OBIECT&METODA CONTABILITATII 04.10.

2018

Conceptul de contabilitate este utilizat cu mai multe sensuri

1. Se intelege forma de evidenta si tehnicile prin care se consemneaa, se culeg si se prelucreaza

inf referitoare la situatia econ. Financiara a unei intreprinderi, institutii sau a economiei
nationale
2. Se desemneaza stiinta care are dept obiect fundamentarea principiilor, a metodei si a
tehnicilor de obtinere, prelucrare, analiza si sinteza a inf contabile
3. Se desemneaza in practica
4. Se mai desemneaza ansamblul inf prezente in conturile unei intreprinderi, unei institutii sau
in asa numitele conturi nationale

Constituirea contab reprezinta rezultatul unei practici indelungate, a unui proces istoric, bazele
acestui proces afirmandu-se in pratica sociala a Antichitatii. Practica in domeniul conab a fost
dezvoltata de utlizatorii negustori si bancheri. In primul rand contab trezoreriei urmata de contab
creantelor si datoriilor, ulterior inf contabile se vor diversifica, iar tinerea contabilitatii devine o
obligatie legala atat pt ratiuni juridice cat si pt ratiuni de ordin fiscal.

In unele lucrari de istorie a contab. Se fac referiri la codullui Abuleti, rege al Babilonului in care se
prevedea obligatia legala pt negustori de a inregistra anumite tranzactii sub forma unor calcule sau
consemnarea ...

In Grecia Antica, apoi in Roma diferite forme de registrare si de evidenta au tilizat conturi si carti
contabile. Desi originile contabilitatii sunt cautate in formele vechi si simple de evidenta exista si
opinia potrivit careia acestea nu poti fi considerate inregistrari contabile intrucat nu se efectuau pe
baza unor principii si in cadrul unui sistem unitar de contabilitate. Dupa unele aprecieri inceputul
contab. Se regasesc in registrele comerciale in care pe masura dezvoltarii schibului de marfuri si a
relatiilor de credit au putut fi tinute in mod sistematic evidentele afacerilor.

Cele mai vechi registre de contabilitate dubla mentionate in lit de specialitate italiana sunt cele ale
bancherilor cetatilor Genova, Florenta datand din jurul anilor 1340. Rezulta din aceasta precizare ca
procesul de constituire al contab a parcurs demersul de la practica la teorie, practica fiind cea a
anticipat teoria si metoda contab. Fondatorul contab este considerat a fi Lucio Paciolo care a
publicat la Venetia in 1494 o lucrare in care se fundamenteaza pt prima data metoda contab in
partida dubla.

Aparitia lucrarii lui LP a marcat inceptul unei noi etape in procesul de formare side constituire a
contab. Ulterior au fost elaborate numeroase lucrari de contab in Grecia, Franta, Anglia si in Tarile de
Jos. In Romania tinerea registrelor in care se consemnau operatiile econ de intreprindere comerciala
ca forma de contabilitate simpla a reprezentat prima etapa de constituire a contab. Prima luccrare de
contab a fost cea de la Brasov in 1737 sub titlul de Pravila Comerciala reprezentand o traducere din
limba germana. A jucat un rol important in fundamentarea si popularizarea conceptelor specifice
contabilitatii in Romania.
In evolutia sa contab a parcurs mai multe etape. O prima etapa este cea a EM, perioada in care se
practica o conta in partida simpla.

25.10.2018 curs 3

1. natura si definitia contabilitatii ( definitia contabilitatii ca tehnica, metoda de administrare, ca

disciplina, ca produs social si politic)
2. Contabilitatea reflectare a evolutiei societatii
3. Functiile contabilitatii
4. Contabilitatea intreprinderii (generala, analitica)
5. Contabilitate publica si nationala
6. Relatiile contabilitatii cu alte discipline (contabilitate-economie, contabilitate-drept)
7. Politica de normalizare a contabilitatii
Contabilitatea intreprinderii

Cea mai veche forma

- Privita din punctul de vedere al tehnicilor utilizate cuprinde 2 parti:
1. Contabilitate generala
2. Contabilitate analitica
Contabilitatea intreprinderii reprezinta un instrument de evaluare care inventariaza si comunica
informatii privind:
- Activitatea economica a unei intreprinderi;
- Informatiile privind patrimonial sau necorporal, material si financiar.
Aceste informatii, exprimate in unitati monetare, sunt prelucrate, clasate si grupate in scopul
de a elabora documente care sa evidentieze fidel operatiunile desfasurate reflectate in bilanturi
contabile, contul de rezultat, anexe contabile. Acestea sunt delimitate printr-un exercitiu contabil
(in general annual) si contribuie la intelegerea situatiei financiare a intreprinderii, maniera in care s-
a … precum si la intelegerea starii prezente si viitoare a trezoreriei intreprinderii.

