite state sau
instituþii îºi pot trimite reprezentanþii pentru a asista la anumite
discuþii ce fac referire strictã la situaþia lor ºi, în acelaºi timp, fac o
distincþie netã între cei ce beneficiazã de dreptul de a vota ºi cei ce
nu beneficiazã de acest drept. Mai mult, deºi Organizaþia manifestã
interes pentru o oarecare transparenþã decizionalã, din raþiuni ce þin
strict de precauþie, Carta discerne între statele reprezentate de drept
în instituþii ºi în ONU ºi cele ce au statut de observator (Elveþia, pânã
în 2002, Sfântul Scaun) sau, dacã fac parte din ONU, nu sunt
reprezentate în acel moment în instituþia respectivã.
Datoritã faptului cã reuºeºte sã creeze un cadru formal în care
toate statele membre au posibilitatea de a se întâlni ºi în care
populaþiile acestor state sã fie reprezentate, Adunarea Generalã a
fost asemuitã unui parlament naþional la scarã mondialã (Moreau,
Defarges, 1996, 16). Analogia este cu atât mai potrivitã cu cât nu
puþini sunt autorii ce considerã cã, de fapt, aceastã instituþie pare sã
fie singura care sã legitimeze idealul democratic pe care organizaþia
îl promoveazã cu fermitate. Toate speranþele se îndreptã cãtre
instaurarea unei democraþii globale (Held, 2000; Anderson, 2002;
Archibugi, 2008; Marchetti, 2008), adicã a unei lumi a democraþiilor
naþionale care sã renunþe încet la împovãrãtoarea suveranitate
naþionalã în numele fericirii cetãþenilor, ce nu ar trebui sã se
perceapã ca fiind ai statelor, ci ai globului. Euforia dispare însã rapid,
cãci, din pãcate, în economia decizionalã a ONU, Adunarea are doar
un rol consultativ, respon sabilitatea ºi privilegiul revenind Consiliului
de Securitate.
Consiliul de Securitate, instituþie executivã a ONU, are drept prero

gativã esenþialã, aºa cum ne indicã însuºi numele, menþinerea pãcii
ºi
securitãþii internaþionale (art. 24, Carta ONU). Funcþionarea sa

devine posibilã prin existenþa a cinci membri permanenþi ºi zece
nepermanenþi (art. 23, Carta ONU). Cum este lesne de înþeles,
privilegiul de a fi membru permanent al ONU nu revine decât statelor
cu adevãrat puternice pe scena internaþionalã, care sunt, de altfel,
statele care au ieºit victorioase din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial
(Statele Unite ale Americii, Federaþia Rusã, Marea Britanie, Franþa,
China). Mai mult, beneficiile unei asemenea poziþii sunt materializate
prin dreptul de veto al fiecãruia din membrii permanenþi ai Consiliului,
drept hiper-uzitat, cu precãdere de cãtre cei doi mari adversari
economici ºi politici din perioada Rãzboiului Rece: Statele Unite ale
Americii ºi URSS. Abia dupã cãderea Cortinei de Fier ºi deci, dupã
disiparea aversiunii dintre cele douã state, dreptul de veto a încetat
sã mai fie des invocat, acest fapt determinând începutul funcþionãrii
cu adevãrat a Consiliului de Securitate.
Ceilalþi membri ai Consiliului, zece la numãr, sunt aleºi pentru o
perioadã de doi ani, din restul statelor membre ale organizaþiei. În
plus, la prima alegere a membrilor nepermanenþi, dupã sporirea
numãrului de membri ai Consiliului de Securitate de la unsprezece la
cincisprezece, doi dintre cei patru membri adãugaþi vor fi aleºi pe o
perioadã de un an. Membrii al cãror mandat expirã nu vor putea fi
realeºi imediat (art. 23.2, Carta ONU). În structura acestei instituþii,
România, de la aderarea sa în cadrul organizaþiei în 1955, a avut de
patru ori un reprezentant: în 1962, în perioadele 1976-1977,
1990-1991, ultimul mandat terminându-se în 2005.
Dupã ce componenþa Consiliului de Securitate a fost constituitã,
membrii ONU sunt de acord sã accepte ºi sã execute hotãrârile
acestuia (art. 25, Carta ONU). Potrivit art. 27.1 al Cartei ONU, fiecare
membru al Consi liului de Securitate va dispune de un vot, însã
hotãrârile instituþiei sunt adoptate în mod diferit în funcþie de natura
problemelor. Astfel, hotãrârile Consiliului de Securitate în probleme de
procedurã vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouã membri (art. 27.2,
Carta ONU), iar hotãrârile Consiliului de Securitate în toate celelalte
probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouã membri, cuprinzând
ºi voturile concordante ale tuturor membrilor permanenþi, cu condiþia
ca, în cazul hotãrârilor care se adoptã în temeiul capitolului 6 ºi al
articolului 52, paragraful 3, o parte la un diferend sã se
abþinã de la votare (art. 27.3, Carta ONU). Altfel spus, conform

capitolului 6 al Cartei (dedicat rezolvãrii paºnice a diferendelor), dar ºi
art. 52.3 (potrivit cãruia Consiliul de Securitate încurajeazã
soluþionarea diferendelor cu caracter local prin acorduri sau
organisme regionale), nu pot participa la procesul decizional statele
ce sunt direct implicate într-un diferend.
Menirea Consiliului de Securitate vegherea asupra menþinerii
pãcii ºi securitãþii internaþionale nu presupune doar intervenþia
armatã. Dimpo trivã, instituþia pune pe primul loc soluþionarea
paºnicã a diferendelor, violenþa fiind ultima alternativã de acþiune. Nu
întâmplãtor, capitolul 6 al Cartei, Rezolvarea paºnicã a diferendelor,
precede capitolul Acþiunea în caz de ameninþãri împotriva pãcii,
încãlcãri ale pãcii ºi acte de agresiune. Aºadar, textul actului
constitutiv al ONU instituie obligativitatea tuturor pãrþilor implicate
într-un diferend de a apela la oricare dintre metodele de soluþionare
paºnicã: tratative, anchetã, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale
juridicã (art. 33.1, Carta ONU). Rolul Consiliului de Securitate este
acela de a ancheta potenþialul ameninþãtor al diferendului pentru
siguranþa internaþionalã ºi chiar de a formula recomandãri pãrþilor
implicate (art. 36.3, Carta ONU), doar cu acordul în unanimitate al
acestora. Fãrã a se aduce atingere dispoziþiilor articolelor 33-37,
Consiliul de Securitate poate, dacã toate pãrþile la un diferend cer
acest lucru, sã facã recomandãri pãrþilor în scopul rezolvãrii paºnice a
diferendului (art. 38, Carta ONU). Mai mult, ONU le sfãtuieºte sã
apeleze la Consiliul de Securitate doar în ultimã instanþã, dupã ce, în
prealabil, au cerut ajutorul structurilor insti tuþionale regionale (art.
52.2, Carta ONU). Prin aceasta, organizaþia se asigurã cã în atenþia
Consiliului vor ajunge doar cazurile într-adevãr grave ce ameninþã
pacea internaþionalã ºi, implicit, invitã organizaþiile regionale sã se
implice mai mult în dezacordurile dintre statele membre.
În situaþia în care atât pãrþile implicate, cât ºi Consiliul de
Securitate sunt confruntate cu un diferend de amploare, cel din urmã
este legitimat sã recomande sau sã ia orice mãsurã necesarã
menþinerii pãcii ºi securitãþii internaþionale (art. 39, Carta ONU),
mãsuri ce vizeazã implicarea fie armatã (art. 42, Carta ONU), fie
non-armatã Ele pot sã cuprindã întreruperea totalã sau parþialã a
relaþiilor economice ºi a comunicaþiilor feroviare, maritime, aeriene,
poºtale, telegrafice, prin radio ºi a altor
mijloace de comunicare, precum ºi ruperea relaþiilor diplomatice (art.

41, Carta ONU). Indiferent de decizia Consiliului, oricare stat membru
are obligaþia sã o respecte ºi, mai mult decât atât, alãturi de toate
celelalte, sã punã la dispoziþia Consiliului de Securitate, la cererea sa
ºi în conformitate cu un acord sau prin acorduri speciale, forþele
armate, asistenþa ºi înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare
menþinerii pãcii ºi securitãþii inter naþionale (art. 43.1, Carta ONU).
În cazul intervenþiei armate, se va institui un Comitet de Stat
Major, alcãtuit din ºefii statelor-majore ale membrilor permanenþi ai
Consiliului de Securitate sau din reprezentanþii lor (art. 47.2, Carta
ONU). Acesta va sfãtui ºi va asista Consiliul de Securitate în privinþa
oricãrei chestiuni de ordin militar. Devine lesne de înþeles cã decizia
atacului împotriva unui stat ce pericliteazã sau ar putea periclita
siguranþa statelor membre este, în mare parte, luatã de statele
membre ale Consiliului Permanent de Securitate, vocea celorlalþi
zece fiind prea puþin auzitã. Greutatea deciziei devine cu atât mai
mare cu cât Comitetul de Stat Major dubleazã de fapt autoritatea
celor cinci sau, dupã caz, a celui dintâi, Statele Unite ale Americii.
Aceiaºi autori care nutresc speranþe cu privire la un posibil ºi
veritabil viitor democratic al ONU, mai ales prin sporirea puterii
Adunãrii Generale (Anderson, Archibugi, Held, Marchetti), îºi
tempereazã entuziasmul prin dezamãgirea pe care au faþã de
Consiliul de Securitate, privit ca instituþia cel mai puþin democraticã a
Organizaþiei. Principalul sãu defect pare sã fie inegalitatea pe care o
instituie între statele membre, cele ce fac parte ºi cele ce nu fac parte
din Consiliul Permanent. Având în vedere faptul cã ea avea un sens
în 1945 ºi cã recunoºtea beneficiile statelor victorioase în cel de-al
Doilea Rãzboi Mondial, astãzi pare sã-ºi fi pierdut raþiunea de a
exista. Este probabil normal ca într-o instituþie de o asemenea
anvergurã, statele dezvoltate din punct de vedere economic, militar
sã se bucure de anumite privilegii. Dar dacã este aºa, de ce nu fac
parte din el Germania sau Japonia? Având în vedere faptul cã victoria
în cea de-a doua conflagraþie mondialã nu mai constituie de mult un
criteriu pertinent de deþinere a unui scaun în Consiliul Permanent,
atunci poate ar trebui înlocuit cu cel al contribuþiei bugetare.
Cât despre bugetul ONU, acesta este compus din contribuþia

fiecãrui stat, calculatã dupã un sistem cotã-parte, în funcþie de
produsul intern brut al acestuia. Potrivit ultimului raport (2009) legat
de procentajul plãtit din totalul bugetului organizaþiei de primele zece
state din lume, situaþia este urmãtoarea:
State Procent din bugetul ONU

SUA 22%
JAPONIA 16,62%
GERMANIA 8,58%
MAREA BRITANIE 6,64%
FRANTA 6,30%
ITALIA 5,08%
CANADA 2,98%
SPANIA CHINA MEXIC 2,97% 2,67% 2,26%
Sursa: ***Assessment of Member States Contributions to the United Nations

Regular Budget for the Year 2009
Privind acest tabel ºi coroborând cu ceea ce a fost spus anterior, în
Consiliul de Securitate, componenþa membrilor permanenþi ar trebui
asigu ratã de primele cinci state ce contribuie la bugetul organizaþiei,
adicã SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie ºi Franþa.
Urmãtoarea instituþie prezentatã în Cartã (respectând ierarhia
institu þionalã pe care actul constitutiv o stipuleazã) este Consiliul
Economic ºi Social, compus din cincizeci ºi patru de membri (art. 61,
Carta ONU) aleºi de cãtre Adunarea Generalã pentru o perioadã de
trei ani (printre care ºi România, de exemplu, din 2007 pânã în 2009).
Consiliul Economic ºi Social coordoneazã, dupã cum se poate
observa din chiar denumirea instituþiei, activitãþi de tip economic,
social, cultural. Acesta oferã asistenþã Consiliului de Securitate,
redactând rapoarte cu privire la probleme internaþionale din aceastã
sferã, face recomandãri Adunãrii Generale la cererea celei din urmã,
convoacã conferinþe internaþionale pe diverse teme etc. (art. 62,
Carta ONU). Procedura de votare este fiecare membru, un vot,
deciziile luându-se printr-o majoritate a membrilor prezenþi ºi votanþi
(art. 67, Carta ONU).
Un element de noutate pe care îl introduce Consiliul Economic ºi

Social este acela al consultãrii a o mie cinci sute de organizaþii
non-guver namentale, împãrþite, în funcþie de preocupãrile lor, în
ONG-uri consultate în majoritatea activitãþilor, ONG-uri a cãror
competenþã e necesarã doar în unele domenii ºi ONG-uri consultate
doar în chestiuni punctuale (List of Non-Governmental Organizations
in Consultative Status with the Economic and Social Council as of 1
September 2009). Acest fapt denotã, pe de o parte, limitele pe care
Consiliul Economic ºi Social le conºtientizeazã ºi, pe de altã parte,
importanþa recunoscutã a unor organisme non-guver namentale al
cãror impact în sfera deciziilor internaþionale a fost deseori pus în
discuþie. ONG-uri precum Greenpeace, Amnesty International,
Transparency International, Medici fãrã Frontiere, Oxfam International
etc. ºi asociaþiile locale sau regionale au demonstrat deseori o mai
bunã cunoaºtere a realitãþilor cotidiene din sfera geograficã
respectivã, cunoaºtere reliefatã mai ales prin analiza problemelor, dar
ºi prin soluþiile deseori pertinente.
Începând cu anii 60, când s-au manifestat în plinã forþã miºcãrile
de eliberare a teritoriilor foste colonii, a fost evidenþiatã importanþa
Consiliului de Tutelã. Astfel, teritoriile care nu îºi câºtigaserã pe deplin
independenþa ºi, implicit, nu erau recunoscute ca atare, se aflau sub
protecþia a ºapte state membre (dintre care cele cinci permanente din
Consiliul de Secu ritate), pânã în momentul în care dobândeau
capacitatea de a se auto administra ºi de a fi acceptate pe scena
internaþionalã. În circumstanþele inexistenþei unor teritorii foste
colonii care sã-ºi revendice statalitatea, Consiliul de Tutelã începe, din
1994, sã-ºi dovedeascã desuetudinea.
Spre deosebire de alte organizaþii internaþionale, ONU posedã un
orga nism judiciar extrem de activ, Curtea Internaþionalã de Justiþie,
al cãrei statut constituie parte integrantã a Cartei. Importanþa
existenþei sale este datã de expertiza juridicã pe care o furnizeazã
atât organizaþiei (art. 96, Carta ONU), cât ºi statelor membre în
chestiuni de drept internaþional, dar ºi de autoritatea sa de a media
sau de a arbitra douã sau mai multe state aflate într-un litigiu. Totuºi,
prin art. 95, ONU nu interzice membrilor sãi sã se adreseze altor
instanþe juridice. Nicio dispoziþie din prezenta Cartã nu-i va
împiedica pe membrii Organizaþiei Naþiunilor Unite sã încredinþeze
rezolvarea diferendelor lor altor tribunale, în temeiul unor acorduri

