Sunteți pe pagina 1din 4

Desfasurarea activitatilor existente precum si inceperea unor activitati noi cu posibil impact

semnificativ asupra calitatii aerului, se realizeaza numai in baza autorizatiei de mediu conform legii.
In zonele in care sunt depasite valorile limita privind calitatea aerului, pentru 1 sau mai multi
poluanti, pe baza studiilor de evaluare a impactului asupra mediului, agentiile de mediu stabilesc
dupa caz, valori limita mai restrictive decat cele prevazute de legislatia in vigoare.

OBLIGATIILE ROMANIEI care decurg din documentele internationale referitoare la schimbarile


climatice.

Aceste obligatii sunt prevazute in strategia nationala si in planul national privind schimbarile
climatice. Prin semnarea de catre Romania a Conventiei Cadru a ONU asupra schimbarilor climatice
de la Rio din 1992, Romaniei i-au revenit printre altele, urmatoarele obligatii:

1) sa elaboreze si sa actualizeze periodic inventariile nationale ale emisiilor antropice si a


surselor acestora.
2) Sa incurajeze sis a sustina punerea la punct aplicarea si transferul de tehnologii care permit
controlul, reducerea emisiilor antropice de gaze cu effect de sera.
3) Sa faciliteze si sa dezvolte programe de educatie si sensibilizare a publicului. S.a.

Potrivit protocolului de la Kyoto, Romania s-a angajat sa reduca emisiile de gaze cu effect de sera
pana in anul 2030 cu circa 80%.

Protectia atmosferei pe plan international

A facut obiectul pentru prima data jurisprudentei prima hotarare pronuntat de un tribunal
international in materia poluarii atmosferei atunci cand Canada a fost obligata sa repare prejudiciul
cauzat SUA prin poluarea atmosferica datorata unor emisii de fum provenite de la o topitorie a
Canadei situate la granita cu SUA. Mai tarziu, unul dintre cele mai complete teste privind aceasta
forma de poluare este Declaratia de Principiu asupra luptei impotriva poluarii aerului adoptata in
1968 de Consiliul de Ministri al Consiliului Europei. Declaratia cuprinde reglementari fundamentale,
care dau o viziune de ansamblu asupra poluarii atmosferice si recomanda statelor sa prevada in
legislatia nationala sanctiuni severe impotriva oricarei persoane care ar polua intr-o maniera nociva
aerul. In scopul reducerii poluarii actuale, declaratia preconizeaza 3 metode care deja au fost
implementate in legislatiile nationale ale statelor si anume:

1) Instalatiile fixe susceptibile a cauza cresteri sensibile ale poluarii aerului sa nu poata
functiona fara obtinerea in prealabil a unei autorizatii emise de organul de stat competent in
care sa se specifice conditiile de instalare, constructie si exploatare.
2) Instalatiile care sunt caracterizate in mod izolat nu sunt susceptibile a cauza cresteri massive
ale poluarii aerului dar care, fie din cauza densitatii lor sau din alte motive pot provoca acest
lucru, sa fie obligate sa instaleze filtre de depoluare a aerului si sa functioneze dupa un
program redus.
3) Vehiculele cu motor si aparatele fabricate in serie care utilizeaza combustibil prin a caror
ardere rezulta emisii poluante, sa fie supuse periodic unor revizii tehnice.

Conventia de la Geneva din 1979 privind poluarea atmosferica transfrontaliera pe distante lungi are
la baza urmatoarele principii:
1) Protejarea omului si a mediului inconjurator contra poluarii atmosferice ( partile sa limiteze
sis a reduca treptat poluarea atmosferica transfrontaliera pe distante lungi).
2) Combaterea introducerii de substante poluante pentru aer prin organizarea de consultari,
schimb de experienta si actiuni de supraveghere.
3) Acordarea la cerere a unor consultatii la intervale scurte de timp, de catre partea pe al carui
teritoriu se afla sursa poluanta statului parte care a suferit prejudicii de pe urma acestei
poluari.

Aceasta conventie este insotita de 8 protocoale.

In anul 1985 la Viena, a fost adoptata Conventia privind protectia stratului de ozon. Conform acestui
document, partile se angajeaza sa protejeze mediul inconjurator si sanatatea umana impotriva
efectelor adverse care rezulta sau pot rezulta din activitatile umane prin care se modifica stratul de
ozon.

In 1987 la Montreal, s-a semnat Protocolul privind substantele care epuizeaza stratul de ozon. Acest
document contine prevederi mai complexe decat cele din Conventia de la Viena, statele
reafirmandu-si dorinta de a proteja statul de ozon prin luarea unor masuri de precautie, pentru
controlul echitabil al emisiilor totale globale de substante care epuizeaza stratul de ozon avand ca
obiectiv final eliminarea acestora.

In 1992 Conventia privind schimbarile climatice de la Rio avand ca obiectiv final stabilirea
concentratiei gazelor cu effect de sera in atmosfera la un nivel care sa previna interventiile
periculoase ale omului in sistemul climatic. Conventia prevede ca un asemenea nivel trebuie atins
intr-o perioada suficienta de timp pentru a permite ecosistemelor sa se adapteze in mod natural la
schimbarile de clima, sa ofere garantia ca productia de alimente nu va fi afectata si dezvoltarea
economica sa se realizeze intr-o maniera sustinuta.