Doua mari tipuri de contabilitate sunt practicate in intrprinderi, care trebuei distinse dupa functia si
obiectivul lor:

1. Contabilitatea GENERALA (FINANCIARA):

 Bazata in principal pe tehnica proprie a contabilitatii in partida dubla, instrument de
informare obligatoriu pentru intreprindere de o anumita marime sau un anumit volum al
afacerilor, poate fi puternic reglemantata si controlata conform legislatiilor nationale;
 Obiectiv principal: informarea producatorilor, precum si a tertilor asupra situatiei
economice a intreprinderii;
 Reprezinta baza de calcul a impozitelor directe si a celor indirecte
 Obictivul vizeaza informarea tertilor in special a celor care asigura finantarea firmei
(actionari, imprumutatori, furnizori)
 Trebuie sa fie in masura sa produca situatii financiare (bilant, cont de rezultate) conform
reglementarilor legale;
 Reglementarea urmareste ca aceste documente sa ofere o imagine fidela privind situatia
intreprinderii care sa nu induca in eroare tertii
 2. Contabilitate ANALITICA ( de GESTIUNE):
 Obictiv: asigurarea informatiilor privind procesele interne ale intreprinderii in scopul de a
spijini gestionarii in adaptarea deciziilor
 Urmareste determinarea costurilor, a cheltuielilor aferente productiei si serviciilor
vandute de o intreprindere
 In general, nu exista nicio obligatie legala de a tine o contabilitate analitica; decizia de
organizare a unui subsistem de informatii contabile de gestiune decurge din necesitatile
gestiunii interne a intreprinderii.

Contabilitate PUBLICA

- Gestioneaza activitatea de … a operatiunilor financiare care rezulta din executia bugetului de

venituri si cheltuieli a organizarii publice

Contabilitate NATIONALA

- Cuprinde ansamblul operatiunilor de masurare a activitatii economice a unei natiuni pe o

perioada de timp determinata, de regula 1 an;
- Rezultatele acestor activiti se concretizeaza in determinarea productiei nationale, precum si a
altor indicatori macroeconomici;
- Prin urmare, este o reprezentare simplificata a tuturor operatiunilor economice realizate in
cadrul unui an in economia nationala precum si in relatiile cu exteriorul;
- In acest scop contabilitatea nationala grupeaza activitatile in mai multe sectoare care
alcatuiesc conturile nationale

Relatiile contabilitatii cu alte discipline

- in evolutia sa, contabilitatea a intretinut relatii stranse cu alte discipline, respectiv, traditional,
cu matematica, statistica, dreptul si economia, mai recent, sociologia si stiinta politica

Relatia cu matematica:
- fondatorul contabilitatii: matematicianul Luca Pacioli care 1944, publicand un tratat despre
matematica, a si fundamentat metoda contabilitatii in partida dubla.
- Ecuatiile utilizate in contabilitate nu-si propune sa fundamneteze ecuatii matematice ci isi
propun evidentierea rezultatului...

Relatia cu sociologia si stiinta politica

- In perioada actuala diversele forme de contabilitate se afla in relatie cu guvernanta
intreprinderii
- Contabilitatea a devenit, astfel, un obiect al analizei socio-politice, se poate afirma despre
contabilitate faptul ca este un instrument de politica
- Conceptele de rezultat depind intre altele de actorii sociali care detin puterea la un moment dat
 - Masurarea rezultatelor cu ajutorul contabilitatii reprezinta nu numai un act de dimensionare,
dar si un mijloc de a impune actorilor determinati o anumita interpretare

Relatia cu economia

- Contabilitatea utilizeaza datele referitoare la activitatea unei intreprinderi, a unui agent

economic, astfel, tranzactiile inregistrate in contabilitate redau relatiile de schimb pe care
intreprinderea le desfasoara cu mediul
- Intreprinderea intretine relatii:
1. Cu pietele din amonte (piata bunurilor de echipament, piata muncii, piata capitalurilor) –
acestea reprezinta pietele cu ajutorul carora isi procura factori de productie;
2. Cu pietele din aval (segmentele de piata privind productii semifinite, finite, serviciile).
- Contabilitatea intervine pentru a trata incidentele monetare ale acestor tranzactii;
- Daca din perspectiva economica avem de a face cu piata de bunuri si servicii, in contabilitate
se vor inregistra operatiuni de aprovizionare, productie si comercializare
- Daca ne situam pe piata muncii in contabilitate se vor inregistra operatiuni distincte privind
plata salariilor, a indemnizatiilor, precum si a altor drepturi banesti.
- Piata capitalurilor, in contabilitate: cresteri de capital, emisiuni de imprumuturi;
- Piata financiara: gestiunea titlurilor de portofoliu, efecte de incasat si platit.