deja intrate în vigoare sau care ar putea fi încheiate în viitor (art. 95,
Carta ONU). În plus, orice stat semnatar al Cartei, deci al adeziunii la
ONU, se obligã ipso facto sã recunoascã ºi autoritatea Curþii
Internaþionale de Justiþie (art. 93.1, Carta ONU). În schimb, un stat
non-membru ONU poate semna statutul CIJ, aceasta constituind
recunoaºterea autoritãþi juridice a CIJ ºi, implicit, respectarea deciziei
pe care o ia aceasta. Prin urmare, orice stat membru al ONU, dar ºi
non-membru (care ºi-a luat, însã, angajamentul) este obligat sã
acþioneze în conformitate cu decizia Curþii. De pildã, una dintre
deciziile importante a Curþii (martie 2009) a avut ca obiect România ºi
Ucraina în litigiul privind platforma maritimã a celor douã state ºi
statutul Insulei ªerpilor.
Nu doar Adunarea Generalã, ci ºi Curtea Internaþionalã de Justiþie
prezintã interes pentru sporirea democraþiei Organizaþiei Naþiunilor
Unite. Un forum juridic recunoscut de cãtre toate statele membre nu
poate fi eficient doar în forma actualã. Ca sã poatã deveni agent al
democraþiei globale, organizaþia trebuie sã faciliteze dreptul la
expresie nu doar statelor, ci ºi cetãþenilor acestora. Cu adevãrat ar
avea forþã Curtea Internaþionalã de Justiþie dacã ºi-ar extinde
prerogativele spre a se transforma în ceea ce reprezintã pentru
Europa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Extinderea acestor
com petenþe ale CIJ ar echivala cu conferirea posibilitãþii oricãrui
cetãþean al lumii de a da în judecatã statul care ºi-a exercitat în mod
abuziv autoritatea asupra sa (Archibugi et al., 2000; Archibugi,
Marchetti, 2005).
Cea din urmã instituþie prezentatã în Cartã, relevantã pentru buna
funcþionare a ONU, este Secretariatul General, în fruntea cãruia se
aflã un Secretar General, numit de Adunarea Generalã la
recomandarea Consi liului de Securitate ºi considerat cel mai înalt
funcþionar al ONU (art. 97, Carta ONU). Actualmente, în persoana
sud-coreeanului B. Ki-moon, Secre tarul General are în subordine o
structurã administrativã în care personalul este numit direct de el.
Întregul angrenaj instituþional rãspunde doar în faþa organizaþiei ºi
beneficiazã de imunitate; mai precis, în îndeplinirea îndato ririlor sale,
secretarul general ºi personalul nu vor solicita ºi nici nu vor primi
instrucþiuni de la vreun guvern sau de la vreo autoritate exterioarã
Organizaþiei. Ei se vor abþine de la orice act incompatibil cu situaþia
lor de
funcþionari internaþionali, rãspunzãtori numai faþã de Organizaþie

(art. 100.1, Carta ONU). Secretarul General ONU redacteazã un
raport anual despre activitatea organizaþiei, pe care îl prezintã
Adunãrii Generale, participã la toate întâlnirile acesteia, ale Consiliului
Economic ºi Social, prezintã poziþia oficialã a organizaþiei în relaþiile
cu mass-media. Nu întâmplãtor numele secretarului general este cel
mai cunoscut, în raport cu numele celorlalte persoane ce activeazã în
cadrul organizaþiei. De asemenea, participã la întâlnirile executivului
Organizaþiei ºi poate atrage atenþia Consiliului de Securitate asupra
oricãrei probleme care, dupã pãrerea sa, ar putea pune în primejdie
menþinerea pãcii ºi securitãþii internaþionale (art. 99, Carta ONU).
Acþiunile organizaþiei.
Consecinþe teoretice ºi practice
Organizaþia Naþiunilor Unite este, probabil, unul dintre angrenajele

insti tuþionale suprastatale cu cele mai multe acþiuni, pe cât de
multe, pe atât de diverse, de la conferinþe privind drepturile femeii,
copiilor, refugiaþilor ºi nevoia de protecþie a mediului pânã la
campanii de sensibilizare a opiniei publice în legãturã cu nevoia de
vaccinare a copiilor din Somalia sau de culturalizare politicã a
cetãþenilor statelor ce au fost conduse prin abuzul de putere. Cu
toate acestea, acþiunile cãºtilor albastre, cunoscute ºi ca misiuni
ONU, sunt cele mai notorii: pe continentul african, în Sudan, Burundi,
Coasta de Fildeº, Liberia, Congo, Etiopia ºi Eritreea, Sahara
Occidentalã; pe continentul american, în Haiti; pe continentul asiatic,
în Timorul de Est, India ºi Pakistan; pe continentul european, în Cipru,
Georgia ºi Kosovo; în Orientul Mijlociu, înãlþimile Golan ºi în Liban.
Acþiunile cu cel mai puternic rãsunet în mass-media
internaþionalã, dar ºi în lumea academicã sunt intervenþiile
umanitare, adicã ameninþarea sau folosirea forþei asupra graniþelor
statului de cãtre un stat (sau un grup de state), cu scopul de a preveni
sau de a opri rãspândirea ºi agravarea încãlcãrii drepturilor
fundamentale umane ale cetãþenilor statului în cauzã, fãrã
permisiunea statului în teritoriul cãruia forþa este aplicatã (Holzfrege,
2003, p. 18). Consiliul de Securitate, instituþia ONU în mãsurã sã ia o
asemenea decizie, evalueazã modul în care populaþia respectivã

suferã de grave încãlcãri ale drepturilor prin abuzul de putere al
celui/celor de la conducerea statului respectiv ºi, implicit, are datoria
de a stabili gradul de ameninþare a pãcii ºi securitãþii internaþionale.
Toate întrebãrile pe care le presupune actul de a interveni umanitar
aduc în discuþie moralitatea. Cât este de moral sã intervii în afacerile
interne ale unui stat? Cât de prezentã este moralitatea pe scena
internaþionalã? Oare toate intervenþiile se datoreazã altruismului
statelor sau mai ales intereselor lor egoiste? De ce unele state ºi nu
altele? Care sunt criteriile în funcþie de care se alege destinaþia
intervenþiei umanitare? De ce Kosovo, Irak, Timor ºi nu Rwanda,
Congo, Sudan, unde încãlcãrile drepturilor fundamentale sunt la fel
de scandaloase pentru scena internaþionalã ca ºi în cele dintâi?
Intervenþia umanitarã naºte problema încãlcãrii autonomiei,
independenþei unui stat, dar ºi problema modului în care se
realizeazã misiunea (Atack, 2002, pp. 279-292). Pentru statele ce au
devenit libere în urmã cu cel mult cincizeci de ani, intervenþia nu este
nicidecum perceputã ca fiind umanitarã, ci o modalitate a fostului
colonizator de a-ºi menþine sau reinstaura influenþa. Asemenea
suspiciuni sunt cu atât mai periculoase cu cât, în spatele inter
venþiilor de acest gen, s-au ascuns ºi interese geopolitice,
economice. Intervenþiile umanitare din Kosovo ºi Irak, instrumentate,
cu precãdere, de Statele Unite, au constituit, în opinia presei
internaþionale, un pretext pentru dobândirea monopolului asupra
petrolului ºi a altor resurse ener getice. Altfel spus, intervenþia nu s-ar
fi datorat unor considerente morale, ci unor raþiuni strict economice.
Adepþii intervenþionismului umanitar pornesc de la premisa
universalitãþii drepturilor omului. Acestea trebuie respectate în orice
condiþii, iar când un stat nu-ºi respectã acest angajament, statele
puternice, capabile din punct de vedere politic, economic, militar, au
datoria de a interveni pentru a ajuta populaþia privatã de propriile
libertãþi ºi drepturi. Orice intervenþie militarã întreprinsã stã sub
auspiciile Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului. Dilema apare
atunci când promovarea ºi apãrarea acestor drepturi intrã în opoziþie
cu unul dintre principiile Cartei ONU respectarea suveranitãþii
statelor.
În concluzie, prin importanþa pe care a deþinut-o încã din 1945 ºi
prin cea sporitã dupã cãderea Zidului Berlinului, Organizaþia
Naþiunilor Unite
constituie fundamentul de stabilitate al întregii lumi ºi depozitarul
idealu rilor acelora ce imagineazã un glob al pãcii ºi securitãþii
internaþionale. De altfel, nu întâmplãtor ONU, pe cât este de apreciat,
pe atât este de criticat. Cu toate acestea, pe mãsurã ce o parte a
lumii academice începe sã susþinã ideea unei democraþiei globale,
cosmopolite, apar din ce în ce mai multe propuneri de reformã a
organizaþiei. Renunþarea la sintagme desuete precum stat inamic
(art. 53.2, Carta ONU), sporirea prerogativelor Adunãrii Generale ºi
Curþii Internaþionale de Justiþie, diminuarea importanþei deci zionale
a Consiliului de Securitate ar contura, aºadar, câteva dintre posi bilele
traiectorii ale unei organizaþii cu un real potenþial democratic ºi de
securitate pe scena internaþionalã. În ce anume ar putea consta
legãtura dintre democraþie ºi securitatea internaþionalã? Constituie
democraþia o condiþie necesarã ºi suficientã pentru crearea unui
mediu internaþional sigur ºi paºnic? Potrivit scopurilor ºi principiilor
sale, ONU intrã în concordanþã cu urmãtoarea mãrturisire a lui
Tocqueville: Cred ca putem admite ca regula generala ºi permanenta
ca, la popoarele civilizate, pasiunile razboinice vor deveni tot mai rare
ºi mai puþin aprinse, pe masura ce condiþiile vor fi mai egale
(Tocqueville, 2005, p. 279). Altfel spus, cu cât un stat este mai
democratic, cu atât va fi mai puþin dispus sã poarte un rãzboi
împotriva altuia, adicã, prin acþiunile sale, va ameninþa mai puþin
securitatea internaþionalã decât o fac statele autoritare sau totalitare.
Aceastã teorie ºi-a demonstrat validitatea pentru situaþiile conflictuale
ce au avut loc de-a lungul aproape a întregului secol XX (Rummel,
1995, pp. 457-79).
Bibliografie
Anderson, J. 2002. Transnational Democracy. Political Spaces and Border

Crossings. London, New York: Routledge.
Archibugi, D. 2008. The Global Commonwealth of Citizens: Toward
Cosmopolitan Democracy New Jersey, Oxfordshire: Princeton University
Press. Archibugi, D., Marchetti, R. 2005. What to Do with the United
Nations?. OpenDemocracy, 8 septembrie. www.openDemocracy.net.
Archibugi, D., Balduini, S., Donati, M. 2000. The United Nations as an
Agency of Global Democracy. In Global Democracy. Key Debates, ed.
L.Holden, 125-42. London: Routledge.
Atack, I. 2002. Ethical Objections to Humanitarian Intervention. Security

Dialogue 33 (3): 279-92.
Held, D. 2000. Democraþia ºi ordinea globalã. De la statul modern la
guvernarea cosmopolitã. Bucureºti: Univers.
Holzfrege, J.L., Keohane, R. O. eds. 2003. The Humanitarian Intervention
Debate. In Humanitarian Intervention. Ethical, Legal, and Political
Dilemmas, eds. J.L. Holzfrege, R.O. Keohane, 15-52. New York:
Cambridge University Press.
Marchetti, R. 2008. Global Democracy: For and Against. Ethical Theory, Insti
tutional Design, and Social Struggles. London: Routledge.
Moreau Defarges, Ph. 1996. Organizaþiile internaþionale contemporane.
Iaºi: Institutul European.
Morgenthau, H.J. 2007. Politica între naþiuni. Lupta pentru putere ºi lupta
pentru pace. Iaºi: Polirom.
Rummel, R.J. 1995. Democracies are Less Warlike than Other Regimes.
European Journal of International Relations 1 (4): 457-79.
Tocqueville, A. 2005. Despre democraþie în America. Bucureºti: Humanitas.
*** 2007. Anexa B Carta Naþiunilor Unite. In Politica între naþiuni. Lupta
pentru putere ºi lupta pentru pace, H.J. Morgenthau, 650-73. Iaºi: Polirom.
*** 2008. Assessment of Member States Contributions to the United
Nations Regular Budget for the Year 2009, 24 decembrie.
http://www.un.org/ga/ search/view_doc.asp?symbol=ST/ADM/SER.B/755.
*** 2009. List of Non-Governmental Organizations in Consultative Status
with the Economic and Social Council as of 1 September 2009.
http://esango.un.org/ paperless/content/E2009INF4.pdf.
*** 2010. Members of the General Assembly Are Arranged in Current
Regional Groups.
http://www.un.int/wcm/webdav/site/gmun/shared/documents/
GA_regionalgrps_Web.pdf.
Organizaþia Tratatului Atlanticului de
Nord. Eficienþa unei organizaþii
politico-militare
La scut timp dupã ce s-a încheiat al Doilea Rãzboi Mondial, iar

pacea se instalase în Europa, între statele învingãtoare au apãrut
disensiuni privind împãrþirea prãzii de rãzboi. Altfel spus, pe 24
iunie 1948, armata sovieticã a interzis pãtrunderea în Berlin a
ajutoarelor franceze, britanice ºi americane cãtre populaþia germanã,
aceastã operaþiune fiind numitã Blocada Berlinului. Deºi la
Conferinþa de la Potsdam (17 iulie-2 august 1945) Statele Unite ale
Americii, Marea Britanie, Franþa ºi Uniunea Sovieticã îºi stabiliserã
zonele de ocupaþie din fostul stat nazist, aceeaºi soartã având-o ºi
capitala, aceastã înþelegere s-a destrãmat atunci când I.V. Stalin a
emis pretenþii ce depãºeau sfera deciziilor luate iniþial. SUA, Marea
Britanie ºi Franþa nu au fost de acord ca poporul german sã
plãteascã despãgubirile pe care Uniunea Sovieticã le pretindea din
partea Germaniei ºi nici cu pretenþia de menþinere a trupelor pe
teritoriul ocupat de aceasta. În replicã, Uniunea Sovieticã a interzis
accesul puterilor occidentale ºi al populaþiei germane în zona de
ocupaþie sovieticã. În felul acesta s-a declanºat o lungã ºi tensionatã
perioadã istoricã cunoscutã sub numele de Rãzboiul Rece
(1945-1989).
În faþa pericolului pe care partea sovieticã îl reprezenta pentru
statele Occidentului, o alianþã militarã care sã accentueze
colaborarea dintre acestea devenea necesarã. Pe data de 11 martie
1948, prin Tratatul de la Bruxelles, Franþa, Belgia, Olanda,
Luxembourg ºi Marea Britanie conºtientizeazã amploarea ameninþãrii
comuniste, dar, în egalã mãsurã, ºi incapacitatea fiecãreia dintre
aceste þãri de a-i rezista în mod individual. Treisprezece luni mai
târziu (4 aprilie 1949), cooperarea transatlanticã se materializeazã
prin naºterea, la Washington, a Organizaþiei Tratatului Atlanticului de