In 1997 s-a semnat Protocolul de la Kyoto care a prevazut reducerea emisiilor de gaze cu effect de
sera in perioada 2008-2012 la nivelul avut in 1990. Protocolul a introdus 3 mecanisme flexibile
pentru transferul international de emisii de gaze cu effect de sera si anume:

1) Implementarea in Comun
2) Mecanismul de Dezvoltare Durabila
3) Comertul cu Credite de Emisie.

Fiecare stat parte prevazut in anexa 1 la protocol ( si RO) se obliga sa depuna eforturi pentru a
reduce impactul social de mediu si economic produs de emisiile de gaze cu effect de sera. Acest
document a avut initial valabilitatea pana in 2012. SUA nu au semnat acest protocol desi l-au
ratificat.
PROPRIETATEA ASUPRA APELOR IN RO

Apele fac parte din domeniul public al statului.

Potrivit art 136 alin 3 din Constitutie, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national,
plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental fac
obiectul exclusive al proprietatii publice. Bunurile apartinand proprietatii publice, sunt in principiu
inalienabile ceea ce nu exclude ci dimpotriva presupune o integrare a lor in circuitul economic si
juridic. In acest sens, constitutia prevede ca modalitati juridice de punere in valoare a bunurilor
proprietate publica administrarea, concesionarea, inchirierea si darea in folosinta gratuita
institutiilor de utilitate publica. In completarea Constitutiei, art 3 din Legea Apelor nr 107/96 prevede
ca apartin domeniului public al statului apele de suprafata cu albiile lor minore cu lungimi mai mari
de 5 km si bazine hidrografice ce depasesc 10 km2, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane,
faleza si plaja marii cu bogatiile lor naturale si potentialul energetic valorificabil, marea teritoriala si
fundul apelor maritime.

Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km si bazine hidrografice ce nu depasesc 10km2 apartin
detinatorilor cu orice titlu ai terenurilor pe care se formeaza sau curg. Proprietarii acestor albii sunt
obligati sa foloseasca apele conform conditiilor generale de folosire a apei din bazinul respectiv.
Insulele care nu sunt in legatura cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, apartin proprietarului
albiei apei. Apa subterana poate fi folosita de proprietarul terenului numai in masura in care este
utilizata in mod liber (nu si pe baza de autorizatie) potrivit prevederilor legale.

Legea apelor consacra principiul dupa care resursele de apa de suprafata si subterane sunt monopol
natural de interes strategic.

ADMINISTRAREA SI FOLOSINTA APELOR IN ROMANIA

Apele din domeniul public se dau de catre ministerul mediului in administrarea Administratiei
Nationale Apele Romane. Administrarea bazinelor hidrografice nationale se face la nivelul
districtelor de bazin de catre directiile de apa din subordinea ANAR. Suprafetele de teren si acvatice
care intra in compunerea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii potrivit legii 82/93 privind constituirea
RBDD fac parte din domeniul public de interes national si sunt in administrarea directa a
Administratiei Rezervatiei Delta Dunarii.

Folosinta apelor de suprafata si subterane poate fi libera pentru baut, adapat, udat, spalat si alte
trebuinte gospodaresti pentru care nu sunt necesare instalatii de capacitate mare si autorizata in
cazul alimentarilor cu apa potabile si industriala, irigatii, producerea energiei electrice, navigatie,
pescuit, etc.

In cazul in care debitele de apa nu pot fi asigurate tuturor folosintelor, legea stabileste o serie de
prioritati:

- Satisfacerea cerintelor de apa ale populatiei are prioritate fata de folosinta apei in alte
scopuri.
- Alimentarea cu apa pentru animale
- Refacerea rezervei intangibile de apa dupa inundatii si incendii precum si debitele necesare
mentinerii echilibrului ecologic al habitatelor acvatice.

Legea interzice restrangerea utilizarii apei potabile pentru populatie in folosul altor activitati.

Se pot aplica restrictii temporare atunci cand din cauza secetei sau a altor calamitati naturale
debitele de apa autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor se stabilesc aceste restrictii
prin planuri speciale elaborate de directiile de ape dupa consultarea utilizatorilor autorizati cu
avizul ANAR si cu aprobarea comitetului de bazin.

Tot in legatura cu folosinta apelor si a albiilor acestora, legea prevede o serie de servituti. Astfel,
art 26 din Legea Apelor 107/96 consacra servitutea naturala instituita pentru detinatorii
terenurilor din aval (josul cursului de apa) de a primi apele care se scurg in mod natural de pe
terenurile situate in amonte. Art 28 din LA, instituie servitutile legale permanente pe care sunt
obligati riveranii sa le acorde fara a percepe taxe in zonele anume stabilite de comun acord cu
ANAR pentru:

1) Trecerea sau circulatia personalului cu atributii de serviciu in gospodaria apelor in scopul


indeplinirii acestora.
2) Amplasarea in albie si pe maluri de borne, aparate de masura si control sau alte aparate ori
instalatii necesare executarii de studii privind regimul apelor.
3) Transportul si depozitarea temporara a materialelor si utilajelor pentru interventii in caz de
inundatii.
4) Transportul si depozitarea temporara de materiale sau utilaje precum si circulatia
personalului in cazul executarii de lucrari de intretinere, reparatii etc.

Sunt scutite de servituti legale permanente cladirile, curtile si gradinile aferente locuintelor,
monumentele publice, cimitirele si bisericile precum si parcurile declarate monumente ale naturii.
Daca lucrarile de reparatie sau de intretinere pentru care s-a prevazut servitutea legala au fost
abandonate timp de cel putin 3 ani sau daca mentinerea servitutii nu mai este necesara, ea se stinge.