Relatia cu Dreptul
- Inca din Evul Mediu, a existat o preocupare de a se constitui cadrul juridica necesar avântului
economiei marfare, astfel, tinerea de conturi de catre comercianti devine obligatorie inca de la
jumatatea secolului al XVII-lea;
- In general, juristii au tendinta de a rezuma contabilitatea la o tehnica si sa o includa intr-o
noua ramura a dreptului: dreptul CONTABIL;
- Contabilitatea intretine relatii cu mai multe ramuri de drept, respcetiv cu dreptul fiscal;
- Puterea publica in scopul reglementarii economice pot acorda unele avantaje fiscale (ex:
reducerea de impozite in scopul economisirii energiei sau sub forma reducerii cheltuielilor
suplimentare) sau adoptarea de masuri fiscale specifice (modificarea cotei de impozitare,
TVA)
- Aceste dispozitii fiscale au repercusiuni contabile pe care o intreprindere trebuie sa le
inregistreze
- Rezultatul contabil reprezinta baza de calcul a rezultatului fiscal asigura determinarea
impozitului respectiv a impozitului pe profit pe care le vor plati depozitarii societatii

Relatia cu fiscalitatea:
- Variaza de la o tara la alta.
-

Relatia cu dreptul comercial:

- Codul Comercial exercita o influenta importanta asupra contabilitatii prin legislatia privind
societatile comerciale

Relatia cu dreptul muncii:

- Dreptul contabil depinde de asa-numitele „dispozitii sociale”
- Cotele cotizatiilor sociale se modifica in timp cu implicatii asupra evidentierii lor in societate
 - Invers, remuneratii inregistrate in contabilitate servesc drept baza pt calculul cotizatiilor
sociale
-
Patrimoniul (obiect al contabilității)

Avere - desemneaza in general bunurile economice acumulate in proprietatea unei persoane fizice sau
juridice. In cazul notiunii de avere se ia in consideratie latura concreta a bunurilor care reprezinta
existente economice utilizate in activitatea productiva si comerciala;

Capital - se are in vedere latura economico-juridica a bunurilor. Notiunea de capital este utilozata cu
sensuri diferiteintre care si cel de drept pecuniar, suma de bani avansata sau investita intr-o afacere si
mai ales cel de relatie de proprietate. Asadar, intr-un sens mai general a repr o calitate a drepturilor de
proprietate asupra activelor existente sau investite la un mpment dat intr-o intreprindere

Active - pot fi constituite din bani, utilaje, cladiri, pamamt, materii prime, hartii de valoare. In
consecinta notiunea de active este echivalenta cu cea de bunuri pre care întreprinderea le utilizează in
activitatea economică. Aceste bunuri pot sa apartina intreprinderii ca proprietate sau capital propriu
sau pot fi procurate prin imprumuturi si deci lor sa le corespunda datorii (capital împrumutat de la
banci sau de la terti). Ca urmare, se poate stabili o anumita ecuatie, relatie intre existențele material-
banesti ale întreprinderii pe de o parte si sursele de provenienta ale acestora pe de alta parte.

Active (bunuri) = capital (propriu) + datorii

Capital propiu = active - datorii

Cele doua egalitati reprezinta ecuatiile de baza ale contabilitatii.

La baza constructiei teoretice si a principiilor contabilitatii clasice se afla conceptul de patrimoniu.

Referitor la acest concept s-au exprimat mai multe opinii. Astfel, intr-o acceptiune juridica,
patrimoniul reprezintă ansamblul drepturilor si obligatiilor cu continut economic ale unui subiect de
drept. Inafara acestei conceptii juridice exista si o conceptie economica dupa care patrimoniul
repezinta tot bunurilor economice exprimate sau exprimabile in bani precum si a rezultatelor folosirii
lor. Exista si o a treia orientare (economico-juridica) conform careia patrimoniul reprezinta conceptul
prin care se desemneaza structura economica si juridica a apropriere si gestiune a valorilor materiale si
banesti.

Patrimoniu - forma de baza si criteriul principal de autonomizare si identificare a oricarei forme de

organizare (firma economica) in virtutea relatiilor de proprietate si a formei de gestiune. In acest cadru
regiile autonome, societatile comerciale dispun de un patrimoniu propriu si au obligația de a organiza
un sistem propriu de contabilitate. In general, contabilitatea este grefata pe un patrimoniu. Patrimoniul
implica 2 componente distincte dar interdependente: subiectul relatiilor de proprietate al drepturilor si
obligatiilor reprezentat de o persoana fizica sau juridica cu drepturi si obligatii; obictele de drepturi si
obligatii, in principal constituite din bunuri economice, materiale, bani. Bunurile materiale detinute de
pers fizice sau juridice alcatuiesc substanta materiala a patrimoniului. Drepturile si obligatiile care se
formeaza pe baza si in legatura cu aceste bunuri pentru subiectul economic constituie relatiile
economico-juridice respectiv capitalul ca relatie de proprietate si exprima provenienta respectiv
sursele de constituire a patrimoniului. Persoana fizica sau juridica, in calitate de subiect al acestor dr si
obligatii, se interpune intre obiectele de drepturi si obligatii pe de oparte si drepturile si obligatiile care
compun patrimoniul respectiv pe de alta arte. Asadar, patrimoniul poate fi definit ca totalitate a
drepturilor si obligatiilor apartinand unei persoane fizice sau juridice precum si a bunurilor economice
la care se refera aceste relatii.

Activul trebuie sa fie egal cu pasivul.

Din analiza cobtinutului si naturii patrimoniului rezulta asa numita egalitate patrimoniala si anume:

bunuri economice = drepturi + obligatii

Structura patrimoniului

Cele 2 componente ale patrimoniului: bunuri economice, drepturi si obligatii, ce concretizeaza in

contabilitate prin 2 concepte fundamentale respectiv active in cazul bunurilor si pasive in cazul
drepturilor si obligatiilor.