Nord (NATO). Actul constitutiv este semnat de statele Tratatului de la
Bruxelles, cãrora li se alãturã Statele Unite, Canada, Portugalia, Italia,
Norvegia, Danemarca ºi Islanda. De atunci ºi pânã în prezent, NATO
a reuºit sã sporeascã numãrul membrilor sãi la douãzeci ºi opt;
România a devenit parte în anul 2004, iar ultimul val de aderãri, cel
din 2008 (cu ocazia summit-ului de la Bucureºti), a adus în
organizaþie Albania ºi Croaþia.
Textul Tratatului Atlanticului de Nord*, actul constitutiv al organizaþiei,

cuprinde un preambul ºi paisprezece articole ce traseazã liniile
generale ale activitãþii organizaþiei. Chiar dacã nu este atât de
complex precum Carta ONU, Tratatul NATO reuºeºte sã contureze
câteva elemente specifice. În primul rând, scopul ºi principiile sale se
disting încã de la începutul documentului menþinerea pãcii ºi
securitãþii internaþionale, a bunãstãrii ºi stabilitãþii în zona
nord-atlanticã, toate acestea având la bazã principiile Cartei ONU.
Statele care sunt parte a prezentului Tratat îºi reafirmã credinþa în
obiectivele ºi principiile Cartei Naþiunilor Unite, precum ºi dorinþa lor
de a convieþui în pace cu toate popoarele ºi guvernele. Ele sunt
angajate în salvgardarea libertãþii, a moºtenirii comune ºi a
civilizaþiilor popoarelor pe care le reprezintã, pe baza principiilor
democraþiei, libertãþii individuale ºi a literei legii. Ele cautã sã
promoveze stabilitatea ºi bunãstarea zonei nord-atlantice. Ele sunt
hotãrâte sã îºi uneascã eforturile în scopul apãrãrii colective ºi al
pãstrãrii pãcii ºi securitãþii. Astfel, ele sunt de acord cu prezentul
Tratat Nord-Atlantic (Preambul Tratatul NATO). Refe rirea la actul
constitutiv al celei mai importante ºi notorii organizaþii internaþionale
guvernamentale constituie, de fapt, confirmarea prioritãþii politice a
ONU faþã de NATO. La o analizã mai atentã a raþiunii funcþionãrii
Alianþei în baza cadrului conferit de ONU, este lesne de înþeles cã
statele
* Traducerea în limba românã a textului Tratatului Atlanticului de Nord este preluatã

de pe site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe din România,
http://www.mae.ro/
sites/default/files/file/pdf/TRATATUL%2520NORD-ATLANTIC.pdf.
ORGANIZAÞIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD 47
care au pus bazele ONU sunt cu precãdere aceleaºi cu cele care au

pus bazele NATO. Mai mult, trei dintre statele ce au câte un
reprezentant permanent în Consiliul de Securitate al ONU se
regãsesc printre fondatorii organizaþiei apãrute în 1949: Statele
Unite, Marea Britanie ºi Franþa.
NATO este diferitã de celelalte organizaþii guvernamentale
regionale tocmai prin specificul politico-militar. Aceasta presupune cã,
pe lângã principiile ce figureazã în Carta ONU ºi pe care organizaþia
le preia, mai întâlnim ºi un alt principiu: atunci când unul dintre membri
se aflã în situaþia de a fi atacat, ceilalþi membri ale organizaþiei vor
considera acest fapt o ameninþare la adresa tuturor ºi, asemenea
muschetarilor, vor acþiona toþi pentru unul ºi unul pentru toþi. Este
afirmatã, în acest sens, nece sitatea securitãþii colective ºi, implicit, a
acþiunii colective, în concert, nu însã, fãrã acordul Consiliului de
Securitate al ONU. Pãrþile convin cã un atac armat împotriva uneia
sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi
considerat un atac împotriva tuturor ºi, în con secinþã, sunt de acord
cã, dacã are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în
exercitarea dreptului la auto-apãrare individualã sau colectivã
recunoscut prin Articolul 51 din Carta Naþiunilor Unite, va sprijini
Partea sau Pãrþile atacate prin efectuarea imediatã, individual sau de
comun acord cu celelalte Pãrþi, a oricãrei acþiuni pe care o considerã
necesarã, inclusiv folosirea forþei armate, pentru restabilirea ºi
menþinerea securitãþii zonei nord-atlantice.
Orice astfel de atac armat ºi toate mãsurile adoptate ca rezultat al
acestuia vor trebui raportate imediat Consiliului de Securitate. Aceste
mãsuri vor înceta dupã ce Consiliul de Securitate va adopta mãsurile
necesare pentru restabilirea ºi menþinerea pãcii ºi securitãþii
internaþionale (art. 5, Tratatul NATO).
Art. 5 se bucurã, probabil, de tot atât de multã reputaþie ca ºi
însãºi organizaþia, reputaþie dobânditã, cu precãdere, în urma
evenimentelor de pe 11 septembrie 2001, din Statele Unite (World
Trade Center, Pentagon). În discursul þinut în faþã Congresului, nouã
zile dupã aceea, preºedintele american George W. Bush face referire
explicitã la necesitatea coordonãrii tuturor eforturilor NATO pentru a
elimina pericolul terorismului, ame ninþãtor pentru întreaga lume ºi nu
doar pentru poporul american (President
Bushs Address to a Joint Session of Congress and the Nation,
2001). Deºi atacurile teroriste ar fi putut fi interpretate atât drept un
atentat la adresa Statelor Unite ca hegemon internaþional ºi
superputere economicã, cât ºi ca o crimã împotriva cetãþenilor
americani (Archibugi, Young, 2002, p. 27), cea din urmã perspectivã
pare sã fi convins mult mai uºor. Prin urmare, NATO trebuia sã se
simtã responsabilã faþã de numeroasele victime ale atentatului, dar ºi
faþã de eventualele viitoare victime pe care teroriºtii le-ar fi putut
produce. Totuºi, invocarea art. 5 poate fi interpretatã ºi drept un
pretext pentru intervenþia în Afghanistan, miza acesteia nefiind
pedepsirea teroriºtilor, ci controlul asupra resurselor petroliere.
Un alt subiect pe care îl deschide art. 5 este cel al responsabilitãþii
individuale ºi colective. Responsabilitatea organizaþiei faþã de statele
mem bre nu trebuie niciodatã sã depãºeascã responsabilitatea pe
care guvernele naþionale o au faþã de statul pe care îl reprezintã ºi
faþã de populaþia acestuia. Tocmai din acest motiv, autorii Tratatului
au considerat necesarã inserarea urmãtorului articol: Pentru a
îndeplini mai eficient obiectivele acestui Tratat, Pãrþile, separat sau
împreunã, prin intermediul auto-ajuto rãrii ºi al sprijinului reciproc
continue, îºi vor menþine ºi dezvolta capaci tatea individualã ºi
colectivã de rezistenþã în faþa unui atac armat (art. 3 Tratatul NATO).
În virtutea principiului subsidiaritãþii, un stat trebuie sã recurgã la
ajutorul NATO dupã ce, prin forþele proprii a încercat, fãrã succes, sã
elimine pericolul.
Spre deosebire de Carta ONU, Tratatul Alianþei nu menþioneazã

structura instituþionalã a acesteia, cu o singurã excepþie, articolul 9,
ce stipuleazã existenþa Consiliului Nord-Atlantic: Prin prezentul,
Pãrþile înfiinþeazã un Consiliu în cadrul cãruia fiecare va fi
reprezentatã în procesul de analizã a problemelor referitoare la
implementarea acestui Tratat. Consiliul va fi astfel organizat încât sã
fie capabil sã se reuneascã prompt ºi în orice împrejurare. Consiliul va
constitui atâtea organisme subsidiare cât este necesar; în primul
rând, va înfiinþa de urgenþã un comitet al apãrãrii care
va recomanda mãsurile de implementare a Articolelor 3 ºi 5 (art. 9,

Tratatul NATO). Astfel, acest articol poate fi interpretat ca
recunoscând explicit autoritatea Consiliului instituþie de tip executiv
în raport cu celelalte instituþii ale organizaþiei. Consiliul, compus la
nivel înalt din ºefi ai statelor ºi ai guvernelor, miniºtrii de Externe ºi ai
Apãrãrii ºi, în acelaºi timp, din reprezentanþii permanenþi ai tuturor
statelor membre, constituie instituþia în cadrul cãreia se iau, prin
consens, toate deciziile importante ale orga nizaþiei. Toate întâlnirile
sale au loc la sediul central al NATO (Bruxelles) ºi sunt prezidate de
secretarul general sau, în absenþa sa, de cãtre deputee (adjunctul
secretarului general NATO). În luarea deciziilor de naturã civilã sau
militarã, dar ºi în implementarea lor, Consiliul se bucurã de sprijinul
unor comitete specializate precum Comitetul Politic, Comitetul Militar,
Grupul de Coordonare Politicã, Înaltul Comitet pentru Planificarea
Urgenþelor Civile (NATO Handbook, 2006, pp. 47-48).
Complexitatea structurii instituþionale a NATO poate fi uºor
sesizatã prin dubla organizare, cea civilã ºi cea militarã. Astfel,
organizarea civilã presupune existenþa delegaþiilor naþionale
prezidate de cãtre un ambasador al unui stat membru (National
Delegations to NATO 2010) ºi a secretarului general (din 1 august
2009, în persoana lui A.F. Rasmussen anterior, prim-ministru al
Danemarcei) (The NATO Secretary General, 2010). Numit de
guvernele statelor membre pentru o perioadã de patru ani, Secretarul
General deþine funcþii-cheie în cadrul alianþei: este preºedintele
Consiliului Nord-Atlantic, Comitetului pentru Planificarea Apãrãrii,
Comitetului pentru Planificare Nuclearã, Consiliului NATO-Rusia,
Comisiei NATO-Ucraina ºi al Grupului de Cooperare Mediteraneanã;
este principalul purtãtor de cuvânt al Alianþei în raport cu alte
organizaþii sau state terþe ºi în relaþiile cu statele membre ale NATO;
coordoneazã personalul organizaþiei (NATO Handbook, 2006, p. 74).
A treia instituþie civilã importantã, Staff-ul Internaþional, constituie, de
fapt, un corp administrativ ºi de consultanþã ce se preocupã de
expertiza desfãºurãrii acþiunilor fãrã implicaþii militare (International
Staff, 2010). Pentru cele din urmã, este pus în funcþiune un alt
angrenaj instituþional.
Din organizarea militarã se evidenþiazã Comitetul Militar,
Comanda mentele Strategice ºi Structura de Comandã Militarã,
instituþii ce au atribuþii
de consiliere legatã de politica militarã ºi de strategie, respectiv de

comanda ºi controlul forþelor armate terestre, navale sau aeriene.
Compus din ofiþeri ce servesc drept reprezentanþi militari naþionali în
cadrul sesiunii perma nente ºi condus de un preºedinte pentru un
mandat de trei ani, Comitetul Militar reuneºte interesele tuturor
statelor membre ale organizaþiei. Pe baza consensului, acesta ia
decizii referitoare la apãrarea zonei NATO ºi, în acelaºi timp, la
implementarea deciziilor operaþionale luate de Consiliul Nord-Atlantic
(NATO Handbook, 2006, pp. 85-87). Comandamentele Strategice
Comandamentul Suprem Aliat din Europa (Supreme Allied
Commander Europe/ SACEUR) ºi Comandamentul Suprem Aliat
pentru Transformare (Supreme Allied Commander Transformation/
SACT) asi gurã consilierea Comitetului Militar ºi este responsabil
faþã de acesta în ceea ce priveºte direcþiile acþiunilor de tip militar
ale Alianþei (NATO Handbook, 2006, p. 87). Odatã cu Summit-ul de
la Praga din 2002, Structura de Comandã Militarã a fost supusã
reformei în vederea eficienti zãrii controlului ºi a mobilizãrii forþelor
militare în zona euro-atlanticã. Responsabilitãþile operaþionale i-au
fost retrase vechiului Comandament Suprem Aliat pentru Atlantic în
favoarea Comandamentului Aliat pentru Operaþii (Allied Command
Operations/ ACO), cu sediul în Belgia; în acelaºi timp, a fost creat în
SUA Comandamentul Aliat pentru Transformare (Allied Command
Transformation/ ACT), subordonat direct SACT, cu scopul de a facilita
transformãrile survenite în legãtura forþelor NATO cu forþele militare
americane (NATO Handbook, 2006, pp. 88-89).
Cu atât mai mult cu cât este militar, un asemenea corpus
instituþional presupune costuri considerabile pentru statele membre.
Deºi bugetul orga nizaþiei este compus din contribuþiile directe ale
statelor membre (din bugetele de apãrare), pentru acþiunile civile el
este administrat de Staff-ul Internaþional, iar pentru acþiunile militare
este administrat de Comitetul pentru Buget Militar (Military
Organization and Structures, 2010). Mai trebuie adãugat faptul cã
Islanda, neparticipând la structura militarã a alianþei, nu a contribuit
niciodatã de la aderarea sa la NATO la fondul dedicat acþiunilor
militare, ci doar la cele civile. Un alt stat cu o situaþie deosebitã este
Franþa, care abia în anul 2009 ºi-a retrimis reprezentanþii în
structurile instituþionale militare, la patruzeci ºi trei de ani de la
momentul
când Charles de Gaulle (preºedintele din acea vreme al Franþei),

simþindu-se ameninþat de nefireasca apropiere dintre Statele Unite
ºi Marea Britanie, a decis retragerea ºi gãsirea propriei cãi de
protecþie militarã a statului francez (Duignan, 2000, p. 29).
Acþiunile organizaþiei. Consecinþe

teoretice ºi practice
Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord îºi dovedeºte, deseori,

impli carea în numeroasele probleme internaþionale (protejarea
mediului, res pectarea drepturilor omului, lupta împotriva înarmãrii
etc.) prin conferinþe, campanii de sensibilizare a opiniei publice ºi a
comunitãþii internaþionale, dar eforturile cele mai mari se îndreaptã
cãtre misiuni de instaurare ºi menþinere a pãcii. Cu toate cã misiunile
sunt deseori cunoscute ca misiuni NATO, trebuie subliniat faptul cã
organizaþia nu poate acþiona fãrã încuviinþarea ONU. Mai mult, în
funcþie de localizarea acesteia, NATO are ca partener de acþiune fie
Uniunea Europeanã (daca misiunea are loc în Europa), fie ONU sau
organizaþii regionale (dacã misiunea are loc în afara spaþiului
european). Imediat dupã încheierea Rãzboiului Rece, prima
operaþiune întreprinsã de organizaþie, în colaborare cu UE, s-a
petrecut în zona Balcanilor (Bosnia ºi Herþegovina 1994-2004)
(Peace Support Operations in Bosnia and Herzegovina, 2010). În
anul 1999, a fost iniþiatã operaþiunea din Kosovo ce avea drept scop
securizarea frontierelor, ajutoare umanitare pentru refugiaþii din zonã,
asistenþã medicalã etc. Deºi au trecut zece ani de la începutul ei,
operaþiunea continuã deoarece pacea nu este complet instalatã
(NATOs Role in Kosovo, 2010). În acelaºi an, un nou conflict
zdruncinã stabilitatea ºi pacea zonei balcanice. La cererea
autoritãþilor de la Skopje, NATO a intervenit în 2001 spre a ajuta
guvernul macedonean împotriva rebelilor albanezi (NATO HQ Skopje,
2003).
Odatã cu intervenþia în Afganistan, în anul 2003, se petrece prima
acþiune importantã a NATO în afara spaþiului european, argumentul
oficial fiind acela al cererii guvernului afgan de sprijinire împotriva Al
Qaeda ºi taliba nilor. De atunci, prioritatea acþiunilor organizaþiei este
concentratã în
aceastã zonã, cu atât mai mult cu cât SUA, în urma evenimentelor de

