/

EXPLICAŢIUNEA
TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ

DREPTULUI CIVIL ROMÂN

DE

DIMITRIE A L E X A N D R E S C O
DECANUL FACULTĂŢEI J U R I D I C E DIN IAŞI

„ i e s autorités, exceplé celle de

la loi, ne sont pas pour moi des
arguments irréfràgables".
(Oelvincourt, Cours de code civil,
II, p. 200, ed. din 1839)

T O M U L IV, P A R T E A I
(bonaţiunile între vii)

— Art. 800—802, 8 0 6 — 8 5 5 ; 932—941 —

(Ed. a doua, r e v ă z u t ă şi c o r e c t a t ă , mărită în m o d considerabil).

BUCUREŞTI
ATELIERELE GRAFICE SOCEE & Co. SOCIETATE ANONIMĂ

1913
DREPTUL CIVIL ROMÂN
IN COMPARAŢIUNE CU LEGILE VECHI

ŞI c u

PRINCIPALELE L E G I S L A T I V I STRĂINE

TOMUL IV, P A R T E A I
Donaţiunile între vii
(Art. 800—802, 806—855;
932—941)

5879-i
 „II n'est pas nécessaire de faire de grands efforts pour
prouver que la donation est une suite naturelle du droit
de propriété et qu'elle est, par consequent, du droit naturel,
cornine le droit de propriété lui-mème, . . . et Ricard a
raison d'enseigner qu'elle a pris naissance avec la socióté
des homines, qui ne se sont pas plutót fréquentés qu'ils
ont cherché par des libéralités et des présem "éciproques
à s'entretenir en amitié".
(Troplong, Don. et Testamer. s, I, No. 9,
p. 10 şi No. 51, p. 71)

„Pour avoir l'intelligence complète de cha^ue partie

de la legislation, il ne suffit pas de savoir d'où elle vient,
il faut voir aussi où elle va; il faut l'étudier _ion seule-
ment dans son passe, mais aussi dans son avenir".
Duvergier (continuatorul lui ToullierJ LouagB,
tom. XIX fai IV-lea al continuarci), No. 84, p. 95
fed. din 1837)
 , EXPLICAŢIUNEA
TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ

DREPTULUI CIVIL ROMÂN

DE

DIMITRIE A L E X A N D R E S C O
Df ^ N U L FACULTĂTEI J U R I D I C E D I N IAŞI

„Les autorités, excepté celle de

a
Rni ri W ' n e
P s o n t a
pour moi des s

1/1UJ-Napoca arguments irréfragables".

I II I I IIII I li (Delvincourt,
p 200
Cours
ed di
decode
1839
civil.
Il il II II II III I llllllll I "' - ' - " )
R B C F G 2 0 1 2 0 0 6 3 7

T O M U L IV, P A R T E A I
(bonaţiunile între vii)

— Art. 800—802, 8 0 6 — 8 5 5 ; 932—941 —

(Ed. a doua, r e v ă z u t ă şi c o r e c t a t ă , mărită în m o d considerabil).

BUCUREŞTI
ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co. S O C I E T A T E ANONIMĂ

1913
 183938

Sia 1102

Toate exemplarele acestui volum vor fi numerotate

şi semnate de autor ( m â n u p r o p r i a ) .
Orice exemplar, pus în vânzare, care nu va întruni
aceste condiţii, va fi considerat ca contrafăcut şi va fi
urmărit ca atare.
 CARTEA III

TITLUL II
DESPRE DONAŢIUNI ÎNTRE VII $1 D E S P R E TESTAMENTE.

După ce legiuitorul s"a ocupat în titlul precedent Tranziţie,

despre modul de a dobândi proprietatea prin singurul efect
al legei, el trece apoi la modurile de a o dobândi cu titlu
gratuit, prin voinţa expresă a proprietarului.
Acesta este obiectul titlului de faţa, care se împarte Obiectul titiu-
1,11 d e fa a
in două părţi. Partea întâia se ocupa despre donaţiuni, *'
adecă: despre transmiterea bunurilor încă din timpul vieţei
proprietarului, iar. partea a doua, despre testamente, adecă:
1
despre transmiterea care se îndeplineşte după moartea lui( ).

(') In proiectul primitiv al codului francez, donaţiunile erau se- Locul undo
parate de testamente, ca şi în dreptul anterior, unde fiecare diferitele l e -
i s a s
din aceste două materii era cârmuită priutr'o ordonanţă spe- ^ i * j j
l e e 0
a
cială: donaţiunile prin ordonanţa dela 1731, iar testamentele^™? j j n 8 t e s

prin ordonanţa dela 1735. La a r m a urmei însă, ambele ma- tameiite.

terii au fost întrunite sub acelaş titlu, din cauza punctelor
de asemănare care există între aceste două moduri de dispo-
ziţinne. (Duranton, V I I I , 2 ; Demolombe, X V I I I , 13). — Codul
italian a despărţit însă donaţiunile de testamente, tratând
mai întăiu despre succesiunea ab intestat şi cea testamentară
(art. 759 urm.) şi apoi, î n t r ' u n alt titlu, despre donaţiuni
(art. 1050 urm.). Vezi şi codul german (art. 516 u r m . şi
2229 urm.). J u.-.tinian, în Institutele sale, a pus donaţiunile
între mijloacele de a dobândi proprietatea ( L i b . 11, tit. 7), iar
codul Cali mach (art. 1257 —1290) caşi cel austriac, intre tocmeli.

58 7 9 i
 2 COD. C I V . — C A E T E A I I I . — T I T . II. — N A T T J E A DREP. DE A DISPUNE-

Despre natura dreptului de a dispune cu titlu gratuit.

Natura dr. de Autorii, care au comentat titlul de faţa, se întreabă

a c
a
''naturai. '1 1
^ ă facultatea ce are omul de a dispune de bunurile sale
Controversă, cu titlu gratuit aparţine dreptului natural sau este o con­
cesie a dreptului civil. Soluţia acestei chestiuni atârnă de
o altă chestiune şi anume: de acea de a se şti dacă pro­
prietatea este o creaţiune a legei sau aparţine dreptului na­
tural ; căci facultatea de a dispune este o consecinţă firească
şi directă a dreptului de proprietate. Dacă se admite că
proprietatea este o creaţiune a legiuitorului, atunci nu mai
încape îndoială că toate modurile de a o transmite sunt o
concesie a dreptului civil. Dacă se recunoaşte, din contra,
precum trebue să fie în realitate, că proprietatea este de
drept natural, facultatea de a dispune de bunurile sale, atât
prin donaţiuni între vii cât şi prin testamente, este şi ea
tot de drept natural, ca o consecinţă firească a dreptului
de proprietate; şi legiuitorul nu intervine pentru a conferi
un drept, care nu emană dela dânsul, ci numai pentru a
organiza şi a regula exerciţiul acestui drept. Această soluţie
este incontestabilă, cel puţin în privinţa donaţiunilor între
vii, şi ea a fost recunoscută încă din timpurile cele mai
depărtate
Este adevărat că unii, chiar dintr'acei care nu admit
că proprietatea îşi are origina şi principiul său într'un pre­
tins contract social, consideră facultatea de a testa ea o
2
creaţiune pozitivă a legiuitorului uman( ), pentrucă, precum

Dr. v e c h i u şi Vezi şi codul olandez, în care donaţiunile se văd aşezate în

C. olandez. titlul obligaţiilor (art. 1703—1730). Cât pentru codul Caragea,
el se ocupă despre donaţiuni în aceeaş p a r t e în care se ocupă
şi despre moşteniri, însă în capitole deosebite. Codul lui Andr.
Donici se ocupă, de asemenea, în p ă r ţ i deosebite, despre do­
naţiuni (cap. 24) şi testamente (cap. 3 5 , 37 şi 38).
!
( ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 3, 4 ; P a n d . fr., v° Donations et
testaments, 3 — 5 . „Nihil enim lam conveniens est naturali
cequitati, quam, voluntatem domini volentis rim suam in alium
transferre, ratam haberi". ( L . 9 § 3, Dig., De adquirendo
rerum dominio, 4 1 , 1 şi Instit., De rerum divisione, § 40, II, I ) .
2
( ) Vezi Montesquieu, Esprit des lois, lib. X X V I , capit. V I ;
Eicard, Donations, 1-ère partie, No. 4, p. 2 (ed. din 1707);
Coin-Delisle, Don. et testaments, 7, p . 5 (ed. din 1855);
 DISPOZIŢIILE CU TITLU GRATUIT. — ART. 800. 3

a zis avocatul general Gilbert des Yoîsins într'o pleda.re

rămasă celebră (afacerea Pommereuil), moartea despoind
pe om de toată averea sa, dreptul de a dispune de dânsa,
pentru timpul când el nu va mai fi, nu-i aparţine fireşte,
ci numai în virtutea legei, care imprimă astfel caracterul
autorităţei sale voinţei defunctului, voinţă care, de altmin­
trelea, ar fi rămas caducă- ; însă această părere treime să
fie respinsă, pentrucă origina testamentului este legată într'un
mod intim şi inseparabil cu origina proprietate! care, după
părerea generalmente admisă, nu este o creaţiune a legei
pozitive('). Dreptul de a dispune de bunurile sale este, în
adevăr, o consecinţă firească a dreptului de proprietate; căci
aceasta din urmă n'ar fi întreagă, dacă omul n'ar putea
transmite Imnurile sale altuia, fie prin acte cu titlu gra­
tuit, fie prin acte cu titlu oneros.

2
CAPITOLUL I( ).

Dispoziţii generale. — Modurile de a dispune cu titlu gratuit.

Art. 800. -— Nimene nu va putea dispune de avutul său, cu

titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru d o n a t a m i
între vii sau prin testament. (Art. (544, 801 urm., 812 urm., 822,
856 urm., 886 urm., 1138 urm., 1642 C. civ. A r t . 893 C. fr.).

Omul poate să dispue de avutul său în două moduri: Modurile de

cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. dispoziţie.
1° Cu titlu oneros (titulo oneroso), când persoana în Titlu oneros,
A r t 9 4
folosul căreia se face o dispoziţie, se oblig'ă a dà sau a face ' °'
ceva în sellimi) (art. 945);

Saintespès-Lescot, Don. et testaments, I, 35, p. 50 u r m . (ed.

din 1855); Toullier-Duvergier, Le droit civil franţais, III,
partea I-a, 343 ; Bvnkershoek, observ, lib. 2, capit. 2, De
origine successionis in causa testati, etc.
(') Vezi Demolombc, X V I I I , 4 ; Troplong, Donations, I, 12 u r m .
şi I I I , 1429; Laurent, X I , 89 u r m . ; Àrntz, I I , 1233 urm., etc.
Tot în acest sens se p r o n u n ţ ă şi autorii vechi, p r e c u m : Cice­
rone, Cujas, H u g o Grotius, Vinnius, Gravina, Wolf, Leibnitz,
B u r l a m a q u i , Donneau, F u r g o l e , B a r b e y r a c , Piitfendorf, etc.
2
( ) Din n e b ă g a r e de samă legiuitorul nostru n'a reprodus r u ­
brica din codul fr. (capit. 1), aşa că avem capit. II, fără ca
capit. I să se vadă undeva.
 4 COD. C I V . — C A ţ î T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . I . — D O N . M O E T I S C A U S A .

Titlu gratuit. 2° Cu titlu gratuit (titulo gratuito sau lucrativo), când

Art. 9 4 6 .
acel care face o dispoziţie nu impune celorlalte părţi nicio
sarcină, sau când sarcinile impuse sunt aşa de mici încât nu
pot fi considerate ca un echivalent (art. 946).
Don. şi testa­ Legiuitorul actual nu recunoaşte decât două moduri
mente.
de dispoziţie cu titlu gratuit, şi anume: donaţiunea între
vii si testamentul.

Despre donaţiunile cu pricină de moarte

(mortis causa donatio) (').
2
Dr. roman şi La Romani şi în vechile legiuiri ale Moldovei ( ), pe
d r
koMovei. a l
lângă modurile de dispoziţie cu titlu gratuit existente astăzi,
se mai putea dispune cu titlu gratuit, prin donaţiune cu
pricină de moarte (mortis causa) şi prin codicil.

Bibliografie. (') D i g . , De mortis causa donationibus, 39, 6 ; Cod, Dedonatio-

nibus causa mortis, 8, 5 7 . — Vezi a s u p r a acestor d o n a t a m i
(Schenkung'auf den Todesfall), Savigny, System des heutigen
rOmischen Rechts, I V , § 170—174, p a g . 239 u r m . (ed. germ.
din 1841); U n g e r , Das òsterreichische Erbrecht, § 77, p . 322
(die Folge aus Schenkungen auf den Todesfall) (ed. .din
1871); Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrechts, l i , § 369,
p. 5 2 8 u r m . (Schenkung von Todeswegen) şi I I I , §§ 0 7 5 , 676,
p. 6 9 4 u r m . (ed. K i p p din 1900 şi 1901); W a n g e r o w . Lehr­
buch der Pandekten, I I , § 5 6 1 — 5 6 3 (ed. a 7 - a ) ; D e r n b u r g ,
Pandekten, I I I , § 117, 118, p . 227 u r m (ed. a 7-a, 1903);
V a n W e t t e r , Cows de droit romain, I I , § 750 urm., p . 510 u r m .
(ed. a 2-a); Grlasson, Etude sur les donations à cause de mort,
Revue critique de legislation et de jurisprudence, a n u l 1869,
p. 314 u r m . şi anul 1870, p. 52 u r m . ; F e r r i n i , Manuale di
Pandette, 699, p. 8 5 1 , 852 (ed. a 3-a, 1908); Girard, Manuel
element, de droit romain, p . 9 4 3 u r m . (ed. a 4-a, 1906), etc.
î n c â t priveşte vechiul drept francez, vezi Ricard, Tr. des do­
nations, 1-ère pârtie, N o . 18, p. 4 u r m . (ed. din 1707).
Codul Cali- (-) Vezi a r t . 1290 C. Calimach (956 C austriac) şi codul lui
mach şi Andr A n d r . Donici (capit. 24 § 2), unde se zice: „Unele danii se
Donici.
fac în viaţă . . . , iar altele cu pricină de m o a r t e : când cineva
dârueşte altuia vreun lucru, hotărând câ, d u p ă moartea sa,
să a i b ă a-1 l u à în stăpânirea sa, care a r e tot o asemănare cu
l e g a t u m " . Moartea era deci mai mult ocaziunea decât cauza
donaţiunei. „ Mortis causa capitur, cum prof ter mortem ali-
cujus capiendi occasio obvenit". ( L . 3 1 , P r . , D i g . , De mortis
causa donationibus, etc., 39. 6). V. şi infra, p . 7, text şi nota 2.
 DONAŢIUNILE CU PBICIKĂ DE I I O a R T E . — ART. 800. 5

In unele părţi ale Franţei mai exista un alt mod de Dr. veciiiu fr.
dispoziţie, cunoscut sub numele de demission de biens (').
B o n h s
Donaţiunea cu pricină de moarte, sau donaţiunea im- '^ m

perfectă ori nedesâvârşită, era un contract prin care o per­

soană, în vederea unui pericol de moarte, de exemplu : o
boală, o expediţie militară, o călătorie îndepărtată, etc. dis­
punea de un lucru, sub condiţia susp.-nsivă sau rezolutorie a
2
morţei sale ( ), în favoarea donatarului, care acceptaşi asupra
3
căreia dăritorul putea să revie la orice moment ( ).
teT ablll a
Revocabilitatea nu era însă de esenţa donaţiunei, căci ,* ?° * ~
V _ ' tea don. tnor-
dăruitorul putea să renunţe la revocare printr'o clauză ex- tis causa.
p r e să, fără ca liberalitatea să înceteze de a li o donaţiune
mortis causa. Această soluţie nu este admisă de toţi auto­
rii, însă pare să rezulte din L. 13 § 1, Dig'.. De mortis
causa donationibus, 39, 6. ,, . . . Sed et sic donări potest
ut non aliter ? eddatur, quam si prior iile qui acceperit, de­
cessene (*).
D e o s e b î n r e
Donaţiunea mortis causa se deosebea de donaţiunea - ţ
A , . . . -, , , ,.' . . don. mortis
intre vn prin următoarele caractere: a) ea nu era definitiva causa »i d o n .
î n t r e vii
decât la moartea dâruitorului ; bj ea devenea caducă prin -
(') Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 852, nota 2.
856, nota 3 şi 868. Cpr. Pand. fr., v<> Don. et testaments,
75 urm.i
2
( ) In lipsa acestui element, donaţiunea făcută chiar cu ocaziunea
morţei, constitueà o donaţiune între vii (donatio absoluta),
prin opoziţie la acea mortis causa, care era condiţională
Cpr. L . 35 § 2, Dig., De morti* causa donationibus, 39, 6
P a p i n i a n a r a t ă foarte bine deosebirea ce există între dona­
ţiunea făcută, cu ocazia morţei şi donaţiunea mortis causa
„Eum autem qui absolute donarci, non tarn mortis causa
quam morientem donare". L. 42 § 1, in fine, Dig., loco cit. Vez:
G-oudsmit, Court de Pandecles. I, § 69, pag. 190 (traduc
Vuylsteke).
8
( ) Cpr. T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1904, N o . 68, p. 572. D o ­
naţiunea, care nu era subordonată morţei dâruitorului, ci
acelei unui terţiu, nu era considerată ca o donaţiune mortis
causa, ci ca o donaţiune între vii. Vezi Etienne, Institutes
de Justinien traduites et expliquées, I, p. 299, nota 1 (ed. din
1840); Savigny, op. cit., I V , § 170, pag. 2 4 3 ; Unger, Das
dsterreichische Erbrecht, § 77, p. 325, nota 4 (ed. din 1871), etc.
4
( ) Cpr. E . Petit, Tr. element, de, droit romain, 436, pag. 431
(ed. a 6-a, 1909).
 6 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. I. — ART. 800.

moartea donatarului întâmplată înaintea acelei a dărui to­

rului; c) ea era revocabilă după voinţa dâruitorului, afară
4
de cazul unei clauze contrare ( ).
2
Caracter m i x t . Această donaţiune aveà însă un caracter m i x t ( ) ; ca
A 9
c. Caiima ch. donaţiunea între vii, ea trebuia să fie acceptată de do­
natar, în timpul vieţei dâruitorului, şi se forma printr'un
contract. „Dăruirea a cărei împlinire numai după moartea
dâruitorului este să se facă . . . atunci numai se socoteşte
11
ca o tocmalâ, când acela căruia s'au făcut, au primit-o ,
3
zice art. 129.0 din codul Calimach (956 C. austriac) ( ).
^Mortis causa donatur, quod prcesens prcesenti dat", zice
4
legea romană ( ).
Asemănare Donaţiunea mortis causa se apropia de testament în
menTs^draia--Următoarele puncte: 1° E a era revocabilă după voinţa dă-
ţia mortis ruitorului, dacă el se căia de ceeace făcuse, si eum dona-
causa. pi {.g pcenituisset (Instit., § 1, De donationibus, II, 7 ) ;
on

2° ca şi testamentul, ea era făcută mortis contemplatile,

propter mortis suspicionem (Instit., loco cit.); 3° ea era re­
vocată de drept de câteori donatarul murtà înaintea dârui­
5
torului, si prior decesserit iscuidonatum sit (Instit., loco cit.) ( ).
Asimilarea Donaţiunea mortis causa se apropia deci mai mult de
6
"tiimTcuTe^ testament decât de donaţiune ( ) ; de aceea Justinian printr'o
gatul. constituţie a şi asimilat-o aproape cu desăvârşire legatului:
v Sce mortis causa donationes ad exemplum legatorum re-
dactce sunt per omnia . . . a nobis constitutum est, ut per
omnia /ere legatis connumeretur". (Instit. § 1, in medio,
De donationibus, II, 7).

l
. ( ) E . Petit, op. şi loco suprà cit.
2
( ) „Man kann diese Art der Schenkung als ein gemischtes Ges-
châft bezeichnen", zice Savigny, op. cit., I V , § 170, p . 2 4 3 .
3
( ) Vezi în privinţa interpretărei a r t . 1290 din codul Calimach,
Cas. r o m . B u i . 1867, p . 1 3 5 .
4
( ) L . 38, D i g . , De mortis causa donationibus, 39, 6.
6
( ) C p r . C. Focşani, Dreptul din 1882, N o . 52. „Dass durch des
Verschwinden dieser Gefahr die Schenkung selbst ungultig
werden soli", zice S a v i g n y (op. cit-, I V , § 170, p . 2 4 1 ) .
6
C. spaniol. ( ) „Donaţiunile, care t r e b u e sa-şi p r o d u c ă efectele lor prin
Art. 620. moartea d â r u i t o r u l u i , zice a r t . 620 din codul spaniol dela
1889, sunt de n a t u r a actelor de u l t i m ă voinţă şi sunt câr­
muite de regulele statornicite în capitolul succesiunei testa­
mentare".
 DONAŢIUNILE CU PRICINĂ DE MOARTE. — ART. 800. 7

Asimilarea mi era însă complectă ; căci pe când legatul

nu conferea pentru moment niciun drept legatarului şi era
pentru dânsul, ca şi astăzi, o simplă expectativă (M, dona-
ţiuuea cu pricină de moarte atrăgea de îndată transferirea
revocabilă a proprietăţei lucrului dăruit.
Donaţiunile cu pricină de moarte, admise altă dată la Dr. nostru
2
noi, cel puţin în legiuirile Moldovei ( ), admise şi astăzi în ^străin. d r
'
3
unele legiuiri străine, de exemplu : în Englitera ( ), în codul
austriac (art. 956) în codul spaniol (art. 620), în cel
german (art. 2301), etc. fost-aii ele abrogate prin art. 800
din codul civil?
Tribunul Jaubert a declarat în raportul său către Tri- Abrog. don.
! „ -• . . • • w î 1 1 mortis causa
bunat, ca asemenea donaţiuni nu mai exista sub codul ac- controversă,
5
tual ( ), şi această părere se susţine, în adevăr, de majori­
6
tatea autorilor din Franţa ( ), pentrucă donaţiunile cu pricină

(') Cpr. C. Iaşi şi Cas. r o m . Dreptul din 1912, No. 2 2 ; B u l t .

1902, p. 1003. Vezi infra, p. 16, şi 20, nota 2.
2
( ) Vezi suprà, pag. 4, nota 2. — încât priveşte codul Caragea, C. Caragea.
Curtea de casaţie a decis că această legiuire nu recunoştea
donaţiunile cu pricină de moarte, ci n u m a i testamentele. Bult.
Cas. S-a civilă, anul 1867, p. 120.
:3
( ) Vezi E r . L e h r , Droit civil anglais, I I , 944, p. 320 (ed. a 2-a,
revăzută de J . D u m a s , 1906).
4
( ) \ ezi a s u p r a art. 956 din codul austriac, Mattei, I paragraf
del codice civile austriaco avvicinati dalle leggi romane,
francesi e sarde, I V , p. 202 (Venezia, 1854); S t u b e n r a u h ,
Commentar zum osterreichischen allgemeinen bilrgerlichen
Gesetzbuche, II, p. 149 urm. (ed. a 8-a, 1903).
('') Iată propriile cuvinte ale lui J a u b e r t : „ . . . L a distinction des
dispositions de dernière volonté en testaments, codicilles ou
donations à cause de mort ne subsistera plus; on ne con-
n a i t r à qn'une seule espòce de dispositions de dernière vo­
lonté: elles s'appelleront testamenti. Vezi Locré, Legislation
civile, X I , p. 436, No. 4; Fenet, Motifs du code civil, X I I ,
p. 578 (ed. din 1836); P a n d . fr., v° Don. et testaments, 58.
i;
( ) Planiol, I I I , 2521, 2 5 2 2 ; Tliiry, I I , 2 7 1 ; T. H u e , VI, 2 ;
B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I, 7 u r m . ; Saintespès-
Lescot, Idem, I, 8, p. 12 u r m . ; Coin-Delisle, Idem, art. 893,
No. 3 urm., p. 17 u r m . ; Troplong, Idem, I, 4 0 ; Vigió, I I ,
4 7 9 ; A u b r y et Bau, V I I , § 644, 645, p. 4, ad notam: Zacha-
ruB, Randbuch de* fr. Civilrechts, I V , § 643, p. 173, 174,
text şi nota 1 (ed. Ansetititz), § 654, p . 2 1 3 , text şi nota 1
(ed. Crome); Acollas, I I , pag. 379; L a u r e n t , X I , 9 6 ; Demo-
 8 COD. CIV. — C A E T E A III. — T I T . II. — C A P I T . I. — A E T . 800.

de moarte dădeau loc altă dată la contestaţii fără sfârşit,

din cauză că arareori ele puteau fi distinse de celelalte li-
beralităţi, şi pentrucă astăzi ele nu mai prezintă interesul
practic pe care îl aveau la Romani, unde fiul de familie
care, după dreptul civil, era incapabil de a testa (*), aveà
2
capacitatea de a face o donaţiune cu pricină de moarte ( ).
Cu toate acestea chestiunea este controversată, şi sunt
autori care susţin că donaţiunile cu pricină de moarte îşi
3
au fiinţă şi astăzi ( ).
1
' D r . nostru.- Această controversă ar puteà aveà loc'mai cu seamă
Art.8ooşi82i. j a n o ^ ^-
Jq f sistemului care ar admite existenţa
a v o a r e a

acestor donaţiuni, ea un al treilea mijloc de a dispune cu

titlu gratuit, s'ar puteà întru câtva invoca atât redacţiunea
art. 800 cât şi a art. 821 din codul civil, care ambele se
deosebesc de codul francez.
In adevăr, mai întăiu, dacă punenrfaţă în faţă art. 800
din codul nostru cu textul corespunzător francez (art. 893),
vedem o deosebire de redacţie; căci pe când textul francez
prevede că nu se poate dispune de avutul său, cu titlu
gratuit, decât prin donaţiuni între vii şi prin testamente,
în formele stabilite de lege, textul nostru, reproducând art. 3
al ordonanţei din 1731, prevede că nu se poate dispune cu
titlu gratuit decât cu formele prescrise de lege pentru do­
naţiuni între vii sau testamente.
Din această deosebire de redacţie ar părea să rezulte
că, pe când textul francez cuprinde două restricţii, şi anume:
1° că nu se poate dispune cu titlu gratuit decât prin daruri
între vii sau prin testament (ceeace exclude orice alt mod
de dispoziţie); şi 2° că aceasta nu se poate face decât cu
întrebuinţarea formelor speciale statornicite pentru aceste

lombe, X V I I I , 3 9 ; Arntz, I I , 1685; Mourlon, I I , 5 1 3 ; M a r ­

carle, I I I , 4 3 7 ; Cas. fr. D. P . 1900. 1. 358, etc.
(') Vezi Instit.. Pr., Quibus non est permissum facere testamentum,
I I , 12.
2
( ) L. 25 § 1, Dig., De mortis causa donationibus, 39, 6.
8
Art. 1 C. civil. ( ) Aceştia sunt mai cu seamă Merlin, Toullier, Delvincourt, F a -
vard de Langlade, etc. I n privinţa donaţiunilor cu pricină de
moarte, săvârşite sub legea veche, nu mai încape îndoială că
ele sunt valide astăzi, chiar dacă d ă r a i t o r u l a m u r i t sub legea
nouă (art. 1 C. civil). Pand. fr., v» Don. et testaments, 6 1 .
 DONAŢIUNILE CU PRICINĂ DE MOARTE. — ART. 800. 9

acte; textul nostru, apropiindu-se mai mult de art. 3 al

ordonanţei din 1731. care lasă să subziste donaţiunile cu
pricină de moarte, n'ar cuprinde, din contra, decât o sin­
gură restricţie, rostindu-se numai asupra formelor acestor
aete(').
Dacă această teorie ar ii adevărată, textul nostru ar
vorbi numai de formele exterioare ale donatiunilor si testa-
i i

mentelor şi, deci, n'ar exclude donaţiunile mortis causa; pe

când textul francez este, din contra, privitor şi la fondul
dreptului, excluzând aceste donaţiuni.
Apoi, posibilitatea donatiunilor cu pricină de moarte -Vrt. 82i.
pare să mai rezulte încă, în legea noastră, din art. 821
care, spre deosebire de codul francez, nu declară nule dona­
ţiunile de bunuri viitoare, ci numai revocabile, după cum
erau şi donaţiunile mortis causa.
2
Deşi am fost şi noi altă dată de această părere ( ),
totuşi astăzi, după o mai matură reflexie, argumentele ce
s'ar trage din art. 800 şi 8 2 1 , pentru a se ajunge la acest
rezultat, nu ni se par îndestulătoare, şi fiindcă regretatul
Degré este acela care ne-a făcut să recunoaştem eroarea
noastră, vom reproduce cuvintele prin care el a combătut în
mod victorios teoria noastră.
„ A r t . 800, zice el, hotărând că nimene nn poate dispune
decât cu formele prescrise de lege pentru donaţiuni între vii sau
prin testament, a exclus orice alt mod de a dispune cu titlu g r a ­
tuit, afară de donaţiunea între vii şi testamentul. Oprirea cuprinsă
în art. 800 nu priveşte numai formele. în acest înţeles că nu mai
poate să existe o altă formă decât donaţiunea între vii şi testa­
mentul, ci şi efectele, în acest înţeles că nu poate să mai existe un
al treilea mod de a dispune cu titlu gratuit, afară de donaţiunea
3
î n t r e vii sau testamentul" ( ).

Cât pentru argumentul ce s'ar trage din art. 821, el

este de asemenea neconcludent, pentrucâ donaţiunile cu pri­
cină de moarte, ca şi testamentele, sunt revocabile numai
atât timp càt traeste dăruitorul sau testatorul; pe când dreptul

(') Opr. Demolombe, X V I I I , 3 9 ; Pand. fr., ro cit., 5(1 urm., etc-

2
( ) Vezi Dreptul din 1892, No. 19.
(3) ]) ptul
re din 1892, No. 48 şi Ser. juridice, I. p. 2 5 3 . Tot în
acelaşi sens se p r o n u n ţ ă şi d-1 Nacu. I I . p. 229, No. 3.
 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . I. — A R T . 800.

de a cere revocarea donaţiunilor viitoare nu se stinge prin

1
moartea dăruitorului, ci trece la moştenitorii săi ( ).
Jurisprudenţa noastră a făcut deci, trebue s'o recu­
noaştem, o justă aplicare a principiilor de mai sus, când a pus
în principiu că art. 800 din codul civil a avut de scop la
noi, ca şi în Franţa, abrogarea donaţiunilor cu pricină de
2
moarte ( ).
Care ar ii, în adevăr, utilitatea practică a donaţiunilor
cu pricină de moarte? Toullier crede că validitatea acestor
donaţiuni ar împedica anularea legatului, pe care legatarul
l-ar fi acceptat printr'o convenţie intervenită între el şi tes­
tator, legat care, de altminterlea, ar li trebuit să fie anulat,
pentrucâ acceptarea legatarului, făcuta în timpul vieţei tes­
tatorului, ar fi prefăcut testamentul într'o donaţiune mortis
causa.
Utilitatea semnalată de acest autor este însă numai
aparentă, pentrucă legatul, fie chiar acceptat de legatar în
timpul vieţei testatorului, nu are niciodată caracterul unei
donaţiuni cu pricină de moarte, de vreme ce acel care a
dispus de averea sa prin testament n'a înţeles niciodată a
face un contract. Acceptarea din partea legatarului nu
schimbă deci natura legatului şi nu obligă nici pe legatar,
3
nici pe testator ( ). Ea este inutilă şi, ca atare, nu poate
anula testamentul. Utile per inutile non vitiatur
Donaţiunile cu pricină de moarte neprezentând deci
nicio utilitate practică; ba, din contra, putând dà loc la con­
5
testaţii serioase, bine a făcut legiuitorul de le-a desfiinţat( ).

l
( ) Vezi infra,, explic, art. 8 2 1 .
2
( ) C p r . Cas. r o m . Bult. 1880, pag? 342 (motive); Dreptul din
1892, No. 4 6 ; Bult. 1892, p . 344. Vezi şi C. Bucureşti, Dreptul
din 1890, N o . 4 5 , p. 3 5 9 ; T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1904,
N o . 6 8 (cu observ, noastră). Mai vezi şi Zacharise, Handbuch
des fr. Civilrechts, I V , § 654, nota 1 dela p . 213, 214 (ed.
Crome). — Contra: Bonachi, Codicele civil român comentat,
I V , pag. 3 ; Gr. P . Petrescu, Donaţiunile, I, p. 2 0 1 , etc.
8
( ) Cpr. Mourlon, I I , 5 1 5 ; Arntz, I I , 1686; Demolombe, X V I I I ,
29 şi X X I , 225, etc.
4
( ) L. 1 § 5, Dig., De verborum obligationibus, 45, 1.
6
( ) Astfel, ar fi nulă, ca donaţiune mortis causa, donaţiunea ma­
nuală făcută de o persoană înaintea morţei sale, sub condiţie
că donatarul nu va dispune de lucrul dăruit înaintea morţei
 DEFINIŢIA DONAŢIUNEI. — ART. 801. 11

Oât pentru chestiunea de a se şti când există legat şi Chestie d e

fapt
când există donaţiune mortis causa, ea este o chestie de '
fapt şi de apreciere ('). „In mortis causa donationibus, etiam
2
facti quasstiones sunt" ( ).
Donaţiunile cu pricină de moarte nu trebuesc confundate Art. 937.
cu donaţiunile ce soţii îşi fac în timpul căsătoriei, căci deşi
aceste donaţiuni sunt revocabile (art. 937), ca şi vechile do­
naţiuni mortis causa, totuşi ele sunt adevărate donaţiuni
între vii atât în privinţa fondului cât şi a formei ; de unde
rezultă că aceste din urma dispoziţii sunt cârmuite de prin­
3
cipiile aplicabile darurilor între vii ( ).

Definiţia donaţiunei (*).

Art. 801. — Donaţiunea este un act 6

de liberalitate ( ), prin

dăruitorului şi va restitui acest lucru, dacă dăruitorul se va

însănătoşea. T . H u e , V I , 2, p. 8.
(') Opr. O. Bucureşti, Dreptul din 1890, No. 4 5 ; Demolombe,
X V I I I , 4 0 ; P a n d . fr., v« cit., 6 2 . — Aprecierea judecătorilor
fondului nu scapă însă, în această privinţă, de sub controlul
Curţei de casaţie, pentrucă aprecierea caracterelor constitutive
ale unei donaţiuni, nu este de domeniul excluziv al judecă­
torilor fondului. Opr. Gas. fr. Pand. Period. 86. 1. 2 3 2 . —
Vezi însă Gas. rom. Dreptul din 1891, No. 13 şi Bult. 1891,
pag. 132.
2
() L. 13 § 1, Dig., De mortis causa donationibus, 39, 6.
3
() Opr. Planiol, I I I , 2522, in fine; Mourlon, II, 514; D e m a n t e
et Golmet de Santere, I V , 3 bis V I I ; L a u r e n t , X I , 97, etc.
(*) ^Donatio dicta ed a dono, quasi dono datum". (L. 35 § 1,
Dig., De mortis causa donationibus et capionibus, 39, 6). Vezi
asupra etimologiei cuvântului donaţiune, Ricard, TV. des
donations, partea I-a, No. 15, p. 3 şi 4 (ed. din 1707).
5
() A r t . 1 al proiectului guvernului prevedea că donaţiunea este Inexactitate
< l e t e x t
un contract, însă această redacţie a fost schimbată în u r m a
observaţiilor primului consul Bonaparte, care găsea cuvântul
act mai potrivit, de oarece contractul impune sarcini mutuale
ambelor părţi. Aceste observaţii sunt însă lipsite de temeiu,
căci sau donaţiunea i m p u n e oarecare sarcini donatarului şi,
în asemenea caz, contractul este sinalagmatic ori bilateral
(art. 943); sau ea nu-i impune nicio sarcină şi, în asemenea
caz, contractul este unilateral (art. 944). Vezi infra, p. 13.
In orice caz, donaţiunea nu este un act, ci un contract, o toc-
 COD. CIV. — C A R T E A III.— T I T . IL — CAPIT. I. — ART. 801.

ire donatorul dă irevocabil (') un lucru d o n a t a r u l u i , care-l p r i -

2
ieşte( ). ( A r t . 644, 800, 8 1 3 u r m . , 8 2 9 u r m . , 9 4 2 u r m . , 9 4 6 , 9 7 1
. civ. A r t . 894 C. fr.).

mală, d u p ă cum o defineau vechile noastre legiuiri (art. 1258

C. Calimach) şi d u p ă cum ea e r a considerată şi l a R o m a n i
( L . 7, Cod, De his quce vi metusve causa gesta sunt, 2, 2 0 ;
L . 8, Cod, De prasscriptione 30 vel 40 annorum, 7, 39). Cpr.
B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I, 1 3 ; T r o p l o n g , Idem,
I, 5 8 ; T h i r y , I I , 2 6 9 ; Vigié, I I , 4 8 3 ; Planiol, I I I , 2 5 0 1 ;
Marcadé, I I I , 4 4 0 ; Mourlon, I I , 5 1 6 ; Arntz, I I . 1 8 3 7 ; L a u ­
rent, X I , 9 9 ; Demolombe, X V I I I , 574. Cu toate acestea,
a r t . 1050 din codul italian a păstrat cuvântul act (un atto
di spontanea liberalità). Vezi infra, p a g . 13, nota 3. — Vezi
însă art. 1452 din codul portughez, care defineşte donaţiunea
un contract prin care u n a din p ă r ţ i transferă celeilalte, în
mod gratuit, totul sau parte d i n bunurile sale prezente. Cu­
vântul contract figurează şi în definiţia dată de D o m a t (Lois
civiles dans leur ordre naturel, I I , p. 3 0 1 , No. 1, ed. Carré
din 1822).
• D a r dacă donaţiunea este un contract, ea este u n contract
sui generis şi, ca atare, îşi a r e regulele sale p a r t i c u l a r e . Astfel,
ea este un contract solemn ( a r t . 8 1 3 şi 1168) (vezi infra,
p. 14); acceptarea donatarului trebue să fie făcută p r i n act
autentic (art. 814), a r t . 932 din codul francez mai cerând ca
acceptarea să se facă în termeni expreşi, ceeace textul nostru
nu cere. Vezi infra, explic, a r t . 8 1 4 .
Cuvântul liberalitate lipseşte în textul corespunzător francez.
El s'a adaos de legiuitorul nostru d u p ă a r t . 1050 din codul
italian, unde se zice că donaţiunea este un act di spontanea
liberalità, pentru a se a r ă t a că voinţa dăruitorului t r e b u e să
fie liberă, nullo jure cogente ( L . 82, Dig., De div. regulis
juris antiqui, 50, 17). Vezi infra, p . 13, nota 3 .
( ') Textul corespunzător francez dispune că dăruitornl dă actual­
mente şi în mod irevocabil. Cuvântul actualmente, pe care îl
reproduce şi art. 1050 din codul italian, a fost eliminat de
legiuitorul n o s t r u ; şi, în adevăr, el este de prisos, căci îndată
ce cineva dă în mod irevocabil, se înţelege că el se despoae
actualmente de averea sa. Cuvântul actualmente a fost adaos
în textul francez, pentru a se a r ă t a m a i bine deosebirea între
donaţiune şi testament, prin c a r e n u se dispune actualmente,
ci pentru t i m p u l când testatorul nu va m a i fi în viaţă (art. 802).
Cpr. Demolombe, X V I I I , 2 2 ; L a u r e n t , X I , 1 0 1 ; Arntz, I I ,
1839, in fine; B a u d r y et Colin, op. cit, I, 1 9 ; T h i r y , I I ,
269, p . 2 6 4 , 2 6 5 ; Planiol, I I I , 2508, etc.
2
( ) De aici rezultă că donaţiunea este un contract. Vezi infra,
p. 13, text şi nota 3.
 DBFJNIŢIA DONAŢIUNEL — ART. 801. 13

Art. 801 defineşte donaţiunea, însă această definiţie, Art. soi.

pe lângă că este inexactă, apoi este şi necomplectă.
Donaţiunea sau darul, după cum uneori se exprimă Definiţia d o -
na iunei
legea (art. 751 752, 770), este, în adevăr, un contract so- t -
lemn, prin care o persoană (dăruitorul sau donatorul) dă
actualmente, în mod gratuit şi irevocabil, de bună voe şi
[
nesilit de nimene, un lucru san un drept ( ), unei alte per­
2
soane (donatarul sau primitorul darului), care-1 acceptă ( ).
Donaţiunea este un contract, iar nu un act, după cum D o n . este un
3 e o n t r a o t
impropriu se exprimă art. 801 ( ), căci ea nu devine perfectă -
decât prin concursul consimţimântului ambelor părţi (art. 942),
consensus duorum in idem placitum (art. 946).
Pană la acceptarea donaţiunei nu există contract, ei Poiicitaţie.
numai o simplă poiicitaţie fsolius offerentispromissumj, o ofertă
4
revocabilă ( ). Această acceptare nu are însă nevoe de a fi

(') Donaţiunea poate. în adevăr, să aibă de obiect nu numai un Drept real sau
lucru, ci şi un drept, fie real sau personal, pur şi simplu, personal,
condiţional sau cu termen, etc. Opr. Demolombe, X V I I I , 2 3 ;
Unger, System, des osterreichischen allgemeinen Privatrehts,
I I , § 97, ab initio, p. 207, 208 (Leipzig, 1868). „ D a r u r i sunt
ori lucruri, ori folosuri de lucruri", zice codul Caragea
(partea I V , capit. I, art. 1). Vezi şi art. 1264 C. Calimaeh.
2
( ) „ D ă r u i r e a este tonnata aceea, zice art. 1528 din codul Cali- C. Calimaeh
mach, prin care cineva, fără nicio silă, ci din singura pie- S 1
-f^dr.
care, de bună voe ş fără plată, lasă. altuia desăvârşita pro- omci.
prietate a unui l u c r u " . Vezi şi art. 1, capit. 24 din codul lui
Andr. Donici, unde se zice: „ D a n i a este când cineva dă vreun
lucru al său în deplină stăpânire altuia, dăruindu-1, fără a
fi la mijloc vreo .silă sau nevoe, ci prin filotimie". „Donări
videtur quod, nullo jure cogente, conceditur". L. 82, Dig.,
De div. regulis juris antiqui, 50, 17. Vezi şi L. 1, P r . , Dig.,
De donationibus, 39, 5.
3
( ) Vezi mprà, p. 1 1 , nota 5 . — Se poate însă zice că donaţiunea A c t de liber­
este un act de liberalitate. „Die Schenkung ist ehi Liberali- litate.
tătsact" (Cnger, System des osterreichischen allgemeinen Pri-
ralrcchts, II, § 195, p. 190). Cpr. art. 1050 C. italian. Vezi
suprà, p. 12 ad notar», in medio şi in fine.
4 u
( ) „Non .potest liberalitas nolenti adquiri ( L . - 1 9 § 2, Dig.,
De donationibus, 39; 5). O altă lege din Digeste se exprimă
în termenii u r m ă t o r i : „Invito beneficium non datur" (L. 69, Dig.,
De div. regulis juris antiqui, 50, 17). L . 10, Cod, De revo-
candis donationibus, 8, 56, vorbeşte, de asemenea, de dona­
tions acceptor. Cpr. Domat, Lois civilés, l i , p . 306, No. 17
 COD. CIV. - CARTEA I I I . — T I T . I I . — C A P J T . I. — A R T . 8 0 1 .

la noi expresă (art. 814) şi, în orice caz, nu cere niciun

termen sacramental (*).
Art. 9 4 3 , 9 4 4 . Contractul poate fi unilateral sau bilateral ori sina-
lagmatic. El este unilateral, când dăruitoriil nu impune nicio
sarcina donatarului (art. 944); el este bilateral sau sinalag-
2
matic, când se impune o sarcină acestui din urmă (art. 943) ( ).
Contract so- Contractul este solemn, fiindcă el este supus nu numai
lemn. regulelor dela convenţii în genere, ci şi unor forme speciale
a căror neobservare atrage nulitatea sau mai bine zis inexis­
tenţa darului (art. 813 urm., 1168). Forma dat esse rei.
(Vezi suprà, p. 12, ad notam).
Motivele so- Legiuitorul voind ca bunurile să rămâe, pe cât se poate,
iemmta,ţei. f j]j a m pe 5 i pentru existenţa donaţiunilor îndepli­
a r e s c r g

nirea unor forme solemne anume pentru a garanta pe da-

3
ruitor în contra captaţiunei la care el este zilnic expus ( ).
Nu e n e v o e Am zis că donaţiunea este contractul prin care dăru-
4
d e tradiţie. j ţ j ^ actualmente şi irevocabil ( ) un lucru sau un drept.
o r u

(ed. Carré din 1822). Vom reveni a s u p r a acestui principiu infra,

sub art. 814, când ne vom ocupa despre acceptarea donaţhmei.
(') Cpr. B a u d r y et Colin, op. cit., I, 1114; L a u r e n t , X I I , 2 3 7 ;
Demolombe, X X , 123. Vezi infra, explic, art. 8 1 4 .
()2 Vezi supra, p. 11, nota 5.
Origina for­ ()3
Cpr. L a u r e n t , X I , 100; Planiol, I I I , 2526. — F o r m a l i t a t e a
melor so­ autenticitatei a fost introdusă pentru p r i m a oară de către
lemne.
cancelarul D A g u e s s e a u prin o r d o n a n ţ a sa celebră a s u p r a do­
naţiunilor din a n u l 1731.
Dr. străin în Sunt însă legislaţiuni străine în care donaţiunea nu este
care d o n a ţ i u ­ un act solemn. Astfel sunt, de e x e m p l u : E n g l i t e r a , Serbia
nea nu este un
(art. 564 P r . civ.), etc. Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 2 2 1 ,
act solemn.
nota 2 (ed. a 2-a); tom. V I I , p. 47, nota 2, etc. Vezi în p r i ­
vinţa codului sârbesc, T r i b . D o l j , Dreptul din 1901, No. 2 5 .
Vezi şi infra, r u b r i c a : Despre donaţiunile făcute de Români
în străinătate şi de străini în România.
()4 „Hmc proprie donatio appellatur, cam dat aliquis ea mente
ut statini velit accipientis fieri, nec ullo casu ad se reverti".
( L . 1, Pr., Dig., De donationibus, 39, 5). — „ D a r u r i l e , d u p ă
C. Calimaeh. regulă, nu se r ă s t o a r n ă " , zice a r t . 1272 din codul C a l i m a e h
Art. 1272. (946 C. austriac). Vezi şi art. 6, p a r t e a I V , capit. 1 din codul
a
C a r a g e a . „Donner et retenir ne vaut , zicea vechiul drept
francez (art. 273 c u t u m a P a r i s u l u i , a r t 2 8 3 c u t u m a din
Orléans), etc. Vezi Loysel, Institutes coutumières, I I , p . 92,
r e g u l a I V , N o . 658 (ed. D u p i n et L a b o u l a y e din 1846). Vezi
infra, r u b r i c a : Irevocabilitatea donaţiunilor între vii.
 DEFINIŢIA DONAŢIUNEI. — ART. 801. 15

donatarului, pe care el îl primeşte. Din aceasta formulă n'ar

trebui însă să conchidem că tradiţiunea lucrului dăruit
este neapărată pentru validitatea donaţiunei; căci, în dreptul
modern, proprietatea transferându-se prin simplul efect al
consimţământului, independent de orice, tradiţie (art. 971 şi
1295), acest principiu se aplică şi donaţiunilor (M.
Asa dar, ar ti validă donaţiunea unui lucru deter- VaLiditatea
1 n
. \ , . i i - i y d ° - unui l u ­
minat numai in genul sau, sau a unei sume de bani, p i a - d e t e r m i n a t eru

n u m a i î n en
titoare mai târziu, fie chiar la moartea dăruitorului. d e ş i £ -
este vorba în specie de un lucru nedeterminat, a cărui
proprietate nu se transmite decât prin tradiţie, căci din
momentul ce donaţiunea întruneşte condiţiile prescrise de
lege, dâruitorul este constituit debitor şi va lăsa succesi­
unea sa grevată de această datorie. Se poate, ce e drept,
ca dâruitorul să devie insolvabil şi moştenitorii să nu aibă
cu ce să execute donaţiunea, însă aceasta nu face nimic;
căci nu este necesar ca proprietatea lucrului dăruit să fie
imediat transferată donatarului, fiind suficient ca donaţi­
unea sa-i confere un drept sau o acţiune asupra acestui
2
lucru( ). Or, liberalitatea conferă în specie o creanţă dona­
3
tarului ( ).
Nu treime deci să confundăm desezisarea actuală a Executarea
4 d o n a l u n e u
dăruitorului cu executarea donaţiunei ( ), căci donatarul are ^

In dreptul muzulman, donaţiunea este, din contra, revoca- Dr. muzul-

m a n
bilă, d u p ă voinţa d ă r u i t o r u l u i . Vezi P a s q u a l e Fiore, Le droit -
international prive, I V , 1713, p. 554 (trad. Antoine).
(') Cpr. L a u r e n t , X I , 101 si X I I , 3 6 5 ; Demolombe, X V I I I , 23
şi X X , 3 8 5 ; Dentante et Colmet de Santerre, I V , 4 bis III.
2
() „Id apud se quis habere videtur, de quo habet actionem; ha-
bctiir enim quod peti potest". (L. 143, Dig., De verborum sig-
nificatione, 50, 16).
3
() Cpr. T h i r y , II, 269, p. 2 6 5 ; Demante et Colmet de Santerre,
IV, 4 bis I I I ; D u r a n t o n , V I I I , 2 3 ; Coin-Delisle, Donations
et testaments, art. 894, No. 3 1 , p. 31 ; Saintespès-Lescot, Don.
et testaments, I, 29, p . 4 3 ; C. Caen, Sirey, 80. 2. 68, etc.
4
() Desezisarea p r o p r i u zisă este tradiţia de drept, care singură
astăzi mai este cerută. Cât pentru executarea donaţiunei, ea
consistă în tradiţia de fapt, care astăzi nu mai este necesară.
De aceea D u m o u l i n (Molineus) zicea foarte bine: „In dispo­
sitions sunt duo: dispositio et executio. Dispositio verostatim.
legat, nec suspenditur, licet executio habeat tractam ad mortem."
Cpr. Demolombe, X X . 3 8 5 ; L a u r e n t , X I I , 365, etc.
 16 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — CAPIT. I. — A R T . 8 0 1 .

un drept actual şi irevocabil la lucrul sau dreptul dăruit,

îndată ce contractul este perfect, chiar dacă el n'a fost exe­
cutat prin tradiţie; şi acest drept fiind în patrimoniul său,
el îl transmite moştenitorilor săi, chiar când ar muri îna­
intea execuţârei contractului; pe când legatarul are numai
o simplă speranţa, o expectativă, care dispare îndată ce el
a murit înaintea testatorului, sau îndată ce testamentul
este revocat
Donaţiune Din împrejurarea ea donaţiunea este, în principiu,
2
r t 8 M ° i o o 5 irevocabilă ( ), n'ar trebui, de asemenea, să conchiden că ea
1008. n'ar puteà fi supusă unei condiţii pur cazuale (art. 1005);
căci legiuitorul n'a înţeles a anula decât donaţiunile făcute
sub o condiţie imposibilă, contrară bunelor moravuri sau
oprită de lege (art. 1008), sau a cărei executare ar atârna
numai de singura voinţă a dăruitorului (art. 822). In acest
sens unele cutume franceze ziceau altădată: Donner et re-
tenir ne vaut. Dăruitorul nu trebue, în adevăr, să se des-
poae cu uşurinţă de avutul său, şi de aceea el trebue să
ştie că de càteori a dat un lucru, de atâtea ori el s'a des-
poeat pentru totdeauna de acest lucru, fără a mai puteà
să revină asupra darului. Toate contractele sunt irevocabile
în acest sens, că una din părţi nu poate numai prin vo­
inţa sa unilaterală să distrugă folosul ce derivă din con-
venţiune. Donaţiunea ar fi irevocabilă chiar în lipsa art. 801,
după cum tot irevocabile sunt vânzarea, locaţiunea şi cele­
lalte contracte. O donaţiune revocabilă ar aveà de efect
robirea complectă a libertăţei donatarului, care este în tot­
3
deauna expus a desplace dăruitorului ( ).

(') Vezi suprà, p . 7 şi infra, p. 20, nota 2.

2
( ) Zicem: în principiu, pentrucă sunt cazuri în care, pentru
anume motive, donaţiunea este revocabilă. Vezi explic, a r t . 8 2 1 ,
829 u r m . , 937, etc. D ă r u i t o r u l nu poate însă să stipuleze r e -
vocabilitatea donaţiunei sale. Curtea din Bucureşti zice foaf te
bine, în această privinţă, că condiţia care ar aveà de efect
reîntoarcerea, d u p ă b u n u l său plac, al l u c r u l u i d ă r u i t în
patrimoniul dăruitorului, constituind o violare a principiuhxi
irevocabilitaţei darului, urmează că donaţiunea făcută sub o
atare, condiţie a r fi nulă şi donatarul nu s'ar m a i puteà fo­
losi de acea donaţiune. Vezi Dreptul din 1912,. No. 16, p . 125.
3
( ) T . H u e , Le Code civil italien et le Code Napoleon, I, No. I I ,
in fine, p . 2 3 9 (ed. din 1868).
 DEFINIŢIA DONAŢIUNEI. — ART. 801. 17

Regula, care voeşte ca donaţiunea să fie actuală şi

irevocabilă, nu opreşte deci supunerea ei la o condiţie ca-
1 2
zualâ suspensivă sau rezolutorie( ), sau la un termen ( ), şi
asemenea regulă n'a fost statornicită decât în contra con­
diţiilor potestative, care ar face ca donaţiunea să atârne de
voinţa viitoare a dăruitorului (art. 822).
3
Donaţiunea fiind o liberalitate! ), gratuitatea este de Gratuitatea
rl • f
o n a l u n e i
esenţa ei, căci acel care plăteşte o datorie, fie civilă, fie . -
naturală, nu face o liberalitate, ci-şi îndeplineşte o obli­
gaţie (art. 1265 C. Calimaeh, 941 C. austriac). „Numirea
de danie, zice art. 1 din sobornicescul hrisov dela 1785,
nu se poate aplica la altă împrejurare, decât numai la ac-
turile între vii, prin care o faţă dănueşte şi tradă, în stă­
pânirea altuia, vreun lucru, fără de nido plată de bani sau
dare de vreun lucru".
1
( u toate acestea, donaţiunea şi-ar păstra caracterul D o n . însSrci-
n a t o a r e
său de gratuitate, deşi s a r impune oarecare sarcini dona- -
tarului, de exemplu : plata unor datorii ale dăruitorului
(art. 823), etc. dacă aceste sarcini n'ar fi mai mari decât
valoarea lucrurilor dăruite (art. 1260, 1268 C. Calimaeh).
Dacă sarcinile sau obligaţiile impuse donatarului ar Art. 947.
fi mai mari sau ar întrece valoarea lucrului dăruit, atunci
n'ar mai fi vorba de o liberalitate, ci de un contract cu
titlu oneros (art. 947).
Donaţiunea mai poate încă fi rasplătitoare, după cum D o n . remune-
o numeşte codul Calimaeh, sau remuneratorie, după cum o / ^ ' " s i o
numeşte art. 810 din codul actual.
Donaţiunea este calificată de dispoziţie între vii (inter i>isp. între vii.
4
vivos) ( ), pentru a se arăta că ea trebue să. emane dela o per-
C) Vezi infra explic, art. 8 2 2 şi 8 2 5 . C p r . L a u r e n t , X I I , 430
urm.
2
( ) Donaţiunea putând fi făcută cu termen, acest termen poate
fi moartea dăruitorului. Vezi infra, explic, a r t . 822.
s
I I Orice donaţiune este o liberalitate, pe când orice liberalitate
nu este o donaţiune. Vezi Savigny, System des heutigen ro-
mischen Rechts, I V , § 143, p . 10; Unger, System des dster-
reichischen allgemeinen Privatredits, I I . § 95, p a g . 189,
nota 3 (ed. din 1868).
4
( ) ..Alia: aidem donationes sunt, quir, sine ulla mortis cogitatione
fiunt, quas inter VÌV0S, avpellamus. (Instit., § 2, ab initio,
De donationibus, I I , 7).

587<>i
 18 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . I.—ART. 801.

soană în viaţă şi să fie făcută în favoarea unei persoane,

care şi ea traeste în momentul facerei darului, sau este cel
4
puţin atunci zămislită (art. 808) ( ).
Don. emanată Legiuitorul actual nu mai opreşte astăzi donaţiunile
dela 1 bo1
n " . * emanate dela un bolnav, care a murit de boala de care
a
2
zăcea când a făcut dispoziţia ( ). Aceasta era şi părerea lui
Furgole, care zicea :

„Un malade, mame à l'extrémité, peut donner entre-vifs; on

ne peut pas dire que ee soit une donation à cause de m o r t : c'est
3
une donation entre-vifs faite p a r un m o u r a n t " ( ).

Dr. v e c h ì u fr. După unele cutume franceze (de exemplu, art. 277 din
cutuma Parisului), donaţiunea nu era, din contra, validă
decât sub condiţia ca dăruitorul să fi fost în starea sa nor­
4
mală de sănătate ( ).
Proiectul pri- Proiectul primitiv al codului francez prevedea, de ase-
m c
"duIuiVrî " e n e a , & donaţiunea făcută în cele şease zile, care prece­
0

dase moartea dăruitorului, să nu fie validă decât ca dis­

poziţie testamentară. Acest text (art. 54 al proiectului pri­
mitiv) a fost însă cu drept cuvânt eliminat, în urma obser­
5
vaţiilor Tribunatului ( ).

(') Opr. Troplong, Don. et testaments, I, 52 şi 56.

2
Dr. vechiu ( ) A r t . 277 din c u t u m a P a r i s u l u i şi art. 297 din cutuma Or-
francez. leanului erau redactate în acest sens. Vezi Pothier, Tr. des
donations entre vi/s, V I I I , 11 urm., p. 350 u r m . (ed. Bugnet).
Opr. Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel, I I , p. 302,
No. 5. Donaţiunile făcute de către un bolnav erau deci pre­
supuse făcute mortis contemplatione. Boala t r e b u i a însă să
fie destul de gravă pentru a împedica facerea unei donaţiuni
inter vivos. Vezi L. 1 §§ 7 şi 8, Dig., De cedilitio edicto, 2 1 , 7.
Cpr. Domat, op. şi loco suprà cit- Vezi a s u p r a art. 277 din
c u t u m a P a r i s u l u i , J e a n Marie Ricard (avocat a u P a r l e m e n t ) ,
Tr. des donations entre-vifs et testamentaires, l-ere p â r t i e .
No. 90, p. 23 (ed. din 1707).
8
( ) F u r g o l e , Donations, art. 4. Opr. T r o p l o n g , op. cit., I, 5 3 ;
P a n d . fr., v° cit., 16 şi autorităţile citate acolo.
( ) Vezi suprà, nota 2 şi art. 9 (capit. 35) din codul lui Andr.
4

Donici, d u p ă care diata făcută asupra dârei sufletului nu

aveà tărie. Vezi infra, p. 34, nota 1, in fine.
6
( ) Vezi Troplong, op. cit., I, 5 5 ; P a n d . fr., v« Donations et
testaments, 16.
 DEFINIŢIA TESTAMENTULUI. — ART. 802. 19

Definiţia testamentului.

Art. 802. — Testamentul este un a c t ( ' ) revocabili' ), p r i a

2

care testatorul dispune, pentru timpul încetărei sale din viaţă, de

3
tot sau p a r t e din avutul său ( ). (Art. 480, (544, 800, 85'5 urm..
8 8 6 , .SS7, 920, 923 C. civ. A r t . 895 C. fV.) (*).

Testamentul («lela testări, a constata, a atesta) (°), este Definiţie.

(') Poţi autorii observă că cuvântul act este de astădata la locul Voinţă, m u l a -
lui, pentrucă testamentul consistă în manifestarea unei singure teral*.
voinţe, acea a testatorului. Cpr. T h i r y , II, 2 7 0 ; Vigié, I I ,
484; T. Hue, V I , 7; Planiol, I I I , 2 5 1 2 : Marcadé, 1 1 1 , 4 5 1 :
Moiirlon, II, 5 2 5 ; Duranton, VIII, 15; Demolombe, X V I I I ,
2 8 ; L a u r e n t , X I , 1 0 2 ; B a u d r y et Colin, op. cit., I, 3 2 :
Filippis, Corso di diritto civile italiano, X I , 156, p. 137.
2
( ) Cuvântul revocabil nu figurează în textul corespunzător Deoseb. da
C t r
francez. El figurează însă în art. 759 din codul italian. '
3
( ) In r e g u l ă generală, nu se poate dispune decât de avutul său. Art. 00ţ3.
Vezi însă art. 906 C. civ. şi Instit., § 4, De legatis, II, 20.
4
{ ) , Testamentum est mentis nostra: justa contestati^, in id solem-
niter factum, ut post mortem nostram valeat". (Ulpiani
Regul., liber singularis, § 1, De testamenti^, tit. 20). Vezi
şi definiţia lui Modestinus, care se e x p r i m ă în termenii ur­
mători: „Testamentum est voluntatis nostrm justa sententia
1
de eo, quod quis post mortem suam fieri velit '. ( L . 1, Dig..
Qui testa menta facere possunt, 28, 1). Această definiţie ce­
lebră, mult mai l a r g ă decât acea pe care o dă a r t . 802, cu­
prinde nu n u m a i dispoziţiile de b u n u r i , dar şi celelalte dis­
poziţii de u l t i m ă voinţă, precum, de exemplu, cele privitoare
la î n m o r m â n t a r e , la tutela copiilor (art. 349). Planiol, I I I ,
2512. I a t ă a c u m şi definiţia pe care 0 dă codul C a l i m a c h :
„Orânduiala în care testatorul lasă toată a sa avere, sau o C. Calimach.
parte, la una sau m a i multe persoane, cu scop ca s'o ieà Art. 707 şl
.hipă moartea sa, este a r ă t a r e a voinţei celei de pe urmă, pe
«'are, încât va trăi, o poate preface d u p ă a sa plăcere."
( A r t . 707 C. Calimach, 552 C. austriac.) Vezi şi art. 862
din acelaş cod. (695 C. austriac), care prevede că: „testatorul
poate preface sau doborî în totul vechiul său testament sau
codicil".—In fine, codul lui A n d r . Donici (§ 1, capit. 35) d ă c . Andr. D D -
n i o t
n r m ă t o a r e a definiţie: „ D i a t a este voinţa slobodă ce înscris -
lasă ale sale omul d u p ă moartea sa."
(°) .,Testamentum ex eo appellatur, quod testatio mentis sit."
(Instit., Pr., De testamentis ordinandis, II, 10). Testamentul
este m ă r t u r i a cea mai vie, cea m a i solemnă a voinţei in­
time a omului, zice T r o p l o n g , op cit., I, 82, in fine. „Dicat
testator et erit lex", ziceà legea celor 12 table. Vezi şi Novella 22,
 20 COD. C I V . — C A E T E A III. — T I T . II. — CTPIT. I. — A R T . 802.

un act solemn şi cu titlu gratuit (art. 800), prin care o

persoană, numită testator (*), dispune îh~îavoarea unei alte
persoane, numită legatar, pentru timpul când nu va mai
fi în viaţă, de tot sau parte din avutul său.
V o i n ţ ă uniia- Testamentul nu mai este un contract ca donaţiunea.
e r a a
' ci un act, pentrucă el emană dela singura voinţă a testa­
torului.
2
Revocabilità- Acest act este esenţialmente revocabil ( ), şi revoca bi-
* t u i u l ™ " lîtatea fiind de esenţa testamentului, testatorul nu poate să
6

renunţe la dreptul de a-şi schimba sau revoca dispoziţia sa,

căci renunţarea la facultatea de a-şi revoca testamentul ar
fi im pact asupra unei succesiuni viitoare, condamnat de lege
3
(art. 702, 965 § 2 şi 1226) ( ). Romanii ziceau, în această

capit. 2, ab initio, unde se zice: „Disponat itaque unusquisguc

super suis, ut dignùm est, et sit lex ejus voluntas." De aceea, un
vechiu autor (Màntica) compară testatorul cu un Rege, c a r e
porunceşte. Vezi Troplong, op. cit., I, 85, nota 3.
Art. 80-2. (*) A r t . 802 prevede că testamentul este un act prin care testa­
torul dispune, etc. p e n t r u a a r ă t a că acest drept nu mai poate
fi delegat altuia, spre a alege un moştenitor, ceeace era
permis în F r a n ţ a p a n ă la legea din 18 Nivòse, anul I I . C p r .
Marcadé, I I I , 4 5 1 , ab initio; Coin-Delisle, Don. et testaments,
a r t . 895, N o . 7, p . 3 4 ; Saintespès-Lescot, Idem, I, 4 3 ;
Filippis, Corso di diritto civile italiano, X I , 154, p; 1 3 5 .
Testamentul 2
( ) Din î m p r e j u r a r e a că testamentul este un act eminamente r e ­
conferă lega­
vocabil rezultă că èl nu constitue pentru legatar uri d r e p t
tarului numai
o expectativă. câştigat, ci n u m a i o speranţă precară, o expectativă, care l a
orice moment poate să dispară. „Considerând, zice foarte bine
Curtea de casaţie, că testamentul fiind u n act revocabil, prin
care testatorul dispune pentru t i m p u l încetărei sale din viaţă,
rezultă că acela, în favoarea căruia este făcut testamentul, n u
are un drept câştigat, ci n u m a i o speranţă cu totul p r e c a r ă ,
de oarece în fiecare moment testamentul poate fi revocat; că,
dar, validitatea intrinsecă a dispoziţiilor testamentare trebue
să fie apreciată d u p ă legea în vigoare în momentul morţei
testatorului şi, prin u r m a r e , şi condiţia pusă într'o dispoziţie
testamentară, dacă este sau nu licită, etc.". Gas. r o m . Secţii-
unite, Bult. 1902, p. 1 0 0 3 ; Dreptul din 1902, No. 74, p . 6 0 2
şi CV. judiciar din 1903, No. 1, p. 3; Vezi suprà, p a g . 7,
text şi nota 1, precum şi p. 16, 24, etc.
8
( ) L a u r e n t , X I , 104; D e m a n t e I V , 5 bis,, il; B a u d r y et Colin,
op. cit., I, 3 9 ; Saintespès-Lescot, Don. et testaments', I, 4 4 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 647, in fine, p . 1 2 ; Zacharise, Hand-
buch des fr. Civilrechts, I V , § 657 (647), in fine, pag. 2 2 6
 DEFINIŢIA TESTAMENTULUI. — ART. 8 0 2 . 21

privinţă, că voinţa omului este schimbătoare pană la moartea

lui. „Ambulatoria est voluntas defuncţi, usque ad vitoe su-
premum exitum"
Testamentul este un act solemn în acest sens că nu Neadmiterea
te elor
poate să existe fără un act scris şi fără îndeplinirea for- 't*"bâie
melor prescrise de lege; de unde rezultă că testamentele ver­
2
bale sau nuncupative, admise alta dată( ), nu mai sunt cu
3
putinţă astăzi ( ).
„Considerând, zice tribun. Iaşi, că testamentele sunt acte so­
lemne, supuse unor formalităţi riguroase, fără de care nu există
în ochii legei şi, prin urinare, toate elementele constitutive ale
unui testament trebue să se producă sub această formă pentru a
avea o existenţa legală, etc." ( ). 4

Testamentul trebue să fie opera excluzivă a unei vo- ò p e r a exoiu-

1
-
inţe libere şi independente. El nu poate să emane decât - • —
dela z n : i
a
a testr""
t e s t a t o

rullìi.