In cazul bunurilor economice, exista urmatoarele categorii de baza: active fixe sau imobilizate
denumite in contabilitate imobilizari si a doua componenta active circulante - capital circulant sau
mijloace circulante.

Activele fixe(imobilizarile) sunt formate din acele bunuri si valori economice a caror perioada de
utilizare este mai mare de 1 an, sunt folosite in mod repetat in activitatatea economica, nefiind
inlocuibile dupa prima lor utilizare. Privite din punct de vedere al formei de prezentare, imobilizarile
cuprind urmatoarele grupe:

- imobilizari necorporale (nemateriale/ active intangibile) : cheltuieli de constituire a unei societati,

cheltuieli de cercetare- dezvoltare, licente, concesiuni

-imobilizari corporale ( active tangibile): masini, utilaje, constructii, cladiri

- imobilizarile financiare, care se prezinta ca investitii si plasamente de capital in activitatea altor

societati comerciale. Se includ: titlurile de participare, imprumuturile acordate altor societati prin
cumpararea de obligatiuni sau alte titluri de credit pe termen mediu si lung.

Activele circulante - acea parte a bunurilor sau mijloacelor economice care se prezinta sub forma de
stocuri, disponibilitati banesti, creante sau alte valori. Caracteristica principala o repezinta: miscarea
continua si schimbarea formei lor pe masura trecerii prin diferite faze ale circuitului activității
economice.

In esenta, dupa forma concreta pe care o prezinta activele circulante includ stocuri si comenzi in curs
de executie, investitii financiare pe termen scurt, disponibilitatiile banesti ale intreprinderilor.

Privite din punctul de vedere al structurii, pasivele includ urmatoarele categorii:

1. Capitalul propriu - sursele proprii de finantare a activitatii (capitalul individual/social, primele de

capital, rezerve legale, statutare si contractuale, subvestii si investitii obtinute de la buget sau din alte
surse)

2. Capitalul strain - surse imprumutate si atrase, respectiv datoriile si obligatiille

Principalele forme ale datoriilor: imprumuturi primite de la banci sau alte institutii financiare, cele
provenite din emisiunea de obligatiuni (credite obligatare),
datorii comerciale care apar in cadrul raporturilor de decontare cu furnizorii,

datorii fiscale, salariale si sociale, care concretizeaza obligatiile fata de bugetul de stat

Obligatii fata de fondul personal

Fata de asigurarilor sociale

Datorii fata de asociati sau actionari decurgand din capitalul varsat din dividentele cuvenite acestora

Datorii constituite creditorilor diversi

Contabilitate curs 4

Politica de normalizare contabila a avut ca obiectiv esential descrierea realitatii economice, sociale si
financiare a intreprinderii disociind 3 elemente de analiza si anume productia, distribuirea,
finantarea. Diferite directive europene au permis armonizarea contabilitatilor financiare ale
întreprinderilor statelor UE. Ca urmare contabilitatile financiare corespund obligatiilor de
reglementare de asemenea normelor contabile internntionale si interpretarii lor in cadrul unui
referential contabil. Prin intemrdiul normelelor internationale informatia financiara evolueaza catre
un limbaj international comun de unde aparitia normelor internationale necesare ameliorarii
fiabilitatii controlului, securitatii si transparentei.

Referentialul contabil international este produsul organismului normalizator intitulat ’’comisia

internationala standardelor contabila’’ (IASC) devenind in urma reformei din anul 2001 Consiliul
international al standardelor contabile IASB. Acest organism privat nonguvernamental cu scop non
lucrativ fondat in 1973 are ca obiectiv stabilirea si prelucrarea unei normalizari a reglementarilor si
procedurilor contabile pt toate tarile. Rolul sau este semnificativ in definirea normelor contabile pe
plan mondial. Acest organism coopereaza cu organismul american de standardizare contabila
denumit comitetul de standarde de contabilitate financiara (FASB). Se considera ca mediul contabil
international dispune de 2 referentiale international recunoscute si anume referentialul IASB si FASB.

Patrimoniul ca obiect al contabilitatii

Notiunea de avere desemneaza in general bunurile economice acumulate in proprietatea unei
persoane fizice sau juridice. In cazul notiunii de avere se ia in consideratie latura concreta a bunurilor
care reprezinta insistente economice, existente economice utlizate in activitatea productiva si
comerciala.

In cazul notiunii de capital se are in vedere latura economico-juridica a bunurilor.

Notiunea de capital ...drept pecuniar suma de bani avansata sau investita intr-o afacere si mai ales
cel de relatie de proprietate. Intr-un sens mai general, capitalul ar reprezeta totalitatea drepturilor de
proprietate asupra activelor existente sau investite la un moment dat intr-o întreprindere/firma.
Active care pot fi constituite din bani, utlizaje, cladiri, pamant, materii prime, hartii de valoare.

In consecinta notiunea de active este echivalenta cu cea de bunuri pe care intreprinderea le utlizeaza
in activitatea economica. Aceste bunuri pot sa apartina ca proprietate sau capital social (propriu) sau
pot fi procurate prin împrumuturi si pot sa le corespunda datorii (capital imprumutat de la banci sau
de la terti-lansarea de obligatiuni).

