Febra

1. Care tip de febră este provocată de injectarea cu soluții hipertonice de clorură

de sodiu?
a. Febra neurogenă
b. Febra proteică
c. Febra de sare
d. Febra infecțioasă

2. Care din următoarele tipuri de febră nu face parte din grupul febrelor
neinfecțioase?
a. Febra proteică
b. Febra de sare
c. Febra neurogenă
d. Febra virală

3. După gradul de creștere a temperaturii se deosebes următoarele fome de

febră, cu excepția :
a. Subfebrilă
b. Suprafebrilă
c. Moderată
d. Foarte ridicată

4. Se consideră stare de subfebrilitate cînd valorile temperaturii sunt:

a. Sub 37 °
b. 39-40 °
c. Peste 40 °
d. Sub 38°

5. În evoluţia majorităţii formelor de febră, se pot deosebi trei perioade cu

excepția:
a. stadiul de creştere a temperaturii corpului
b. stadiul de temperatură maximă
c. stadiul de scădere a temperaturii
d. lipsa completă a febrei
 Dereglari locale ale circulaţiei sangvine

1. Hiperemia arterială este:

a. acumularea crescută cu sânge a unei porţiuni de ţesut în urma afluxului
intens spre el a sângelui prin arteriolele şi capilarele dilatate.
b. acumularea crescută cu sânge a unei porţiuni de ţesut şi scăderea
cantităţii de sânge, care trece prin el datorită scurgerii lui îngreuiate.
c. reducerea irigaţiei sangvine a unei anumite porţiuni de ţesut în urma
scăderii sau încetării afluxului de sânge prin artere spre acest ţesut.
d. trecerea sau ieşirea sângelui din vase în mediul intern sau înconjurător.

2. În hiperemia arterială se constată:

a. creşterea presiunii sangvine în vene spre periferie din cauza
obstacolului, care împiedică circulaţia sângelui spre inimă.
b. încetinirea curentului sangvin din cauza obstacolului ce stă în calea lui
spre inimă.
c. scăderea temperaturii porţiunii de ţesut lezat.
d. Creşterea temperaturii porţiunilor superficiale ale corpului în urma
afluxului intens de sânge arterial şi creşterii termolizei care este mai
evidentă pe mucoase şi piele, şi mai puţin – în organele interne, ce nu
sunt supuse răcirii, deoarece nu au contact cu mediul înconjurător.

3. hiperemiei arteriale pot fi cauzată de :

a. comprimarea venelor fără lezarea arterelor care poate avea loc la o
presiune exercitată de o tumoare sau de un lichid edemaţios.
b. creşterea sensibilităţii vaselor la excitanţii fiziologici;
c. repausul îndelungat la pat al bolnavilor, ce poate provoca apariţia
hiperemiei de stază în părţile inferioare ale corpului.
d. slăbirea activităţii cardiace în bolile inimii, mai ales în caz de
insuficienţă a ventriculului drept.
4. Staza este :
a. dereglarea circulaţiei sangvine caracterizată prin oprirea circulaţiei în
capilarele, arteriolele şi venele unei porţiuni de ţesut. În acest caz
vasele sunt foarte dilatate şi conţin eritrocite, aglomerate într-o masă
compactă.
b. reducerea irigaţiei sangvine a unei anumite porţiuni de ţesut în urma
scăderii sau încetării afluxului de sânge prin artere spre acest ţesut.
c. acumularea crescută cu sânge a unei porţiuni de ţesut în urma
afluxului intens spre el a sângelui prin arteriolele şi capilarele
dilatate.
d. acumularea crescută cu sânge a unei porţiuni de ţesut şi scăderea
cantităţii de sânge, care trece prin el datorită scurgerii lui îngreuiate.

5. Ischemia se caracterizează prin:

a. înroşirea organului cu o nuanţă cianotică.
b. scăderea temperaturii porţiunii de ţesut lezat.
c. micşorarea volumului porţiunii ischemice în urma micşorării
hiperemiei;
d. scăderea presiunii sangvine.

6. Hemoragiile pot fi:

a. externe și interne.
b. infecțioase și neinfecțioase
c. primare și tardive
d. medicamentoase și nemidecamentoase

7. Cauzele lezării vaselor sunt:

 a. procese inflamatorii
b. dereglarea nutriţiei pereţilor vasculari
c. în urma acţiunii traumatice
d. scăderea presiunii sangvine

8. Tromboza este :
a. o consecință a hemoragiilor
b. procesul de formare în timpul vieţii, pe peretele intern al vaselor
sangvine, a unor mase compacte care împiedică circulaţia sângelui.
c. înroşirea organului cu o nuanţă cianotică.
d. proces inflamatoriu

9. Embolia este:
a. obstruarea vaselor limfatice şi sangvine de particulele, aduse cu
curentul sangvin sau limfatic şi care nu se întâlnesc, de obicei, în
sânge.
b. dereglarea integrităţii pereţilor vasculari.
c. scăderea presiunii sangvine
d. acumularea crescută cu sânge a unei porţiuni de ţesut în urma
afluxului intens spre el a sângelui prin arteriolele şi capilarele
dilatate.

10.Emboliile pot fi, cu excepția:

a. bacteriene şi parazitare
b. aeriană
c. cu corpi străini
d. genetică
 Inflamaţia

1. Inflamaţia este:
a. O afecțiune ereditară
b. O patologie autoimună
c. O dereglare a circulației sanguine
d. o reacţie complexă a organismului la acţiunea unor agenţi nocivi, care se
manifestă sub forma unui complex de modificări funcţionale şi structurale de
natură vasculo-tisulară.

2. Cauza inflamaţiei:
a. Agenţii endogeni ai inflamaţiei pot fi: necroza ţesuturilor, tromboza, atacul
de cord, hemoragia, depuneri de săruri.
b. Hemoragie venoasă
c. Hemoragie arterială
d. Creșterea sensibilității organismului

3. Simptomele inflamaţiei sun următoarele cu excepția:

a. roşaţa
b. tumefierea
c. amețeala
d. durerea

4. Există două procese distrofice:

a. primare și secundare.
b. exogene și endogene
c. aerobe și anaerobe
d. imediate și tardive
5. Intensitatea şi caracterul reacţiei inflamatorii nu depind de:
a. proprietăţile agentului patogen
b. reactivitatea organismului
c. locul de apariţie a procesului inflamator
d. starea socială a pacientului