(ed. Crome) etc.; Filippis, Corso di diritto civile italiano,

X I , 157, p. 137.
1
i ) L. 4. in fine, Dig., De adimendis vel transferendis legatis.
etc., 34, 4. Cpr. T r o p l o n g , op. cit., I, 83, in fine; Unger,
Das osterreichische Erbrecht systematisch dargestellt, § 24.
p. 106, 108, text şi nota 1. Iată cum se exprima acest a u t o r :
..Ber Erblasser kann sein Testament zu jeder Zeit nach Be-
lieben wieder aufheben."
{'} Instit., § 14, De testamenti* ordinandis, I I , 10: art. 745
urm. C. Calimaah (584 u r m . C. austriac), etc. Vezi asupra
testamentului nuncupativ în vechiul drept francez, Pothier,
Don. testamentaires, V I I I , 38, p. 238 (ed. Bugnet).
Testamentul nuncupativ este admis şi astăzi în unele le- Dr. străin î n
giniri străine, de e x e m p l u : în codul austriac (art. 584 urm.), privinţa testa-
m e i l t 1 1 v e r
in codul german (art. 2250 urm.), în noul cod elveţian dela ^ ° ~ 1 e

1907 (art. 498, 5 0 6 — 5 0 8 ) , în Brasilia, etc. Vezi în privinţa

acestei din u r m ă legislaţii, José Tavares Bastos, O testamento
feito pelo proprio testador, p. 34 (Rio-de-Janeiro, 1911).
Zaehariae, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 657 (647),
p. 223 (ed. Crome); Laurent, X I , 102 şi X I I I , 105 u r m . :
Arntz, II, 105, etc.
4
«' ) Trili. Iaşi, Dreptul din 1884, No. 86. C p r . L a u r e n t , X I .
102 şi 3 7 3 ; A r n t z , II, 1952; T h i r y , II, 2 7 0 ; Mourlon, I I ,
525; A u b r y et Ran, VII, § 646, pag. 9; B a u d r y et Colin.
op. cit, I, "34; Planiol, I I I , 2 5 1 5 ; T. H u e , VI, 7, p. 1 5 :
Acollas, I I , p. 379 şi 3 8 4 ; Filippis, Corso di diritto civile
italiano, X I , 155, p. 136: Nacu, I I , p. 2 3 3 , No. 8 : Judecat,
ocol. Strehaia, Gr. judiciar, din 1901, N o . 46, p. 373, etc.
 22 COD. CIV. — C A E T E A III. — T I T . II. — CAPIT. I. — A R T . 802.

însuş testatorul şi să fie actul lui propriu şi personal. Această

condiţie esenţială distinge testamentul de donaţiunea mortis
causa, care este o convenţie specială între două părţi. „Nam
satis constanter veteres decreverunt, testamentorum jura ipsa
per se firma esse debent, non ex alieno arbitrio pendere"" ( M .
Această condiţie nu este anume prescrisă de legea actuală,,
pentrucă ea rezultă într'un med manifest din dispoziţiile
2
generale ale codului şi din însăşi natura testamentului ( L
Recurgerea ia Dar dacă testamentul trebue să fie opera excluzivă şi
onT'rie^repr!personală a testatorului, nimic nu împedică însă pe acest
din urmă de a recurge la luminele unui om special spre
a-şi redacta dispoziţia sa de ultimă voinţă; şi testamentul
n'ar fi nul dacă el ar fi fost scris după modelul redactat
de un avocat sau chiar de însuş legatarul; destul este ca
testatomi să şi-1 fi însuşit, scriindu-1 el însuş, dacă este
vorba de un testament olograf, sau dictându-1 altuia, dacă
este vorba de un testament autentic ori mistic. Tot ce se
cere este numai ca voinţa sa să fi fost liberă şi neînrîu-
3
rită de nimene ( ).
Art. 859. Rămâne însă bine înţeles că testamentul olograf ar fi
nul, dacă terţiul nu s'ar fi mărginit numai a dà un sfat.
ci ar fi intervenit la scrierea lui, adăogând măcar un cu­
vânt cu mâna sa. Aceasta rezultă din art. ,&59, după care
testamentul olograf trebue să fie scris în totul cu însăşi mâna
testatorului
D i s p . de bu- După unii, pentru ca un act să constitue un testament.
nuri.
Controversă.

(') L . 32, in fine, Dig., De heredibus instituendis, 28, 5.

2
( ) Vezi Locré, Legislation civile, X I , p. 3 0 3 , No. 3 ; Saintespt\s-
Lescot, op. cit., I, 39, p . 57, 58.
3
( ) C p r . Toullier-Duvergier, Le droit civil francais, I I I , partea 1-a.
347, p. 192; Saintespès-Lescot, op. cit., I, 4 1 , p. 59 u r m . ;
Planiol, I I I , 2688, etc.—Testamentul trebuind să fie expresia
voinţei însuş testatorului, acesta nu poate să facă să a t â r n e
dispoziţia sa de voinţa u n u i terţiu, fie el chiar însuş lega­
t a r u l . „In alienam voluntateni conferri legatum non potest",
zice L. 52, in fine, D i g . , De conditionibus et demonstratio-
nibus, 35. 1. — Vezi însă L. 4 3 § 2, Dig., De legatis, X X X ,
1°, unde se zice: „Legatum in aliena voluntate poni potest;
in heredis non potest". Cpr. Toullier-Duvergier, op. şi loco
supra cit., 348, p . 192.
4
( ) Planiol, loco cit. V. infra (tom. I V p a r t e a II), explic. 859.
 DEFINIŢIA T E S T A M E N T U L U I . — ART. 802. 23

nu este suficient ca ei să fie făcut cu îndeplinirea formelor

legale, ci se mai cere încă ca el să cuprindă o dispoziţie
1
de bunuri Jotală^ ) sau j)axţială (art. 802, 887), fie ea di­
2
rectă sau indirectă, puţin importă ( .)
Această părere este însă combătută de alţii, pentrucă
orice act de ultimă voinţă, care conţine o dispoziţie permisă
3
! de lege, constitue un testamenti ). Părerea contrară confundă
testamentul cu legatul, confuzie regretabilă, căci dacă orice
legat este o dispoziţie testamentară, orice dispoziţie testa­
mentară nu este un legat. Astfel, o dispoziţie privitoare la
înmormântarea mea, la ridicarea unui monument, la clădirea
unei biserici, etc., nu este un legat, ci o sarcină a succe-
siunei, care se va plăti cu bunurile mele(*).
Legiuitorul actual are grija de a prevede că testatorul Abrogarea
poate să nu dispue decât de o parte din bunurile sale, spre d r e P
m a n ! °~ r

a abroga regula romană, după care se cerea, pentru exis­

tenţa testamentului, o instituire sau rânduire de moştenitori,
adecă o dispoziţie asupra universalităţei patrimoniului lăsat

(') P e n t r u ca testatorul să poată dispune de toată averea sa

p r i n testament, el t r e b u e să nu aibă moştenitori rezervatari
(art. 8 4 1 urm.).
2
( ) Opr. Laurent, X I , 1 0 3 ; B a u d r y et Colin, op. cit., I, 3 6 ; Coin-
Delisle, op. cit., a r t . 8 9 5 , N o . 3, p . 34, etc.
s
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 5 1 2 .
C) C p r . Toullier-Duvergier, op. cit., 345, p. 1 9 1 . — „Testamen­
tele cuprind câte odată dispoziţii referitoare la î n m o r m â n t a r e a
testatorului", zice P o t h i e r (Don. testamentaires, \ I I I , 70,
p. 2 4 6 ) . Aceste dispoziţii vor fi executate dacă sunt raţionale.
..Ineptas voluntatis defunctorvm circa sepulturam (veluli vestes
aut alia supervacua ut in funus impendantur) non valere,
Papinianus scripsit". ( L . 113 § 5, Dig., De legatis, X X X , 1°).
Istoria ne-a păstrat, în această privinţă, câteva testamente Exemple de
curioase. Astfel, Richard-sans-Peur, ducele Normandiei, care testamente
C l u d a t e
a m u r i t la 20 Noembrie 996, a lăsat u r m ă t o r u l testament: -
„./e veux ètre ensevelis devant Vhuis de l'église, afin d'etre
conculqué (fonie aux pieds) de tons les entrants dans Véglise".
De asemenea, ì n t r ' u n testament făcut în anul 1280, "un seigneur
de la maison du Châtelet fit creuser son tqmbeau dans
un des piliers de l'église de Neufchâteau et ordonna q u e son
corps y fùt place debout — afin, desait-il, que Ies vilains
ne lui marchassent point sur le ventre", etc. Vezi Peignot, Choix
de testaments anciens et modernes: Michaux, Tr. pratique des
testaments, 29. 30. p. 7 şi 8 (ed. a 2-a).
 24 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. I. — A R T . 8 0 2 .

de testatore). In adevăr, la Romani, succesiunea al) infestat

nu aveà loc, afară de oarecare excepţii admise în favoarea
militarilor şi a locuitorilor dela ţară (pagani), decât în lipsa
celei testamentare: Nemo pro parte testatus, pro parte in-
T

testatus decedere potest" ; pe când astăzi, aceeaşi persoană

2
poate să lase şi legatari şi moştenitori ab intestat ( ), ceeace
era permis şi prin art. 709, 711 din codul Calimaeli (554,
556 O. austriac).
Consecinţile Am vézut că, în timpul vieţei testatorului, testamentul
n u e s
dinreTocabt t e decât un proiect, pe care el poate să-1 prefacă după
litatea testa- bunul său plac. Legatarul nu are deci, pană la moartea
3
m n u ui. t t t ] j decât o speranţă, o expectativă ( ), fiindcă acest
e s a o r u u 5

din urmă n'a dispus decât pentru timpul când el nu va

mai fi în viaţă (art. 802); de unde rezultă următoarele eon-
secinţi foarte importante:
1° Testamentul nu este privitor la bunurile ce testatorul
posedă în momentul dispoziţiei sale, ci la cele ce el va avea
4
la încetarea lui din viaţă ( );

(') Astăzi, n u mai este deci nevoe ca testamentul să cuprindă o

instituţie de moştenitori, ca altă dată ( L . 20, Dig., De jure
codicillorum, 29, 7 şi art. 708 urm., 770 u r m . C. Calimach).
Cpr. L a u r e n t , X I , 1 0 3 ; Arntz, I I , 1 9 4 8 ; T h i r y , I I , 2 7 0 ;
B a u d r y et Colin, op. cit., I, 3 8 : Marcadé, I I I , 4 5 1 ; A u b r y
et Kaù, V I I , § 647, p. 12; Masse-Verge, I I I , § 416 p. 2 2 ;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 657, p. 225
(ed. Crome); Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile ita­
liano, V I , 57, p. 1 0 1 ; Filli pis, Corso di diritto civile italiano,
X I , 153, p. 134. — Vezi însă T . H u e , Le code civil it alien
et le code Napoleon, I, p. 2 1 8 u r m .
Testamentul S'a decis că lipsa instituţiei de moştenitor în testamentul
făcut de un unui Grec făcut în România, chiar dacă s'ar dovedi că asemenea
Grec in Ro­
instituire ar fi necesară după legile greceşti, pentru validitatea
mânia.
testamentului, nu atrage nulitatea lui, întrucât această for­
malitate este o condiţie dè formă, care nu face p a r t e din
statutul personal al testatorului. Gas. rom. Bnlt. 1906, p. 1959
şi Dreptul din 1907, No. 10.
a
( ) Marcadé, I I I , 4 5 1 ; Mourlon, I I , 5 2 5 ; Demante, I V , 5 bis I ;
Planiol, I I I , 2 5 1 6 ; Unger, Das osterreichische Erbrecht sys-
tematisch dargestellt, § 4, p. 19, nota 2 ; C. Iaşi, Dreptul din
1909, No. 60, etc. Vezi şi tom. I I I , partea II, al Coment, noastre,
p. 40, nota 1.
8
( ) Vezi suprà, p. 20, nota 2 şi trimeterile făcute acolo.
(*) Marcadé, I I I , 452.
 DEFINIŢIA T E S T A M E N T U L U I . — A R T . .802. 25

2° Partea disponibila şi rezerva se vor determina după

legea în vigoare în momentul morţei testatorului (M.
Testamentul de astăzi nu este deci decât codicilul de altă Codicil,
dată. introdus sub împăratul August de către Lucius Len-
t u l u s r ) ; căci, pe lângă ca codicilul era un act mai puţin
3
solemn decât testamentul f ), apoi, el nu puteà să cuprindă
o instituţie sau rânduire de moştenitori ^i. Deci, fiind că,
în dreptul actual, testamentul nu are nevoe să cuprindă o
instituţie de moştenitori, este evident ca el se confunda as­
5
tăzi cu codicilul de altă dată( ).
Aşa dar, în rezumat, donaţiunea este un contract, pe Deo,ei>ire
când testamentul este un actj donaţiunea îşi produce elee- f°™ f t

tele sale Mc et nunc, adecă îndată ce convenţia părţilor este meut.

perfectă prin coiisiinţimântul lor, conferind donatarului un
drept actual: pe când testamentul nu-şi produce efectele sale

0) Vezi tom. I al Coment, noa.stre, p. 101 şi 104, 105 (ed. a 2-a).

A s u p r a acestui punct toţi autorii sunt de acord. Marcadé sus­
ţinuse mai întăi, ce e drept, că pentru a se determina partea
bunurilor disponibile, trebue să se aibă în vedere atât legea
în vigoare în momentul confecţiunei testamentului, cât şi acea
din ziua morţei t e s t a t o r u l u i ; însă în ediţiile din u r m ă , acest
autor şi-a schimbat părerea, mărturisind însuş că s'a înşelat.
Vezi Marcadé, I, 49 şi I I I , 453 Această din u r m ă soluţie
este singură juridică, pentrucă legea în vigoare în momentul
tacerei testamentului nu poate fi luată în consideraţie decât
pentru a se determina capacitatea de a testa şi formele tes­
tamentului. Tempus regit actum. Vezi tom. I suscitat, p. 9 9 —
lOl (ed. a 2-a) şi numeroasele autorităţi citate acolo.
(-) Inst., P r . , De codicillis, I I , 2 5 .
3
() „Codicillos autern etiam plures quis facere potest, et nullum
solemnitatem ordinationis desiderane. (Instit., loco cit., § 3).
4
() ..Dacă a r ă t a r e a voinţei celei de pe u r m ă cuprinde o rânduire C. Calimaeh..
A r t
de moştenitori, zice art. 708 din codul Calimaeh (553 C. a u - -
striae), se numeşte testament; iar dacă cuprinde n u m a i a l t e
orândueli, se zice codicil, şi întru aceasta n u m a i se deosebeşte
codicilul de testament, căci nu poate cineva să rândueasca
p r i n codicil r â n d u i r e a sau subrânduirea de moştenitor". Cpr.
L. 20, Dig., De jure codicillorum, 29, 7. •— „Când cineva, d u p ă C. Audi-. D o -
n 1
diată, îşi va aduce aminte şi de altele şi le va trece în deo- ''-' -
sebit izvod, zice codul lui Andr. Donici (§ 2, capit. 35), se
numeşte codikel".
5
< ,i Cpr. Marcadé, I I I , 4 3 8 ; Arntz, I I , 1948; P a n d . fr., v° cit.,
80 u r m . ; Demolombe, X X I , 10; L a u r e n t , X I I I , 102 urm., etc.
 26 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — C A P A C I T A T E .

decât în urma morţei testatorului (art. 802); donaţiunea este T

în principiu, irevocabilă (art. 801), pe când testamentul este

totdeauna revocabil (art. 802) (\), etc.

C A P I T O L U L II

Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin

donaţiune între vii sau prin testament.

Ce este capa- Prin capacitate (dela capere) sau destoinicie, după cum
se exprimă codul Calimach, se înţelege aptitudinea de a face
un act juridic.
Capacitatea de a dispune s e numeşte capacitate activă,
2
iar acea de a primi se numeşte capacitate pasivă ( ).
Art. 902 e. fr. Art. 902 din codul francez prevede că oricine are ca­
pacitatea de a dispune şi de a primi, fie prin donaţiuni
intre vii, fie prin testamente, afară de persoanele pe care
legea le declară incapabile.
A n . 949 Deşi acest text a fost eliminat de legiuitorul nostru,
c. civ. rom. ţ ţ g j principiul este acelaş şi la noi; căci, în lipsa art. 902
0 U

din codul francez, avem art. 949 dela convenţii, după care
oricine poate. contracta, dacă n'a fost declarat incapabil de
lege, după cum dispune anume art. 762 din codul italian.
u 3
„Omnes testamentum facere possunt qui non prohibentur ( L
Aşa dar, capacitatea este regula generală, iar incapa­
citatea o excepţie (*); de unde rezultă că acel care pretinde
că cineva este incapabil de a dispune sau de a primi cu
titlu gratuit, trebue să dovedească incapacitatea, şi dovada
nu se poate face decât după un anume text de lege
stricta inter- Textele de lege, care prevăd o incapacitate, fiind dis-
3?retarealesei
' p o z i ţ i i excepţionale, sunt de strictă interpretare şi, ca atare,
nu pot fi întinse dela un caz la altul. Exceptiones sunt stric-

(') C p r . Mourlon, II, 526.

2
( ) Troplong, Don. et testaments, I, 42S; Filippis, Corso di di­
ritto civile italiano, X I I , 164, p. 1 4 4 ; Demolombe, X Y I I I ,
3 2 5 ; Michaux, Testaments, 53, p. 11, etc.
3
( ) Cpr. art. 856 din codul nostru, explicat în tom. IV, partea I I .
4
( ) Vezi Filippis, Corso di diritto civile italiano, X I I , 163, p. 144.
(°) Filippis, op. şi loco suprà cit.
CAPACITATEA DE A DISPUNE SAU D E A PRIMI CU TITLU GRATUIT. 27

tissimce- interpretationis. Astfel, sunt, în principiu, capabili

de a dispune: bărbaţii, femeile, eunucii, hermafrodiţii(*), etc.
şi toţi acei pe care legea nu i-a declarat incapabili.
Incapacităţile sunt absolute sau relative: absolute în incapacităţi
privinţa celora care nu pot nici să dea, nici să primească j . ţ ; " a b s < 1
a
u
t
t
(
1 r e

dela nimene (art. 806); relative în privinţa celora, care sunt

opriţi de a dà unor persoane determinate, şi de a primi
numai dela unii (art. 809 urm.).
Incapacitatea relativă de a dispune este totdeauna co- Art. so»,
relativă cu cea de a primi. Astfel, incapacitatea minorului
de a dispune : în folosul tu torului său, atrage după sine in­
2
capacitatea tutorului de a primi dela minor (art. 809) ( i.
Incapacităţile relative nu sunt însă totdeauna reciproci. X e r e c i p r o c i -
tî,t pa
Astfel, în exemplul mai sus citat, minorul nu poate dispune ^ J? ^; "' 5 I

în folosul tutorului său, însă tutorul poate dispune în fa­

3
voarea minorului (
Dintr'un alt punct de vedere trebue să mai distinguili i n c a p a c i t ă ţ i
(,e
două feluri de incapacităţi: incapacitatea de fapt, tirescă f,|?* " * f ,,e

sau fizică-, care rezultă din starea fizică a unei persoane si

care împedică pe acea persoană de a dispune, atât cu titlu
gratuit cât şi cu titlu oneros (art. 948): şi incapacitatea de
drept, civilă, juridică sau morală, care rezultă din anumite
împedicări prevăzute de lege.
Intre aceste două incapacităţi exista următoarea deo- Deoseb. între-
ea ci a
sehire: incapacitatea de fapt nu împedică pe cineva decât^" ^ * ^* t i a

de a dispune cu titlu gratuit, iar nu de a primi sub acelaş de drept,

titlu, de oarece persoana incapabilă de fapt poate fi repre-

(') Berton, L'art de faire soi-mème son testament, 4,]). 8. I m p ă - D r . nroman n i

râtul Constantin a permis, în termeni expreşi, eunucilor de a privinţa
m i e i u
testa: „Eunuchis liceat facere testamentum, componere postre- '
mas exemplo omnium voluntates, conscribere codicillos, salva
testamentorum observantia". ( L . 5, Coti, Qui testamentum fa­
cere possunt, vd non, 6, 22). Cpr. Domat, L,ois civiles, V I ,
Xo. 1, p. 25 (eil. C a r r é din 1824). In sentinţele lui P a u l
găsim, de asemenea, cu privire la testamentul eunucilor sau
neputincioşilor, u r m ă t o a r e a dispoziţie: „Spadones eo tempore
testamentum facere posxunt quo plerique pubescunt, id est, an-
norum derimooctavo". Pauli Senten., De testameniis, I I I , 4, § 2.
2
( ) Cpr. B a u d r v et Colin, op. cit., I, 937.
B
( ) Cpr. Arntz,' I I . 1720; Demolombe X V I I I , 3 2 8 ; Mourlon. I I ,
532, 5 3 3 ; B a u d r v et Colin, op. cit., I, 337, etc.
 28 COD. C I V . — C A R T . I I I — T I T . I I . — C A P . I I . — I N C A P A C I T . D E A DISPUNE.

zentată printr'uii mandatar; pe când incapacitatea de drept

se aplică atât la facultatea de a dispune cât şi la cea de
a primi (').

Despre incapacitatea absolută de a dispune.

Unele persoane sunt incapabile de a dispune, atât prin

donaţiuni cât şi prin testament; altele sunt capabile de a
testa şi incapabile de a dărui; in fine, altele sunt capabile
de a dărui şi incapabile de a dispune prin testament.

Persoanele absolut incapabile de a dispune atât prin

donaţiune cât şi prin testament.

Persoanele ab- Sunt absolut incapabili de a dispune, atât prin dona-

c
Me^de'^diVţi â t şi prin testament: 1° cei care nu se bucură de
u n e

pune. întregimea minţei lorf) şi care sunt într'o stare constantă,

iar nu numai obişnuită de imbecilitate, smintire sau ne­
bunie cu furie (art. 435), puţin importă numele ce ştiinţa
ar dà afecţiunei de care ei sunt atinşi, fie manie, mono­
3 4
manie ( ), melancolie, demenţă, idiotizm, etc. ( ) ; 2° cei in-

(M Cpr. Arntz, II, 1720; Demolombe, X V I I I , 325, 329, etc.

2
•C. german. ( ) „Declaraţia de voinţă (die Willenterklărung) a unui incapabil
Art. 105 şi t e n u l ă " , zice art. 105 din codul g e r m a n şi acest text a d a o g ă :
e s
l l f i
" „Tot nulă este şi declaraţia făcută în stare de inconştienţă
sau de t u l b u r a r e trecătoare a activităţei s p i r i t u l u i " . Mai vezi
a s u p r a declaraţiei de voinţă, a r t . 116 u r m . C. g e r m a n şi Sa-
leilles, De la declaration de volante (Paris, 1901), p . 5 u r m .
3
( ) „Auch eine fixe Idee (Monomanie) kann nack Befinden ein
Grund der Nichtigkeit eines Testaments sein", zice Zacharias
(Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 6 4 8 , p. 184, nota 2, ed.
Anschiitz). Vezi infra, p . 32. — P a r l a m e n t u l din Toulouse a
a n u l a t în anul 1729 testamentul unui individ, care-şi închipueâ
că era femee. Vezi Troplong, op. cit-, I, 4 5 6 : Michaux, Tes­
taments, 108, p. 19 (ed. a 2-a), etc.
4
C. elveţian din ( ) „Orice persoană, care nu este lipsită de facultatea de a l u c r a
1907. Art. iti. cr a ţ i u n e din caviza vârstei sale p r e a fragede sau din cauza
u

unei boli mintale, slăbiciune de spirit, beţie sau alte cauze de

asemenea n a t u r ă , zice art. 16 din codul civil elveţian dela 1907,
este capabilă de j u d e c a t ă în sensul prezentei legi".
 INCAPACITATEA NATURALĂ DE A DISPUNE.

terzişi; 3" minorii de 16 ani, afară de cazurile excepţionale

prevăzute de art. 806 şi 1231.

1° Despre cei care nu se bucură de întregimea minţei lor (art. 901

din codul francez eliminat de legiuitorul nostru).
— Incapacitate naturală sau de fapt —

Art. 901 din codul francez dispune că pentru ca o A r t . 9 o i c . f r .

persoană să poată face o donaţiune sau un testament, trebue
4
ca ea să fie cu mintea întreagă (saine d'esprit) ( ).
Acest text a fost eliminat de legiuitorul nostru, pro- Art. 948 c.
2 eiv> rom
babil ca inutil, după observaţiile lui ^Marcadé (111, 485) ( ), -
căci consimţimăntul fiind o condiţie esenţială cerută pentru
existenţa oricărei convenţii (art. 948), acel care nu se
3
găseşte în deplinătatea minţei sale nu poate consimţi ( ).
Pentru ca o donaţiune sau un testament să fie valide,
se cere deci la noi, ca şi în Franţa, ca dispunătorul să în­
ţeleagă, pe de o parte, caracterele şi efectele actului pe care
el îl face, iar pe de alta, să aibă voinţa de a face acest act
şi să-şi manifeste această voinţă în toată libertatea sa.
„Testatorul, zice art. 723 din codul Calimach (565 C. c . c a l i m a c h .
A l t l2A
asustriac), trebue să arate însuş cu bună socotinţă, cu stator- ' '
nicie şi cu buna judecată a minţei cea de pe urmă voinţă a sa,

1
() „In eo qui testatur, ejus temporis, quo testamentum tacit, in- Dr. roman şi
tegritas mentis, non corporis sanitas exigenda est" (L. 2, Dig., dr. nostru an-
Qui testamento facere possunt, 28, 1). Cpr. şi L. 17, Dig., tenor.
loco cit. Vezi şi L. 23 § 1, Dig., De donationibus, 39, 5, unde
u
se zice : „Modestinus respondit, mente captum donare non posse .
Opr. art. 723, 724 C. Calimach (565. 566 C. austriac); C.
Andr. Donici, §§ 3 şi 9, capit. 3 5 ; C. Caragea, a r t . 2.
partea I-a, capit. 4 şi a r t . 28, partea I V , capit. 3 , etc.
2
( ) Vezi tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre, p . 72, nota 1
(ed. a 2-a) şi autorităţile citate acolo.
3
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. S-a I-a, anul 1872, p. 3 1 7 ; C. Bucu­
reşti, Dreptul din 1886, No. 2 9 ; T r i b . P n t n a , Cr. judiciar
din 1 9 1 1 , No. 84 (cu observ, noastră). Vezi şi Aristidi E u -
staţiu, Dreptul din 1889, No. 6 5 . — T r i b . Ilfov a decis că bi-
gotizmul şi ducerea unei vieţe excentrice nu constituesc prin
ele înşile demenţa p r o p r i u zisă, însă faptul manifestărei unor
sentimente religioase unit cu alte fapte, poate aduce, d u p ă îm­
prejurări, nulitatea unei dispoziţii de ultimă voinţă. Dreptul
din 1 9 0 1 , No. 20, p. 157.
 30 1
COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I L — I N C A P A C I ' ! . D E A D I S P U N E .

cu hotărîre, atiându-se întru întregimea simţirilor sale şi cu

mintea sa pironită la cuvintele şi scopul său, fiind slobod
de silă şi de vicleşug, etc."
Corpul poate să fie oricât de bolnav ; dacă mintea este
sănătoasă, actul va fi valid. (L. 15, Cod, De testamentis,
2
etc., 6, 23) ( ).
Ce trebue să Pentru a doborî donaţiunea sau testamentul nu este
dovedească n • , i , i • U • • J . J . ^ 1
reclamantul, suficient ca reclamantul, care mvoaca incapacitatea, sa cio­
ccare inyoaeă vedească că a fost un timp când dâruitorul sau testatorul
n u s a
dispunătoru- ' bucurat de întregimea minţei sale, ci trebue să sta­
ici, bilească cu precizie că el nu se bucura de toate facultăţile
sale intelectuale în momentul facerei actului, eo tempore, quo
testamentum fecit (L. 2, Dig., Qui testamenta facere pos-
sunt, 28, 1), sau că el era într'o stare de smintire perma­
nentă şi obişnuită şi fără niciun interval lucid, căci dacă
se dovedeşte că el aveà intervale lucide, dispoziţia a putut
3
fi făcută în unul din acele intervale ( ).
-C. lui A n d r (!) Vezi şi codul lui A n d r . Donici (§ 3, capit. 25), unde se zice:
Donifi. „Cel ce face diată trebue să fie întreg la minte şi voinţa sa
s'o a r a t e de faţă cu toată slobozenia, fără a fi silit p r i n î n ­
demnări, m ă g u l i r i (captaţiune) sau alte c h i p u r i " .
2
( ) C p r . Coin-Delisle, Don. et testaments, a r t . 9 0 1 , N o . 2, p . 7 9 ;
Michaux, Testaments, 125 şi 1 5 7 ; Demolombe, X V I I I , 3 5 0 ;
Troplong, op. cit., I, 536. Vezi infra, p . 34, nota 1.
8
( ) L a u r e n t , X I , 116. Cpr. B a u d r y et Colin, op. cit., I, 2 4 5 ; D e ­
molombe, X V I I I , 3 6 1 ; Michaux, Testaments, 96, p . 18.
-Chestie d e Dacă dâruitorul sau testatorul a avut în momentul facerei
fapt. dispoziţiei întregimea minţei sale, aceasta este o chestie de
fapt de domeniul suveran şi excluziv al instanţelor de fond.
Cas. fr. Pand. Period. 8 9 . 1 9 3 ; - Pand. Period. 9 8 . 1. 160,
precum şi multe alte decizii citate în Dalloz, Nouveau code
civil annoté, I I , a r t . 9 0 1 , N o . 59 u r m . ; C. Bucureşti, Dreptul
din 1886, N o . 2 9 ; L a u r e n t , X I , 1 1 9 ; Demolombe, X V I I I ,
3 6 9 ; Berton, L'art de f aire soi-mème son testament, 8, p . 1 0 ;
Michaux, Testaments, 76, p . 1 5 , etc.
S'a decis, cu drept cuvânt, că instanţa de fond poate să
respingă ca inutilă p r o b a testimonială, care tindea a stabili
că testatorul era atins de demenţă senilă în momentul facerei
testamentului, dacă motivează că din celelalte dovezi, produse
înainte şi pe care le a r a t ă în h o t ă r î r e , şi-a format convingerea
că testatorul era în întregimea facultăţilor sale intelectuale
când a făcut testamentul, fără ca prin aceasta să violeze
art. 948, 2-a din codul civil. Cas. S-a I-a, decizia N o . 6 9 5
 INCAPACITATEA NATURALĂ DE A DISPUNE. §1

Actele făcute de un smintit hitr'un interval lucid, in Validitatea,

3
suiş induciis (L. 9, Cod, Qui testamentum facere possunt, ^^
6, 221 sau per intervalla quce perfettissima sunt, după cum v a i lucid,
se exprimă Justinian (L. 6, Cod, De curatore furiosi vel
prodigi, 5, 70), sunt deci valide, dacă el nu era interzis (''i,
pentrucă ştiinţa dovedeşte că, în aceste momente, smintitul
2
se bucură de toată raţiunea sa( ). „Ea omnia alia facere
quce sanis hominibus competunt". [L. 6, Cod, in fine, loco
3
cit.) I ). Asupra acestui punct toţi autorii sunt de acord.
., Un intervalle lucide, a zis avocatul general D A g u e s s e a u ,
4
î n t r ' u n a din pledările sale remarcabile ( ), nest point une trie-
quillité superficielle, ni une ombre de repos (inumbrata quies, quetis
5
•umbra)( ). Ce nest point une simple dimunition, une remission du
mal, mais une espèce de guèrison passagère, une intermission si clai-
rement marquée, quelle est entièrement semblable au retour de la
6
sante..." ( ).

In caz când s'ar stabili cu preciziune că depunătorul

nu se bucurà de toate facultăţile intelectuale, dispoziţia va

din 20 Octombrie 1912, Jurisprudenta română din 1913,

No. 3, p. 37, No. 54.
l
( ) Smintitul, care a fost interzis, nu a r e capacitatea de a lucra
nici chiar în intervalele lucide, pentrucă el este presupus în
tot timpul interdicţiei lipsit de facultăţile sale intelectuale. Cu
toate acestea chestiunea este controversată. Vezi infra, p. 50,
text şi nota 2.
2
( ) De aceea se şi decide, de unii, că interzisul se poate că- Căsătoria i n -
sători î n t r ' u n interval lucid. Chestiunea este însă controver- terzisului.
sată. Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 551 (ed. a 2-a); Controversa,
tom. I I I , partea I, p. 66, text şi nota 2 (ed. a 2-a); tom. V I I ,
p . 2, nota 2 ; tom. V I I I , p. 62, nota 3, etc.— Contrà: A r t . 61
C. italian. Vezi a s u p r a acestei controverse, conferinţele foarte
interesante ale d-lor Siliu Rădulescu şi Gr. Mantu, publicate
în Dreptul din 1908, No. 18 şi 2 1 .
s
ţ ) Vezi şi Instit., Quibus non est permissum facere testamentum,
I I , 12, § 1, unde se zice: „Furioşi autem, si per id tempus
fecerint testamentum quo furor eorum intermissus est, jure
testatu esse videntur".
4
{ ) Afacerea testamentului a b a t e l u i dela Orléans.
b
( ) L . 18 § 1, Dig., De adquirenda vel amittenda possessione,
4 1 , 2.
e
( ) Cpr. Coin-Delisle, Comment, du titre des don. et testaments,
art. 9 0 1 , No. 9, p. 82 (ed. din 1855); T r o p l o n g . Don. et tes­
taments, I, 4 5 8 ; L a u r e n t , X I , 119, etc.
 32 COD. C I V . — C A R T . I I I — T I T . I I . — C A P . I I . — I N C A P A C I T . D E A DISPUNE

fi anulată, chiar dacă ar fi raţională, căci este de temut

ca ea să nu fie opera lui, ci a celui care a putut abuza de
starea sa intelectuală (').
Monomanie. Pentru ca actul să fie anulat nu este nevoe ca nebunia
să fie complectă sau obişnuită, ca în materie de interdicţie
(art. 435). Monomania, adecă dezorganizarea echilibrului
cerebral numai asupra unui punct, încă ar putea, în unele
cazuri, să dea loc la anularea dispoziţiei, după aprecierea
2
judecătorilor ( ). Totul este deci o chestie de fapt
Ce trebue să Acel care atacă o dispoziţie cu titlu gratuit pentru
dovedească i i t a t e de spirit, fie donaţiune, fie testament, trebue să
n s a n
1 7 7 1
acel care , „ . \ ,
atacă dispo- articuleze laptele care constituesc demenţa (analogie din
Z1 ia 4
t - art. 439) ( ) şi să stabilească că dăruitorul sau testa­
torul nu se bucura de întregimea minţei sale în mo­
5
mentul rând a făcut dispoziţia ( ), sau puţin timp înainte
ori după confecţionarea actului, căci câteodată ar fi prea
greu de a se stabili insanitatea de spirit chiar în momentul
6
facerei dispoziţiei ( ).
Cazul când Jn caz când legatarul sau donatarul, în contra căruia
pârîtui devine '
g fi administrat proba insanităţei de spirit, ar pretinde ca
a r
1 1 L
reclamant. '
(') Cpr. Demolombe, X V I I I , 3 3 6 ; Coin-Delisle, op. cit., art. 9 0 1 ,
No. 7, p. 8 1 ; Planiol, I I I , 2 8 7 4 ; Cas. fr. Sirey, 64. 1. 1 6 3 ;
D . P . 64. 1. 168. etc.
2
( ) Vezi suprà, p. 28, text şi nota 3 .
3
( ) Demolombe, X V I I I , 339, 340. Cpr. Cas. fr. D. P . 66. 1. 366. —
Vezi însă Troplong, op. cit., I, 451 urm., d u p ă care mono-
manul trebue, ca şi cel smintit cu desăvârşire, să fie consi­
derat în toate cazurile ca incapabil de a dispune, p e n t r u c ă
raţiunea omului nu este susceptibilă de diviziune.
4
( ) Vezi însă L a u r e n t , X I , 139.
6
( ) Planiol, III, 2 8 7 6 ; Demolombe, X V I I I , 3 6 1 ; L a u r e n t , X I ,
116. — R e c l a m a n t u l trebue să articuleze cu precizie fapte p o ­
zitive, din care să rezulte insanitatea dispunătorului, iar nu
n u m a i să facă nişte alegaţii vagi, căci aceasta nu l-ar conduce
la niciun rezultat. Cpr. Demolombe. X V I I I , 3 6 8 ; L a u r e n t ,
X I , 139; Marcadé, I I I , 4 8 8 ; Troplong, op. cit., I, 4 7 1 , etc.
6
( ) Michaux, op. cit., 7 3 , p. 14; Demolombe, X V I I I , loco cit.
Curtea de casaţie din F r a n ţ a a decis că este suficient, pentru
ca testamentul să fie valid, ca testatorul să fi avut mintea în­
treagă în momentul confecţionărei actului, chiar dacă s/ar
stabili că el era dement la o epocă anterioară. Cas. fr. Sirey,
42. 1. 937.
 INCAPACITATEA NATURALĂ DE A DISPUNE. 33

dispoziţia a fost făcută într'un interval lucid, adecă într'un

moment pe când dâruitorul sau testatorul se bucura de între­
gimea minţei sale, lui incumbă sarcina de a face această
probă, conform regulei cunoscute: Reus in excipiendo fit
1
actor l ) .
Dacă dovada insanităţei de spirit a dispunătorului nu Dovezile ad-
rezultă din însuş actul atacat, ea se va putea face prin ""^g^g î n

orice soiu de mijloace, chiar prin martori sau prezumpţii,

clemenţa fiind un fapt material, şi judecătorii fondului apre­
2
ciază în mod suveran împrejurările fiecărei cauze ( ).

(') L a u r e n t , X I , 119; Demolombe, X V I I I , 337, 362; Michaux,

op. cit., 74, p . 14, etc.
2
( ) Cas. fr. D. P . 72. 1. 4 1 5 ; Sirey, 7 3 . 1. 2 0 0 ; D. P . 7 5 . 1.
166; Planiol, I I I , 2 8 7 8 ; T. H u e , V I , 7 0 ; L a u r e n t , X I , 117;
Troplong, op. cit., I, 4 7 1 ; Demante, IV, 17 bis li; A u b r y et
E a u , V I I , § 648, p. 1 7 ; Duranton, V I I I , 157; Demolombe,
X V I I I , 364 şi toţi autorii.
P r o b a testimonială este admisibilă, fără înscriere în falş, Cazurile când
chiar dacă testamentul a r fi fost autentificat de t r i b u n a l şi ^ s " r e » în c e

a ş n u Ste
judecătorul, care a instrumentat, ar fi afirmat că dispunătorul, „ v
A î • i - i . î ţ i - . , necesară.
in momentul tacerei actului, se bucura de toate lacultaţile
sale intelectuale; pentrucă, pe deoparte, j u d e c ă t o r u l n u are
competenţa de a constata acest fapt, iar pe de alta, pentrucă
el a p u t u t fi indus în eroare a s u p r a starei dispunătorului.
C p r . L a u r e n t , X I , 118 şi X I X , 1 3 2 ; Demolombe, X V I I I ,
3 6 5 ; Marcadé, I I I , 488 bis; Michaux, op. cit., 87 u r m . , P l a ­
niol, I I , 9 1 ; Troplong, op. cit., I, 4 7 2 ; A u b r y et E a u ,
VII, § 648, p. 1 7 ; L a r o m b i è r e , Oblig., V, art. 1319, No, 7;
B a u d r y et Colin, op. cit., I, 2 7 4 ; Sirey et Gilbert, Code
civil annoti, I I , art. 9 0 1 , No. 31 u r m . ; Cas. fr. şi C. Lyon,
Pand. Périod. 88. 1. 4 4 0 ; Pand. Périod. 89. 2. 2 1 4 ; Sirey,
98. 1. 312, etc.
Iascrierea în falş va fi însă necesară de câteori se va c o n - C a z u r i l e când
testa de reclamant una din î m p r e j u r ă r i l e pe care j u d e c ă t o r u l m s c n e r e a în
a
le-a constatat de visu et auditu; de exemplu, că j u d e c ă t o r u l p* ^^ " s
n e

n'a cetit testamentul din cuvânt în cuvânt, sau că testatorul

n'a declarat că testamentul este semnat de dânsul şi din li­
bera sa voinţă (art. 862); pentrucă aceste menţiuni făcute
de judecător sunt crezute p a n ă la înscrierea în falş (art. 1 1 7 1 ,
1173). Vezi Massé-Vergé, I I I , § 417, p . 27, nota 7, col. 1-a
şi autorii supra citaţi, p r e c u m şi C. din Bucureşti (Dreptul
din 1887, No. 36), care a r a t ă foarte bine cazurile în care
actul autentic face credinţă p a n ă la înscrierea în falş. Vezi
a s u p r a acestei chestiuni multe alte a u t o r i t ă ţ i citate în tom.
V I I al Coment, noastre, p. 155, 156, nota 2.
58794
 C . C I V — CAKT. III.—TIT. II.— INCAPACIT. ABSOLUTĂ D E Ă DISPUNE.

Slăbiciune deNu trebue să confundam insanitatea de spirit, care

m i n t e
'aduce anularea dispoziţiei, cu o slăbiciune mai mult sau
mai puţin simţitoare a minţei sau cu unele curiozităţi ale
dispunătorului, căci aceste din Urmă nu pot facb dispoziţia
anulabilă, dacă el a avut destulă inteligenţă şi pricepere
pentru a-şi dà seamă de actul ce a făcut.
Bătrâneţe, i n - Băti'âneţele cele mai adârici^) şi infirmităţile fizice^ tare
firmităţifizice,
etc.
, i n a u f i t ă ţ i l e intelectuale, nu sunt, de ase­
a t e r a t î n c a acu

menea, prin ele înşile, 0 cauză de anulare a dispoziţiei, dacă

2
dispunătorul este în stare de a-şi manifesta voinţa sa ( ) LTn
1
( ) Cpr. Ddmat, Loie cidiles, V I , No. 5, p. 30 (ed. C a r r é din
1824); L a u r e n t , X I , 126; Demolombe, X V I I I , 3 5 4 ; Michaux,
Testaments, 97, p . 18. „Senium quidem mtatis, vel egritudinem
corporis, sinceritatém meiliis tenentibus, testamenti /actionem
certum est non auferri". ( L . 3 , Cod, Qui testamentum facere
possuht, vel non, 6j 22). O altă lege din Codul lui J u s t i ­
nian zice, de asemenea: „SenectUs ad donatióhem faciendam
sóla non est impediménto" < ( L . 16, Cod, De donationibus, 8, 54).
— Aşa dar, donaţiunile şi testamentele făcute in extremis,
adecă a p r o a p e de darea Sufletului, d u p ă cum se e x p r i m ă
codul Calimach (art. 723), semihecis et balbutiens lincjua ( L .
15, Cod, Dè testamentis, etc., 6, 23), sunt astăzi valide, dacă
în momentul facerei aétului, dispnflătorul avea uy.til faţiunei
sale. Vezi suprà, p . 30, text şi n. 2. Vezi Ricard, Tr. des
donations, 1-ére pârtie, 88, p. 22 (ed. diri 1707). Codul lui
A h d r . Donici (§ 9, capit. 35) declară, din contra, fără tărie
testamentul făcut asupra dârei sufletului. Vezi suprà, p. 18, n. 4.
2
( ) Aşâ dar, nu mai încape îndoială că orbii, surzii şi muţii au
capacitatea de a dispune prin acte între vii. Cpr. Demolombe,
X V I I I , 3 5 1 ; Arntz, I I , 1725; Michaux, op. cit., 128 urm.,
p. 22 urni.; L a u r e n t , X I , 1 2 5 ; B a u d r v et Colin, dp. cit., I,
2 5 8 ; Cas. fr. D. P. 79. 1. 4 0 9 . — Chiar surdo-muţii din năs­
care au capacitatea de a dispune prin acte între vii şi tes­
tamente, dacă pot să-şi manifeste voinţa lor într'un mod clar
şi precis şi în formele prescrise de lege (art. 816, 866). Cpr.
Demolombe, X V I I I , 3 5 2 ; Arntzi, L a u r e n t , loco cit.', Troplong,
op. cit., î , 537 u r m . ; A u b r y et Rati, V I I , § 648, p . 1 8 ; Mi­
chaux, Testaments, 130 u r m . ; Répert. Sirey, v° Sourd-muet,
31 u r m . ; C. Colmar, Sirey, 70. 2. 2 1 1 ; D. P." 74. 5. 168, N o . 1 1 .
Surdo-mutul, zice Curtea noastră de Casaţie, cfiiar când nu
ştie să scrie, dar căruia iiu i se contèsta capacitatea legală,
poate încheia valabil orice act, afară de acceptarea uiiei do­
naţiuni, peiitrn care, in mod excepţional, el are a fi asistat
âe un c u r a t o r (art. 816). Cas. r o m . Btilt. S-a I. 1878, p. 84.
Vezi a s u p r a câpăcităţei surdo-muţilot, cu privire la actele cu
 INCAPACITATEA NATURALĂ DE A DISPUNE. 35

cum, oricât de bătrân ar fi, fie el centenar, zice Pothier, nu

este incapabil de a dispune de averea sa„ (*).
Se poate însă ca unele infirmităţi corporale să împe- împiedicări
dice câteodată pe cel suferind de a îndeplini solemnităţile a
™ a"p„ e
m
de

cerute pentru cutare sau cutare act juridic. Astfel, este evi-

titlu g r a t u i t , Dalloz, Nouveau C. civil annate, I I , a r t . 9 0 1 ,

No. 120 urna. î n c â t priveşte vechiul iirept francez, vezi Domat,
Lois civiles, V l , p . 32 urm,, N b . 7 u r m . (ed. C a r r é din 1824).
Vezi şi infra, explic, art. 816.
L a R o m a n i , surdo-riiutiil diti născare nu puteà să testeze incapacitatea
pentrucă era asimilat u n u i m o r t : quod neque scribere, neque surdo-muţilor
articulate loqui potest, mortuo similis est ( L . 29, ab initio, an. r o m

Cod, De testamenti^, 6, 23). .Mai vezi L . 10, Cod, Qui testa-

nientum facere possunt, 6, 2 2 ; L. 6 § 1 şi L. 7, Dig., Qui
testanienta facere possunt, 28, 1; Instit., § 3, Quibus non est
permissum facere testamentum, I I , 12, etc. P r i n excepţie, mi­
litarii p u t e a u însă testa p r i n semne: Mùtus vet surdus miles
testamentum facere potest" (Instit., § 2, De militari testamento,
II- 11)- . . . , .. , :

In privinţa dohaţiunilo'r, acel care era surd sau mut D o n a ţ m m .

puteà să facă o donaţiune, pe când acel care era în acelaş
t i m p şi surd şi m u t nu avea această capacitate. Aceasta este,
d u p ă toate probabilităţile, sensul legei 33 § 2, Dig., De do­
nationibus, 29, 5, unde se zice: Mutus, et surdus donare non
prohibentur". Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel,
II, p. 304, No. 7 (ed. C a r r é din 1822).
D u p ă art. 727 şi 751 din codul Calimach ( 5 9 1 C. austriac), - Calimach. <!

A l t 7 ? l
surdo-miiţii din născare nu aveau capacitatea de a testa, nici ' ^j 7

de a fi m a r t o r i î n t r ' u n testament. Orbul p u t e à însă să testeze

(art. 743 C. Calimach). Cpr. Instit., § 4 ; Quibus non est per­
missum facere testamentum, I I , 12. — Şi d u p ă codul lui Andr. - Andr. D o - c

n i e l
Donici (§ 9, capit. 35), diata surdului şi a m u t u l u i şi a celui "
ce nu era întreg la minte, nu aveà nido tărie.
(') Pòthier, Donations entre-vifs, V I U , 2 3 . — A s t f e l , paraliticul, P a r a l i t i c a şi '
care s'ar face a fi înţeles cu multă greutate, păstrează f a c u l - ^ b o a ^ m o r -
tatea de a dispune de bunurile sale, dacă este în stare să-şi ' i t a a

exprime voinţa. Miehaux, op. cit., 155, p. 2 5 . Tot astfel, in­

dividul atins de o boală mortală, este în d r e p t a-şi face tes­
t a m e n t u l sau. Miehaux, op. cit., 156; T r o p l o n g , op. cit., I, 536.
S'a decis, de asemenea, că boala arterio-scleroza nu implică Arterio-scle-
r o z c u
o slăbire a facultăţilor mintale, aşa că motivul de a n u l a r e
al a c t u l u i de ultimă voinţă, întemeiat n u m a i pe faptul că tes­
tatorul suferea de această boală, nu a t r a g e a n u l a r e a testamen­
tului, dacă se dovedeşte, în fapt, că testatorul îşi aveà uzul
raţiunei âale în momentul când a testat. T r i b u n . Vlaşca, Cr.
judiciar din 1901, No. 60.
 36 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I . — I N C A P A C I T . D E A D I S P U N E .

dent că orbul n'ar puteà testa în forma mistică (art. 865),

după cum acel atins de o boală, care l-ar împedica de a.
scrie, n'ar puteà testa în forma olografă (art. 859), etc. ; însă
acestea sunt mai mult nişte împedicări materiale, care nu
constituesc o incapacitate propriu zisă, nici de drept, nici
J
de fapt( ).
D e l i r u l febril. jja r d bătrâneţele şi infirmităţile corporale nu atrag
a c a

neapărat nulitatea dispoziţiei, dezorganizarea facultăţilor in­

telectuale, care ar fi rezultatul trecător al unei boli, precum
ar fi, de exemplu, delirul febril, ar puteà uneori să aducă
o insanitate de spirit, care se opune la exerciţiul facultăţei
2
de a dispune de averea sa( ).
Beţia. Acelăş lucru trebue să-1 zicem şi despre beţie, care
era anume prevăzută ca o cauză de anulare în art. 724 din
codul Calimaeh (566 C. austrac) şi în codul lui Andr. Do­
3
nici (§ 9, capit. 35) ( ) ; căci beţia este o stare trecătoare a
demenţei, de oarece omul cu desăvârşire beat nu-şi dă seama
de ceeace zice şi face (*). Lucrul este aşa de adevărat, încât

(») C p r . Demolombe, X V I I I , 352 bis.

2
( ) C p r . Demolombe, X V I I I , 3 4 3 ; D e m a n t e , I V , 17 bis V ; Coin-
Delisle, op. cit., a r t . 9 0 1 , N o . 3, p a g . 7 9 ; Berton, L'art de
/aire soi-tnéme son testament, 9, p . 10 şi 1 1 , etc.
8
( ) Vezi şi a r t . 16 din noul cod elveţian dela 1907, citat textual,
suprà, p . 28, nota 4.
4
( ) C p r . Demolombe, X V I I I , 3 4 4 ; L a u r e n t , X I , 1 2 1 ; D u r a n t o n ,
V I I I , 1 5 3 ; Troplong, op. cit, I, 5 0 6 ; A u b r y et B a u , V I I , § 6 4 8 ,
p . 1 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilreehts, I V , § 6 5 8 ,
p. 228, nota 6 (ed. Crome); B a u d r y et Colin, op. cit., I , 2 5 4 ;
Miehaux, Testaments, 120 u r m . , p . 2 1 .
Provocarea Dacă beţia a fost provocată prin uneltirile viclene ale per­
beţiei prin ma­ soanei interesate la liberalitate, atnnci ea este complicată cu doi
noperele parţei
interesate.
şi liberalitatea este anulabilă d i n t r ' u n îndoit punct de vedere.
Vezi tom. V al Coment, noastre, p . 2 7 , ad notam.
Dovedirea be­ I n orice caz, p r o b a testimonială este totdeauna admisibilă
ţiei. spre a se constata starea de beţie a dispunătorului în m o ­
mentul facerei actului, şi judecătorii fondului sunt suverani în
aprecierea unor asemenea probe. C. Bucureşti, Dreptul din
1889, No. 5 8 şi din 1892, N o . 8 ; T r i b . Boiilogne-sur-mer,
Dreptul din 1908, N o . 20, p . 160.
Prav. lui V . Şi fiindcă vorbim de beţie, vom reaminti că, după pravilele
L u p u şi M. lui Vasile L u p u şi a lui Matei B a s a r a b (glava 358), ea era,
Basarab.
în materie penală, o circumstanţă uşurătoare. Vezi t o m . I al
Coment, noastre, p . 13 (Introducere, ed. a 2-a). M a i vezi St.
 INCAPACITATEA ABSOLUTĂ DE A DISPUNE. 37

art. 6 din codul german prevede beţia (Trunksucht) printre

cauzele de interdicţie (*), dispoziţie care este aprobată de au­
tori, pentrucă ea este edictată atât în interesul alcoolicului
2
cât şi în acel al familiei sale şi al societâţei ( ).
Dar dacă beţia, mai ales când este desăvârşită, alte­
rează facultăţile intelectuale ale omului, s'a decis însă că ea
nu este o cauză de anulare, dacă se dovedeşte că, în mo­
mentul facerei actului, dispunâtorul îşi aveà întregimea
3
minţei sale ( ).
O pasiune violentă ar puteà, de asemenea, fără a pro- Pasiune vio-
lentă.
duce o demenţă propriu zisă, sa tulbure în aşa mod fa­
cultăţile intelectuale ale dispunătorului, încât să nu mai
aibă conştiinţă de ceeace face şi, în consecinţă, să aducă
anularea dispoziţiei
Astfel, Curtea din Liège a anulat, cu drept cuvânt,
un testament al cărui autor era dominat de o gelozie oarbă,
care-1 făcuse să conceapă o ură de moarte contra soţiei sale
şi-1 desgustase atât de mult de viaţă, încât la urma urmei
5
s'a si sinucis ( i.

G. Longinescu, Legi vechi româneşti şi izvoarele lor, p . 263

1
u r m . (Bucureşti, 1912). Cpr. art. 4 8 din codul penal italian, ^ " ^ g " " '
d u p ă care beţia accidentală este o cauză de micşorare a pe­
depsei, î n c â t priveşte responsabilitatea penală a a u t o r u l u i
unui fapt penal comis în stare de beţie, vezi G a r r a u d , Tr.
théorique et pratique du droit penal francai», I, p. 512 u r m .
(ed. a 2-a); Tanoviceanu, Curs de drept penal, I, 682 urm.,
p. 431 u r m . (Bucureşti, 1912).
(') Vezi tom. I I I , p a r t e a I, al Coment, noastre, pag. 6, nota 2
(ed. a 2-a).
2
() Iată cum se e x p r i m ă acest text din codul g e r m a n : „Entmundigt c
- german.
A x t 6
kann werden: wer in Folge von Trunksucht seine Angelegen- ' *
heiten nicht zu besorgen vermag oder sich oder seine Familie
der Gefahr des Notstandes aussetzt oder die Sichereit Anderer
gefăhrdet".
3
() Vezi Michaux, Testaments, 122, p. 21 şi deciziile citate de
acest autor.
4
() Cpr. L a u r e n t , X I , 1 2 2 : Demolombe, X V I I I , 3 4 5 ; D e m a n t e
et Colmet de Santerre, I V , 17 bis V ; Michaux, op. cit., 165
urm., p a g . 2 7 ; Baudry et Colin, op. cit., I, 2 5 3 ; A u b r y et
R a u , V I I § 648, p. 16, nota 9 ; Marcadé, I I I , 489, in fine, etc.
s
() C. Liège, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 236. Cpr. Michaux, Sinucidere».
op. cit., 172, p. 28. î m p r e j u r a r e a că autorul unei dispoziţii cu
titlu g r a t u i t s'ar fi încercat a se sinucide, sau s'ar fi sinucis
 38 COD. C I V . — C A R T . I I I — T I T . I I — C A P . I l — I N C A P A C 1 T . D E A DISPUNE.

A c t . ab irato. Ura şi mânia (*) impinse pană la violenţă, dădeau loc

2
altădată la o acţiune în anulare, numită ab iratof ), care
se confunda cu plângerea sau querela inoficiosului testa­
3
ment ( ), şi prin care rudele' desmoştenite sau omise în tes­
tament, puteau să atace şi să doboare această dispoziţie (tes­
tamentum ab irato conditum), de câteori ea era rezultatul
mâniei sau a urei dispunătorului contra moştenitorilor săi.
U t o a t a
I n
»et-uni * e S t e i
^ părerea contrară a lui Merlin (*), această ac-
d r e p t u i a c t u a l , ţiune specială şi deosebita de insanitatea de spirit, nu mai
există în dreptul modern; insă, cu toate acestea, ura şi

chiar î n d a t ă după, confecţionarea actului, n u este însă singură

îndestulătoare p e n t r u a aduce a n u l a r e a acestei dispoziţii, r ă ­
mânând ca j u d e c ă t o r i i să aprecieze în mod suveran dacă a u ­
torul dispoziţiei s'a b u c u r a t său nu, în m o m e n t u l facerei actului,
de întregimea minţei sale. C p r . L a u r e n t , X I , 1 2 0 ; Demolombe,
X V I I I , 349,; T r o p l o n g , op. cit., I, 5 0 7 ; A u b r y et B a u , V I I ,
§ 648, p. 13; Zacharise, hZandhuch des jr. Civilrechts, IV,
§ 658, p. 228, 229, nota 6 (ed. Crome) ; § 648, p. 186, nota 6
(ed. Anschutz); Michaux, op. c i t , 114 u r m . ; Saintespès-Lescot,.
op. cit., I, art. 9 0 1 , N o . 153, p. 236 u r m . ; Coin-Delisle, op. cit.,
art. 9 0 1 , N o . 4, p. 8 0 ; Berton, L'art de faire soi-mème son
testament, 1 1 , p a g . 1 1 ; Cas. fr. Sirey, 30. 1. 36, etc. — Sf.
Augustin, deşi condamnă sinuciderea ca un atentat la morală
şi la religie, recunoaşte totuşi că acest act este adeseori con­
ceput ş i . executat cu mintea rece şi o m a r e luciditate de spirit.
Această teorie este contrară acelei a lui X J a q u e s Rousseau,
care consideră sinuciderea ca o nebunie (Nouvelle Heloise,
partea I l I - a , scrisoarea 2.2). Acest act fiind condamnat de
religie, canoanele bisericei latine, ca şi cele ale bisericei
ortodoxe, refuză slujba bisericească sinucigaşului, p e n t r u c ă a
m u r i t păcătuind. Vezi Loysel, Institutes coutumières, I I , p. 2 1 1 ,
nota de s u b r e g u l a 17 (ed. Du.pin et L a b o u l a y e din 1846).
1
( ) Mânia este o scurtă d e m e n ţ ă : Ira furor fyrcvis est, a zis H o -
r a ţ i u (Epist. I I , ad Lollium).
2
( ) Vezi Pothier, Tr. des donations testamentaires, VIII, 83—85,
p , 2 4 9 (ed. B u g n e t ) .
3
( ) „Quia plurumque parentes sine causa liberos suos exhccredant
vel omittunt, inductum est ut de inofficioso testamento agere
possint liberi, qui queruntur aut inique se exhairedatos aut
inique prccteritos: hoc colore, quasi non sance mentis fuerint,
cùm testamentum qrdinarent". (Instit., Pr., De inofficioso tes-
tamento, I I , 18).
4
( ) Merlin, Bépert., tom. I, v° Ab irato, secţia V I I , p . 23 (ed.
a 5-a 1827).—Contra: C. L y o n , Sirey, 1905. 2. 3 0 3 .
 INCAPACITATEA ABSOLUTĂ DE A DISPUNE. 39

mânia împinse la exces pot, ca orice pasiune omenească,

aă altereze facultăţile dispunătorului şi, în asemenea caz,
nu mai încape îndoială ca judecătorii, suverani apreciatori
ai faptelor, vor puteà să anuleze dispoziţia (/).
0 cauză de tulburare şi mai mare decât ura, este vio- Violenţa,
A l t J 5 0 9 5 6
lenta, care se exercita asupra spiritului testatorului sau ' '
dăruitorului. Violenţa morală, ca şi cea fizică, este deci o
2
cauză de anulare a dispoziţiilor cu titlu gratuit ( ), ca şi a
obligaţiilor convenţionale, fie că ea ar fi opera donatarului
sau legatarului, fie chiar a unui terţiu (art. 955), vel a
quolibet alio (L. 1, Cod, Si quis aliquem testări prohibuerit,
6, 34), dacă ea a avut de efect constrângerea dispunătorului
3
a face dispoziţia în contra voinţei sale ( ), non sponte sua
(L. 1, Cod, loco cit.). „Testatorul trebue să fie slobod de c. Calimaeh
Ş1 A Do
silă şi de vicleşug", zice art. 723 din codul Calimaeh (565 " ^ j "
C. austriac); să arate voinţa sa cu toată slobozenia, fără a
fi silit prin îndemnări, măguliri sau alte chipuri, după cum
se exprimă codul lui Andr. Donici (§. 3, capit. 35). Orice
liberalitate între vii sau testamentară, spre a fi consfinţită
de justiţie, trebue să fie opera unei voinţe libere şi lumi­
nate, zice foarte bine tribunalul din Paris (*).

(') Cpr. Laurent, X I , 123; Demolombe, X V I I I , 346 u r m . ; Arntz,

I I , 1723; Marcadé, I I I , 4 8 9 ; Michaux, op. cit., 168 urm.,
Planioi, I I I , 2 8 7 7 ; T. H u e , VI, 69, p. 101 ; Demante, IV, 17
bis V ; A u b r y et Kau, V I I , § 648, p. 16, nota 9; Zacharise,
Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 658, pag. 229
(ed. Crome); Grenier, Don. et testaments, I, 146, p. 653 fed.
Bayle-Mouillard din 1844); Cas. fr. feirey, 76. 1. 1 5 5 ; D. P .
76. 1. 3 6 7 ; D. P . 77. 1, 2 2 0 ; D. P . 78. 1. 160, etc.
('") Violenţa, nu are însă nevoe de a fi aşa de gravă pe cât ea A i t . 956.
trebue să fie în privinţa contractelor cu titlu oneros (art. 956).
E a t r e b u e însă să fi avut de rezultat nimicirea libertăţei
dispunătorului. B a u d r y et Colin, op. cit., I, 2 6 4 ; L a u r e n t , X I ,
129; Massé-Vergé, I I I , § 423, p. 5 5 , nota 1, etc.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , X I , 127; Planiol, I I I , 2 8 8 6 ; Demolombe, X V I I I ,
380; Troplong, op. cit., I. 4 8 0 ; Michaux, op. cit., 2553 urm.,
p. 4 2 5 ; A u b r v et Rau, V I I , § 654, p. 6 9 ; Baudrv et Colin,
op. cit.. I, 260, 264 u r m . ; T . H u e , V I , 7 3 . Cpr. Cas. fr.
D. P . 78. 1. 160; D. P . 79. 1. 2 7 ; C. P a r i s , D. I \ 1900. 2.
493, e t c . — R ă m â n e însă bine înţeles că simpla temere reveren- Art. i)58.
ţială ce descendenţii au în deobşte către ascendenţii lor, n'ar
puteà fi o cauză de a n u l a r e (art. 958). Demolombe, loco cit.
4
( ) T r i b . P a r i s , Pand. Period. 9 1 . 2. 153.
 40 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I . — I N C A P A C I T . D E A D I S P U N E .

Chestie de Dacă violenţa este sau nu suficientă spre a produce

fapt.
anularea dispoziţiei, aceasta este o chestie de fapt, lăsată
la suverana apreciere a instanţelor de fond (*).
Dovedirea Violenţa, ca şi dolul (art. 960), nu se presupune, ci
violenţei.
trebue să fie dovedită de cel care o invoacă. „Sed hujus-
modi prcesumptioni debet apertissimas probationes violentice
2
opponete* ( ).
Acţiunea în anulare pentru violenţă va fi respinsă, de
câteori a trecut un timp prea îndelungat între momentul
facerei liberalitâţei atacate şi moartea dispunătorului.
Aplic, Mai mult încă, se vor aplica cel puţin donaţiunilor,
art. 959.
regulele admise de lege în privinţa confirmărei exprese sau
3
tacite a contractelor smulse prin violenţă (art. 959) ( ).
l
D o l u l sau Dolul sau frauda ( ) ori vicleşugul, după cum se ex­
frauda.
primă art. 723 din codul Calimach, este, de asemenea, o
cauză de anulare a dispoziţiilor cu titlu gratuit, când se
stabileşte în fapt, de către reclamanţi, că mijloacele viclene
întrebuinţate fie de reclamant, fie de donatar sau legatar,
5
fie chiar de un terţiu ( ), sunt de aşa natură încât fără ele
n
dispoziţia ii'ar fi avut loc ( ).
Chestie de Dacă dolul a fost sau nu de natură a distruge voinţa
fapt.

(•) Demolombe, X V I I I , 3 8 1 .
(-) L . 23, P r . , in fine. Dig., Quod metus causa gestum erit, 4, 2.
8
( ) B a n d r y et Colin, op. cit., I, 2 6 8 ; Demolombe, X V I I I , 4 0 0 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 654, p. 6 9 ; Dalloz, Nouveau code civil
annoiò, I I , art. 9 0 1 , No. 172, etc.
4
( ) încât priveşte deosebirea între doi şi fraudă, vezi tom. V al
Coment, noastre, p. 69, nota 1.
Neaplic. în 5
( ) A r t . 960, d u p ă care dolul, spre a fi o cauză de a n u l a r e a
specie a
actelor cu titlu oneros, trebue să fie întrebuinţat de una din
art. 9 6 0 C. civ.
părţi, nu este deci aplicabil în specie, pentrucă ori de unde
el a r veni, voinţa testatorului sau d â r u i t o r u l u i nu este liberă.
Demolombe, X V I I I , 3 8 3 ; L a u r e n t , X I , 130; B a u d r y et Colin,
op. cit., I, 267; A u b r v et Rau, V I I , § 6 5 1 . p. 57 şi § 654,
p. 6 7 ; T. Hue, V I , 7 3 ; Planiol, I I I , 2 8 8 5 ; T r o p l o n g , op. cit.,
I, 4 8 8 ; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 9 0 1 , No. 157
şi 226. Vezi tom. I I I , partea a I l - a , al Coment, noastre, p. 268,
nota 1 (ed. a 2-a) şi tom. V, p. 7 7 — 7 9 ; T r i b . Ilfov, Dreptul
din 1889, No. 5 9 ; Cas. fr. Sirey, 78. 1. 103; D. P . 78. 1. 136;
Pand. Period. 87. 1. 2 3 7 ; Sirey, 87. 1. 4 1 9 ; D. P . 8 8 . 1.
303, etc.
6
( ) Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1884, No. 5 3 .
 SUGESTIUNEA ŞI CAPTAŢIUNEA.

dispunătorului, aceasta este, ca şi pentru violenţă, o chestie

de fapt de suverana apreciere a instanţelor de fond (').
Dolul sau frauda joacă un mare rol în analele jude­
cătoreşti, sub numele de sugestiune şi captaţiune^).
Sugestiunea (dela sug ger ere) există de câteori cineva
parvine, fie prin înrâurirea ce are asupra unei persoane,
fie prin alte mijloace, oricare ar fi, să facă ca acea per­
soană să adopte o idee, să ieà o rezoluţie, pe care, de alt­
3
mintrelea, n'ar fi luat-o dela sine( ).
4
De asemenea, există captaţiune (dela captare) ( ), de
câteori prin demonstraţii de amiciţie, adevărate sau simu­
late, prin diferite mijloace de insinuare, prin îndemnări,
măguliri sau alte chipuri, după cum se exprimă codul lui
Andronache Donici (§ 9, capit. 35), cineva parvine a cap­
tiva bunăvoinţa altuia şi a dobândi dela el liberalităţi,
5
pe care altfel nu le-ar fi dobândit ( ). Aceste mijloace care,
după cum vom vedea, spre a produce anularea dispoziţiei,
trebue să fie frauduloase, nu se prea întâlnesc în donaţiuni,
ci mai cu seamă în testamente; ceeace nu împedică însă
6
donaţiiinile de a fi anulabile pentru doi sau captaţiune ( ).