Ca urmare se poate stabili o anumita ecuatie, relatie intre existentele material banesti ale
intreprinderii pe de o parte si sursele de proveninta ale acesteia pe de alta parte. In consecinta relatia
este urmatoarea active(bunuri)= capital (propriu)+ datorii

Capital propriu=active-datorii

Cele 2 relatii reprezinta ecuatiile de baza ale contabilitatii. La baza constructiei teoretice si a
principiilor contabilitatii clasice se afla conceptul de patrimoniu. Referitor la acest concept s-au
exprimat mai multe opinii: intr-o acceptiune juridica patrimoniul reprezinta ansamblul drepturilor si
obligatiilor cu continut economic ale unui subiect de drept. In afara acestei orientari juridice exista si
o conceptie economica dupa care patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor economice
exprimate/exprimabile in bani precum si a rezultatelor folosirii lor. Exista si o a 3a orientare
conceptia economico-juridica. Conform careia patrimoniul reprezinta conceptul prin care se
desemneaza structura economico si juridica de apropiere/ asociere si gestiune a valorilor materiale si
banesti. Patrimoniul reprezinta forma de baza si criteriul principal de autonomizare si identificare a
oricarei forme de organizare (firma economica in virtutea relatiilor de proprietate si a formei de
gestiune). In acest cadru regiile autonome, societatilor comerciale dispun de un patrimoniu propriu si
au obligatia de a organiza un sistem propriu de contabilitate.

In general contabilitatea este grefata pe un patrimoniu. Patrimoniul implica 2 componente distincte

dar interdependente: subiectul relatiilor de proprietate al drepturilor si obligatiilor reprezentat de o
pf/pj cu drepturi si obligatii si a 2 componenta :obiectele de drepturi si obligatii in special constitutie
dein bunuri economice, bunuri materiale, bani, bunurile materiale detinute de persoanele fizice sau
juridice alacatuiesc substanta materiala a patrimoniului.

Dreptuirile si obligatiile care se formeaza pe baza si in legatura cu aceste bunuri pt subiectul

economic constitutie relatiile economico-juridice respectiv capitalul ca relatie de proprietatesi
exprima provenienta respectiv sursele de constituire a patrimoniului. Pf/pj in calitate de subiect al
acestor drepturi si obligatii se interpune intre obiectele de drepturi si obligatii pe de o parte si
drepturile si obligatiile care compun patrimoniul respectiv pe de alta parte.

Asadar patrimoniul poate fi definit ca totalitate a drepturilor si obligatiilor apartinand unei pf/pj
precum si a bunurilor economice la care se refera aceste relatii.

In cadrul unui bilant activul trebuie sa fie egal cu pasivul.

Din analiza continutului si naturii patrimoniului rezulta asa numita egalitate patrimoniala si anume
bunuri economice=drepturi+obligatii

Structura patrimoniului
Cele 2 componente (bunuri economice+drepturi si obligatii) se concretizeaza in contabilitate prin 2
concepte fundamentale respectiv active si pasive in cazul drepturilor si obligatiilor.in cazul bunurilor
economice exista urmatoarele categorii de baza: active fixe/imobilizate denumite in contabilitate
imobilizari. A doua componenta active circulante/capital circulant/mijloace circulante.

Activele fixe sunt formate din acele bunuri si valori economice a caror perioada de utlizare este mai
mare de un 1 an, sunt folosite in mod repetat in activitatea economica nefiind inlocuite dupa prima
lor utilizare. Imobilizarile cuprind urmatoarele grupe: imoblizari necorporale denumite si imbolizari
nemateriale sau active intangibile (cheltuieli de constituire a unei societati, cheltuieii de dezvoltare,
concesiuni, licente). Imbolizarile corporale/active tangibile (masini, utlizaje, constructii, cladiri). A 3
componente (imobilizarile financiare care se prezinta ca investitii si plasamente de capital in
activitatea altor societati comerciale). In aceasta categorie se includ titularile de participare,
imprumutirle acordate altor societati prin cumpararea de obligatiuni sau alte titluri de credit pe
termen mediu si lung.

Activele circulante respectiv aceea parte a bunurilor sau mijloacelor economice care se prezinta sub
forma de stocuri, disponibilitati banesti, creante sau alte valori. Caracteristica principala o reprezinta
miscarea continua si schimbarea formelor pe masura trecerii prin diferite faze ale circuitului
activitatii economice.

In esenta dupa forma concreta pe care o prezinta activele circulante includ stocuri si comenzi in curs
de executie, investitii financiare pe termen scurt, disponibilitatile banesti ale întreprinderilor. In
consecinta privite din punctul de vedere al structurii pasivele includ urmatoarele categorii

1. Capitalul propriu respectiv sursele proprii de finantare a activitatii (capitalul individual sau
social, primele de capital, rezerve legale,contractuale, subventii si investitii obtinute de la
buget sau din alte surse).
2. Capitalul strain, sursele imprumutate si atrase, respectiv datoriile si obligatiile. Principalele
forme ale datoriilor sunt imprumutirle primite de la banci sau de la alte institutii financiare
preucum si cele proveniind din emisiunea de obligatiuni (credite obligatare). Datoriile
comerciale care apar in cadrul raporturilor de decontare cu furnizorii. In al 3 lea rand datorii
fiscale, salariale si sociale care concretizeaza obligatiile fata de bugetul de stat, obligatii fata
de propriul personal, fata de bugetul asigurarilor sociale. Datorii fata de asociati sau actionari
decurgând din capitalul varsat si din dividendele cuvenite acestora. Alta forma a datoriilor o
constituie creditorii diversi.

