Universitatea de Stat din TIRASPOL

Specialitatea: “Psihologie și consiliere educațională”

Referat
Savanți în domeniul psihologiei și contribuția lor la
știința psihologică mondială

Elaborat: Stolear Aliona

Gr.15M

Chișinău 2020
Vladimir Mihailovici Bekhterev  - un remarcabil medic-psihiatru
rus, neuropatolog, fiziolog, psiholog, fondator al reflexologiei și
direcției patopsihologice în Rusia, academician.
Fiind un mare om de știință a fost nominalizat de mai multe ori la
Premiul Nobel, și-a dedicat viața descoperirii secretelor creierului
uman, tratarea oamenilor cu hipnoză și a studiat telepatia și
psihologia mulțimii.
Fondator al reflexoterapiei.
Pe baza unei serii de experimente, Bekhterev a creat o metodă care
permite să studiem amănunțit căile fibrelor și celulelor nervoase.
Mii de cele mai subțiri straturi ale creierului înghețat au fost
atașate alternativ sub sticla microscopului și au fost făcute schițe
detaliate din acestea, care au creat „atlasul creierului”. Unul dintre
creatorii unor astfel de atlasuri, profesorul german Kopsh, a spus:
„Doar doi cunosc perfect creierul - Dumnezeu și Bekhterev”.
În 1918, Bekhterev a creat Institutul pentru Studiul Creierului. Sub
el, savantul creează un laborator pentru parapsihologie, sarcina
principală a personalului căreia a fost studiul citirii gândurilor la
distanță. Bekhterev era absolut convins de materialitatea gândirii și
de telepatia practică.
A scris o mulțime delucrări fundamentale asupra anatomiei,
fiziologiei și patologiei sistemului nervos. Studii privind utilizarea
terapeutică a hipnozei, inclusiv cu alcoolism. La sfârșitul secolului al
XIX-lea, atitudinea față de hipnoză era sceptică: el era considerat
aproape un vraci și misticism. Bekhterev a dovedit: această mistică
poate fi folosită într-o manieră exclusiv aplicată. Vladimir
Mikhailovici a trimis căruțe pe străzile orașului pentru a strânge
bețivii capitalei și a le livra oamenilor de știință, iar apoi a efectuat
un tratament în masă al alcoolismului folosind hipnoză. Abia atunci,
datorită rezultatelor incredibile ale tratamentului, hipnoza este
recunoscută ca metoda oficială de tratament.
Lucrează mult asupta educației sexuale, asupra comportamentului
unui copil mic și asupra psihologiei sociale. Bekhterev a pus
problema necesității unei abordări științifice în educația copiilor
încă de la fragedă copilărie și în dezvoltarea competențelor de
muncă la adolescenți. El a investigat personalitatea pe baza unui
studiu cuprinzător al creierului cu metode fiziologice, anatomice și
psihologice.
Ajuns la Kazan în 1885 ca profesor în vârstă de 28 de ani,
Bekhterev a condus Departamentul de Boli Mintale de la
Universitatea Kazan și și-a extins pe larg activitatea științifică ...” „...
a creat primul laborator de psihofiziologie din Rusia la Kazan, a
efectuat numeroase studii, iar în 1892 a fondat Societatea de
Neuropatologi și Psihiatri la Universitatea Kazan. Bekhterev a fost
nu numai editorul său, ci și autorul multor articole.
În Kazan, Bekhterev a pus bazele direcției preventive în psihiatrie.
În timpul său într-un discurs public în Kazan, el a arătat cu
îndrăzneală condițiile economice ca fiind motivul răspândirii bolilor
mintale în Rusia țaristă. Pentru prima dată în știința mondială,
Bekhterev a pus problema necesității unei abordări științifice în
educația copiilor încă de la fragedă și în dezvoltarea competențelor
de muncă la adolescenți. În timp ce locuia în Kazan, Vladimir
Bekhterev a solicitat crearea unei clinici speciale pentru boli
mintale, a organizat tratament medicamentos pentru populație și a
dezvoltat și implementat o metodă de hipoterapie colectivă.
De asemenea, Bekhterev a reușit să obțină câteva date noi despre
localizarea diferitelor centre din cortexul cerebral (de exemplu,
despre localizarea pielii - tactile și durerea - senzații și conștiința
musculară pe suprafața emisferelor cerebrale și de asemenea,
despre fiziologia centrelor motorii ale cortexului cerebral. Multe
lucrări ale spondilitei anchilozante sunt dedicate descrierii
proceselor patologice puțin studiate ale sistemului nervos și ale
cazurilor individuale de boli nervoase.
În 1927, Bekhterev a primit titlul de Om de știință onorat al RSFSR.
Marele savant a murit la 24 decembrie 1927.
 Ca studiu sistematic şi ştiinţific, psihologia a apărut în România în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, asemenea altor ţări europene. Elemente
de gândire psihologică pot fi însă găsite în numeroase lucrări în care apar
descrieri sau caracterizări psihologice ale unor personalităţi sau trăsături ale
unor popoare. Printre cele mai vechi informaţii ce pot fi circumscrise
preocupărilor psihologice sunt cele legate de Nicolae Milescu Spătarul şi
Dimitrie Cantemir.