(!) L a u r e n t , X I , 130; Cas. fr. D. P . 62. 1. 326. — Dolul nu se

presupune, ci t r e b u e să fie dovedit (art. 960 § 2). „Dolum ex
indiciis perspicuis probari convenit". (L. 6, Cod, De dolo
malo, 2, 21).
2
( ) Vezi a s u p r a captaţiunei, Eobain* Des vices du consentement
dans Ies donations entre-vifs et Ies testaments (^Poitiers, 1902);
Capuţineanu, Des vices du consentement dans Ies liberalilés
entre-vifs et testamentaires, P a r i s , 1906).
3
( ) Cpr. Marcadé, I I I , 4 9 0 ; Miehaux, op. cit., 177, p. 29. T r i b .
Ilfov, Or. judiciar din 1897, No. 12.
4
( ) „Este nul testamentul smuls prin violenţă sau captat prin
doi ori fraudă (extorquido por violencia ou captado por
dolo ou frauda), zice art. 1748 din codul portughez. A r t .
469 din codul elveţian dela 1907 dispune, de asemenea, c ă :
„sunt nule orice dispoziţii pe care autorul lor le-ar fi făcut
sub i m p e r i u l unei erori, u n u i doi, unei ameninţări sau unei
violenţe". Vezi şi art. 519 § 2 din acelaş cod. A r t . 469
§ 2 adaogă că: „aceste dispoziţii sunt menţinute dacă a u ­
torul lor nu le-a revocat î n t r ' u n an dela descoperirea dolului
sau erorei, sau dela încetarea ameninţărilor ori a violenţei."
6
( ) Cpr. Marcadé, loco cit.; Planiol, I I I , 2 8 8 1 , 2882, etc.
6
( ) Bédarride, Du doi et de la fraude, I, 403, p . 435 (ed. a 4-a).
 42 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — C A P I T . II. — C A P T A Ţ I U N E .

Ordon, din Art. 47 al ordonanţei din 1735 asupra testamentelor,

a n u m e
ieetui « > d u T u i
m e n
sugestiunea şi eaptaţiunea între cauzele de
n
ti° ^
francez, anulare aţe dispoziţiilor tesţainentare, pe când proiectul
codului civil, voind a pune un capăt proceselor de altă­
dată, prevedea, din contra, că dispoziţiile cu titlu gratuit
nu pot fi anulate djn cauză de ură, mânie, sugeştiune sau
cqptaţiune, text care, la urina urmei, s'a suprimat, lăsân-
du-se cazul la aprecierea suverană a tribunalelor, după
cum a spus-o anume Bigot-Préameneu în expunerea de mo­
tive (').
Sugest. şi cap- Din cele mai sus exptţse rezultă că sugestiunea şi cap-
n u
sun\ prin ele taţiupea
1U
constituesc astăzi prin ele însăşi o cauză de
înşile o cauză anulare a dispoziţiilor cu titlu gratuit, mai cu seamă dacă
de anulare. ţa u i faptelor care constituesc eaptaţiunea sau sugestiunea
o r u

a fost de bună credinţă :

„ L a suggestion et la captation, zice Furgole, ne sout pas
des moyens propres et particuliers pour a n n u l e r les dispositions
à titre g r a t u i t ; Us sont une branche et une dépendance du dol
qui doit leur servir de fondement."

şi aiurea, acelaş autor se exprimă în termenii următori :

„Les presents, les affections vraies ou simulées, les complai­
sances, les caresses, les prières dans la vue d'att rer des liberalités
n'ont pas, à la vérité, toute la p u r e t é d'intention et ne sont pas
louables à cause du motif d'intérét sordide qui en est le m o b i l e ;
mais ces voies ne sont p o u r t a n t pas déclarées illicites, parce qu'elles
n'ont pas une liaison nécessaire avec le dol et la fraude: c e s e r à
tout au plus ce qu'on appelle dolus bonus, qui ne doit point n u i r e
2
à celui qui le met en usage" ( ).

Necesitatea Pentru ca sugestiunea şi eaptaţiunea să fie o cauză

"frauXioasT. 6
de anulare a unei donaţiuni sau unu,i testament, se cere
deci ca ele să consiste în uneltiri viclene sau alte machi-
naţiuni, care împedeca consimţiniântul dispunatorului de
3
a fi liber ( ): nisi falsce et dolosce suggestiones adhibitce
sint, după cum se exprimă legea romană.

(') Vezi Locré, Legislation civile, X I , p. 365, No. 10.

2
( ) F u r g o l e , Des testaments,
3
( ) L a u r e n t , X I , 132 u r m . ;
I I , 1 7 2 3 ; Marcadé, I I I ,
17 bis V ; T r o p l o n g ,
cit., 178;* Planiol, I I I ,
chapit. 5, section 3.
Demolombe, X V I I I , 385 u r m . ; Arntz,
4 9 0 ; Mourlon, I I , 5 3 8 ; Demante, I V ,
op. cit., I, 489 u r m . ; Michaux, op.
2884; B a u d r y et Colin, op. cit., I,
 ANUL. DISP. CU TITLU GRATUIT PENTRU CAPTAŢIUNE. 43

S'a dpcis însă într'o afacere, în care am pledat noi în- Manopere d o ­
sine, că manoperele frauduloase, care constituesc captaţiunea, ^j*-"
spre a vicia voinţa testatorului, trebue să fie anterioare datei testamentului,
testamentului, căci manoperele posterioare acestei date nu
ppt fi ţinute în seamă, decât numai întrucât ar servì la în-
tărirea saxi răsturnarea faptelor constatate, ce ar fi avut loc
înaintea şi cu oeaziunea facerei testamentului
Doctrina şi jurisprudenţa sunt de acord pentru a ad- n o i u i , spre a
inite că nulitatea, care rezultă din eaptaţiune şi sugestiune, a u i ' " p o a t e n a r
a
e
Z

poate fi admisă atât în cazul când manoperile dolozjvesS emane dela

0 , i c i n e
emană dela un al treilea care le-a întrebuinţat în folosul le- -
gatarului, cât şi dela acest din urma, destul este că aceste
2
uneltiri să fi avut de rezultat vicia rea voinţei testatorului ( ).

2 7 1 ; A u b r y et Rau, V I I , § 6 5 1 , p.. 57 şi § 654, p. 6 7 ;

Masse-Verge, I I I , § 422, p. 53, 5 4 ; Zac nari ai, Handbuch
des fr. Civilrechts, I V , § 609 (653), p. 264 (ed. Crome);
T. Hue, V I , 74, p . 108; Coin-Delisle, Don. et testaments, a r t . 9 0 1 ,
No. 16, p. 84 u r m . ; Bédarride, Du doi et de la fraude, I,
3 9 1 , p . 417 (ed. a 4-a revăzută de Rivière); Nacu, II, p. 248,
No. 29, in fine. J u r i s p r u d e n ţ a este foarte bogată în această
materie. Vezi Cas. fr. Sirey, 1910. 1. 4 5 5 ; C. P a r i s , Pand.
Period. 1900. 2. 204, precum şi numeroasele decizii citate în
P a n d . fr., v° Donations et testaments, 701 urm., în Dalloz,
Nouveau code civil annotò, I I , art. 9 0 1 , No. 181 şi în Sirey
et Gilbert, Code civil annoté, II, art. 9 0 1 , No. 43 u r m . ; Cas.
rom. Bult. 1898, p . 8 3 7 ; T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1897,
No. 7, 12 şi 17; Dreptul din 1897, No. 6; Dreptul din 1901,
No. 2 0 ; T r i b . Vlaşca şi Iaşi, Cr. judiciar, din 1901, No. 60
şi 6 3 ; T r i b . Suceava şi P u t n a , Dreptul din 1910, No. 35 şi
Cr. judiciar din 1911, No. 84 (cu observ, noastră), etc. C a p ­
taţiunea, zice t r i b . Vlaşca, consistă în întrebuinţarea m i j ­
loacelor care tind să inducă în eroare pe cel ce voeşte să
testeze, fie prin linguşiri, fie prin machinaţiuni frauduloase,
p r e c u m : sechestrarea testatorului, denigrarea rudelor lui, etc.
L a aceasta trebue sa a d ă o g ă m : controlarea corespondenţei,
d e p ă r t a r e a vechilor prieteni şi a unor slugi credincioase ;
calomniarea şi d e p ă r t a r e a membrilor familiei; amestecul le­
g a t a r u l u i în afacerile testatorului, etc. C p r . Planiol, III, 2884.
(') C. Iaşi, Dreptul din 1 9 1 2 , ' N o . 6, p . 45 u r m .
2
( ) L a u r e n t , X I , 132, in fine; Demolombe, X V I I I , 3 8 3 ; Rivière
a s u p r a lui Bédarride, Du doi et de la fraude, I, p. 4 1 5 ,
nota 1; Cas. fr. Sirey, 77. 1. 117; Sirey, 78. 1. 1 0 3 ; D . P .
78. 1. 136; Pand. Périod. 87. 1. 237, etc. Vezi şi supra,
p. 40, text şi nota 5.
 44 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. II. — CAPIT. II. — C A P T A Ţ I U N E .

Dovedirea Acel care atacă un testament pentru captaţiune sau

frauduloase sugestiune, trebue să articuleze fapte pozitive şi precize,
prin orice mij-care constituesc manoperele ce au avut de scop viciarea vo­
tola.6 t i testatorului( ), şi să le dovedească prin orice mijloace:
m e 1

2
martori, prezumpţii( ), etc., căci altfel acţiunea lui va fi
3
respinsă ( ); lucru, de altmintrelea, ce se va întâmpla foarte
des, fiindcă, pe lângă că sugestiunea şi captaţiunea sunt
greu de dovedit, apoi arareori asemenea procese sunt seri­
oase. Iată cum s'a exprimat, într'un proces de asemene
natură, avocatul general Delangle, înaintea Curţei de casaţie
din F r a n ţ a :

„Qui ne sait que le plus souvent Ies proces de ce genre

sont imagines p a r ceux qui n'ont pas d'autres moyens d'attaquer
un testament. S u r cent procès, c'est à peine si un réussit; aussi,
quoi de plus scandaleux! Sous les prétextes les plus frivoles et
dans u n miserable intérèt d'argent, on exhume le testateur et l'on
dirige contre sa mémoire d'insultantes accusations. Sa vie privée,
ses moeurs, ses pensées, ses habitudes les plus intimes, rien n'est
respecte; tout, a u contraire, revèt, au gre d'une polémique ardente,
4
les plus odieuses couleurs"( ).

(') L a u r e n t , X I , 139; Dalloz, Nouveau C. cimi annoté, I I , a r t . 9 0 1 ,

No. 196; Cas. r o m . Bult. 1897, p. 1186; T r i b . Ilfov,
Dreptul din 1890, N o . 53 şi din 1891, N o . 1; Cr. judiciar
din 1897, No. 17, p . 130; T r i b . P u t n a , Cr. judiciar din 1911,
N o . 84 (cu observ, noastră), etc.
2
( ) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1890, No. 5 3 ; Cas. r o m . Bult.
1897, p. 1186; B a u d r y et Colin, op. cit., I, 2 7 3 ; Dalloz, Nouveau
code civil annoté, I I , art. 9 0 1 , No. 193 şi toţi autorii. Coro­
borarea diferitelor depoziţii ale martorilor, sinceritatea şi
puterea lor de convingere este o chestie de apreciere, rezer­
vată exclusiv instanţelor de fond. Cas. rom. Bult. 1899,
p. 7 5 3 .
3
( ) S'a decis chiar că judecătorii fondului, suverani apreciatori
în interpretarea probelor ce se aduc, pot respinge, fără a
comite un exces de putere, proba cu martori produsă pentru
a stabili sugestiunea şi captaţiunea, ca motive de a n u l a r e a
unui testament, când din aite elemente supuse aprecierei lor,
ei şi-au format convingerea că n ' a u existat manopere fraudu­
loase. Cas. r o m . Bult. 1906, p. 1001, 1002 şi Drptul din
1907, No. 10. Cpr. Miehaux, op. cit., 185, p. 3 0 ; Dalloz,
Nouveau code civil annoté, II, art. 9 0 1 , No. 197, etc.
4
( ) Vezi Bédarride, Du doi et de la fraude, I, 389, p . 415,
dela care a m î m p r u m u t a t această citaţie.
 ANUL. DISP. CU TITLU GRATUIT PENTRU CAPTAŢIUNE. 45

La caz de îndoială asupra punctului de a se şti dacă Judecătorii nu

există sau nu captaţiune sau insanitate de spirit, judecă- j ^ a u f a t e a
torii nu vor putea să reducă liberalitatea, nici un text de
lege neautorizând acest mod de procedare; ei vor putea
1
numai s'o anuleze sau s'o menţie( ).
încât priveşte chestiunea de a se şti dacă liberalitatea c h e s t i e de
f a p t
este rezultatul voinţei libere a dispună torului, sau este re- '
zultatul sugestiunei ori a captaţiunei, aceasta este o pură
chestiune de fapt de atribuţia exclusivă a instanţelor de
2
fond( ).
Astfel, s'a decis că nicio captaţiune nu rezultă din faptul F a p t e care nu.
că ambii soţi şi-au făcut testamentul lor reciproc în ace- Ţ^f^nl
eaşi zi ; ,
Că afecţiunea excesivă a testatorului pentru legatar nu
este un motiv de nulitate;
Că îngrijirea dată de către o rudă unei alte rude, în
timpul boalei acesteia din urmă, precum şi insinuările în­
trebuinţate spre a complace acestei rude şi a dobândi dela
ea o favoare, nu constituesc manoperi dolozive de natura
3
a aduce anularea testamentului rudei îngrijite( ).
S'a decis însă că faptul unei persoane, lipsită de orice F a p t e care,
avere, de a-şi face testamentul său în favoarea unei alte conlutuesc^o
persoane bogate, numai în scopul de a face pe aceasta din captaţiune.
x
urmă să testeze şi ea în favoarea celei dintâi, constitue o
manoperă frauduloasă de natură a aduce anularea acestui
din urmă testament.
Tot ca o captaţiune a fost considerat şi faptul unui

(') B a u d r y et Colin, op. cit., I, 2 7 2 ; Laurent, X I , 140; D e m o ­

lombe, X V I I I , 370 şi 402 ; Dalloz, Nouveau code civil annoté,
I I , art. 9 0 1 , No. 174; A u b r y et Rau, V I I , § 654, p . 6 8 . —
Se admite însă, în genere, că anularea, mai ales pentru vio­
lenţă, nu are nevoe de a fi totală, ea p u t â n d fi şi p a r ţ i a l ă .
Demolombe, X V I I I , 4 0 1 ; Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grenier,
Don. et testaments, I, p . 649, nota c (ed. din 1844); A u b r y
et Rau, V I I , § 654, in fine, p. 6 9 ; B a u d r y et Colin, op. cit.,
I, 264, etc.
2
O ) Cas. fr. Pand. Périod. 86. 1. 177; Miehaux, Testaments, 179
şi 196, p. 29 şi 3 1 .
8
( ) Miehaux, Tr. pratique des testaments, 180 urm., p. 20 şi
deciziile citate de acest a u t o r ; Dalloz, Nouveau code civil
annoté, I I , art. 9 0 1 , No. 183 u r m .
 46 COtì. CIV. — C A R T E A i i i . — T I T . II. — C A P Ì T . li: — CONCUBINAJ.

individ de a prdìnite unei feiriei bdlnàvé, ce se aria pe patul

morţei, că ci va luà de âbţie, şi de a-i lăsa toată avèreà
să în schifa bui testamentului acestei femei care, din catiza
starei debile în bare ea se găsea, trebuia âă-şi primească
singur efectele sale, etc. (*).
Concubinajul Concubinajul nu Inai esté astăzi, prin el însuş, b do-
v a f
"zumptie* d e * " ^ i refraga bila a c'âtjtăţiunei, chiar dacă el àr • constitui
2
captaţiune. un adulter ( ), şi darurile ca şi legatele dintre concubini nu
mai sunt oprite, după bum erau îh vechiul drept francez
(art. 132 al ordonanţei din 1629 şi edictul lui Carol-Quint
3
din 1540) ( ). Părerea contrară, âiis'ţinută cu multă cbnvin-

(') Michaux, op. cit., 1 8 3 , 184, p. 29, 3D şi deciziile citate acolo.

C. portughez
şi spaniol.
( ) Troplong, op. cit., I, 572.—Cantra: Bèdel, Tr. 'de l'adultere,
2

62, p. 94 (ed. din 1826). „Sunt nule, zice àit. 1480 din codul
portughez, donaţiunile făcute de Către tin bărbat însurat con­
cubinei sale (â sua concubina)". Acest text adaogă însă că:
„nulitatea n u poate fi p r o n u n ţ a t ă decât d u p ă cererea femeei
sau a moştenitorilor ei rezervatari, sub condiţie ca această
cerere să fie introdusă în cei doi ani care au u r m a t desfa­
cerea căsătoriei". D u p ă art. 1771 din acelâş cod, nici soţul
adulter nu poate dispune prin teştaîment în favoarea compli­
celui său, de câteori dovada adulterului a fost judecătoreşte
constatată în timpnl vieţei testatorului. T r e b u e să menţionăm,
în aceeaşi ordine de idei, art. 756, § 5 din codul spaniol, care
declară incapabil de a moşteni pentru cauză de nedemnitate
(por causa de indignidad), pe acel care a fost judecâtoreşte
condamnat pentru adulterul comis cu femeea testatorului (il
condenado en juicio por adulterio con la mujer del testador).
Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 185, n o t a *
Dr. roman. L a Romani, concubinii adulteri nu puteau să-şi facă nici
d a r u r i , nici legate ( L . 13, Dig., De his qua: ut indignis
auferuntur, 3 4 , 9 ) . M a i mult încă, nici copiii născuţi din
aceste însoţiri culpabile nu puteau să primească alimente dela
tatăl lor. Vezi Troplong, loco éUprà cit., care citează îh acest
sen's părei'e'a lui R i c a r d .
3
Dr. vechiu ( ) Cpr. Pòth'ier, Don. entre-vifs, V I I I , 3 1 , p . 358, şi Don. tes-
francez. taméntaires, 151, p. 267. „Un homme qui d iécù en boncubinage
rie petti Hen léguér à Sa concubine, èi ce n'est des aliments,"
zice acest autor. Mai vezi Michaux, Testaments, Ì 8 9 , 190,
p. 3u; Zâtihâfise, Handbuch dès fr. Civìlrèchts, I V , § 649,
p. 189, nota 3 (ed. Anschutz). „Don de concubin a concubin
ne v a u t " : aceasta era règula dreptului vèchiu francez. ^Donation
eri mariage ni concubinage n e vauţ", ziceà Lòysel (Insti-
tutes coutumières, I, p. 161, regula 2 5 , éd. din l'846).
 ANULAREA DISP. ctr TITLU GRATUIT. —CONCUBINAJ. 47

4
gere ei- cil uh lux de argumentare de către IMvincourt ( ),
a rălnas izolată.
Ou toate a c e s t e a , concubinajul, pe care unele legiuiri Cazurile în
2
străine îl pedepsesc ca lin delict sui generisi ), poate da şi °°™te°dk
astăzi loc la anularea liberali ţaţei, de câteori ea este rezilltăttilioc ia anulare,
dolului şi al fratidei ; căci, în asemenea caz, consimţimântul
3
dispunătorului n'a fost dăt în deplină libertate( ).

L a Romani, unde coricubinatul era o adevărată căsătorie Dr. roman,

permisă de lege (concubinătus a lege iiòmen assumpsit) (vezi
Pothier, Don. entre-vifs, VIII, 3 1 , p. 358), nu puteà să fie vorba
de oprirea liberalităţilor între concubini. Cpr. Michaux, Tes­
taments, 187, p . 30. Vézi şi Roguin, CoUrs de droit compare
(Successions), I I I , 1224, p. 238 (Paris, 1912), care citează în
acest sens părerea lui V i t a l i ; Capuţineanu, Vices dv consen-
tement dans Ies libérălites ehtre-vifs ou testamentaires (teză
p. doctorat), p. 44 urm. Cu toate că coiicubinatul era permis
la R o m à n i , totuşi iiirtiene nu puteà să aibă, în t i m p u l căsă­
toriei, o concubiiiă în casa lui. „Nemiui licerltia conceditur,
constante matrimonio, cùncùbinam penès se habere" (L. 1, Cod.
De concubinis, 5, 26). Concubinatnl a fost oprit de î m p ă ­
r a t u l Leon, prin Novella 9 1 . Vezi T r o p l o n g , Don. et testa­
ments, L 568, in fine, p. 542.
(') Delvincourt, Cours de code Napoleon, I I , p . 209 u r m . (ed.
din 1834).
2
( ) Vezi Répert. Sirey, v° Concubinage. 73 u r m . Cpr. art.. 646
dia codul civil al cantonului Z u r i c h dela 1887, reprodus în
tom. I X ài Cortìent. noastre, p. 478, nota 1, unde a m văzut
eă societatea poate să a i b ă loc intre concubini.
3
f ) Vezi Plàniol, I I I , 2943 bis; T. H u e , V I , 74, p. 108; Répert.
Sirey, v» Góncilbinàgé, No. 4 9 ; Grenier, Don. et testaments, I,
148, p . 669 u r m . (ed. Bayle-Mouillard din 1844); L a u r e n t , X I ,
136; Demolombe, X V I I I , 396 ş i 5 6 6 ; MlchaUx, op. cit., 191 urm.,
p. 30, 3 1 ; Bédàrride, Du doi et de la fraude, I, 3 9 3 ; Troplong.
óp. cit., I, 496 şi 568 u r m . ; B a u d r y et Colin, op. cit., I, 525, 5 2 6 ;
A u b r y et Rau, V I I , § 649, p. 26, 2 7 ; Massé-Vergé, I I I ,
§ 4 1 8 , p. 3 3 , nota 6; Sirey et Gilbert, Code civil annoté, I I ,
art. 9 0 1 , No. 48 şi art. 902, No. 16; Bonnet, Dispositions
par cóntrM de mdriage et èntre épotix, I I I , 889 u r m . ;
Roguirì, Cours de droit co'Mparé (Successions), I I I , 1227,
p. 2 4 0 ; T r i b . P a r i s , Pand. Period., 9 1 . 2. 153; D . P. 95.
2. 1 1 5 ; T r i b . Iaşi, Òr. judiciar din 1902, No. 8 4 ; C. Amiens,
Cr. judiciar din 1912, No. 77.—Curtea de casaţie a decis,
de asemenea, că dacă concubinajul nu mai constitue astăzi
o incapacitate în privinţa liberalizaţilor î n t r e vii şi testa­
mentare dintre concubini, totuşi el este o prezumpţie pu-
 48 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — E R O A R E A .

Eroarea. Până acum am vorbit numai de violenţă şi de doi.

Ce trebue să decidem în privinţa erorei, care poate să vi­
l
cieze şi ea voinţa dispunatorului (art. 953) ( ) ?
Eroare sub- Pentru ca eroarea să poată aduce anularea unei clis-
stanţiaiă. p jţ^
0Z titlu gratuit, ea trebue să fie substanţială, adecă
c u

să se stabilească că eroarea este cauza liberalităţei : nisi

2
probetur alias legaturus non fuisse( ).
Obiectul ero- Eroarea poate să fie relativă la identitatea persoanei
rei
' donatarului sau legatarului, in ipso corpore hominis
(L. 9, Pr., Dig., De heredibus instituendis, 28, 5), la cali­
tatea acestei persoane, la însuş lucru dăruit sau legat, in
t e r n i t ă a manoperelor dolozive întrebuinţate de un concubin
spre a despoeà pe celalt concubin de averea sa. (Bult. 1899,
p. 753 şi Cr. judiciar din 1899, N o . 29). P r i n c i p i u l astfel
pus de Curtea de casaţie ni se pare inadmisibil, p e n t r u c ă
nicio p r e z u m p ţ i e legală nu poate să existe fără un a n u m e
text de lege; or, legea actuală nu edictează nicio p r e z u m p ţ i e
de fraudă în privinţa liberalităţilor dintre concubini. O ase­
menea prezumpţie nu este statornicită de lege decât în cazu­
rile excepţionale, prevăzute de a r t . 809 şi 810. T o t ce se
poate deci zice în specie, este n u m a i că liberalitatea va puteà
fi anulată, conform d r e p t u l u i comun, dacă se va dovedi că i
existat sugestiune sau captaţiune, adecă manopere frauduloase
de n a t u r ă a vicia libertatea consimţimântului d i s p u n a t o r u l u i .
Vezi în această privinţă observaţia oe am publicat în Cr.
judiciar din 1902, No. 38, p . 320, a s u p r a unei cărţi de j u ­
decată a judecătoriei ocol. Olt-Topolog (Argeş), care a pus
în principiu, că o concubină nu poate fi considerată ca in­
trând în prevederile legei pentru servitori din 16 I u n i e 1892,
î n t r u c â t concubina n u este e n u m e r a t ă în suszisa lege, enu­
m e r a r e care, fiind limitativă, nu se poate întinde şi a s u p r a
altor persoane neprevăzute de lege.
Şi fiindcă vorbim de concubinaj, care este pedepsit de
unele legiuiri străine ca u n delict sui generis (vezi p a g . 47,
nota 3), vom menţiona o decizie a Curţei de casaţie din
F r a n ţ a , care a pus în principiu că o donaţiune ascunsă s u b
forma u n u i contract cu titlu oneros, poate fi a n u l a t ă ca fiind con­
t r a r ă bunelor m o r a v u r i (art. 968), când se stabileşte că ea n ' a
avut altă cauză decât concubinajul. Cas. fr. Pand. Period. 87.
1. 197.
(') Vezi a s u p r a erorei în materie de liberalităţi între vii şi tes­
tamentare, E o g u i n , Cours de droit compare (Successions),
I I I , 1204 bis, urm., p . 227 u r m . (Paris, 1912).
2
( ) L . 72, § 6, Dig., De conditionibv? et demonstrationibus, 35,
1. Cpr. art. 2078 C. german.
 ANULAREA DISP. CU TITLU GRATUIT P E N T li U EROARE. 49

{
re, in corpore rei (L. 9 § 1, Dig., loco cit.,){ ) şi, infine,
la cauza determinantă a donaţiunei sau legatului.
In toate aceste cazuri, liberalitatea va fi anulată,
2
pentrucă voinţa dispunătorului n'a fost liber exprimată ( ).
Eroarea de drept, când este cauza determinantă a dis- Eroare de
poziţiei, o infectează de acelaş viciu radical ca şi eroarea f a t d r e
P
l d e

de fapt, pentrucă. în ambele cazuri, voinţa exprimată de

3
dăruitor sau testator nu este dreaptă şi sănătoasă! ).
Art. 731 urm. din codul Calimach (570 urm. O. aus- c. Calimach.
A t t 3 1 urm
triac) dispune, în această privinţă, că înfiinţata greşală a ' '
testatorului (textul corespunzător austriac zice eroarea esen­
ţială, ein wesentlicher Irrthum) face neputernică orân­
duirea lui. Si înfiinţată g T e ş a l a este atunci când tes­
tatorul nu nimereşte persoana pe care voea s'o rânduească
moştenitor (orânduitul, de exemplu, un copil străin drept
al său), sau nu nimereşte obiectul, adecă lucrul pe care
voia să-1 lase altuia, dând un lucru străin.
Dacă, din întâmplare, s'a greşit numai numele de botez c. calimacii.
4 Art 7:i8
sau porecla familiei moştenitorului ( ), sau descrierea obiectului - -
legat, orânduirea este puternică, fiindcă în testament mai
pe larg se talcueşte voinţa testatorului (art. 733 C. Calimach.
5
571 V. austriac)! ). (Vezi infra., p. 105, nota 2).

(!) „Si quis in corpore errahit, non debebitur. L. 4, Pr., Dig.,

De legatis et fideicommissis, X X X , 1°.
2
( ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 389 u r m . ; L a u r e n t , X I , 128;
T. H u e , V I , 7 2 ; Planiol, III, 2 8 7 9 ; B a u d r y et Colin, op. cit.,
I, 261 u r m . ; A u b r y et Rau, V I I , § 654, p. 6 6 ; Masse-Verge,
III, § 4 2 1 , p. 52, nota 1; Dalloz, Nouveau code civil annoté.
I I , art. 9 0 1 , No. 146 urm., etc.
3
( ) Cpr. Troplong, op. cit., I, 5 0 4 ; A u b r y et Rau, V I I , § 654,
p. 6 6 ; B a u d r y et Colin, op. cit., 1,263; C a p u ţ i n e a n u , op cit.,
p. 98, etc. Am constatat că acest din u r m ă autor, în teza
sa suscitată, de altfel bine scrisă, reproduce la pag. 9 5
urm., mai multe părţi din tom. I V al Coment, noastre (ed.
1-a), uitând însă de a menţiona această lucrare.
(*) Cpr. L. 4, Cod, De tettamentis, 6, 2 3 .
6
( ) Cpr. Troplong, op. cit., I, 5 0 5 . — S ' a decis, în consecinţă, că
eroarea comisă de testator a s u p r a numelui de botez sau de
familie al l e g a t a r u l u i , nu atrage nulitatea dispoziţiei, dacă
judecătorii au elemente suficiente pentru a determina persoana
gratificată, şi numai când n'ar exista niciun indiciu spre
a se decide care este persoana gratificată, dispoziţia fiind în-

58 7 9 4 (
 50 COD. C I V . — C A B T . I I I . - T I T . II.—CAP. I I . — I N C A P A C 1 T . INTEEZIŞILOR.

C. Calimach. In privinţa motivului determinant al liberalităţei. codul

Art. 734. Calimach ave următoarea dispoziţie: „Are putere orându­
irea testatorului, zice art. 734 din acest cod (572 C. aus­
triac), şi de nu se va adeveri pricina pe care au scris-o
în testamentul său, că îndemnându-se au rânduit moşte­
nitor pe cel scris, zicând poate că el îi este dator, sau că
moştenitorul i-a făcut bine, ori vreo slujbă, ori că este mul­
ţumit de dânsul, sau dacă se lasă cuiva moştenire sau le-
. gatum, numindu-1 fiu sau frate, măcar că nu-i era nici fiu,
nici frate, căci o asemenea arătare nu vătăma nici pe moş­
tenitor, nici pe legatar" (M.

2° Despre interzişi.—Incapacitatea de drept.

Pană acum ne-am ocupat numai despre persoanele

care au rămas integri status, adecă a căror situaţie juridică
n'a fost întru nimic schimbată. Ce trebue să decidem în
privinţa interzişilor (art. 435) ?
Incapacitatea Liberalità tea, fie între vii, fie prin testament, făcută de
interzişilor. j terzis, în urma publicărei hotăra rei de interdicţie si
U ] 1 n
1
Art 448 L3.
"oiv. -
înainte de ridicarea acestei incapacităţi, trebue cu orice preţ
să fie anulată, chiar dacă a fost făcută într'un interval
lucid, pentrucă interzisul este presupus lipsit de facultăţile
sale intelectuale în tot timpul interdicţiei, prezumpţie care
nu poate fi răsturnată prin dovada contrară. Aşa dar, inter­
zisul este incapabil de a dispune în tot timpul interdicţiei,
atât prin donaţiuni între vii cât şi prin testamente (art. 448),
2
după cum dispune anume codul italian (art. 763 şi 1052) ( ).
tunecoasă, va fi considerată ca neavenită. Judecat, ocol. Stre-
h a i a (Mehedinţi), Cr. judiciar din 1901, No. 46, p . 3 7 3 .
C. portughez. (') î n c â t priveşte lipsa de cauză în liberalităţile între vii sau
Art. 1740. testamentare, vezi Planiol, I I I , 2509 şi 2518. „ E n u n ţ a r e a
unei cauze falşe sau adevărate, însă contrară legilor {contraria
â lei), anulează întotdeauna dispoziţia fproduz sempre a
nullidade da disposicao), zice a r t . 1746 din codul portughez
dela 1867.
2
( ) Cpr. Berton, L'art de faire soi-meme son testament, 7, p. 17,
şi 18; L a u r e n t , V, 304 şi X V I I I . 108, 108 bis; D e m a n t e ,
I V , 17 bis 111; Marcadé, I I I , 4 8 7 ; Arntz, I, 798, 799 şi I I ,
1726; Mourlon, II, 5 4 0 ; Troplong, op. cit., I, 4 6 2 ; Planiol, I,
2078, 2084 şi I I I , 2 8 9 8 ; T. H u e . ì l i , 519 şi V I , 7 6 ; B a u d r v
 INCAPACITATEA INTERZ1ŞIL0K. 51

Cât pentru donaţiunile şi testamentele făcute înainte Validitatea

de publicarea interdicţiei, ele sunt valide, dacă dispunătorul ™*i£te ^ " p u ­
se bucura de întregimea facultăţilor sale intelectuale, căcibiic. interdic-
1 161
pronunţarea interdicţiei nu are efect retroactiv ( ). * '

et Colin, op. cit., 1, 2 4 4 ; Saintespès-Lescot, op. cit., I, 1 4 9 ;

A u b r y et Kau, I, § 127, ab initio, p . 807 (ed. a 5-a) şi V I I ,
§ 6 4 8 , p. 14, text şi nota 6 (ed. a 4 - a ) ; S. Rădulescu, Dreptul
din 1908, No. 18, p . 140; Sirey et Gilbert, Code civil annoté,
II, art. 9 0 1 , N o . 10, p. 3 5 , 36, etc. Vezi şi tom. I I I , partea I-a,
al Coment, noastre, p . 6 1 , text şi nota 3 . — Cu toate acestea,
chestiunea este controversată şi unii susţin că interzisul poate,
în intervalele lucide, să dispue, atât prin donaţiune cât şi
prin testament (vezi Merlin, Répert., v° Interdit, § V I , No. 1
şi Testament, S-a 1, § 1, a r t . 1, No. 6 ; Valette, Explic, som-
maire du î-er livre du code Napoleon, p . 3 6 3 , 364), iar alţii
voesc ca, în intervalele lucide, interzisul să poată dispune
n u m a i prin testament. Vezi în acest din u r m ă sens, Coin-De-
lisle. op. cit., a r t 9 0 1 . No. 10; Demolombe, V I I I , 647 şi
X V I I I , 3 7 1 ; Massé-Vergé, I I I , § 417, p. 2 5 , nota 4. Cpr.
art. 725 şi 1156 C. Calimach (567, 865 C. austriac).
(') Vezi tom I I I , partea I-a, al Coment, noastre, p. 58 (ed a 2-a) Art. 503 d i n
şi autorităţile citate acolo în nota 1. — A r t . 503 din c o d u l t , o d u )
francez
francez, eliminat de legiuitorul nostru, dispune că actele a n ­
terioare interdicţiei vor puteà fi anulate, dacă cauza inter­
dicţiei era notorie în momentul când actele au fost făcute,
şi această dispoziţie, d u p ă părerea tuturor, nu se aplica la
donaţiuni şi testamente. Vezi L a u r e n t , X I , 1 0 9 ; Demolombe,
X V I I I , 3 5 6 ; Demante, I V , 17 bis I V , etc.
A r t . 503 din codul francez fiind eliminat de legiuitorul Consecmţile
nostru, de aci rezultă că, la noi, de câteori se va atacà un ^ " ^ g ^ f r
act făcut de o persoană care, în u r m ă a fost interzisă, recla- din codul
mântui va trebui să dovedească, conform dreptului comun nostru. A p l i c ,
a r t 9 4 8
(art. 948), că acea persoană nu se bucura de uzul raţiunei - -
în momentul facerei actului, de oarece prezumpţia de conti­
nuitate a demenţei, care-şi are loc în dreptul francez, ca şi
în cel italian ( a r t . 336) (semel demens, semper talis prwsumiturj,
nu poate, în lipsa unui text expres de lege, să existe în
d r e p t u l nostru. Vezi autorităţile citate în tom. I I I , partea I-a,
a l Coment, noastre, p . 5 8 . nota 2, la care trebue să adăo-
g ă m : T r i b . laşi şi Argeş, Dreptul din 1909, No. 24 şi 8 0 ;
C. Bucureşti, Dreptul din 1 9 0 1 , No. 35, etc.
D a r dacă, în dreptul nostru, actele făcute înainte de p u - Cazul când
ter 1 1 c a r a u
blicarea hotărîrei de interdicţie nu pot fi anulate, când cauza ^ . ' ?
. . . . . , , , , * w i * , w , , , contractat c u
interdicţiei era i n deobşte cunoscuta, decât daca se dovedeşte interzisul a u
că, în momentul facerei actului, cel ce 1-a făcut nu puteà fost de rea
«onsimţi, totuşi asemenea acte trebuesc anulate, chiar fără credinţa.
 52 COD. C I V . — C A E T . III.—TIT. I I . - C A P . I I — INCAPACIT. INTBEZIŞILOE.

c. Calimach. „Orânduirea voinţei celei de pe urmă, care .s'a făcut

Art. 729. j g j j ^ e doboară, zice art. 729 din codul Calimach
u n u g e

575 C. austriac), din pricinile în urmă întâmplate; căci,

după regula obştească, cele din început temeinice nu se do­
boară de cele în urmă întâmplate".
Persoanele in- Aceeaşi soluţie este admisibilă în privinţa persoanelor
n r u n
stabu*ment'de' * ^ ^ * '
n
stabiliment de alienaţi, conform legei din
e r n a e

alienaţi, con- 1894, fără a fi fost interzise. Testamentul acestor persoane

form^egei din p t e à fi menţinut sau anulat, după cum judecătorii se
v a U

vor convinge, din probele ce va aduce reclamantul, că

testatorul se bucura sau nu se bucura de întregimea minţei
sale, în momentul facerei actului (').
Neapiic. Venim acum la o chestiune foarte controversată în
actele c i f titì dreptul t i şi anume : aceea de a se şti dacă art. 449
n o s r u

2
gratuit, din codul civil( ) este sau nu aplicabil la actele cu titlu
Controversă. g t u i t : donaţiuni sau testamente? Negativa este în genere
ra
3
şi cu drept cuvânt, admisă în Franţa ( ). Proiectul art. 901
(dispoziţie finală), prevedea, în adevăr, că atât donaţiunile
cât şi testamentele să nu poată fi atacate pentru cauză de
smintire, decât în cazurile şi după modurile prescrise de
art. 499, dispoziţie care s'a suprimat în urma observaţiilor
foarte judicioase ale lui Cambacérès şi Emmery (*).

această dovadă, dacă terţii care a u contractat cu cel pretins

în stare de a fi interzis, au fost de rea credinţă, p e n t r u c ă
altfel s'ar încuraja frauda, lăsându-se fără a p ă r a r e pe cei
în stare de a fi interzişi, tocmai faţă cu acei care, cunoscând
starea lor, voesc să profite de ea. Vezi tom. I I I , p a r t e a 1-a
suscitat, p. 59, ad notam şi T r i b . Argeş, Dreptul din 1909,
No. 80, p. 6 3 8 ; C. Craiova, S-a I I , decizia No. 187/910.
(') Opr. Berton, Dart de faire soi-mème son testament, 18, p . 19.
3
Textul ( ) A r t . ^49 dispune că, d u p ă moartea unei persoane, actele
art. 4 4 9 C. civ. săvârşite de ea nu vor m a i puteà fi atacate pentru smintire
de minte, decât în cazul când interdicţia acelei persoane a r
fi fost p r o n u n ţ a t ă sau cerută înaintea morţei sale, afară de
cazul când dovada smintirei minţei rezultă chiar din c u p r i n ­
derea actului ce se atacă.
3
() Vezi autorii citaţi în tom. I I I , partea I, al Coment, noa­
stre, p . 71, nota 2, la care trebue să a d ă o g ă m : L a u r e n t , X I ,
1 1 0 ; Demolombe, V I I I , 674 şi X V I I I , 3 5 5 ; Mourlon, I I ,
5 8 6 ; Demante, tom. I I , 276 frisili şi tom. I V , 17 bisII; A r n t z , I,
805 şi II, 1 7 2 2 : Alex. Degré, Dreptul din 1891, No. 35, etc.
4
() Locré, Législ. civile, X I , p. 132, No. 21 şi p. 334, No. 8 4 .
 MINORII MAI MICI DE 16 A N I . — A R T . 806, 1231. 53

Aşa dar, cu toate ca un dăruitor sau testator ar fi

încetat din viaţă, fără ca interdicţia să fi fost pronunţată
sau măcar provocată şi fără ca smintirea să rezulte din
cuprinsul actului, totuşi liberalitatea va putea fi atacată
pentru cauză de smintire, căci art. 449 dela titlul interdic­
ţiei nu se referă decât la actele ordinare ale vieţei civile
şi este străin de materia dispoziţiilor cu titlu gratuit, care
vor puteà fi atacate conform dreptului comun, de câteori
1
autorul lor a fost lipsit de raţiune( ). Această chestiune,
pe care o atingem aci numai în treacăt, a fost mai pe larg
discutată în tom. III. partea • i-a, al Coment, noastre, p. 71
urm. (ed. a 2-a).

3o Despre minorii mai mici de 16 ani.—Altă incapacitate de drept.

Art. 806. —- Minorul m a i mic de 16 ani nu poate dispune

2 3
nici într'un fel ( ), afară de excepţiunile regulate la capitolul I X ( )
al acestui titlu. (Art. 342, 434, 807, 809. 936 urm., 1 1 6 1 , 1231
C. civ. A r t . 903 C. fr.)
Art. 1231.— Minorul, care este capabil de a se căsători ( ),4

!
( ) Cu toate acestea, atât j u r i s p r u d e n ţ a noastră cât şi puţina
doctrină ce avem este în sens contrar. Vezi tom. I I I , partea I
al Coment, noastre, p. 7 1 , nota 3 (ed. a 2-a) şi autorităţile
citate acolo, la care trebue să adăogăm. T r i b . Ilfov, Dreptul
din 1891, No. 1.
2
( ) A d e c ă : nici prin donaţiune, nici prin testament. Demolombe, ^ r t §07.
X V I I I , 412. — Cât p e n t r u minorul, care a împlinit vârsta
de 16 ani, el poate dispune n u m a i prin testament şi numai
într'o limită oarecare (art. 807).
3
( ) Acest capitol ar t r e b u i în realitate să fie capit. V I I . Vezi
infra, explic art. 936 u r m .
4
f ) P e n t r u ca minorul să a i b ă capacitatea de a face donaţiuni
viitorului său soţ, prin contractul de căsătorie, el t r e b u e să
aibă vârsta legiuită spre a se puteà căsători, adecă 15 ani
împliniţi în privinţa femeilor şi 18 ani împliniţi în privinţa
b ă r b a ţ i l o r (art. 127), a f a r ă de cazul când soţii a r fi do­
bândit o dispensă legală (art. 128). Cpr. D e m o l o m b e , X V I I I ,
4 1 4 ; Rodière et Pont, Contrat de mariage, I, 38, etc.—S'a
decis, în consecinţă, că u n act dotai, făcut fără respectarea
dispoziţiilor art. 1231, de un soţ care nu aveà 18 ani î m ­
pliniţi şi care n'a fost asistat de nimene, este izbit de o nuli­
tate absolută. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1 9 1 1 , No. 77, p. 613.
Vezi explic, art. 1231 în tom. V I I I al Coment, noastre,
 54 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . II. — CAPIT. II. — A R T . 806, 1231.

este capabil de a face orice convenţiuni relative la contractul său

de căsătorie. Acele convenţiuni făcute de dânsul sunt valabile, dacă
a fost asistat, la facerea lor, de persoanele a căror consimţimânt
:
este necesar p e n t r u validitatea căsătoriei ( ) . (Art. 127 u r m . , 8 0 6 ,
936 u r m . , 1161 C. civ. A r t . 1398 C. fr).
Dr. roman. La Romani, minorul nu puteà dispune de averea sa
2
prin acte între vii, chiar dacă împlinise vârsta de 16 anii ).

p. 50 u r m . — C a p a c i t a t e a minorului trebue să existe nu n u m a i

în momentul celebrărei căsătoriei, d a r şi în momentul fa­
cerei convenţiei matrimoniale, căci donaţiunea se face prin
contractul matrimonial. Demolombe, XA'III, 4 1 5 , 4 1 6 ; D u -
ranton, V I I I , 1 8 3 ; Saintespès-Lescot, op. cit., I, 1 7 1 , etc.
Din cele mai sus expuse rezultă că, dacă femeea s'àr fi
căsătorit înainte de 15 ani, iar b ă r b a t u l înainte de 18 ani
(art. 127), fără a fi dobândit dispensa legală (art. 128), dona­
ţiunile făcute de unul din soţi celuilalt, chiar cu asistenţa şi
consimţimântul celor în drept ( a r t . 1231), n ' a r fi valide, deşi
nulitatea care ar rezulta din neîndeplinirea vârstei legiuite
a r fi fost acoperită conform art. 167, şi căsătoria n ' a r mai
puteà fi a n u l a t ă din această cauză. Demolombe, X V I I I , 416.
Cu toate acestea chestiunea este controversată. Vezi tom.
V I I I al Coment, noastre, p . 52 şi 5 3 .
a
D r roman. l - R o m a n i , nulitatea căsătoriei pentru neîndeplinirea vârstei
nubile a femeei lăsa însă să subsiste convenţiile m a t r i m o ­
niale. Quod vir ei, qucc nondum viripotens
v nupserit, dona-
verit, ratum futuro existimo", zicea jurisconsultul L a b e o n .
( L . 6 5 , Dig., De donationibus inter virum et uxorem, 24, 1).
Dota trebuia, în adevăr păstrată femeei, pentru ca ea să se
poată căsători în văduvie. „Reipublicco interest mulieres dotas
salvas habere, propter quas nubere possunt." ( L . 2, Dig.,
De jure dotiurri, 23, 3).
(') Vezi în privinţa dreptului roman, L . 8, Dig., De pactis do-
talibus, 2 3 , 4 ; L . 6 1 § 1 şi L . 73, Dig., De jure dotium,
23, 3, etc.
2
( ) A r g u m e n t ex L, 165, Dig., De div. regulis juris antiqui,
50, 17 şi ex L . 3, Cod, De integrum restitutione, etc. 2, 2 2 .
C. Calimach. Codul Calimach cerea pentru donaţiuni aceeaş capacitate ca
. şi pentru facerea tocmelilor în genere (art. 1262). Minorii
pană la 14 ani, p a r t e bărbătească, şi 12 ani p a r t e femeiască,
nu puteau nici î n t r ' u n fel, nici să dea nici să primească o
făgăduinţă (art. 1156 C. Calimach, 865 C. austriac). E i puteau
însă să primească o donaţiune, pentrucă aceasta era spre
folosul lor (art. 1157 C. Calimach, 8 6 5 C. austriac). „Namque
placuit meliorem quidem suam conditionem licere eis facere,
etiam sine tutoris auctoritate; deteriorem vero, non aliter
quam tutoris auctoritate". (Instit.. P r . , m medio, De auctoritate
 MINORII MAI MICI D E 16 ANI.— ART. 806, 1231. 55

Astăzi, minorul, tie el sub puterea părintească, fie sub Dreptul ac-
1
tutelă, sau chiar emancipat prin căsătorie . este absolut "atea"mino - 0 1

incapabil de a dispune de bunurile sale pănâ la împlinirea riior.

vârstei de 16 ani. Odată însă această vârstă îndeplinită, el
poate dispune prin testament într'o limită oarecare (art. 807),
în favoarea oricărei persoane afară de tutorul său (art. 809).
El rămâne însă, în principiu, incapabil de a dispune de
averea, sa prin daruri între vii, pentrucă nu are încă ju­
decata destul de matură (integritas mentis), quia nullum
eoruiH animi judicium est( ). Donaţiunea este, în adevăr,
2

un act mai grav decât testamentul, pentrucă ea îşi pro­

duce de îndată efectele sale şi este, în principiu, irevoca­
3
bilă, Lgând pentru totdeauna pe dărui tor (art. 801)( ).
Prin excepţie însă('), minorul mai mic de 16 ani, E x c e p t d e l a
regu e m A 1
capabil de a s e căsători, poate, cu asistenţa celor în d r e p t , * a s

să d e a viitorului său soţ totul sau parte din averea sa

(art. 936, 1231); şi el nu are, în asemenea caz, acţiunea
în resciziune, dacă donaţiunea a fost făcută cu consimţi­
mântul celor în drept (art. 1161), pentrucă asistenţa ascen­
denţilor sau a familiei sale îl garantează în contra pro­
priei sale inexperienţe şi oricărui soiu de surprinderi.
Aceasta nu este decât aplicarea maximei cunoscute: ITa-
5
bilis ad nwptias, habilis ad pacta nuptialia ( ).

tutorum, 1, 21). — î n c â t priveşte capacitatea minorului de

a face un testament, vezi infra, explic, a r t . 807, p. 57 u r m .
(') Vezi infra, p . 5 9 .
(") Instit., § 1, Quibus non est permissum facere testamentum, 2, 12. Dr. internaţio-
3
() Vezi T. H u e , V I , 8 1 ; B a u d r y et Colin, op. cit., I, 280 şi a u t o - nai. STATUT
rităţile citate acolo. Dispoziţia art. 806, ca şi acea a art. 807, personal,
prin care se permite minorului ajuns la vârsta de 16 ani să
testeze într'o limită oarecare, nu determină p a r t e a de care
el poate dispune, ci capacitatea persoanei acelui minor (statut
personal); de unde rezultă m a i multe consecinţe importante,
pe care le vom expune mai la vale, p. 6 1 , 62.
4
() E x c e p ţ i a poate fi de folos în ipoteza căsătoriei unei fete în
vârstă de 15 ani (art. 127) sau a n n u i băeat, care a dobândit
dispensa legală dela Rege (art. 127, 128). Cpr. T. H u e , V I ,
80, p. 1 1 5 ; Acollas. I I , p. 392, etc.
(°) Minorul capabil de a se căsători puteà, în adevăr, să facă şi D r . roman,
la Romani, toate convenţiile relative la contractul său m a t r i ­
monial. Convenţiile şi donaţiunile făcute prin acest contract
erau valide ( L . 28, Cod, De jure dotium, 5, 12).
 56 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 806, 1231

Facerea unei Chestiunea este însă de a se şti dacă această excepţie

a u c a
ettrelotul mi- P
s e
numai la donaţiunile ce viitorul soţ poate să facă
nor, soţului celuilalt prin contractul de căsătorie. Cu alte cuvinte, mi-
n o r u
Controverss. l poate el, în timpul căsătoriei, să facă o donaţiune
soţului său (art. 937 urm.)'? Chestiunea este controversată
şi mai delicată la noi decât în Franţa. In adevăr, art. 806
din codul civil nu ne trimite la art. 1231, care, cu ade­
vărat, vorbeşte de convenţiile ce minorul face prin con­
tractul de căsătorie şi in vederea căsătoriei sale, ci la ca­
pitolul IX, sau mai bine zis, la capitolul VII al titlului
de faţă (art. 936—940), unde, în legea noastră, nu găsim
nieio dispoziţie privitoare la minori. S'ar puteà deci foarte
bine susţine că, la noi, donaţiunile făcute de un minor în
timpul căsătoriei, în favoarea soţului său, sunt perfect va­
lide, pentrucă capitolul la care ne trimite art. 806 se ocupă
atât de donaţiunile ce pot fi făcute de unul din viitorii
soţi celuilalt, prin contractul de căsătorie (art. 936), cât şi
de donaţiunile ce unul din soţi poate face celuilalt în tim­
pul căsătoriei (art. 937 urm.); cu atât mai mult cu cât
această soluţie este admisă de unii chiar în Franţa (M, unde
capit. IX (corespunzător cu al VII-lea al nostru) cuprinde
o dispoziţie privitoare la minori, şi anume: art. 1095 (eli­
minat de legiuitorul nostru), după care minorul nu poate,
prin contractul de căsătorie, să dispue prin donaţiuni în
favoarea celuilalt soţ decât cu asistenţa şi consimţimântul
celor a căror intervenţie este neapărată pentru validitatea
căsătoriei, dispoziţie la care, de bună seamă, a înţeles a se
referi legiuitorul francez.>
Cu toate acestea, părerea contrară admisă generalmente
şi în Franţa, după care art. 806 a înţeles a face excepţie
dela incapacitatea minorului numai în privinţa donaţiunilor
ce el .ar face celuilalt sot^ prin contractul său de căsătorie,
ni se pare mult mai juridica, căci este necontestat că aceasta
excepţie a fost admisă mimai în vederea căsătoriei şi pentru
înlesnirea ei, raţiune care nu mai există în urina celebrarci
căsătoriei. Atât din scopul pe care legiuitorul îl urmăreşte,

(') Vazeille, Don. el testaments, II, art. 904, No. 2, p . 123 (ed.
din 1837); Saintespès-Lescol, Idem, I, 172, p. 267 u r m . ;
T r i b . Périgueux, D . P . 67. 2. 165, etc.
 MINORII CARE AU ÎMPLINIT 16 ANI.— ART. 807. 57

cât şi din art. 1231. rezultă deci că numai acele donaţiuni

sunt valide, care au fost făcute de minor soţului său, în
vederea căsătoriei fi prin contractul său matrimonial. Nu
se poate zice, în adevăr, că revoeabilitatea donaţiunilor
făcute în timpul căsătoriei, admisă de art. 937, ar pune pe
soţul minor la adăpost de orice pericol, căci slăbiciunea
care 1-a făcut să dispue de averea sa l-ar îinpedica de a re­
1
voca donaţiunea ( ).

Despre persoanele capabile de a testa şi incapabile

de a dărui.

Persoanele incapabile de a dărui şi capabile de a testa

sunt următoarele: 1° minorii care au împlinit vârsta de
16 ani (art. 807); 2° majorii puşi sub consiliul judiciar,
fie pentru slăbiciune de minte (art. 445), fie pentru risi­
pire (art. 458 urm.);' 3° femeile maritate (art. 199. 208):
4° faliţii (art. 720 ( A coni.); 5° şi în fine, cei aflaţi în
stare de interdicţie legală în urma unei condamnări tem­
porare la munca silnică sau la recluziune (art. 13 şi 16
C. pen.).

1° Minorii care au împlinit vârsta de 16 ani.

Art. 807. — Minorul de şasesprezece 2

ani( ) poate dispune

(') Cpr. L a u r e n t , X I . 142 şi X V , 3 3 7 ; Demolombe, X V I I I , 417

şi X X I I I , 4 6 2 ; Marcadé, I I I , 495, şi I V , 3 2 8 ; Demante, I V ,
276 Us I I I ; Masse-VERGE, I I I , § 417, p. 3 1 , nota 19 şi § 522,
p. 335, nota 6; A u b r y et Itavi, V I I , § 648, p. 19, nota 2 1 ;
Zacharise, Handbuch des fr. Cicilrechts, I V , § 658, p. 230,
nota 15 (ed. Crome); Arntz, I I , 2 3 1 6 ; Mourlon, I I , 105; Thiry,
I I , 5 4 1 ; Miehaux, op. cit.. 237, p. 3 7 ; Levassenr, Quotiti
disponiate, No. 6 3 ; Acollas, I I , p. 392, 3 9 3 ; T r o p l o n g ,
op. cit., I , 587 şi I V , 2 6 4 5 ; Coin-Delisle, op. cit., art. 1096,
No. 9, p. 6 0 2 : T. H u e , V I , 8 0 ; Baudry et Colin, op. cit,
I , 2 7 9 ; Planiol, I I I , 2 8 9 7 ; Sirey et Gilbert, Code civil annoté,
I I , art. 9 0 3 , No. 5 ; Dalloz, Nouveau Code civil annoté, I I ,
art. 9 0 3 , 904, 'No. 3 ; C. Bordeaux, D. P . 67. 2. 125; Sirey,
67. 2. 1 4 5 ; Cas. fr. Sirey, 4 3 . 1. 2 7 3 , etc. Vezi şi infra
(tom. I V , partea I I ) , explic, art. 937.
2
( ) P r i n minor de 16 ani (parvenu à Vage de 16 ans, d u p ă ^ e înţelege s e

cum se exprimă textul francez), trebue să înţelegem, ea şi în prin minor de

 58 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . I I . — ART. 807.

prin testament (') şi n u m a i pentru j u m ă t a t e din bunurile de care,

d u p ă lege, poate dispune majorul. ( A r t . 342, 8 0 6 — 8 0 9 , 847 u r m . ,
937 O. civ. A r t . 904 C. fr.)'

art. 809 (vezi infra, p. 117 nota 1), acel care a împlinit
vârsta de 16 ani, prin opoziţie cu minorul mai mic de 16
ani, de care se ocupă art. 806. In adevăr, pentru a se puteà
zice că cineva are 16 ani, trebue să aibă cel puţin 16 ani
şi o zi. Opr. Mourlon, I I , 5 4 2 ; Demolombe, X V I I I , 4 0 8 ;
L a u r e n t , X I , 143; Planiol, I I I , 2 8 9 2 ; Michaux, op. cit.,
232 urm., p . 3 6 ; T . H u e , VI, 8 0 ; Demante, I V , 22 bis I I ;
A u b r y et Bau, V I I , § 648, p. 19, text şi nota 19. Massé-
Vergé, I I I , § 417, p . 3 1 ; T r o p l o n g , Don. et testaments, I,
5 8 9 ; Saintespès-Lescot, Idem, I, 177; B a u d r y et Colin, Idem,
I, 280 ; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 904, No. 2.
Cpr. Cas. r o m . Bult. 1897, p. 1 1 3 3 ; Dreptul din 1892, No. 6 2 ;
Cr. judiciar din acelaş an, N o . 3 6 ; Degré, Ser. juridice, I,
p . 70 u r m . şi Dreptul din 1897, No. 68. Tot astfel se înţe­
legeau lucrurile şi la E o m a n i . Vezi L. 48, Dig., De conditi-
onibus et demonstrationibus, 35, I. — Contrà: Bernardi, Do­
nations, p. 29 u r m . , după care minorul de 16 ani a r fi cel
care ar fi intrat n u m a i în al 16-lea an. Deşi a m fost şi noi
în ediţia I-a de această părere, totuşi credem astăzi că ea este
inadmisibilă, fiindcă legiuitorul actual n'a admis m a x i m a
annus inceptus pro completo habetur, admisă de A n d r . Donici,
(§ 10, capit. 35). Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 548,
text şi nota 1 (ed. a 2-a); tom. II, p. 633, nota 3 ; tom. V I I I ,
p. 52, nota 1 (la art. 1161 şi 1231). Când legiuitorul voeşte
să vorbească de un minor care n'a împlinit încă vâ*rsta de
16 ani, el se e x p r i m ă altfel. Vezi, de exemplu, art. 330. Cpr.
art. 127, 1 3 1 , 139, 141, 154,331, 342, 422, 4 2 3 , 434 C. civil, etc.
Vârsta de iti Aşa dar, pentru ca un minor să poată dispune prin tes­
arli trebue să tament, conform art. 807, el trebue să aibă 16 ani îm.pliniţi,
fie împlinita. ^ pentru ca el să aibă 16 ani împliniţi trebue să fi expirat
ultima zi în care el împlineşte vârsta de 16 ani, căci această
zi face parte din anul al 16-lea. Vezi în acest sens, Bugnet
a s u p r a lui Pothier, Don. itstamentaires, V I I I , p. 260, nota 1;
Demolombe, V I I I , 407 şi X V I I I , 4 0 9 ; Michaux, Testa­
ments, 234, p. 36, 3 7 ; Berton, L'art de faire soi-mème son
testament, 2 1 , p. 2 1 , etc. — Contra: Pothier, Don. testamentaires,
V I I I , 1 3 1 , p. 2 6 0 ; Coin-Delisle, op. cit., art. 903, No. 6,
p. 92, etc., d u p ă care ziua începută a r fi considerată ca îm­
plinită, conform L . 5, Dig., Qui testamento facere possunt,
28. 1. Această soluţie este însă inadmisibilă astăzi, deşi ea
era susţinută în vechiul drept francez de Pothier, Eicard,
Furgole, etc.
Art 8 0 9 ('^ Minorul poate dispune prin testament, în folosul oricui, afară
de tutorul său (art. 809).
 MINORII CAKE AU ÎMPLINIT 16 ANI. — ART. 807. 59

La Romani, vârsta la care omul putea să testeze era Dr. roman,

pubertatea. Astfel, bărbaţii aveau capacitatea de a testa
1
la 14 ani, iar femeile la 12 ani( ); şi ei puteau să dispue
întocmai ca şi majorii, dacă nu erau sub puterea părin­
2
tească ( ). (Vezi infra, p. 79, text şi nota 5).
Această vârstă fiind însă prea fragedă pentru ca mi- Dreptul » - c

norul să-şi poată dà seama de gravitatea unui act ca tes-

tamentul, şi vechile noastre legiuiri căzând în excesul con­
trar^), legiuitorul actual s'a depărtat atât dela principiile
romane cât şi dela cele ale vechilor noastre legiuiri, admi­
ţând dreptul de a testa numai pentru minorul care a îm­
plinit vârsta de 16 ani, soluţie admisă şi prin art. 2229
din codul german (*), fără a se distinge dacă el este sub tutelă,
sub puterea părintească., sau chiar emancipat prin căsătorie
5
ori altfel ( ); şi încă şi în asemenea caz, partea de care mi-

(') „ Testamentum facere non possunt impuberes, quia nullum eorum

animi judicium est" (Instit. § 1, Quibus non est permissum
facere testamentum, 2, 12 şi L. 5, Dig., Qui testamento facere
non possunt, 28, 1). Mai vezi Instit. (rains. Coment. IT, §§ 112,
113.—Aceeaşi vârstă era admisă şi în codul lui Andr. Donici
(§ 10, capit. 35), unde se prevede că diata are tărie, chiar
dacă a, fost făcută cu o zi înainte de împlinirea anilor 14 şi 12.
2
( ) Minorii, cave nu eşise încă de sub puterea părintească, nu
puteau dispune prin testament, decât de peculiul castrens şi
quasi-castrens. (Iustit., P i \ , in fine, loco cit., 2. 12).
8
( ) In adevăr, după art. 727 din codul Calimach, băeţii erau j> . nostru a n -
r

incapaaili de a testa p a n ă la 20 de ani, iar fetele pană la terior şi dr.

18 ani. Codul ('aragea prevede^pentru bărbaţi şi femei, fără străin,
nicio deosebire, vârsta de 20 ani (art. 27, partea I V , cap. 3).
D u p ă art. 5t'>9 din codul austriac, inipuberii sunt incapabili
de a testa: „Unmiindige. sind zu testiren unfăhig".— Mi­
norii, care n'au împlinit încă vârstă de 18 ani, nu pot testa
decât în mod verbal înaintea tribunalului (ktinnen nur mund-
licli vor Gericht testiren). După 18 ani, minorul poate însă
testa fără nicio restricţie. Vezi art. 702 din codul italian şi
art. 467 din codul elveţian dela 1907, d u p ă care minorii
pot testa la 18 ani împliniţi fără nicio restricţie, în codul
spaniol şi cel portughez, 14 ani (art. 663 C. spaniol, 1764
C. portughez), etc.
4
( ) l a t a cum se e x p r i m ă art. 2229 din codul g e r m a n : „Ein c. german.
Mind erjăhri ger kann ein Testament erst errichten, wenn er Art. 2229.
das seàizehnte Lebensjahr rollendet hal". Vezi şi art. 2247
din acelaş cod.
6
( ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 407, 4 1 0 ; Laurent. X I , 1 4 1 ; A u b r y
 60 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 807.

norul poate sa dispue, fie chiar în favoarea soţului sau, a fost

mărginită de lege la jumătatea bunurilor de care el ar fi
putut dispune dacă ar fi fost major; aşa că partea dispo­
nibilă a minorului nu se va puteà determina decât avân-
du-se în vedere calitatea şi numărul moştenitorilor lăsaţi
de el (art. 841 urm.) (*).
A p l i c , dispo- Această dispoziţie fiind generală, se aplică în toate
ziţiei^de^mai [\ ^
CA:/iUr fi
e gg, persoana, care are să se folosească de tes­
e
sus
cazurile. tamentul minorului, este o persoană străină sau o rudă
2
a lui( ).
Critica Autorii critică, în genere, dispoziţia art. 807, care edic-
art. 807.
tează în privinţa minorului o incapacitate relativă, căci,
una din două: sau minorul ajuns la vârsta de 16 ani este
capabil de a testa, şi atunci trebue să i se dea dreptul de a dis­
pune de toată averea sa; sau el nu are încă destulă experienţă
pentru a îndeplini un act atât de grav şi, în asemenea caz,
trebue să i se refuze în totul dreptul de a testa. Prin ur­
mare, drept vorbind, legiuitorul ar fi trebuit să menţie
incapacitatea absolută a minorului pentru actele cu titlu
3
gratuit, ca şi pentru acele cu titlu oneros ( ). Oricum ar fi,
legea a dispus altfel : statuii lex.
statut perso- Toţi autorii sunt unanimi spre a recunoaşte că regula
nai.

et R a u , V I I , § 648, p. 19; T . Hue, V I , 80, infine, p. 116;

Michaux, op. cit., 2 3 5 ; Massé-Vergé, I I I , § 417, p. 3 1 , nota 15;
Dalloz, Nouueau code civil annota, l i , art. 904, No. 3, etc.—
\ Contrà: Taulier, Théorie raisonnée du C. civil, I V , p. 27, 28.
Determinarea (') Cpr. T. Hue, V I , 8 i , p. 117; Michaux, op. cit, 1048 urm.,
părţei de oare p. 159. Astfel, dacă minorul a r e un singur copil, el nu va
poate dispune
minorul.
puteà dispune decât de o p ă t r i m e din averea sa; de a şeasea
parte, dacă el a r e doi copii; de o optime, dacă a r e trei copii
sau mai mulţi, etc. Coin-Delisle, op. cit., art. 913, 914, No. 16;
Michaux, op. cit., 1048 urm.— Daca minorul nu lasă moştenitori
în gradul succesibil, el va p u t e à dispune n u m a i de j u m ă t a t e
din averea sa, S t a t u l putând cere reducerea legatului uni­
versal lăsat de testator. Michaux, op. cit, 1053, p. 160;
Planiol, I I I , 2894, etc.
2
Minorul nu ( ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 4 2 1 ; L a u r e n t , X I , 144; D u r a n t o n ,
poate aveà V Ì I I , 187, etc.— Din î m p r e j u r a r e a că minorul nu poate nici
vin legatar î n t r ' u n caz să dispue prin testament de averea sa întreagă,
universal.
rezultă că el nu poate să aibă un legatar universal (art. 888
urm.). Cpr. L a u r e n t , X I , 149; Demolombe, X V I I I , 427, etc.
8
( ) Cpr. L a u r e n t , X I , 1 4 1 ; T. H u e , V I , 78,. in fine, p. 113.
 MINORII CARE AU ÎMPLINIT 16 ANI. — ART. 807. 61

art. 807, ca şi acea a art. 806, nu are de obiect fixarea

bunurilor de care minorul poate sa dispue, ci fixarea capa­
citate i sale personale în privinţa testamentelor. Aceasta re­
zultă nu numai din locul ce ocupă acest text, sub rubrica
capit. II, care este întitulată: despre capacitatea de a dis­
pune SOM de a primi prin donaţiuni între vii sau prin
testament, dar şi din motivele pe care se întemeiază res­
tricţia legei şi care sunt: inexperienţa minorului şi imper­
fecţiunea judecatei sale. Este, deci, vorba în specie de o
lege care aparţine statutului personal. .
Din împrejurarea că art. 807 nu are de scop garau- Consecinţiie
tarea dreptului moştenitorilor, ci a p ă r a r e a a însuşi acestui d i n capacita-
t e a
m i n o r în contra propriei sale inexperienţe, rezultă m a i personala,
multe consecinţe foarte importante:
1° Partea de avere (jumătate), de care minorul n'a
putut să dispue din cauza incapacitate] sale personale, se
va împărţi, conform dreptului comun, între moştenitorii săi
ab intestat, oricare ar fi aceşti moştenitori, sezinari sau
1
nesezinari ( ).
2° Pentru a se puteà aprecia capacitatea personală a
minorului, nu se va aveà în vedere momentul morţei sale,
ca în cazul când va fi vorba de a se aprecia partea bu­
nurilor de care el a putut să dispue, ci momentul facerei
testamentului r) ;

(') Laurent, X I , 149; Demolombe. X V I I I , 4 2 4 ; Coin-Delisle

op. cit., art. 904, No 12, p. 9 3 , etc.
2
( ) Astfel, dacă u n minor a făcut un testament înainte de a fi
împlinit vârsta de 16 ani şi apoi a murit, chiar în u r m a ma-
jorităţei sale, acest testament va fi nul şi neavenit, nefiind
valid nici măcar în limitele capacităţei determinate de art. 807;
pentrucă, în momentul facerei testamentului, minorul era cu
desăvârşire i n c a p a b i l : ,,qnia nulla sunt tabula; testamenti, quas
is fecit, qui testamenti faciendi facultatem, non habuerit" (L. 19,
infine, Dig., Qui tesiamenta facere possunt, 28. 1). „ D a c ă cineva C. Calimach.
A r t 7 3
fiind nevràsnic, au a r ă t a t voinţa sa cea de pe urmă, nu se întă- - °-
reşte pentrucă în u r m ă au ajuns în legiuită vârstă, dacă nu va
face alt testament", zice art. 730, in fine din codul Calimach
(576 C. austriac). — De asemenea, dacă minorul a testat după
ce a împlinit vârsta de 16 ani, acest testament nu va fi valid
decât p e n t r u partea d i s p o n i b i l ă determinată de art. 807, chiar
dacă a u t o r u l testamentului ar fi murit d u p ă ce a împlinit
vârsta legiuită; pentrucă, în momentul facerei testamentului,
 62 COD. CIV. CARTEA III. — T I T . II. — CAPIT. II. — A R T . 807.