CURS 5 Procesele economice

Bunurile ecoomice care alcatuiesc substratul material al partimoniului se afla intr-un continuu proces
de transformare de la forma baneasca la cea a factorilor de productie (materii prime, materiale,
utilaje),factori care sunt utlizati pt producerea de noi bunuri si servicii care in urma vanzarilor pe
piata se pot transforma in bani. Aceasta miscare a capitalului parcurge mai multe etape
aprovizionarea, productia si desfacerea. Transfromarile generate de aceste procese economice si
financiare determina 2 genuri de modificari ale patrimoniului.
In primul rand sunt modificarile de volum (care conduc la cresterea sau micsorarea volumului
patrimoniului).

In al doilea rand sunt modificarile de structura care se concretizeaza prin trecerea dintr-o forma in
alta (activele banesti sunt utlizate pt achizitionarea de active materiale) sau printr-o schimbare in
structura capitalului si a obligatiilor (se stinge o obligatie fata de furnizor printr-un imprumut bancar).

Ca sistem de evidenta si informare, contabilitatea pune in evidenta si rezultatele economico

financiare inregistrate, acestea reflectând modul in care sunt gestionate bunurile patrimoniale
respective. Producerea de bunuri si servicii si vânzarea lor pe piata determina consumuri, cheltuieli,
fiind insotite de constituirea si formarea de venituri. Cheltuielile delimiteaza raporturi patrimoniale
care iau nastere in procesele de angajare, de consum si plata a resurselor economice utlizate pt
producerea de bunuri si servicii. Cheltuielile imbraca o mare varietate in functie de natura activitatii,
de modul de realizare precum si de obiectul si tehniciile evidentei. Veniturile exprima raporturi
patrimoniale constituite in legatura cu rezultatele inregistrate din vânzarea de marfuri si servicii.

Veniturile pot proveni din activitatea de baza sau din alte activitati desfasurate de agentii economici.
Compararea veniturilro cu cheltuielile asigura determinarea rezultatului total, rezultat care poate lua
urmatoarele forme: profit (când veniturile sunt mai mari decat cheltuielile), pierderea atunci când
cheltuielile sunt mai mari decat veniturile. Profitul sau pierdera reprezinta rezultatul net al
activitatii. De aici, rezulta o alta egalitate patrimoniala de baza si anume:
venituri=cheltuieli +/-rezultatul net

Metoda si principiile contabilitatii

Obiectul de studiu al contabilitatii se bazeaza pe o metoda corespunzatoare, metoda ce

particularizeaza aceasta disciplina de celelalte discipline economice. Dpdv al metodei se face o
distinctie intre contabilitatea in partida simpla si contabilitatea in partida dubla.

Metoda contabilitatii poate fi definita ca sistemul logic de studiere a existentei si miscarii

elementelor patrimoniale (care formeaza obiectul sau de studiu) sistem concretizat in 2 reprezentare
a patrimoniului si dubla inregistrare care aduc transformari si privit in stransa legatura cu procedeele
si instrumentele de realizare.

Continutul contabilitatii in partida simpla

Practica tinerii contabilitatii este veche si ea permitea comerciantilor, bancherilor si administratorilor

evidenta anumitor tranzactii efectuate. In perioada respectiva, se tineau contul de casa in care se
precizau veniturile si cheltuielile. Aceasta reprezenta o forma simpla de contabilitate care evidentia o
inregistrare a unei iesiri sau intrari de fonduri fara a semnala insa contrapartida. Ruptura fata de
metodele rudimentare se va produce odata cu dezvoltarea ..gradual au aparut conturile de valori ca
stocuri, bunuri imobliare. Pe masura evolutiei contabilitatii s-a impus necesitatea unui cadru legislativ
adecvat. Premisele contului comercial se regasesc in og lui Colbert aparuta in 1673.

Sec 19 a inregistrat o expansiune reala a societatilor pe actiuni precum si o separare neta a

proprietarilor de societati de administratorii acestora. Prin legislatia adoptata se urmarea protectia
actionarilor a lucratorilor si creditorilor. Aceasta perioada va marca aplicarea principiilor
fundamentale specifice bilantului si contului de rezultat.

Conform contabilitatii in partida simpla o operatiune este inregistrata intr-un singur cont. In cadrul
acestui sistem sunt utilizate numai conturile persoanelor cu care o entitate se afla in raporturi de a
face indicând numai daca acestea sunt debitoarea sau creditoare. Aceasta metoda are numeroase
inconveniente, deoarece comerciantul nu poate cunoaste propria cifra de afaceri, nu poate cunoaste
ceea ce a primit/platit. In concluzie nu conoaste decat raporturile sale cu tertii. In plus, aceste
procedeu nu permite descoperirea erorilor care pot surveni cu ocazia inregistrarilor.