În România psihologia începea să se constituie ca disciplină independentă , cu
caracter experimental, la puţin timp după ce apucase să se afirme ca ştiinţă
experimentală pe plan mondial. Activitatea de cercetare în domeniul
psihologiei s-a desfăşurat cu preponderenţă în centrele universitare din Iaşi,
Bucureşti şi Cluj-Napoca, unde au fost înfiinţate, pe rând, primele laboratoare
de psihologie experimentală din România. Pionierii psihologiei experimentale
din România – E. Gruber, C. Rădulescu-Motru, F. Ştefănescu-Goangă – şi-au
făcut ucenicia în primul laborator de psihologie experimentală, al lui W.
Wundt, înfiinţat în 1879 la Leipzig.
Eduard Gruber (1861-1896)
S-a născut la Iaşi într-o familie mixtă (tatăl german şi mama româncă,
descendentă a lui Alexandru Ioan Cuza). După licenţierea în litere şi filosofie
la Universitatea din Iaşi (sub mentoratul lui Titu Maiorescu) şi-a continuat
studiile la Sorbona, apoi la Leipzig. În această perioadă a fost puternic
influenţat de scrierile lui T. Ribot, ca urmare primele sale cercetări au fost
legate de implicaţiile afectivităţii în structurarea proceselor cognitive.
În 1888 publica „Stil şi gândire (Încercare de psihologie literară)”, în
care pornea de la ideea că dezvoltarea psihologiei şi folosirea metodei
experimentale permit o analiză mai profundă a operelor literare şi a „naturii
artistului” (Bejat, 1972).
Observaţiile înregistrate vor fi utilizate ulterior de către autor în laboratorul lui
Wundt, unde Gruber ajunge în 1889.
În Germania, preocupările sale s-au îndreptat spre audiţia colorată, idee
susţinută la primul congres de psihologie fiziologică (desfăşurat la Paris sub
conducerea lui Charcot). Teza de doctorat şi-a susţinut-o tot pe tema
sinesteziilor - „Luminozitatea culorilor” - şi a publicat-o împreună cu aceea a
lui Constantin Rădulescu-Motru, care lucra de asemenea în laboratorul lui
Wundt.
Întors la Iaşi, va solicita Ministerului Instrucţiunii Publice sprijin
material pentru înfiinţarea unui laborator de psihologie experimentală.
Scrisoarea de solicitare era însoţită de regulamentul de funcţionare a
laboratorului şi de o listă de materiale necesare. Primeşte avizul favorabil,
astfel încât la 1 septembrie 1893 ia fiinţă la Iaşi primul laborator de psihologie
experimentală din România şi începând din acest an Gruber va susţine şi
primul curs de psihologie experimentală, apreciat pozitiv de presa vremii, atât
în ţară cât şi în străinătate [în decembrie 1893 Victor Henri realiza o statistică
a laboratoarelor de psihologie experimental existente la acea dată în întreaga
lume, notând şi România între primele zece ţări care deţineau asemenea
laboratoare (apud Bejat, 1972)].
În 1894 a fost invitat de Cezare Lombroso în Italia pentru a susţine în
conferinţă preocupările sale în domeniul audiţiei colorate.
Începând din 1895 activitatea lui Gruber se va desfăşura pe două
planuri, didactic şi de cercetare, dar va fi întrerupt mereu de nevroza astenică
de care suferea şi care-i va grăbi sfârşitul în martie 1896. Chiar dacă
activitatea lui a fost de scurtă durată, ea a marcat începutul psihologiei
experimentale în România.
William James a fost un psiholog și filozof care a avut o influență
majoră asupra dezvoltării psihologiei în Statele Unite. Printre
numeroasele sale realizări, a fost primul care a predat un curs de
psihologie în S.U.A. și este adesea numit tatăl psihologiei
americane.
S-a născut la 11 ianuarie 1842 în New York City într-o familie
bogată, tatăl său fiind profund interesat de filosofie și teologie s-a
străduit să ofere copiilor săi o educație îmbogățită.
La începutul școlii, William James și-a exprimat interesul de a
deveni pictor însa după un an de studii a abandonat pictura pentru
ași face studiile în domeniul chimiei. Pe masura ce banii familiei au
inceput sa scada, William și-a dat seama că va trebui să se susțina și
să treacă la Harvard Medical School. De asemenea, nemulțumit de
medicină, a plecat într-o expediție cu naturalistul Louis Agassiz,
deși experiența nu era fericită.
Probleme de sănătate și depresia severă, James a jucat un rol
important în schimbarea interesului său față de psihologie și
filozofie. În acest timp a studiat cu Hermann von Helmholtz și a
devenit din ce în ce mai interesat de psihologie.
James a fondat unul din primele laboratoare de psihologie din
Statele Unite.
James a fost de asemenea cunoscut pentru contribuția la
funcționalism, una dintre cele mai vechi școli de gândire din
domeniul psihologiei.
Cartea sa Principiile psihologiei este considerată unul dintre textele
cele mai clasice și mai influente din istoria psihologiei. El a fost, de
asemenea, fratele cunoscutul scriitor Henry James și diaristul Alice
James.
William James este cel care a inventat noţiunea de fluxul conștiinței,
și cel care a crezut în puterea gândirii.