3° Partea bunurilor de care minorul poate să dispue,

în vederea calităţei moştenitorilor rămaşi în urma lui, este
invariabil aceeaşi, fără ca renunţările sau excluderea acestora
pentru nedemni ta te să poată aveà de rezultat schimbarea
ei; şi aceasta chiar când toţi moştenitorii rezervatari, ră­
maşi în urma minorului, ar fi renunţat la succesiune sau
ar fi fost recunoscuţi nedemni (*);
Apiie. art. 2 4° Art. 806 şi 807 din codul nostru civil stabilind
c C1V
' * nişte regule relative la capacitatea minorului, aceste dis­
poziţii se aplică minorilor români, chiar când ei s'ar afla
în ţară străină (art. 2 C. civ.).
Determinarea Dar, dacă pentru a se puteà determina capacitatea
a
mtnorufpoateP ^ă minorului, trebue a se avea în vedere momentul
e r s o n a

dispune, facerei testamentului, partea de care minorul a putut să

dispue conform art. 807, se va determina după legea în
vigoare în momentul morţei sale, avându-se în vedere cali­
tatea şi numărul moştenitorilor rămaşi la acea epocă
Reducerea tes- Dacă minorul a dispus peste ceea ce-i permite art. 807,
tamentului.

minorul nu puteà să dispue decât de j u m ă t a t e a bunurilor de

care a r fi p u t u t dispune dacă era major. Cpr. Marcadé, I I I .
4 9 3 ; Troplong, I, 5 9 1 ; Mourlon, II, 543, 5 7 8 ; Demante, I V ,
22 bis I I I ; L a u r e n t , X I , 146, 379 şi 386; Demolombe, X V I I I ,
425, 710 u r m . ; A u b r y et Rau, V I I , § 650, p. 45, etc. — Şi
vice-versa, testamentul făcut în timpul capacitate! nu devine
nul, dacă mai în u r m ă testatorul a devenit incapabil. A u b r y
et Rau, loco cit. Cpr. art. 729 C. Calimaeh (575 C. austriac).
Vezi L. 85 § 1, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 17
şi Unger, Das Osterreichische Erbrecht systematisch darges-
tellt, § 2 3 , p. 104 (ed. din 1871).
0 ) Demolombe, X V I I I , 4 2 6 ; Troplong, op. cit, II, 8 2 4 ; Coin-
Delisle, op. cit., a r t . 9 1 3 , 914, No, 16, p. 125 u r m . ; Michaux,
op. cit, 10.47, p. 159; A u b r y et Rau, V I I , § 688, pag. 2 5 1 ;
C. JBourges, Sirey, 39. 2. 529 şi Répert. Dalloz, v° Disp. entre-
vifs, 786. — Contrà: B a u d r y et Colin, op. cit., I, 2 8 4 ; L a u r e n t ,
X I , 147; Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grenier, op. cit, I V , 583
quater, p. 92, nota a. Cpr. T . H u e , V I , 82.
2
( ) Astfel, partea bunurilor de care minorul era capabil de a
dispune în momentul facerei testamentului, nu se va de­
termina d u p ă ceeace această p a r t e ar fi fost, dacă minorul
a r fi m u r i t imediat în u r m a facerei testamentului, ci după
ceeace ea va fi în momentul morţei sale. Vezi Demolombe,
X V I I I , 4 2 8 ; D e m a n t e et Colmet dè Santerre, I V , 22 bis I I I ,
in fine. Cpr. L a u r e n t , X I , 147, in fine, etc
 CEI PUŞI SUB CONSILIU JUDICIAR. — ART. 445, 458. 63

dispoziţia sa nu va fi nula, ei numai reductibilă, ca toate

•dispoziţiile care întrec partea disponibila (art. 847 urm.)
Reducţiunea dispoziţiei excesive a minorului se va face A p l i c . art. 8<
după reg'ulele care cârmuesc reducţiunea în materie de re­
2
zervă (art. 847 urm.) ( ).
Testamentul va fi nul si neavenit numai atunci când ^-capacitati
minorul ar fi dispus înaintea împlinirei vârstei de 16 ani,
căci numai în acest caz incapacitatea lui este absolută. In
3
celelalte cazuri ea este relativă ( ).

2° Despre cei puşi sub consiliu judiciar (art. 445, 458).

Tribunalul poate, după cum ştim, să rânduiască persoa- Art. 445, 458.
nelor slabe de minte şi risipitorilor un consiliu judiciar. Aceste
persoane sunt lovite de o incapacitate relativă în acest sens
că nu pot, fără asistenţa consiliului, să facă actele prevă­
zute de art. 445 şi 458. Aceste texte prevăzând că cei puşi
sub consiliu judiciar nu pot să înstrăineze averea lor miş­
cătoare sau nemişcătoare ('), fără asistenţa consiliului, ră­
mâne bine stabilit că cel pus sui) consiliu judiciar nu poate,
fără asistenţa acestui consiliu, nici să vândă, nici să dăru­
5
iască averea s a ( ) ; căci, în adevăr, expresiunea a înstrăina

(') Planiol, III, 2894; Demolombe, X V I I I . 4 2 9 ; Laurent, X I ,

148; D u r a n t o n , V I I I , 189, 190; Troplong, op. cit., I. 5 9 1 ;
Saintespès-Leseot, op. cit., I, 179, p. 283 u r m . ; Masse-Verge,
HI, § 417, p. 3 1 , nota 18, in fine, etc.
2
( ) Demolombe, X V I I I , 430; L a u r e n t , loco supra cit.
8
( ) Laurent, X I , 148. Vezi şi suprà, p. 6 1 , nota 2.
4
( ) Legea nefăcând, în adevăr, nicio distincţie, ci vorbind de avere
în genere, dispoziţia ei se aplică atât la averea imobiliară
cât şi la cea mobiliară. Chestiunea este însă controversată în
privinţa averei mobiliare. Vezi tom. I I I , partea I-a, al Coment,
noastre, pag. 100, text şi nota 1 (ed. a 2-a), unde se a r a t ă
controversa-
6
( ) L a Romani, risipitorul era pus sub interdicţie (Instit. § 2, D r
- roman.
Quibus non est permissum facere testamentum, 2, 12), r â n -
duindu-i-se un curator, şi era cu totul incapabil dea-şi înstrăina
averea, atât prin donaţiune cât şi prin testament. (L. 10 Pr.,
Dig., De curatoribus furioso, 27, 10; L. ' 23 § 1, Dig., De
donationibus, 39, 5; Instit., loco cit.). Cpr. Domat, Lois civiles,
VI, p. 31 urm., N o . 6 (ed. Carré din 1824); Miehaux, op. cit.,
207, p. 3 2 ; Troplong, op. cit.. I, 534. — Novella 39 a î m p â r a -
 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 445, 458.

1
(rem suam alienam facere) ( ), care figurează în art. 445
şi în art. 458, fiind generală, cuprinde toate actele prin care
cineva îşi înstrăinează averea, fie prin acte cu titlu oneros
(vânzare, schimb, tranzacţie, etc.), fie prin acte cu titlu
2
gratuit, precum este donaţiunea ( ). Donare est perdere.
Donaţiunile Cel pus sub consiliu judiciar nu poate, fără asistenţa
^ r a i u i Iot°' consiliului, să dăruiască averea sa, după unii, nici chiar
3
Controversă, viitorului soţ, prin contractul de căsătorie ( ), fără a se dis­
tinge între donaţiunile de bunuri prezente şi cele de bunuri
viitoare, cu toate că, în această din urmă privinţă, ches­
4
tiunea este controversată ( ).
Soarta dona- Donaţiunea făcută de o persoană pusă sub consiliu
e u
ni 1 e
*eu asistent a .) di i iu c ar
asistenţa acestui consiliu, ar fi deci validă, însă
consiliului, aceasta n'ar împedică anularea ei conform dreptului comun,
de câteori s'ar constata, în fapt, că autorul ei nu se bucura
5
de facultăţile lui intelectuale în momentul facerei darului ( ).
Dreptul celui Cât pentru facultatea de a testa, nu mai rămâne in­
silivi j u d i c i a r doială că cel pus sub consiliu judiciar o are, fără asistenţa
de a testa, consiliului : 1° pentrucă niciun text de lege nu-i ridică
această capacitate ; şi 2° pentrucă cuvântul a înstrăina, care
se vede în art. 445 şi 458, nu poate să cuprindă, în înţe­
lesul sau juridic, şi dispoziţiile de ultimă voinţă, care nu
6
constituesc o înstrăinare actuală (art. 802) ( ).

tului Leon Filosoful menţinea însă testamentele risipitorilor,

care cuprindeau dispoziţii înţelepte. Vezi tom. I I I , p a r t e a I-a,
al Coment, noastre, p. 109, nota 3, in fine (ed. a 2-a). Cpr.
Domat, op. şi loco suprà cit., p . 3 1 .
1
() Vezi tom. I I I , partea II, al Coment, noastre, p. 2 (ed. a 2-a).
2
() Cpr. L a u r e n t , X I , 1 1 1 ; Demolombe, X V I I I , 3 7 5 ; Mourlon,
I I , 5 4 6 ; Arntz, II, 1730; Michaux, op. cit., 206, p . 3 2 ; T r e p l o n g ,
op. cit, I, 466, 5 3 4 ; P a n d . fr., v° Donations, 6 5 4 ; T. H u e ,
VI, 77; Planiol, I I I , 2900 şi toţi autorii. Vezi şi tom. I I I ,
partea I-a, al Coment, noastre, p. 100, 101 (ed. a 2-a).
3
() Demolombe, V I I I , 7 3 9 ; A u b r y et Rau, V I I . § 648, p . 20.—
Contra: Michaux, Donations, 129, p . 3 3 . Cpr. D u r a n t o n , I I I , 800.
4
() Vezi tom. I I I , p a r t e a I-a, al Coment, noastre, p. 100, text
şi nota 3 (ed. a 2-a). Cpr. P a n d . fr., v° Donations et testa­
ments, 6 5 5 urm.
5
() L a u r e n t , X I , 1 1 1 ; D u r a n t o n , «"III, 170. Vezi tom. I I I ,
partea I-a. al Coment, noastre, p . 101 (ed. a 2-a).
6
() Mourlon, I, 1327 şi I I , 5 4 6 ; T r o p l o n g , op. cit., I, 5 3 4 ; A r n t z ,
I, 816 şi I I , 1730; Michaux, op. cit., 200 urm., p . 3 2 ; T h i r y ,
 FEMEILE MARITATE. — ART. 199, 208. 65

Rămâne însă bine înţeles că testamentul făcut de cel Aplic, drep-

t u l m c o m u n
pus sub consiliu judiciar va fi anulat, conform dreptului -
comun, de câteori se va constata în fapt că, în momentul
facerei actului, el nu se bucura de întregimea minţei sale (M.

3° Despre femeile măritate.

Art. 199. — Femeea, având chiar parafernă, nu o poate dà,

înstrăina, i p o t e c a . . . fără concursul b ă r b a t u l u i la facerea actului,
sau prin deosebit consimţimânt înscris. ( A r t . 196, 200, 2 0 1 , 687,
914, 950 § 3, 952, 1224, 1249, 1265, 1538, 1769, 1900 C. civ.
A r t . 15, 16 C. com. A r t . 217 C. fr.).
Art. 208. — Femeea poate face testament fără autorizarea
soţului său. (Art. 802, 856 u r m . C. civ. A r t . 226 C. fr.).

Art. 905 din codul francez prevede că femeea mări- Eliminarea

1
tată nu poate să dispue, prin daruri între vii, fără asistenţa ^"^f^
sau consimţimântul special al bărbatului sau fără autori- art. 905 fr.
zarea justiţiei. Acelaş text adaogă că ea nu are nevoe nici
de consimţimântul bărbatului, nici de autorizarea justiţiei
pentru a dispune prin testament. Acest text a fost eliminat
de legiuitorul nostru ca deprisos, pentrucă el nu face decât
a aplica principiile generale dela titlul căsătoriei (art. 199
2
şi 208) ( 1.
Femeea măritată poate să facă testament fără nicio Testament.

I. 644, in fine; Planiol, I, 2140 şi I I I . 2 9 0 1 ; T. H u e , I I I ,

533 şi YI, 77, in fine; C. Paris, D. P . 70. 2. 2 2 1 . Vezi şi
tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre, p . 109, text şi n. 2
(ed. a 2-a).
A r t . 16 din legiuirea Munteniei dela 1834, permitea risi- Dr. nostru a n -
t e r l o r 1 c
pitorului de a testa, iar art. 568 din codul austriac îi conferă Ş -
acesta facultate numai pentru j u m ă t a t e din averea sa (nur
uber die Hălfte seines Vermogens); pe când codul Calimach,
îi ridică această facultate în câtă vreme se află sub curatone,
permiţându-i numai legatele făcute pentru sufletul său, în
ceasul morţei (art. 568). In cât priveşte codul lui A n d r . Do­
nici, el dispune, prin § 9 de sub capit. 35, că: „diata des­
frânatului, căruia i se va fi oprit averea din porunca stăpâ-
nirei, nu are tărie".
î n c â t priveşte dreptul roman, vezi suprà, p. 63, nota 5. Vr. roman.
(') Vezi tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre, p. 109, n. 2,
in fine (ed. a 2-a).
a
( ) Cpr. Acollas, Manuel de droit civil, II, p. 394.
 60 COD. C I V . — C A R T E A III. - T I T . II. — CAPIT. II. — ART. 199, 208.

autorizare, pentrucă asemenea dispoziţie n'are să-şi producă

efectele sale decât după moartea ei (art. 802), adecă tocmai
atunci când căsătoria nu-şi mai are fiinţă (').
Art. 9 U . Pemeea nu poate însă fi executoare testamentară fără
autorizarea bărbatului (art. 914).
Donaţiune. Donaţiunea fiind, din contra, irevocabilă şi producân-
du-şi efectele sale îndată ce a fost acceptată (art. 8 0 1 , 814),
buna cuviinţă şi disciplina casnică se opun ca femeea, chiar
separată de bunuri, să poată dispune de averea sa mobilă
sau imobilă prin daruri între vii, fără concursul sau con-
2
simţimântul bărbatului sau, sau fără autorizarea justiţiei ( ),
dacă bărbatul refuză de a dà autorizarea sa sau se găseşte
în imposibilitate de a o dà.
Exemple d e Femeea măritată n'ar puteà deci, fără autorizare, să
aca 3
care^femeea f ° donaţiune soţului în timpul căsătoriei (art. 937 urm.) ( ),
are nevoe de nici să dea averea sa dotala pentru căpătuirea copiilor co-
autonzare. [ ^ j._ 1250), nici să dispue cu titlu gratuit de averea
m u n ar

sa mobilă, chiar dacă ar fi separată de bunuri, căci art. 1265

nu-i permite de a înstrăina mobilele sale decât ca o con­
secinţă a dreptului său de administrare, şi o donaţiune nu
poate nici într'un caz fi considerată ca un act de adminis-

Dr. veehm fr. ( i ) Această soluţie era, în genere, admisă şi în d r e p t u l vechiu

francez unde numai, prin excepţie, unele cutume împedicau pe
femee de a testa fără autorizarea b ă r b a t u l u i sau a justiţiei.
Vezi Pothier, 7V. des donations testamentaires, V I I I , 112,
p. 256 (ed. Buguet); Coin-Delisle, op. cit., art. 905, No. 1,
p. 9 4 ; Michaux, op. cit., 247, p. 38.
C. Calimaeh. A r t . 751, nota 46 din codul Calimaeh permite femei în-
Art. 7 o i . greunate, care s'ar aflà la scăldătoare în primejdie de moarte,
să-şi facă testamentul nescris înaintea a nouă femei.
Art. 1021 şi D u p ă art. 1021 din codul Calimaeh, femeea m ă r i t a t ă nu
1077 C Ca­ puteà să primească o succesiune fără ştirea şi voinţa b ă r b a ­
li ma cb.
tului ei, iar d u p ă art. 1077 din acelaş cod, ea nu puteà, fără
voia b ă r b a t u l u i , să ceară î m p ă r ţ e a l a unei succesiuni.
2
( ) Autorizarea pe care a r da-o justiţia, pentru validarea actului,
nu poate însă aduce nicio atingere drepturilor b ă r b a t u l u i .
Du'ranton, V I I I , 205, in fine: Zachariae, Handbuch des fr.
Civilrechts, I V , § 648, p. 188, nota 16 (ed. Anschiitz). „Das
Gericht kann jedoch diese Autorisation nur salvis juribus ma­
11
riti ertheilen , zice acest din u r m ă autor.
3
Autoriz. ta ( ) P r i m i r e a donaţiunei de către b ă r b a t a r constitui însă o a u ­
cită. torizare tacită din partea acestui din u r m ă .
 FEMEILE M Ă R I T A T E . — A R T . 199, 208. (57

traţie. Cu t o a t e acestea chestiunea este, după cum ştim. foarte

controversată (').
Darurile manuale, adecă dela mână la mana, Care, Daruri ma-
uale do na
după cum vom vedeà mai la vale, sunt scutite de formele ' ' ' , , "
1
I _ _ ţi uni degni-
donaţiunilor ordinare; remiterea unei datorii (art. 1138) (~), z,it , etc. e

precum şi donaţiunile deghizate sau ascunse sub forma unui

contract cu titlu oneros, pe care jurisprudenţa şi o parte
din doctrină le declară valide de câteori părţile sunt ca­
pabile, intră şi ele în aceasta proibiţie ('M.
Regula de mai sus se aplică, după cum am văzut, instituţii <-on-
tl iC tuale eU
tuturor donaţiunilor în genere, instituţiilor contractuale (*), '' ' ' ''
şi chiar liberalitaţilor între vii făcute de feinee din pro­
5
priile sale economii j ) .
Ea nu poate, fără autorizare, să facă decât darurile Art. 75».
sau prezenturile obişnuite, care se obişnuesc la sărbători, la
6
zile onomastice (art. 759) ( ), etc.
(') Vezi autorităţile citate pro şi contra în tom. V I I I al Coment,
noastre, p . 386, text şi nota 4. Mai vezi Dalloz, Nouveau C.
civil annoté, I I , art. 905, N o . 3 ; Sirey et Gilbert, Idem, I I ,
art. 9 0 5 , No. 3 ; Coin-Delisle, op. cit., a r t . 9 0 5 , No. 4, p. 95, etc.
('•) D u p ă interpreţii codului italian, femeea m ă r i t a t ă putând să C. italian. Dr.
(

remită o datorie fără nicio autorizare, de aci rezultă că o internaţional,

femee italiană n'ar aveà nevoe de a fi autorizată pentru un
asemenea act nici în ţara noastră, fiindcă este vorba în specie
de un statut personal, care o urmăreşte pretutindeni şi care
nu este înfrânat de legea teritorială. Laurent, Droit civil in­
ternational, VI, 198.
< ) Demolombe, XVIII, 4 4 5 — 4 4 7 ; L a u r e n t , XI, 1 5 3 ; Troplong,
3

op. cit., II, 9 5 4 ; Masse-Verge, I I I , § 417, p . 32, nota 2 1 :

T . H u e , VI, 8 6 ; Planiol. I l l , 2 9 0 2 ; Baudry et Colin, op. cit..
I, 3 0 1 ; C. P a u şi Paris, Sirey, 3 1 . 2. 303;' Sirey, 5 1 . 2. 3 3 7 ;
D. P . 52. 2. 22. — Astfel dacă, în loc de o vânzare, pentru
care femeea a fost autorizată, ea a făcut o donaţiune deghizată,
această donaţiune poate fi anulată, pentru lipsă de autorizare,
după cererea ei sau a moştenitorilor săi. „Ist die Frau zu
einem Verkaufe autorisirt und macht statt dessen eine. ver-
deckie Schenkung, so ist lettiere ungttllig", zice Zaehariaj, Hand-
buch des fr. Civilrechts, I V , § 659, p. 2 3 1 , nota 17 (ed. Crome).
V. şi Dalloz, Nouveau C. civil annoté, I I , a r t . 905, No. 6.
4
( ) Masse-Verge, I I I , § 417, p. 32, nota 2 1 ; Dalloz, Nouveau
C. civil annoté, I I , art. 9 0 5 . No. 1 şi autorităţile citate acolo.
(°) Vezi tom. V I I I al Coment, noastre, p . 386.
6
( ) Demolombe, X V I I I , 4 4 8 ; Troplong. op. cit., 1 1 , 5 9 4 ; Planiol,
I I I , 1454. Vezi şi tom. V I I I suscitat, loco suprà cit.
 68 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 199, 208.

Autoriz. ex- Autorizarea bărbatului poate, după cum ştim, sa fie

t a e x r e s s a u
p r e s S
e P ă
it» U
tacită şi să rezulte clin concursul bărbatului la
facerea actului, sau din consimţimântul său scris.
Necesitatea Actul scris, care cuprinde autorizarea bărbatului, nu
"""tentic " i după părerea generală, de a fi constatat în forma
a a r e n e y o e

1
Controversă, autentică, ca însăşi donaţiunea ( ).
Confirmarea Autorizarea bărbatului poate fi dată înainte sau prin
Controversa Ş contractul de donaţiune şi, după unii, chiar în urma
m s u

savârşirei donaţiunei, aceasta echivalând cu o confirmare ; şi

confirmarea emanată dela bărbat, în timpul căsătoriei, după
o teorie foarte acreditată în doctrină şi în jurisprudenţă, va­
lidează actul nu numai în privinţa bărbatului, dar şi în
2
privinţa femeei ( ).
Cazul când fe- Rămâne însă lune înţeles ca, chiar în acest din urmă
meea a exer- j t n confirmarea bărbatului nu mai poate sâ-si producă
s s e r
7
citat acţ. m i A • • f • • î î ' 1
efectele sale, în privinţa femeei, de câteori bărbatul a con­
anulare,
firmat actul anulabil, în urma exercitărei acţiunei în anulare
3
din partea femeei ( ).
Confirm, ac- Dacă bărbatul a confirmat actul în urma desfacerei
ur
tuiui tn ™» âgg,toriei, această confirmare închide numai acţiunea lui şi
c
7
desfacerei ca- » .
sătoriei. acea a moştenitorilor săi, nu însă şi acea a femeei şi a moş­
tenitorilor ei, pentrucă bărbatul ne mai având calitatea de
(') Demolombe, I V , 194; X V I I I , 452 şi X X , 3 2 ; L a u r e n t , I I I ,
119 şi X I I , 2 3 4 ; A u b r et Rau, V, § 472, p. 151, text şi
Y

nota 5 4 ; D u r a n t o n , I I , ' 4 4 6 ; Planiol, I, 9 5 3 ; T. H u e , I I ,

250 şi alţi autori citaţi în tom. I al Coment, noastre, p . 7 6 1 ,
nota 1 (ed. a 2-a) şi în tom. V I I I , p. 486, nota 3. — Contra:
Troplong, op. cit., I I , 598 şi 1 0 8 5 ; C. Besancon şi Cas. fr.
D . P . 4 5 . 4. 153, No. 2 ; D. P . 47. 1. 15; Sirev, 47. 1.
289, etc.
2
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 797 (ed. a 2-a) şi t o m . V I I ,
p a g . 3 1 , text şi nota 3 , precum şi observaţia ce a m publicat
a s u p r a unei decizii a Curţei de casaţie din R o m a , p r o n u n ţ a t ă
în acest sens şi p u b l i c a t ă în Cr. judiciar din 1902, N o . 1 1 ,
p. 98 u r m . U n vechiu autor, Solon, susţine foarte bine acest
sistem. A se vedea a r g u m e n t a r e a lui reprodusă în observaţia
noastră din Cr. judiciar, loco cit. — Contra: T r i b . N e a m ţ ,
d u p ă care acţiunea femeei a r fi independentă de acea a b ă r ­
batului. Dreptul din 1908, No. 60, p . 495 urm., precum şi alte
autorităţi citate în tom. V I I al Coment, noastre, p. 3 1 , No. 3 .
3
( ) T r i b . Neamţ, Dreptul din 1908, No. 60, p. 496 (cu observ,
noastră) şi tom. I al Coment, noastre, p . 798, nota 1.
 FALIŢII. — ART. 724 C. COM. 69

soţ în urma desfacerei căsătoriei, consimţimântul dat de

1
dânsul nu mai constitue o autorizare validă f ).
Nulitatea, care rezultă din lipsa de autorizare a bar- N u l i t a t e reia-
tlTa
batului sau a justiţiei, nu este absolută, ci numai relativă, "
căci ea nu poate fi propusă decât de bărbat şi de femee
2
sau de moştenitorii lor (art. 207 şi 952) ( i.
Acţiunea în anulare pentru lipsă de autorizare se pres- Art. 1900.
crie prin zece ani, din ziua morţei bărbatului sau transcrie-
rei hotărîrei de divorţ (art. 19001.

4° Despre faliţi.

Art. 724 (720 vechili) C. COITI. — Sunt nule (de drept) faţă
8
cu masa creditorilor: toate actele şi înstrăinările cu titlu gratuit ( ),
4
făcute cu şase luni înainte de data încetărei plăţilor ( ).

(') Vezi tom. 1 al Coment, noastre, p . 798 şi tom. VII, p. 3 1 .

2
( ) Cpr. T r i b . Neamţ, Dreptul, loco cit. (cu observ, noastră).
3
( ) Chestiunea de a se şti dacă un act este cu titlu g r a t u i t sau
cu titlu oneros şi dacă, prin urmare, cade sau nu sub apli­
carea art. 724, este câteodată greu de rezolvit şi dă loc la
dificultăţi.
Astfel, chestiunea de a se şti dacă constituirile de dotă, Constituiri
d e
adecă donaţiunile făcute în favoarea şi în vederea unei că- dotă.^
< o n t r o v e r s a
sătorii, trebue să fie considerate ca acte cu titlu g r a t u i t sau - -
eu titlu oneros, este controversată. Vezi a s u p r a acestei con­
troverse tom. V al Coment, noastre, p. 227 urm., ad notam
şi Thaller et Percerou, Faillites et banqueroutes, I, 582 urm.,
p. 551 urm., care, cu această ocazie se referă la părerea
noastră. Cpr. Thaller, Tr. element, de droit commercial, 1831:,
p. 917 (ed. a 4-a, 1910). Mai vezi asupra acestei chestiuni,
C. de casaţie din P a l e r m a , Dreptul din 1910, No. 6, p . 4 8 ;
M. A. Dumitrescu, Codul de cornerciu comentat, VI, 683 urm.,
p. 415 u r m .
Tot controversată este şi chestiunea de a se şti dacă asi- Asigurările pe
g u r ă r i l e pe viaţă, contractate de un falit în timpul perioadei controversă
suspecte, cad sau nu sub aplicarea art. 724. Vezi asupra
acestei chestiuni, specială dreptului comercial, Thaller, op. cit.,
1832—1836; T h a l l e r et Percerou, op. cit., I, 587 urm.,
p. 561 u r m . Vezi asupra asigurărilor pe viaţă un studiu al
<1-1 ui M. Maori, publicat în Gr. judiciar din 1912, No. 25,
precum şi Répert. Sirey., tom. I I al Suplimentului. v° Assu­
rance sur la vie, p. 388 u r m .
4
( ) S'a decis, cu drept cuvânt, că data încetărei plăţilor fiind un încetarea plă-
llor
fapt care, conform art. 722 C. com., are a fi anume deter- ^ "
 70 COD. CIV.— CARTEA II. — TIT. II. — C A P I T . I I . — A R T . 724 C COM.

S u n t asemenea nule toate înstrăinările, cu orice titlu, însă

numai de bunuri mişcătoare, făcute de falit în intervalul de şase
luni înainte de epoca încetărei plăţilor, către soţul sau soţia fali­
tului, către rudele sale în linie directă şi către rudele colaterale
1
sau aliaţii pană în g r a d u l al patrulea ( ). (Art. 708, 717, 722, 725
C. com. A r t . 946 C. civ. A r t . 707 C. com. ital. modificat).

Aplic. art. 7 2 4 Toate donaţiunile, fie ele directe sau indirecte, precum
C. com. la n -j. • j a î i i ?
n
toate d o n a t i u - remiterea unei datorii, ca şi cele ascunse sub torma
a r

2
niie în genere, unui contract cu titlu oneros ( ), şi chiar darurile manuale,
făcute de falit, fie în urma încetărei plăţilor sale, fie chiar
cu şase luni înainte de încetarea acestor plăţi (perioadă sus­
pectă), sunt nule de drept faţă cu masa creditorilor, pe
care legiuitorul a înţeles s'o apere, şi aceasta independent
de orice fraudă; căci frauda este, în specie, presupusă. Ig-
minat de t r i b u n a l u l comercial, nu a t â r n ă de data p r o n u n -
ţărei sentinţei, această sentinţă putând, din cauza diferitelor
formalităţi, p r o n u n ţ a starea de faliment mai târziu decât ziua
încetărei plăţilor. N u m a i atunci încetarea plăţilor este fixată
în ziua pronunţărei sentinţei declarative de faliment, când
acea sentinţă nu stabileşte altă dată de încetare a plăţilor, iar
nu şi atunci când tribunalul, cercetând împrejurările, constată
o altă zi, pe care a n u m e o precizează. Cas. rom., S-a I I
(3 F e v r u a r e 1912), Dreptul din 1912, No. 27, p . 210.
P e n t r u fixarea datei încetărei plăţilor nu este nevoe de o
sentinţă contradictorie, o simplă încheiere în camera de con­
siliu fiind suficientă. M. A. Dumitrescu, op. cit., V I , 605,
p. 373, 374 şi autorităţile citate acolo.
(') Textul primitiv, care a fost modificat la 1902 î m p r e u n ă cu
întreaga cartea I I I a falimentelor, prevedea: „Sunt nule, faţă
cu masa creditorilor, toate actele şi înstrăinările cu titlu g r a ­
tuit, făcute în u r m a datei încetărei plăţilor".
2
( ) Cpr. T. H u e , V I , 89, p. 125; B a u d r y et Colin, op. cit., I,
3 1 0 ; Thaller et Percerou, Faillites el banqueroutes, 1,577 bis;
M. A. Dumitrescu, Codul de comerciu comentat, V I , 699,
pag. 4 2 8 ; Cas. fr. D . P . 76. 1. 3 6 ; Sirey, 76. 1. 155 şi alte
decizii mai vechi. Această dispoziţie se aplică şi remiterilor
de datorii totale sau parţiale (T. H u e , loco cit.; Cas. fr. Sirey,
67. 1. 4 5 2 ; D . P . 68. 1. 86); constituirilor de ipoteci, ser­
vituti, etc. T. H u e , loco cit. Donaţiunile remuneratorii, fiind
mai mult o plată decât o liberalitate, nu sunt atinse prin
art. 724, însă ele vor fi reduse, in caz de a fi excesive. T.
H u e , loco cit.; B a u d r y et Colin, op. cit.. I, 3 1 2 ; Cas. fr.
Sirey, 6 1 . 1. 85, etc. Cpr. Lyon-Caen et Renault, Pr. de
droit comm., I I , p. 704, nota 1.
 FALIŢII. — ART. 724 C. COM. 71

noranţa, în care s'ar găsi persoana gratificată, despre starea

dispunătorului, n'o apără de aplicarea art. 724 (').
In privinţa liberali taţilor făcute înainte de perioada Aoţ. p a u i i a n ă .
A r t
suspectă, ele nu sunt nule de drept, însă judecătorul-sindic '
2
va puteà să le anuleze pe cale acţiunei pauliene ( ).
Se poate întâmpla ca donaţiunea făcută de falit să fie Aplic. art. «n
c en
anterioară perioadei suspecte, însă acceptarea donatarului să ' *
fi intervenit, sau să fi fost notificată dăruitorului, în timpul
acestei perioade. In asemenea caz donaţiunea va c ă d e a ,
fiindcă ea nu poate să producă efecte decât din ziua noti­
ficarci acelei acceptări, care a fost făcută în timpul peri­
oadei suspecte (art. 814) C*).
Dacă este vorba de donaţiunea unui imobil, acceptată Cazul c â n d
1
de donatar înaintea perioadei suspecte, însă transcrisă în-f^"^ ™^.;^
lăuntrul acelei perioade, donaţiunea va fi, din contra, validăîniăuntrui p e -
1 , l n8
pentrucă, între părţi, donaţiunea este perfectă independent "' ^,* * * te
4
de orice transcriere ( ). (Cpr. şi art. 727 C. com., care per­
mite luarea unei inscripţii ipotecare pană în momentul de-
clarărei falimentului).
Art. 724 nu se aplică însă la testamente, fiindcă ele Neapiic.
nu aduc nicio jignire masei credale, de oarece legatarii, at er ts.t a m724
ente.
la

care nu apar decât la moartea testatorului, nu pot fi plătiţi

5
decât în urma creditorilor ( ). Nemo Uberalis nisi liberatus,

(') B a u d r v er Colin, Don. et testament*. I, 3 1 1 .

z
( ) Thaller, Tr. element, de droit commercial, 1830, pag. 91.0 A r t . 7J
(ed. a 4-a, 1910). După art. 717 (.'.com., acţiunile privitoare coni.
la patrimoniul falitului se exercită, în adevăr, de judecătorul
sindic, afară de cele care privesc drepturile lui excluziv p e r ­
sonale sau care sunt străine falimentului. Cpr. Cas. rom.,
decizia S-a I, No. 41 din 18 I a n u a r e 1912. Săptămâna ju­
ridică din 11 Martie 1912, No. 13, p. 204, 205.
8
( ) Thaller, op. şi loco cit.; Thaller et Percerou, op. cit., 1,579,
p. 5 4 9 ; Lvon-Caen et Renault, Tr. de droit commercial, V I I ,
3 2 1 : T. H u e , VI, 89, pag. 126; L a u r e n t , X I I , 2 6 4 ; M. A.
Dnmitrescu, Codul de comerciu comentat, VI, 078, p. 411 u r m .
Cpr. Boistel, Cours de droit commercial, p. 713. nota 1 (ed.
a 4-a, 1890).
4
( ) T. H u e , VI, 89, p. 127; Lvon-Caen et Renault, op. şi loco cit.;
Thaller et Percerou, op. cit., I, 579 bis; M. A. Dumitresen,
op. rit.. VI, 079, pag. 4 1 2 : Cas. f r . ' S i r e y , 6 1 . 1. 8 5 : D. P .
93. 1. 68. etc.
6
( ) Cpr. Laurent. X I . 1 5 4 ; T. Hue. VI. 89, in fine. pag. 1 2 7 :
 72 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . I I . — A R T . 13, 16 C. P E N -

sau, după cum se exprimă o lege din Digeste: Bona non

intelliguntur nisi deducto cere alieno
In rezumat, falitul nu po.ite să-şi dăruiască averea
2
în perioada suspectă ( ) ; el poate însă oricând să testeze,
însă testamentul său va puteà să nu producă nici un efect
3
din cauza lipsei de avere în momentul morţei sale ( ).
încât priveşte celelalte dificultâţi la care art. 724 a
dat loc în practică se poate consulta excelentul Comentariu
al d-lui M. A. Dumitrescu, VI, 677 urm., p. 410 urm.

5° Despre cei condamnaţi laŞmunca silnică sau recluziune]

(interdicţie legală). ;

Art. 13 Cod. penal. — I n t i m p u l pedepsei lor, cei osândiţi la

munca silnică vor fi incapabili de a-şi administra averea şi de a
dispune de dânsa prin acte între vii. ( A r t . 10 u r m . , 16 C. pen.
A r t . 4 3 5 u r m . C. civ. A r t 11 G. pen. prusac din 14 A p r i l e 1851).
Art. 16 Cod. pen. — Se va aplica osândiţilor la recluziune
dispoziţiile art. 13. ( A r t . 13, 15 u r m . C. pen.).
Art. 13 § 2 Cei condamnaţi la munca silnică şi la recluziune sunt
4
c. penai. m gtare de interdicţie legală ( ). In tot timpul pedepsei lor,
ei au un curator (în codul francez un tutor), care le admi­
nistrează averea (art. 13 § 2 C. pen.).
când începe Această interdicţie, care este un efect virtual al con-
si când înce- i v • a v * * i i
i n e e
tează i n t e r d k - ( l e m i i a r e i
i p e dm ziua in care eondemnarea a devenit
ţia legală. - _ —
Demolombe, X V I I I , 4 6 9 ; Berton, op. cit., 27, p. 2 5 ; Michaux,
op. cit., 2 5 1 , p . 3 0 ; Boistel, Cours de droit commercial, 944,
in fine, p. 714 (ed. a 4-a); Thaller et Pereerou, op. cit., I,
218 bis şi 5 8 0 ; M. A. Dumitrescu, op. cit., V I , 697, p. 426
şi toţi autorii.
(') Vezi tom. I I I , p a r t e a l i , al Coment, noastre, p. 414, 582,
583, 687. 715, 754, etc.
2
() Donaţiunile făcute de falit „sont un veritable larcin fait aux
créanciers", zice B o u l a y - P a t y (Faillites et banqueroutes, 197);
it, faui payer ce quon doit avânt de donner; ètre juste avânt
d'etre généreux". Cpr. C a l a m a n d r e i , Del /alimento, I, 185,
p . 156 (ed. din 1883).
3
() Cpr. Lyon-Caen et R e n a u l t , Précis de droit commercial, II,
p. 705, text şi nota 1 (ed. din 1885).
4
() I n t e r d i c ţ i a legală nu t r e b u e confundată cu interdicţia j u d i ­
ciară şi cu cea corecţională. Vezi Tanoviceanu, Curs de drept
penal, II. 1857, p. 398 u r m . (Bucureşti, 1912).
 INTERZISI! L E G A L M E N T E . — ART. 13, 16 C. PEN. 73

irevocabilă şi încetează de drept din momentul când con­

damnatul se găseşte liberat de pedeapsă, fie prin îndepli­
nirea ei, fie prin amnistie sau graţia re, fie prin prescripţie,
fie, în fine, prin revizuirea judecatei (art. 445 urm. Pr.
pen.) (*).
Interdicţia legală este în totdeauna accesoriul unei alte Efectele inter-
2 dl( iei l e a l e
pedepse: a mancei silnice şi a recluziunei ( ). Ea ridică con- "'- ° '
damnatului exerciţiul drepturilor sale şi. prin urmare, ges­
tiunea şi administraţia averei sale, punându-1 sub curatela.
Interzisul legal păstrează însă bucurarea şi chiar Păstrarea
exerciţiu] drepturilor personale, care nu pot fi exercitate ^ c i u ^ p e r -
prin mijlocirea altuia. Astfel, condamnatul, care se află în sonale,
stare de interdicţie legală, poate să vândă, să contracteze,
sa cumpere, sa ipoteceze, etc.. însă nu singur, ci prin mij­
locirea curatorului ce i se rândueşte ('*).
El poate, de asemenea, să se căsătorească, să se despartă, căsătoria, <n-
sâ consimtă la căsătoria copiilor săi. etc. (*). vorţui, etc
El poate să testeze în timpul pedepsei sale, pentrucă Testamentul
incapacitătile fiind de drept strict, legea nu-i ridică decât
dreptul de a dispune prin acte între vii, adecă prin dona­
5
ţiuni (art. 13 O. pen.) ( i.

(') A u b r y et Rau, I, § 85, p. 563 (ed. a 5-a).

2
( ) Tanovicearru, op. cit., I I , 1856, p. 397.
Chestiunea de a se şti dacă interdicţia legala se aplică şi Contumaci,
contumacilor, este controversată. Vezi Tanoviceanu, op. cit., etc.
II, p. 398, nota 2. — Tot controversată este şi chestiunea de
a se şti dacă interdicţia legală durează în t i m p u l evadărei
interzisului. Vezi Tanoviceanu, op. cit., II, 1857, p. 400.
8
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 377 (ed. a 2-a) şi autori­
tăţile citate acolo. — î n c â t priveşte tranzacţia, vezi tom. X
al Coment, noastre, p. 200.
4
( ) Thiry, Cours de droit criminel, 326, p. 2 3 2 ; Ortolan, Ele­
ments de droit penal, II, 1556, etc.
5
( ) Cpr. Cas. fr. D. P . 8 3 . 1. 113 şi Sirey, 84. 1. 65 (concluzii
conforme ale proc. general Bărbier) ; B a u d i y et Colin, I, 3 0 5 ;
Michaux, Testaments, 310, p. 4 1 ; Berton, op. cit., 32, in fine,
p. 2 8 ; A u b r y et Rau, 1, loco cit., p. 563 (ed. a 5-a); Demo­
lombe, I, 192 şi X V I I I , 4 6 2 ; Ortolan, op. cit., I I , 1556.
p. 166; F . Thiry, op. cit, 326, p. 232 (ed. din 1892); (lar-
raud, Tr. ih. et, pratique du droit penal francais, I I 427,
p. 200 u r m . (ed. a 2-a): Bavle-Mouillard asupra lui Grenier,
Don. et testaments, I, No. 113, p. 516, nota a, etc. Vezi tom. I
 74 COD. C I V . — C A R T E A I I I . - T I T . I I . — C A P I T . I I . — A R T . 1 3 , 16 C P E N .

Donaţiuni. El nu poate însă să dispue de averea sa prin acte între

vii (donaţiuni, fie chiar manuale), nici s'o administreze singur,
pentru ca nu cumva, prin astfel de mijloace, să-şi poată
procura bani spre a-şi înlesni evadarea (art. 13 din C.
J
penal) ( ).
Deoseb. între Actele făcute de cel interzis legalmente, în contra dis-
e ai e 0Z 01
*deîa eei in- P H"l ' formale ale legei, fiind lovite de o nulitate ab-
terzis legai- soluta, această nulitate poate fi invocată de orice persoană
"cel'lriterzis* interesată, prin urmare, atât de însuş interzisul cât şi de
judecătoreşte. cocontractantul său. Nulitatea actelor făcute de interzisul ju­
diciar fiind, din contra, relativă, nu poate fi invocată decât
2
de interzis (art. 952 C. civ. ( ).
Motivele a c e s - Motivul acestei deosebiri este că, pe când interdicţia
tei deosebiri. ] g ] .
e a ţa pedeapgg,, cea judiciară este, din contra, o mă­
e g e Q

sură de protecţie care are de scop apărarea unui incapabil.

-
Or, a permite tuturor celor interesaţi de a invoca nulitatea,
ar însemna a întoarce în contra incapabilului protecţiunea
înfiinţată în favoarea lui şi a o conferi unei persoane care
3
nu are nevoe de a fi apărată ( ).
Dr. nostru In vechile noastre legiuiri (capit. 35 § 9 0 . Andr. Do-
m c
And^Donici ' ^ art. 728 0 . Calimach), cel osândit pentru vreo vi­
si c.Calimach. novăţie nu avea voe să facă testament. El nu-şi redobândea

al Coment, noastre, p. 377 (ed. a 2-a) şi tom. I I , p a g . 3 8 5

(ed. a 2-a). — Contra: Duranton, V I I I , 1 8 1 ; T r o p l o n g , Don.
et testaments, I, 5 2 5 ; Valette sur Proudhon, Etat des per-
sonnes, I I , p . 555;. Demante, I, 79 bis I, etc., care contesta
celui interzis legalmente dreptul de a testa, întemeindu-se pe
art. 29 din codul penal francez (al nostru 13 modificat d u p ă
codul penal prusac din 1851).
Căsătoria i n - D u p ă cei mai mulţi autori, individul interzis legalmente
terzisului.
păstrează chiar d r e p t u l de a se căsători, Vezi A u b r y et R a u ,
Controversă
1, § 85, p a g . 553 (ed. a 5-a); Demolombe, I, 1 9 2 ; Demante,
loco cit.; G a r r a u d , op. cit., I I , 4 2 7 , p . 2 0 0 u r m . (ed. a 2 - a ) ;
T h i r y , Ortolan, loco suprà cit. — Contra: Valette sur P r o u ­
dhon, op. şi loco suprà cit.
Q) C p r . G a r r a u d , Tr. théorique et pratique du droit penal fran-
cais, I I , 4 2 5 , p. 192 u r m . (ed. a 2 - a ) ; Blanche, Etudes pra­
tiques sur le code penai, I, 146, p . 193 u r m . (ed. a 2 - a ) ; B ă -
dulescu şi Tonescu. Codul penal adnotat, art. 13, p. 2 1 , N o . 1
(tip. Cr. judiciar, 1911), etc.
2
( ) Vezi tom. I I I , p a r t e a I, al Coment, noastre, p. 62 (ed. a 2-a).
3
( ) C p r . Tanoviceanu, op. cit., I I , 1857, p . 399.
 INCAPACITĂŢI DIN DREPTUL ANTERIOR.

capacitatea sa decât prin iertarea vinovăţiei, care îl reintegra

în drepturile sale civile (politiceşti)

Despre alte incapacităţi, existente în dreptul nostru

anterior, care astăzi nu-şi mai au fiinţă.

In dreptul nostru anterior mai erau şi alte incapacităţi cai

relative la dreptul de a testa. Aceste incapacităţi priveau
2
pe arhierei (art. 761 O. Calimach) ( ) şi călugări, adecă pe acei

!
( ) D u p ă codul lui A n d r . Donici (capit. 35, § 11), cel osândit la C.
1
moarte puteà să-şi facă testamentul său, pentrucă osândirea"
spre moartea cea firească ridică din mijloc osândirea cea
politicească. — Art. 574 din codul austriac dispune, din contra,
că cel condamnat la moarte sau la închisoare grea ori foarte
grea, nu poate să facă un testament valid, cel dintâi din ziua
notificarci condamnărei, iar cel de al doilea in tot t i m p u l
pedepsei sale. „Ein Verbrecher, der zur Todesstrafe verur-
teilt worden, kann von dem Tage des ihm angekilndigten Ur-
teiles; wenn er aber zur sckwersten, oder schiveren Kcrker-
strafe verurteilt icird, so lange seine Strajzeit dauert, keine
1
giltige Erklărung seines letzen Willens machen' . Vezi § 5
din legea dela 15 N o e m b r i e 1867, care a b r o a g ă această dis­
poziţie.
J f;
( ) Iată cum se exprimă art. 761 din codul Calimach: „Arhiereii
sunt slobozi a r â n d u i pentru toate cele ce au avut la primirea . f

darului Arhieriei, şi pentru cele în u r m ă dobândite moşteniri

sau legaturi dela rudeniile lor; iar câte vor fi câştigat din
alte prilejuri, după lege şi după canoane, se cuvin legiuit la
scaunele lor". Acest text este î m p r u m u t a t dela H a r m e n o p o l
(cartea V, tit. 4, De testamento episcoporum et monachorum,
§ 1). Iată cum se e x p r i m ă textul suscitat: „Câte a avut Arhiereul
înaintea Arhieriei (quaicumque Episcopus ante episcopatum
habuit), bine le dă şi le înstrăinează precum voeşte. Bunurile
însă ce el dobândeşte în urma Episcopatului sunt ale Bisericei
şi nu poate dispune de ele, decât dacă ac^.-te bunuri provin
dela fraţi, unchi sau alte rude (nisi forte a parentibus aut
thiis aut fratribus ad ipsum pervenerint)". Reproducând acest
text din Harmenopol, pravila lui Matei B a s a r a b , în glava 57,
se e x p r i m ă în termenii u r m ă t o r i : „Câte a u avut Arhiereul
mai înainte pănâ nu intrase ia r â n d u i a l a Arhieriei, acealea le
dă unde-i easte voia, şi le î m p a r t e la moarte şi întru viaţa
l u i : iară câte au făcut deacă s'au pus Arhiereu, acealea sunt
ale Besearicei, adecă ale Episcopiei sau ale Mitropoliei, şi
prea acealea nu face zapis: iară de se va fi t â m p l a t sa in
 76 C. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I . — I N C A P A C I T . D I N D R . A N T E R I O R .

care îmbrăţişease viaţa monachicească (art. 762 — 769 din

O. Calimach).
Origina aces- Aceste incapacităţi extrase, după cum ne arată însuş
tor dispoziţii.
e o d i u l (( a lj i mNovella 123, capit. 51 a
a c h a r t - 7 6 9 ţ d ì n

lui Justinian şi din Basilicale (cartea IV, tit. 1, capit. 9),

au fost abrogate prin codul civil actual (art. 1912)
Dr. străin. Asemenea incapacităţi, care se văd şi în codul austriac
(art. 573), au avut fiinţă altă dată si în Franţa pană la
2
legea din 13 Fevruar 1790 ( ).
Dr. Munteniei. In Muntenia, singurile dispoziţii care regulau raportu­
rile călugărilor, în privinţa bunurilor lor, era hrisovul din 1776
al lui Ipsilant Vodă, precum şi legiuirea princip. Gr. Grhica
3
din 1827, prevăzută în ofisul princip. Ştirbeiu din 1851 ( ).
Aceste dispoziţii prevăzând numai două cazuri în pri­
vinţa bunurilor călugărilor, adecă ceea ce trebuia să se facă
cu ele mai 'nainte de a primi monahul tunderea, şi cum
trebuia să se reguleze bunurile ce posedau călugării la în­
cetarea lor din viaţă, de aici rezultă că călugării puteau,
în urma tunderei lor. să dobândească avere fie prin suece-

niscare lucruri dela părinţii lui, sau dela unchi, sau dela su­
rori, sau dela fraţi, sau dela alte rudenii, aceastea l a dânşii
se î m p a r t şi easte volnic să le facă ce-i e voia". P r i n a p l i ­
carea acestor texte, Curtea din Bucureşti S-a I, judecând sub
legea veche, la 15 Martie 1863, şi infirmâd o sentinţă a t r i b u n .
Ilfov, a anulat testamentul Episcopului de Buzău, Filoteiu
(v. Gazeta tribunalelor din 8 I u n i e 1863, No. 1 0 1 . p . 8 0 9
urm.), testament pe care t r i b u n a l u l refuzase de a-1 anula,
sub cuvânt că legea pozitivă a ţârei nu ridică celor ce au î m ­
brăţişat viaţa călugărească dreptul de a dispune prin tes­
t a m e n t de averea lor. (Vezi această sentinţă, din care se vede
că tribunalul admisese în totul argumentele date de C. B o -
ziann, publicată în Gazeta tribunalelor din 24 Martie 1867,
No. 56, p. 465 urm.).
(') Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 52 (ed. a 2-a) şi tom. I I I ,
partea I I , p. 4 6 urm. (ed. a 2-a).
('') Cpr. Pothier, Donations testam eniaires, V I I I , 115 urm., p. 257
(ed. Bugnet); Demolombe, X V I I I , 4 6 5 ; Berton, op. cit., 3 3
urm., p . 28 u r m .
3
( ) Vezi acest ofis, publicat în codul C a r a g e a (ed. Brăiloiu), p. 3 6 6 ,
nota 1 şi în Gazeta tribunalelor din 2 4 Martie 1862, p. 4 6 3 ,
nota 1. Vezi şi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 4 6 şi
47 nota 3, unde a m r e p r o d u s o p a r t e din hrisovul lui Ipsilant
Vodă dela 1776.
 INCAPACITĂŢI DIN DREPTUL ANTERIOR. 77

sinne, fie prin alt mod, având capacitatea de a dispune prin

acte între vii de bunurile astfel dobândite f).
Codul lui Andr. Donici (capit. 35, § 9) mai prevedea c. Andr. D o -
niC1
ca testamentul celor care se lepădau de sfântul botez, nu '
2
aveà nicio tărie ( ).
In fine, în codul Calimach mai găsim o incapacitate, c. Calimach.
Art r 2 6 3 -
relativă la daruri, împrumutată dela dreptul bizantin (Nov. -
VI a împăratului Profirogenit din anul 947 al erei creştinei:
„Darurile ce se fac de către cei săraci şi neputernici, ori
cu ce fel de chip, celor bogaţi şi puternici, nefiind rudenii,
sunt cu totul oprite", zice art. 1263 din codul Calimach.
Această dispoziţie a dreptului bizantin, figurează şi în so­
bornicescul hrisov dela 1785, modificat de obşteasca obiş­
3
nuită Adunare, sub domnia lui Mihail Sturza, la 1839 ( ).

„Se opreşte cu hotărîre de istov, zice art. 1 din acest hrisov, Sobornicescul
să nu fie slobod a se mai face danii de către cei săraci şi de starea hrisov d m
7 8 > A l t 1 -
de jos ia cei mai bogaţi şi puternici, ci daniile să fie slobode a se ' '
face n u m a i între cei de starea de o potriva, sau puternici la cei
săraci, şi de către toată starea la sfintele monastiri şi biserici; iar
care vor cuteza a întrebuinţa vicleşug, dând şi luând împrotiva ho-
tărîrei aceştia, asemenea danii prin zapise viclene cu date mai di­
nainte, unii ca aceia aflându-se şi dovedindu-se, să fie supuşi la pe­
deapsă a p ă g u b i a m â n d o u ă părţile, atât lucrul ce se va face danie,
cât şi preţul lui, cu care să se folosească neamurile sau răzeşii celor
ce vor dà asemenea danii, etc.".

O altă dispoziţie, care prezintă oarecare analogie cu c. C a l i m a c h .

Art 1938
dispoziţia precedentă, este acea a art. 1938 din codul Ca- - -
limach, care consacrând un vechiu obiceiu al pământului,
opreşte pe cei puternici, ce ar fi împresurat şi stăpânit
cu putere lucruri nemişcătoare ale celor neputernici, de a

(') C. Bucureşti, Dreptul din 1876, No. 30.

2
( ) „Hi qui sanctam fidem prodiderunt, et sanctum baptisma hcc- Dr. roman.
retica superstitione profanarunt, a consorţiu omnium segre­
gati siiìt; a testimoniis alieni testamenti (ut ante jam sanxi-
mus), non habeant /actionem; nulli in hereditati succedant;
a nemine scribantur heredes, etc.". (L. 3, ab initio, Cod, De
apostatis, 1, 7). Vezi infra, p. 80, 9°.
8
( ) Vezi acest hrisov publicat în Colecţia P a s t i a , p. 170, No. 9.
Vezi şi art. 12, capit. 24 din codul lui A n d r . Donici, care
reproduce textul menţionat al sobornicescului hrisov. Vezi şi
tom. V I al Coment, noastre, p . 8, ad notam.
 78 C. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I . — Î N C A P A C I T . D I N D R . A N T E R I O R

puteà invoca uzucapiunea, fie chiar de 40 de ani, înteme­

iată pe asemenea posesiune
Origina Această dispoziţie, lăudabilă din toate punctele de ve-
a
caiiniach dere, împrumutată tot dela Novelele împăratului Profiro-
C

genit, după cum ne atestă Andronache Donici (capit. 9

2
§ 28) ( ), se aplica numai la lucruri şi la prescripţia achi-
3
zitivă, iar nu şi la cea liberatorie ( ).
Persoanele că- Cât pentru chestiune i de a se şti ce se înţelegea prin
ce
"acest t e x t ^ puternici, trebue să ne referim la textul grecesc al co­
5

dului Calimaeh, unde nu se vorbeşte de cei puternici, ci

de cei care deţin puterea: ol èv SovâjAst (Andronache Donici
vorbeşte, după cum am văzut, de cei ce sunt in putere).
Prin urmare, această dispoziţie se aplică tuturor acelor care
deţin o părticică cât de mică a puterei publice,
statul. După interpretarea dată de Curtea de casaţie, Statul
nu face parte dintr'acei puternici, de care se ocupă codul
Textul (i) I a t ă cum se exprimă, în această privinţă, art. 1938 din codul
^Hlknach*^ C a l i m a e h : „ P r i n stăpânirea în termen de patruzeci de ani, nu
se ajută acei puternici, măcar deşi prin hrisoave se va cu­
prinde acea cu s t r â m b ă t a t e şi în p u t e r e stăpânită î m p r e s u r a r e
a lucrurilor nemişcătoare acelor neputernici",
2
c. Andr. ( ) I a t ă textul din Andr. Donici, la care facem a l u z i e : „Osebit
Donici, scrie pravila, eă ori moşie bisericească, ori moşie d r e a p t ă îm­
părătească, stăpânindu-se cu pace şi fără c u r m a r e în curgere
de 40 de ani, prin posesie adecă, stăpânirea se câştigă. — In
p ă m â n t u l Moldovei, pentru ale fiscului, adecă 'ale visteriei
P r i n c i p a t u l u i , nu s'au urmat a s e păzi paragrafia anilor: pentru
pricinile ce s'au a r ă t a t m a i sus la capit. 2 3 , ci s'au u r m a t
d u p ă Novela î m p ă r a t u l u i Romano şi după Novela î m p ă r a t u l u i
Vasile Profirogenit, care prin aşezământ a r a t ă că pentru t r e ­
cerea a 30 şi 40 ani, cei ce sunt în putere din ale celor slabi
să nu r ă m â e câştigaţi cu a p u c ă t u r i şi alte chipuri, nici cei
slabi şi săraci să se deznădăjduiască pentrucă au trecut vremea
r â n d u i t ă a anilor, ci să se asculte jalobele lor, şi să se urmeze
a le se face dreptate. Asemenea şi pentru î m p r e s u r a r e a hota­
relor, măcar sa fie şi prin hrisoave şi întărituri, dacă se va
dovedi că se vor fi făcut cu strâmbătatea. Asemenea şi pentru
lucrurile ce sunt ale fiscului, cu trecerea anilor să nu să poată
câştiga, ci să se ceară şi să se ieà dela cei ce an pus stă­
pânire pe dânsele fără d r e p t a t e " . Acest text are u r m ă t o a r e a
n o t ă : Ceteşte Novela 1 a î m p ă r a t u l u i Vasile Profirogenit,
care s'au publicat la anii 6504 dela zidirea lumei.
8
( ) Cpr. C. Iaşi şi Cas. rom. Dreptul din 1881, No. 72 şi Bult.
Cas., anul 1887, p . 1.
 INCAPACITĂŢI DIN DREPTUL ROMAN. TU

Calimaeh, pentrucă aceasta dispoziţie nu s a r aplica decât

la persoanele private (').
Astfel, Domnul ţârei, sau orice membru al unei d r e - D o m n u l ţârei,
gătorii publice, nu puteà să prescrie o avere nemişcătoare
contra unui particular.
Faţa cu textul grecesc al codului Calimaeh. nu se poate Boerii.
susţine că boerii in genere, ca clasă, nu se puteau folosi
de prescripţia achizitivă a imobilelor particularilor, pen­
trucă ei nu deţineau nicio putere, ci se bucurau numai de
oecare privilegii (").
In vechiul drept francez, din contra, le seigneur ne Dr. vechiu fr.
pouvait prescrire contre son vassal, ni le vassal contre son
seigneur, după cum ne atestă Loysel Insă acelaş autor
adaogă: ,.lfn seigneur pmt prescrire contre I'autre, par
1 4
trente ans; et contre VEglise par quarante' I ).

Despre câteva incapacităţi din dreptul roman.

Pe lângă incapacitatile mai sus expuse, lloinanii mai

IJ
aveau şi altele. Astfel, nu puteau să testeze: 1 Minorul,
care era sub puterea părintească (°) ; 2° robii ( L . 19, Dig.,
Qui testa-menta faccere possunt, 28, 1): 3" cei care se în-
doiau de starea lor, de statu suo dubitantes vel errantes

(') Cas. Rom. Huit. 1887, p. 1.

a
( ) Vezi tom. V I al Coment, noastre, p. 8, ad notam.
3
( ) Loysel, Institutes coutumières, II, p. 130, N o . T34, regula 24
(ed. D n p i n et L a b o u l a y e din 1846).
(*) Loysel, op. şi loco cit., p. 130, No. 736, r e g u l a 26. Prescripţia
de 40 de ani era admisă şi în codul Calimaeh în privinţa
lucrurilor bisericeşti şi altor lucruri publice (art. 1936).
5
( ) „Qui in potestate parentis est, testamenti faciendi jus non
habet". (L. 6, P r . Dig., Qui testamento facere possunt, 2 8 , 1).—
Minorii, care erau sub puterea părintească, puteau însă să
dispue prin testament de peculiul lor castrens şi quasi-castrens
( I n s t i t , Pr., in fine. Quibus non est permissum facere testa­
mentum, 2, 12). Vezi şi supra., p. 59, text şi nota 2. Cât
pentru minorul eşit de sub puterea părintească, el puteà să
dispue prin testament ea şi majorul, dacă era puber (14 ani
pentru bărbaţi şi 12 ani pentru fete). L. 5, Dig., loco cit.
Minorul nu puteà însă niciodată să dispue de averea sa prin
d a r u r i între vii. L . 165, Dig., De dio. regulis juris antiqui,
50, 17; L. 3, Cod, De in integrum restituitone, etc., 2, 22, etc.
 80 COD. C I V . — C A R T E A III.—TIT. II. — CAPIT. II. — A R T . 806, 1231.

(L. 15, Dig., loco cit.); 4° cei care căzuse în manile ina­
micului, în timp de răsboiu, qui apud hostes sunt (L. 8,
Dig., loco citj'y); 5° ostaticii (obsides), cât timp nu li se
dădea voe de a testa (L. 11, Dig., loco cit.); 6° risipitorii,
în timpul interdicţiunei lor, prodigus cui honorum suum ad­
ministraţia interdicta est (Instit., § 2, Quibus non est per-
missum facere testamentum, 2, 12); 7° ereticii (manichasi)
(L. 1 § 5, Cod, De hereticis et manichms, 1, 5); 8° cei
condamnaţi pentru difamaţie (ob carmen famosumJ (L. 18
§ 1, Dig., loco cit.); 9° apostaţii (L. 3, Cod, De apostatis,
2
1, 7)( ); 10° cei care contractase o căsătorie incestuoasă
sau oprită de legi nu puteau testa în favoarea celor care
erau străini de familia lor (L. 6. Cod, De incestis et inu-
tilibus nuptiis, 5, 5), etc.

Despre străini.

rt. i i Con- La Romani şi în vechiul drept francez, străinii erau

stit. si i i incapabili de a testa ( ). Astăzi, dreptul de a testa nu mai
3

clTl1
' ' este un privilegiu al cetăţenilor. Toţi străinii pot să testeze
în ţara noastră, pentrucă dreptul de a testa este un drept
civil şi străinii se bucură de toate drepturile civile, ca şi
Românii (art. 11 Const, şi 11 C. civ.) (*).

Despre persoanele capabile de a dărui şi incapabile

de a testa (art. 806 şi 1231).

Persoanele capabile de a dărui şi incapabile de a testa

sunt minorii, care nau împlinit încă vârsta de 16 ani. In
1
( ) Vezi şi Instit. § 5, Quibus non est permissum facere testa­
mentum, 2, 12, unde se zice: ,Ejus qui apud hostes est, tes­
r
u
tamentum quod ibi fecit, non valet, quamvis redierit . —
Astăzi, prizonierii de răsboiu au capacitatea de a testa
(art. 870). Cpr. Berton, op. cit., 36, p . 34.
2
( ) Vezi suprà, p . 77, nota 2.
8
( ) Vezi în privinţa dreptului r o m a n , Ulpiani Begul., De testa-
mentis, 20, § 14; L . 1, Pr., D i g . , Ad legem Falcidiam, 35, 2 .
4
Art. 885. ( ) Vezi şi a r t . 88-">, care reglementează dreptul R o m â n i l o r de a
testa în străinătate. Acest text este explicat în tom. I al Co­
ment, noastre, p . 2 0 3 u r m . (ed. a 2-a).
 INCAPACITĂŢILE ABSOLUTE DE A PRIMI. 81

adevăr, am văzut suprà, p. 55. eă aceşti minori, deşi in­

capabili de a testa, totuşi pot. prin contractul lor matrimo­
nial, să dea viitorului soţ totul sau parte din avutul lor,
cu asistenţa persoanelor al căror eonsimţimânt este neapărat
pentru validitatea căsătoriei iart. 806 şi 1231) : pe când au­
torizarea acestor persoane nu poate niciodată să-i abiliteze
a face un testament.
Pană acum ne-ani ocupat numai de capacitatea de a incapacitatea
d e
dispune prin donaţiune sau testament. Trecem acum la in- a
P u m i
-
capacitatea de a primi.
Capacitatea fiind regula generală, iar incapacitatea o Art. ssi;.
excepţie'art. 856). oricine este capabil de a primi prin dona­
ţiune sau testament, afară de persoanele pe care legea le declară
incapabile; şi după cum omul nu poate să renunţe la fa­
cultatea de a dispune, tot astfel el nu poate să renunţe la
1
acea de a primi '

Despre incapacitatea de a primi prin donaţiune

sau testament.

Incapacităţile de a primi sunt de două feluri: unele incapacităţile

d c a p n m i
sunt absolute şi se opun ca o persoană să primească dela -
oricine iart. 808. 811), iar altele sunt relative si se opun
numai ea cineva sa primească dela unele persoane deter­
minate. îYezi infra, p. 116 urm.).

I. — Incapacităţile absolute de a primi.

Incapacităţile absolute lovesc: 1° persoanele care nu au i n c a p a c i t ă ţ i l e

a b s o l u t e
o existenţă fizică (art. 808); 2° persoanele care nu au o -
existenţă civilă (art. 811, 817); 3" străinii, insă numai in
privinţa imobilelor rurale (art. 7 § 5 Constiti: 4° şi in fine,
persi >anele necerte.
Cât pentru călugări, s a decis, cu drept cuvânt, eă dreptul Călugării,
bisericesc nu-i opreşte de a dobândi avere cu titlu gratuit,
2
in urma intrărei lor in tagma inonachală ( ).

l
{ ) Michaux, Tr. pratique des testaments, 3 4 1 , p. 45 (ed. a 2 - a ) ;
Berton, op. cit., No. 37, p. 37.
2
( ) T r i b . Ilfov, Dreptul din 1901, No. 20, cons id. dela p. 158.