la 11 septembrie 2001, este cel mai decis membru NATO în prinderea
ºi pedepsirea vinovaþilor (Moore, 2007, pp. 75-94). Conform
documentului emis în 2008, LOTAN après Bucarest, þãrile aliate
au precizat cã securitatea euro-atlanticã ºi, în general, securitatea
internaþionalã sunt în mod strâns legate de viitorul Afganistanului ce
trebuie sã fie un stat pacifist, democratic, ce respectã drepturile
omului ºi care este eliberat de ame ninþarea terorismului. Iatã de ce
misiunea Forþa Internaþionalã de Asistenþã pentru Securitate (FIAS)
ce opereazã sub mandatul Naþiunilor Unite rãmâne prioritatea NATO.
Participanþii la Summit au semnalat cã, de când NATO a luat
comanda misiunii FIAS în 2003, au fost realizate progrese semni
ficative, dar cã mai existã încã numeroase provocãri de înfruntat
pentru guvernul afgan, pentru NATO ºi pentru restul comunitãþii
internaþionale (LOTAN après Bucarest, 2008, p. 2).
În acelaºi an, 2003, NATO intervine în Irak pentru a-l îndepãrta de
la putere pe Saddam Hussein, ºeful statului, ºi pentru a reintroduce
demo craþia. Pedepsirea guvernãrii abuzive ºi arbitrare a fostului lider
ºi înlo cuirea acesteia cu un guvern pro-american n-au beneficiat de
sprijinul opiniei publice internaþionale. Maniera abuzivã, armatã prin
care s-a produs intervenþia, pedepsirea lui Saddam Hussein,
investirea unui nou guvern fãrã consultarea populaþiei pot anula
caracterul legitim al acþiunii orga nizaþiei în care, mai mult decât
oricare alt stat, sunt implicate Statele Unite. Deºi misiunea de
democratizare a statului irakian este încã în curs de desfãºurare,
scepticii îi neagã validitatea. Cu toate cã a fost aliatul de nãdejde al
lui George W. Bush, Tony Blair s-a alãturat în urmã cu trei ani
acestora, mãrturisind eºecul misiunii prin sintagma pretty much of a
disaster (Branigan, 2006).
Ultima misiune (Misiunea Uniunii Africane în Sudan AMIS) a
NATO a început în 2005 pe continentul african, în regiunea Darfur, în
Sudan, pentru a aplana conflictul dintre Armata pentru Eliberarea
Sudanului, Miºcarea pentru Dreptate ºi Egalitate ºi guvernul sudanez.
Pânã pe data de 31 decembrie 2007, organizaþia a colaborat cu ONU
ºi cu UA pentru stabilirea pãcii, prin oferirea sprijinului militar
(Assisting the African Union in Darfur, Sudan, 2010).
Dacã misiunile din Irak, Afganistan, Darfur încearcã sã reflecte

impli carea organizaþiei cu efective militare terestre, altele ilustreazã
capacitãþile sale maritime. De pildã, prin operaþiunea Active
Endeavour, iniþiatã în 2001, NATO protejeazã Marea Mediteraneanã
de eventualele atacuri teroriste. Din 2008, efectivele navale ale
organizaþiei încearcã sã elimine pirateria din Golful Aden ºi Peninsula
Somaliei, care afecteazã zona atât din punct de vedere economic, cât
ºi din punct de vedere umanitar (Împreunã pentru securitate, 2009, p.
23).
Luând în considerare îndelungata sa istorie ºi acþiunile întreprinse,
Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord demonstreazã cã rolul
îndeplinit pe scena internaþionalã nu este deloc neglijabil. Totuºi,
statutul de lider pe care îl posedã Statele Unite pare sã determine
perceperea organizaþiei drept o marionetã în mâinile celui mai
puternic finanþator. Ca ºi alte organizaþii internaþionale
guvernamentale, NATO este deseori privitã cu circumspecþie
deoarece favorizeazã manifestarea intereselor speciale al SUA în
faþa celor ale comunitãþii internaþionale. Dacã acceptãm cã, atunci
când ne referim la comunitatea internaþionalã, avem în vedere state,
grupuri de presiune, asociaþii civile ºi, în genere, toþi oamenii
(Kwakwa, 2003, pp. 28-32), atunci interesul unui stat intrã în sfera
interesului comunitãþii internaþionale. Cu toate acestea, câþi actori
implicaþi, atâtea opinii ºi interese. Acuzaþiile de egoism la adresa
Statelor Unite sunt, probabil, determinate de neputinþa altor membri
ai NATO de a-ºi impune poziþiile ºi interesele.
Cu ocazia Summit-ului de la Strasbourg/Kehl din 2009, statele
membre ale NATO au adus în discuþie necesitatea creãrii unui nou
concept strategic capabil sã determine noile provocãri la adresa
securitãþii în lume ºi maniera în care organizaþia le poate soluþiona.
Astfel, în luna septembrie a aceluiaºi an, a fost instituit un grup de
experþi sub coordonarea fostului secretar de stat american Madeline
Albright, a cãror misiune presupunea crearea unui raport conþinând o
serie de probleme ºi recomandãri ce urmau a fi supuse dezbaterii cu
ocazia Summit-ului de la Lisabona din noiembrie 2010. Vechiul
concept strategic ce reitera necesitatea respectãrii valorilor demo
craþiei liberale ºi angajamentul organizaþiei în asigurarea securitãþii
colective recunoºtea terorismul, conflictele interetnice, încãlcarea
drepturilor omului, instabilitatea economicã ºi politicã, emergenþa
armelor nucleare, biologice
drept principalele ameninþãri ale spaþiului nord-atlantic. În plus,

Identitatea Europeanã de Securitate ºi Apãrare constituia principiul în
numele cãruia organizaþia ºi, implicit, statele membre, îºi respectau
angajamentele luate în privinþa securitãþii colective (The Alliances
Strategic Concept, 1999). Rezultatele raportului dat spre publicare pe
17 mai 2010 demonstreazã incapacitatea vechiului concept strategic
de a rãspunde provocãrilor celei de-a doua decade a secolului XXI.
Cele douãzeci ºi opt state membre ale organizaþiei (reunite pentru
prima datã cu ocazia Summit-ului NATO de la Bucureºti din 2008,
alãturi de secretarul general al ONU ºi de preºedintele Federaþiei
Ruse) sunt constrânse sã aibã în vedere probleme noi referitoare la
pirateria ºi securitatea energeticã. În numele securitãþii colective,
orga nizaþia trebuie sã demonstreze capacitatea de a se apãra de
ameninþãrile militare ºi neconvenþionale, armele nucleare ºi atacurile
cibernetice, de a menþine politica uºilor deschise cãtre noi state
membre, de a-ºi consolida parteneriatele cu UE, ONU, OSCE, Rusia,
Georgia ºi Ucraina, zona mediteraneanã ºi Orientul Mijlociu. În plus,
NATO îºi propune reforme în privinþa misiunii din Afganistan, la
nivelul instituþional ºi al procedurii de luare a deciziilor în cadrul
organizaþiei (NATO 2020: Assured Security; Dynamic Engagement,
2010).
Cu toate meritele sale recunoscute, NATO trebuie sã
conºtientizeze cã se impune nu doar reformarea strategicã sau
instituþionalã, ci ºi cea a modalitãþilor de acþiune. Altfel spus, a
acþiona pentru instaurarea ºi menþi nerea pãcii ºi securitãþii într-o
anumitã zonã nu presupune doar a trimite câteva efective militare
spre a-i pedepsi pe rãzvrãtiþi. Reconstrucþia unei zone,
stabilizarea ei ºi menþinerea efectivã a pãcii încep, din pãcate, chiar
din momentul în care trupele militare se retrag. Abia din acel moment,
însã, populaþia din zonã are mai multã nevoie de susþinere. Astfel,
ajutorul NATO ar fi considerabil dacã ar pune accentul nu doar pe
efectivele militare, ci ºi pe cele poliþieneºti. Menþinerea ordinii într-o
zonã distrusã de conflict ºi, în consecinþã, mereu predispusã la
acþiuni de încãlcare a legii, devine o necesitate de lungã duratã
cãreia nu-i poate rãspunde efemeritatea unei campanii militare. Prin
urmare, NATO este o organizaþie eficientã, dar la o privire mai atentã
asupra consecinþelor acþiunilor sale, ar putea deveni cu mult mai
eficientã decât este în prezent.
Bibliografie
Archibugi, D., Young, I. 2002. Toward a Global Rule of Law. Dissent 48:
27-32. Branigan, T. 2006. Intervention in Iraq Pretty Much of a Disaster
Admits Blair, as Minister Calls it His Big Mistake. The Guardian,18
noiembrie. Duignan, P. 2000. NATO: Its Past, Present, and Future. Stanford:
Hoover Institution Press.
Kwakwa, E. 2003. International Community, International Law, and United
States: three in one, two against one, or one and the same?. In United
States Hegemony and the Foundations of International Law, eds. M.
Byers, G. Nolte, 25-56. New York: Cambridge University Press.
Moore, R. 2007. NATOS New Mission: Projecting Stability in a Post-Cold
War World. Westport: Praeger Security International.
*** 1949. Tratatul NATO. http://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/
TRATATUL%2520NORD-ATLANTIC.pdf.
*** 1999. The Alliances Strategic Concept.
http://www.nato.int/cps/en/natolive/ official_texts_27433.htm.
*** 2001. President Bushs Address to a Joint Session of Congress and the
Nation. The Washington Post.
http://www.washingtonpost.com/wp-srv/nation/specials/
attacked/transcripts/bushaddress_092001.html.
*** 2006. NATO Handbook. Brussels: NATO Public Diplomacy Division.
http:// www.nato.int/docu/handbook/2006/hb-en-2006.pdf.
*** 2008. LOTAN après Bucarest. http://193.219.98.16/index.php?inc=
download&idpub=104&idtaal=7&taal=ENG&wat=pdf.
*** 2009. Împreunã pentru securitate. O introducere în problematica NATO.
http://www.nato.int/ebookshop/introduction_to_nato/nato_security_rou.pdf.
*** 2010. Assisting the African Union in Darfur, Sudan. http://www.nato.int/
cps/en/natolive/topics_49194.htm.
*** 2010. International Staff.
http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_58110.htm. *** 2010. Military
Organization and Structures. http://www.nato.int/cps/en/
natolive/topics_49608.htm.
*** 2010. National Delegations to NATO 2010. http://www.nato.int/cps/en/
natolive/topics_49205.htm.
*** 2010. NATO 2020: Assured Security; Dynamic
Engagement.
http://www.nato.int/strategic-concept/expertsreport.pdf.
*** 2010. NATOs Role in Kosovo. http://www.nato.int/cps/en/natolive/
topics_48818.htm.
*** 2010. NATO HQ Skopje. http://www.nato.int/fyrom/home.htm. *** 2010.
The NATO Secretary General. http://www.nato.int/cps/en/natolive/
topics_50094.htm.
*** 2010. Peace Support Operations in Bosnia and Herzegovina. http://
www.nato.int/cps/en/SID-605211A2-D439D06F/natolive/topics_52122.htm.
Organizaþia pentru Securitate ºi
Cooperare în Europa. De la unul împotriva
celuilalt la unul împreunã cu celãlalt
Epoca Rãzboiului Rece a cunoscut perioade de intensitate

variabilã. Cele douã mari state rivale, URSS ºi SUA, respectiv þãrile
europene ce se aflau sub influenþa lor politico-ideologicã, au fost
într-o permanentã ten siune care a comportat, în perioada anilor
60-70, o oarecare relaxare, cunoscutã sub numele de
destindere. Leonid Brejnev ºi Richard Nixon, ºefii de stat ai URSS ºi
SUA, devin conºtienþi de riscurile financiare pe care le presupune
înarmarea nuclearã, iar Germania de Vest, prin inter mediul a ceea ce
s-a numit Ostpolitik, încearcã sã se apropie de vecinii sãi estici. Mai
mult, liderii statelor comuniste încep sã aprecieze importanþa
schimburilor comerciale cu Occidentul Europei (al cãrui capitalism se
dovedea productiv ºi eficient), iar liderii statelor liberale, simþind
presiunea dependenþei de SUA, invocã din ce în ce mai des nevoia
de a renunþa la încrâncenarea înarmãrii.
Conºtientizarea dependenþei reciproce a celor douã mari tabere
politice, economice ºi ideologice a determinat întâlnirea
reprezentanþilor a treizeci ºi cinci de state în cadrul Conferinþei
pentru Securitate ºi Cooperare în Europa, iniþiatã pe 3 iulie 1973 ºi
finalizatã, dupã trei runde, pe 30 iunie 1 iulie 1975, prin semnarea
Actului Final de la Helsinki. Deºi scopul central al întâlnirii era crearea
unui cadru de securizare a continentului ºi de cooperare pe diverse
domenii, interesele naþionale ale actorilor participanþi constituie un
criteriu de împãrþire a statelor în cinci categorii: 1) statele Pactului de
la Varºovia ce sprijineau crearea unei conferinþe încã din 1966,
ORGANIZAÞIA PENTRU SECURITATE ªI COOPERARE ÎN EUROPA 57
2) o parte a statelor Pactului de la Varºovia România, Ungaria,

Cehoslovacia care militau împotriva influenþei URSS, 3) statele
neutre Irlanda, Elveþia, Suedia, 4) statele aparþinând Comunitãþii
Europene, 5) cele mai puternice state ale NATO, Statele Unite ºi
Marea Britanie, ce au considerat Procesul de la Helsinki drept forul
de întâlnire a expectanþelor lor (Galbreath, 2007, p. 27).
Actul Final de la Helsinki instituie, astfel, trei dimensiuni sau
coºuri de cooperare politico-militarã, economicã, de mediu ºi umanã
recunoscute de cãtre statele semnatare. Acest document rãmâne de
referinþã prin reafir marea importanþei instituirii unor principii
(preluate, de altfel, din Carta Naþiunilor Unite, art. 2) care sã vegheze
asupra relaþiilor dintre state ºi care, în situaþia respectãrii cu
stricteþe, ar fi dus, în cele din urmã, la încheierea Rãzboiului Rece.
Faptul cã acest conflict politico-diplomatic între statele Europei a
continuat încã paisprezece ani nu poate decât sã denote lipsa de
încredere într-o veritabilã capacitate de cooperare între acestea. Pe
de o parte, teama statelor comuniste de o eventualã ingerinþã din
partea celor liberale se acutizeazã pe mãsurã ce vocea miºcãrilor de
rezistenþã antitotalitarã, de dizidenþã se aude din ce în ce mai
pronunþat, iar þãrile Europei vestice par sã punã în discuþie
legitimitatea ºi eficienþa guvernelor comuniste din spatele Cortinei de
Fier. Pe de altã parte, nici statele occidentale nu se simt mai în
siguranþã atât timp cât URSS ºi aliaþii sãi reprezintã o perpetuã
ameninþare militarã cãreia nu-i pot face faþã decât coalizându-se ºi,
implicit, fãcând compromisuri cu Statele Unite.
În anii 1989-1990, odatã cu destrãmarea Cortinei de Fier, statele
sem natare ale Actului Final de la Helsinki conºtientizeazã importanþa
recon figurãrii ordinii politice, economice a Europei ºi a lumii. Cele
treizeci ºi trei de state ºi Germania, care tocmai se reunise, semneazã
între 19 ºi 23 noiembrie 1990, Carta de la Paris pentru o Nouã
Europã, document ce reafirmã decalogul principial enunþat la
Helsinki. Acest document recu noaºte supremaþia democraþiei ca
unicul regim politic de guvernare, acceptat în mod legitim de voinþa
popoarelor ºi reaminteºte domeniile de cooperare: politicã, economie,
mediu, culturã, educaþie etc.
Cu ocazia întâlnirii de la Paris, sunt stabilite ºi câteva instituþii
Con siliul Miniºtrilor Afacerilor Externe la Berlin, Centrul pentru
Prevenirea
Conflictelor la Viena, Oficiul pentru Alegeri Libere la Varºovia,