Metoda contabilitatii in partida dubla a fost inventata pt a remedia aceste inconveniente. In esenta
ea consta in utlizarea conturilor tuturor persoanelor care participa la o anumita operatiune. Ca
exemplu de contab in partida dubla o entitate/întreprindere achizitioneaza un mobilier de birou in
valoare de 50 de euro, înregistrarea acestei operatiuni se va efectua astfel: 50 de euro in contul
debitului mobilier de birou si respectiv 50 de euro in creditul contului de disponibil bancar, intructa
aceasta suma a fost cheltuita in scopul de a finanta achizitionarea mobilierului. In urma acestei
achizitionari intreprinderea inregistreaza o valoare mai mare a mobilierului de birou (mai mare cu 50
de unitati) si totodata o diminuare a disponibilitatilor bancare.

Partida dubla este o metoda mai eficace decat partida simpla deoarece permite in primul rand
înregistrarea unor operatiuni diferite in timp . in al doilea rand permite verificarea in permanenta a
egalitatii dintre credit si

In al 3 rand permite prezentarea unei imagini mai exacte a bogatiei si a finantelor unei intreprinderi.
Totodata aceasta tehnica permite înregistrarea nu numai a operatiunilor financiare imediate, dar si a
altora realizate in timp precum credite, împrumuturi aferente operatiunilor angajate.

10 ianuarie colocviu contabilitate

Curs 6:

Dubla reprezentare a patrimoniului si dubla inregistrare a operatiunilor economico-financiare

alcatuiesc teoria partidei duble si se completeaza cu alte componente reprezentand sistemul
principiilor si regulilor metodologice pe care se edifica metoda contabilitatii. In esenta acest sistem
cuprinde

1. Principiul entitatii contabile- contabilitatea este grefata pe un patrimoniu si se organizeaza la

un
patrimoniu considerat inchis. Potrivit acestui principiu operatiunile economice care aduc
modificari patrimoniului sunt analizate numai dpdv al unui singur titular care raspunde de
acest patrimoniu. Pt ilustrare pornim de la urm operatiune si anume aprovizionarea cu
marfuri in cazul unei intreprinderi cu materii prime de la un furnizor. Aceasta operatiune se
reflecta atat in contabilitatea clientului, respectiv a cumparatorului, cat si in cea a
furnizorului, sub 2 aspecte si anume la nivelul cumparatorului se va inregistra o
crestere/majorare a stocului de marfuri, respectiv de materii prime si in acelasi timp se naste
 obligatia de plata fata de furnizori. La nivelul furnizorului se diminueaza stocul de marfuri
sau de produse finite si se naste dreptul de creanta fata de client.
2. Dubla reprezentare a starii patrimoniului- are o determinare reala oferita de cele 2 laturi ale
patrimoniului, patr. Care cuprinde pe de o parte activele sau mijloacele economice ale
intreprinderii privite dpdv al existentei lor materiale, al structurii si destinatiei lor,iar pe de
alta parte ca surse de provenienta ca drepturi si obligatii ca relatii economico-juridice.
Aceasta dubla reprezentare isi gaseste concretizarea in egalitatea permanenta ce trebuie sa
existe intre cele 2 componente si anume mijloace respectiv active=surse, respectiv pasive.
3. Dubla inregistrare a operatiilor economice (aprovizionarea cu materii prime) si financiare -o
relatie de schimb in care plata marfii se realizeaza imediat da nastere la 2 fluxuri de sens
contrar, insa de aceasi intensitate si valoare, si anume un prim flux este cel material care
presupune transferul marfii de la furnizor catre client si cel de al 2lea flux unul valoric care
presupune transferul monedei de la client la furnizor. Privind proceesul dpdv al miscarii de
valori economice, principiul dublei inregistrari se caracterizeaza prin faptul ca fiecare
operatiune se inregistreaza simultan si cu aceeasi valoare in 2 conturi distincte, in partile
opuse ale acestora, respectiv in debitul unui cont si in creditul altui cont. pt dubla inregistrare
a unei operatiuni si anume debit=credit
4. Principiul inregistarii cronologice si sistematice in contabile- operatiunile care influenteaza
situatia economico-financiara intreprinderii se inregistreaza in contabilitate numai pe baza
unor documente care atesta si justifica aceste fapte.
5. Principiul inregistrarii sistemice si analitice- inregistrarile in contabilitate se realizeaza atat
cronologic respectiv in ordinea producerii lor, cat si sistematic respectiv prin sistematizarea
lor pe elemente patrimoniale, pe procese economice.
6. Fundamentarea documentara a inregistrarilor contabile -inregistrarile in contabilitate se
realizeaza atat analitic prin divizarea pe elemente concrete pt cunoasterea trasaturilor
specifice cat si sintetic pt surprinderea trasaturilor comune ale elementelor patrimoniale sau
proceselor economice.
7. Principiul autonomiei exercitiului si a inregistrarii contabile este determinat de cerintele
practicii financiar-contabile. Conform cerintelor acestui principiu efectele tranzactiei sunt
luate in calcul din moemntul in care aceste tranzactii se produc si nu atunci cand intervine
plata sau incasarea echivalentului. Ele sunt inregistrate in registrele contabile si in situatiile
financiare ale perioadelor in timpul carora s-au produs. In acest fel fiecare exercitiu financiar
este independent atat fata de cele trecute cat si fata de cele viitoare.