587HÌ
 82 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — CAPIT. II. — A R T . 8 0 8 .

1° Despre persoanele care nu au o existenţă fizică (M.

Art. 808. — Este capabil de a p r i m i prin donaţiune î n t r e vii

oricine este conceput în momentul donaţiunei.
Este capabil d,e a p r i m i prin testament oricine este conceput
2
în momentul morţei testatorului ( ). ( A r t . 120, 286 u r m . , 654, 924
C. civ. A r t . 906 C. fr.).

Cea dintâi condiţie pentru a puteà primi o liberali ta te,

ca şi pentru a puteà dispune de averea sa, este de a aveà
3
fiinţă. Esse enim debet cui datur ( ).
Aşa fiind lucrurile, donatarul ar trebui neapărat să
existe în momentul facerei darului, iar legatarul în mo­
mentul morţei testatorului, pentrucă pană în momentul naşterei
4
sale, copilul conceput nu are încă o existenţă personală ( ) :

(') Vezi asupra acestei materii, L a m b e r t , Stipulations pour au-

trui (teză p e n t r u doctorat, Paris, 1893), § 165 u r m .
2
( ) Cpr. L . 26 § 8, Dig., De statu hominum, 1, 5 ; L . 3, in fine,
Cod, de posihumis heredibus instituendis, 6, 29, etc.
Deoseb. de Codul francez şi cel italian m a i cer ca copilul să fie viabil
eodul fr. în
(vitce- habilis, perfecte natus), adecă să fie astfel conformat încât
privinţa via­
bilità ţei. să poată t r ă i . Această condiţie n u se mai cere însă de legiui­
torul nostru care, depărtându-se de codul francez, a modificat
în această privinţă art. 2 8 8 , 654 şi 808 din codul civil, (cpr.
C. Bucureşti, Dreptul din 1892, No. 63), ceeace este con­
form şi cu vechia noastră legislaţie. Vezi tom. I al Coment,
noastre, p . 246 (ed. a 2-a); tom. I I , p. 245, 246 (ed. a 2-a);
tom. I I I , partea I I , p . 7 3 , 74, text şi note (ed. a 2-a); tom.
V I I , p. 308, 309, etc. î n c â t priveşte dreptul străin, vezi tom.
I I I , partea I I , al citatelor Comentarii, p . 74, nota 1.
3
( ) L . 14, in medio, Dig., De jure codicillorum, 29, 7.
4
Excepţii ad­ ( ) Cpr. T. H u e , V I , 90. — Codul francez face oarecare excepţii
mise de c o d u l dela principiul că cineva trebue să existe pentru a puteà do­
fr., eliminate
de legiuitorul b â n d i prin donaţiune şi testament, şi a n u m e : l a donaţiunile
nostru. care se fac prin contractul de căsătorie (art. 1082 u r m . C.
fr.) şi la substituţiile permise (art. 1048 u r m . C. fr.), dis­
poziţii care a u fost eliminate de legiuitorul nostru. Vezi infra
explic, art. 932 u r m . şi 936 u r m . — D - l Petrescu (Testamentele,
p. 75) n'a observat eliminarea acestor texte; de aceea d-sa zice
că se poate şi la noi dispune în favoarea unor persoane ne­
concepute, adecă: în favoarea copiilor care se vor naşte din
viitoarea căsătorie, ceeace nu este adevărat. A r t . 764 § 2 din
codul italian dispune, de asemenea, că sunt capabili de a p r i m i
şi copiii imediaţi ai unei persoane determinate în momentul
morţei testatorului, deşi ei nu sunt încă concepuţi, quantunque
 PERSOANELE CARE NU AU EXISTENŢĂ FIZICĂ. — ART. 808. 83

quia partus nondum editus homo non recte. fuisse dicitura). Art. 654 şi
8 0 8
Printr'o favoare speciala şi excepţională, copilul con- '
ceput sau zămislit (qui in utero est), se consideră însă ca
existent, de câteori este vorba de interesele lui (art. 654
şi 808). Aceasta nu este decât aplicarea maximei cunoscute:
Infans conceptus pro nato habetur, quotiens de ejus com-
modis agitur ; quotiens de commodis ipsius partus qumritur^).
Copilul zămislit se consideră deci ca existent, dacă el Copilul trebue
3 s a
se naşte viu ( ), fie chiar neviabil (non v i t o 3 ••habilis) (vezi ®A s a s c a

suprà, p. 82, nota 2), chiar dacă el ar fi murit imediat

după naştere, quamvis natus illieo decesserit (L. 2, Cod, De
posthumis heredibus instituendis, 6, 29), destul este ca el să
se fi născut viu, căci copilul născut mort este inexistent
(art. 654). „Qui mortui nascuntur, neque nati, neque pro­
creati videntur" (*).
Ce epocă trebue însă a se aveà în vedere pentru a se Deoseb. între
d o n e s t a
determina capacitatea acestui copil? Legea distinge între d o - ^ ' " m n t

naţiuni şi testamente.

non siano ancora concepiti. Cpr. art. 2162, 2163 şi 2178,

din codul german, citate infra, în nota 2.
(') L. 9 § 1, Dig., Ad legem Falcidiam, 3 5 , 2.
2
() L. 7, Dig., De statu hominum, 1, 5. Vezi şi tom. I I I , partea
I I , al Coment, noastre, p . 72. nota 2 (ed. a 2-a). U n text
din Institutele lui J u s t i n i a n § 4, De tutelis, I, 13, zice, de
asemenea, „ In compluribus causis, posthumi pro jam nati
habentur". încât priveşte dreptul nostra anterior, vezi tom.
I I I , partea II, suscitat, p. 72, text şi nota 3. Cpr. a r t . 22 C.
austriac, art. 1923 § 2 C. german, etc.
Cu toate acestea, în ( l e r m a n i a se poate gratifica prin le- - german,
D r

gate o persoană neconcepută în momentul morţei lui de cujus

(art. 2162, 2163 şi 2178). Aceasta dovedeşte, zice un autor,
cât de absurdă este teoria după care, pentru a primi un folos
ereditar, trebue n e a p ă r a t a fi conceput în momentul deschi-
derei succesiunei. Vezi Roguin, Tr. de droit compare (Suc­
cessions, I I I , 1552, P a r i s , 1912).
3
() Cine trebue să dovedească că copilul s'a născut viu? Vezi
tom, I I I , partea I I , al Coment, noastre, nota 2 dela p. 74,
75, unde se a r a t ă controversa.
Chestiunea de a se şti cum se va stabili momentul con- Stabilirea mo-
m e u t u l u
cepţiunei este, de asemenea, controversată. Vezi tom. I I I s u s - i con­
c e e i
citai, p. 75, 76. Cpr. Baudry et Colin, op. cit., I, 320, 3 2 1 ; P^™ -
Miehaux, Donations, 283, p. 56.
4
() L. 150, Dig., De verborum significatione, 50, 16.
 84 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II.—CAPIT. II. — A R T . 808.

Capacitatea Pentru a fi capabil de a primi prin donaţiune, trebue

a n a c a n u
prin dona- ' d născut, cel puţin conceput în momentul dona­
ţiune. Contro- ţiunei, adecă, după unii, în momentul autentificărei actului,
v e r s a
' iar nu în momentul acceptărei, care s'ar face mai în urmă
în numele donatarului (art. 814); căci oferta de a se des-
poià de averea sa nu poate fi făcută acelui care nu există,
1
adecă neantului ( ).
Capacitatea de Pentru a fi capabil de a primi prin testament, trebue
a
a
testament!" dacă nu născut, cel puţin conceput în momentul morţei
testatorului, şi aceasta fără a se distinge dacă legatul este
2
pur şi simplu, cu termen sau condiţional ( ) ; căci, pe de o
parte, legea nu distinge, iar pe de alta, legatarul, cu toată
condiţia suspensivă pusă legatului, dobândeşte, la moartea
testatorului, un drept eventual, care se va puteà complecta
3
mai târziu ( ).

(») L a u r e n t , X I , 158, 3 7 6 ; D e m o l o m b e , X V I I I , 579, 7 0 3 ;

Arntz, I I , 1734; Mourlon, I I , 5 8 6 ; P a n d . fr., v° Donations,
9 0 3 ; T. H u e , V I , 90, p. 129; A u b r y et E a u , V I I , § 650,
p. 43, text şi nota 3. — Contrà: D e m a n t e , I \ , 26 bis I şi
Thémis ou Bibliothèque du jurisconsulte, tom. V I I , p . 371
(anul 1825); D u r a n t o n , V I I I , 2 2 3 ; Marcadé, I I I , 4 9 9 ; T r o p ­
long, Don. et testaments, l i , 6 1 6 ; Saintespès-Lescot, Idem,!.,
art. 906, No. 196, pag. 313 u r m . ; Grenier, Idem, I, 138 bis,
p. 621 (ed. Bayle-Mouillard); Masse-Vergè, I I I , § 418, p. 32,
nota 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 660,
p. 245 (ed. Crome); Petrescu, Testamentele, p. 77, etc. D u p ă
aceşti din u r m ă autori, ar fi suficient ca donatarul să fie
conceput în momentul acceptărei donaţiunei.
2
( ) Cpr. C. Bordeaux, D . P . 84. 1. 247 (sub Cas.).
Cum se poate Testatorul nu poate deci să gratifice u n copil neconceput
gratifica prin în momentul morţei sale, decât instituind un legatar cu sar­
test. un copil
neconceput
cina de a dà o sumă oarecare copilului care se va naşte din
încă în mo­ cutare persoană. Aceasta nu este, în adevăr, o liberalitate fă­
mentul morţei cută în folosul unei persoane inexistente, ci un mod condi­
testatorului. ţional al unei liberalităţi, făcută în folosul unei persoane ca­
pabile, ceeace legea nu opreşte. Coin-Delisle, Don. et testaments,
art. 906, No. 6, p. 97 (ed. din 1855); Demolombe, X V I I I ,
582 ; Michaux, Testaments, 368 u r m . , p. 48.—Vezi însă Berton,
L'art de faire soi-méme son testament, 4 3 , p. 4 0 ; Bayle-Mouil­
lard a s u p r a lui Grenier, Don. et test., I, 99, p . 475, n. b .
3
( ) Cu toate că acest drept nu se transmite moştenitorilor lega­
t a r u l u i (art. 925), totuşi el există sub oarecare r a p o r t u r i . L e ­
g a t a r u l poate deci să dispue de el şi să facă actele necesare
pentru conservarea lui. Mourlon, I I , 853, nota 1.
 PERSOANELE CARE NU AC EXISTENŢĂ FIZICĂ.. — A R T . 808. 85

De câteori legatul este condiţional, legatarul va mai Cazul unui

trebui încă să fie capabil şi în momentul îndeplinirei con­ lţional.
e g a t condi­
Con­
diţiei, fiindcă, după art. 925, transmiterea lucrului legat nu troversă.
se îndeplineşte decât la această epocă (').
Testatorul n'ar puteà deci să facă un legat în favoarea Facerea unui
unei persoane nezămislite încă în momentul morţei sale, legat unei per-
soane necon­
nici chiar sub condiţia suspensivă a naşterei legatarului, (si cepute, sub
condiţia s i
nascatur), pentrucă nu se vede, în asemenea caz, care ar nascatur.
fi termenul îndeplinirei acestei condiţii, în urma morţei tes­ Inadmisibi-
2 litate.
tatorului ( ).

(') Michaux, op. cit., 367. p. 48; T h i r y , II, 315, p. 307; B a u d r y

et Colin, op. cit, I. 627; T. H u e , V I , 120; Vigié, I I , 531;
Mourlon, I I , 583; Demolombe, X V I I I , 580, 718, 719; L a u ­
rent, X I , 159 şi 384; Marcadé, I I I , 498; Deinaute, I V , 38 bis,
care revine a s u p r a primei sale opiniuni susţinută în Thémis;
Zacharise (ed. Masse-Verge), III, § 419 in fine, p . 50 şi ed.
g e r m a n ă (Crome), § 660, in fine, p. 245, text şi nota 8, etc.—
Cu toate acestea, chestiunea este controversată şi unii susţin
că, în privinţa legatului condiţional, este suficient ca legatarul
să fie conceput în momentul îndeplinirei condiţiei, iar nu n u m a i
decât în momentul morţei testatorului. Vezi în acest din u r m ă
sens, A u b r y et R a u , VII, § 650, p . 46, 47, text şi nota 11;
Masse-Verge, I I I , loco cit., nota 9; Arntz, I I , 1733, 1756;
D u r a n t o n , V I I I , 229, 231, 233; Troplong, op. cit, I, 439;
Grenier, Donations et testaments, I, J42, p. 637 (ed. Bavle-
Mouillard din 1844), etc.
L a Romani, l e g a t a r u l , pentru a puteà p r i m i un legat con- Dr. roman,
diţional, trebuia să fie capabil numai în momentul îndeplinirei
condiţiei. Vezi textele citate de A u b r y et R a u , loco cit., p. 47,
nota 11. Cpr. art. 890 C. Calimach (703 C. austriac), care
admite aceeaş soluţie.
Această soluţie era admisă şi în vechiul drept francez, după Dr. vechiu fr.
cum ne a.testă Domat, Brodeau, Boutaric, etc. Vezi Michaux,
op. cit., 364, p. 48. Cpr. L. 64, Dig., De heredibus institu-
endis, 28, 5.
In privinţa legatului p u r şi simplu, l e g a t a r u l trebuia să fie Regula Cato-
capabil atât în momentul facerei testamentului cât şi în m o - mană.
mentul morţei testatorului. Vezi L . 1, Pr., Dig., De regula
Catoniana, 34, 7. Mai vezi L. L. 29 şi 210, Dig., De div.
regulis juris antiqui, 50, 17. Cpr. A u b r y et Rau, loco cit,
p. 46. nota 10; Arntz, I I , 1756; Mârzescu, Maximele drep­
tului roman, p. 17 urm., etc. Vezi a s u p r a regulei Catoniane,
infra, r u b r i c a : Capacitatea de a dispune şi de a primi
prin testament, p . 171, nota 4.
2
( ) Demolombe, X V I I I , 581. — Contra: (în privinţa dreptului
 80 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 811, 817.

Aceeaş soluţie este generalmente admisă şi în privinţa

4
persoanelor morale ( ).

2° Despre persoanele care nu au o existenţă civilă.

Art. 811. — Dispoziţiunile între vii sau prin testament, făcute

în favoarea ospiciilor, săracilor dintr'o comună, sau stabilimentelor
de utilitate publică, nu pot aveà efect decât de sunt autorizate
2
prin decret regali ). (Art. 808, 817 C. civ. A r t . 910 C. fr.).
Art. 817.—Donaţiunile făcute persoanelor morale nu pot fi
acceptate decât prin ordonanţă domnească, dată in urma avizului
s
Consiliului de Stat{ ). (Art. 96, 811 C. civ. A r t . 937 C. fr.).

Liberaiităţi Art. 811 şi 817 se ocupă de donaţiunile şi legatele

loîne^mm-aie. &cute persoanelor morale sau juridice (art. 96 Ò. civ.) şi
săracilor, pe care îi reprezintă comuna,
săracii. Săracii dintr'o comună, fiind reprezentaţi de primăria

vechiu francez), D o m a t , Lois civiles dans leur ordre naturel,

VI, p . 40, N o . 23 (ed. Carré din 1824).
(') Vezi infra, p. 90.
2
Inexactitate ( ) Textul oficial zice: prin ordananţe domneşti, în urma avi­
de text. zului Consiliului de Stat. Acest u l t i m m e m b r u de frază t r e b u e
astăzi considerat ca inexistent, în u r m a desfiinţărei Consiliului
de Stat prin art. 131 din Constituţie. Vezi şi L . din 12 Iulie
1866. C p r . Cas. rom. B u l t . 1890, p . 150.
s
Altă inexacti­ ( ) Vezi, în privinţa Cons, de Stat, observaţia din nota prece­
tate de text. dentă. — Textul, aşa cum este redactat, este inexact. I a t ă cum
a r t r e b u i să fie r e d a c t a t : „Liberalităţile făcute persoanelor
morale nu pot fi acceptate decât de administratorii acelor
11
persoane, în urma unui decret regal, care le încuviinţează .
L . din 31 Iulie I a t ă cum se exprimă, în această privinţă, art. 89 din legea
1894. Art. 89. dela 31 Iulie 1894, pentru organizarea comunelor u r b a n e :
„ D a r u r i l e şi legatele, consistând în averi mobiliare sau imo­
biliare, făcute comunei sau în favoarea instituţiunilor comu­
nale, ori pentru un serviciu p u b l i c care intră în a t r i b u ţ i i l e
comunei, se vor p r i m i de consiliul comunal, cu a p r o b a r e a şi
a Ministerului de interne, dacă valoarea lor va trece de 20000
lei, pentru comunele u r b a n e reşedinţe de j u d e ţ şi de 5000
lei p e n t r u celelalte comnne".
L . din 8 Maiu In privinţa comunelor rurale, a r t . 53 din legea dela 8 M a i
1904. Art. 53. 1904, pentru organizarea acestor comune, dispune că: „sunt
supuse a p r o b ă r e i Ministerului de interne: p r i m i r e a d a r u r i l o r
şi legatelor făcute comunei şi, în genere, stabilimentelor de
binefacere situate pe teritoriul comunei, când valoarea lor
trece de 10000 lei".
 PERSOANELE MORALE. — ART. 811, 817. 87

respectiva, aceasta autoritate este în drept sa culeagă libe-

ralitatea lăsată lor. O asemenea liberalitate fiind validă, nu
poate deci să fie vorba de caducitatea ei f i .
Aşa dar, se poate dispune prin donaţiune între vii sau C o n d i ţ i i l e c e -
r u t e
testament nu numai în folosul persoanelor fizice, clar si în Pf." t r u

1
. . . -y 1 aceste libera-
acel al persoanelor morale sau juridice ("). însă pentru ca îităţi.
liberalità tea să fie validă, se cer următoarele condiţii:
1
C ) Vezi infra' p. 1 1 1 . Cpr. Cas. rom. Bult. 1890, p . 150 şi
1907, p . 1 8 7 6 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1 8 9 1 , No. 4 3 ,
p. 339. Dispoziţia testamentară, zice această decizie, făcută
în favoarea săracilor, se consideră ca făcută în favoarea ins­
tituţiilor de binefacere sau, în lipsa lor, autorităţei legalmente
însărcinată de lege a se ocupà de interesul lor. I n privinţa
liberalităţilor făcute săracilor în F r a n ţ a , vezi Planiol, I I I ,
2991 u r m . — S'a decis acolo că şi legatul unei sume de bani,
care urmează a fi întrebuinţat en bonnes ceuvres, se consideră
ca făcut tot săracilor. Vezi Michaux, op. cit., 420 p . 5 5 .
D u p ă art. 717 din codul Calimaeh (art. 559 C. austriac), c. C a l i m a e h .
o obştime de săraci dintr'o politie se socotea ca o persoană m o - A r t . 717.
r a l ă ; deci, dacă se lăsa săracilor un legat, el se î m p ă r ţ e a de o
potrivă între toţi săracii locului unde murise testatorul. C p r .
L . 49 § 1, Cod, De episcopis et clericis, 1, 3, unde se zice: „Sed
si pauperes quidem scripserit her e des, et non inveniatur certuni
ptochotrophium, vel certa; ecclisia: pauperes, de quibus testator
cogitaverit, ned sub incerto vocabulo pauperes fuerint heredes
instituti, simpli modo et hujusmodi institutionem valere de-
cernimus". Mai vezi L . 24, Cod, loco cit. A r t . 843 din codul
Calimaeh (651 C. austriac) mai vorbeşte de legate lăsate
pentru pricini cuvioase, adecă: Ia monăstiri, biserici, şcoli,
spitaluri, orfanotrofii, săraci, etc. Vezi infra, p. I l l , text şi
nota 2.
2
( ) Societăţile comerciale, afară de asociaţiile în p a r t i c i p a t e D a c ă soeietă-
(art. 253 C. corn.), fiind proclamate de lege persoane morale ţ i l e comerciale
(art. 78 § ultim C. com.), chestiunea este de a se şti dacă pot d o b â n d i
aceste societăţi pot să primească liberalităţi şi dacă ele sunt, titli^^'i-a^iiit^
în această privinţă, supuse prescripţiilor a r t . 811 şi 817 C. Controversă.'
civil? S'ar puteà zice, şi s'a zis chiar, ca scopul ce-şi pro­
pune o societate comercială fiind de a a d u n a capitalurile ne­
cesare la funcţionarea ei, nimic nu se opune ca o asemenea
societate să poată primi capitaluri cu titlu gratuit, şi aceasta
fără nicio autorizare. T r i b u n . Paris, Sirev, 8 1 . 2. 249 (cu
nota Iui L a b b é în sens c o n t r a r ) ; D . P . 8 3 . 3. 3 3 ; Lvon-Caen
et Renault, Tr. de droit commercial, l i , 118 urm., p. 82 u r m .
Cpr. Thaller, Tr. clement, de droit commercial, 302, p . 183
urm. (ed. a 4-a, 1910). Această soluţie este însă combătută
de alţii, pentrucă persoanele morale nefiind admise de lege
 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 811, 817.

i 1° Persoana morală gratificată trebue să aibă o exis-

" tentă legală, adecă să fie recunoscută prin lege în momentul
donaţiunei sau morţei testatorului, căci altfel ea ar fi inca­
pabilă, întocmai ca şi un copil neconceput (Vi. „Este vorba
aici, a zis cancelarul Pasquier, înaintea ('amerei pairilor (şe­
dinţa din 19 Fevruar 1827). mai mult decât de o lege, căci
un principiu etern şi independent de legile pozitive nu per­
mite ca o persoană morală să se formeze în Stat fără apro­
1 2
barea marilor puteri ale Xaţiunei ' ( ).
Aceeaş soluţie este admisă şi în privinţa persoanelor
morale străine ; căci dacă, in unele cazuri, legiuitorul a dat
delegaţie guvernului de a recunoaşte ca existente unele per­
soane morale străine, cum sunt societăţile comerciale cons­
tituite în străinătate, în ce priveşte însă celelalte persoane
morale şi, în special, instituţiile de utilitate publică, precum
sunt Olimpicile din Atena, nicio lege nu autoriză pe g'u-
vern de a le recunoaşte existenţa lor în ţară. Autorizarea,
pe care o da guvernul, în baza art. 811 din codul civil,
nu are de efect decât complectarea capacităţei unei insti­
tuţii de utilitate publică de a primi o liberalità te; ea nu

decât în vederea unei misiuni speciale şi a unui scop p a r t i ­

cular, o societate a r puteà cel m u l t să primească liberalităţi
n u m a i în vederea misiunei ce ea are de îndeplinit, n u însă
şi pentru un scop străin de atribuţiile sale. Cpr. L a u r e a t ,
I, 304 şi X V I , 6 2 ; Beudant, nota în D. P . 79. 1. 5 u r m . ;
L a b b é , nota în Sirey, 8 1 . 2. 249 u r m . Şi încă şi în asemenea
caz, dacă s a r admite dreptul societăţilor de a dobândi avere
cu titlu gratuit, ele vor aveà nevoe de autorizarea guvernului, '
pentrucă altfel o societate a r puteà să se înavuţească din cale
afară şi să devie uneori un pericol pentru Stat. L u c r u l e aşa
de adevărat încât unii declară societăţile absolut incapabile
de a dobândi avere cu titlu gratuit, pentrucă societăţile co­
merciale nu au, în genere, de scop utilitatea pub ică, ci rea-
alizarea de beneficii, ceeace a r exclude posibilitatea de a do­
bândi avere prin donaţiuni sau testamente. Cpr. P a n d . fr.,
v° Don. et testaments, 1045 u r m . Vezi şi B a u d r y et Colin,
Don. et testaments, I, 229 urm., p. 101 u r m . (ed. a 3~a). •
( 0 Cpr.* Cas. rom. Bult. S-a 1, 1881, p. 372. Vezi si Judecat,
ocol. I I I , Iaşi, Dreptul din 1907, No. 84, p. 690 u r m . (cu
observ, noastră); P a n d . fr., v° cit., 917. Vezi toni. I al Co­
ment, noastre, p . 257 u r m .
2
( ) Citaţie î m p r u m u t a t ă dela Michaux, Testaments, 377, p. 4 9 .
 PERSOANELE MORALE. — A R T . 811, 817. 89

poate îusa crea persoana morală, r'ci a recunoaşte existenţa

ei în România, dacă această calitate nu i-a fost conferită
printr'o anume lege(')-
2° Persoanele morale, legalmente recunoscute, trebue Autorizarea
a a
să fie autorizate a primi liberalitatea, această autorizare,, f?,f "L "
necunoscută la Romani ["), având de scop, pe de o parte, neie morale
neacumularea în mâna lor a unei prea mare cantităţi de ^J^f/™
bunuri de mână moartă, iar pe de altă parte, împedicarea libe-
3
ralităţilor excesive, care ar despoià familiile dispunătorilor ( ).
Persoanele morale sunt deci incapabile de a primi o
liberalitate, cât timp n'au fost autorizate de puterea execu­
tivă (*).
Această regulă îşi primeşte aplicare nu numai în pri- Donaţiuni
vinţa dispoziţiilor cu titlu gratuit făcute în formele ordinare, j j e ^ j z m
a t
s
e
a u

dar şi în privinţa donaţiunilor manuale, oricât de neînsein-

(') Cas. r o m . Bult. 1909, p. 1287 urm. şi Dreptul din 1910,

No. 17; Cr. judiciar din 1910, No. 8 0 ; C. Bucureşti, Dreptul
din 1907, No. 4 3 , care infirmă sentinţa t r i b . Ilfov, p r o n u n ­
ţată în afacerea Olimpicilor cu moştenitorii de sânge ai lui
V. Z a p p a , publicată în Dreptul din 1903, N o . 9. Mai vezi şi
o altă decizie a Curţei din Bucureşti, Dreptul din 1891, No. 4 3 ,
p. 339. Vezi şi observaţia ee a m publicat a s u p r a unei decizii
a Curţei de Casaţie din T u r i n , în Cr. judiciar din 1902, No. 2,
precum şi multe alte autorităţi, citate în tom. I al Coment.
n : a s t r e , p. 264, nota 2 (ed. a 2-a).
2
( ) Cpr. L . 2 4 ; L. 42 § 6; L . 49 § 7, etc. Cod, De episcopis et
clericis, 1, 3.
3
( ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 592 bis; Miciiaux, op. cit-. 388,
p. 5 1 , etc.
4
( ) R ă m â n e însă bine înţeles că această incapacitate nu loveşte Capacitatea
personală a
decât însăş persoana morală neautorizată, n u însă şi pe membrii
embrilor
care o compun în mod individual, ut singuli. Fiecare din aceşti care compun
c a

membri îşi păstrează deci capacitatea sa individuală. Cpr. persoana m o ­

D-molombe, X V I I I , 5 9 1 ; P a n d . fr., v" cit., 956 u r m . ; Miciiaux rală.
op. cit., 385, p. 5 1 ; C. P a r i s , I ) . P . 79. 2. 2 5 5 , etc. „Hi enim
non quasi collegium, sed quasi certi homines, admittentur ad
legatum" (L. 20, Dig., De rebus duhiis,Si, 5 ) . — N ' a r trebui
însă să credem, d u p ă cum pe nedrept susţin unii, că libe­
r a l i t a t e a făcută u n u i m e m b r u al unei comunităţi trebue, pană
la dovada contrară, să fie presupusă a fi fost făcută însăşi
acestei comunităţi, pentrucă frauda nu este niciodată presu­
pusă. Vezi P a n d . fr., \o cit., 958 u r m . şi autorităţile citate
acolo. — Contră: E m i l e Ollivier, Revue pratique de droit
francais, anul 1858, tom. V, p . 112.
 90 COD. C I V . — C Â R T E A I I I . — TIT. II. — C A P I T . I I . — ART. 811, 817.

nate ar fi, şi a celor deghizate sau ascunse sub forma unui

contract cu titlu oneros, pe care vom vedeà mai la vale că
jurisprudenţa le admite (Vezi infra, p. 161).
Recunoaşterea Din cele mai sus expuse rezulta că nu s'ar puteà gra­
personalitâţei
nu are efect tifica o persoană morală, care n'ar aveà fiinţă în momentul
retroactiv. donaţiunei sau morţei testatorului, căci în asemenea caz,
Controversă.
gratificarea ar fi făcută neantului. Această soluţie este ade­
vărată chiar atunci când, în momentul donaţiunei sau morţei
testatorului, persoana gratificată ar fi existat de fapt, fără
a fi fost atunci legalmente recunoscută. Cu alte cuvinte, re­
cunoaşterea personalitâţei de către legiuitor nu are efect re­
troactiv pană în ziua constituirei persoanei morale de fapt,
ea neproducându-şi efectele sale decât din ziua când s'a
2
manifestat ( ).
Cine primeşte Venim acum la autorizarea, pe care trebue s'o dea pu­
liberalitatea.
Inexactitate terea executivă pentru primirea liberalităţei. Liberalitatea
de text. nu se primeşte prin ordonanţă domnească (astăzi decret regal),
după cum în mod inexa t se exprimă art. 817 din codul

0) Cpr. L a u r e n t , X I , 300 urm., 4 1 9 ; Demolombe, X V I I I , 6 0 3 ,

6 3 1 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 659,
p. 236, nota 10 (ed. Crome); A u b r y et E a u , V I I , § 649, in
fine, p. 4 1 ; P a n d . fr., v° cit., 1 0 6 1 ; Répert. Sirey, v° Don ma­
nne!., 257 u r m . ; B a u d r y et Colin, I, 417 u r m . — Contra:
(în privinţa d a r u r i l o r manuale), C. P a r i s , Répert. Dalloz,
v° Disp. entre-vifs, 4 2 1 , nota 2 ; Saintespès-Lescot, op. cit., I,
260, p. 4 0 6 u r m . , etc.
Autorizarea Această autorizare nu va puteà nici î n t r ' u n caz să fie d a t ă
trebue sa fie în u r m a morţei dăruitorului, căci o liberalitate nu poate fi
dată în timpul
vieţei dărui­ consumată decât în t i m p u l vieţei lui (art. 8 1 4 ) ; de unde r e ­
torului. zultă că dacă autorizarea a fost d a t ă în u r m a morţei d ă r u i ­
torului, sau n'a fost d a t ă de loc, darul m a n u a l va p u t e à fi
revendicat de dăruitor sau de moştenitorii lui. Cpr. L a u r e n t ,
X I , 304, 3 0 5 .
2
( ) L a u r e n t , X I , 192; Demolombe, X V I I I , 5 8 8 ; A u b r y et R a u ,
V I I , § 649, p. 24, 25, text şi nota 6; Michaux, Testaments,
3 8 2 ; Berton, L'art de faire soi-mème son testament, 48, p. 4 3 ;
Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, V I , 75,
p. 124, 125 (ed. a 3-a); C. G. Dissescu, Dreptul din 1892,
No. 2, p . 1 2 ; A l . D e g r é , Dreptul din 1885, No. 84, p . 6 6 6 ;
Gas. fr. Sirey, 67. 1. 6 1 ; D . P . 67. 1. 110, etc. — Contrà:
T r o p l o n g , I I , 6 1 2 ; Arntz, II, 1739, in fine, p. 349, 350. Cpr.
L . 62, Pr., Dig., De heredibus instituendis, 28. 5. Vezi şi tom.
I al Coment, noastre, p. 280, text şi nota 2 (ed. a 2-a).
i

PERSOANELE MORALE. — A R T . 811, 817. 91

civil, ci (le administratorii persoanelor morale, în urma unui

decret regal, care încuviinţează acceptarea donaţiunei sau
legatului Acceptarea donaţiunei se va face în formele Art. su.
prescrise de art. 814 C. civil.
S'a decis că autorizarea prescrisă de lege, relativă la Aprobarea
liberalităţile între vii sau testamentare, nu este solemnă, ci ^I-^Tlm-
poate să rezulte din orice act al guvernului, care să cu- plicită,
prindă implicit autorizarea prescrisă de lege. Astfel, apro­
barea prin decret regal a statutelor unui institut, în care
se cuprinde şi averea lăsată acelui institut, cuprinde implicit
aprobarea guvernului de a primi averea lăsată institutului
2
în chestiune ( ).
De eâteori o liberalitate imobiliară este făcută unei Transcrierea
persoane morale, printr"o donaţie între vii, administratorii ^ " " s l ^ u r m
persoanei morale gratificate sunt obligaţi a transcrie dona­
ţiunea, spre a ti opozabilă terţilor (art. 818 urm.). Acest
punct nu sufere nicio îndoială.
Ei sunt responsabili nu numai pentru lipsa de acceptare, Aplic.art.820
dar şi pentru lipsa de transcriere la timp: căci, cu toată ™ o r a i e p e 0 r

tăcerea legei, art. 820 este, după părerea tuturor, apli­

cabil şi persoanelor morale ('').
Textul nostru nu prescrie, ca cel francez, ca autori- Autorizarea
e r n
zarea pitterei executive să fie anterioară acceptarei din partea ^ ^ t i

celor în drept, însă totuşi nu mai încape îndoială că ad- anterioară ac-
ministratorii persoanelor morale nu vor puteà să primească * ™ijj ~ e e p
r
t
1
l b e

liberalità tea, înainte de a cere şi de a dobândi cuvenita au­

torizare dela guvern, care singur este în drept a aprecia
dacă liberalitatea este sau nu folositoare.
Mai mult încă, se decide, în genere, ca guvernul, uzând impunerea
li-
de dreptul său de direcţiune superioară, poate, din oficiu, ^^natei a

să impue acceptarea libera lităţei, însă aceasta bine înţeles,

numai stabilimentelor publice a căror administraţie este mai
mult sau mai puţin în legătură cu acea a Statului f ) . Gu­
vernul va ordona, în asemenea caz. administratorilor stabi­
limentului public de a primi liberalitatea oferită.

(') Michaux, Donations, 239, p. 50 (eri. a 2 - a ) ; Mourlon, I I ,

672. Vezi şi saprà, p. 86, nota 2.
2
( ) Cas. r o m . Bult. 1907, p. 1091.
3
( ) Vezi infra explic, acestui text.
4
( ) Panel, fr., v° Don. et testaments, 1114. 1115.
 92 COD. CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P . II. — A R T . 811, 817.

Caracterul nulităţei dispoziţiilor cu titlu gratuit, făcute

în folosul unei persoane morale inexistente.—
Consecinţile acestei nulităţi.

inexistenţa Liberalităţile făcute în frauda leg-ei, unor persoane rno-

hberahtăţei i nereeunoscute de lege sau neautorizate, nu sunt numai
tăcuta in . . . , „ „ r „
frauda îegei. anulabile, ci inexistente, pentrucă după art. 966 O . civil.
obligaţia întemeiată pe o cauză ilicită nu produce niciun
efect, adecă este inexistentă şi, în specie, cauza fiind ilicită,
este contrară ordinei publice (art. 968) (*).
Art. 812. Tot nule vor fi şi libel'alitatile făcute unor persoane
morale, chiar recunoscute şi autorizate conform legei, dacă
aceste liberaltăţi au fost ascunse sub forma unui contract
2
eu titlu oneros sau prin persoane interpuse (art. 812) ( ).
Consecinţile Din împrejurarea că liberalitatea este în specie inexis-
• îiber^iitatei!. tentă, rezultă pentru moştenitorii dispunătorului dreptul de
a revendica averea dăruită sau legată, însă numai în urma
3
morţei acestui din urmă ( ), pentrucă actele făcute în frauda
legei, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, nu pot niciodată
să transfere proprietatea. Această revendicare ar puteà fi
exercitată şi de însuş autorul dispoziţiei, însă de cele mai
multe ori el este tocmai autorul fraudei.
Neopun. uzu- Posesorii averei dăruite sau legate, complici ai fraudei,
capiunei d e 10 j. r ^ • a t .
s a u 20 de ani. n u

!
v o r u
P t e a s a
opue acţiunei in revendicare uzucapiunea
( ) L a u r e n t , X I , 180; P a n d . fr., v° cit., 966 u r m . ; Cas. fr. D .
P . 70. 1. 349.—-S'a decis, cu d r e p t cuvânt, că deşi S t a t u l are
dreptul de a supraveghea administraţia averei unei persoane
morale, totuşi el nu poate exercita, în numele acelei persoane,
acţiunile ce ea a r puteà aveà. Cas. rom. Bult. S-a 1, 1879,
p. 283 şi Dreptul dm 1879, N o . 30.
2
( ) L a u r e n t , X I , 4 1 9 ; Demolombe, X V I I I , 6 3 1 ; D e m a n t e et
Colmet de Santerre, I V , 32 bis V I I I ; Vezi şi infra, explic,
a r t . 812, p. 152 u r m .
3
E d i c t u l din ( ) A r t . 10 al edictului din A u g u s t 1749 autoriza acţiunea în
749. Art. io. revendicare din p a r t e a moştenitorilor d i s p u n ă t o r u l u i , chiar în
timpul vieţei sale, şi L a u r e n t ( X I , 181) regretă că această
dispoziţie derogatorie dela d r e p t u l comun n'a fost admisă de
legiuitorul modern. Oricum a r fi, astăzi moştenitorii nu au
niciun d r e p t cât t i m p succesiunea a u t o r u l u i lor nu este încă
deschisă. A s u p r a acestui punct n u mai încape nicio îndoială.
Cas. fr. D . P . 70. 1. 277. Cpr. P a n d . fr., v° cit., 969.
 DREPTUL DE FONDAŢIUNE PIOASĂ. 93

de 10 sau 20 de ani, pentrucă ei nu au nici titlu, nici bună

credinţă (art. 1895 urm.) (*).
Ei nu vor puteà să opue nici prescripţia de 30 de ani, Neopunerea
care nu cere nici titlu, nici bună credinţă, pentrucă nu există a j ^ a e ' l n i
posesiune atunci când persoana morală este incapabilă de a
2
poseda. ( )rice prescripţie este deci, în specie, cu neputinţă ( ).
Detentori]' averei dăruite sau legate n'ar puteà opune Neopunerea
ej ecuta e s
aeţiunei in revendicare nici finea de neprimire trasă din ) ! ' , *f"
^ ( i tamentului.
executarea sau confirmarea testamentului, pentrucă este de
principiu că renunţările nu se aplică la nulităţile care in­
3
teresează ordinea publică ( ).
Detentorii averei dăruite sau legate vor restituì deci Restituirea
fructelor
nu numai averea ce ei deţin fără drept, dar şi fructele -
percepute de dânşii şi vor fi în acelaş timp solidar respon­
sabili pentru obligaţiile care rezulta din delictul sau quasi-
delictul lor (art. 1003 (*. civ.) (•*'!.
5
Despre dreptul de fondaţiune pioasă .

Stim eă o persoană morală nu poate fi gratificată prin

liberalitâţi decât sub condiţia de a-şi avea existenţa sa legală,
adecă: de a fi recunoscută prin lege în momentul donaţiunei
sau morţei testatorului.

(') L a u r e n t . X I , 182; Pand. fr., v° cit., 970 şi deciziile citate acolo.

2
( ) L a u r e n t , loco cit.; P a n d . fr., v" cit., 9 7 1 . — Vezi însă Cas.
fr., Sirey, 79. 1. 3 1 3 ; D . P . 80. 1. 145. V. şi Pand. fr., v° cit.,
972 u r m . — De aceea, Curtea noastră de casaţie a decis, cu
drept cuvânt, că o pretinsă persoană morală, chiar existentă
de fapt, însă nerecuno.scută ca a t a r e de lege, nu poate invoca
prescripţia, fie acea prescripţie achizitivă san liberatorie. Cas.
rom. Bult. 1909, p. 716.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , loco cit.; P a n d . fr., v° cit., 974 u r m . : C. Lyon
şi Cas. fr. Sirev, 37. 2. 2 6 3 ; D . P . 66. 1. 7 7 ; Sirev, 66. 1. 103, etc.
(*) Cpr. L a u r e n t . X L 183.
s
( ) Vezi a s u p r a fondaţiunilor din iniţiativă privată, pe care atât Bibliografie,
codul elveţian din 1907 (art. 80 urm.), cât şi codul german
(art. 80 urm.) le reglementează sub numele de Stiftungen
(fondations), Planiol, I I I , 3331 u r m . ; L é v y - U l m a n n et Griine-
b a n m - î î a l l i n . Revue trimeslrielle de droit civil, tom. III, anul
1904, p. 2 5 3 — 2 8 3 ; Geouffre de Lapradelle, Théorie et pra­
tique des fondations perpétueìles (Paris, 1895): Escarra, Les
fondations en Angleterre (teză pentru doctorat, P a r i s , 1907);
 94 COD. C I V . — C A K T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . II. — F O N D A Ţ I E PIOASĂ.

Eeounoaşterea Mai ştim, de asemenea, cu toată controversa ce s'a ivit

0 asu 1,a a c e s u
^raîe'n'are " P t i punct că recunoaşterea personalitâţei de
efect retro- către legiuitor nu are efect retroactiv pană în ziua când
a c t l v
' persoana morală a existat de fapt şi nu-şi produce efectele
sale decât din ziua manifestarci acestei recunoaşteri.
Fondaţiune Nu trebue însă să confundăm ipoteza de mai sus, în
pioasa. cgratifica o persoană morală inexistentă, ju-
a r e c m e v a a r

ridiceşte vorbind, cu acea în care un testator ar lăsa toată

sau parte numai din averea sa pentru înfiinţarea unui aşe­
zământ de utilitate publică, precum ar fi: o şcoală, o bi­
bliotecă, un spital, un muzeu, un azil de infirmi sau de
copii, etc. ; căci o asemenea liberalitate ar fi validă, cu toate
că aşezământul creat n'ar fi avut fiinţă la moartea testato­
rului, rămânând însă ca personalitatea lui să fie recunoscută
printr'o lege posterioară. Fiecare particular are deci dreptul
de fondaţiune, adecă de a întemeia un aşezământ de utili­
2
tate publică pentru veşnicie ( ), în baza unui vechiu obiceiu
3
al pământului, rămas încă din dreptul roman ( ), soluţie

B a u d r y et Colin, I, 342 u r m . ; F i l i p p i s , Corso completo di diritto

civile italiano comparato, X I , 6 1 8 urm., p. 445 u r m . ; Alex.
Degré, Dreptul din 1874, No. 75 şi din 1 8 8 5 , N o . 8 3 şi 8 4 ;
C. G. Dissescu, Dreptul din 1892, No. 2, etc. î n c â t priveşte,
d r e p t u l r o m a n , vezi numeroasele autorităţi citate mai la vale
în nota 3 ; iar încât priveşte codul austriac, vezi U n g e r ,
System des osterreichischen allgemeinen Privatrechts, I, § 44,
pag. 247 u r m . (Leipzig, 1868).
(') Vezi suprà, p . 90, text şi nota 2, precum şi tom. I al Co­
ment, noastre, p. 2 8 0 , text şi nota 2 (ed. a 2-a).
2
Ce se înţelege ( ) P r i n fondaţiune se înţelege, în adevăr, î n t r ' u n sens metaforic,
prin fonda- determinarea u n u i fond spre a ii î n t r e b u i n ţ a t în perpetuu, în
l u n e
* " conformitate cu voinţa fondatorului, la opere de pietate sau
de utilitate p u b l i c ă . Vezi Lapradelle, op. cit., p. 1, nota 1;
Filippis, op. cit., X I , 619, p. 4 4 6 ; B a u d r y et Colin, I, 3 4 2 ;
Planiol, I I I , 3 3 3 1 ; Beudant, nota în D . P . 9 3 . 2. p. 1, etc.
C. elveţian. „ F o n d a ţ i u n e a a r e de obiect, zice a r t . 80 din noul cod elveţian
A r t 8 0
- - dela 1907, afectarea unor b u n u r i în favoarea unui scop special".
Dr. roman.
3
( ) Vezi în privinţa dreptului r o m a n , Girard, Manuel element.
Bibliografie. ^ droit romain, p. 234, text şi nota 4 (ed. a 4-a); C u q , Les
e

institutions juridiques des Bomains, I I , p . 794, 7 9 5 ; Accarias,

Précis de droit romain, I, 187, p . 476 (ed. a 4-a); Saleilles,
Les pice causae dans le droit de Justinien, studiu publicat
în cartea scoasă în onoarea profesorului Gérardin, i n t i t u l a t ă :
Melanges, p . 5 1 3 — 5 5 1 (Paris, 1907); Windscheid, Lehrbuch
 DREPTUL DE FONDAŢIUNE PIOASĂ. 95

1
admisa în genere nu numai în Franţa, dar încă în Italia ( ),
2
în Austria ( ), etc.

„Considerând, zice o decizie a Curţei noastre de casaţie, încă

din anul 1878, că decâteori cineva a dispus de averea sa pentru
înfiinţarea unui aşezământ de utilitate publică, dispoziţia nu cade
eo ipso, ci ea se menţine dacă Statul admite mai târziu înfiinţarea
3
acestui aşezământ ( ) " .

Curtea din Iaşi arata foarte bine în această privinţă

că la noi, din vechime, obiceiul pământului împuternicea
fondatami de aşezăminte folositoare, precum: şcoli, spitaluri,
biserici, monăstiri, etc., fără vreo altă autorizare, afară de
bisericile şi monăstirile, care aveau nevoe de binecuvântarea
4
episcopului eparhiot ( ).
Cu toate acestea amicul nostru, d-1 C. C Dissescu,
întemeindu-se pe mai multe documente, crede că fondaţiu-

des PandeMenrechts. I, § 57, nota 5, pag. 223 (ed. K i p p din

1900); D e r n b u r g , Pandekten, I, § 62 II, text şi nota 3 ; Re-
gelsberger, Pandekten, I, § 87 u r m . ; Pfeifer, Die Lehre von
den juristischen Personen, § 4 2 ; Savigny, System, des heutigen
romischen Rechts, I I , § 86 şi § 88 I I I , pag. 262 u r m . (ed.
germ. din 1840); Goudsmit, Oours de Pandectes (traduc.
Yuylsteke), I (singurul volum apărut), § 37, p. 82 urm., etc.
(') Vezi Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano,
V I , 75, p. 124 u r m . Cu toate acestea, chestiunea este contro­
versată în Italia. Vezi a s u p r a discuţiei ivite între autorii ita­
lieni, Lapradelle, op. cit., p. 460 u r m .
2
() Vezi Unger, System des osterreichischen allgemeinen Privat-
rechts, I, § 44 (von den Stiftunqen), p. 347 u r m . (ed. din 1868).
3
() Bult. Cas. S-a I-a. anul 1878, pag. 359. Cpr. T r i b . Roman,
Dreptul din 1897, No. 14. — Contra: C. Iaşi, Dreptul din
1908, No. 11 (cu observ, noastră). Cpr. şi C. Bucureşti, Dreptul
din 1889, No. 75. Vezi şi Alex, Degré, Dreptul din 1874,
No. 75 şi din 1885, No. 8 3 , p. 658, nota 8. Acest din u r m a
autor mărturiseşte însă că părerea sa a r ă m a s izolată.
(*) Vezi Dreptul din 1885, No. 69, p. 550. „Nimenea să nu zi- P r a v . lui
dească monăstire, zice pravila lui Matei B a s a r a b (glava 116), M a t e i Basarab
fără de voia A r h i e r e u l u i , carele iaste intru eparhia l u i " . Vezi
1
L
' f P . a D r a

, a j. , ' , . . . . . ... , . clerului mi­

si art. o dm legea a s u p r a clerului mirean şi seminarulor, dela r e a u; 6.d n 1 9 0

26 F e b r u a r i e 1906, la discuţia căreia am l u a t şi noi parte

în Senat. Aceeaş soluţie este admisă şi în dreptul canonic al
bisericei latine. Vezi Répert. Sirey-Carpentier, v° Dons et legs
aux établissements publics, 20.
 96 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I . — F O N D ATTE PIOASĂ.

nile înfiinţate din iniţiativa privată nu existau decât în urma

confirmărei lor de către Domnul ţărei
S'a decis şi în dreptul actual că legatul făcut pentru
a se clădi o biserică, acolo unde va fi o nevoe mai mare,
se consideră ca făcut comunei unde defunctul a murit şi
2
a testat, şi pe care el a înţeles a o gratifica ( ). Curtea,
interpretând testamentul în chestiune, deduce voinţa testa­
torului din înşişi termenii acestui testament, ex propriis verbis
testamenti, et non aliunde... non extrinsecus.
înfiinţarea Oricum ar fi, modul cel mai des întrebuinţat astăzi, şi
ce m a
"mânt^rin ^ * sigur în acelaş timp, de a înfiinţa o fondaţiune, admis
rânduirea atât de jurisprudenţa noastră cât şi ele cea străină, este de
a
Tu^arcinâ. r
institui legatară universală pe o persoană morală legal­
3
mente recunoscută ( ), sau pe o persoană fizică capabilă, cu

(') Dreptul din 1892, N o . 2, p . 1 1 . '

2
( ) Vezi Dreptul din 1902, No. 68, p . 556. Vezi şi infra, p . 108.—
S'a decis, de asemenea, că liberalitatea făcută p e n t r u înfiin­
ţ a r e a şi întreţinerea unui spital, în care să se primească bol­
navi, cu preferinţă acei din localitate, este o liberalitate în
folosul j u d e ţ u l u i respectiv şi, ca. atare, în folosul unei persoane
morale existente. Cas. rom. Bult. 1891, p . 160. — S'a mai
decis că este validă donaţiunea făcută în persoana E p i s c o p u l u i
eparhiei, ca reprezentant al u n u i spital ce era să se înfiinţeze.
In consecinţă, Episcopul a fost considerat ca reprezentant al
unui spital inexistent. Cas. rom, Bult. S-a I-a, 1881, p . 714.
8
( ) Cpr. art. 5 2 5 u r m . şi 2192 u r m . din codul g e r m a n . Vezi Sa-
leilles, nota a s u p r a art. 80 din acest cod (ed. oficială publicată
de comisia de legislaţie străină instituită pe lângă Ministerul
justiţiei din F r a n ţ a ) , p. 6 3 . Cpr. L a p r a d e l l e , op. cit., p. 466 u r m . ;
Berton, L'art de faire soi-mème son testament, 50, p . 43, 44.
înfiinţarea de Se poate, de asemenea, însărcina o persoană morală, p r e c u m :
burse, premii, Statul, comuna, j u d e ţ u l , Academia r o m â n ă , casa şcoalelor, casa
stipendii, etc. bisericei, casa centrală a meseriilor, înfiinţată prin legea din
1912, etc., de a dà premii, burse, stipendii, etc. Cpr. D e m o ­
lombe, X V I I I , 5 8 2 ; Michaux, Testaments, 372, p . 4 9 ; T r o p -
long, Don. et testaments, I I , 614, 6 1 5 . Vezi T r i b . Ilfov şi C.
Bucureşti, Dreptul din 1883, No. 86 şi din 1886, No. 2 9 ;
C. Iaşi, Cr. judiciar din 1 9 0 1 , No. 84, p a g . 702 u r m . (cu
observ, noastră). Vezi şi pag. 112, 113. Această din u r m ă
decizie p u n e în principiu că, de câteori testatorul lasă prin
testamentul său să se dea o sumă de bani u n u i t â n ă r din familia
sa, care s'ar socoti cel mai vrednic, pentru creştere şi învă­
ţătură, desemnând astfel persoanele cărora acest stipendiu
urmează să fie atribuit, arătând şi persoana însărcinată cu
 DREPTUL DE FONDAŢIUNE PIOASĂ. 97

sarcina de a consacra averea legată la înfiinţarea aşeză­

mântului de binefacere.
„Considerând, zice Curtea de casaţie in afacerea celebră Ote-
teleşanu-Kalinderu, că pe cât este de exact în drept că ceeaee legea
opreşte de a se face direct, nu se poate face nici indirect, pe a t â t
este şi adevărat că ceeace legea permite să se facă se poate îndeplini
prin orice mijloc, fie direct, fie indirect, cu condiţia subînţeleasă
ca mijlocul întrebuinţat să fie şi el permis; că, aşa fiind, nu se
poate declara nul un legat care conţine ca sarcină pentru legatar
împlinirea u n u i fapt. pe care însuş testatorul l-ar fi p u t u t săvârşi
în viaţă, farà ca prin aceasta să se aducă o a r b i t r a r ă atingere li-
bertăţei de a testa; că, prin u r m a r e , dacă netăgăduit este că orice
persoană poate, trăind, să facă a se dà viaţă fiinţei juridice, unei
instituţii permisă de lege, s'o organizeze şi s'o înzestreze în condiţii
de asemenea permise, legea nu se opune ca această facultate, ca
acest drept civil să se t r a n s m i t ă prin act de u l t i m ă voinţă dela o
persoană la a l t a ; că, în speţă, Curtea de apel privind cu drept cuvânt
că sarcina impusă de Oteteleşeanu lui Kalinderu constă în a în­
temeia un institut de creştere, educaţiune şi înzestrare de fete
române, n'a violat legea, validând legatul şi din punctul|. de&vedere
al caracterului licit al sarcinei, etc. (')'•'.

„Considerând, zice o altă decizie mai recentă, tot a Cnrţei de

casaţie (17 Noembrie 1909), că este netăgăduit că o persoană poate,
în t i m p u l vieţei sale, să-şi afecteze b u n u r i l e sale pentru înfiinţarea
u n u i aşezământ de binefacere şi să facă să i se dea mai târziu
recunoaşterea de persoana m o r a l a din partea S t a t u l u i ; că facultatea
de a crea u n asemenea aşezământ convtituind exerciţiul d r e p t u l u i
de proprietate, poate .să fie transmisă prin act de ultimă voinţă

aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii, asigurată pentru

totdeauna în fondul unei moşii a sale; în acest caz moştenitorul
universal al testatorului, sau urmaşii săi, în moştenirea cărora
ar cădea această moşie, sau, în line, oricare detentor al acelei
moşii, are îndatorirea de a aduce la îndeplinire voinţa testa­
torului, plătind din venitul fondului suma fixată de testator,
iar nu Ministerul instrucţiunei publice, care n'ar aveà com­
petenţă decât în cazul când testatorul a r fi lăsat acea bursă
în interesul general al instrucţiunei publice (cpr. Cas. rom.
Huit. S-a I-a, 1887, p. 217), fără a arăta nici persoanele ce
aveau să beneficieze de acest stipendiu, nici pe aceeace aveà
să aducă la îndeplinire această obligaţie. N u m a i în acest din
u r m ă caz s'ar puteà a t r i b u i Ministerului instrucţiunei publice
dreptul de a regula o acţiune privitoare la instrucţia publică
în genere, şi de a determina eventual persoana şi condiţiile sub
care se poate acorda acea bursă.
1
C ) Vezi infra, p. 99, 100, n. 3. Cpr. B a u d r y et Colin, I, 349.

7
5 8 îi -i
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. II.—CAPIT. II.—FOXDAŢIE PIOASĂ.

către altă persoană; că, în asemenea caz, legatul nu este adresat

unei persoane incerte, ci este făcut unei persoane capabile de a-1
primi, adecă unei persoane fizice, cu sarcina de a crea şi întreţine
un aşezământ de binefacere şi de a face, bine înţeles, ca acest aşe­
zământ să fie recunoscut ca persoană m o r a l ă de către Stat, etc. (')".

Tot în acelaş sens se pronunţase şi Curtea din Bucureşti

în afacerea Oteteleşanu-Kalinderu, asupra căreia a intervenit
decizia Curţei de casaţiune mai sus menţionata.
„Considerând, zice Curtea, că art. 808 din codul civil nu se
opune la validitatea dispoziţiei, pe cât t i m p Ion Kalinderu, fiind o
persoană capabilă de a p r i m i b u n u r i l e ce i s'au transmis, p r o p r i e ­
tatea lor nu va r ă m â n e a în suspensie decât p a n ă la înfiinţarea in­
stitutului, iar d u p ă ce va aveà o existenţă legală, institutul le va
2
p r i m i dela l e g a t a r u l instituit, etc. ( ) " .

(') Bult. 1909, p . 1280 şi Dreptul din 1910, No. 12; Cr. judiciar
din acelaş an, No. 14. Mai vezi T r i b . Buzău şi Ilfov, Cr. judi­
ciar din 1893, No. 38 şi Dreptul din 1906, No. 2 ; C. Bucu­
reşti, Cr. judiciar din 1904, No. 53 şi din 1907, N o . 9 ; C. laşi,
Dreptul din 1908, No. 11 (cu observ, noastră). Tot în acest
sens se p r o n u n ţ ă şi j u r i s p r u d e n ţ a franceză. Cpr. Cas. fr. Pand.
Period. 9 3 . 1. 2 0 5 ; T r i b . Beaume-les-Dames şi C. Besancon,
D . P . 9 3 . 2. 1 u r m . (cu nota lui Beudant); C. Caen, D. P .
9 5 . 2. 236 şi Sirey, 98. 2. 281 (cu nota lui A l b e r t W a h l ) ,
precum şi alte decizii citate de Planiol, I I I , 3344. Mai vezi
Lapradelle, op. cit-, pag. 119 urm., 135 urm., 150 u r m . ;
B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I, 349 u r m . ; 393 u r m . ;
Berthomieu, Des legs avec charge, p . 116 urm., etc.
Acest mod de a întemeia o fondaţiune este foarte vechiu.
Autorii ne vorbesc, în adevăr, de testamentul filozofului Teo-
frast, mort în anul 285 înaintea lui Christos, care voind să
afecteze gradinele sale unei şcoli de filozofie, le-a lăsat la zece
din prietenii săi, pentru ca aceştia să deschidă acolo şcoli de
ştiinţă şi de filozofie şi să nu poată niciodată schimba această
destinaţie. Vezi L a p r a d e l l e , op. cit., p. 13. Este însă de o b ­
servat că, prin acest mod de a dispune, fondatorul nu a s i g u r a
existenţa operei sale decât pentru t i m p u l unei generaţii, iar
nu p e n t r u veşnicie.
2
( ) Vezi Dreptul din 1891, No. 12; T r i b . Ilfov (în aceeaş afacere),
Dreptul din 1889, No. 46.
„Considerând, zice tribunalul, că precum legatele făcute cu
îndatorirea de a înfiinţa un aşezămât având existenţa sa pro­
prie, se poate, fără îndoială, face persoanelor morale existente,
tot astfel dispoziţia testamentară, p r i n care se institue o per­
soană fizică capabilă, cu îndatorirea de a transmite totul sau
p a r t e din bunuri unei fondaţiuni ce va crea şi când va fi
 DREPTUL DE FONDAŢIUNE PIOASĂ. 99

In zadar moştenitorii testatorului Oteteleşanu s'au în­

cercat a susţine ca legatul este nul, pentrucă testatorul ar
fi ales o cale piezişă spre a face indirect, sub o altă formă,
ceeace nu-i e r a permis să facă într'un mod direct, căci şi
acest mijloc a fost cu drept cuvânt respins; de oarece in­
stituirea unui legatar universal cu sarcină, tie acest legatar
o persoană morală, ce funcţionează în mod regulat, după
cum s a spus mai sus, fie o persoană fizică capabilă, ca în
specie, nu este oprită de lege. dacă, bine înţeles, persoana
însărcinată cu primirea legatului şi executarea voinţei tes­
tatorului este un adevărat legatar, iar nu o persoană inter­
pusă sali un simplu executor testamentar, însărcinat a în­
trebuinţa averea legată la scopuri ascunse, nearătate de
testator (').
In specie nu e x i s t a nici substituţie fideicomisară. pentrucă Art.jo$.
legatarul nu era obligat a p ă s t r a bunurile legate şi a le
remite unei a treia persoane, aşa cum cere art. 803 din
2
codul civil ( j .
Testamentul defunctului I. Oteteleşanu a fost deci men­
ţinut, şi această teorie, nu se poate mai juridică, a fost
consfiinţită şi d e Curtea supremă, prin considerentele pe care
le-am reprodus mai sus, în urma unor concluzii foarte ju­
dicioase ale procurorului general de atunci, O. Filitti, care
ne-a făcut onoarea de a invo?à înaintea înaltei Curţi mo­
3
desta noastră părere ( ).

recunoscută, este j u r i d i c ă şi licită; căci, în asemenea caz, libe­

ralitatea nu se adresează neantului, ci a r e drept cauză legi­
timă crearea unui stabiliment ce legea permite de a fi recu­
noscut; legatul, în acest caz, nu este făcut aşezământului, ci este
numai sarcina unei liberalităţi, făcută persoanei instituite, e t c " .
C) Cpr. C. Gr. Dissescu, Dreptul din 1892, N o . 2, p. 1 4 ; Demo­
lombe, X V I I I , 6 1 0 ; Cas. fr. Sirey, 70. 1. 1 1 9 ; Sirey, 1 9 0 5 .
1. 1 3 7 ; C. N a n c v , Pand. Period. 99. 2. 2 2 3 , etc.
2
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. 1909, p . 1274; Dreptul din 1910, No. 12
şi Cr. judiciar din acelaş an, N o . 1 4 ; C. Bucureşti, Cr. judiciar
din 1907, No. 9; C. Angers, Pand. Period. 8 8 . 2. 2 8 ; ' Répert.
Sirey, v° Dom et legs aux établissements publics, 7 6 5 , precum
şi consultaţia profesorilor Bufnoir şi Colmet de Santerre,
publicată în ziarul La Loi din 22 N o e m b r i e 1889.
8
( ) Vezi aceste concluzii, publicate în Dreptul din 1892, N o . 2 5 .
Decizia Curţei de Casaţie, de care vom m a i aveà ocazia de a
vorbi sub art. 8 8 8 , când ne vom ocupa despre legatul u n i -
 100 COD. C I V . — C A R T E A III—TIT. II.—CAPIT. II.—ART. 7 § 5 CONSTIT.

Orice s'ar zice, acesta jurisprudents, care a fost consa­

crata şi prin alte decizii posterioare (*), nu va puteà prin
nimic fi zdruncinată, căci pe lângă că dreptul de fondaţiune
pioasă este tradiţional în ţara noastră, unde strămoşii noştri
au întemeiat atâtea aşezăminte de binefacere, apoi el înles­
neşte o operă umanitară, permiţând unor testatori filantropi
de a face ca munca şi averea lor să nu rămâe neroditoare,
ci să servească la uşurarea mizeriei şi la propăşirea culturei
naţionale.

3° Despre incapacitatea străinilor de a dobândi imobile rurale

(art. 7 § 5 Constit. revizuită la 1879).