Comitetul pentru Oficialii Seniori ºi un Secretariat Permanent cu sediul
la Viena care sã asigure optima desfãºurare a întâlnirilor
Conferinþei (din doi în doi ani). Alegerea sediilor pentru aceste
instituþii nu este deloc întâmplãtoare. În primul rând, în timp ce
Uniunea Europeanã, NATO sau Consiliul Europei sunt concentrate în
Europa vesticã (Belgia ºi Franþa), Secretariatul CSCE ºi Oficiul pentru
Alegeri Libere sunt concentrate în oraºe din Europa Centralã. Aceste
locaþii ilustreazã intenþiile timpurii de concentrare cu precãdere
asupra regiunilor de la «Estul Vienei». În al doilea rând, OSCE este
diferit prin faptul cã ºi-a plasat instituþiile în toatã Europa. [...] Decizia
de a avea o organizaþie descentralizatã a constituit o strategie de a
preveni dezvoltarea unei mari, centralizate birocraþii (Galbreath,
2007, 43-44).
Tensiunile de pe teritoriile fostei URSS, dar ºi ale fostei Iugoslavii,
sporirea numãrului de membri la cincizeci ºi trei în doar cinci ani
(1990-1995) au determinat gãsirea unei formule mai eficiente ºi
durabile care sã facã faþã noilor provocãri politico-militare ºi
economice ale Europei. Prin urmare, pe 6 decembrie 1994, la
Budapesta, ºefii statelor membre decid schimbarea titulaturii de la
Conferinþa pentru Securitate ºi Cooperare în Europa la Organizaþia
pentru Securitate ºi Cooperare în Europa.
Actul constitutiv al CSCE, ulterior al OSCE (un act constitutiv mai

special deoarece nu respectã tiparul instituit de Carta ONU,
reprezentând o succe siune de declaraþii ºi angajamente structurate
pe capitole ºi articole), este un tot unitar ce enumerã laolaltã
obiectivele ºi principiile pe care toate statele semnatare sunt obligate
sã le respecte, în sfera drepturilor omului, democraþiei ºi statului de
drept; libertãþii economice ºi responsabilitãþii; relaþiilor amicale între
statele participante; securitãþii; unitãþii. În plus, CSCE îºi propune
afirmarea unui numãr de obiective în domeniile: dimen siune umanã,
securitate, cooperare economicã, mediu, culturã, muncitori imigranþi,
zona mediteraneanã, organizaþiile internaþionale (Carta de la Paris,
1990). Statele participante la conferinþã nu îºi asumã doar la nivel
ideatic anumite angajamente, ci îºi asumã ºi responsabilitatea în ceea

ce priveºte punerea în practicã a obiectivelor menþionate. Astfel,
recunoscând problemele comune tuturor, statele admit sã foloseascã
instrumente utile în rezolvarea lor, eliminându-se, în cele din urmã,
disparitãþile în privinþa gestionãrii pericolelor ºi consecinþelor lor
directe ºi indirecte.
Obiectivele ºi regulile de acþiune ale OSCE rãspund principiilor
clamate de organizaþie. Preluate din Actului Final de la Helsinki, cele
zece principii, devenite ale OSCE, sunt urmãtoarele: I. Egalitatea
suveranã, respectul dreptu rilor inerente suveranitãþii; II.
Nerecurgerea la ameninþarea cu forþa sau la folosirea forþei; III.
Inviolabilitatea frontierelor; IV. Integritatea terito rialã a statelor; V.
Reglementarea paºnicã a diferendelor; VI. Non-inter venþia în
treburile interne; VII. Respectarea drepturilor omului ºi a libertãþilor
fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, de conºtiinþã, de religie
sau de convingere; VIII. Egalitatea drepturilor popoarelor ºi dreptul
popoarelor de a dispune de ele însele; IX. Cooperarea dintre state ºi,
în cele din urmã, X. Îndeplinirea cu bunã credinþã a obligaþiilor
asumate în conformitate cu dreptul internaþional*. Principiile nu
protejeazã doar statele pe unele de abuzul celorlalte , ci ºi
populaþia/populaþiile de abuzul propriului/propriilor state. Al ºaptelea
ºi al optulea principiu stipuleazã necesitatea ca statele sã recunoascã
drepturile ºi libertãþile fundamentale ale omului ºi capacitatea
popoarelor de a-ºi decide singure soarta politicã, economicã, socialã,
culturalã, pe plan intern ºi în relaþia cu alte state. Altfel spus, sunt
readuse în discuþie implicaþiile civile ºi politice ale democraþiei
liberale o abordare destul de cinicã, þinând cont de faptul cã printre
statele semnatare se numãrau ºi câteva impasibile la drepturile
propriilor populaþii (Republica Popularã Bulgaria, Republica Socialistã
Cehoslovacã, Republica Socialistã Federativã Iugoslavia, Republica
Demo cratã Germanã, Republica Popularã Polonã, Republica
Socialistã România, Republica Popularã Ungarã, Uniunea Sovieticã).
* Traducerea noastrã. Documentul în limba englezã este disponibil pe site-ul http://

www.osce.org/documents/mcs/1975/08/4044_en.pdf.
Deºi unele instituþii au precedat apariþia Organizaþiei pentru

Securitate ºi Cooperare în Europa, se cuvine totuºi ca abia în acest
context sã fie descrise, incluzând ºi pe acelea ce au apãrut ulterior.
Pentru cã nu existã un act constitutiv care sã reflecte în mod
exhaustiv instituþiile organizaþiei, trebuie menþionat cã cele despre
care nu am amintit nimic în contextul prezentãrii Cartei de la Paris
pentru o Nouã Europã funcþioneazã pe baza propriului statut intern,
stabilit cu ocazia summit-urilor ce au loc o data la doi ani, ºi cã
importanþa egalã a lor este recunoscutã oficial.
Preºedinþia OSCE, cu un mandat de un an, funcþioneazã pe baza

sistemului Troika, instituþie creatã cu ocazia summit-ului de la
Helsinki (9-10 iulie 1992), când a fost semnat documentul
Provocãrile schimbãrii (The Challenges of Change, 1992). Cu
scopul de a asigura continuitate ºi eficienþã în funcþionarea sa,
Troika a fost instituitã prin alegerea unui preºedinte dintre membrii
Comitetului pentru Oficialii Seniori (ulterior Consiliul Permanent),
asistat de fostul ºi de viitorul preºedinte al OSCE. În 2010, ea este
compusã din actualul preºedinte Ministrul de Externe al
Kazahstanului, Marat Tazhin, fostul preºedinte (2009) Ministrul de
Externe al Greciei, Dora Bakoyannis ºi viitorul preºedinte (2011), din
partea Finlandei (Troika 2010).
Consiliul Ministerial, fostul Consiliu al Miniºtrilor Afacerilor Externe,

îºi capãtã denumirea ca urmare a Summit-ului de la Budapesta din
1994, deºi maniera sa de funcþionare este explicitatã în Carta de la
Paris din 1990. Corp central de luare a deciziilor vitale pentru
organizaþie, Consiliul Ministerial se reuneºte anual, constituind, astfel,
o instituþie intermediarã din punctul de vedere al periodicitãþii
întrunirilor sale, între summit-urile OSCE (o datã la doi ani) ºi Consiliul
Permanent (Ministerial Councils, 2010). Cel de-al doilea Consiliu, cel
Permanent, compus din delegaþii ai celor cincizeci ºi ºase de state
membre, constituie adevãrata instituþie cu caracter executiv a OSCE.
În cadrul întâlnirilor sãptãmânale de la Viena,
sunt luate, prin consens, decizii ce vizeazã funcþionarea ºi acþiunea

orga nizaþiei, bugetul, urmãtoarele întâlniri etc. (Permanent Council,
2010).
A patra instituþie, în ordinea importanþei, este Forumul pentru

Cooperare în domeniul Securitãþii (FSC), corp autonom de luare a
deciziilor în domeniul securitãþii militare ºi al stabilitãþii în zona
OSCE, ce se reuneºte sãptãmânal la Viena. Nãscut, ca ºi preºedinþia,
cu ocazia Summit-ului de la Helsinki, FSC impune (din 1994) statelor
membre un set de reguli poli tico-militare, set cunoscut sub numele
de Code of Conduct on Politico- -Military Aspects of Security. De
asemenea, prin Document on Small Arms and Light Weapons
(2000), instituþia încearcã sã impunã un control riguros în privinþa
circulaþiei armelor ºi a traficului de arme cu care se confruntã zonele
ce posedã un acut caracter conflictual. Summit-urile din 1996 ºi 1999
de la Lisabona, respectiv Istanbul, subliniazã rolul pe care îl are
OSCE în securizarea Europei, atât prin mãsurile menþionate anterior,
prin necesitatea intensificãrii schimbului de informaþii de tip militar
între toate statele membre, dar ºi prin sprijinirea politicii de dezarmare
la nivel internaþional (Forum for Security Co-operation, 2010).
Reprezentantul OSCE pentru Libertate Media, cu sediu la Viena,

are drept principalã sarcinã supravegherea modului în care libertatea
de expre sie este sau nu afectatã în þãrile membre, astfel încât
principiile pe care organizaþia le promoveazã sã nu fie încãlcate. În
situaþia în care sesizeazã nereguli, el se consultã fie cu preºedintele
în exerciþiu al OSCE, fie cu instituþia executivã Consiliul Permanent
(Representative on Freedom of the Media, 2010).
Biroului pentru Instituþii Democratice ºi Drepturile Omului, în

strânsã legãturã cu Reprezentantul pentru Libertate Media, îi este, în
mod explicit, reafirmatã importanþa cu ocazia Summit-ului de la
Istanbul. Având sediul la Varºovia, putem admite cã se preocupã de
orice acþiune ce intrã în sfera dimensiunii umane pe care a
evidenþiat-o, mai întâi Actul Final de la Helsinki ºi pe care toate
documentele ulterioare au preluat-o. Respectarea drepturilor omului ºi
preocuparea ca statele membre sã acþioneze conform valorilor
democratice ºi ale statului de drept constituie, în linii mari, atribuþiile
sale. Pentru cã domeniul pe care îl acoperã este extrem de vast,
Biroul pentru Instituþii Democratice ºi Drepturile Omului este

structurat în cinci departamente dedicate democratizãrii, drepturilor
omului, procesului electoral, romilor, toleranþei ºi non-discriminãrii
(Office for Democratic Institutions and Human Rights, 2010).
Funcþionarea Înaltului Comisar pentru Minoritãþile Naþionale, cu

sediul la Haga, este descrisã în textul Provocãrile schimbãrii, iar
sarcina acestuia constã în depistarea, aplanarea disensiunilor între
minoritãþi ºi încercarea cu orice preþ de a evita izbucnirea unui
conflict. Rolul acestei instituþii este cu atât mai dificil cu cât
disensiunile dintre minoritãþile unui stat reprezintã principala sursã de
conflict în Europa ºi, în genere, în lume (High Commissioner on
National Minorities, 2010).
Stabilitã în anul 1995, Curtea de Conciliere ºi Arbitraj întruchipeazã

instituþia care trebuie sã menþinã pacea atunci când aceasta este
ameninþatã de ivirea unui diferend la nivelul unui stat sau între state.
Curtea îºi desfãºoarã activitatea la Geneva, fiind compusã din doi
conciliatori, un arbitru ºi un alternate din partea a douãzeci ºi patru de
state membre, toþi experþi în dreptul internaþional. Domeniile în care
îºi exercitã capacitatea de decizie vizeazã chestiunile economice, de
mediu, de teritorialitate sau de delimitare maritimã (Court of
Conciliation and Arbitration, 2010).
Un alt organism relevant pentru angrenajul instituþional

descentralizat al OSCE este Adunarea Parlamentarã, însumând trei
sute douãzeci de reprezentanþi ai statelor membre. Deºi apãrutã prin
Carta de la Paris, Carta pentru Securitate Europeanã (1999) îi
recunoaºte autoritatea în privinþa capacitãþii de a facilita
comunicarea dintre parlamentele naþionale. Ea se reuneºte anual, în
luna iulie, sesiunile sale nu dureazã niciodatã mai mult de cinci zile,
iar deciziile sunt luate prin majoritatea voturilor exprimate, nu însã
fãrã a fi îndeplinit cvorumul (prezenþa a mai mult de jumãtate din
numãrul total de membri) (About OSCE PA, 2010). Pleiada
instituþionalã se încheie cu Secretariatul General, prezidat de
secretarul general, fran cezul Marc Perrin de Brichambaut, care este,
pe lângã coordonatorul activitãþilor administrative ale OSCE, ºi
reprezentantul preºedintelui organi zaþiei pe o perioadã de trei ani,
mandatul sãu putând fi reînnoit (Secretary General, 2010).
Acþiunile întreprinse vizeazã combaterea diverselor tipuri de trafic ºi a

tero rismului, controlul armelor, managementul graniþelor, prevenirea
conflictelor, democratizarea, activitãþile economice, educaþia,
monitorizarea proceselor electorale, protejarea mediului înconjurãtor,
egalitatea de gen, drepturile omului, libertatea presei, reforma
militarã, drepturile minoritãþilor, activitãþi de tip poliþienesc,
respectarea statului de drept, toleranþa ºi non-discrimi narea. Dupã
cum sugereazã însuºi numele organizaþiei, securitatea continen tului
se bucurã de o considerabilã atenþie. Astfel, OSCE reuºeºte sã
realizeze misiuni de menþinere a pãcii sau de reconstrucþie în diferite
zone fierbinþi din Sud-Estul Europei (Kosovo, Bosnia ºi
Herþegovina, Muntenegru, Serbia, Albania), Estul Europei (Republica
Moldova, Ucraina), Caucazul de Sud (Georgia, Azerbaidjan,
Armenia), Asia Centralã (Turkmenistan, Kazahstan, Kirghistan,
Tadjikistan, Uzbekistan). Toate aceste exemple identificã nume
roasele locuri vulnerabile aflate în atenþia organizaþiei. Accentul
opera þiunilor este pus pe intervenþia militarã, dar mai ales pe
activitãþile de reconstrucþie a teritoriilor trimiterea efectivelor
poliþieneºti, sprijinul în instituirea a unui regim democratic stabil,
ajutorul economic. Deºi, mi siunile menþionate sunt iniþiate cu mult
timp în urmã (în medie de zece-cinci sprezece ani), ele nu-ºi
demonstreazã, în mod obligatoriu, ineficienþa, ci mai ales aratã cât
de anevoioasã este reconstrucþia ºi cât de profunde sunt obligaþiile
pe care ºi le asumã OSCE.
Prin activitãþile de monitorizare a alegerilor în statele Europei, prin
rapoartele pe care le redacteazã pe baza observãrii gradului de
intoleranþã faþã de anumite categorii defavorizate (femei, copii,
minoritãþi etnice, religioase, imigranþi etc.), prin campaniile de
sensibilizare a comunitãþii internaþionale ºi prin analizele ce încearcã
sã surprindã modul în care statul, prin diversele sale instituþii, comite
abuzuri faþã de populaþie, OSCE demonstreazã cã învaþã din
greºelile pe care le-au comis membrii sãi. Instituþiile ce au drept
preocupare democraþia, drepturile omului, minoritãþile,
reconcilierea ºi arbitrajul reflectã maniera profundã în care regimurile