Metoda si principiile contabilitatii se bazeaza pe un sistem de procedee cu ajutorul carora se

realizeaza inregistrarea, analiza si controlul, starii si miscarii patrimoniului. Exista 2 mari tipuri de
procedee: cele tipice contabilitatii si altor discipline precum documentele primare, evaluarea in
unitati monetare, calculatia costurilor. A doua categorie o reprezinta procedeele specifice
contabilitatii, de exemplu bilantul contabil, contul contabil si balanta de verificare.

BILANTUL CONTABIL
 1. Bilantul contabil definitie, rol si functii
2. Continutul economico-juridic al bilantului contabil
3. Modelul si structura bilantului
4. Regimul juridic al bilantului contabil in Romania

Bilantul contabil concretizeaza dubla reprezentare a patrimoniului si prezinta intr-o forma

generalizata si sintetizata situatia economico-financiara a intreprinderii. Bilantul este documentul
contabil de sinteza (reflecta situatia intregului patrimoniului) prin care se prezinta elementele de
activ, datoriile si capitalul propriu al unei entitati la sfarsitul exercitiului financiar precum si in alte
situatii prevazute de bilant.

Asadar, bilantul se bazeaza pe principiul partidei duble conform careia marirea resurselor
corespunde marimii utlizarilor si anume cu ajutorul bilantului se evidentiaza pe de o parte ceea ce
poseda intreprinderea (activele care in lexicul financiar sunt denumite utilizari), pe de alta parte
mijloacele de financiare respectiv ceea ce datoreaza intreprinderea respectiva, adica pasivele (poarta
denumirea de resurse).

Bilantul prezinta importanta si utlitate atat pt intreprinderile respective pt a analiza punctele forte si
punctele slabe, mai poate fi util investitorilor pt evaluarea intreprinderii, pt clienti si furnizori pt a
verifica asa numita stare de sanatate a intreprinderii. Bilantul este util bancherilor, bancilor care vor
sa determine masura in care intreprinderea este eligibila pt un credit sau pt imprumuturi
suplimentare.

In general, obiectivul bilantului este acela de a evalua patrimoniul, situaite in care avem de a face cu
un bilant patrimonial. De asemenea, evaluarea capacitatii de rambursare a datoriilor, deci
solvabilitatea si invers riscul de insolvabilitate, respectiv de faliment. De asemenea, bilantul financiar
pune in evidenta nivelul de lichiditate al activului si de exigibilitate al pasivului.

Bilantul este un procedeu al metodei contabilitatii, prin care se prezinta patrimoniul si situatia
economico-financiara a intreprinderii. Ele se prezinta ca un tablou care cuprinde in forma sintetica si
in expresie valorica activele (bunurile, mijloacele) imobolizate si circulante existente la un moment
dat in intreprindere. De asemenea bilantul mai cuprinde sursele din care au fost constituite,
finantate, precum si rezultatele economico-financiare inregistrate in perioada pt care se intocmeste.
In acceptiunea clasica, bilantul desemneaza o balanta cu 2 talere, in partea stanga activele, iar in
partea dreapta pasivele. Activul cuprinde in expresie baneasca bunurile sau mijloacele economice
privite dpdv al formelor concrete de existenta si al destinatiei lor. Pasivul evidentiaza in expresie
baneasca, valorica sursele de provenienta ale activelor, respectiv modul de procurare a acestora.
Desi, activul cuprinde bunurile sau mijloacele economice, iar pasivul sursele de finantare.

Continul bilantului este mai extins decat aceste componente, intrucat se intocmeste la sfarsitul
perioadei de gestiune pe langa mijloacele economice si sursele de finantare, bilantul reflecta si
rezultatele economico-financiare (profit si pierdere). Beneficiile sau profitul apare in pasiv, deoarece
constituie sursa de provenienta pt unele mijloace din activ.

Pierderile tin de activul bilantului, deoarece ele diminueaza mijloacele economice ale intreprinderii.
Bilantul indeplineste urm functii: functia de reflectare si generalizare. Conform acestei functii,
bilantul reprezinta un sistem de indicatori economico-financiari, care ofera informatii referitoare la
starea patrimoniului.

In al doilea rand, bilantul are o functie de control si analiza. Aceasta functie se concretizeaza in
analiza bilantului care poate oferi date concludente privind gradul de rentabilitate/profitabilitate a
intreprinderii. De asemenea privind structura mijloacelor economice si structura capitalului pe cele 2
cpmponente: capital propriu si datorii si determinarea gradului de indatorare si a solvabilitatii
intreprinderii.

In al treilea rand functia de decontare a patrimoniului care se realizeaza la sfarsitul perioadei de

gestiune. In acest scop, bilantul este utilizat ca instrument de justificare pt recuperarea cheltuielilor
din venituri.