2
Dreptul de a dobândi imobile rurale ( ) fiind, în urma
Drept politic. Constituţiei revizuite la 1879, un drept politic, art. 7 § 5 din
pactul nostru fundamental pune în principiu că numai Ro­
mânii sau cei naturalizaţi români pot dobândi imobile ru­
rale în România; de unde rezultă că străinii nu pot primi
prin donaţiune sau testament decât imobile urbane, pentrucă
atât convenţiile (prin urmare şi donaţiunile) cât şi lega­
tele fac parte din modurile prin care se dobândeşte pro­
3
prietatea (art. 644 C. civil) ( ). Drepturile anterior dobân­
dite sunt însă respectate (art. 7 § 5 Constit.).

versai, este publicată în Bult. din anul 1892, p . 184 u r m . şi

în Dreptul din 1892, No. 25. Această i m p o r t a n t ă decizie a
m a i fost p u b l i c a t ă în Sirey, 92. 4. 17 (cu nota lui L a b b é )
şi într'o notă a lui Ch. Beudant (D. P . 9 3 . 2. 4). E a este
r e m a r c a b i l ă şi toţi autorii vorbesc de ea. Vezi Lapradelle,
op. cit., p . 1 2 0 ; P l a n i o l , I I I , 3 3 4 4 ; Saleilles, nota în Sirey,
94. 2. pag. 1 8 8 ; B a u d r y et Colin, op. cit., I, p. 164, nota 1,
in fine (ed. a 3-a); A l . W a h l , nota în Sirey, 96. 2. 2 8 1 , etc.
1
( ) Vezi deciziile citate supra, p. 98, nota 1.
2
înţelesul cu­ ( ) î n c â t priveşte chestiunea de a se şti ce se înţelege prin imobile
vintelor imo­ rurale, vezi tom. I al Coment, noastre, p . 343 şi tom. V I I I ,
bile rurale. p. 559, nota 3 . Cpr. T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1904, N o . 4 5 ,
p . 375. — S'a decis că terenurile de cultură (in specie, o vie),
chiar dacă sunt situate într'un cătun, care a t â r n a de o co­
m u n ă u r b a n ă , sunt tot r u r a l e ( T r i b . P r a h o v a , Dreptul din
1912, No. 82), însă această soluţie este foarte contestabilă.
3
( ) Cpr. T r i b . Suceava şi C. Iaşi, Dreptul din 1 8 9 1 , No. 75 şi
din 1892, No. 1 3 . A t â t t r i b u n a l u l cât şi Curtea se referă,
în considerente, la p ă r e r e a noastră. — S'a decis, cu drept cuvânt,
 INCAPACITATEA STRĂINILOR. — IMOBILE RURALE. 101

In consecinţă, s'a decis că art. 7 din Constit. se aplică Dobând. unei

r o p n e s t l o u
la dobândirea din partea străinilor chiar a unui drept de P '
r I bezman sau e u
folosinţă a pământurilor rurale, precum ar fi, de exemplu, dijmă,
o proprietate cu bezman sau cu dijmă
2
O teorie, pe care am combătut-o ( ), decide însă că stră- Dreptul strai-
inii, care nu pot dobândi imobilele rurale în natură, au drept o g " n i l o
1 a
1
r
T a

3
la valoarea acestor imobile ( ). Curtea din Craiova a decis
că străinul, care c u m p ă r ă imobile r u r a l e , în contra proibiţei Posesor de rea
formale a a r t . 7 din Constituţie, n u poate să invoace necu- cred-inţă..
noştiinţa viciului de care este p ă t a t titlul său, de oarece proi-
biţia edictată de acest text, fiind o dispoziţie de ordine p u ­
blică şi de interes naţional, toţi locuitorii sunt presupuşi a o
cunoaşte; aşa că u n asemenea posesor n u poate fi considerat
ca fiind de bună credinţă, de oarece el este presupus că aveà
cunoştiinţă de viciul actului său de c u m p ă r a r e . Cas. r o m . Bult.
1909, p . 1123 şi Dreptul din 1910, No. 9. I n consecinţă, s'a
decis în această afacere, în care a m pledat noi înşine, a t â t
înaintea instanţelor de fond cât şi înaintea Curţei de casaţie,
alăturea cu distinsul nostru confrate, d-1 Vladimir Athanasovici,
că un asemenea străin n u are drept nici la plus-valuta imobi­
lului c u m p ă r a t de dânsul, nici la valoarea construcţiilor
(art. 494), el nefiind în drept a cere decât cheltuelile făcute
pentru conservarea lucrului. E l n u a r e drept nici la pădurea
de pe moşia c u m p ă r a t ă , căci această p ă d u r e fiind u n fruct
al moşiei, nu poate folosi posesorului de r e a credinţă. C. B u ­
cureşti şi Cas. r o m . Dreptul din 1909, N o . 70, p . 557 şi din
1910, N o . 37 p . 298; Bult. 1910, p . 1330 u r m . şi Dreptul din
1911, No. 8. Această din u r m ă decizie pune în principiu că j u ­
decătorii fondului apreciază în mod suveran care sunt lucrările
pentru conservarea lucrului, pentru care p r o p r i e t a r u l trebue să
despăgubească pe posesor şi care sunt cele pentru care n u se
poate recunoaşte posesorului decât dreptul prevăzut de a r t . 494,
adecă de a-şi ridica construcţiile şi plantaţiile. P r i n u r m a r e ,
această apreciere scapă de s u b controlul Curţei de casaţie.
J
( ) T r i b . Iaşi, Dreptul din 1909, No. 38. p . 299 (cu observ,
noastră).
2
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 76, 77 şi m a i
ales p . 510, nota 2, unde reproducem considerentele unei de­
cizii a Curţei din Bucureşti, foarte bine redactată, dată sub
prezid. d-lui Gr. Bagdat.
3
( ) Vezi Bult. 1911, p . 344 şi Dreptul din 1911, No. 39, p. 306,
307. Vezi şi T r i b . Ilfov, Dreptul din 1912, No. 31, p . 404.—
J u r i s p r u d e n ţ a aplică teoria aşa zisă a valorei n u numai la
succesiunile a b intestat şi cele testamentare (cpr. T r i b . Ilfov,
Dreptul din 1901, N o . 20, p . 157), d a r şi la donaţiuni. Cas.
 102 COD. C I V . — C A R T E A III—TIT. II.—CAPIT. II.—ART. 7 § 5 CONSTIT.

de curând (28 Aprilie 1912), eâ străinii, care au drept la

această valoare pot înstrăina ei înşişi imobilul moştenit şi
a realiza singuri valoarea lui (*).
Critica j u r i s - Această teorie păcătueşte însă prin baza ei, căci spre
prudenţei. a vinde trebue a fi proprietar, şi toţi recunosc că
străinul este incapabil de a deveni proprietar. Recunoaştem
că teoria ce susţinem este nedereaptă, însă nu avem ce face.
O lacună regretabilă există în lege, şi această lacună ar
2
trebui îndreptată cu o oară mai 'nainte( ).
Românii din încât priveşte pe Românii din alte State, este bine
m e e s c a e n u
Controversa. ţ l i P°t dobândi imobile rurale în ţara noastră,
sub orice titlu ar fi, decât în urma recunoaşterei calităţei
lor pe cale legislativă (art. 9), pentrucă după suscitatul text,
ei sunt străini, cât timp calitatea lor n'a fost recunoscută
printr'o lege nominală, de către corpurile legiuitoare, şi prin
cuvântul „Români", care se vede în art. 7 din Constituţie,
legiuitorul constituant n'a înţeles şi n'a putut înţelege decât

r o m . Bult, 1904, p. 1651 şi Cr. judiciar din 1904, N o . 8 4 ,

p . 7 0 9 ; C. Craiova, Cr. judiciar din, 1899, N o . 7, p . 5 1 .
(') Vezi Dreptul din 1912, N o . 54, p . 4 2 9 . O altă decizie tot a
Curţei diu Craiova, citată în nota precedentă, pune în p r i n ­
cipiu că, deşi străinii n u pot dobândi b u n u r i r u r a l e prin dona­
ţiuni între vii, totuşi ei sunt în drept a conserva şi a d m i ­
nistra aceste b u n u r i p a n ă ce prin vânzare se va realiza d a r u l
în bani. Cr. judiciar din 1899, N o . 7, p . 5 1 .
Constituţiona- ( 2 ) Mijlocul p r i n care s'ar puteà face că această lacună să în-
htatea legiloi. ceteze, este u r m ă t o r u l : să se facă o lege prin care se recu­
noaşte străinilor dreptul l a valoarea bunurilor r u r a l e , dându-se
dreptul Ministerului public de a provoca vânzarea acestor b u ­
n u r i , atunci când ele s'ar cuvini străinilor. T r e b u e însă să se
respecte principiul statornicit de Constituţie, că străinii n u pot,
sub niciun cuvânt, poseda imobilele r u r a l e în n a t u r ă , căci
dacă s'ar admite contrariul, o asemenea lege a r fi anticonsti­
tuţională şi, în asemenea caz, j u r i s p r u d e n ţ a cea m a i recentă
recunoaşte judecătorilor dreptul de a î n l ă t u r a legea şi de a
aplica Constituţia. Vezi T r i b . Ilfov, C. Bucureşti şi Cas. r o m .
(în afacerea t r a m w a i e l o r din Bucureşti), Dreptul din 1912,
N o . 12, 3 2 , 39 şi 6 3 ; Cr. judiciar din acelaş an, N o . 13 şi
32, etc. Vezi a s u p r a acestei chestiuni, tom. I al Coment,
noastre, p . 6 2 , unde se va vedea că noi ne-am r a l i a t l a
părerea contrară. T o t în sensul j u r i s p r u d e n ţ e i noastre, s'a
p r o n u n ţ a t şi A r e o p a g u l (C. de casaţie) din A t e n a . Vezi Dreptul
din 1905, N o . 8 3 , p . 6 8 3 (cu observ, noastră).
 INCAPACITATEA STRĂINILOR. — IMOBILE RURALE.

pe naţionalii români, adecă pe cei ce face parte din Statul

românesc (').
Cu toate acestea, o teorie contrară triumfa şi Curtea de
casaţie, făgăduind principiile, pe care altă dată le-a consacrat
atât de bine, decide astăzi că Românul de origină a putut
în mod valid să dobândească imobile rurale în România,
deşi, în momentul acestei achiziţii, cumpărătorul sau dona­
tarul nu dobândise recunoaşterea sa decât dela unul din
corpurile legiuitoare, şi numai posterior achiziţiei sale, el a
2
dobândit-o dela celalalt corp legiuitori ).
Mai mult încă. Curtea de casaţie a decis. în secţii
unite, că Românii din alte State au capacitatea de a do­
bândi imobile rurale in ţara noastră, independent şi înainte
chiar de recunoaşterea calitâţei lor de către corpurile legiu­
3
itoare ( i.
Şi pe ce se întemeiază această soluţie, pe care am cri­
ticat-o din răsputeri? Pe un principiu, greşit după noi si
care nu rezultă de nicăiri, şi anume: pe împrejurarea că
recunoaşterea calitâţei de cetăţean român, conform art. 9 din
Constituţie, ar aveà efect retroactiv, în deosebire de natu­
ralizare, care nu conferă străinilor această calitate decât din
4
momentul împământeni rei Jori !. Acest pretins principiu nu
rezultă însă din niciun text de lege, Românii din alte State
neavând decât o singură favoare, şi anume: acea de a fi
scutiţi de stagiu. In colo ei au nevoe de o lege individuală
ca şi ceilalţi străini. Este adevărat că. după art. 2 din
legea dela 3 Aprilie 1882. pentru regula rea proprietăţei
imobiliare în Dobrogea, Românii de origină pot. înainte de

O Cas. r o m . Iiult. 1891, p. 1081 şi Dreptul clin 1891, No. 7 2 ;

Bult. 1903, p. 1216; Dreptul din 1903, No. 68 şi Cr. ju­
diciar din acelaş an. No. 79 (cu observ, noastră); T r i b u n .
P r a h o v a , Dreptul din 1912, No. 82, p . 686.
2
( ) Cas. S-a I, 27 I a n u a r i e 1912, Dreptul din 1912, No. 30 (eu
observ, noastră critică). Curtea din Galaţi, ca instanţă de tri­
ni etre, s'a conformat j u r i s p r u d e n t ^ Curţei de casaţie, spre a
nu-şi vedea decizia sa casată. Vezi Dreptul din 1912, No. 56
(cu nota d-lui S. Eădulescu).
3
( ) Vezi Bult. 1901, p. 1482 şi Cr. judiciar din 1902, No. 1
(cu observ, noastră critică).
4
( ) Vezi Cas. rom. Bult. 1910, p. 506, precum şi alte decizii
anterioare.
104 COD. CIV.—CART. III.—TIT. II.—CAP. I I . — A R T . 7 § 5 CONSTIT.

recunoaşterea lor de către Corpurile legiuitoare, să dobân­

dească imobile rurale în Dobrogea. însă tot Curtea de ca­
saţie a decis altă dată, cu drept cuvânt şi în secţii-unite, că
această dispoziţie de favoare, constituind o derogare dela dreptul
4
comun, nu poate fi întinsă la alte cazuri prin analogie ( ).
Aşa dar, drept vorbind, efectul retroactiv al recunoaş-
terei calităţei de Români nu are niciun temeiu juridic, şi este
de mirat cum jurisprudents a putut să-1 consacre.
Iată ce scriam în această privinţă, în Dreptul din 1912,
No. 30, cu privire la chestiunea de faţă :
„Dacă Românii din alte State, precum: Austro-Un-
t garia, Basarabia, Macedonia, etc. n'au uitat încă limba
dulce, pe care au găngărit-o în copilărie, auzind-o dela pă­
rinţii şi doicile lor; dacă ei mai simt inima lor bătând
pentru patria străbună; dacă ei mai simt încă adevărat ro­
mâneşte şi au aspiraţiunile neamului nostru, ei nu au decât
să vie la noi. însă pe poarta cea mare, îndeplinind formele
legale. Ţara le deschide braţele şi-i primeşte cu bucurie,
deşi ei au o misiune sfântă de împlinit pe pământul negru
al străinătăţei, şi anume: acea de a păstra limba, religia şi
sentimentele româneşti, pe care păgânii, ce i-au cucerit, voesc
cu orice preţ a le distruge".
Străinii şi chiar Românii din Statele vecine, cât timp
calitatea lor n'a fost recunoscută printr'o lege individuală,
sunt deci incapabili de a dobândi imobile rurale, prin orice mod
ar fi, fie prin acte cu titlu oneros, fie prin acte cu titlu gra­
tuit, chiar prin persoane interpuse capabile, fie chiar aceste
persoane ascendenţii, descendenţii ori soţul străinului inca­
pabil (art. 812 C. civ.): pentrucă frauda ar fi patentă şi
ordinea publică se opune ca străinul să poată, prin orice
2
mod, dobândi imobile rurale în România ( ).
a
Frauda ar putea, în asemenea caz, fi stabilită prin
3
orice mijloace, chiar prin jurământul decizoriu ( ). Fraus
omnia corrumpit.

(!) B u l t . 1903, p. 1216; Dreptul din 1903, No. 68 şi Cr. judi­

ciar din acelaş an, No. 79 (cu observ, noastră).
2
( ) Cas. rom. Bult. S-a I, 1879, p . 502 şi Dreptul din 1879,
N o . 34. Vezi şi infra, p. 154, 155.
3
( ) Cpr. Cas. rom., loco suprà cit. Vezi şi infra, explic, art. 812,
p. 155.
 PERSOANELE NECERTE. — INCAPACITATEA LOR. 105

4° Despre persoanele necerte. — Incapacitatea acestor persoane

de a culege o liberalitate între vii sau testamentară (').

După cum un copil, spre a putea culege o liberalitate, P c r s

°ane ne-
trebue să fie conceput în momentul facerei darului sau morţei
testatorului (art. 808), tot astfel persoanele necerte sau nede­
terminate cu preciziune nu pot fi gratificate prin liberalităţi.
Donaţiunea făcută unei persoane necerte este deci ine- Donaţiune.
xistentă, pentrucă donatarul trebue să accepte oferta dă­
ruitorului (art. 814) şi, în specie, nu are cine accepta.
T e s t a m e n t
Persoanele necerte nu pot, de asemenea, să fie grati- -
ficate prin testament, pentrucă nu se ştie cine sunt ("). Există
1
ţ ) Vezi a s u p r a acestei materii E. Audouin, Des dispositions en B i o g r a f i e .
faveur des personnes incertaines (teza p. doctorat, P a r i s , 1890);
Planiol, I I I , 2924 u r m . ; B a u d r y et Colin, I, 357 urm., etc.
2
( ) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1888, No. 72, consid. dela
p. 583, col. 2. A r ă t a r e a clară şi preciza a legatarului, este
deci o condiţie esenţială a validităţei legatului. C. Nancy.
Sirey, 89. 2. 5.
N u este însă nevoe ca legatarul să fie indicat numai decât ratarea ^pro-
prin numele său de familie sau de botez, fiind suficient ca ^ ' ^ " ^ h , ; °
el să fie a r ă t a t prin profesiunea sa, prin r a p o r t u r i l e sale de
înrudire cu testatorul, etc. A u b r y et R a u , V I I , § 657, ab
initio, p . 7 3 ; Zachariae, Handbuch des franzosischen Civil-
rechls, I V , § 659, p. 2 3 3 , nota 5 (ed. C r o m e ) ; T r i b . Ilfov,
sentinţa suprà cit.; T r i b . Brăila, Cr. judiciar din 1901,
No. 73 (cu observ, noastră). — Astfel, s'a decis că este valid
legatul prin care testatorul institue moştenitori pe copiii sau
descendenţii prin reprezentaţie ai cutărei persoane (C. Douai,
Sirey, 78. 2. 283), sau pe membrii familiei lui X..., atât din
partea tatălui cât şi a mamei. Cas. fr. Sirey, 1904. 1. 277.
Se poate întâmpla ca testatorul să fi a r ă t a t numele le- Cazul când
g a t a r u l u i şi, cu toate acestea, legatul să fie nul. Astfel, ar fi JùT^òu toafe
nul legatul conceput în termenii u r m ă t o r i : „Las atâta ami- j ' r fi arătate s a

cuini meu P e t r u " , dacă s'ar stabili că am mai mulţi prieteni numele l e g a -
care p o a r t ă acelaş n u m e şi dacă din testament n ' a r rezulta tarului,
care este prietenul ce am înţeles a gratifica prin liberalitatea
mea. Berton, L'art de faire soi-mème son testament, 66, p. 6 4 .
E r o a r e a comisă de testator asupra numelui de familie sau Eroarea
de botez a legatarului, nu face ca dispoziţia să fie nulă, asupra nu­
melui lega­
dacă nicio incertitudine nu există a s u p r a persoanei pe care tarului.
el a înţeles a o gratifica. Cpr. art. 733 din codul Calimach,
reprodus suprà, p. 49. Cpr. Judecat, ocol. Strehaia, Cr. ju­
diciar din 1901, No. 46. Pothier (Don. testament. V I I I , 76,
p. 247) dă ca exemplu cazul în care u n testator neavând
 C. C I V . — C A R T . III.—TIT. II.—CAP. II.—PERSOANE NECERTE.

deci,. în specie, mai mult un obstacol de fapt decât o inca­

1
pacitate propriu zisa f ). „ Incerto? persona; legatum inutiliter
2
relinquitur" ( ).
Toată dificultatea este numai de a se şti ce trebue să
se înţeleagă prin persoane necerte.
La Romani, persoana necertă era aceea a cărei indi­
vidualitate testatorul nu puteà să şi-o închipuiască decât
într'un mod imperfect, fără a aveà despre ea o idee pre­
ciza (»).
• Astfel, se considerau ca .legate făcute unor persoane
decât o nepoată sau o slugă n u m i t ă Ioana, a r fi făcut u n
legat acestei nepoate sau acestei slugi, numind-o M a r i a . Vezi
Capuţineanu, Vices du consentement dans les liberalités entre-
vifs et testamentaires (teză p. doctorat, P a r i s , 1906), p . 1 3 .
A fortiori, deci, eroarea a s u p r a profesiunei, originei sau
altor calităţi accesorii ale legatarului nu a t r a g e nulitatea le­
gatului. A u b r y et E a u , V I I , § 657, p. 73 şi 74. Cpr. L . L.
3 3 şi 34, Dig., De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1;
L . 9 § 8 şi L . 48 § 3, Dig., De heredibus instituendis, 28, 5 .
A r t . 469 § ultim din codul civil elveţian dispune, în această
privinţă, că în caz de eroare manifestă în a r ă t a r e a persoanelor
sau lucrurilor, dispoziţiile greşite sunt rectificate conform
voinţei reale a a u t o r u l u i lor, dacă această voinţă poate fi
constatată cu certitudine.
!
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2928. — In principiu, a r ă t a r e a cu p r e -
ciziune a legatarului este, deci, o condiţie esenţială a validi-
tăţei testamentului; căci, deşi legea nu spune că persoanele
necerte sunt incapabile de a p r i m i un legat, totuşi legatul
fiind o liberalitate, o specie de donaţiune, u r m e a z ă că aşa
cum donaţiunea nu poate exista fără u n donatar bine deter­
minat, tot astfel şi u n legat nu poate aveà tiinţă pe câtă
vreme beneficiarul nu este indicat cu certitudine. A f a r ă de
aceasta, p r i n instituirea, ca l e g a t a r i , a unor persoane necerte
s'ar î n l ă t u r a cu u ş u r i n ţ ă prescripţiile legei, relative la dispo­
ziţiile proibitive, p r e c u m şi cele privitoare la persoanele in­
capabile de a p r i m i liberalităţi, ceeace nu se poate admite.
T r i b . Brăila, Cr. judiciar 1901, No. 73 (cu observ.noastră).
2
( ) Gaius, Instit., Coment. I I , § 2 3 8 . — „ E s t e nulă, zice art. 830 din
codul italian, orice dispoziţie făcută în favoarea unei per­
soane eare a r fi necertă, aşa ca ea să nu poată fi determi­
n a t ă " . „E nulla ogni disposizione fatta a favore di persona
che sia incerta in modo da non poter essere determinata".
3
( ) „Incerta autem persona videtur, quam per incertam opinio-
nem animo suo testator subjicit". (Gaius, Instit., Coment. I I ,
§ 238 şi Instit. Justinian, De legatis, I I , 20, § 25).
 PERSOANELE NECERTE. — INCAPACITATEA LOR. 107

necerte, următoarele: „las atâta aceluia care va dà copila

1
lui, fiului meu în căsătoriei !, sau dau atâta aceluia care
va veni cel dintâi la înmormântata mea: q u i p r i m u s a d
f u n u s m e u m v e n e r i t " ( • ) .
In toate aceste cazuri, testatorul nu aveà, in adevăr. Legatul făcut
o idee preciza despre persoana ce înţelegea a o gratifica, u 'n"e"i . pr e r s o a n e l
e t e

pentrucă acea persoana îi era necunoscută. Cu toate acestea.recto dmnom-

t u U l 0 H e
însuş Gains admitea validitatea legatului făcut unei persoane -
necerte, s u b c e r t a d e m o n s t r a t i o n s adecă unei persoane necerte
aparţinând însă unei categorii de persoane certe şi cunoscute.
Astfel, era valid următorul legat: „Las atâta aceluia din
cognaţii mei, actualmante în viaţă, care va lua pe fiica
mea de soţie, sau care va veni cel dintâi la înmormântarea
s
mea" ( ).
Această soluţie este logică, fiindcă testatorul n'ar fi J u s t i f i c a r e a
avut decât să numească pe toţi cognaţii săi în viaţă, zicând ^ j f ^ j j "
că cel dintăiu care va lua pe fiica lui de soţie, sau care
va veni la înmormântarea lui. va beneficia de legat. Le­
gatarul este deci. în specie, cunoscut în acest sens. că tes­
tatorul iva dispus în folosul celui dintăiu venit. .Justinian
reaminteşte acest lucru în Institutele sale (II, 20, § 25 — 27),
arătând că a modificat dreptul anterior printr'o Constituţie,
care însă nu se găseşte în compilaţiile acestui imparati*).

1
() „Veluti si quis ita dicat: quicurnque filio meo in matrimo-
nium filiam suam collocarerit". (Gaius, Instit., loco cit., şi
Instit. Justinian, loco cit).
Tot pentru aceleaşi motive, postumul extern, alienus pos-
tumus (qui natus inter suo* heredes testatori futurus non est),
nu p u t e à să primească un legat, pentrucă era considerat ca
o persoană necertă. (Gaius, Instit., Coment. I I , § 242 şi Instit.
Justinian, loco cit., § 26).
2
( ) Gaius, Instit., I I , § 2 3 8 . — T o t ca nule au fost considerate în
vechiul drept francez următoarele legate: „Las a t â t a acelui
care va r â d e mai bine la î n m o r m â n t a r e a mea, sau aceluia care
va j u c à pe m o r m â n t u l m e u " . Vezi Michaux, Testaments, 455,
p. 60, care citează aceste testamente făcute de L u d o v i c Cur-
tusio din P a d u a (anul 1418) şi de M a r t i n Theimskerk. Vezi
şi Berton, op. cit., 63, p. 6 2 .
8
( ) Gaius Instit., I I , § 238 şi Instit. J u s t i n i a n , loco cit., § 25,
in fine.
4
( ) C p r . P l a n i o l . I I I , 2 9 2 6 ; L a u r e n t , X I , 3 0 8 : Girard. Manuel
element, de droit romain p. 818, nota 2 (ed. a 4-a); Maynz,
 108 C. C I V . — C A R T . III-TIT. II.—CAP. II.—PERSOANE NECERTE.

Dr. actual. Astăzi, trebue să înţelegem prin persoane necerte toate

acele a căror individualitate nu este nici actualmente de­
terminată, nici susceptibilă de a fi determinată prin înde­
plinirea unui eveniment arătat în testament ('), ex propriis
verbis testamenti et non aliunde... non extrinsecus, după
cum se exprimă autorii.
E x e m p l e de Astfel, legatul făcut în scopuri pioase şi unde per-
persoane care nw t l u i este susceptibilă de determinare, nu poate
a a a r u

n u se consi- i n • >
deră ca ne- fi considerat ca făcut unei persoane necerte, spre a se puteà
certe. l à ; de unde rezultă că legatul făcut pentru a se clădi
a n u

o biserica acolo unde va fi o nevoe mai mare, este consi­

derat ca făcut comunei unde defunctul a murit şi a testat,
2
şi pe care el a înţeles a o gratifica ( ).
Tot valide sunt, după dreptul actual, următoarele le­
gate: „Las atâta aceluia care va luà pe fiica sau pe ne­
poata mea de soţie ; sau las atâta părintelui al cărui fiu va
luà pe fiica mea de soţie, etc. " ; pentrucă, în asemenea ca­
zuri, legatarul va fi determinat prin contractarea căsătoriei,
3
fapt prevăzut în testament ( ).
Tot astfel, ar fi valid legatul făcut de un aviator
aceluia care, la caz de accident mortal, va aduce corpul
lui familiei sale, etc.
Iată însă un bărbat neînsurat, care institue pe soţia
sa legatară universală, fără nicio altă menţiune. Dacă el
s'a căsătorit, soţia lui va culege legatul, nefiind o persoană

Cours de droit romain, I I I , § 383, p a g . 3 3 5 . Cpr. Cod, De

incertis personis, 6, 48, constituţie reconstituită în parte cu
ajutorul Basilicalelor.
!
( ) Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, V I , 122,
p. 195 (ed. a 3-a); Demolombe, X V I I I , 6 0 8 ; D e m a n t e , I V ,
26 bis I ; A u b r y et R a u , V I I , § 655 şi 656, p . 7 1 ; T r o p l o n g ,
Don. et testaments, I, 5 4 6 ; Berton, L'art de /aire soi-mème
son testament, 6 1 , p a g . 60. Cpr. Planiol, I I I , 2 9 2 7 ; Cas. fr.
Sirey, 1904. 1. 2 7 7 ; C. N a n c y , Sirey, 89. 2. 5 ; T r i b . Ilfov,
Dreptul din 1888, N o . 72, consid. dela p . 583, 584, etc.
2
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1902, No. 68, p . 555, 556. Vezi
şi supra, 96, text şi nota 2.
3
( ) Pacifici-Mazzoni, op. şi loco cit.; Ricci, Corso teorico-pratico
di diritto civile, I I I , 317, p. 703 (ed. din 1907); A u b r y et
Rau, V I I , § 655, 656, pag. 7 1 , nota 4; Demolombe. X V I I I ,
608, etc.
 PERSOANELE NECERTE. — INCAPACITATEA LOR. 109

necertă, de oarece ea este determinată prin căsătoria tes­

tatorului.
Mai mult încă, testatorul s'a căsătorit şi, apoi devenind
văduv, contractează o a doua sau chiar o a treia căsătorie;
legatul făcut în timpul celibatului se va culege de ultima
sa soţie rămasă în viaţă, căci testamentul lui se referă, de
bună seamă, la această soţie, care îi va supravieţui.
Dacă însă testamentul în chestiune a fost făcut de un
bărbat însurat, acest testament, afară de împrejurări par­
ticulare, nu se referă decât la soţia lui de atunci. Deci,
dacă el s'a săvârşit din viaţa, fiind căsătorit cu o altă fe-
mee decât aceea din timpul fa cerei testamentului, a doua
sau a. treia lui soţie, rămasă in viaţă, nu se va folosi de
acest legat. în prevederile căruia ea nu intră (').
Dar dacă asemenea legate sunt valide, nu mai încape P i d e i c o m i s e
îndoială că este nulă dispoziţia făcută în folosul unei pei'- ' ^ e r e a lor
soane, pentrir ca acea persoană să dispue de legat conform
voinţei şi dorinţei testatorului, pe care ea o cunoaşte (fidei-
commissa tacita), fiindcă adevăratul legatar nu este arătat
în testament r). (Vezi infra, p. 125 urm.).
Asupra acestui punct avem în jurisprudenţa noastră
un exemplu aşa zis celebru, fiindcă procesul, la care facem
aluzie, s'a judecat aproape de toate curţile din ţară şi a
fost de mai multe ori în Casaţie. Lucrul se prezintă astfel :
La 1878. defuncta Maria Catargi. face un testament, prin
care lasă toată averea ei, nepotului său \ . Calimachi Ca­
t a r g ! adăugând că acest din urmă cunoaşte de mult voinţa
testatoarei şi că ea, este încredinţată că o va păzi. In cazul
de faţă nu mai rămâne îndoială că pretinsul legatar (ne­
potul testatoarei) era legatar universal numai în aparenţă,
el nefiind in realitate decât o persoană interpusă. însărcinată

(') Cpr. Berton, op. cit., 6 5 , p . 6 3 .

2
( ) Cpr. Deraolombe, X V I I I , 6 0 9 ; Laurent, X I , 317 u r m . şi 3 2 4 ;
Demante, I V , 26 bis I I ; Marcadé, I V , art. 1 0 3 1 , No. V ;
Troplong-, op. cit., I, 549 u r m . ; Michaux, Testaments, 464,
p. 7 1 ; Berton, op. cit., 66, p. 6 5 ; A u b r y et B a u , V I I , § 655,
656, p . 7 1 ; Masse-Verge, I I I , § 418, p . 3 4 ; Zacharise, Hand-
1
buck des fr. Civilrechts, I V , § 659, pag . 234, text şi nota 6
(ed. Crome). Vezi şi Sirey et Gilbert, Code civil annoti, I I ,
art. 9 0 2 , No. 30 (ed. a 4-a), etc.
110 COD. C I V — C A R T E A III.—TIT. II.—CAPIT. II.—PERSOANE NECERTE-

de a transmite averea unei alte persoane cunoscută numai

de dânsul şi de testatoare. De aceea testamentul a şi fost
anulat ('). Curtea din Iaşi n'a contestat principiul, însă a
refuzat în două rânduri de a admite martori şi interoga­
torul părţei pentru a se dovedi că pretinsul legatar era o
persoană interpusă, sub cuvânt că această probă nu poate
2
să rezulte decât din însuş cuprinsul testamentului ( ). Această
soluţie a fost însă cu drept cuvânt condemnata atât de
Curtea de casaţie cât şi de instanţele de trinietere, pentrucă,
în specie, fiind vorba de o fraudă la lege, orice dovadă
3
este admisibilă, chiar şi jurământul deeizor ( ).
Din cele mai sus expuse rezultă că trebue să consi­
derăm ca nul legatul făcut unei persoane certe şi determi­
nate, dacă, în fapt, s'ar stabili că pretinsul legatar nu este
decât o persoană interpusă în folosul unei persoane necerte,
căreia averea urmează a fi transmisă, sau un executor tes­
tamentar, însărcinat a întrebuinţa averea legată la scopuri
pe care testatorul nu le-a arătat în testament; şi aceasta
chiar daca scopul ascuns ar fi licit şi dacă adevăratul le­
gatar ar fi capabil de a primi (*).
Tot ca nul. din cauza nedeterminărei persoanei lega­
tarului, a fost considerat de jurisprudents următorul legat:

(') T r i b . şi C. laşi, Dreptul din 1884, No. 86 şi din 1885, No. 6 7 ;

Dreptul din 1888, No. 21 ; C. Galaţi şi Craiova, Dreptul din
1886, No. 75 şi din 1887, N o . 8 8 ; Cas. r o m . Bult. 1885,
p. 8 1 9 ; Bult. 1889, p . 5 1 5 ; Dreptul din 1886, No. 3 şi din
1889, No. 4 3 . Toate aceste decizii sunt pronunţate în aceeaş
afacere (anularea testamentului defunctei M a r i a C a t a r s i ) , de
care am vorbit m a i sus. Cpr. P l a n i o l , I I I , 3022 u r m . — Vezi
însă C. Lyon, Sirey, 62. 2. 314. Cpr. Cas. fr. D . P . 1903. 1. 302.
Ca şi legatele, zice cu această ocazie Planiol (III, 3025), de­
ciziile judecătoreşti îşi au uneori motivele lor secrete.
2
( ) Vezi Dreptul din 1885, No. 67 şi din 1888, N o . 2 1 .
3
( ) \ e z i deciziile citate supra, în nota 1. Cpr. Demolombe,
X V I I I , 6 1 1 ; Demante, I V , 26 bis I I ; P a n d . fr., v° Don. et testa­
ments, 1 3 4 1 ; C. Nîmes, Sirey, 74. 2. 1 7 4 ; D. P . 7 5 . 2. 44, etc.
Vezi şi supra, p . 104.
4
( ) Demolombe, X V I I I , 6 1 0 ; L a u r e n t , X I , 3 1 9 ; A u b r v et Rau.
V I I , § 655, 656, p. 7 2 ; Cas. fr. Sirey, 70. 1. 119; C. Nancy,
Pand. Period. 99. 2. 223 şi alte decizii citate în P a n d . fr.,
v° cit.. 1340. Mai vezi Sirev et Gilbert, Code civil annotò, II,
a r t . 902, No. 32.
 PERSOANELE NECERTE. — INCAPACITATEA LOR. 111

„Las atâta rudelor mele cele mai nevoeşe, pe care le-as fi

1
uitat sau trecut cu vederea" i ) .
Legatele făcute în folosul săracilor unei comuni (art. 811 Legatele fa-
e te s ă r a o i l o r
C. civ. şi 843 C. Calimach, corespunzător cu art. 651 din " '
2
codul austriac) ( ), sau în folosul săracilor in genere, de
exemplu: în folosul tuturor săracilor din lume, aşa cum
3
testase Mihail Mainiti, mort în anul 1779 ( ); legatele făcute
4
pentru binefacere ( ), etc., nu pot fi anulate sub cuvânt că
printr'însele s'ar gratifica nişte persoane necerte, căci aceste
legate vor fi primite de comună, care. după legea comu­
a
nală, are îndatorirea de a îngriji de săraci şi de neputincioşi ( ).
Dacă legatul a fost făcut pur şi simplu săracilor, fără .ut. 749 v.
s ) a n , o l l 2 2
nicio altă explicaţie, se presupune că testatorul a avut î n i ? °'
l > 1
1 i- ( _ «"erniaUt
vedere săracii din comuna în care el domicilia sau îsi avea reşe­
6
dinţa de faptf ). (Opr. art. 749 C. spaniol şi 2072 C. german).
O C. Douai, Sirey, 1906. 2. 78 şi Cr. judiciar din 1906, No. 4 3 ,
p. 340 (cu observ, noastră).
2
() D u p ă art. 717 din codul Calimach (559 C. austriac), obştimea c. C a l i m a c h .
7 1
săracilor dintr'o politie se socotea ca o persoană morală. „Con- Art. '•
siderând, zice o sentinţă a T r i b . din Coutances, citată de
Demolombe ( X V I I I , 612), că obştimea săracilor dintr'o co­
m u n ă formează o fiinţă m o r a l ă asimilată de lege ospiciilor
sau stabilimentelor de utilitate publică". Vezi supra, p. 87,
nota 1.
3
() Vezi Michaux, Testaments, 4ft0, p. 6 3 . — S'a decis, de ase­
menea, că legatul lăsat spitalului sau şcoalei unei comuni
este un legat lăsat însăş comunei. T r i b . Tecuci, Dreptul din
I89ó, N o . 14. Această sentinţă pune în principiu că legatul
făcut locuitorilor unei comuni, î m p r o p r i e t ă r i ţ i după legea r u ­
rală, se cuvine t u t u r o r locuitorilor aflători în viaţă înscrişi
în tabela lit. A şi moştenitorilor celor decedaţi
4
<) Cpr. Demolombe, X V I I I , 6 1 3 ; Michaux, op. cit., 482, p. 6 3 ; C. portughez.
T r i b . Ilfov, Dreptul din 1888, No. 72, pag. 583. „Legatele Art. i83t>.
pioase făcute fără altă a r ă t a r e , se aplică operelor de bine­
facere şi de caritate", zice art. 1836 din codul portughez
dela 1867.
5
<) Cpr. Cas. rom. şi C. Bucureşti, Bult. 1890, p. 150 şi anul
1907, pag. 1876; Dreptul din 1891, No. 4 3 ; Cas. fr. Sirey,
1904. 1. 6 9 ; Demolombe, X V I I I , 6 1 2 ; Planiol, I I I , 2991 urm.;
ZacharitB, Handbuch des fr. Civilreckts, I V , § 659, p. 234
(ed. Crome). Vezi a s u p r a legatelor lăsate săracilor, Eoguin,
TV. de droit compare (Successions), I I I , 1554, p. 504 urni.;
Berton, op. cit., 69 bis, p. 68 u r m . Vezi şi supra: p. 87, n. 1.
{'') Pothier, Introduc, au titre des testaments, I, 38, p. 4 1 3 ; De-
 112 C. C I V . — C A R T . III.—TIT. II.—CAP. II.—PERSOANE NECERTE.

c. Calimach. Art. 842 din codul Calimach admite această soluţie

Art. 842. A p j ţ legatelor lăsate pe numele lui Christos sau al
q r v m a

unui sfânt. „Lăsând cineva legatum pe numele lui Christos,

zice acest text, îl va luà biserica locului unde testatorul îşi
are locuinţa sa".
Leg-ateie fâ- De asemenea, legatul făcut în folosul instrucţiunii pu-
ce n u v a n
C
inttruc{iunei °^ l
fi u l , ci va fi considerat ca făcut Statului,
publice, care are sarcina de a crea şi întreţine şcoalele publice. Ase­
menea legat se va primi deci de Ministerul instrucţiunei
publice, în urma unei autorizări dată prin decret regal (').
Controlul Fondurile destinate învăţământului public, provenite
m
*èior. ~ ^
C M
liberalităţi, se privighează, se administrează şi se con­
0 a

2
trolează de către Casa şcoalelor ( ).
înfiinţarea de Tot astfel, ar fi valid legatul prin care s'ar înfiinţa
u n
pendii, eté 8
P i ° bursă, un stipendiu pentru trimeterea de stu­
r e m m

denţi în străinătate, etc., deşi persoana care se va folosi de

molombe, X V I I I , 6 1 2 ; L a u r e n t , X I , 3 1 2 ; A u b r y et R a u ,
V I I , § 655, 656, p. 72. Cpr. Planiol, I I I , 2994. — D a c ă tes­
tatorul şi-a schimbat domiciliul în u r m a facerei testamentului,
sau a r aveà mai multe rezidenţe de fapt, guvernul va aprecia,
când va dà autorizarea, care sunt săracii pe care testatorul
a înţeles să-i gratifice. L a u r e n t . X I , 312.
(') Cas. rom. B u l t . S-a I-a, 1880, p . 2 6 7 ; Bult. 1887, p . 213 şi
Dreptul din 1887, No. 4 0 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1886,
N o . 29. Cpr. şi T r i b . Buzău, Dreptul din 1902, N o . 17,
p. 137. — D a r dacă Ministerul instrucţiunei publice este în
d r e p t a p r i m i liberalităţile făcute în folosul instrucţiunei pu­
blice, acele făcute unei şcoli libere nu pot fi privite ca făcute
S t a t u l u i . P r i n u r m a r e , liberalităţile făcute unei şcoli libere
vor fi nule, dacă acea şcoală n ' a fost recunoscută p r i n t r ' o
a n u m e lege ca persoană morală. C. Bucureşti, Dreptul din
1886, No. 34.
2
( ) Vezi art. 50 § 3, L. din 4 Maiu 1910, pentru organizarea
centrală a Ministerului instrucţiunei publice şi al Cultelor.
Vezi şi art. 8 3 din suscitata lege, privitor la Casa bisericei.
Cpr. Cas. r o m . Bult. 1904, p. 3 6 1 . — D u p ă art. 65 lit. 6 din
legea dela 1906 pentru organizarea Minist. instrucţiunei p u ­
blice şi a Casei şcoalelor, fondaţiunile şcolare puse sub con­
trolul acestei Case, sunt obligate să verse 1 0 % din venitul
lor, pentru controlul ce se exercită de n u m i t a Casă. Această
dispoziţie înfiinţând un impozit, are un caracter general şi,
ca atare, se aplică t u t u r o r fondaţiunilor şcolare puse sub con­
trolul acestei Case. Cas. rom. S-a I I I , 26 Noembrie 1912, Cr.
judiciar din 1913, N o . 13, p. 156.
 PERSOANELE NECERTE. — INCAPACITATEA LOR. 113

acest leg'at nu era poate nici concepută la moartea testa­

torului. In asemea caz, Ministerul instrucţiunei publice sau
persoana morală arătată de testator, precum : Academia,
Casa şcoalelor, etc. va accepta legatul şi va remite premiul
sau bursa celui în drept (').
Se poate face un legat, în termeni generali, rudelor SI Legatele
fa te de
slugilor, fără a se arăta anume pe care rude sau slugi tes- ţ" ™ ~ r

tatorul a înţeles a gratifica.

Dacă cineva a lăsat un legat slugilor sale, legatul se Legatul fsout
8 l n g , l o r sale
adresează, afară de împrejurări din care ar rezulta con- '
2
trariul ( ), slugilor ce se aflau în serviciu la moartea tes­
3
tatorului (art. 828 C. Calimach, 683 C. austriac) ( ).
Art. 826 din codul Calimach (681 C. austriac) mai c. Calimach.
A r t 82f>
dispune că dacă s'a zis: „las atâta copiilor lui X...", atunci ' '
legatul se mărgineşte numai la copii lui X... şi nu se în­
tinde şi la nepoţii lui. Dar dacă am zis: „las atâta din
pai'tea mea disponibilă copiilor mei"', legatul se întinde şi
4
la nepoţii mei ( ).
Asemenea legat ar fi valid şi astăzi, însă numai în Art. 8o8
C1V a c t u a l
privinţa copiilor concepuţi în momentul morţei testatorului ° ' ' -
(art. 808) f \ .
(') Cpr. L a u r e n t , X I , 3 1 1 ; Demolombe, X V I I I , 582; C. Iaşi,
Gr. judiciar din 1901, Xo. 84 (cu observ, noastră). Mai vezi
T r i b . Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptul din 1883, No. 86 şi din
1886, No. 29. Vezi şi suprà, p. 96, nota 3.
i~) P r e z u m p ţ i a statornicita de art. 828 din codul Calimach, în- C. Calimach.
A r t
temeindn-se pe voinţa presupusă a testatorului, poate ii com- -
bătută prin dovada contrară. Vezi Mattei, / paragrafi del
codice civile austriaco, avvicinati dalle legi romane, francesi
e sarde, I I I , p. 367 (Venezia, 1853).
('') Vezi asupra art. (>81—683 din codul austriac, Roguin, op. cit., C. austriac.
Art
III, 1550, pag. 5 0 3 ; Stubenrauch, Commentai' zum asterrei- - 681-683.
chischen allgemeincn burgerlichen Gesetzbuche, I, p. 869 u r m .
(ed. a 8-a din 1902).
4
( ) S u b numele de fii sau copii, se înţelege, în adevăr, toţi des- \ t.842('.civ.
r

cendenţii în infinit de orice grad (art. 842). „Liberorum ap- şi art. t>2
pellatione nepotes et pronepotes, caiterique qui ex his descen- c
- Calimacli.
dnnt, continentur" (L. 220, Dig., De verborum significatione,
50, 16 şi art. 62 C. Calimach). S'ar putea însă î n t â m p l a ca
testatorul să nu fi înţeles prin copii sau fii pe toţi pogorî-
torii săi. Aceasta este o chestie de fapt şi de intenţie. Cpr.
T r i b . Ilfov, Dreptul din 1908, No. 48, p. 389.
(") Cpr. Berton, op. cit., 65, p. 62.
 114 C. CIV. — GART. III. — T I T . II. — C A P . II. — P E R S O A N E NECERTE.

Legate făcute In Roma păgână se făceau legate Dumnezeilor, şi ase-

Dumnezeiiov. p f i t a u templelor divinităţilor.
ffienea l e g a t e ro

L e g a t e fâcute Mai târziu, după ce christianizmul a răsturnat cu mâna

sa
chru'to"etc" puternică divinităţile de marmoră ale păgânizmului, s'au
văzut legate mistice făcute lui Dumnezeu, lui Christos,
Maicei Domnului, sfinţilor, apostolilor, etc. (*).
c. C a i i m a e h . Codul Oaliuiach fiind redactat la o epocă, în care pre-
Art. 842. domnea spiritul religios, vorbeşte în art. 842 de legatul ce
2
s'ar lăsa pe numele lui Ohristos ( ), dispunând că asemenea
legat se va luà de biserica locului unde testatorul îşi avea
3
domiciliul, soluţie admisă de unii şi astăzi ( ).
Tot după acest text al codului Caiimaeh, legatul lăsat
la biserica unui sfânt, într'un oraş unde erau două sau mai
multe biserici cu acelaş hram, se luà de biserica la care
testatorul era poporan sau mergea mai des, ori de biserica
4
cea mai săracă ( ).
5
Acest misticizm, după cum observă unii autori ( ), nu
mai este din timpurile noastre, şi asemenea legate nu se
mai văd astăzi.
Leg-atui făcut S'a întâmplat însă, Ia începutul secolului trecut (1808),
6
sufletului său. c a p t ^ i tituiască sufletul său legatar universal ( ) ;
u Q r e o s ns

şi Curtea din Turin a validat testamentul, pentruca, în specie,

un executor testamentar fusese însărcinat cu întrebuinţarea

(') Opr. Michaux, Testaments, 485 urm., p . 64. — Un testator,

mort la 1606, a legat condeiul său de a r g i n t Maicei D o m ­
nului din H a l i , iar a l t u l , mort la 1823, a legat tot condeiul
său de a r g i n t imaginei Maicei D o m n u l u i . Toate aceste tes­
tamente sunt reproduse într'o carte foarte curioasă a lui
Peignot, Choix de testaments anciens et modernes.
2
( ) Opr. L . 26, Pr., Cod, De sacrosanctis ecclesiis, etc., 1, 2.
8
( ) Vezi Michaux, op. cit, 4 9 0 ; Demolombe, X V I I I , 6 1 5 ; T r o -
plong, op. cit., I, 5 5 9 ; Berton, op. cit., N o . 60, p a g . 60 şi
No. 68, p. 6 7 .
4
( ) Opr. L . 26, Pr., Cod, til. cit., 1, 2.
6
( ) Vezi Demolombe, X V I I I , 6 1 5 .
C.italian, por- (<5) A r t . 831 din codul italian declară nule dispoziţiile făcute
tU&h Spa e n t r u s u f l e t
niof " P
sau în favoarea sufletului, per l'anima o a fa­
vore dell'anima. D u p ă a r t . 1775 din codul portughez dela
1867, nimene nu poate să ordone î n t r e b u i n ţ a r e a de rugăciuni
pentru odihna sufletului său (suffragios) pentru mai mult de
o treime din p a r t e a disponibilă ce el lasă la moartea sa. C p r .
a r t . 747 din codul spaniol dela 1889.
 PERSOANELE NECERTE. — INCAPACITATEA LOR. 115

întregei averi a defunctului la liturghii, pomeniri şi alte grije

sufleteşti (').
Iată însă un caz curios, în care testamentul a fost, cu
2
drept cuvânt, anulat de către tribunalul din Orange ( ).
Un testator legase o parte însemnată din averea sa Legatul făeut
rămăşiţelor sale mortuare là sa dépouille mortelle), pentru ' ^ 4 ' i , ă r n 1 l o r

, , ti - i i î î 1 • sale mortuare.
a le asigura o odihnă veşnică, hotărînd ca cadavrul lui să
fie înmormântat într'o proprietate a sa, care să servească,
în întregimea ei, de anexa mormântului său. Ideea este ori­
ginală, însă testamentul a fost cu drept cuvânt anulat:
1° pentrucă această proprietate era scoasă din comerţ, şi
ştiut este că inalienabilitatea perpetuă a bunurilor este con­
3
trară ordinei publice ( ); şi 2° pentrucă un drept presupune
o persoană care să facă obiectul lui şi, în specie, legatul
era făcut unui subiect lipsit de individualitate, adecă ne­
antului.
Tot astfel, un lucru, de exemplu : o casă, o moşie, Legatele fa­
eu iui
un animal, etc., nu pot fi beneficiarii unui legat; de unde { " u0 u

rezultă că legatul făcut unui asemenea lucru va fi nul.

dacă n'ar puteà fi considerat ca o sarcină impusă moşte­
4
nitorului sau legatarului ( ).
Din cele mai sus expuse rezultă că legatul nu este nul Legatul nu
este
decât atunci când persoana legatarului este necertă, a d e c ă n u l d
f c â

. . . c i • t , persoana le-
nu este determinată şi nici poate fi determinată. De câteori gatamiui
însă această persoană poate fi bine determinată, legatul nu P O A T E
. F L
de-
1 1
° terminata.
(') Cpr. Michaux, op. cit., 4 9 1 , p. 6 4 ; Demolombe, X V I I I , 6 1 1 ;
Troplong, op. cit, I, 5 6 0 ; C. Caen, D. P . 66. 2. 4 3 . Este,
in adevăr, admis că se pot face legate având de scop slujbe
bisericeşti pentru odihna sufletului testatorului. Cpr. Michaux,
op. cit, 483, p . 6 3 ; A u b r y et Rau, V I I , § 655, 656, p. 72,
73, text şi nota 8, etc.
2
( ) Vezi D . P. 89. 3. 6 3 .
3
( ) Vezi infra, p. 192 u r m . Se poate însă ca cineva să fie înmor­
m â n t a t într'o proprietate privată, bine înţeles, cu învoirea
autorităţei comunale. Cpr. C. Poitiers, D. P . 84. 2. 185.
Încât priveşte chestiunea de a se şti cui aparţine dreptul Cui aparţine
de a hotărî î n m o r m â n t a r e a unei persoane: soţului r ă m a s în dreptul de a
viaţă, sau moştenitorilor defunctului (chestie controversată), n
° t a
f' l n m o r
;
î ' , , ~ , . , v , , mantareaunei
vezi tom. 1 al Coment, noastre, p. 7oo, text şi nota b (ed. persoane
a 2-a) şi tom. X , p. 384 u r m .
4
( ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 617 ; Iierton, op. cit., 69, p. 67, 6 8 ;
Michaux. op. cit., 493. p. 6 5 . etc.
 116 C. CIV. — CART. I I I . — T I T . I I . — C A P . II. — Î N C A P . DE A PRIMI.

poate fi anulat ca făcut unei persoane necerte. Chestiunea

determinărei persoanei legatarului este o chestie de fapt, care
se rezolvă de judecătorii fondului din diferitele împrejurări
ale cauzei ('). Trib. din Brăila a decis, şi soluţia ne pare
la adăpost de orice critică, că judecătorii pot recurge în'
mod accesoriu, spre a determina persoana legatarului, şi la
elemente străine de testament ; căci, deşi testamentul este un
act solemn, care nu poate avea existenţă legală dacă voinţa
defunctului n'a fost exprimată în formele statornicite de
lege, totuşi de câteori o dispoziţie testamentară satisface con­
diţiile de formă şi este numai întunecoasă sau îndoelnică,
judecătorii sunt autorizaţi să interprete voinţa testatorului,,
coroborând prin probe externe dovezile ce rezultă din însăş
substanţa testamentului, nu spre a modifica dispoziţiile ce
el cuprinde, ci pentru a le lămuri şi explica în scopul de
2
a le dà efectul dorit de testator ( J.

II. — Incapacităţile relative de a primi.

Ne-am ocupat pană acum de incapacităţile absolute de

a primi prin donaţiune sau testament. Trecem acum la in­
capacităţile relative,
incapacităţile Incapacităţile relative, adecă care se opun ca cineva
relative de a ^ primească dela unele persoane anume determinate (vezi
g

primi. * , , . , 1
./, . 1 ,

supra, p. ol), sunt privitoare: 1 la tutori m raportul lor

cu minorii (art. 809); 2° la medicii, ofiţerii de sănătate,
farmaciştii şi minştrii cultului, în raporturile lor cu bolnavul
ce ei au îngrijit sau asistat în ultima sa boală (art. 810);
3° şi în fine, la ofiţerii bastimentelor pentru care testamentul
a fost făcut, în timpul unei călătorii pe mare (art. 883).
(=) C. Galaţi, Dreptul din 1902, No. 69 şi Cr. judiciar din 1903,
No. 2 5 (cu observ, noastră).
2
( ) Cr. judiciar din 1901, No. 73 (cu observ, noastră). — Vezi
asupra, dreptului ce au judecătorii fondului de a interpreta
voinţa testatorului, atât spre a determina beneficiarul dispo­
ziţiilor testamentare, cât şi obiectul şi întinderea l i b e r a l i t ă ţ e i r

Cas., rom. Bult. 1904, p. 360. Cpr. T r i b . Suceava, Cr. judi­

ciar din 1902, No. 62, p. 514. Asemenea interpretare scapă de
sub controlul Curţei supreme. Cas. r o m . Bult. 1906, p . 1 0 5 9 .
 INCAPACITATEA MINORULUI FAŢĂ DE TUTOR. — ART. 809. 117

1° Incapacitatea minorului sau fostului minor de a dispune în folosul

tutorului sau fostului său tutor.

Art. 809. — Minorul de 16 a n i ( ' ) nu poate, prin testament,

dispune în favoarea tutorului său.
Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin d o -
n a ţ i u n e între vii, nici prin testament, în favoarea fostului său tu­
tor, dacă socotelile definitive ale tutelei n a n fost prealabil date şi
primite.
Sunt exceptaţi din a m â n d o u ă cazurile de mai sus ascendenţii
minorilor, care sunt sau au fost tutori ai lor. ( A r t . 342 urm., 415 urm.,
418, 419, 434 urm., 807, 812, 1900, 1901 C. civ. A r t . 9 0 7 C.fr.).

La Romani şi în dreptul nostru anterior, minorul puteà Dr. romam.

sa dispue prin testament în folosul curatorului sau tuto­
2
rului său, ca. şi în folosul oricărei alte persoane ( i.
In dreptul actual, minorul, care a împlinit vârsta de Dr. actual.
3
16 ani, nu poate, în principiu, să dispue prin testament ( )
în favoarea tutorului său, cu toate că, la această vârstă,
el este capabil de a testa într'o limita oarecare faţă cu cele­
lalte persoane (art. 807).
Legiuitorul s'a temut, şi nu fără oarecare temeiu, ca Motivele
art 8 0 9
tutorul să nu uzeze cumva de înrîurirea ce necontestat are ' '
asupra minorului, pentru a-1 sili a face liberalităţi, care ar
acoperi abuzurile administraţiei tutelei, liberalităţi pe care
testatorul n'ar putea să le revoace din cauza raporturilor
existente între el şi tutorul său p .

(') Adecă: care a împlinit vârsta de 16 ani (quoique parvenu à

l'âge de 16 ans, zice textul francez), căci minorul mai mic
de 16 ani este, în principiu, incapabil), afară de excepţia p r e ­
văzută de art. 1231 (art. 806). Vezi suprà, p. 58, ad notam.
2
( ) Cpr. L . 28 § 4 şi L. 31 § 2, Dig., De liberatione legata,
34, 3 . — T u t o r u l , care luà de soţie pe pupila sa, devenea însă
nedemn de a primi ceva prin testament dela ea, şi averea
legată trecea la fisc. L. 2 § 1, Dig., De his qucc ut iîidignis
auferuntur, 34, 9. — Aceeaş incapacitate aveà loc, d u p ă această
lege, în privinţa ofiţerilor care, contra ordonanţelor, luau de
soţie pe o femee din provinciile în care ei îşi exercitau func­
ţiunea lor.
3
( ) In privinţa donaţiunilor, minorul, chiar mai m a r e de 16 ani,
este incapabil de a dispune erga omnea (art. 806). Vezi suprà,
p. 5 5 .
(*) Cpr. Planiol, III. 2960; L a u r e n t , X I . 329 şi Dr. interna­
tional, VI, 2 0 8 ; A r n t z , II, 1738; Mourlon, II, 5 5 4 ; T h i r v .
 118 COD. C I V . — C A R T E A . I I I . — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 809.

Prezumpţie Prezumpţia legală de sugestiune, statornicită de art. 8 0 9 ;

juris et de
jure. fiind juris et de jure. nu poate fi combătută prin dovada
contrară (').
Justificarea Această incapacitate se explică deci, atât în privinţa
acestei inca­ 2

pacităţi donaţiunilor cât şi a testamentelor, şi în zadar unii autori ( )

s'au încercat a o critica în privinţa testamentelor; căci,
precum am spus mai sus, autoritatea ce tutorul exercită
asupra minorului, chiar ajuns la majoritate, ar puteà să
3
împedice pe acest din urmă de a-şi revoca testamentul său ( ).
Sancţiunea Sancţiunea acestei dispoziţii salutare este anularea tes­
acestei inca­
pacităţi. tamentului, care ar puteà fi anulat, deşi minorul l-ar fi
făcut tutorului înainte ca acesta să fi fost tutor, şi ar fi
4
murit în urmă după ce legatarul a devenit tutor ( ).
Stabilirea unei Această dispoziţie, care ne vine din vechiul drept
îndoite inca­ 5

pacităţi. francez ( ), are de scop înfiinţarea unei îndoite incapacităţi :

Controversă.
I I , 3 0 3 ; Demolombe, X V I I I , 4 7 0 ; Miehaux, op. cit., 5 3 5 ,
p. 7 0 ; B a u d r y et Colin, I, 430, etc.
(*) Miehaux, loco cit.; Dalloz, Nouveau code civil annoté, I I ,
a r t . 907, No. 1; T r o p l o n g , op. cit., I I , 6 1 9 ; Marcadé, I I I ,
504, etc. Vezi infra, p. 121, nota 3.
2
() Vezi Duranton, V I I I , 198.
3
() Cpr. Demolombe, X V I I I , 4 8 3 . I a t ă cum se e x p r i m ă în această
privinţă un a u t o r : „Cette prohibition repose sur des motifs
de la plus haute i m p o r t a n c e ; m a i t r e des biens et de la per-
sonne du mineur, le t u t e u r est, en quelque sorte, l'arbitre de
sa fortune et de sa vie. Il a done fallii, pour prevenir tous
les dangers auxquels cet enfant serait exposé, ne laisser à
son t u t e u r ancun sujet de tentation; et pour cela, lui òter
toute capacité de recevoir de lui des libéralités, soit entre-
vifs, soit et surtout à cause de m o r t " . Chardon, Du dol et
de la fraude, 164, p . 103 (ed. belg. din 1835).
4
() Coin-Delisle, op. cit., a r t . 902, No. 8, p . 9 0 ; Bayle-Mouillard
a s u p r a lui Grenier, op. cit., 141, nota et; Demolombe, X V I I I ,
726. — Contrà: Demante et Colmet de Santerre, I V , 39 bis I .
Dreptul (°) Ordonanţa dela Villers-Cotterets, d a t ă sub Francisc I, în A u ­
vechiu gust 1539 (art. 31), p r e c u m ş i d e e l a r a ţ i a lui H e n r i c al I I - l e a
francez
din F e b r u a r e 1549. Mai târziu, a r t . 276 din cutuma P a r i ­
sului opreşte şi ea pe minori de a face „toutes dispositions
gratuites au profit de leurs tuteurs, curateurs, pedagogues ou
autres administrateurs, ou de leurs enfants, pendant le temps
de leur administration et jusqu' àce quits aient rendu compie".
Vezi Pothier, Don. testamentaires, V I I I , 148 et Don. entre-
vifs, 37 urm., p. 360 u r m . ; Demolombe, X V I I I , 4 7 1 ; Miehaux,
Testaments, 519 urm., p a g . 6 8 ; Troplong, op. cit., I I , 618, etc.
 INCAPACITATEA MINORULUI FAŢĂ DE TUTOR. — ART. 809.

pe de o parte, incapacitatea activă a minorului de a dispune

în folosul tutorului său, iar pe de alta, incapacitatea pasivă
a tutorului de a primi dela pupilul său de unde rezultă
că dispoziţia făcută de un minor către tutorul său, în timpul
incapacităţei sale, rămâne nulă, chiar dacă această incapa­
2
citate relativă ar fi încetat în momentul morţei minorului ( ).
Din împrejurarea că oprirea statornicită de art. 809 Dr. interna­
se întemeiază, nu numai pe incapacitatea tutorului, ci şi pe ^ p ^ l ^ L ^
acea a minorului, rezultă că ea consti tue un statut personal
care, ca atare, urmăreşte pe minor ori unde s'ar afla şi-1
opreşte de a dispune de averea sa în favoarea tutorului,
atât în privinţa bunurilor ce el ar avea în ţară cât şi în
străinătate, căci legea îi datereste aceeas protecţie peste tot
3
locuit ).
Această incapacitate nu se va aplica deci minorului .Minorii
straini.
străin, dacă ea nu este admisă de legea sa personală, precum
este, de exemplu, legea engleză, căci legea română nu poate

(') L a u r e n t , X I , 3 3 0 ; Demolombe, X V I I I , 498 şi 72.5; Baudry

et Colin, op. cit., I, 448 u r m . ; Berton, L'art de fair e soi-
mème son testament, 75, in fine, p. 8 0 ; Michaux, op. cit., 525
şi alţi autori citaţi în Dalloz, Nouveau code civil annoti, I I ,
art. 907, No. 6; Sirey et Gilbert, C. civil annoté, 11, art. 907,
No. 16. — Cu toate acestea chestiunea este controversată, şi unii
susţin că art. 809 nu face pe minor incapabil de a dispune,
ci numai pe tutor incapabil de a primi ( T h i r y , I I , 3 0 7 ; M a r ­
cadé, I I I , 505), iar alţii zic că acest text face pe minor n u m a i
incapabil de a dispune (Coin-Delisle, op. cit., art. 907, No. 2
şi 15j 6tc
2
( ) Demolombe, X V I I I , 4 9 8 ; P a n d . fr., v° cit., 1422 şi 2070 u r m . ;
Dalloz, Nouveau code civil annoté, II, art. 907, N o . 7 u r m . ;
B a u d r y et Colin, op. cit., I, 449. Cpr. Gas. fr. D . P . 48. 1. 2 2 5 ;
S i r e y , ' 4 9 . 1. 12; D . P . 64. 1. 187; Sirey, 6 4 . 1. 2 6 1 , etc.—
Contra,: Marcadé, I I I , 5 0 5 ; T h i r y , I I , 307. — Opinia acestor
din u r m ă autori nu este decât consecinţa logică a sistemului
lor, d u p ă care art. 809 n'ar face pe minor incapabil de a
dispune, ci n u m a i pe tutor incapabil de a p r i m i . (Vezi nota
precedentă). L a u r e n t ( X I , 330), zice însă că părerea lui Mar­
cadé este c o n t r a r ă evidenţei lucrurilor.
3
( ) L a u r e n t , I, 110 şi X I , 330, precum şi Dr. international, VI,
2 0 8 ; Demangeat a s u p r a lui Fudix, Tr. de droit international,
I, p. 122, nota a. Vezi asupra acestei chestiuni controversate,
Vincent et P é n a u d , Dictionn. de droit international prive, v"
Testament, 82 u r m .
 120 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . IL — A R T . 809.

fi obligata decât de a păstra străinilor protecţia organizată

de legea lor personală
Aplic. art. sos) Art. 809 oprind pe minor de a dispune prin testa-
mei1 m a v a r e a
fl fnTetat"^^ * f <> tutorului său, păstrează tăcerea în privinţa
fi tutori. Con- celor care ar fi încetat de a fi tutori, fie ca ar fi fost
trovers*. )-jţj
seu înlocuiţi prin alţii, fie că minorul ar fi fost
s a u

emancipat. Oe trebue să decidem în această privinţă? In

lipsă de text chestiunea este controversată. Se decide în
adevăr, de unii, că minorul, emancipat sau neemancipat,
poate dispune în folosul vechiului său tutor, îndată ce so­
cotelile definitive au fost date şi primite, chiar dacă tutorul
n'ar fi plătit încă suma cu care el ar fi rămas dator mi­
norului din administraţia tutelei. Pentru a se ajunge la acest
rezultat se zice că, în specie, fiind vorba de un minor, prima
parte a art. 809 este aplicabilă, iar nu partea a doua, care
se ocupă de minorul devenit major. Or, această parte a tex­
tului opreşte pe minor de a dispune în folosul tutorului,
iar nu în folosul aceluia care a fost şi actualmente nu mai
este tutor; de unde ar rezulta că, în această din urmă ipo­
teză, minorul ar avea capacitatea de a dispune şi tutorul
2
ar avea pe acea de a primi ( ).
Rămâne însă bine înţeles ca, după acest sistem, incapa­
citatea fostului tutor nu va înceta decât dacă retragerea sa
3
din tutelă n'a fost dolozivă sau frauduloasă ( ).
Ipotezele pre- Incapacitatea statornicită de art. 809 se aplică în două
c a z l u : U e a s e ul
6
IrTso!* *i 1 ° P i e ca minorul să dispue prin testa­
ment în folosul tutorului său; 2° ea se opune ca minorul,
în urma ajungerei sale la majoritate, să poată dispune
atât prin donaţiune cât şi prin testament în favoarea fos-

(') Laurent, Droit civil international, VI, 208, p. 370.

2
( ) Vezi în acest sens, Demolombe, X V I I I , 4 7 6 ; L a u r e n t , X I ,
3 3 1 ; Marcadé, I I I , 5 0 2 ; B a u d r y et Colin, op. cit., I , 4 3 5 ;
Massé-Vergé, I I I , § 418, p. 39, 40, nota 18; A u b r y et E a u ,
V I I , § 649, p. 28, 29.—Vezi însă celelalte sisteme a r ă t a t e şi
combătute de Demolombe, loco suprà cit. Vezi a s u p r a acestei
controverse, Sirey et Gilbert, Code civil annoté, I I , art. 907,
No. 10 şi 1 1 ; Dalloz, Nouveau code civil annoté, II, art. 907,
No. 14; Michaux, op. cit., 536 urm., p. 70, urm., care nu
împărtăşeşte această părere.
(?) Demolombe, X V I I I , 4 7 8 ; Masse-Vergè, loco cit.; T r o p l o n g ,
op. cit., I I , 619, etc.
 INCAPACITATE A MINORULUI F A Ţ Ă DE TUTOR. — ART. 809. 121

tului s;tu tutor, càt timp socotelile definitive ale tutelei

n'au fost date şi primite ('); şi aceasta fără a se disintge
2
dacă liIoralitatea este sau nu de o însemnătate oarecare ( ),
sau dacă minorul a putut fi sustras dela orice înrîurire din
3
partea tutorului ( ).
Minorul, devenit major, poate deci să dispue. atât prin Predarea
doiiiiţiune cât şi prin testament, în favoarea fostului s ă u ^ j ^ l u t o r ! 6

tutor, dacă el nu are altă împedicare, însă el nu poate sa

faci asemenea dispoziţii dec At în urma predă rei şi primi rei
socotelilor definitive, izbrănitoare sau obşteşti, după cum le
numea legea pentru epitropii din 26 Aprilie 1840. fie prin
4
justiţie, fie prin bună înţelegere ( ).
„Lorsque le compte a été rendu, zice f o i r t e bine Pothier,
le inineur est pleinement instruit de tons ses d r o i t s ; il demeure
créancier d'une somme liquide contre le tuteur, qu'il peut exiger
de lui cornine d'un a u t r e débiteur; il cesse d'etre dans sa dépen-
d a n c e ; l ' i n e a p a t i t e doit cesser, a u t r e m e n t il f'audrait dire que tous

(') L a Romani, minorul, devenit major, puteà să dispue fără

nicio restricţie în favoarea fostului său curator.
2
( ) Nulitatea se aplică deci atât dispoziţiilor r e m u n e r a t o r i i cât
şi celor pur g r a t u i t e , căci legea actuală n'a reprodus de astă
dată excepţia admisă prin art. 810, în privinţa medicilor, far­
maciştilor, etc. Opr. Marcadé, I I I , 5 0 4 ; Demolombe, X V I I I ,
4 7 5 ; Michaux, op. cit., 534, p. 7 0 ; Coin-Delisle, op. cit.,
art. 907, No. 7, p. 100, etc.
3
( ) Liberalitatea făcută de minor, tutorului său, ar fi deci nulă,
chiar dacă s'ar stabili că el a t r ă i t d e p a r t e de acest t u t o r
(Demolombe, X V I I I , 474), şi acest din u r m ă n'ar puteà să
dovedească că n'a întrebuinţat nicio m a n o p e r ă spre a dobândi
liberalitatea, căci legiuitorul admiţând, în specie, o p r e z u m p ţ i e
legală de fraudă şi eaptaţiune, nicio dovadă nu este p r i m i t ă
în contra acestei p r e z u m p ţ i i . Vezi suprà, p. 118, text şi n. 1.
4
< ) Ve/.i tom. I I al Coment, noastre, p. 793 u r m . (ed a 2-a), unde
am văzut, cu toată controversa ce exista în această privinţă,
că socotelile obşteşti sau definitive pot fi date, în dreptul
nostru, şi prin b u n ă înţelegere, fără intervenţia justiţiei.
P e n t r u ca incapacitatea prevăzuta de art. 809 să înceteze, Socotelile t u ­
se cere însă ca socotelile date de tutor să fie complecte şi r e - telei trebue
s
gulate. Astfel, dacă tutorul actual a p r i m i t şi el socoteli dela *eJ^
un tutor anterior, socotelile lui vor t r e b u i să cuprindă tabloul .rulate,
ambelor administraţii, căci altfel socotelile fiind incomplecte,
incapacitatea statornicită de lege n u va înceta de a avea
fiinţă. Cpr. Demolombe, X V I I I , 4 8 1 ; C. B 'sancon, D. P .
0 2 . ' 2 . 214.
 122 COD. C I V . — C A E T E A III. — TIT. II. — CAPIT. II. — A S T . 8 0 9 .

les créanciers sont dans la dépendance de leurs débiteurs, et q u e

tous débiteurs sont incapables de recevoir des libéralités de leurs
]
créanciers, ce q u i est tout à fait a b s u r d e " ( ) .

A p l i c . art. 4 i 9 Minorul, devenit major, va puteà să testeze în favoarea

s u m s a u
donaţiunilor f° t i tutor, chiar în ziua prim irei socotelilor, în urma
2
darei chitanţei descarcătoare ( ), însă el nu va puteà să dispue
prin donaţiune decât în urma expirărei unei luni dela pri­
mirea socotelilor, căci art. 419 declară fără tărie orice con­
venţie (deci şi o donaţie) săvârşită între tutor şi minorul
ajuns major, dacă ea a fost făcută înaintea expirărei unei
luni dela desfacerea definitivă a tutorului. Art. 419 este
deci aplicabil în specie, pentrucă, după cum ştim, donaţi­
unea este un contract, pe când acelaş text nu este aplicabil
3
la testamente, fiindcă acest act nu este o convenţie ( ).
N e a p i i c . în Incapacitatea statornicită de art. 809 încetează îndată
arrèsoc.civ. socotelile tutelei au fost date şi primite, chiar dacă tu-
c e

torul n'a plătit încă fostului minor sumele cu care el ar fi

rămas dator din administraţia sa (art. 420), pentrucă
4
art. 809 nu prevede plata acestui reliquat ( ).
Apiie. Incapacitatea minorului încetează nu numai când tutela
art. 1 9 0 1 .
a încetat şi tutorul şi-a dat socotelile sale în mod definitiv,
dar încă şi atunci când au trecut 10 ani dela majoritatea
fostului minor, pentrucă în asemenea caz tutorul este liberat
5
de obligaţia de a dà seamă de administraţia sa (art. 1901) ( ).