totalitare au afectat Europa ºi sechelele lãsate în memoria colectivã.
Datoritã eforturilor de securizare a Europei ºi asigurare a cooperãrii
statelor membre, Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în
Europa reprezintã un model exportabil pentru alte organizaþii
regionale care nu fac faþã problemelor din interiorul statelor membre
sau dintre statele membre. Poate, în felul acesta, ar fi pus în practicã
visul lui Kant, acela de a asista la crearea pãcii eterne. Dupã
aproape cincizeci de ani de sãlbãticie obscenã ºi victimizare reciprocã
(având complicitatea Vestului), încorporate brutal în «dilema
securitãþii» par excellence, acesta este, în mod clar, lucrul cel mai
potrivit, ca ºi cel mai practic spre a fi fãcut (Sandole, 2007, p. 190).
OSCE s-a dovedit, pânã în prezent, instrumentul politic capabil sã
opera þionalizeze aspiraþia dintotdeauna de obþinere a unei pãci
durabile. Pe lângã incontestabilele merite, OSCE prezintã ºi anumite
limite sau neîmpliniri. Unul dintre punctele slabe ale OSCE se
concentreazã în jurul instituþiilor sale, deºi de aici ar putea fi extrase ºi
punctele sale forte. Pe cât de meritorii sunt instituþiile ce promoveazã
drepturile omului, valorile democratice, pe atât de deconcertante sunt
Consiliul Permanent sau Aduna rea Parlamentarã. Prima instituþie
este cunoscutã pentru maniera ermeticã în care ia deciziile, în
spatele uºilor închise. În ceea ce priveºte Adunarea Parlamentarã,
deºi ar trebui sã fie o instituþie democraticã, în realitate, nici mãcar nu
se apropie de ceea ce ar trebui sã fie. Opiniile cetãþenilor statelor
membre care îºi deleagã reprezentanþii ce se reunesc la întrunirile
Adunãrii nu par sã aibã relevanþã pentru factorii de decizie ai OSCE,
atât timp cât aceastã instituþie are doar un rol consultativ. O
organizaþie ca OSCE, ce militeazã pentru respectarea democraþiei
liberale ºi a implicaþiilor sale, dovedeºte inconsecvenþã în ceea ce
priveºte propria sa funcþionare. Cu toate acestea, ceea ce
încurajeazã convingerea cã OSCE va face eforturi de ameliorare este
faptul cã, în ciuda a doar douãzeci de ani de existenþã, rezultatele
sale pozitive se observã. Mai mult, doar prin manifestarea lipsurilor
organizaþiei pot ieºi în evidenþã succesele, dintre care cel mai
important ar fi trecerea de la Europa conflictelor la Europa dialogului.
Bibliografie
Galbreath, D.J. 2007. The Organization for Security and Co-operation in

Europe. New York: Routledge.
Sandole, D.J.D. 2007. Peace and Security in the Postmodern World. The
OSCE and Conflict Resolution. New York: Routledge.
*** 1975. Final Act of Helsinki. http://www.osce.org/documents/mcs/1975/08/
4044_en.pdf.
*** 1990. Charter of Paris for a New Europe.
http://www.osce.org/documents/ mcs/1990/11/4045_en.pdf.
*** 1992. The Challenges of Change.
http://www.osce.org/documents/mcs/1992/ 07/4048_en.pdf.
*** 1994. Towards a Genuine Partnership in a New Era. http://www.osce.org/
documents/mcs/1994/12/4050_en.pdf.
*** 1994. Code of Conduct on Politico-Military Aspects of Security. http://
www.osce.org/documents/fsc/1994/12/4270_en.pdf.
*** 1996. Lisbon Document, http://www.osce.org/documents/mcs/1996/12/
4049_en.pdf.
*** 1999. Istanbul Document, http://www.osce.org/documents/mcs/1999/11/
4050_en.pdf.
*** 2000. OSCE Document on Small Arms and Light Weapons. http://
www.fas.org/asmp/campaigns/smallarms/osce-sa.pdf.
*** 2010. About OSCE PA 2010. http://www.oscepa.org/index.php?option=
com_content&view=article&id=159&Itemid=116.
*** 2010. Court of Conciliation and Arbitration. http://www.osce.org/cca/. ***
2010. Forum for Security Co-operation. http://www.osce.org/fsc/. *** 2010.
High Commissioner on National Minorities. http://www.osce.org/ hcnm/.
*** 2010. Ministerial Councils. http://www.osce.org/mc/13015.html. *** 2010.
Office for Democratic Institutions and Human Rights. http://
www.osce.org/odihr/.
*** 2010. Permanent Council. http://www.osce.org/pc/.
*** 2010. Representative on Freedom of the Media.
http://www.osce.org/fom/. *** 2010. Secretary General.
http://www.osce.org/secretariat/12991.html. *** 2010. Troika.
http://www.osce.org/about/13518.html.
Consiliul Europei. Revalorizarea
democraþiei ºi a drepturilor omului
Sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a demonstrat

vulnerabilitatea politicii de forþã ºi, implicit, importanþa consolidãrii
relaþiilor diplomatice, politice, economice, culturale etc. între state.
Proiectul creãrii unei Europe unite, pe cât de vechi, pe atât de utopic
pânã atunci, a reînceput sã fie adus în discuþie. Prin discursul rostit la
19 septembrie 1946, la Universitatea din Zurich, Winston Churchill
lansând ideea reconcilierii ºi pacificãrii vechilor adversari (în special
Franþa, Germania), a fãcut cu putinþã redobândirea speranþei
naºterii Statelor Unite ale Europei. Noul proiect pan-european crea,
aºadar, premisele construirii ºi consolidãrii pãcii, colaborãrii dintre
viitoarele statele membre. Statele Unite ale Europei ar fi devenit,
astfel, promotorul stabilitãþii militare, politice, economice pe continent,
dar, de asemenea, ar fi constituit ºi un aliat de nãdejde al SUA ºi al
ONU, actori esenþiali în menþinerea pãcii ºi securitãþii internaþionale.
Primul pas cãtre realizarea acestui proiect consta în eliminarea,
printr-un parteneriat, a vechilor disensiuni dintre Franþa ºi Germania ºi
crearea Consiliul Europei ca avanscenã a Statelor Unite ale Europei.
Doar prin angajamentul Franþei, Germaniei, al Marii Britanii, al
Statelor Unite ºi al Uniunii Sovietice, Europa ar fi putut sã creascã
(Churchill, 1946).
Cu ocazia Congresului de la Haga (7-11 mai 1948), prezidat de
Winston Churchill, oamenii politici ºi reprezentanþii opiniei publice au
stabilit viitorul Consiliului Europei, atât din punctul de vedere al
scopurilor ºi obiectivelor, cât ºi din cel al structurii instituþionale.
Congresul a rãmas un moment important în devenirea Europei
deoarece a fost stipulatã necesitatea
CONSILIUL EUROPEI 67
renunþãrii, din partea statelor, la o parte din interesele proprii pentru o

cauzã comunã europeanã. În acest sens, a fost instituitã Adunarea
Con sultativã, un for al reprezentanþilor parlamentelor naþionale. În
plus, Europa trebuia sã înveþe din erorile ºi ororile experienþei
fasciste ºi naziste, promovând valori ºi drepturi inerente oricãrei fiinþe
umane (Royer, 2009). De asemenea, a fost stipulatã necesitatea
creãrii unei carte a drepturilor omului (viitoarea Convenþie a Apãrãrii
Drepturilor Omului ºi Libertãþilor Funda mentale) ºi a unei curþi de
justiþie responsabile sã apere cetãþenii de statele care le-ar încãlca
drepturile stipulate în cartã (The Hague Congress, 1948).
Un an mai târziu (5 mai 1949), Marea Britanie, Franþa, Belgia,

Olanda, Luxemburg, Danemarca, Italia, Irlanda, Norvegia ºi Suedia
ratificã, la Londra, Statutul Consiliului Europei (CoE)*, actul constitutiv
al orga nizaþiei, compus dintr-un preambul, nouã capitole ºi patruzeci
ºi douã de articole. Încã de la primul articol, este stipulat scopul
Consiliului Europei ºi maniera în care acesta interfereazã sau nu cu
alte angajamente inter naþionale ale statelor membre. Astfel, a)
Scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate între
membrii sãi pentru salvgardarea ºi realizarea idealurilor ºi principiilor
care sunt moºtenirea lor comunã ºi pentru facilitarea progresului lor
economic ºi social. b) Acest scop va fi promovat printre organismele
Consiliului, prin discutarea chestiunilor de interes comun ºi prin
încheierea de acorduri ºi adoptarea unor acþiuni comune în domeniile
economic, social, cultural, ºtiinþific, juridic ºi admi nistrativ, precum ºi
prin salvgardarea ºi respectarea pe mai departe a drepturilor ºi
libertãþilor fundamentale ale omului. c) Participarea mem brilor la
lucrãrile Consiliului Europei nu va afecta activitatea acestora în cadrul
ONU ºi a altor organizaþii sau uniuni internaþionale la care sunt pãrþi.
d) Chestiunile referitoare la apãrarea naþionalã nu þin de competenþa
* Textul Statutului Consiliului Europei, în limba românã, este disponibil pe site-ul

http:// conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/PDF/Romanian/001-Romanian.pdf.
Consiliului Europei (art. 1, Statutul CoE). De asemenea, în acest

articol este observabilã maniera prin care, spre deosebire de ONU,
NATO ºi OSCE, organizaþia încearcã sã evite orice fel de implicaþie
militarã. Prin urmare, Consiliul Europei devine prima organizaþie
guvernamentalã regionalã interesatã exclusiv de promovarea valorilor
democratice, a drepturilor omului, de protejarea populaþiei statelor
membre de eventualele abuzuri ale puterii.
Spre deosebire de alte acte constitutive ale organizaþiilor
internaþionale guvernamentale, autorii documentului nu au dedicat un
articol anume principiilor organizaþiei, deºi preambulul sãu le
stipuleazã.
Convinse cã edificarea pãcii bazatã pe justiþie ºi cooperare
internaþionalã este de interes vital pentru pãstrarea societãþii umane
ºi civilizaþiei, Reafirmând ataºamentul lor pentru valorile spirituale ºi
morale care sunt moºtenirea comunã a popoarelor lor ºi sursa realã a
libertãþii indi viduale, libertãþii politice ºi a statului de drept, principii
care formeazã baza oricãrei democraþii autentice,
Convinse cã, pentru menþinerea ºi realizarea pe mai departe a
acestor idealuri ºi interesul progresului economic ºi social, se impune
o unitate mai strânsã între þãrile europene care sunt animate de
aceleaºi sentimente,
Considerând cã, pentru a rãspunde acestor necesitãþi ºi
aspiraþiilor manifestate în aceastã privinþã de popoarele lor, este
necesar a crea un organism care sã grupeze statele europene într-o
asociaþie mai strânsã [...] (Preambul Statutul CoE), statele implicate
decid semnarea docu mentului ºi stabilesc, în continuare, detaliile ce
trebuie sã asigure buna funcþionare a organizaþiei.
Numãrând, în momentul de faþã, patruzeci ºi ºapte de state,
Consiliul Europei este determinat în respectarea principiilor ºi scopului
menþionat în Statut promovarea democraþiei, a drepturilor omului ºi
acceptarea statelor doar în momentul în care corespund exigenþelor
organizaþiei. Astfel, având drept reper anul 1989 (anul dispariþiei
formale a regimurilor comuniste din Europa) ºi nemailuând în calcul
statele fondatoare, poate fi dedus faptul cã Austria, Cipru, Elveþia,
Finlanda, Grecia, Islanda, Liechtenstein, Malta, Portugalia, RFG, San
Marino, Spania, Turcia devenind membre pânã în acel moment,
respectau cerinþele unui stat democratic. Bulgaria, Croaþia,
Cehia, Estonia, Federaþia Rusã, Georgia, Letonia, Lituania,

Macedonia, Moldova, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ucraina
ºi Ungaria abia dupã ce au renunþat la regimurile totalitare, au putut
deveni parte integrantã a organizaþiei. Începând cu anul 2000,
Consiliul Europei s-a îmbogãþit cu încã ºase state (Armenia,
Azerbaidjan, Bosnia ºi Herþegovina, Monaco, Muntenegru, Serbia),
iar Belarus deþine statutul de þarã candidatã.
Buna funcþionare a organizaþiei este posibilã cu ajutorul unui set

complex de instituþii, cu toate cã Statutul Consiliul Europei nu face
referire decât la trei: Comitetul de Miniºtri, Adunarea Consultativã,
Secretariatul General. Celelalte instituþii, Congresul Autoritãþilor
Locale ºi Regionale, Comisarul pentru Drepturile Omului ºi Curtea
Europeanã a Drepturilor Omului, nu sunt incluse în actul constitutiv al
organizaþiei deoarece au fost înfiinþate dupã 1949. Primele douã
instituþii reflectã douã perspective ale statelor fondatoare cu privire la
statutul Consiliului Europei. Încã din 1948 se punea întrebarea: avea
acesta sã fie o federaþie de state sub numele de Statele Unite ale
Europei sau doar un for de cooperare interguverna mentalã?
Rãspunsul dat de configuraþia instituþionalã actualã îmbinã cele
douã elemente, conjuncþia înlocuind, astfel, disjuncþia. Potrivit lui
Moreau Defarges, dimensiunea federalistã a Consiliului Europei este
reprezentatã de Adunarea Consultativã (...), [iar] dimensiunea
interguvernamentalã este reprezentatã prin Comitetul de Miniºtri
(Moreau, Defarges, 1996, p. 91).
Aºadar, interguvernamentalismul se manifestã prin Comitetul de