(') Pothier, Don. entre-vifs, V I I I , 38, p . 362 (ed. B u g n e t ) .

2
( ) Cpr. C. A i x , Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs et testamen-
taires, 346, nota 1.
3
Deoseb. de ( ) I n codul francez, a r t . 472 (corespunzător cu a r t . nostru 419)
redacţie de nu vorbeşte de orice convenţii în genere, ci de tout trăite,
C. fr.
referindu-se astfel n u m a i la convenţiile relative la socotelile
tutelei (vezi tom. I I al Coment, noastre, ed. a 2-a, p. 799,
800), mai cerând încă din p a r t e a tutorului remiterea actelor
justificative, şi unii aplică acest text a t â t la donaţiunile cât
şi la testamentul emanate dela minorul ajuns major (cpr. D e ­
molombe, X V I I I , 4 8 0 ; Marcadé, I I I . 508), iar alţii nu-1 aplică
( L a u r e n t , X I , 332).
4
( ) P o t h i e r , Don. entre-vifs, V I I I , 3 8 , p. 3 6 2 ; Demolombe, X V I I I ,
4 8 2 ; L a u r e n t , X I , 3 3 4 ; Mourlon, I I , 5 5 6 ; A r n t z , I I , 1 7 3 9 ;
B a u d r y et Colin, op. cit., I, 4 3 2 ; Demante, I V , 27 bis I I I , etc.
('•) Marcadé, I I I , 5 0 3 ; Mourlon, I I , 5 5 6 ; Arntz, I I , 1 7 3 9 ; D e ­
molombe, X V I I I , 4 8 0 ; L a u r e n t , X I , 3 3 6 ; D e m a n t e , I V , 27
bis I V ; A u b r y et R a u , V I I , § 6 4 9 , p. 2 9 ; B a u d r y et Colin,
 INCAPACITATEA MINORULUI FAŢĂ DE TUTOR. — ART. 809. 123

Incapacitatea, ele care am vorbit mai sus, se aplică la A p l i c . art. 8 0 9

orice tutori în genere: legali, testamentari sau dativi; la co- ^ p ^ c o n t r o -
tutori (art. 347, 348) şi, după unii, chiar tutorilor de fapt, versă.
adecă acelora care administrează tutela pro tutore, fără a
aveà calitatea legală de tutori (art. 347) ("').
Ea nu este însă aplicabilă tutorilor ad hoc, pentrucă Tutori ad hoc.
C o n t r o v e r s a
aceştia sunt numai nişte mandatari, care nu sunt însăr- -
cinaţi nici cu paza persoanei, nici cu administraţia averei
2
minorului ( ).
Tot pentru aceleaşi motive, incapacitatea prevăzută de N e a p i i c .
art. 809 nu se aplică membrilor consiliului de familie, nici ^ f a m i l i e etc'
curatorului minorului emancipat, nici consiliului judiciar,
nici consiliului îngrijitor rânduit mamei de către tată, con­
3
form art. 345 din codul civil ( ).
Ea nu se aplică, de asemenea, curatorului celui in- Nici curato-
6 1
terzis legalmente (art. 13, 16 O. pen.) ("O, nici tutorului celui " ^ j " ' " "
interzis judecătoreşte pentru imbecilitate, smintire de minte Controversă,
sau nebunie cu furie; fiindcă, pe de o parte, art. 809 nu
vorbeşte decât de tutorul minorului, iar pe de alta, pentrucă.
5
hi specie, lipsesc motivele pe care se întemeiază art. 809 ( ).

op. cit., I, 438; O. Colmar, Sirey, 42. 2 . 3(55; Reperì. Dalloz,

v.° Disp. entre-vifs tt test., 347, nota 2.—Vezi însă C. Mont­
pellier, Sirey, 38. 2. 390 şi Répert. Dalloz, v° cit., 351, n. 2.
(') B a u d r v et Colin, op. cit., 1, 442 u r m . ; Demolombe, V I I ,
129 ş i ' X V I I I , 485; A u b r y et Rau, VII, § 649, p . 29; T r o p ­
long, op. cit., II, 625, 626; Miehaux, op. cit., 527—529;
Magnin, Tr. des minorités, I I , 925, p . 83 (ed. a 2-a, 1842);
Planiol, I I I , 2961; T h i r y , I I , 303; Cas. fr. D . P . 48. 1. 225;
Sirey, 49. 1. 12. - Contra: T. H u e , V I , 95; L a u r e n t , I V ,
39 şi X I , 335 (în privinţa tutorilor de fapt), părere pe care
am adoptat-o şi noi. Vezi tom. I I al Coment, noastre, p. 568
(ed. a 2-a).
2
() Demolombe, X V I I I , 489; Planiol, I I I , 2961; Miehaux, op. cit,
530; B a u d r y et Colin, op. cit., 1,440; Marcadé, I I I , 501; De-
mante, I V , 27 bis I I ; A u b r y et Rau, V I I , § 649, p. 30;
Troplong, op. cit,, I I , 624. — Contra: Masse-Verge, I, § 224,
p. 446, text şi nota 5.
3
() Marcadé, I I I , 501; Arntz, II, 1739; Miehaux, op. cit., 530,
p. 69; Planiol, I I I , 2961; T. H u e , V I , 95, etc.
4
() A r n t z , I I , 1739; Demolombe, X V I I I , 487; B a u d r y et Colin,
op. cit, I, 441, etc.
6
() B a u d r y et Colin, loco cit; T h i r y , I I , 304; Marcadé, 111, 507;
A u b r y et Rau, V I I , § 649, p. 30, text şi nota 31; Miehaux
 124 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 809.

T a t ă l adraini- Art. 809, nevorbind decât de tutor, nu poate fi aplicat

stiator legai. ţ j . i j administrator legal în timpul căsătoriei : de unde re­
a a u

zultă că acest din urmă poate să primească o liberalitate

dela copilul său minor (').
•c. portughez. Unele legiuiri străine, precum este, de exemplu, codul
Art. 1768. p t g 0 r d i 1867, mai opreşte, prin art. 1768, pe minor
U a e z e a

de a dispune prin testament către profesorii şi pedagogii

săi, sau către orice alte persoane sub îngrijirea cărora el a
2
fost lăsat ( ).
s t r i c t a inter- O asemenea dispoziţie neexistând în dreptul nostru,
P
Te^eî * trebue să decidem că această incapacitate fiind, ca toate in-
capacităţile, de strictă interpretare, nu poate fi întinsă la
institutori, profesori, pedagogi; nici la păzitori, intendenţi
sau administratori; nici la mandatarii sau geranţii de afa­
3
cere ai minorului, etc ( ).
stăpâni, A fortiori, deci, această incapacitate nu atinge pe stâ-
patrom, etc. p j ^ p t n i , etc. faţă de servitorii, calfele şi subordonaţii
an a r 0

4
lor; pe superiori faţă de inferiorii lor, etc. ( ).
Copiii, soţia Incapacitatea, de care am vorbit mai sus, fiind perso-
1 1 n a
J . ^ t T " ' ' ' * tuto nil ui, nu se întinde nici la copii, nici la soţia lui,
nici la moştenitorii săi; de unde rezultă că aceşti din urmă
5
pot, după moartea autorului lor, adecă a tutorului ( ), să fie
gratificaţi de minor, înainte de orice predare şi primire a
6
socotelilor ( ).

op. cit, 564, p . 7 5 ; Vigié, I I , 5 0 2 ; Demolombe, X V I I I , 4 8 8 ;

Demante, I V , 27 bis I I . — Contra: Coin-Delisle, op. cit.,
art. 907, No. 12, p . 101 ; Taulier, Théorie raisonnée du code
civil, I V , p . 3 0 ; Boileux, Comment, sur le code Napoleon,
I I I , p . 489 (ed. a 6-a).
]
() A u b r y et Bau, I, § 123, p . 786, text şi nota 45 (ed. a 5-a);
Vigié, I I , 502, precum şi alte autorităţi citate în tom. I I al
Coment, noastre, p. 503, nota 1 (ed. a 2-a).
2
Dr. vechiu fr. () Cpr. a r t . 276 din cutuma P a r i s u l u i , care aveà o dispoziţie
analogă. Vezi Pothier, Don. entre-vifs, V I I I , 38, p. 361 şi
3 6 3 ; Demolombe, X V I I I , 492. Vezi suprà, p. 118, nota 5.
:1
() Michaux, op. cit., 5 3 2 ; Demolombe, X V I I I , 4 9 1 , 4 9 2 ; M a r ­
cadé, I I I , 5 0 1 ; Troplong, op. cit., I I , 624, etc.
4
() Michaux, op. şi loco suprà cit.
r>
Art. 812. ( ) Zicem: în u r m a morţei t u t o r u l u i , pentrucă dacă liberalitatea
ar fi fost făcută în timpul vieţei sale, aceste persoane ar fi
presupuse interpuse (art. 812). Cpr. Demolombe, X V I I I , 497.
K
() Demolombe, X V I I I , 497; A u b r y et Rau, V I I , § 649, p. 3 0 ;
 INCAPACITATEA M E D I C I L O R , F A R M A C I Ş T I L O R , E T C . — A R T . 810. 125

Principiul pus in art. 809 sufere o excepţie im por- Căzni când

tantă, căci incapacitatea statornicită de acest text nu mai J^fn^tratx.
există atunci când tutela este administrată de un ascendent al de un aseen-
d e n t
minoruiui, precum: tatăl, mama, bunul, străbunul (\), şi chiar '
2
mama naturală sau un ascendent al ei (art. 652, 677, 678) ţ ) .
Legiuitorul a crezut că afecţiunea, ce ascendenţii au Motivele
pentru descendenţii lor, este o garanţie că ei. nu vor abuza ^ f e p ţ j f ~ ae x

3
de autoritatea lor spre a smulge o liberalitate dela minor ( ).
Excepţia admisă de art. 809, întemeindu-se pe reia- stricta" inter­
file de familie şi pe afecţiunea presupusă în persoana as- J ^ ^ A ^ c e n -
cendenţilor, este, ca toate excepţiile, de strictă interpretare, d e n t i i pr i n
aşa că ea nu poate ti întinsă la ascendenţii prin alianţă „îno^iui".
ai minorului, precum ar fi, de exemplu: al doilea bărbat
al mamei, epitropă a copiilor săi născuţi din prima căsă­
4
torie ( ).
A fortiori, deci, această excepţie nu poate ti întinsă Colateralii
m m l u l m
la colateralii minorului, fie ei chiar moştenitorii lui pre- "
5
zumptivi ( i.

2° Incapacitatea medicilor, ofiţerilor de sănătate,

farmaciştilor şi a miniştrilor cultului.
Art. 810.— Doctorii în medicina sau în chirurgie, ofiţerii de să­
nătate şi spiţerii, care au t r a t a t pe o persoană în boala din care

Fréminville, Tr. de la minorile et de la tutelle, I I , 985,

p. 415 (Clermont, 1845), etc.
x
() Art. 276 din c u t u m a P a r i s u l u i puneà ca condiţie ca a s c e n - D r . veehiu fr..
dentul să nu se mai căsătorească de al doilea (Pothier, Don.
entre-vifs. V I I I , 38, p. 362), dispoziţie care n'a mai fost re­
produsă de codul actual. Demolombe, X \ I I I , 494; Marcadé,
III, 5 0 6 ; Michaux, op. cit., 5 6 1 , 562, p. 75 (ed. a 2-a).
(-) A r t . 769 § 2 din codul italian cuprinde în excepţie nu numai Dr. străin,
pe ascendenţii, care sunt sau care au fost tutori, dar şi pe des­
cendenţii, fraţii, surorile şi soţul testatorului. Cpr. art. 1767
§ 2 C. portughez; art. 753 C. spaniol, etc.
;!
() Cpr. Demolombe, X V I I I , 4 9 3 ; Laurent, X I , 3 3 7 ; Marcadé,
III, 5 0 6 ; Mourlon, II, 5 5 7 : B a u d r y et Colin, op. cit., I, 446;
Thiry, I I , 306, etc.
C) Demolombe, X V I I I , 4 9 5 ; Michaux, op. cit., 5 6 3 ; Laurent,
X I , 3 3 8 : Troplong, op. cit, I I , 6 2 6 ; Fréminville, op. cit,
II, 9 8 9 ; A u b r v et Bau, V I I , § 649, p. 3 0 ; Massé-Vergé, I,
§ 223, p. 446, nota 4; Duranton, V I I I , 1 9 7 ; C. Metz, Ké-
pert. Dal loz, v° Disp. entre-vifs et testament., 350, nota 1.
C) Demolombe, X V I I I , 496.
 126 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 810.

moare, nu pot profita de dispoziţiunile între vii sau testamentare

ce dânsa a făcut în favore-le, în cursul acestei boli.
Sunt exceptate: 1° dispoziţiunile remuneratorii făcute cu titlu
p a r t i c u l a r ; se va ţine însă seamă de starea dispunatorului şi de
:
serviciile făcute ; 2° dispoziţiunile universale ( ) , în caz de rudenie
pană la al p a t r u l e a g r a d incluziv, afară n u m a i dacă defunctul va
aveà erezi în linie dreaptă, şi dacă acela, în profitul căruia s'a făcut
dispoziţiunea, nu este el chiar erede în linie dreaptă.
2
Aceleaşi regule sunt aplicabile în privinţa preoţilor ( ) .
(Art. 6 6 0 , 8 1 2 , 8 8 3 , 8 8 8 urm., 894, 1498 C. civ. A r t . 9 0 9 C. fr.).
Motivele Motivele care au fâcut pe legiuitor să edicteze art. 809
c o d u l c i y i 1 1 _ a u f â c u t s ă
a 8
™m pt ie dT0 P d i n
' edicteze şi art. 810. Era, în
captâţiune. adevăr, necesar de a pune pe bolnavi la adăpostul înrîu-
rirei ce, fără îndoială, exercită asupra spiritului şi voinţei
3
lor acei chemaţi a le dà ajutorul artei şi al religiunei ( ).
D r . roman şi Incapacitatea medicilor, hirurgilor, etc., statornicită de
dr. nostru a n ­ a r
terior. ^ 810 din codul actual, nu exista nici în dreptul nostru
anterior nici în dreptul roman
1
ţ ) S a u mai bine zis, chiar universale. Vezi infra, p . 140, n. 3.
2
Deosebire de ( ) Textul fr. a r e o expresie mult m a i generală, şi a n u m e : mi-
redacţie de niştrii cultului, ceeace cuprinde miniştrii t u t u r o r cultelor în
C. fr.
genere. Vezi infra, p . 131 u r m .
3
( ) Opr. Pothier, Don. entre-vifs, V I I I , 38, p. 3 6 4 ; Bédarride,
Du doi et de la fraude, I, 162, p. 126 u r m . (ed. a 4 - a ) ; P l a -
niol, I I I , 2 9 6 2 ; B a u d r y et Colin, op. cit., I, 4 7 3 . „ A r t . 810
are de scop, zice Curtea de apel din Gand, î n l ă t u r a r e a î n r î u -
rirei ce un medic sau un ministru al cultului a r putea să
exercite a s u p r a spiritului u n u i bolnav, pentru a-i smulge l i ­
beral ităţi excesive". (Fiandre judiciaire din 24 Decembrie
1890, anul al 3-lea, N o . 1, p . 31 şi Gr. judiciar din 1907,
No. 12, p . 96). I a t ă cum se exprimă, în această privinţă, un
a u t o r : „ L ' h o m m e conserve l a faculté de disposer à son gre
de sa fortune, j u s q u ' à son dernier soupir, quel q u e soit l'étàt
de faiblesse et d'infirtnités où ses organes soient réduits. T o u -
tefois celui qui est arrive à ce moment critique, où l'âme ne
semble conserver de puissance que p o u r apercevoir la mort
qui s'approche, pourrait facilement recevoir des impressions
contraires à sa volonté p r o p r e , de la p a r t de ceux qui l'en-
tourent. Ce dol serait surtout facile de l a p a r t de son m é -
decin, ou du ministre du eulte appelé auprès de lui, dont
l'un le flatte d'un retour à l a sante, et l'autre, le disposant à
faire son sacrifice, l'effraie inévitablement de l'avenir q u i se
p r e p a r e pour l u i " . Chardon, Du dol et de la fraude, 166,
p. 105 (ed. belg. din 1835).
4
( ) Legile romane, fără a lovi pe medici cu incapacitate, îi
 INCAPACITATEA MEDICILOR, FARMACIŞTILOR, ETC. — ART. 810. 127

Ea nu era consacrată în termeni expreşi nici în dreptul Dr. v e e h i u

franeez
vechiu francez, unde ea n'a fost admisă decât prin inter- -
pretarea extensivă, ce jurisprudenţa parlamentelor a dat, atât
art. 131 din ordonanţa dela 1539, cât şi art. 276 al cu­
tumei din Paris (').
Proibiţia art. 810, ca şi cea a art. 809, se înteme- i'rezumpţie
j S
iază pe o prezumpţie de sug: stiune şi de captaţiune juris y{"" contro-
et de jure, aşa că persoanele oprite de a primi liberaliţăţi versa,
dela bolnav nu sunt admise a dovedi că aceste liberaliţăţi
sunt opera unei voinţe libere şi că ele ar aveà mai mult
în vedere calitatea de rudă sau de amic al beneficiarului,
decât calitatea sa de medic, farmacist, etc. sau membru
2
al clerului ( ).
Din împrejurarea că art. 810 dispune cum că medicii îndoia inca­
1 n
şi celelalte persoane prevăzute de acest text nu se pot fo-^j ****'Jjj° *

opreau de a t r a t à cu bolnavi despre salariul lor, înainte ca

aceştia să fie vindecaţi „Quos etiam ea patimur accipere, qua:
sani offerunt piro obsequis, non ea, qu<v periclitantes pro sulute
promittunt". (L. 9, in fine, Cod, De professoribus et meclicis,
10, 52). Vezi şi L. 20, De episcopis, etc., 16, 2 din codul
Theodosian, care p r o n u n ţ ă nulitatea donaţiunilor făcute de
văduve, membrilor clerului. Mai vezi L . 3, Dig., De extraor-
dinariis coqnitionibus, 50, 13, unde se prevede că, dacă un
medic, care a r fi t r a t a t pe un bolnav pentru boală de ochi,
i-ar fi dat medicamente, care să-1 facă a perde vederea, în
scopul de a-i r ă p i averea, prezidentul provinciei trebue să
reprime o aşa faptă şi să oblige pe medic a restitui ceeace
a primit dela bolnav, luând măsuri în contra acestui medic.
„Incivile factum presses provincia?, coerecat, remque restitui
jubeat".
V) Pothier, Don. entre-vifs, V i l i , 38, p. 363, 364 (ed. Bugnet);
Chardon, Du dot et de la fraude, 166, p. 106 (ed. belg.
din 1835).
2
( ) Demolombe, X V I I I , 5 4 8 ; Laurent, X I , 345 şi 358 bis; Baudry
et Colin, op. cit.. 1, 4 7 4 ; Dalloz, Nouveau code civil annoté,
11, art. 909, No. 60 u r m . ; Sirey et Gilbert, C. civil annoté, II,
art. 909, No. 6; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 659, p. 238, nota 17 (ed. Crome); Bédarride, Du dot et de
la fraude, I, 176, p. 153 (ed. a 4-a, revăzută de Rivière);
Planiol, I I I , 2 9 6 5 ; D e m a n t e , IV, 30 bis I ; Cas. fr. D . P . 92.
1. 2 6 0 ; Sirey, 92. 1. 5 1 8 ; Pand. Périod. 9 3 . 1 . 54. — Contrà:
T r o p l o n g , op. cit., I I , 640, eare citează în sensul parerei sale
o decizie a Curţei de casaţie din F r a n ţ a , cu data din 2 4 Iulie
1832 (Sirey, 32. 1. 503). Vezi infra, p. 145.
 —
128 COD. CIV. CARTEA I I I . — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 810.

losì de liberalităţile făcute în favoarea lor, s'ar puteà de­

duce, după cum se şi decide de unii, că textul de mai sus
edictează o incapacitate pasivă de a primi. Adevărul este
însă că atât art. 810 cât şi art. 809 înfiinţează o îndoită
incapacitate: pe de o parte, incapacitatea bolnavului de a
dispune, iar pe de altă parte, acea a medicului, a farma­
J
cistului şi a ministrului cultului, de a primi ( ).
Medicii, ofi- Incapacitatea statornicită de art. 810 se aplică, în primul
0C m
r d e
^ t a t e etc* ^ ' doctorilor medicină sau în chirurgie, adecă acelor care
au profesiunea de a tămădui bolnavii, după studiile ce au
făcut anume pentru aceasta. Textul mai vorbeşte şi de ofiţerii
de sănătate (les officiers de sante) care, după noua lege sa­
nitară din 20 Decembre 1910, nu mai există şi despre care
2
nu vorbeşte nici legea sanitară din 1874 ( ).
M e d i c i i càrora Această dispoziţie se aplică şi medicilor, care s'au re-
r a s c a r e n u m a
^apHcabn' t
6
i profesează medicina, precum şi celor
care, dobândind o diplomă în străinătate, n'au trecut încă exa­
3
menul de liberă practică (art. 82 L. sanitară din 1910) ( ).
Persoanele^ Această incapacitate se aplică nu numai celor care
medicina î'n exercită medicina in mod legal, dar şi celor care, fără nicio
0

mod ilegal, diplomă sau titlu regulat, exercită de fapt medicina şi arta
Contro-ver^a. ^ t & j u i . Aceştia sunt : studenţii în medicină, somnam­
a m a (

bulii, magnetizorii, empiricii (adecă tămăduitorii care se în­

temeiază mai mult pe experienţă decât pe o teorie raţio­
nată), şarlatanii, etc. In adevăr, toate aceste persoane, comi-
ţând un delict, după legea sanitară, prin exerciţiul ilegal
al medicinei (art. 88 L. din 20 Decembrie 1910), nu pot
să fie mai bine tratate decât acei care s'au conformat legei.

(') Demolombe, X V I I I , 5 0 0 ; Laurent, X I , 3 4 6 — Contra: Coin-

Delisle (art. 909, No. 1), care vede în art. 810 n u m a i o in­
capacitate pasivă de a primi. Vezi şi Marcadé, I I I , 5 0 1 .
2
Ofiţerii de să- ( ) Art. 20 din noua lege sanitară dela 1910 vorbeşte însă de
natate. agenţi sanitari.—In regni, şcoalei de medicină din Bucureşti,
a p r o b a t prin decretul No. 1902 din 16 August 1858 (art. 1),
se prevede însă că scopul şcoalei naţionale de medicină este
de a forma ofiţeri de sănătate pentru serviciul sanitar al a r ­
matei. Cuza-Vodă a înfiinţat ofiiţeri sanitari în a r m a t ă prin
decretul din 21 A u g u s t 1862. Despre ofiţeri de sănătate mai
vorbeşte încă a r t . 246 din codul penal.
3
( ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 514, 5 1 5 ; Coin-Delisle, op. cit.,
art. 809, No. 4 şi 5, p. 103, etc.
 INCAPACITATEA MEDICILOR, FARMACIŞTILOR, ETC. — ART. 810. 129

Şarlatanii mai cu seama, care exercită medicina în mod

ilegal şi amăgesc lumea, trebue să fie cu atât mai puţin
scutiţi, cu cât ei se adresează, de cele mai multe ori, la
persoane lesne crezătoare şi ignorante, mai ales dela ţară,
care, mai mult decât oricine, merită protecţiunea legei(').
Chestiunea de a se şti dacă incapacitatea prevăzută de Moaşe. Con-
t r 0 T e r f a
art. 810 se aplică sau nu la moaşe, este controversată. Curtea -
noastră de casaţie a decis altă dată negativa: 1° pentrucă
legea nu vorbeşte de moaşe; şi 2° pentrucă naşterea de
2
copii nu este o boală în sensul art. 810 i ) .
Se decide însă, în genere, şi cu drept cuvânt, că moaşa
intră în prescripţiile legei de câteori ea a căutat pe lehuză,
fără ajutorul medicului, exercitând astfel medicina în mod
3
ilegal ( ).
Dar dacă oarecare discuţie există în privinţa moaşelor, infirmieri,
nu mai încape îndoială că art. 810 este inaplicabil infir- l u
P°? J n i e e
- e t ( ;

mierilor şi poşlnj ni celor (gardes-malades, Kra,nkemvărter), a

(') Vezi în acest sens, Pothier, Don. entre-Hfs. V I I I , 38, p. 364:

T h i r v , II, 308, p. 302; Baudrv et Colin. op. cit, I, 480;
Arnt'z, II, 1740; Demolombe, X V I I I , 5 1 1 ; Mourlon, 11,564:
L a u r e n t , X I , 3 4 9 ; Marcadé, I I I , 509; T. H u e , VI, 100; T r o p -
long, op. cit, I I , 6 4 8 : A u b r y et Rau, V I I , § 649, p. 3 1 ;
Massé-Vergé, I I I , § 418, \i. 4 1 , text şi nota 2 6 ; Zacharise,
Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 659, p. 238, text şi nota
17 (ed. Crome); Planiol, III, 2 9 6 3 ; Michaux, op. cit, 600
u r m . ; Dalloz, Nouvcau code civil annotò, II. art. 909, No. 2
u r m . ; P a n d . fr., v° Don. et test., 1614; Naca, II, p. 257,
No. 5 1 ; T r i b . şi C. Lyon, D. P . 96. 2. 349 şi 97. 2. 4 1 9 ;
Pand. Period., anul 96. 2. 38 şi anul 97. 2. 256; Sirey, 98.
2. 124, etc.— Contrà: Coin-Delisle. Don. et testaments, art. 909,
No. 6, p. 103, 104 (ed. din 1855); Demante, IV, 30 bis I I I ,
d u p ă care enumerarea art. 810 ar fi limitativă.
('*) Cas. rom. Bult. S-a 1, anul 1876, p. 121. Cpr. Doniolombe,
X V I I I , 5 1 0 ; T. Hue, V I , 100; Troplong, op. cit, I I . 6 4 8 ;
Massé-Vergé, I I I , § 418, p. 42, nota 26, in fine: Saintespès-
Lescot, Don. et test,. I, 242. — Contrà : Baudrv et Colin, op.
cit, I, 4 8 1 ; T h i r y , II, 308, p. 302; Marcadé, Ul, 509; Mourlon,
IL 5 6 4 ; Laurent, X I , 3 4 1 ; Bédarride, Dn dol et de la fraude,
I, 167, p. 133 (ed. a 4-a din 1887); Bayle-Mouillard asupra
lui Grenier, op. cit., I, No. 128, nota, a, p. 548 (ed. din 1841).
â
( ) Vezi Michaux, op. cit., 605, p. 8 3 ; Bédarride, op. cit, I, 168,
p. 133, 134; Sirey et Gilbert, C. civil annoti'., 11, art. 909,
No. 22 şi autorii citaţi în nota precedentă.

5x7'i i
 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 810.

căror rol se mărgineşte a îngriji numai pe bolnavi (M. Cu

toate acestea, chestiunea este controversată.
Incapacitatea statornicită de art. 810 se aplică, în al
doilea loc, farmaciştilor ; însă pentru aceasta ei trebue să fi
tratat pe bolnav în boala de care a murit ; de unde rezultă
că farmacistul care s'a mărginit a eliberà medicamentele
după ordonanţa medicului, fără a prescrie el însuş medica­
mente şi fără a se amesteca în atribuţiile medicului, are
capacitatea de a primi liberalităţi dela bolnav, întocmai ca
şi medicul, care ar h' asistat numai la un consult, fără a
căuta şi îngriji pe bolnav în ultima sa boală, de care a
2
murit ( ).
In fine, incapacitatea prevăzută de art. 810 se aplică
preoţilor, adecă acelor persoane care, învestite cu un ca­
racter religios, au asistat în permanenţă spiritual pe dispu­
nă tor în cursul boalei de care a murit; de unde rezultă că
preotul, care n'ar fi îndeplinit nicio funcţiune a ministerului
său pe lângă bolnav, sau care a îndeplinit un singur act
3
izolat ( ), rămâne, capabil de a primi o liberalitate dela bolnav,

(') Michaux, op. cit., 607, p. 8 4 ; T h i r y , II, 308, p. 3 0 2 ; M a r -

cadé, I I I , 5 0 9 ; L a u r e n t , X I , 3 4 1 ; Demolombe, X V I I I , 5 0 9 ;
T r o p l o n g , I I , 6 4 8 ; A u b r y et Bau, V I I , § 649, p. 3 1 ; Z a c -
harise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 659, p . 238, nota 17;
Sirev et Gilbert, of. cit., II, art. 909, No. 2 0 ; Bédarride,
Du dol et de la fraude, 168, p. 134; Berton, op. cit., 88,
in fine, p . 9 4 ; T r i b . şi C. L y o n , D. P . 1912. 2. 358 şi Dreptul
din 1913, No. 19 (cu observ, n o a s t r ă ) . — Vezi însă B a u d r y et
Colin, op. cit., I, 4 8 1 . Vezi şi Delvincourt, Cours de code
civil, I I , p . 202, nota 5 (ed. din 1834).
<*) Planiol, I I I , 2 9 6 4 : T . Hue, V I , 99, in fine; Mourlon, I I ,
5 6 5 ; Demolombe, X V I I I , 5 0 6 ; T r o p l o n g , I I , 6 4 5 ; Demante,
I V , 30 bisTV; A r n t z , II, 1740; L a u r e n t , X I , 3 4 0 ; Bédarride,
Du dol et dela fraude, I, 164, p . 130 (ed. a 4-a); D u r a n t o n ,
V I I I , 2 5 3 ; A u b r y et Kau, V I I , § 649, p . 3 1 ; Zacharise, Hand­
buch desfr. Civilrechts, IV, § 659, p. 239 nota 19 (ed. Crome);
B a u d r y et Colin, op. cit.,"l, 4 7 9 ; Nacu, I I , p. 257, No. 5 3 ;
T r i b . şi C. Angers, D. P . 75. 2. 80, etc.
fl
( ) Astfel, este şi r ă m â n e .capabil preotul, care a fost chemat
n u m a i spre a spovădui şi a î m p ă r t ă ş i pe bolnav, sau spre
a-i ceti moliftele pentru darea sufletului. Vezi Demolombe,
X V I I I , 5 1 7 ; L a u r e n t , X I , 3 5 8 ; V i g i é , . I I , 509; D e m a n t e ,
I V , 30 bis V ; Bédarride, op. cit., I, 1 7 1 , p . 150; Duranton,
V I I I , 259; Michaux, 630 urm.; A u b r y et R a n , V I I , § 649,
 INCAPACITATEA M E D I C I LOB. FARMACIŞTILOR, ETC. — ART. 810. 131

cu toate că ar fi stat necontiiiuu la căpătâiul lui şi l-ar fi îngrijit

în cursul ultimei sale boli, rămânând a se aprecia, în fapt. dacă
a existat din partea lui sugestiune sau captaţiune f ) .
(•eeace se cere deci pentru ca preotul să fie lovit de in- Ce se cere
capacitatea de a primi o liberalitate dela bolnav, este ca el p^ft^să 4»
să-1 fi vizitat şi asistat încontinuu, să-i fi dat sfaturile şi lovit de in­
consolabile religiunei, să fi îngrijit sufleteşte de dânsul, căci c a
P a e i t a , e
-
numai atunci se poate presupune că preotul a dobândit un
impei'iu aşa de mare asupra spiritului bolnavului, încât el
n'a mai avut libertatea care se cere pentru a dispune de
2
averea sa ( )
..Ponr ce qui est des eont'esseurs ou directeurs de conscience,
3
zice Kicard ( ). il n'y a personne (jui ne sache combien leur pou-
voir est plus grand que tout a u t r e sur l'esprit de leurs penitents;
conséquemment il n'v a point de diffìculté qu'ils doi vent ètre com-
pris sons les termes de notre ordonnanee".

Se naşte însă întrebarea: ce trebue să înţelegem prin i ntelesul c u ­

Tlantului
a n t , , l u
cuvântul preoţi, întrebuinţat de textul nostru? Această ex- preoţi.
presie cuprinde, fără îndoială, [te toţi miniştrii cultului or
todox şi celui catolic, precum : preoţii de mir, chiar şi acei
cărora, li s'a luat darul de către autorităţile bisericeşti, fie în
4
mod definitiv sau provizoriu ( ) ; diaconii, călugării, arhiereii,
ieromonachii, etc., căci toţi aceştia pot, prin ajutorul reli­
giei, să exercite si să dobândească un imperiu asupra spi­
ritului bolnavului.
Dascălii, paracliserii şi ceilalţi slujitori ai bisericei nu Dasoaiii. pa-
r a c h s i e n l e t c
sunt însă loviţi de nicio incapacitate, pentrucă art. 810 nu >

p. 35, text şi note; Saintespès-Leseot, Don. et testaments, \, 255,

p. 4 0 0 ; B a u d r y et Colin, Idem, I, 487, p. 2 4 3 ; Sirey et G i l ­
bert, C. civil annoté, II, art. 909, No. 27 urm.; C Amiens,
Pand. Period. 88. 2. 279.
(') Cpr. Demolombe, X V I I I , 5 1 6 ; Laurent, X I , 3 5 8 ; D u r a n t o n ,
V I I I , 259; A u b r y et R a u , V I I , § 649, p. 3 5 ; T h i r y , 1 1 , 3 0 9 ;
Bédarride, Du doi et de la fraude, I, 175, p. 153, etc.
{') Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1903, No. 5, p. 38 u r m . ; C.
Toulouse şi Cas. fr. D. P . 80. 1. 2 6 3 ; Sirey, 80. 1. 3 6 1 ;
Sirey, 88. 1. 377, etc.
3
() Ricard, Donations, 1-ère pârtie, No. 5 1 5 , p. 115 (ed. din
1707). Vezi şi Chardon, Du doi et de la fraude, 168, p. 107
0 (ed. belg. din 1835).
4
() Cpr. Demolombe, X V I I I , 520.
 132 COD. CIV.—CARTEA III. — T I T . II. — CAPIT. II. — A R T . 8 1 0 .

vorbeşte de ei şi pentrucă incapacităţile sunt de strictă m-\

terpretare.
Miniştrii cui- Ce trebue să decidem în privinţa miniştrilor cultului
protestant.'etc. ebraic (rabini), protestant (pastori), etc.? In Franţa nu mai
încape îndoială că toţi aceştia sunt incapabili, petrucă textul
francez întrebuinţează expresiunea de miniştri ai cultului
în genere (').
A p l i c . art. 8 1 o Quid juris la noi, unde termenii legei nu sunt aşa de
tnturofòuì- generali şi unde se vorbeşte numai de preoţi ? Luând de
telor î n g e - bună argumentarea lui Toullier (vezi nota 1, in finei, ar
n e r e
' trebui să decidem că art. 810 se aplică numai miniştrilor
cultului ortodox şi catolic. Dacă ne referim însă la scopul
legiuitorului, trebue să aplicăm art. 810 miniştrilor tuturor
cultelor, chiar şi acelui muzulman, care au asistat pe bolnav
în condiţiile prescrise de acest text, dându-i sprijinul spi­
ritual după regulele şi dogmele credinţei lor, căci numai
astfel vom pune pe dispunător la adăpostul oricărei înrîuriri
străine.
Condiţiile ce- Calitatea de medic, farmacist si ministru al cultului
rute p. exis- . .. » ^ • ^ i - X J . T I y
n n e a
tenta incapa- n a
este P m^aşi o cauza de incapacitate. In adevăr,
citatei. pentru ca aceste persoane să fie incapabile, se cer următoa­
rele condiţii:
Disp. trebue 1° Dispoziţia trebue să fi fost făcută în timpul sau în
e u t ă h ^ c u r s u i cursul boalei de care bolnavul a murit, căci ea ar fi validă,
boaiei de care | ăV
( ac afost făcută mai înainte, pe când dispunătorul era
a
° murit. sănătos, sau chiar în cursul unei alte boli de care bolnavul
1
i ) Cpr. L a u r e n t , X I , 3 5 7 ; Demolombe, X V I I I , 5 1 8 . 5 1 9 ;
Marcadé, I I I , 5 1 0 ; Troplong, Don. et testaments, II, 651;
Michnux, op. cit., 6 2 7 ; A u b r y et R a u , V I I , § 649, p . 34,
3 5 ; Masse-Verse, III, § 418, p. 4 5 , nota 3 6 ; Zacharise, Hand-
buch des fr. Civilrcchts, I V , § 659, p. 240, nota 27 (ed. Qrome);
Sirey et Gilbert, op. cit, I I , a r t . 909, No. 24, 2 5 . Astfel,
C u r t e a din Alger a aplicat a r t . 810 miniştrilor cultului iz­
raelit (D. P . 59. 1. 8 1 ; Sirey, 5 9 . 1. 396), iar Curtea din
Bordeaux 1-a aplicat miniştrilor cultului protestant ( D . P . 5 8 .
2. 196; Sirey, 58. 2. 481). Este adevărat că Toullier ( I I I ,
partea I, No. 70) a susţinut că acest text nu se aplică pas­
torilor protestanţi, pentrucă cultul evangelic nu admite con­
fesiunea auriculară, însă această părere a i ămas izolată. Vezi
Demolombe, X V I I I , 5 1 9 ; Marcadé, I I I , 510, in fine; Mass4~
Vergé, loco cit.; Vigié, I I , 506, etc.
 INCAPACITATEA MEDICILOR, FARMACIŞTILOR, ETC. — ART. 810. 133

•ar fi scăpat (*). Legea presupune, în adevăr, că în caz când

boala n'a fost mortală, medicul, farmacistul sau ministrul
cultului n'a putut să exercite asupra bolnavului o înrîurire
destul de mare pentru a-i distruge libertatea.
Mai mult încă, dispoziţia făcută în timpul sănătăţei ar Validitatea
dls 1 1 1
fi validă, chiar dacă dispunătorul ar fi devenit mai în urină -. ,|°î - ®
; _ 1 tăcuta in t i m -
bolnav şi ar fi murit de această boală, în care el ar fi fost pui sănătăţei.
îngrijit de donatar sau legatar; căci, în asemenea caz, dis­
poziţia fiind făcută pe când dăruitorul sau testatorul era
sănătos, ea a fost făcută în timpul capacităţei sale, pe când
spiritul său era la adăpost de orice influenţă străină. Cu
alte cuvinte, dispoziţia făcută fie în timpul sănătăţei, fie în
timpul unei boli, trebue să fie menţinută, dacă a fost făcută
2
înainte de boala care a cauzat moartea ( );
2° Moartea trebue să fie cauzată prin această boală, Boala trebue
,căci liberalitatea ar fi validă dacă dispunătorul ar fi scăpat rtaiă m 0

de ]>ericolul ce-1 ameninţa, sau ar fi murit din întâmplare,

de exemplu: într'un accident, de apoplexie (dambla), de un
3
anevrism, etc. ( ).
Aşa dar, deeâteori dispunătorul moare de boala în
4
care el a fost tratat ( ), liberalitatea este nulă ; dacă el se
întoarce la sănătate, ea este validă.
(') Cpr. Planiol, III, 2964; Cas. fr. D. P . 92. 1. 260; Sirev, 92.
I . 518.
(-) Laurent, X I , 342, 3 8 6 ; Demolombe, X V I I I , 524; Marcadé,
I I I , 5 1 1 ; T. H u e , VI, 103. in fine; Mourlon, II, 5 6 5 ; Arntz,
II, 1740; D e m a n t e et Colmet de Santerre, IV, 30 bis I V ;
T r i b . Lyon, Pand. Period. 8 8 . 2. 120.
3
( ) Marcadé, I I I , 5 1 1 ; Mourlon, II, 5 6 5 ; P a n d . fr., v" Don. et tes-
testaments. 1652; Planiol, I I I , 2964; B a u d r y et Colin, op. cit.,
I, 492, 4 9 4 ; Berton, L'art de faire soi-mème son testament,
9 1 , p. 9 6 ; Cas. fr. D. P . 80. 1. 2 6 4 ; Sirey, 80. 1. 3 6 1 , etc.
4
( ) Dacă dispunătorul a m u r i t în u r m a unei boli chronice, care Cazul când
s a prelungit mai mult t i m p , dispoziţia sa nu cade sub a p l i - moartea se
earea art. 310 decât atunci când a fost făcută în perioada ^hronice 1

in care starea bolnavului a fost declarată -dezesperată şi în

care progresele boalei au cauzat moartea. Demolombe, X V I I I ,
5 2 8 ; A u b r y et Rau, VII, § 649, p. 3 2 ; B a u d r y et Colin, I,
4 9 5 ; Bressolles, Revue critique, tom. X X I V , p. 4 2 6 ; Répert.
Sirev, v° Don. entre-vifs, 1247; T r i b . Niort şi C. Paris, D.
P . 59. 3. 15; D. P . 74. 2. 2 0 5 . Cpr. L a u r e n t , X I , 343. —
Vezi însă C. Toulouse, D. P . 64. 2. 9; Sirey, 64. 2. 114.
 134 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. II.—CAPIT. II. — A R T . 810.

Critica legei. Această reg'ulă nu sufere nicio dificultate în privinţa"

testamentului, căci testamentul fiind un act eminamente re­
vocabil (art. 802), testatorul redevenit sănătos îl va revoca,
când el ar crede că voinţa sa n'a fost liberă, şi dacă el
nu-1 revoacă aceasta este cea mai bună dovada că voinţa sa
n'a fost alterată. Ceeace este însă mai inexplicabil este men­
ţinerea unei donaţiuni, pe care însuş legiuitorul o presupune
făcută sub influenţa unei presiuni sau captaţiuni nelicite. In
adevăr, art. 810 presupune că donaţiunea n'a fost în specie
opera unei voinţe libere, de oarece o declară nulă de câteori
dispunatorul moare sub influenţa preotului care 1-a asistat
savi a medicului ori farmacistului care 1-a îngrijit; şi cu
toate acestea, îndată ce dăruitorul redobândeşte sănătatea,
dispoziţia este declarată validă şi irevocabilă, ne mai rămâ-
nându-i decât singurul mijloc de a o doborî pentru capta-
ţiune, dovadă care, de cele mai multe ori, va fi foarte greu
de administrat ; căci cei care abuzează de slăbiciunea unui
bolnav spre a-i smulge o liberalitate iau, în genere, măsu­
rile cuvenite pentru ca manoperele lor să nu fie descoperite.
Legea este deci, în cazul de faţă, lipsită de logică şi critica
adusă ei de către autori este de astă dată foarte întemeiată.
Această eroare a legiuitorului nu se poate explica decât
printr'o raţiune istorică : donaţiunile făcute de un bolnav,
medicului său, erau altă dată revocabile, pen truca erau con­
siderate ca donaţiuni mortis causa; şi legiuitorul francez
uitând că donaţiunile cu pricină de moarte au fost desfi­
inţate prin legea actuală, dispoziţiile despre eare este vorba
au rămas irevocabile conform regnici generale (art. 801)
D o n a t a m i sau 3° Donatarul sau legatarul trebue sa fi tratat pe bolnav,
b ^ ' s T f i ţi-a- adecă să fi întreprins tămăduirea lui, după cum se exprimă
tat pe boinaT. Pothier (Don. entre-vifs, VIII, p. 364), şi îngrijirile sale
să fi fost continue. In privinţa medicilor sau celor care
exercită medicina în mod ilegal, tratamentul consistă în în­
2
grijiri medicale date în mod regulat şi obişnuit ( ).

0 ) Cpr. Thiry, II, 308, in fine, p. 3 0 2 ; Demante, I V , 30 bis I V ;

Planiol, I I I , p. 732, nota 1 (ed. a 5-a); Mourlon, II, 5 6 5 ;
Arntz, II, 1740; B a u d r v et Colin, op. cit., I, 494, etc.
P ) Cpr. Monrlon, II, 5 6 5 ; Marcadé, I I I , 5 0 9 ; Demolombe, X V I I I ,
5 0 5 ; Laurent, X I , 3 4 0 ; Bédarride, Da doi et de la fraude,
169, p, 135 (ed. a 4-a); T H i r ^ I I , 308, p. 302, etc.
 *

INCAPACITATEA MEDICILOR, FARMACIŞTILOR, ETC. — ART. 810. 135

In privinţa preoţilor, .sau inai bine zis a miniştrilor i n ei-consists

tr a t a I ul
cultului, trebue, pentru ca art. 810 să fie aplicabil, să existe ^i"* p r e 0

din partea lor un tratament aşa zis moral şi sufletesc, care

consistă în îngrijirile spirituale date bolnavului
In orice caz, fie vorba de medici sau de miniştri ai Chestie de
fapt
cultului, tratamentul cerut de art. 810 este un fapt. complex '
şi împrejurările în mijlocul cărora el se produce, precum şi în­
grijirile sau sfaturile ce trebue să existe, se apreciază, după
fiecare specie, în mod suveran de judecătorii fondului
Sancţiunea proibitici prevăzută de art. 810 este a I U I - Sancţiunea i n -
c ac lU ei
larea liberalitătei, chiar dacă ea ar fi fost ascunsă sub forma ^? . ^
7
> _ statornicita d e
unui contract cu titlu oneros, pentrucă nu se poate face în art. sio.
mod indirect ceea ce legea opreşte de a se face pe cale directă {% A
^^™ J?~ t

Actul nu este însă inexistent (*), ci numai anulabil, şi această

Astfel, medictil chemat numai la consult sau care a dat Capacitatea
numai oarecare sfaturi (cpr. Michaux, Testaments, 614), sau care medicului
m a mal
s'a m ă r g i n i t a dà bolnavului medicamentele prescrise de a l ţ i i c
J^ ( i ^ 1

(cpr. T r i b . şi C. Angers, D. P. 75. 2. 7i>), nu sunt loviţi de

incapacitate. Cpr. Bédarride, op şi loco cit.: Laurent, X I ,
340; Demolombe, X V I I I , 5 0 7 : Marcadé, I I I , 509, in fine;
T h i r y , loco cit.; Berton, op. cit., 85, p. 9 3 , 9 4 ; Michaux, op.
cit., '612, p 8 4 ; A u b r y et Hau, V I I , § 649, p. 3 1 ; Zacharite,
Handbuch des fr. Civilrerhts, IV, § 659, p. 239, nota 19 (ed.
Crome); C. Limoges, Sirey, 89. 2. 173, etc.
S'a decis deci, cu drept cuvânt, că un student în medicină,
care şi-a î n t r e r u p t studiile şi a venit în ţ a r a iui pentru a în­
griji pe binefăcătorul său, care-1 crescuse, nu intră în preve­
derile art. 8 1 0 ; căci acest student nu exercita în specie me­
dicina nici de fapt, nici de drept, ci căuta numai, din recu­
noştinţă, să îngrijească pe acela care avusese către el afec­
ţiunea unui părinte. (Cas« fr., 24 Iulie 1832), Sirey, 32. 1.
503. Cpr. Michaux, op. cit., 6 1 3 ; Berton, op. cit.. 88, p. 94.
P e n t r u ca medicul consultant să fie declarat incapabil în
baza art. 810, trebue ca vizitele sale să fi fost atât de dese,
încât să poată fi considerat, în fapt, ca medic curant. Vezi a u ­
torii suprà citaţi.
(') Cpr. Demolombe, X V I I I , 510 u r m . ; L a u r e n t , X I , 3 5 8 ; T .
Hue, V I , 102: Demante, I V . 30 bis V; A u b r v et TCau, V I I ,
§ 649, p. 3 5 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1903, No. 5. Vezi
şi suprà, p. 130, 1 3 1 .
2
( ) Cas. fr. D. P . 6 8 . 1. 3 7 8 ; D . P . 76. 1. 1 8 1 : A u b r y et Rati,
V I I , § 649, p. 32, etc.
8
( ) Bédarride, Du dol et de la fraude, I, 184, p. 166 (ed. a 4-a).
4
( ) Cpr. Laurent, X I , 4 2 1 .
 136 COB. CIV. — C A K T E A III. — T I T . II. — CAPIT. II. — A E T . 810.

Nulitate^ reia- anulare va puteà fi pronunţată numai după cererea moşte-

h T a -
nitorilor dispunătorului sau a legatarilor. Cu alte cuvinte,
nulitatea este relativă
citatei h i a l n t è Liberalitatea făcută în contra dispoziţiilor art. 810 ai­
d e ' m o a r t e a fi anulabilă, chiar dacă cauza incapacitâţei ar fi încetat
dis 1 unat
r u"" înainte de moartea testatorului, când, de exemplu, femeea
2
bolnavă s'ar fi căsătorit cu medicul care a curarisit-o ( ).
stricta i n t e r - i fiţ,^ trebue să observăm că acest text nu vorbeşte
n

art^Iio? decât de medici, farmacişti şi preoţi; de unde rezultă că

incapacitatea,, de care sunt lovite persoanele de mai sus, nu
J
poate fi întinsă, ca altă dată, la stăpâni, patroni, servitori ( ),
intendenţi, avocaţi, etc. Art. 810 stabilind, în adevăr, o
incapacitate, este ştiut că incapacităţile sunt de drept strict
4
şi nu pot fi înfiiinţate fără un anume text de lege ( ).
r t a at a
tignai
n t e a
™ t ^ ' *^ ^ dificultăţi în privinţa dreptului
statut peilo- internaţional privat. Se decide în adevăr că, deşi proibiţia
nai. Contro- de primi prin donaţiune şi testament, edictată contra me­
a

dicului, care a curarisit pe o persoană de boala de

a murit, constitue o regulă de incapacitate şi, ca atare,
atârnă de statutul personal, totuşi ea se aplică imobilelor
situate în Franţa (şi deci şi în România), de câteori un bol­
5
nav străin a făcut o liberalitate unui medic străin ( ).
6
Deşi această soluţie este admisă de unii ( ), totuşi so­
luţia contrară, după care dispoziţia art. 810 atârnă de statutul
personal al străinului, este cu mult mai juridică, fiindcă

(>)
Planiol, I I I , 2965.
2
()
D e m a n t e et Colmet de Santerre, IV, 39 bis \, in fine.
8
()
Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1882, No. 70, p. 566.
4
( ;
Cpr. Demolombe, X V I I I , 55 P, 5 5 2 ; Troplong, op. cit., I I ,
6 5 7 ; Miehaux, op. cit., 644, 645, etc. Vorbind mai cu samă
de avocaţi, un magistrat francez (avocatul general Talon) a
zis: „la puretî de leur ministere est détachée des mauvaises
impressions qui ont mis les médecins et autres dans la pro­
hibition" (citaţie î m p r u m u t a t ă dela Troplong) Vezi şi Pothier,
Don. entre-vifs, V I I I ; 39, p. 364. Nu ştim dacă aceste fru­
moase cuvinte, zise la adresa avocaţilor din F r a n ţ a , unde ele
sunt meritate faţă cu tradiţia barourilor de acolo, ar fi po­
trivite cu moravurile din ţ a r a noastră.
5
( ) Vezi T r i b . Narbonne, Dreptul din 1910, No. 6 1 , p. 1 3 1 , 132
(cu nota d-lui S. Kădulescu).
6
( ) Cpr. T r i b . Nice, Pand. Period. 1904. 5. 4 3 ; Foelix-Deman-
geat, Tr. de droit international prive, I, p. 64, etc.
 INCAPACITATEA MEDICILOR, ETC. — E X C E P Ţ I I . — A R T . 810. 137

acest text este aşezat sub rubrica : despre capacitatea de a

dispune sau de a primi, etc. In specie, fiind deci vorba de
o chestie de incapacitate, art. 810 se aplica Românilor, nu
insa şi străinilor, care vor fi cârmuiţi de statutul lor personal,
chiar dacă bunurile de care a dispus bolnavul sunt situate
în România

Excepţiile dela principiul de mai sus, admise de art. 810.

Deşi legiuitorul loveşte, în principiu, de nulitate libe-

ralitătile făcute medicilor sau miniştrilor cultului, de către
acela care a fost curarisit sau asistat de aceste persoane
în cursul ultimei sale boile, totuşi sunt cazuri excepţionale
în care bolnavul poate să dispue în favoarea medicului sau
directorului său spiritual. De aceea, art. 810 declară valide:
1° dispoziţiile remuneratorii cu titlu particular, potrivite cu
starea dispunătorului şi cu serviciile prestate; şi 2" dispo­
ziţiile cu titlu universal în oarecare cazuri şi sub oarecare
condiţii; 3° în fine, unii admit că incapacitatea prevăzută
de art. 810 nu se aplică medicului care ar fi curarisit pe
soţii sa, nici preotului care ar fi asistat pe soţia sa în ul­
2
tima sa boală ( ). Vom vedea însă infra, p. 144, 145, că
această din urmă chestiune este foarte controversată şi chiar
îndoelnică.

Prima excepţie. — Dispoziţiile remuneratorii

cu titlu particular.
3
Medicii ( ), farmaciştii şi miniştrii cultului, care au cu- Donaţiuni r e -
m u n e r a t o r i 1
rarisit sau asistat pe un bolnav în cursul ultimei sale boli, -
pot sa primească dela acest bolnav donaţiuni remuneratorii

( ' ) Opr. Weiss, Tr. théorique et pratique de droit international price,

[V, p. 6 1 7 ; Laurent, Droit civil international, VI, 209, ete.
Vezi a s u p r a acestei controverse, Vincent et Pénaud, Dictionn.
de droit international prive, v° Testament, 8 3 u r m .
2
( ) Acest caz nu poate fi aplicat preoţilor catolici care. precum
se ştie, nu se pot căsători.
(''') N u n u m a i medicii, d a r şi cei care exercită medicina în contra
leg-ei (vezi supra, p. 128) pot să primească donaţiuni remu­
neratorii cu titlu particular, căci toate persoanele declarate
 138 COD. CIV. — C A R T E A III.—TIT. II. — C A P I T . IL — A R T . 810.

sau răsplătitoare, după cum le numeşte codul Calimach ( M ,

2
făcute cu titlu particular ( ), pentrucă ar fi fost nedrept de
a se împedică răsplătirea serviciilor prestate de acei care au
curarisit sau asistat pe un bolnav în ultimele sale momente.
Eedueereadis- Aceste dispoziţii trebue însă să fie proportionate cu starea
P Z eX 3
° c e s ! v l . " dispunatorului şi însemnătatea serviciilor prestate ( ) ; de unde

incapabile de a p r i m i trebue să intre în excepţia pe care o

admite legea. Cpr. Demolombe, X V I I I , 5 4 9 : L a u r e n t , X I ,
355; A u b r y et Rau, V I I , § 649, p. 32, nota 3 8 ; P a n d . fr.,
v° Don. et testaments, 1679; Répert. Sirey, v° Donations entre-
vifs, 1269; T. Hue, V I , 104, in fine, etc.
C. Calimach. (') Donaţiunile remuneratorii sau răsplătitoare sunt acele care
Art. 1 2 5 9 .
se fac pentru plata unui serviciu sau altă facere de bine
(art. 1259 C. Calimach).
Liberalitatea Donaţiunea sau testamentul făcute de bolnav nu au nevoe
nu are nevoe să arate că dispoziţia este răsplătitoare, fiind destul ca aceasta
să arate că ea
este răsplăti-
să rezulte din î m p r e j u r ă r i . B a u d r y et Colin, op. cit., I, 4 8 9 ;
toare. L a u r e n t , X I , 3 4 7 ; Demolombe, X V I I I , 5 3 4 ; Marcadé, I I I ,
Controversă. 515; Demante, I V , 30 bis V I ; Troplong, II, 6 3 9 ; A u b r v et
Rau, V I I , § 649, p. 32, nota 3 9 ; T. H u e , V I , 1 0 3 ; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 1271 u r m . ; Michaux, op. cit, 648,
p. 89, etc. — Contra: C. Montpellier, Répert. Dalloz, Disp.
entre-vifs et testamentaires, 388, 1°.
Ce trehue să Dispoziţia remuneratorie fiind o excepţie dela principiul in­
dovedească capacitate!, donatarul sau legatarul va t r e b u i să dovedească,
donatarul sau
legatarul.
conform dreptului comun, că liberalitatea ce-i este adresată
este răsplătitoare, în caz când moştenitorii o vor ataca, sus­
ţinând că ea intră în regula comună. Laurent, X I , 347, in
fine; T. H u e , V I , 104, etc.
2
Art. 994 Ş '2. ( ) Dispoziţia este cu titlu particular când cuprinde o sumă de
bani sau un lucru cert şi determinat, fie mobil sau imobil
(art. 894 § 2).
3
Persoana că­ ( ) Medicul sau farmacistul, în favoarea căruia ar fi fost făcută
reia i se face o asemenea dispoziţie răsplătitoare, n ' a r puteà, în principiu,
o liberalitate
răsplătitoare s'o primească, cerând în acelaş t i m p onorariul ce i s'ar cuveni,
nu poate cere, pentrucă caracterul remunerator al dispoziţiei implică răsplă­
in principiu, tirea serviciilor prestate şi plata datoriei care rezultă din acest
în acelaş timp serviciu. Cpr. C. Gand, Pag. juridice din 1912, No. 100 (cu
plata onora­
rului său.
nota d-lui D . D. Stoenescu); B a u d r y et Colin, op. cit, I, 5 0 2 ;
Demolombe, X V I I I , 5 3 3 ; Duranton, V I I I , 2 5 4 ; A u b r y et R a u ,
VII, § 649, p . 32, nota 40; T. H u e , V I , 104; Thiry", II, 310,
p. 3 0 4 ; Pand. fr., v° cit., 1688; Répert. Sirey, v° Donations
entre-vifs, 1277, etc.
A m zis că medicul n'ar putea, în principiu, odată cu pri­
mirea liberalităţei remuneratorii, lăsata lui de defunct, să ceară
 INCAPACITATEA MEDICILOR, ETC. — E X C E P Ţ I I . — ART. 810. 130

rezultă că, la caz de o disproporţie prea mare, ele vor ti

supuse reducţiunei, după aprecierea judecătorilor de fond,
în măsura determinată de lege, adecă: avându-se în vedere
starea dispunătorului şi serviciile primite de dânsul, fără ca
judecătorii să poată anula întreaga dispoziţie, după cum
făcuse Ourtea din Orleans (a cărei decizie a fost ca­
1
sată) î ).
Cât pentru dispoziţia făcută de bolnav cu titlu universal, Anularea ais-
judecătorii o vor anula, cu toate că ea ar ti fost calificată titfu'uliTvOT-
de remuneratorie sau răsplătitoare, pentrucă legea nu admite Contro-
T ( r s a
în specie decât o dispoziţie cu titlu particular. A reduce '
2
asemenea liberalità te ar însemna a o denatura ( ).

şi plata serviciilor sale, pentrucă contrariul poate să rezulte

din î m p r e j u r ă r i şi din voinţa dispunătorului. Iată de exemplu,
un medic, care a îngrijit pe un bolnav t i m p îndelungat;
bolnavul, drept mulţumire, îi lasă un obiect de artă. Aceasta
fiind mai mult o amintire decât plata serviciilor prestate,
medicul va putea, în asemenea caz, să ceară dela moştenitorii
defunctului plata serviciilor sale. T. H u e , Baudrv et Colin.
op. şi loco suprà cit.
(') Baudrv et ( 'oliti, T, 5 0 1 ; Demolombe, X V I I I , 532; Troplong,
II, 6 3 7 ; T. Hue, VI, 104: L a u r e n t , X I , 3 4 9 ; A u b r v et Hau,
V I I , § 649, p. 3 2 ; T h i r y . II, 310; P a n d . fr., v» .•»/.. 1086:
Bédarride, Du dot et de la fraude, I, 178, p. 155 (ed. a 4-a);
Michaux, op. cit., 6 5 2 ; Cas. fr. Sirey, 44. 1. 710 şi Répert.
Dal loz, v° Dìsp. entre-vifs, 373. Această din urmă decizie,
casând decizia Cartei din Orléans, de care a m vorbit mai sus,
pune, cu drept cuvânt, în principiu că tribunalele nu pot să
pronunţe nulitatea dispoziţiei răsplătitoare şi să adjudece le­
g a t a r u l u i o sumă de bani drept onorariu.
(•) Bédarride, op. cit.. I, 177, pag. 154, 1 5 5 ; T. Hue, VI, 104;
Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 1278; Demolombe, X V I I I ,
5 3 1 ; Laurent, X I , 5 4 8 ; Marcadé, III, 5 1 5 ; A u b r y et Ran,
VII, § 649, p. 3 3 ; Màssé-Vergé, I I I , § 418, p. 42," nota 2 9 ;
Demante, IV, 30 ids V I ; T h i r y , I I , 3 1 0 ; Bandry et Colin, I.
500; Berton, op. cit., 94, p. 9 7 ; Michaux, op. cit., 647, p. 8 9 ;
Nacu, I I , p. 259, No. 5 7 ; Cas. fr. Sirev, 70. 1. 2 3 3 ; D. P .
70. 1. 3 2 9 ; C. Grenoble, Sirey, 3 1 . 2. 186!— Contra: Troplong,
op. cit., I I , 6 3 8 ; Valette (consultaţie dată în favoarea dr.
Déclat), Melanges de droit, de jurisprudence et de legislation
II, p. 98 urm. D u p ă aceşti din u r m ă autori, dispoziţia r e m u ­
neratorie cu titlu universal ar fi n u m a i reductibilă, judecă­
torii p u t â n d astfel s'o transforme într'un legat cu titlu p a r t i ­
cular, soluţie care ne pare în opoziţie cu însuşi textul art. 810.
 140 COD. C I V . — C A E T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — À E T . 8 1 0 .

A doua excepţie. — Dispoziţiile universale făcute în favoarea

unor rude determinate.

Dispoziţiile Prin excepţie şi pentru respectul datorit legăturilor de

nTio^md^Tu ^ ^ 8
Şi afecţiunilor de familie, legea mai permite medicilor
1 1

dispunătorui şi miniştrilor cultului, care sunt rude cu dispunătorul pană

a a
patruiea^rati ' ^ P^rulea grad inclusiv (adecă veri primari) ('), fără a
2
se distinge dacă înrudirea este directă sau colaterală ( ), să
primească dela el o dispoziţie universală sau cu titlu uni­
3
versal şi, a fortiori, deci, o dispoziţie cu titlu particular ( ) ;
şi aceasta chiar atunci când această dispoziţie n'ar aveà carac­
terul de răsplătitoare (*), afară de cazul când defunctul ar avea
eresi, adecă moştenitori în linie dreaptă, cu alte cuvinte descen­
denţi sau ascendenţi; şi încă şi în asemenea caz dispoziţia ar
fi validă, daca medicul, farmacistul sau ministrul cultului gra-

Cazul când (') Această excepţie nu se întinde deci la un medic sau ministru
medicul este al cultului, care a r fi rudă cn dispunătorul peste al patrulea
rudă eu d i s ­
punătorul grad, chiar dacă acest medic sau ministru al cultului a r fi
peste al p a ­ moştenitorul legitim al defunctului. L a u r e n t , X I , 3 5 0 ; A u b r y
trulea grad. et R a u , VII, § 649, p. 3 4 : B a u d r y et Colin, op. cit., I, 5 0 6 ;
Cas. fr. Sirey, 6 3 . 1. 1 7 2 ; ' D . P . 6 3 . 1. 2 3 1 .
Neaplie. dis­ Dispoziţia excepţională, statornicită în favoarea înrudirei,
poziţiei de mai nu se întinde, de asemenea, la cuscrie sau alianţă, ştiut fiind că
sus cuseriei.
cuscria nu inspiră afecţiunea pe care o inspiră înrudirea.
Planiol, I I I , 2966, in fine; L a u r e n t , X I , 3 5 2 ; Demolombe,
X V I I I , 5 4 2 ; Marcadé, I I I , 5 1 7 ; A u b r y et R a n , V I I , § 649,
p . 3 4 ; Masse-Verge, I I I , § 418, pag. 4 3 , nota 3 0 ; Zacharise,
Handbuch des fr. Cimlrechts, I V , § 659, p a g . 239, nota 22
(ed. Crome); Arntz, II, 1742; D u r a n t o n , V I I I , 2 5 5 ; B a u d r y
et Colin, op. cit., I, 5 0 7 ; Michaux, op. cit., 6 6 1 , p. 9 1 ; T r o p ­
long, op. cit., I I , 6 4 1 ; Bédarride, op. cit., I, 180; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 1287 ; Cas. fr., Répert. Dalloz, v°
Disp. entre vifs, 370, etc.
2
( ) Cpr. B a u d r y et Colin, op. cit., I, 5 0 5 ; Demante, I V ; 30 bis
V I I I . Xu se cere de asemenea, în r e g u l ă generală, ea beneficiarul
dispoziţiei să fie moştenitorul prezumptiv al dispunătorului.
Demolombe, X V I I I , 5 3 6 ; Demante, loco suprà cit., etc.
3
( ) Cpr. B a u d r y et Colin, op. cit., I, 5 0 4 ; Demolombe, X V I I I ,
5 3 5 ; Demante, IV, 30 bis V I I . Textul pentru a fi exact, t r e b u i a
d e c i să se exprime astfel: „Dispoziţiile, chiar universale, etc."
Cpr. Zacharise, Handbuch des ft: Civilrechts, IV, § 649, p . 194,
nota 23 (ed. Anschutz). Vezi suprà, p . 126, nota 1.
4
( ) Demolombe, X V I I I , 535. Cpr. T r i b . imperiului german, Pand.
Period. 87. 5. 20.
 INCAPACITATEA MEDICILOR, ETC. — EXCEPŢII. — ART. 810. 141

tilicat ar fi el însuş moştenitor în linie dreaptă sau

directă cu dispunătorul.
Aşa dar, dispunătorul, care nu are moştenitori în linie
dreaptă (descendenţi sau ascendenţi), poate să facă o dispo­
ziţie universală sau cu titlu universal în folosul medicului
care 1-a curarisit sau a ministrului cultului care 1-a asistat
în ultima sa boală: 1° chiar când acest medic sau preot n'ai­
ti rudă cu dânsul decât în linie colaterală (însă numai pană
la al patrulea grad inclusiv); şi 2° chiar când dispunătorul
ar aveà o rudă în linie dreaptă, dacă această rudă n'ar fi
moştenitorul lui.
Dacă, din contra, dispunătorul are moştenitori în linie
dreaptă, înrudirea medicului sau preotului, de orice linie şi
de orice grad ar fi, nu face să înceteze incapacitatea sa, afară
de cazul când ar fi el însuş moştenitor în linie dreaptă.
Ou alte cuvinte, de câteori bolnavul are descendenţi sau Ce se înţelege
i ,. i , „ ,. w î. ... • ij prin cuvântul
ascendenţi, el nu poate sa taca o dispoziţie universala sau ' , _ eri zi e e fi!fU

cu titlu universal medicului ori ministrului cultului, care rează în

s a r găsi în condiţiile art. 810, dacă acest medic sau ministru controversă,
al cultului nu este el însuş moştenitor în linie dreaptă. Legea
preferă deci, în asemenea caz, pe moştenitorii direcţi, adecă
pe descendenţi sau ascendenţi, şi prin moştenitori sau erezi,
legea înţelege de astădată, ca în totdeauna, persoanele che­
mate a lua succesiunea, iar nu rudele care n'ar fi chemate
la succesiune. Acesta este adevăratul înţeles al excepţiei
de faţă(M.
l
( ) Vezi în acest sens, L a u r e n t , X I , 3 5 1 ; Demolombe, X V I I I ,
530 u r m . ; Marcadé, I I I , 516 u r m . ; Demante, IV, 30 bis I X :
Mourlon, I I , 569; Arntz, II, 1 7 4 1 ; T. Hue. VI, 104; Massé-
Verg'é, I I I , § 418, p. 4 3 , nota 3 3 ; Za diaria;, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 659, p. 239, text şi nota 24 (ed. Crome);
Baudry et Colin, I, 5 0 8 ; Troplong, op. cit., II, 6 4 1 : Michaux.
op. cit., 655 urm.; Thiry, II, 3 1 0 : Acollas. II. p. 402; Berton,
op. cit., 95. pag. 9 8 ; Pand. fr., \° Don. et testaments, 1708:
Répert. Si rev, v°, Don. entre-vifs, 1289; Beltjens, Encyclopedic
du droit civil belge, art. 909, No. 13; Dalloz, JS'ouveau code
civil annate, I I , art. 909, No. 85 u r m . ; Bonachi, Codicele
civil român comentat, I V , art. 810, pag. 56. D-l Nacu (II,
p. 259, No. 58), nu discută chestiunea. Această doctrină nu
este însă admisă de toţi autorii, căci unii susţin că cuvântul
erede însemnează aci rudă iar nu moştenitor, aşa că rudele
142 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 810.