Miniºtri, în care fiecare stat îºi deleagã reprezentantul (de regulã,
ministrul Afacerilor Externe) (art. 14, Statutul CoE). Comitetul de
Miniºtri constituie orga nismul competent sã acþioneze în numele
Consiliului Europei (art. 13, Statutul CoE). Atribuþiile sale cele mai
relevante vizeazã a) [...] exami narea, la recomandarea Adunãrii
Consultative sau din proprie iniþiativã, mãsurilor adecvate pentru
realizarea scopului Consiliului Europei, inclusiv încheierea de
convenþii ºi acorduri ºi adoptarea de cãtre guverne a unei politici
comune referitoare la chestiuni specifice; b) Concluziile Comitetului
Miniºtrilor pot fi formulate, dacã este cazul, ca recomandãri adresate

guvernelor. Comitetul poate invita guvernele membrilor sã-i facã
cunoscute mãsurile luate cu privire la o atare recomandare (art. 15,
Statutul CoE). Mai mult, cu excepþia competenþelor Adunãrii
Consultative [...], Comitetul Miniºtrilor va decide, cu efect obligatoriu,
asupra tuturor chestiunilor privitoare la organizarea ºi la
aranjamentele interne ale Consiliului Europei (art. 16, Statutul CoE).
Pentru cã vizeazã principalele sarcini ale Comi tetului, deciziile
anterior menþionate sunt luate fie în unanimitate, fie cu votul
majoritãþii membrilor (art. 20.a, Statutul CoE). Pe lângã acestea, se
mai numãrã adoptarea bugetului, implementarea programelor de
cooperare, supravegherea modului în care sunt respectate sentinþele
Curþii Europene a Drepturilor Omului, respectarea angajamentelor
statelor membre etc. Indi ferent însã de importanþa discuþiilor,
întâlnirile au întotdeauna loc cu uºile închise, la sediul Comitetului
(Strasbourg), sub preºedinþia câte unui ministru al afacerilor externe,
pe o perioadã de ºase luni, numit prin rotaþie, în ordinea alfabeticã a
numelui statelor membre.
Dimensiunea federalistã este reflectatã în Adunarea Consultativã

prin faptul cã aceastã instituþie funcþioneazã aidoma unui forum
legislativ supra naþional ce reuneºte reprezentanþi ai patruzeci ºi
ºapte de legislative naþionale. Constituind organismul deliberativ al
Consiliului Europei (art. 22, Statutul CoE), ea are drept atribuþii
posibilitatea a) [...]sã delibereze ºi sã formuleze recomandãri cu
privire la orice chestiune legatã de scopul Consiliului Europei, care
intrã în competenþa acestuia [...]. Ea poate, de asemenea, sã
delibereze ºi sã facã recomandãri cu privire la orice chestiune care îi
este supusã spre avizare de cãtre Comitetul Miniºtrilor; b) stabileºte
ordinea de zi a întâlnirilor[...] (art. 23, Statutul CoE). Reuniunile sale
au loc o datã pe an, de fiecare datã câte o sesiune plenarã, la Palatul
Europei din Strasbourg, adunând trei sute optsprezece reprezentanþi
(plus tot atâþia supleanþi) ai statelor membre. Numãrul de
reprezentanþi ai legislativelor naþionale ce îºi deleagã reprezentanþii
pentru Adunarea Consultativã excluzând posibilitatea ca ei sã facã
parte ºi din Comitetul de Miniºtri (art. 25.a, Statutul CoE) diferã de la
stat la stat. Numãrul maxim de delegaþi îl posedã Franþa, Germania,
Italia, Rusia ºi Marea Britanie (optsprezece delegaþi), iar numãrul
minim, Andorra, Liechtenstein, Monaco ºi San
Marino (doi delegaþi), criteriul de stabilire al numãrului

reprezentanþilor fiind cel al populaþiei statelor. Cu ocazia întâlnirilor
se discutã, deseori, chestiuni legate de protecþia ºi promovarea
drepturilor omului ºi a demo craþiei, îndeplinirea obligaþiilor ºi
angajamentelor statelor membre, comba terea terorismului în vederea
respectãrii drepturilor omului, crizele regionale, situaþia refugiaþilor ºi
a e/imigranþilor, dialogul intercultural ºi interreligios ºi coeziunea
socialã (PACE in Brief). În plus, toate rezoluþiile Adunãrii
Consultative, inclusiv cele ce au ca obiect I) de a face recomandãri
Comitetului Miniºtrilor, II) de a propune comitetului chestiunile de
înscris pe ordinea de zi a adunãrii; III) de a înfiinþa comitete ºi comisii;
IV) de a stabili data deschiderii sesiunilor; V) de a determina
majoritatea cerutã pentru rezoluþii necuprinse la punctul I-IV de mai
sus sau care determinã, în caz de dubiu, ce fel de majoritate este
necesarã, sunt luate cu o majoritate de douã treimi din voturile
exprimate (art. 29, Statutul CoE).
Dubletul instituþional Comitetul de Miniºtri Adunarea
Consultativã, pe cât este de relevant pentru maniera în care
funcþioneazã organizaþia, pe atât este de paradoxal. Pe cât de
democraticã ºi de transparentã pare Adunarea Consultativã, pe atât
de ermetic ºi de opac este Comitetul de Miniºtri. O asemenea
observaþie nu poate decât sã-l nedumireascã pe cel ce constatase
cât de consecventã este organizaþia cu respectarea obligaþiilor
asumate prin însãºi raþiunea sa de a exista. Prin urmare, cum poate
fi explicat faptul cã tocmai o instituþie precum Comitetul de Miniºtri,
inca pabilã sã se reformeze de-a lungul a cincizeci de ani, decide
asupra nivelului de pregãtire democraticã a unui stat candidat la
statutul de membru al Consiliului?
A treia instituþie menþionatã în actul constitutiv al organizaþiei

este Secretariatul, organismul administrativ prin excelenþã, condus
de un secre tar general (Thorborn Jagland), un secretar general
adjunct ºi personalul specializat, primii doi fiind numiþi de Adunarea
Consultativã, la reco mandarea Comitetului Miniºtrilor (art. 36.b,
Statutul CoE). Mai mult, niciun membru al secretariatului nu poate
deþine o funcþie remuneratã de cãtre un guvern, nu poate fi membru
al Adunãrii Consultative sau al unui parlament naþional sau nu poate
îndeplini activitãþi incompatibile cu atri buþiile sale (art. 36.d, Statutul
CoE). Secretariatul este acela care notificã,
în fiecare an, guvernelor statelor membre sumele contribuþiilor lor

(art. 39, Statutul CoE), stabilite în funcþie de numãrul de locuitori, ele
trebuind achitate în maxim ºase luni.
Congresul Autoritãþilor Locale ºi Regionale s-a nãscut în 1957 ºi

funcþioneazã ca instituþie cu rol consultativ pentru organizaþie,
scopul sãu fiind acela de a promova spiritul ºi valorile democratice la
nivelul regional ºi local, cu precãdere în privinþa statelor recent
aderate. Activitatea insti tuþiei este însoþitã ºi de cea publicisticã,
anual apãrând un ghid de demo craþie participativã pentru statele
care se mai confruntã încã cu asemenea probleme (de exemplu,
Guide to Participatory Democracy in Bulgaria and Romania, 2006). O
organizaþie ce pune accentul pe respectarea drepturilor omului ºi a
libertãþilor fundamentale, promovarea democraþiei este obligatã sã
prezinte ºi o instituþie specializatã. Astfel, Comisarul pentru Drepturile
Omului monitorizeazã toate cele patruzeci ºi ºapte de state din acest
punct de vedere, redacteazã rapoarte (Hammarberg, 2009) ºi
formuleazã reco mandãri statelor în cauzã.
Cea din urmã instituþie specificã Consiliului Europei este poate

mai notorie decât însãºi organizaþia care a fãcut-o cu putinþã: Curtea
Euro peanã a Drepturilor Omului, unul dintre puþinele instrumente
juridice de anvergurã internaþionalã ce poate fi petiþionat de cãtre
orice persoanã fizicã doritoare sã cheme în instanþã statul din care
provine. CEDO funcþioneazã pe baza Convenþiei Apãrãrii Drepturilor
Omului ºi Libertãþilor Fundamen tale CADOLF , semnatã la Roma
(4 noiembrie 1950). Convenþia stipuleazã necesitatea respectãrii
dreptului la viaþã, interzicerea torturii, a sclaviei ºi a muncii forþate,
dreptul la siguranþã, la un proces echitabil, nicio pedeapsã fãrã lege,
la respectarea vieþii private ºi de familie, libertatea de gândire, de
conºtiinþã ºi de religie, de exprimare, de întrunire ºi de asociere,
dreptul la cãsãtorie, la un recurs efectiv, interzicerea discriminãrii ºi a
abuzului de drept (Titlul 1. Drepturi ºi libertãþi CADOLF).
În situaþia în care oricãrui cetãþean al unui stat membru al
Consiliului Europei îi este încãlcat unul/mai multe drepturi dintre cele
enumerate, el are posibilitatea adresãrii cãtre Curte. Instituþie
judiciarã europeanã cu caracter permanent, CEDO este compusã din
judecãtori aleºi pentru o
duratã de ºase ani (art. 23 CADOLF) ºi nu poate fi sesizatã decât

dupã epuizarea cãilor de recurs interne, aºa cum se înþelege din
principiile de drept internaþional general recunoscute, ºi într-un
termen de 6 luni, înce pând cu data deciziei interne definitive (art. 35.1
CADOLF). Curtea are, printre atribuþii exclusiv judiciare, ºi pe aceea
de a redacta rapoarte cu privire la gradul de încãlcare a drepturilor în
diversele þãri membre ale Consiliului Europei. De pildã, raportul din
2008 aratã cã România deþine poziþia de lider la numãrul de cazuri în
care s-a demonstrat încãlcarea dreptului la proprietate (o sutã
douãzeci ºi nouã) ºi poziþia a treia, dupã Turcia ºi Federaþia Rusã, în
privinþa numãrului total de cazuri de încãlcare a drepturilor din
Convenþie (Turcia douã sute ºaizeci ºi patru , Federaþia Rusã
douã sute patruzeci ºi patru , Romania o sutã nouãzeci ºi nouã)
(European Court of Human Rights. Annual Report, 2008, 2009).
O organizaþie precum Consiliul Europei desfãºoarã numeroase

acþiuni în sfera drepturilor omului, a democraþiei, dreptului
internaþional, teroris mului, coeziunii sociale, educaþiei, culturii,
sportului etc., iniþiind campanii de sensibilizare a opiniei publice
internaþionale în privinþa eforturilor pe care atât cetãþenii, cât ºi
statele ºi instituþiile lor centrale sau locale trebuie sã le depunã pentru
a-ºi crea premisele unei vieþi mai bune. Mai mult decât atât,
rapoartele emise anual referitor la gradul de respectare a drepturilor
omului ºi a valorilor democratice sunt deseori menþionate ca surse
obiective, academice de informare, acest fapt denotând
profesionalismul cu care lucreazã cei implicaþi în structurile
instituþionale ale organizaþiei.
Una dintre cele mai susþinute campanii ale Consiliului Europei
priveºte reforma sistemului penitenciar abolirea pedepsei cu
moartea (o cerinþã împlinitã în toate statele membre ale
organizaþiei), asigurarea unor mai bune condiþii deþinuþilor,
prevenirea torturii ºi a tratamentului discrimi natoriu, perfecþionarea
sistemului de justiþie (The Council of Europe and European Prison
Reform). De asemenea, organizaþia îºi concentreazã
eforturile ºi asupra atenþionãrii statelor cu privire la încãlcarea

drepturilor minoritãþilor etnice, sexuale, religioase. În aceastã ordine
de idei, Consiliul Europei admite cã una dintre cele mai vulnerabile
este comunitatea rromã, vulnerabilitate datã de gradul ridicat de
excludere în statele în care sunt prezenþi rromii (European Migration
Policies Discriminate against Roma People, 2010; Programmes
Supporting Social Inclusion of the Disadvantaged Population Groups,
2010).
Cât priveºte promovarea valorilor democratice la nivelul statelor
mem bre, organizaþia a decis crearea, în anul 2006, a Centrului de
Expertizã pentru Reforma Guvernãrii Locale. Axându-se pe principiile
democraþiei ºi descentralizãrii, centrul are obligaþia de a oferi
informaþii comunitãþilor locale ºi regionale, de a încuraja proiectele
de dezvoltare localã la nivelul comunitãþilor ºi între comunitãþi, de a
iniþia diferite programe pe tema guvernãrii locale, dintre care cel mai
recent este Towards a Modern Local Government Association
(Toolkit-Towards a Modern Local Government Association, 2007).
În aceeaºi sferã de preocupãri este înscrisã ºi misiunea Consiliului
Europei de a lupta împotriva corupþiei. În acest sens, în 1999 a fost
creat Grupul Statelor împotriva Corupþiei (GRECO), cuprinzând
patruzeci ºi ºase de state membre ºi SUA. Particularitatea acestui
organism rezidã în relativa sa autonomie faþã de Consiliu. Nu toate
statele membre ale Consi liului au devenit membre GRECO din 1999
(What is GRECO?, 2010). Cel mai recent stat membru este
Liechtenstein (l ianuarie 2010), lãsând în urmã San Marino, ultima
þarã ce nu acceptã condiþiile impuse de GRECO. Principiul pe baza
cãruia funcþioneazã Grupul este acela cã fenomenul corupþiei este
prezent, chiar dacã în proporþii diferite, în toate statele lumii,
indiferent de gradul lor de dezvoltare (How Does GRECO Work?,
2010). Prin urmare, statele membre ale GRECO consimt sã fie
subiectul rapoarte lor ce examineazã nivelul corupþiei în fiecare dintre
ele. Prima evaluare a început în 2000 ºi s-a sfârºit în 2003, a doua a
durat între 2003 ºi 2006, iar din 2007 se desfãºoarã cea de-a treia
rundã.
În ciuda eforturilor depuse de Consiliul Europei, dar ºi de alte
organizaþii internaþionale guvernamentale, Europa nu reuºeºte încã
sã fie pe deplin
democraticã. Aceastã situaþie s-ar putea datora unor strategii prea

puþin convingãtoare ale organizaþiei, dar ºi stabilirii unui ideal
democratic mult prea dificil de atins. Succesul organizaþiei îl
reprezintã, însã, indubitabil, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului,
care, prin activitatea sa de pro movare ºi apãrare a drepturilor ºi
libertãþilor individuale, încearcã sã demonstreze cât de necesarã este
protejarea cetãþenilor de propriile state ºi cum o instituþie
internaþionalã relaþioneazã avatanjos cu aceºtia.
Bibliografie
Hammarberg, T. 2009. Human Rights in Europe: Time to Honour our

Pledges. Strasbourg: Council of Europe Publishing.
http://www.coe.int/t/commissioner/ Viewpoints/publication2009_EN.pdf.
Moreau Defarges, Ph. 1996. Organizaþiile internaþionale contemporane.
Iaºi: Institutul European.
Royer, A. 2009. Le Conseil de lEurope. Toulouse: Editions Milan. Churchill,
W. 1946. I Wish to Speak to You Today..., 19 septembrie. http://
www.churchill-society-london.org.uk/astonish.html.
*** 1948. The Hague Congress. http://www.ena.lu/hague_congress_1948-
-022500038.html.
*** 1949. Statutul Consiliul Europei.
http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/
PDF/Romanian/001-Romanian.pdf.
*** 1950. Convenþia Apãrãrii Drepturilor Omului ºi Libertãþilor
Fundamentale.
http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/E7126929-2E4A-43FB-91A3-
-B2B4F4D66BEC/0/RomanianRoumain.pdf.
*** 2006. Guide to Participatory Democracy in Bulgaria and Romania.
Strasbourg: Council of Europe Publishing.
*** 2007. Toolkit-Towards a Modern Local Government Association. http://
www.coe.int/t/dgap/localdemocracy/Centre_Expertise/Tools/ToolkitonLGAs.p
df. *** 2009. European Court of Human Rights. Annual Report 2008. http:// w
w w. e c h r. c o e .i nt / NR / rd o nl y re s / D 5 B 2 8 4 7 D - 6 4 0 D - 4 A 0
9 - A 70 A- -7A1BE66563BB/0/ANNUAL_REPORT_2008.pdf.
*** 2010. European Migration Policies Discriminate against Roma People.
https:/
/wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1586837&Site=COE&BackColorInternet=
DBDCF2&BackColorIntranet=FDC864&BackColorLogged=FDC864.
*** 2010. How does GRECO work?. http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/
greco/general/4.%20How%20does%20GRECO%20work_en.asp. *** 2010.
What is GRECO?. http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/general/
3.%20What%20is%20GRECO_en.asp.
*** 2010. Programmes Supporting Social Inclusion of the Disadvantaged

Population Groups. http://www.coe.int/t/dg3/romatravellers/source/docu
ments/L_KYRIAKAKI_Speech_on_REC%282001%2917_SUPPORTING
_ ROMA_EMPLOYABILITY_Bratislava_17_05_2010.pdf.
*** PACE in Brief.
http://assembly.coe.int/Communication/Brochure/Bro01-e.pdf. *** The
Council of Europe and European Prison Reform. http://www.coe.int/t/
dc/files/themes/prisons/fiches%20prison%20E_2.pdf.
Organizaþia Statelor Americane.
Dilemele americanizãrii Americii
Ideea creãrii unui cadru de cooperare panamericanã a precedat,

cu mai mult de un secol, naºterea Organizaþiei Statelor Americane
(OSA, 1948). Când influenþa puterilor coloniale europene era încã
extrem de puternicã pe continentul sud-american, Simon Bolivar
(1783-1830) s-a evidenþiat ca fiind vocea miºcãrii de eliberare a
Venezuelei de sub tutela spaniolã. Asemenea Venezuelei, ºi celelalte
teritorii ale Americii de Sud trebuiau sã-ºi câºtige independenþa,
urmând ca toate sã se reuneascã într-o federaþie condusã de o
singurã persoanã. Dupã ce, în urma bãtãliei de la Ayacucho (1824),
îºi asigurã victoria împotriva Spaniei, Bolivar propune o întrunire a
tuturor statelor independente de pe continent. Întâlnirea, cunoscutã
sub numele de Congresul de la Panama (1826), dintre reprezentanþii
Columbiei, Peru, Venezuelei, Ecuadorului, Panama, Mexicului ºi
Americii Centrale se transformã, totuºi, într-un eºec din cauza
nerespectãrii de cãtre niciunul dintre state a angajamentelor asumate
cu aceastã ocazie. Astfel se încheie prima tentativã de creare a unei
structuri supranaþionale de colaborare a statelor americane.
Al doilea moment istoric cu un rol esenþial în ceea ce avea ulterior
sã devinã Organizaþia Statelor Americane, a fost elaborarea
Doctrinei Monroe. În anul 1832, preºedintele SUA, James Monroe, a
þinut în faþa Congresului American, un discurs care evidenþia
importanþa menþinerii independenþei statelor foste colonii,
non-intervenþia în treburile lor interne din partea statelor europene ºi
misiunea SUA de a-ºi proteja vecinii de pe continent. Este imposibil
ca puterile aliate sã-ºi extindã sistemul politic în orice loc
al oricãrui continent fãrã a pune în pericol pacea ºi fericirea noastrã;

nici nu putem crede cã fraþii noºtri din Sud, lãsaþi în legea lor, ar
adopta sistemul acesta prin propria voinþã. În consecinþã, este în
egalã mãsurã imposibil, ca noi sã asistãm indiferenþi la orice formã
de interpunere. Dacã privim comparativ puterea ºi resursele Spaniei ºi
a noilor guvernãri, dar ºi distanþa dintre acestea, este evident cã nu le
poate subjuga (James Monroe, 2 decembrie 1823). Aceste idei au
fost preluate, ulterior, de Theodore Roosevelt, eliminându-se însã
perspectiva egalitarã asupra statelor ame ricane. Altfel spus, SUA
deveneau cel mai important partener economic, comercial ºi politic
pentru celelalte þãri ale Americii (Bloom, 2008, pp. 25-28). De aici ºi
pânã la dominaþia efectivã a entitãþii nord-americane nu mai lipsea
mult. Deseori numite «Colosul din Nord», Statele Unite au folosit
puterea militarã ºi financiarã pentru a interveni în afacerile vecinilor
sãi sudici, invadând America Latinã ºi statele Caraibe de mai mult de
douãzeci de ori între 1899 ºi 1917 (Bloom, 2008, p. 28).
Din pricina intereselor pe care le aveau faþã de resursele naturale
ale Americii Latine, SUA au încercat o apropiere treptatã faþã de
celelalte state ale continentului. Odatã cu sfârºitul celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial ºi cu izbucnirea Rãzboiului Rece, SUA
conºtientizeazã importanþa deþinerii unor susþinãtori în confruntãrile
sale politice ºi economice cu noul sãu adversar, URSS. Prin urmare,
la 2 mai 1948, reprezentanþi ai statelor Americii Latine ºi Statelor
Unite se întâlnesc la Bogota ºi semneazã Carta Organizaþiei Statelor
Americane, actul constitutiv al noii organizaþii inter naþionale
regionale.
Deºi iniþial organizaþia a fost compusã din douãzeci ºi unu de
state membre, cunoscute ºi ca membre fondatoare (Argentina,
Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Republica
Dominicanã, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Haiti, Honduras,
Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, SUA,
Uruguay,Venezuela), ea a continuat sã se extindã prin valuri treptate
de aderare. Din anul 1991, când Belize ºi Guyana au devenit cei mai
recenþi membri, se poate spune cã organizaþia cuprinde toate statele
continentului american ºi toate statele emisferei vestice a globului,
excepþie fãcând Groenlanda. Ca ºi alte organizaþii regionale, nici
OSA nu ºi-a
ORGANIZAÞIA STATELOR AMERICANE 79
desfãºurat activitatea, de la înfiinþare ºi pânã în momentul de faþã, cu

toate statele membre, cele vizate fiind Cuba ºi Honduras.
În anul 1962, ca urmare a Crizei Rachetelor, Cuba a fost exclusã
din organizaþie, la propunerea Statelor Unite. Motivul pentru care
Cubei i-au fost suspendate drepturile de membru l-a constituit
permisiunea pe care Fidel Castro i-a acordat-o Uniunii Sovietice, de
a-ºi instala rachetele pe teritoriul þãrii. Preºedintele american, J.F.
Kennedy, a declarat cã Statele Unite erau ameninþate de un posibil
atac nuclear din partea URSS, cu complicitatea Cubei. Deºi pericolul
izbucnirii unui conflict de proporþii nucleare a fost considerat, atunci,
iminent, unii autori interesaþi de acest subiect privesc reacþia Statelor
Unite ca înscriindu-se, consecvent, în litera Doctrinei Monroe,
dovedind imperialismul american ºi consecinþele arbi trariului
deciziilor celui mai puternic (Weldes, 1999, p. 149). În contextul în
care, dupã 1989, rivalitatea dintre SUA ºi URSS s-a atenuat, era
firesc ca statutul Cubei ca membru al OSA sã fie reafirmat. Acest
lucru nu s-a întâmplat însã decât în 2009, prin rezoluþia din 3 iunie,
care stipuleazã cã, în urma negocierilor de reincludere iniþiate de
guvernul cubanez ºi prin încetarea efectului rezoluþiei din 1962
(AG/RES. 2438 (XXXIX-O/09)), Cuba este, dupã patruzeci ºi ºapte de
ani, din nou, membru cu drepturi depline (Resolution on Cuba 2009).
Singura perioadã din istoria Organizaþiei Statelor Americane când
toate statele continentului american s-au bucurat de toate drepturile
ce derivã din statutul de membru a început la 3 iunie ºi s-a sfârºit pe 4
iulie 2009. Pe 5 iulie 2009, invocând art. 21 din Carta Democraticã
Inter-americanã, orga nizaþia i-a retras drepturile de membru statului
Honduras AG/RES. 2 (XXXVII-E/09). Aceastã decizie reprezintã
poziþia organizaþiei de con damnare a evenimentelor din 28 iunie,
când Manuel Zelaya, preºedintele ales democratic al statului, a fost
alungat de la conducere printr-o loviturã militarã de stat (Suspension
of the Right of Honduras to Participate in the Organization of
American States, 2009).
Toate statele semnatare ale Cartei* (structuratã într-un preambul,

douã sprezece capitole ºi o sutã patruzeci ºi ºase de articole)
recunosc o serie de obiective ºi principii ce trebuie sã vegheze
traiectoria viitoarelor acþiuni. Organizaþia Statelor Americane îºi
propune, aºadar, un set de obiective în sfera cãrora trebuie sã se
înscrie acþiunile sale:
a) sã consolideze pacea ºi securitatea continentului;
b) sã promoveze ºi sã consolideze democraþia reprezentativã, cu
respectul cuvenit principiului nonintervenþiei;
c) sã previnã cauzele posibile ale dificultãþilor ºi sã asigure o
soluþionare paºnicã a disputelor ce pot interveni între statele
membre; d) sã asigure acþiunea comunã din partea statelor în cauzã,
în caz de agresiune;
e) sã caute soluþii pentru problemele politice, juridice ºi economice ce
pot interveni între ele;
f) sã promoveze, prin acþiuni de cooperare, dezvoltarea lor
economicã, socialã ºi culturalã;
g) sã eradicheze sãrãcia extremã ce constituie un obstacol în faþa
completei dezvoltãri economice a popoarelor emisferei; ºi
h) sã obþinã o limitare efectivã a armelor convenþionale, ceea ce ar
face posibilã dedicarea celei mai mari alocãri de resurse pentru
dezvoltarea economicã ºi socialã a statelor membre (art. 1, Carta
OSA). Obiectivele stipulate în textul Cartei dezvãluie, aºadar, tarele
profunde ale unui continent mãcinat de disparitãþi ºi rivalitãþi
economice ºi politice, sãrãcie ºi lipsã a educaþiei, manifestãri ale
dictaturilor, cu precãdere, în America Latinã ºi, în acelaºi timp,
necesitatea de a oferi soluþii viabile statelor ºi, implicit, cetãþenilor
acestora. Afirmarea valorilor democratice, a drepturilor omului, a
cooperãrii pe diverse planuri constituie liantul
* Traducerea noastrã. Documentul în limba englezã este disponibil pe site-ul http:// w

w w. o a s . o rg / dil /t r e ati e s _ A- 41 _C h a rt e r _ o f _t h e _ O rg a ni za -
tion_of_American_States.htm.

Carpinschi, Margarit, Organizatii Internationale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carpinschi, Margarit, Organizatii Internationale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COLLEGIUM

© 2011 by Editura POLIROM

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României:

I. Carpinschi, Anton (coord.)

Diana MÃRGÃRIT este asistent universitar ºi doctorandã la Universitatea Al.I.

Introducere. Organizaþiile internaþionale: probleme, concepte, tipologii ..................... 9

Organizaþia Naþiunilor Unite  referenþial al securitãþii internaþionale ........................

Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa. De la unul împotriva celuilalt la

Consumers International. Avatarurile consumului ................................................123

în Europa, Consiliului Europei, Organizaþiei Statelor Americane, Asociaþiei

Secolul al XX-lea, secolul experienþei totalitare ºi al provocãrilor

Relaþiile internaþionale dupã al Doilea

Prin amploarea evenimentelor ºi consecinþele sale, Primul Rãzboi

numeroase modificãri ce necesitau noi problematizãri ºi soluþionãri ºi

rãmâne conceptul de stat-naþional al secolului al XXI-lea acelaºi cu

constã într-o o stãruitoare reticenþã de a depãºi, la nivelul teoriei

Deºi conceptul de organizaþie internaþionalã este privit din multiple

concepte este posibilã, cu atât mai mult cu cât dreptul internaþional,

guvernamental ºi, simultan, la nivel internaþional. Prin internaþional

corpuri ce lucreazã la nivel internaþional, înafara guvernelor, sau ce

tip parlamentar (Adunare Generalã, Parlament Pan-African etc.), o

internaþionale interguvernamentale înþelegem, printre altele,

Goheneix, 2005, p. 64), opinia publicã internaþionalã este, cel mai

drepturilor omului, acþiunilor umanitare, anticorupþiei etc. Gradul

integritatea refuzând orice modalitate de a primi fonduri de

Organizaþiile internaþionale. Criterii ºi tipologii

Pentru a cuprinde diversitatea organizaþiilor internaþionale ºi a

organizaþiilor non-guvernamentale evitã finanþarea din partea

aceastã lucrare  ONU, ASEAN, CE etc., caracterul general fiind dat

Archer, C. 2001. International Organizations. London: Palgrave. Agnes, J.

Marchetti, R. 2008. Global Democracy: For and Against. Ethical Theory,

Poate cea mai notorie prin vizibilitatea internaþionalã, dar ºi prin

Mondial, Organizaþia Naþiunilor Unite a devenit prima organizaþie

Autorii actului constitutiv al organizaþiei, Carta ONU*, au considerat

3. Sã realizeze cooperarea internaþionalã în rezolvarea problemelor

Aceste scopuri nu pot fi însã îndeplinite indiferent de metoda

unui stat ºi nici nu va obliga pe membrii sãi sã supunã asemenea

Structura instituþionalã a organizaþiei

Deºi destul de laborioasã, structura instituþionalã a ONU pãstreazã

de a asista la discuþiile ce le privesc. În fine, prin art. 69, Consiliul

Consiliul de Securitate, instituþie executivã a ONU, are drept prero

securitãþii internaþionale (art. 24, Carta ONU). Funcþionarea sa

abþinã de la votare (art. 27.3, Carta ONU). Altfel spus, conform

mijloace de comunicare, precum ºi ruperea relaþiilor diplomatice (art.

Cât despre bugetul ONU, acesta este compus din contribuþia

State Procent din bugetul ONU

Sursa: ***Assessment of Member States Contributions to the United Nations

Un element de noutate pe care îl introduce Consiliul Economic ºi

rezolvarea diferendelor lor altor tribunale, în temeiul unor acorduri

funcþionari internaþionali, rãspunzãtori numai faþã de Organizaþie

Organizaþia Naþiunilor Unite este, probabil, unul dintre angrenajele

asemenea decizie, evalueazã modul în care populaþia respectivã

Anderson, J. 2002. Transnational Democracy. Political Spaces and Border

Atack, I. 2002. Ethical Objections to Humanitarian Intervention. Security

La scut timp dupã ce s-a încheiat al Doilea Rãzboi Mondial, iar

prin naºterea, la Washington, a Organizaþiei Tratatului Atlanticului de

Textul Tratatului Atlanticului de Nord*, actul constitutiv al organizaþiei,

* Traducerea în limba românã a textului Tratatului Atlanticului de Nord este preluatã

care au pus bazele ONU sunt cu precãdere aceleaºi cu cele care au

Structura instituþionalã a organizaþiei

Spre deosebire de Carta ONU, Tratatul Alianþei nu menþioneazã

va recomanda mãsurile de implementare a Articolelor 3 ºi 5 (art. 9,

de consiliere legatã de politica militarã ºi de strategie, respectiv de

Diana MÃRGÃRIT este asistent universitar ºi doctorandã la Universitatea Al.I.

Organizaþia Naþiunilor Unite referenþial al securitãþii internaþionale ........................

guvernamental ºi, simultan, la nivel internaþional. Prin internaþional

aceastã lucrare ONU, ASEAN, CE etc., caracterul general fiind dat

Sursa: ***Assessment of Member States Contributions to the United Nations

Atack, I. 2002. Ethical Objections to Humanitarian Intervention. Security

2) o parte a statelor Pactului de la Varºovia România, Ungaria,