Exemplu. ŢJn exemplu va lămuri şi mai bine aceasta delicată

ipoteză.
Defunctul lasă în viaţă pe un bun al său şi pe un
frate; bunul, rudă în linie directă ascendentă, nu est în specie
moştenitor sau erede, după cum se exprimă art. 810, fiindcă
este exclus dela succesiune de fratele defunctului (art. 672).
El nu face deci obstacol la dispoziţia făcută în favoarea
medicului sau preotului, rudă în al patrulea grad.
Defunctul lasă copii : medicul sau ministrul cultului,
care 1-a îngrijit sau asistat, nu poate să primească, dacă el
nu este unul din acei copii, chiar dacă el ar fi tatăl sau
fratele dispunătorului, sau chiar nepotul lui, afară de cazul
a r exclude pe medicul sau preotul legatar ori donatar, chiar
când ele nar fi chemate la succesiunea defunctului; de unde
se pot trage următoarele consecinţe: 1° bolnavul, care ar avea
un frate şi un bunic, n'ar putea dispune în folosul vărului
său, medic sau preot, care l-ar fi îngrijit sau asistat în ultima
sa boală, pentrucă el are o rudă în linie dreaptă, bunul
său; 2° bolnavul, care ar avea pe bunul său, pe tatăl său, un
fiu şi uii nepot de fiu, ar p u t e a să facă o dispoziţie în folo­
sul bunului, tatălui sau nepotului, care l-ar fi îngrijit ca medic,
sau asistat ca preot, pentrucă donatarul sau legatarul este o
rudă în linie dreaptă. Vezi în acest din urină sens, A u b r y
et Rati, V I I , § 649, pag. 3 3 , nota 4 3 ; Duranfon, V I I I , 2 5 6 ;
Coin-Delisle, op. cit., art. 909, No. 17, p. 105 u r m . ; Guilhon,
Tr. des donations entre-vifs, I, 187 (ed. din 1810), etc.
D u p ă sistemul pe care l-am expus mai sus, soluţia con­
t r a r ă va t r e b u i să fie admisă în ambele ipoteze- D u p ă acest
sistem, soarta liberalităţei, făcută în folosul aceluia care a
îngrijit sau asistat pe bolnav, în calitate de medic sau preot,
nu va a t â r n a deci de compunerea familiei în momentul facerei
liberalităţei, ci în momentul morţei dispunătorului, căci n u m a i
atunci se va putea şti dacă există moştenitori în linie d r e a p t ă
şi dacă donatarul sau legatarul face p a r t e din această cate­
gorie de moştenitori. Cpr. Demolombe, X V I I I , 5 3 8 ; Demante,
I V , 30 bis X ; Berton, op. cit, 95, p. 98, etc.
Din acest sistem mai decurge încă consecinţa că incapaci­
tatea donatarului sau legatarului a r înceta prin r e n u n ţ a r e a
sau nedemnitatea moştenitorilor în linie dreaptă, căci n u m a i
vocaţiunea ereditară a acestor moştenitori se opune la validi­
tatea liberalităţei. Demolombe, X V I I I , 539.
Cât p e n t r u cazul când defunctul a r aveà moştenitori şi în
line dreaptă şi în linie colaterală, vezi Demolombe, X V I I I ,
540, 5 4 1 ; Demante, I V , 30 bis XI; Répert. Sirey, v° Don.
entre-vifs, 1293 u r m . , etc.
 INCAPACITATEA MEDICILOR, ETC. — EXCEPŢII — A R T . 810. 143

când ar veni Ia succesiunea dispunătorului prin reprezen­

tarea părintelui său defunct.
Defunctul lasă în viaţă pe tatăl său şi pe un frate:
tatăl moştenitor în linie directă, neavând drept decât la o
pătrime, iar fratele la trei pătrimi (art. 671, 673), dispo­
ziţia făcuta în favoarea medicului sau ministrului cultului,
rudă în gradul al patrulea, va putea să absoarbă cele trei
pătrimi cuvenite fratelui
A i t
Dispoziţia făcută în folosul soţiei medicului sau minis- - 812.
truhii cultului, care n'ar fi rudă cu dispunătorul în gradul
determinat de lege, va fi considerată ca făcută însuş medi­
cului sau preotului printr'o persoană, interpusă (art. 812).
Dispoziţia făcută acestei soţii, care ar fi rudă cu dis­
punătorul în gradul arătat de art. 810, 2°, adecă pană la
al patrulea grad inclusiv, ar fi însă validă, după cum tot
validă ar fi şi dispoziţia făcută însuş medicului sau mi­
nistrului cultului, dacă aceştia ar fi rude cu dispună­
2
torul ( L
Aşa dar. după părerea generală care. de bună seamă,
este cea mai juridică, tatăl care, în calitate de medic, ar fi
curarisit pe fiul său în ultima să boala, nu are capacitatea
de a primi o donaţiune sau un legat dela fiul său bolnav,
care ar fi murit de boala în care a fost îngrijit, dacă
acest din urmă a lăsat descendenţi, pentrucă descendenţii
excluzând pe toţi ceilalţi moştenitori (art. 669), tatăl nu are,
în specie, calitatea, de moştenitor şi nu moşteneşte pe
3
fiul său( ).
Fiul, care ar fi curarisit pe tatăl său în boala de care
acesta a murit, ar putea însă să primească dela el o libe-

(') Opr. Michaux, op. cit., 657—659, p a g . 90, 9 1 ; Marcadé, I I I ,

5 1 7 ; Demolombe, X V I I I , 540, etc.
( ) r U i b r v et R a u , V I I , § 650 bis, p . 5 1 , 5 2 ; Demolombe, X V I I I .
2

6 4 9 ; Demante, IV, 32 bis V ; T . Hue, VI, 1 3 3 ; B a u d r v et

Colin, op. cit., I, 572, 5 7 3 ; C. Toulouse, D . P . 59. 2. 2 2 3 ;
Sirey, 60. 2. 145. Vezi şi infra, p . 162. — Contra: Michaux,
Tr. pratique des testaments, 6 6 3 , p. 9 1 .
(') Cpr. Arntz, I I , 1 7 4 1 ; Dalloz, Nouveau Code civil annoti, I I ,
art. 909, No. 86, etc. — D u p ă părerea celor care susţin că,
în art. 810, cuvântul erede este luat în sensul de rudă, tatăl
a r putea, în specie, să primească liberalitatea, fiind r u d ă cu
dispunătorului în linie dreaptă. Vezi suprà, p . 142, ad notam.
144 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 801.

ralitate, bine înţeles, în limitele parţei disponibile, chiar

clacă ar exista alţi cojiii, moştenitori în linie dreaptă

A treia şi ultima excepţie. — Dispoziţiile făcute

în favoarea soţului.
Doctrina este aproape unanimă spre a recunoaşte că
incapacitatea stabilită de art. 810 nu se aplică bărbatului
medic sau ministru al cultului, care ar fi curarisit ori
asistat pe soţia sa în cursul boalei de care a murit, pen­
trucă bărbatul nu face, în asemenea caz, decât să-şi înde­
2
plinească o datorie impusă de lege (art. 194 C. civ.)( ); şi
autorii admit această soluţie chiar în caz când medicul s'ar
fi căsătorit cu femeea bolnavă în cursul boalei de care ea
a murit, bine înţeles, dacă căsătoria a fost contractată de
bună credinţă, iar nu în scopul fraudulos de a înlătura
3
incapacitatea statornicită de lege( ). „Le titre de mèdecin
disparaît devant celui de mari, zice un autor(*'); et quelle
que soit la libéraliti, on doit croire que sa /emme « voulu
reconnaìtre beaucoup moins ses efforts pour lui sauver la
vie, que ce quii avait fait jusques-là, pour la lui rendre
agréable".
-
Dacă am fi chemaţi să facem leg ea, de sigur că am
face-o astfel; însă deocamdată, această părere este contrară

(') A r n t z , loco. cit.; Thiry, I I , 3 1 0 ; B a u d r y et Colin, op. cit,

I, 508. etc.
r
( ) Aceeaşi soluţie se aplică şi femeei medic, care a r fi îngrijit
şi curarisit pe bărbatul său în boala de care a murit. T. H u e ,
V I , 104, p . 144.
8
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 9 6 6 ; Demolombe, X V I I I , 5 4 3 ; Demante,
I V , 30 6 w X H I ; Dnranton, V I I I , 2 5 7 ; A u b r y et Rau, V I I ,
§ 649, p. 3 4 ; Massé-Vergé, I I I . § 418, p. 44, text şi nota
3 4 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 659. p. 240
(ed. Crome); Coin-Delisle. op. cit., art. 909, No. 18 şi 19,
p. 1 0 6 ; Marcadé. I I I , 5 1 3 ; Troplong, II, 6 4 2 ; Michaux,
op. cit, 665 u r n i . , p. 91 u r m . ; Saintespès-Lescot, Don. et tes­
taments, I, 250, p. 3 9 3 ; Chardon, Du dol et de la fraude,
395, p . 366, u r m . (ed. belg. din 1835). Vezi şi Bédarride, Du
doi et de la fraude, I V , 1465, p. 72 u r m . (ed. a 4-a, revă­
zută de Rivière). Cpr. Cas. fr., Répert. Dalloz, v° Disp. entre-
vifs, 378, nota 2.
4
( ) Chardon, Du doi et de la fraude, 170, p. 108.
 INCAPACITATEA OFIŢERILOR DE BASTIMENT. — ART. 883. 145

însuşi textului art. 810 care, statornicind, ca principiu ge­

neral, incapacitatea medicilor, farmaciştilor şi a miniştrilor
cultului, nu admite decât două excepţii dela această regulă,
din care soţul nu face parte. Cât pentru argumentul tras
din art. 194, după care soţii îşi datoresc reciproc sprijin
şi ajutor, el este departe de a li deciziv, căci şi tatăl da-
toreşte ajutor copilului său, şi cu toate acestea ştim că,
după părerea generală, el este incapabil de a primi libera-
lităţi dela fiul său bolnav, dacă nu se găseşte între acei
chemaţi a-1 moşteni. Strict vorbind, trebue deci să aplicăm
art. 810 în toată rigoarea lui şi bărbatului, medic sau mi­
nistru al cultului, care ar fi curarisit sau asistat pe soţia
sa în ultima sa boală
Excepţiile fiind de strictă interpretare şi neputând fi Excepţiile
întinse prin analogie, se decide, cu drept cuvânt, că bol- a r ^ s i o ^ u n t
navul n'ar puteà să dispue în favoarea medicului care 1-a de strictă i n -
curarisit, sau a ministrului cultului care 1-a asistat în ul- P - t e r r e t a i e

tima sa boală, în afară de excepţiile admise de lege, chiar

dacă aceste persoane ar fi amicii lui intimi. Aceasta nu
este decât o consecinţă firească a art. 1202 § 2, după care
prezumpţiile, în baza cărora legea anulează un act, nu pot
fi combătute prin dovada contrară

3° Incapacitatea ofiţerilor de bastiment.

Art. 883. — Testamentul făcut pe mare nu va puteà cuprinde

nicio dispoziţiune în favoarea ofiţerilor bastimentului, dacă dânşii
8
nu sunt r u d e cu t e s t a t o r u l ( ) . ( A r t . (560 urm., 6 7 6 , 810, 874 urm.,

!
( ) Vezi în acest din urmă sens, L a u r e n t , X I , 3 5 3 ; Thirv, I I ,
3 1 0 ; T. Hue, V I , 104; B a u d r y et Colin, op. cit, I," 510,
5 1 1 ; F . H e r m a n , C. civil annota, I I , art. 909, No. 6 4 ; J a c q u e y ,
Des dispositions spéciales du Code civil relatives aux méde-
cins, 129. Cpr. Bédarride, Du doi et de la fraude, IV,
1465, p. 72 u r m . (ed. a 4-a). Vezi a s u p r a acestei controverse,
Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 5715 u r m .
2
( ) D e m a n t e , I V , 39 bis X I I ; L a u r e n t , X I , 3 5 6 ; Demolombe,
X V I I I , 'Al.— Contrà: T r o p l o n g , I I , 6 4 0 ; B a u d r y et Colin,
op. cit, I, 474, p . 240. Vezi şi suprà, p . 127, text şi nota 2.
3
( ) A r t . 883 este iarăşi de origină franceză, fiind reprodus d u p ă Origina
a r t 8 8 3
art. 3 al ordonanţei a s u p r a marinei din A u g u s t 1 6 8 1 . Vezi - -
Coin-Delisle, op. cit., art. 997, No. 1; Demolombe, X X I , 464.

58794 10
 146 COD. C I V , — C A R T E A III. — TIT. II, — C A P I T . II. — A R T . 883.

C. civ. A r t . 9 9 5 C. fr. actual (vechiul a r t . 997, modificat

prin legea din 8 I u n i e 1893).

A p l i c . art. Pentru motive analoage acelora care au edictat inca-

1
testamenteie pacităţile statornicite de art. 809 şi 810 ( ), testamentul
în genere, făcut pe mare nu poate sa cuprindă, din partea unui călător
2
nicio dispoziţie în favoarea ofiţerilor bastimentului ( ), chiar
dacă ei n'ar fi luat parte la confecţinnarea acestui testa­
3
ment ( ); şi această dispoziţie se aplică tuturor testamen­
telor făcute pe mare, chiar şi celor făcute în formă olo­
4
grafă ( ).
Prezumpţie Legea stabileşte şi de astă dată o prezumpţie de capta -
d e captaţmne. ţ t ofiţerilor vasului, din cauza autorităţei şi
i u n e m c o n r a

înrîurirei ce aceştia exercită, în timpul călătoriilor, asupra

călătorilor şi întregului personal al vasului. „Les officiers
qui commandent un navire sont maîtres à leur bord,
5
après Dieu", zice o veche formulă ( ).
Sancţiunea Testamentele făcute în contra acestei dispoziţii nu sunt
art. 883. i n utotul, ci numai în privinţa dispoziţiilor Care gra­
e m

tifică pe ofiţerii vasului; căci, în regulă generală, incapa­

citatea unui legatar viciază numai legatul său, iar nu şi
6
celelalte dispoziţii ale testatorului ( ).

O Cpr. Planiol, I I I , 2 9 6 8 ; T. H u e , VI, 105, etc.

2
( ) P e bastimentele de răsboiu, această incapacitate se aplică
comandantului vasului şi t u t u r o r ofiţerilor militari, chiar şi
celor de administraţie (art. 874 C. civ.), iar pe bastimen­
tele sau vasele de comerţ, ea se aplică n u m a i c ă p i t a n u l u i
sau patronului (art. 874 § 3 C. civ. şi 506 u r m . C. com.)
şi aceluia care-1 înlocueşte. Nici î n t r ' u n caz însă, ea nu poate
fi aplicată călătorilor, nici oamenilor echipagiului, care nu
a u g r a d u l de ofiţer, precum este scribul (grefierul) basti­
mentului (art. 874 C. civ.)- Vezi Demolombe, X X I , 4 6 5 ;
Coin-Delisle, op. cit., a r t . 997, No. 3, p . 437.
3
( ) C p r . Demolombe, X X I , 466.
4
( ) Demolombe, X X I , 4 6 9 ; T r o p l o n g , op. cit., I I I , 1 7 2 6 ; A u b r y
et R a u , V I I , § 674, p . 148; Coin-Delisle, op. cit., art. 997,
N o . 2, p. 4 3 7 ; Dentante, IV, 135 bis I ; Marcadé, I V , 7 5 ;
Répert. Sirey, v° Testament, 2 0 3 , etc.
•v. r . A r t . 8 8 3 nu se aplică însă la donaţiuni, legea fiind mută &
îveaplic. art. . . .
iA a n , ,, „ n , „_ ,
8 8 3 la dona- privinţa lor. P a n d . tr., v° Bon. et testaments, 17o4.
5
ţiuni. ( ) Vezi Planiol, I I I , 2 9 6 8 ; Répert. Sirey, v° Testament, 201;
B a u d r y et Colin, op. cit., I, 5 1 3 .
(°) Demante, I V , 135 6 w . I I ; Marcadé, I V , 7 5 ; Demolombe, X X I ,
 INCAPACITATEA OFIŢERILOR DE B A S T I M E N T . — A R T . 883. 147

Aceeaş soluţie este admisibilă chiar atunci când ofi­

ţerul gratificat a luat parte la facerea testamentului
Pentru motive analoage celor care au determinat ex- E x c e p ţ i i l e
a s e H
cepţiile prevăzute de art. 809 şi 810, în privinţa rudelor, ^ ^ * - p

ofiţerul bastimentului devine capabil, dacă este rudă cu vìnta rudelor

2 testatorului
testatorul ( ) ; şi fiindcă legea nu mărgineşte de astâdată -
excepţia, ca în art. 809 şi 810, la o linie sau la un grad
oarecare, trebue să înţelegem prin rude toate rudele pană
la al 12-lea grad inclusiv (art. 676), fiindcă numai pană
la acest grad înrudirea îşi produce efectele sale în privinţa
3
dreptului de succesiune ( ).
In fine, spre a termina cu explicarea art. 883, vom Testamentele
adăoga că ofiţerii bastimentului fiind declaraţi incapabili ^ l a t o r i e ^ p e
numai în privinţa testamentelor făcute pe mare, această in- un fluyiu.
capacitate nu există în privinţa testamentului, pe care
cineva l-ar face călătorind pe Dunăre sau pe alt fluviu.
Incapacităţile sunt. în adevăr, de drept strict.

Despre art. 908 din codul francez, privitor la incapaci­

tatea copiilor naturali. — Incapacitate inexistentă
în codul nostru.
In toate timpurile şi în toate ţările, copilul natural a
fost victima greşelei părinţilor săi şi legea, de cele mai
4 6 7 ; T r o p l o n g , I I I , 1727; A u b r y et R a n , V I I , p. 6 7 4 ,
p. 1 4 8 ; Répert. Sirey, v° Testament, 206, etc.
1
( ) Vezi Marcadé, Troplong', loco saprà cit. ; Sirey et Gilbert,
Code civil annate, I I , a r t . 995, No. 2 . — P ă r e r e a unor a u t o r i
care, în F r a n ţ a , se p r o n u n ţ ă în sens contrar, e>te inadmi­
sibilă la noi. pentrucă ea se întemeiază pe nişte dispoziţii
legislative inexistente în dreptul nostru (legea a s u p r a n o ­
t a r i a t u l u i din Ventóse, a n u l X I şi art. 9 7 5 fr., eliminat din
codul nostru).
2
( ) Această excepţie nu se întinde la alianţă sau cuscrie, de care Cuacria.
legea nu vorbeşte. N o u l text francez (art. 997), modificat
prin legea din 8 Iunie 1893, adaogă însă la înrudirea, de
care vorbea vechiul text, şi cuscria.
Marcadé, I V , 7 6 : Demolombe, X X I , 4 7 0 ; D u r a n t o n , I X ,
167; Troplong, I I I , 1 7 2 8 ; Répert. Sirey, v° Testament, 2 1 0 . —
Contra: Vazeille, Successions et donations, I I , art. 997, p . 5 3 1
(ed. din 1837), după care excepţia relativă la înrudire s'ar
întinde in infinitum şi peste al 12-lea grad. <(Si, au 13-èrne
 COD. C I V . — C A R T E A III. ^ T I T . II. — C A P . II. COPII NATURALI.

multe ori, s'a făcut complicele acestei greşeli ('). Iată cum
se exprimă, în această privinţă, un vechiu scriitor, Loysel :
„Quelques coutumes disent q u ' u n batard, depuis qu'il est n é ,
est entendu hors de p a i n ; mais Ton j u g e que, qui fait l'enfant le
doit nourrir."
Şi mai departe
2
„ M a î t r e M a r t i n Doublé ( ) tenoit que bàtards ne pouvoint
recevoir legs de pére ni de mère, ce qui se doit entendre des leg»
8
excédans leur n o u r r i t u r e " ( ).

Consecvent acestei nedrepte defavori, care a apăsat

atât de mult şi atât de greu şi care apasă şi astăzi asupra
copiilor naturali, art. 908 din codul francez, modificat în
parte, însă în mod insuficient, prin legea din 25 Martie
1896, punea în principiu că: „copiii naturali nu vor puteà
să primească nimic, prin donaţiune între vii şi testament,
1
peste ceeace li se dă la titlul succesiunilor ' ; şi expunerea
de motive zice că acest text are de scop cinstirea şi înles­
nirea căsătoriei.
Dar cine nu vede că a împinge cu orice preţ pe om
la căsătorie este a-1 lovi în afecţiunea lui cea mai scumpă,
4
aceea pe care el o are pentru copiii săi( ).
degré, ón nest plus compiè pour la succession legale, onpeut
encore étre compté pour la validité d'un legs", zice acest
din u r m ă autor, fără a ne a r ă t a însă pe ce se întemeiază
această soluţie, pe care o credem a r b i t r a r ă .
!
() Delvincourt (Oours de code civil, ed. din 1834, I I , p . 2 1 1 }
zice că: „l'incapacite des enfants naturels n'a jamais pu
étre établie in odium eorum, mais Men en haine, du crime
qui a preside à leur naissance et. par consequent, en haine
u
des pére et mère qui Vont commis .
2
() Acest Martin Doublé, de care ne vorbeşte Loysel, era con­
silier au Chatelet, sub Carol al V l - t e a , cam pe la a n u l 1322.
3
() Loysel, Institutes coutumières, I, regul. 61 şi 6 3 , p . 9 1 , 9 3
(ed. D u p i n et L a b o u l a y e din 1846).— Pothier (Introduction
au titre des testaments, I, 43, p . 415) zice că este indecent
ca o persoană să prefere pe bastarzii săi copiilor legitimi şi
să-i pue pe aceeaş t r e a p t ă . Şi mai departe (loco cit), acelaş
axitor a d a o g ă : „Les bàtards advltérins ou incestueux étant
beaucoup plus défavorables que les simples bàtards, ne sont
capables de recueillir aucun don et legs de leurs pere et
mère, si ce nest de simples aliments."
4
() Planiol, I I I , 2944 (ed. a 6-a).
 CAPACITATEA COPIILOR NATURALI. (149

Această dispoziţie era nu numai inumană, dar şi in­

justă, pentrucă este nedrept de a opri pe un părinte să
dea copilului său ceeace el ar fi putut dà unui străin.
De aceea, dispoziţia de mai sus a dispărut din mai Dr. strain,
multe legiuiri străine posterioare compilaţiei napoleoniene.
Astfel, ea nu mai figurează în codul austriac, nici în codul
1
Calimaclu ), nici în codul portughez dela 1867, nici în
codul spaniol dela 1889, nici în codul german, nici în
noul cod elveţian din 1907, aplicabil în toată Elveţia cu
2
începere dela 1 Ianuarie 1912 ( ), etc.
E i nu figurează, din fericire (mare minune!), nici în Dr. nostru,
codul nostru; de unde rezultă că la noi, ea şi în legiui­
rile străine mai sus menţionate, atât mama cât şi tatăl
pot să dispue prin daruri între vii şi testament în folosul
copiilor naturali, fie chiar adulterini sau incestuosi, bine
3
înţeles în limitele părţei disponibile ( ). Părinţii nu mai au
deci nevoe, spre a înlătura legea, ca în Franţa, să nu-şi
recunoască copiii Joi*, pentru ca astfel sa-i poată avantaja
ca pe orice străini (').
Cat pentru natura statutului art. 908 din codul francez, Dr. inter-
na lonal
adecă dacă el este real sau personal, chestiunea este con- t -
traversata, după cum am arătat în tom. III, (jartea II, al
5
Coment, noastre de drept civil ( ).
Situaţia juridică a copiilor naturali este, în legislaţia
noastră, deplorabilă şi plină de lacune. Am avut de mai
6
multeori ocazia de a semnala unele din aceste lacune ( ).

(') Vezi încât priveşte dreptul nostru anterior şi dreptul roman,

tom. I I I , partea I I al Coment, noastre, nota 2 dela pag. 184,
185 (ed. 2-a).
2
( ) Vezi Roguin, profesor la universitatea din L a u s a n n e , Cours de
droit compare (Successions), I I , p. 229 şi I I I , p . 254 u r m .
( P a r i s , 1912).
O Cas. rom. Bult. 1892, p. 473. Vezi şi tom. I I I , p a r t e a I l - a ,
al Coment, noastre, p . 184 (ed. a 2-a).
4
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 9 4 5 ; Roguin, op. cit., I I I , 1252, p. 2 5 5 .
(") Vezi aceste Comentarii, p . 185, text şi notele 1 şi 2. M a i
vezi a s u p r a acestei chestiuni şi tom. I al Coment, noastre,
p. 140, 141 (ed. a 2-a), la care ne m ă r g i n i m a trimete pe
cetitori, spre a nu mai reveni a s u p r a chestiunei.
C) Vezi, între altele, Dreptul din 1911, No. 54 şi tom. I I I ,
partea I l - a . al Coment, noastre, p. 175 u r m .
 150 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P . II. — DON. DEGHIZATE.

Totuşi trebue să mărturisim că eliminarea din codul nostru

a art. 908 fr. este un progres şi un pas spre bine. Legiu­
itorul nostru a fost de astădată mai uman şi mai drept
decât cel francez. Care să fie oare cauza acestui reviriment?
Lucrul nu se prea explică din partea unui legiuitor, care
nu vreà să ştie de copiii naturali şi pe care el îi lasă la
voia întâmplărei. Se vede că greşind şi nedându-şi seama
de însemnătatea reformei, tocmai atunci a nemerit-o. Une
fois n'est pas coutume.

Donaţiunile deghizate sau ascunse sub forma unui contract

cu titlu oneros.

Liberalità tea este deghizată sau ascunsă sub forma

unui contract cu titlu oneros, când una din părţi declară
în mod falş că a primit un echivalent bănesc în schimbul
folosului prestat de dânsa, pe canti, în realitate, ea n'a
primit absolut nimic sau când una din părţi recunoaşte
a datori o sumă de bani pe care n o datereste în realitate.
Art. 96o § 2 Convenţia, care întruneşte caracterele unui contract cu
1169
- titlu oneros, este presupusă serioasă până la dovada con­
trară (art. 960 § 2), şi cei care pretind că ea ascunde o
liberalitate trebue să dovedească simulaţia, pe care se înte­
2
meiază cererea lor de anulare (art. 1169)( ).

(') Y o m vedeà mai la vale că atât j u r i s p r u d e n ţ a cât şi o p a r t e

însemnată din doctrină validează asemenea liberalităţi, atunci
când părţile sunt capabile de a p r i m i şi de a dispune cu
titlu gratuit. Vezi tom. I I I , partea l ì , al Coment, noastre,
p . 557, ad notam şi infra, pag. 296 u r m .
2
( ) T h i r v , I I , 316, p. 3 0 8 ; Mourlon, I I , 5 7 2 ; L a u r e n t , X I , 3 9 1 ,
410;" Demolombe, X V I I I , 6 3 3 ; A r n t z , I I , 1749; Marcadé, I I I ,
531 ; Duranton, V I I I , 2 6 7 ; Troplong, II, 729; A u b r y et R a u ,
V I I , § 650 bis, p. 50, text şi nota 8; B a u d r y et Colin, op. cit.,
I, 5 3 8 ; T. H u e , V I , 1 2 3 ; Dalloz, Nouveau code civil annoté,
I I , art. 9 1 1 , N o . 2 8 ; Réper.r. Sirey, v° Don. entre-vifs, 4133 u r m .
— Vezi însă Delvincourt, Cours de code civil, I I , pag. 2 0 7
(ed. din 1834), nota 1, d u p ă care donaţiunea a r fi, din contra,
presupusă, de câteori contractul cu titlu oneros a fost făcut
eu un incapabil, acestui incapabil incumbând, în asemenea
caz, sarcina de a dovedi că contractul este cu titlu oneros.
Această părere a r ă m a s însă izolată.
 SANCŢIUNEA INCAPACITĂŢILOR. — AKT. 812. 151

Dovada simulatici se va putea face, în specie, prin orice Cnm se do-

soiu de mijloace: martori şi chiar prezumpţii luate în afara h u l i ţ i " "
de act, fără niciun început de proba scrisă, pentrucă cei
de al treilea au fost în imposibilitate de a-şi procura o do­
]
vadă scrisă despre existenţa fraudei (art. 1198)( j; şi apoi,
în specie, fiind vorba de o fraudă la lege, proba testimo­
2
nială şi a prezumpţiilor este în totdeauna admisibilă( ).
Judecătorii fondului apreciază în mod suveran dacă
3
un act constitue sau nu o donaţinne deghizată ( ).

Sancţiunea incapacităţilor statornicite de lege în privinţa

dreptului de a dispune şi de a primi.
Art. 812.—Dispoziţiunile (făcute) în favoarea unui incapabil ( ) 4

sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie
făcute în numele unor persoane interpuse.
Sunt r e p u t a t e ca persoane interpuse: tatăl şi mama, copiii şi

(') Vezi numeroasele autorităţi citate în tomul V al Coment,

noastre, p . 275, nota 1 ; tom. VII, p. 156, 157: tom. X, p . 333,
text şi nota 2. Cpr. B a u d r y et Colin, op. cit., I, 539; Thirv,
II, 316, p. 3 0 8 ; Demolombe, X V I I I , 6 3 4 ; L a u r e n t , X I , 392,
410; Dalloz, Noureau code civil annate, II, art. 9 1 1 , No. 2 9 :
Sirey et Gilbert, Code civil annoté, II, art. 9 1 1 , No. 4 şi 5 9 ;
Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I , 149. p. 350 şi
deciziile italiene citate de acest a u t o r ; Cas. rom. Bult. 1910,
p. 218 şi Cr. judiciar din 1910, No. 68, etc. Vezi infra,
r u b r i c a : Dovedirea simulatici sau ascunderei donaţiunei sub
forma unui contract cu titlu oneros, p. 3 1 1 .
2
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1910, No. 80, p . 6 4 1 . — Această
din urmă decizie pune, cu drept cuvânt, în principiu că nu­
litatea, de care este isbită o donaţinne deghizată, fiind relativă
la un viciu de consimţimânt, este inerentă actului în sine,
adecă este o nulitate de formă, astfel că poate fi invocată
de oricine are interes.
3
( ) B a u d r v et Colin, op. cit., I, 53P; Répert. Sirev, v" Don. entre-
oifs, 4181 u r m . : Demolombe, X V I I I , 635;* Cas. fr. D. P .
71. 1. 4 8 1 ; D . P . 87. 1. 4 3 3 , etc.
4
( ) Şi t r e b u e adaos: sau emanate dela un incapabil, căci nu este vplic. art.
nieio r a ţ i u n e de a se distinge între incapacitatea pasivă de 8 1 2 dispozi-
a p r i m i şi cea activă de a dispune. In ambele cazuri, înţiilor emanate
d e l a u n in
adevăr, sancţiunea este aceeaş, adecă nulitatea actului (art. 806). . "
c a p
. Cpr. L a u r e n t , X I , 3 9 0 : P a n d . fr., v" Don. et testaments, 1805;
Thirv, II, 316, ab initio, etc.
 152 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . II, — C A PIT. II. — A R T . 812.

descendenţii şi soţul persoanei incapabile. (Art. 940, 9 4 1 , 1200,

1
1202, 1308 C. civ. A r t . 9 1 1 C. fr.H ).
Sancţiunea Orice dispoziţie proibitiva sau imperativă a legei tr«-
s n e
tstiîor'de m»î ^ue ^
C
garantată printr'o sancţiune, căci altfel ea ar
sus. deveni iluzorie. P e aceea legiuitorul, după ce prin art. pre­
cedente statorniceşte incapacitatile de a dispune şi de a
primi prin acte cu titlu gratuit, se grăbeşte să proclame
2
nulitatea actelor făcute în contra dispoziţiilor de mai sus ( ).
Nulitatea d i s - Nu este însă suficient ca legea să declare nule dispo-
P O
d i r e c t e j i t i i l e directe, care ar contraveni legei, căci părţile n'ar
aveà decât să recurgă la fraudă pentru a face indirect ceeace
3
legea opreşte de a se face recta via, ( ). De aceea, art, 812
declară nule şi neavenite nu numai dispoziţiile directe fă­
cute în favoarea unui incapabil, sau emanate dela un inca­
pabil (vezi suprà, p. 151, nota 4), dar şi cele indirecte,
adecă care ar fi ascunse sub forma unui contract cu titlul
oneros (vânzare, schimb, tranzacţie, etc.) sau făcute sub
4
numele unor persoane interpuse ( ).

Liberalităţile făcute prin persoane interpuse.

Interpunerea de fapt.

Fraudarea le- Dispoziţiile proibitive ale legei pot fi fraudate nu numai

1 n
^fideicomis 1 1
P "* ascunderea liberalităţei sub forma şi aparenţa unui
tacit. contract cu titlu oneros, dar încă şi printr'un fideicomis
tacit (v. p. 109 şi 153 urm.), adecă prin interpunerea unei
persoane capabile, însărcinată de a remite liberalitatea unui
5
incapabil ( ).

(') Cpr. Pothier, Introduction au titre des testaments, I, 44, p. 415.

T e x t u l francez a fost complectat p r i n legea din 1 Iulie 1 9 0 1 .
2
( ) D e câteori însă legiuitorul statorniceşte o incapacitate de a
p r i m i peste o p a r t e oarecare (art. 810, 1°), dispoziţia care
întrece această p a r t e nu este cu desăvârşire nulă, ci n u m a i
reductibilă. Yezi suprà, p . 139. Cpr. L a u r e n t , X I , 3 9 0 ;
T h i r y , I I , 3 1 6 ; Arntz, I I , 1748; Demolombe, X V I I I , 5 3 2 ;
Berton, op. cit., 106, p. 107, etc.
3
( ) Cpr. L . 29, Dig., De legibus, 1, 3.
4
Art. 940. ( ) Vezi şi art. 940 din codul civil, care face aplicarea aceluiaş
principiu.
6
( ) S'ar puteà î n t â m p l a ca dispoziţia cu titlu gratuit, făcută în
favoarea u n u i incapabil, să c u p r i n d ă o îndoită fraudă la lege,
 PERSOANE INTERPUSE. — INTERPUNERE DE FAPT.

„Cette fraude, zice uu autor, p o u r r a i t ètre appelée le crime

des honnétes gens; celui qui la concoit n'y est porte que par un
sentiment excessif d'affection ou de reconnaissance; et t r o u v a n t la
loi t r o p parcimonieuse pour ce qu'elle lui permet de faire, il se
décide à franchir la b a r r i è r e qu'elle lui oppose, et à mettre sa li-
!
béralité à la merci d'un tiers" ( ) .

Liberalitatea este făcută sul) numele unei persoane

interpuse când donatarul sau legatarul, arătat în donaţiune
sau testament, este însărcinat a restitui beneficiul liberali-
taţei acelui lovit de o incapacitate absolută sau relativă de
2
a primi. Această fraudă se practica şi la Romani ( ), şi fiscul
se folosea de dispoziţia frauduloasă, declarându-se astfel
nedemn de a primi liberalitatea pe cel instituit în mod frau­
s
dulos ( j, purtarea sa fiind asimilată unui furt. „Prosdonis
loco intelligendus est qui tacitam fidem interpostiti, ut non
u 4
capienti restitueret hereditatem ( ).
Legiuitorul mai face încă odată aplicarea acestui p r i n - A
cipiu în art. 940, 941, în privinţa soţilor care şi-ar dărui
indirect mai mult decât permite legea prin art. 939 (°).
Pentru ca să existe o interpunere de persoane frau- <
6
duioasă sau un fideicomis tacit( ), trebue ca liberalitatea să
fi fost făcută numai în aparenţă unei persoane capabile, cu
scop ca această persoană s'o transmită unui incapabil.
De cele mai multe ori obligaţia de a remite lucrul inca­
pabilului va rezulta dintr'un pact secret, fie expres, fie tacit

a d e c ă : să fie făcută printr'o persoană interpusă şi, în acelaş

t i m p , sub forma unui contract cu titlu oneros, în care caz
se înţelege că ea va fi a n u l a t ă . Cpr. Demolombe, X V I I I ,
6 3 2 ; D u r a n t o n , V I I I , 2 6 9 ; C. Toulouse, D . P . 6 5 . 2. 214.
C) Chardon, Du doi et de la fraude, 27, p . 163 (ed. belg.
din 1835).
('-') L . 10, Pr., Dig., De his qua; ut indignis auferuntur, 34, 9.
3
() „Imperator noster rescripsit, fiscum in rem habere actionem
ex tacito fideicommisso". ( L . 4 3 , Dig., De jure fisci, 49, 14).
4
() L . 46, Dig., De hereditatis petitione, 5, 3.
5
() Vezi L. 5 § 2 şi L 7 § 6, Dig., De donationibus inter
virum et uxorem, 24, 1, în puterea cărora erau nule, şi la
Romani, convenţiile făcute prin persoane interpuse, în scop
de a se avantaja pe u n u l din soţi.
V') Fideicomisele tacite erau oprite şi în vechiul drept francez. D
Vezi Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel, VII,
p. 94, No. 5 (ed. C a r r é din 1824).
C. C — C A E T . I l l — T I T . I I . — C A P . I I . — P E R S O A N E I N T E R P U S E . — A E T . 8 1 2 .

între testator şi fìdeicomisar ; însă fideicomisul tacit poate

să rezulte independent de orice convenţie sau de orice înţe­
J
legere frauduloasă între tastator şi legatarul instituit ( ), chiar'
dacă acest din urmă ar fi refuzat de a se lega printr'o
2
obligaţie oarecare ( ), sau dacă el n'ar fi cunoscut voinţa
3
testatorului ( ).
Interpunerea de persoane, fiind o fraudă la lege, nu
se presupune (art. 960), ci trebue să fie dovedită de acel
4
care cere anularea dispoziţiei (art. 1169)( ), dovada pu-
tându-se face prin orice soiu de probe : martori, prezumpţii
5
grave, precise şi concordante ( ), şi chiar prin interogato-

1
ţ) Cpr. Cas. T u r i n , La Legge din 1878, 1. 6 1 . — Deci, dacă
sarcina de a remite u n u i incapabil a r fi fost a n u m e prevă­
zută în donaţiune sau testament, si quis palam rogatus est,
d u p ă cum se e x p r i m ă L . 3 § 1, Dig., De jure fisei, 49,
14, atunci n ' a r mai fi vorba de fraudă la lege, ci de o
substituţie fideicomisară, care va fi a n u l a t ă în baza a r t . 8 0 3
C. civil. C p r . T r o p l o n g , op. cit., I I , 702.
?
() C p r . L a u r e n t , X I , 413 u r m . ; B a n d r v et Colin, op. cit., I,
5 4 2 ; T. H u e , Y I , 1 2 7 : T r o p l o n g , I I , ' 7 0 4 ; Massé-Vergé, I I I ,
§ 418, p. 38, nota 1 3 ; Demolombe, X V I I I , 6 4 0 ; Planiol, I I I ,
2985 şi deciziile citate de acest din u r m ă autor. Mai vezi
Sirey et Gilbert, Code civil annoté (ed. a 4-a), I I , a r t . 9 1 1 ,
No. 60. Cu toate acestea chestiunea este controversată, căci
d u p ă unii, interpunerea de persoane n ' a r puteà să rezulte
decât dintr'o convenţie, fie chiar tacită, între dispunător şi
d o n a t a r u l sau l e g a t a r i d a p a r e n t , iar d u p ă alţii, existenţa
unei convenţii, fie chiar şi tacită, n ' a r fi necesară, dovada
interpunerei de persoane p u t â n d să rezulte din r a p o r t u r i l e de
sumisiune şi de a t â r n a r e în care persoana presupusă inter­
pusă s'ar afla faţă cu incapabilul. Vezi autorităţile citate
de Demolombe, loco suprà cit.
3
() L a u r e n t , X I , 4 1 5 ; Cas. fr. D . P- 62. 1. 4 3 6 ; C. Nîmes,
D . P . 75. 2, 44, etc. .
4
() Vezi suprà, p . 150. Dovada va fi adeseori foarte anevoioasă.
D e aceea, Quintilian zicea foarte b i n e : „Natura esse dificile
taciturn fideicommissum probare". (Citaţie extrasă din Cliardon,
Du doi et de la fraude, No. 26, p. 163).
5
() Cpr. Domat, Lois civiles, V I I , p . 95, No. 7 (ed. C a r r é ) ;
L a u r e n t , X I , 4 1 0 ; Demolombe, X V I I I , 6 3 4 ; Mourlon, I I ,
5 7 2 ; Planiol, I I I , 2 9 8 6 ; T. H u e , V I , 1 2 7 ; B a u d r y et Colin,
op. cit., I, 5 4 4 ; Bédarride, Du doi et de la fraude, I V , 1669,
p . 318 (ed. a 4-a); Berton, op. cit., 104, p. 105; Sirey et Gil­
bert, Code civil annoté, I I , art. 9 1 1 , N o . 60 şi 6 2 ; Cas. fr.
 PERSOANELE INTERPUSE. — PREZUMŢIE LEGALĂ. — ART. 812. 155

4 2
rul( ) şi jurământul beneficiarului aparent ( ). Acest din urmă
va trebui să jure nu numai că nu există nici un pact secret,
pentrucă se poate întâmpla ca, în realitate, să nu existe nici
unu], dar că pretinsul donatar sau legatar nu are in­
3
tenţia de a remite liberalitatea unei terţii persoane( ). Şi
fiindcă orice dovadă este admisibilă din partea reclaman­
tului, pârîtul este şi el în drept a recurge la aceleaşi dovezi,
spre a stabili că el este un beneficiar serios (*).
Judecătorii fondului apreciază în mod suveran faptele Chestie de
f a p t -
care constituesc interpunerea de persoane, precum şi dacă
legatarul arătat într'un testament este sau nu o persoană
5
interpusă ( ).

Interpunerea de persoane, care rezultă din

prezumpţii legale.

Am văzut că, în principiu, frauda nu se presupune şi

că partea care o invoacă trebue s'o dovedească conform
dreptului comun (art. 1169). Uu toate acestea, prin ex­
cepţie, şi numai în unele cazuri strict şi limitativ deter­
minate de lege, frauda este prezumtă şi unele persoane
sunt presupuse interpuse, din cauza raporturilor de intimi­
tate, de supunere şi de atârna re ce există între ele şi per­
soana incapabilă. Această prezumpţie de fraudă se întemeiază
pe experienţa de toate zilele, care dovedeşte că adeseori se
serveşte cineva de rudele sale cele mai de aproape pentru

Pand. Period. 89. 1. 2 0 1 ; Sirev, 92. 1. 2 3 ; I). P . 92. 1.

116. Cpr. L. 3, § 3, Dig., De jure fisei, 49, 14.
(') Chardon, op. şi loco suprà cit.
2
() Vezi suprà, p. 104, text şi nota 3.
3
() Pothier, Introduction au titre des testaments, I, 44, p. 4 1 5 ;
Chardon, Du doi et de la fraude, 27 u r m . , p. 163 u r m .
(ed. belg. din 1835); T. Hue, VI, 127, etc,
4
() Cas. belg. D . P . 89. 2. 39.
6
() Planiol, I I I , 2986, in fine; L a u r e n t , X I , 4 1 1 ; Demolombe,
X V I I I , 635, 6 4 0 ; P a n d . fr., v" Don. et testaments, 1851;
B a u d r y et Colin, op. cit., 1, 5 4 3 ; A u b r y et R a u , VII, § 650,
bis, p. 54, text şi nota 2 1 ; Répert. Sirey, v° Legs, 399.
Vezi şi deciziile citate, p. 154, nota 5, p r e c u m şi Cas. fr.
Sirey, 92. 1, 23 şi 136; D. P . 9 2 . 1 . 116 şi 3 6 0 ; D . P . 94.
1. 2 5 7 ; Sirey, 96. 1. 29, etc.
 156 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II.— ART. 812.

a ascunde o liberalitate făcută în favoarea unei persoane

incapabile^).
Persoanele Persoanele pe care art. 812 § 2 le declară interpuse,
declarate i n ­
terpuse.
sunt: tatăl şi mama, copiii şi ceilalţi descendenţi, precum
2
şi soţul persoanei incapabile ( ).
B u n i i şi stră­ Din împrejurările că numai tatăl şi mama persoanei in­
bunii per­
soanei inca­
capabile sunt presupuse persoane interpuse, rezultă că această
pabile. prezumpţie nu poate fi întinsă la ceilalţi ascendenţi: buni,
3
străbuni, etc. ( ).
Descendenţii A doua categorie de persoane presupuse interpuse cu-
incapabilului.

Neaplic. în (') Cpr. T h i r y , I I , 316, p . 309.

2
specie a art, ( ) I n art. 941 C. civ. sunt presupuse persoane interpuse: copiii
941. ce soţul donatar are din altă căsătorie şi rudele soţidui do­
natar, la a căror moştenire acesta este chemat în momentul
donaţiunei. Cu toate că, şi în acest text, este vorba de o libe­
ralitate făcută unui incapabil de a p r i m i (soţul), totuşi art. 941
nu poate servi spre a interpreta art. 812, şi prezumpţja de
. i n t e r p u n e r e de persoane, statornicită de art. 812, n u poate fi
întinsă prin analogie la toate rudele a căror moştenitor p r e -
zumptiv a r fi incapabilul, în m o m e n t u l donaţiunei, p e n t r u c ă
excepţiile sunt dè cea mai strictă interpretare. Exceptiones
sunt stridissimo: interpretationis. Laurent, X I , 394; Demo­
lombe, X V I I I , 6 6 2 ; Arntz, I I , 1 7 5 0 ; D e m a n t e et Colmet de
Santerre, I V , 32 bis V I ; A u b r y et E a u , V I I § 650 bis, p. 5 2 ;
T. Hue, V I , 129, in fine, p . 172, etc.
3
( ) C p r . L a u r e n t , X I , 3 9 5 ; Demolombe, X V I I I , 6 5 2 ; Mourlon,
I I , 574; Marcadé, I I I , 7 1 8 ; T r o p l o n g , I I , 7 1 8 ; A u b r y et R a u ,
V I I , § 650 bis, p . 52, text şi nota 1 5 ; Massé-Vergé, I I I , §
4 1 8 , p . 47, nota 4 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
I V , § 649, p. 195 nota 33 (ed. Anschutz), § 659, p . 2 4 1 , nota 33
(ed. Crome); Planiol, I I I , 2 9 8 8 ; B a u d r y et Colin, op. cit., I,
5 5 0 ; T. H u e , V I , 130; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di di­
ritto civile italiano, V I , 84, p . 1 5 4 ; Cas. fr. şi C. Orléans,
D . P . 84. 1. 117; Sirey, 84. 1. 2 7 7 ; Sirey, 8 5 . 2. 152; D.
P . 86. 2. 166. — Contră: Delvincourt, Cours de code civil, I I ,
p. 208, nota 4 (ed. din 1834.)
Mama natu­ Această prezumpţie de interpunere de persoane, care lo­
rală. veşte pe m a m a legitimă, se întinde şi la m a m a n a t u r a l ă a
incapabilului, mai ales la noi unde s'a admis principiul :
•mater est semper certa (art. 652, § 2, 677, 678), soluţie care
a r fi adevărată chiar dacă copilul n ' a r fi născut, ei n u m a i
conceput în momentul liberalităţei. Pacifici-Mazzoni, op şi
loco cit.; L a u r e n t , X I , 3 9 6 ; Demolombe, X V I I I , 6 5 7 ; T r o p ­
long, I I , 722; Dalloz, Nouveau code civil annoté, II,
art. 911 No. 165 şi deciziile citate acolo.
 PERSOANELE INTERPUSE. — PREZUMŢIE L E G A L Ă . — A R T . 812. 157

prinde copiii fi ceilalţi descendenţi ai incapabilului, fără a

se distinge dacă ei sunt majori sau minori, supuşi sau nu
i
paterei părinteşti ( ).
Sub denumirea de copii trebue să cuprindem nu numai Copiii adop-
2 t a ţ i a turali
eopiii legitimi şi legitimaţi, dar şi cei adoptaţi ( ) şi chiar ' " ' t e
3
copiii naturali recunoscuţi, fie chiar adulterini şi incestuosi ( ).
Nu poate însă li considerat ca persoană interpusă co- Copilul năs-
dl
pilul născut din a doua căsătorie, faţă cu soţul rămas în ^ ° £ . na e g
4
viaţă ( ). torie.
In tine, art. 812 consideră ca persoană interpusă soţul Soţul inca­
pabilului.

(') Demolombe, X V I I I , 6 5 3 ; T r o p l o n g , I I , 7 2 1 . — L a Romani Dr. roman.

se considerau, din contra, ca persoane interpuse, n u m a i cele
care erau unite p r i n t r ' o l e g ă t u r ă de putere, cu incapabilul.
„Nec inter eas quidem personas, quarum juri subjecti sunt
vir et uxor, qui qumve in eorum polestate sunt, donationes jure
civili fieri possunt". (L. 4, Cod, De donationibus inter virum
et uxorem, etc., 5, 16).
(") Copiii adoptaţi au, în adevăr, faţă cu adoptatorul, aceleaşi
d r e p t u r i şi îndatoriri ca şi copiii legitimi (art. 314, 315).
Cpr. L a u r e n t , X I , 397; Marcadé, I I I , 522; Mourlon, 1 1 , 5 7 4 ;
Demolombe, X V I I I , 6 5 4 ; Arntz, I I , 1750; T. H u e , V I , 130;
Beudant, Cours de code civil, II, 678, p. 3 2 0 ; B a u d r y et Colin,
op. cit., I, 557; T r o p l o n g , I I , 723 şi toţi autorii.
3
( ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 6 5 5 ; L a u r e n t , X I , 3 9 7 ; Mourlon,
II, 5 7 4 ; Marcadé, I I I , 5 2 2 ; Planiol, I I I , 2 9 8 8 ; T. H u e , V I ,
130; T r o p l o n g , II, 7 2 1 ; A u b r y et Ran, V I I , § 650 ins,
p. 5 1 , text şi nota 10; Z a c h a r i » , Handbuch des jr. Civilrechts,
IV, § 659, p. 2 4 1 , nota 34 (ed. Crome); C. Grand, Cr. judiciar din
1912, No. 76, p. 298 (cu observ, noastră).—Contra: Demante,
IV, 32 bis V I I ; Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile,
III, 154, p. 368 urm., d u p ă care prin expresia copii s'ar
înţelege n u m a i pe cei legitimi şi legitimaţi. L a noi, chesti­
unea nu poate suferi nieio dificultate în privinţa copiilor na­
turali, f a ţ a d e m a m a lor. Cât pentru tatăl n a t u r a l , nicio înrudire
neexistând între el şi copiii săi fireşti, ei nu pot fi conside­
raţi ca persoane interpuse faţă de dânsul. Cpr. Petrescu,
Testamentele, p. 138. — Contra: Bonachi, Codicele civil ro­
mân comentat, I V , p. 63, care aplică legea franceză, fără a
observa că, în legea noastră actuală, ca şi în codul Caragea,
nu se vorbeşte nicăiri de t a t ă l n a t u r a l . L u c r u l este aşa de ade­
vărat, încât s'ar puteà susţine, dacă aceasta n'ar fi monstruos,
că la noi tatăl ar puteà să- ieà de soţie pe fiica sa n a t u r a l ă .
4
( ) Cas. N a p o l i , La Gazetta dei tribunali (di Napoli), 1884,
p. 726. Vezi şi Pacifici-Mazzoni, op. cit., V I , 84, p. 155.
 158 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 812.

legitim al incapabilului, se înţelege cât timp ţine căsătoria,

adecă pană la transcrierea hotărîrei de divorţ (art. 246
urm. şi 276).
Concubinul, Această prezumpţie nu se întinde însă la persoana care
n 4
8 1
ihcfpabîfuili. ' * trăit în concubinaj cu incapabilul ( ), nici la viitorul soţ
Controversă, al incapabilului (logodnicul lui), logodna ne mai dând astăzi
2
loc la nicio legătură juridică ( ).
Donaţhmea Această soluţie ar fi admisibilă, după unii, chiar atunci
c a n
«ontose"»- d donaţiunea a fost făcută viitorului soţ prin contractul
3
sătorie. de căsătorie, la care ar fi luat parte incapabilul ( ).
Prezumpţiiie Aceste fiind persoanele pe care legea le presupune in-
sunt dTstrrt' * P
e r
i interpretul şi judecătorul nu pot întinde aceste pre-
u s e

interpretare. zumpţii la alte persoane decât acele anume prevăzute de

lege: Odia restringenda.
Cuscrii, cola- Astfel, prezumpţia statornicită de art. 812 nu poate
n
p a M u i u i " etc întinsă la cuscrii incapabilului, de exemplu : la socrul sau
4
soacra s a ( ) ; nici la colateralii săi cei mai apropiaţi, pre-

'(') Demolombe, X V I I I , 659 bis; Planiol, I I I , 2988, in fine;

Marcadé, I I I , 5 2 2 ; B a u d r y et Colin, op. cit., I, 5 6 2 . — C o n t r a :
Delvincourt, Cours de code civil, I I , p a g . 209 u r m . (ed.
din 1834). Mai vezi a s u p r a concubinajului, suprà, p . 46 u r m .
a
( ) Pacifici-Mazzoni, op. şi loco suprà cit.; Marcadé, I I I , 4 5 2 ;
L a u r e n t , X I , 4 0 1 ; Demolombe, X V I I I , 6 5 9 ; P a n d . fr., v°
cit, 1926; T r o p l o n g , I I , 7 1 8 ; A u b r y et Rau, VII, § 650 bis,
p. 5 1 , nota 12; Planiol, I I I , 2 9 8 8 ; B a u d r y et Colin, op. cit,
I, 560; Sirey et Gilbert, Code civil annoti, I I , art. 911
No. 33 şi toţi autorii, afară de Grenier (Don. et testaments,
ed- Bayle-Mouillard), I, 133, p . 604, 605. Aceasta din u r m a
părere a r ă m a s însă izolată.
Cât p e n t r u cazul în care căsătoria a r fi fost a n u l a t ă , vezi
Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I , 155, p. 370.
3
( ) Demolombe, X V I I I , 6 5 9 ; Cas. fr. Sirey, 8 1 . 1. 4 0 4 ; D. P .
82. 1. 249. — Contrà: Planiol, I I I , 2 9 8 8 ; T. H u e , V I , 130;
L a u r e n t , X I , 4 0 1 ; A u b r y et Rau, V I I , § 650 bis, p. 5 1 ,
nota 1 2 ; B a u d r y et Colin, op. cit., 1*561; P a n d . fr., v° cit.,
1929; C. L y o n şi Bordeaux, D . P . 6 1 . 2. I l i ; Sirey, 6 1 . 2.
4 2 1 ; D. P . 87. 2. 216. Această din u r m ă părere este, de b u n ă
seamă, cea mai j u r i d i c ă , pentrucă în asemenea caz, libera-
litatea fiind inspirată prin calitatea de soţ, pe care logod­
nicul o va aveà în curând, este just ca ea să fie lovită de
p r e z u m p ţ i a legei.
4
( ) Demolombe, X V I I I , 6 6 0 ; D u r a n t o n , V I I I , 2 7 5 ; T r o p l o n g ,
I I , 7 1 8 ; Pacifici-Mazzoni, op. cit., V I , 84, p. 155; T r i b u n .
 PERSOANELE INTERPUSE. — PREZUMŢIE L E G A L A . — A R T . 812. 159

cum: fraţii şi surorile s a l e ^ j ; nici la concubinul-persoanei

2
incapabilului ( ), etc.
Dar dacă toate aceste persoane nu sunt presupuse in- interpunere
6 fapt
terpuse, se va puteà sta Inii, în fapt, că ele nu sunt, în reali- '
tate, adevăraţii beneficiari ai donaţiunei sau legatului, şi ca
aceste liberalităţi sunt făcute în folosul incapabilului, în care
3
cazuri liberalitatea va fi anulată ( ).
Prezumpţia statornicită de lege este atât de puternică Prezumpţie
Jl
(juris et de jure), încât nu poate fi doborîtâ prin proba "j' .
ure

contrară, chiar dacă donatarul sau legatarul ar voi să sta­

bilească că el este adevăratul beneficiar al liberalităţei. iar
4
nu persoana incapabilă^ ), şi chiar dacă a r i i vorba de un
a
dar manual ( ), sui de un dar remunerator ori răsplătitor.
fi
căci orice donaţi une cade sul) scutul art. 812 ( ).
Persoana presupusă interpusă ar putea însă să recurgă Deferirea j u -
la interogatorul adversarului şi să defere acestui din urină
jurământul deeizor, pentru ca el să declare dacă nu are
cunoştinţă că liberalitatea, deşi este făcută unei persoane
presupusă interpusă, totuşi se adresează în realitate acestei
persoane, iar nu unui incapabil (').

Volognes, Sirev. 1909. 2. 96 şi Or. judiciar din 1912, No. 7 1 .

1
f ) Demolombe, X V I I I . 6 6 1 ; Marcadé, I I I , 5 5 2 ; B a u d r v et Colin,
I, 5 6 2 ; Troplong, loco cit.; T h i r y , I I , 316, p. 309,' etc.
(-) Vezi suprà, p. 158.
3
( ) T h i r y , I I , 316, p. 309.
4
( ) Cpr. B a u d r y et Colin, op. cit., I, 548 şi 5 6 3 ; Surville, Ele­
ments d'un cours de droit civil, I I I , p. 2 7 ; Thiry, I I , 316,
p. 3 0 9 ; Arntz, I I , 1750: L a u r e n t , X I , 4 0 2 : Demolombe,
X V I I I , 6 7 1 ; Mourlon, I I , 5 7 3 ; Demante, I V , 32 bis I V ;
Planiol, I I I , 2 9 8 9 ; T. Hue, VI, 1 2 8 ; T r o p l o n g , I I , 7 0 8 ;
Pacifici-Mazzoni, op. cit., VI. 84. p. 155; Cas. fr. D. P. 84.
1. 117: Sirey, 84. 1 . 2 2 7 ; T r i b . Volognes, Cr. judiciar din
1912, N o . 7 1 , p . 8 3 8 . — S ' a decis că nulitatea, care loveşte dispo­
ziţiile făcute în frauda legei sub nume de persoane interpuse,
nu poate fi acoperită prin renunţări, recunoaşteri, sau acte ana-
loage, emanate dela voinţa părţilor. Cas. fr. Sirev, 1905. 1. 218.
5
( ) Cpr. C. Nancy, D . P . 92. 2. 268.
6
( ) Demolombe, X V I I I , 6 7 6 ; Laurent, X I , 4 0 5 . - N u m a i atunci
art. 812 n'ar fi aplicabil când dispoziţia făcută printr'o per­
soană interpusă n'ar constitui o îiberalitate, ci ar fi numai
plata unor servicii prestate. Vezi L a u r e n t , Demolombe. loco
cit.; P a n d . fr., v° cit., 1949; Planiol, I I I , 2989, etc.
7
( ) L a u r e n t . X I , 402; Demante, IV, 32 bis I V , etc.
 Ì6Ó COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. II.—CAP. II. — A R T . 812.

Incapacltăţile la care sé aplică aft. 812 C. civil.

incapaeitsţiie Ştim că iiicapacităţile de a primi liberalităţi sunt ab­

s u t e
ătute™! ° l Şi relative. Incapacităţile absolute lovesc: 1° persoanele
relative, care nu au o existenţă fizică (art. 808); 2° persoanele care
nu au o existenţă civilă sau morală (art. 8 1 1 , 817); 3° stră-
, inii, însă numai în privinţa imobilelor rurale (art. 7 § 5
é
Coiistit.); 4 şi în fine, persoanele necerte; pe când incapa­
cităţile relative sunt privitoare: 1° la tutori, în raporturile
lor cu minorul (art. 809); 2° la medici, farmacişti şi mi­
niştri ai cultului în raporturile lor cu bolnavul, pe care
l-au curarisit sau asistat sufleteşte în boala de care a murit
(art. 810); 3° şi în fine, la ofiţerii bastimentului, pe care
testamentul a fost făcut de către un călător, în timpul
călătoriei sale pe mare (art. 883).
Chestiunea este de a se şti dacă art. 812 se aplică la
toate aceste incapacităţi, fie ele absolute sau relative, sau
numai la unele din ele.
Pentru a răspunde la această chestiune, trebue să dis­
tingem partea întăi a textului de partea a doua.
Partea întâi Partea întăi a art. 812, după care dispoziţiile făcute
a art. 8 1 2 se j incapabil sunt nule, chiar dacă ar fi ascunse sub forma
u n i l
1
aplica la toate . . , , „ „
incapacităţile, sau aparenţa unui contract cu titlu oneros, sau daca ar n
6 a b c u e m nli
fi i l ° t - " e ^ * m e l e unor persoane interpuse, se aplică la toate
incapacităţile de a primi, atât la cele absolute cât şi la cele
relative, căci textul fiind general, trebue să lovească cu nu­
J
litate toate dispoziţiile făcute în frauda legei ( ).
Art. 809. Astfel, în baza acestui principiu, un minor, ajuns chiar
la majoritate, nu poate, înainte de primirea socotelilor tu­
telei, să facă, în favoarea tutorului său, o liberalitate as­
cunsă sub forma unui contract cu titlu oneros, sau în nu­
mele unor persoane interpuse, căci nu se poate face în mod
indirect ceeace legea opreşte de a se face recta via.
Art. 8io. De asemenea, bolnavul nu poate, în principiu, să dis­
pue, prin persoane interpuse sau sub forma unui contract
cu titlu oneros, în favoarea medicului care 1-a îngrijit şi cu-
1
ţ ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 6 2 9 ; L a u r e n t , X I , 4 1 9 ; Massé-
Vergé, I I I , § 418, p . 45, nota 3 8 ; B a u d r y et Colin, op. cit.,
I, 574, etc. '
 IXCAPACITĂŢILE LA CARE SE A P L I C Ă A R T . 812. 161

rarisit sau a ministrului cultului, care 1-a asistat sufleteşte

în ultima sa boală.
Tot pentru aceleaşi motive se decide, în genere, că nu Persoane m o -
se poate dispune prin persoane interpuse sau prin contracte ţ " g ' ~ r a l
e n
X 8

ascunse sub forma unor acte cu titlu oneros, în favoarea

persoanelor morale, care n'ar avea o existenţă legala ('), şi
nici chiar în favoarea celor legalmente recunoscute ; căci legea
ar ti fraudată chiar atunci când primirea liberalităţei ar fi
fost autorizată de guvern (art. 817), pentrucă persoana mo­
rala existentă legalmente ar ii fost autorizată, în specie, a
contracta cu titlu oneros, iar nu a primi o liberalitate, după
cum este în realitate. (Vezi suprà, p . 89, 90).
Din cele inai sus expuse rezultă că treime să consi­
derăm ca nule liberalităţile făcute unor persoane morale re­
cunoscute de lege şi autorizate de guvern, dacă aceste libe-
ralităţi au fost ascunse sub forma unui contract cu titlu
2
oneros sau făcute în numele unor persoane interpuse ( ).
Cât pentru partea a doua a art. 812, după care unele A p l i c , parţei
persoane anume determinate sunt presupuse a fi interpuse, /"miniai*ia
doctrina este aproape unanimă pentru a n'o aplica decât ineapacităţiie
la incapacitatile relative, prevăzute de art. 809 si 810 C. , ^ ^ r r f t 0

eiv. ( j .
: i

Astfel, după părerea generală, prezumpţia art. 812 § 2 Art. 883.

nu se aplică incapacităţilor absolute, nici chiar incapa ci­
tatei relative prevăzută de art. 883. privitoare la ofiţerii
bastimentelor (*).
Ea nu este aplicabilă nici tutorilor sau altor adminis- Art. I B O S .
tratori, pe care art. 1308 îi opreşte de a se face adjucle-
catari, fie prin ei înşişi, fie prin persoane interpuse, a ave-

(') Demolombe, X V I I I . 6 3 0 ; Laurent, X I , 172 urm., 4 1 9 , etc.

2
( ) Cpr. L a u r e n t , X I , 4 1 9 ; Demolombe, X V I I I , 6 3 1 : De mante,
I V , 32 bis V I I I ; Massé-Vergé, I I I , § 4 1 8 , p. 46. nota 3 8 ,
in fine; A u b r y et R a u , V I I ; § 650, bis, p. 4 9 . ' — C o n t r a :
Saintespùs-Lescot, Don. et testaments, I, 2 8 9 ; Grenier, Don.
et testaments, I, 132, text şi nota a, p. 598 u r m . (ed. Bayie-
Mouillard); C. Angers, D . P . 4 9 . 2. 9 2 ; Sirey, 49. 2. 217, etc.
3
( ) Demolombe, X V I I I , 628, 6 4 6 ; Laurent, X I , 4 2 0 ; D u r a n t o n ,
V I I I , 2 7 6 ; T r o p l o n g , I I , 724; Masse-Verge, I I I , § 4 1 8 ,
p. 46, nota 38. in medio şi toţi autorii, afară de Taulier,
Thcorie raisonnée du code civil, I V . p . 3 8 .
4
( ) Demolombe, X V I I I , 6 4 7 ; L a u r e n t , X I , 4 2 0 . etc.
 162 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 812.

rilor ce ei sunt însărcinaţi a administra ; pentrucă, în specie,

nu este vorba de o liberalitate, ei de contracte ordinare sau
acte comutative (*).
Art. 809, 8io Trebue să adăogăm că, chiar în ipotezele prevăzute de
art. 809 şi 810, la care, fără îndoială, se referă art. 812,
prezumpţia legală de interpunere de persoane încetează în
cazurile în care însăş incapacitatea ar înceta de a-şi aveà
fiinţă.
Astfel, dacă presupunem că un minor mai mare de
16 ani, care are de tutor pe unchiul său, face o liberali­
tate tatălui acestui tutor (bunul său), acest legat este valid,
pentrucă minorul ar fi putut dispune în favoarea bunului
2
său, chiar când acest bun ar fi fost tutor (art. 809, in fine) ( ).
Tot astfel, dacă presupunem că un bolnav a dispus în
favoarea copilului sau soţiei medicului, care 1-a îngrijit şi
curarisit în ultima sa boală, liberalitatea este validă, dacă
copilul sau soţia sunt rude în gradul determinat de lege,
adecă pană la gradul al patrulea (art. 810), căci dacă be­
neficiarul liberalităţei ar fi fost însuş medicul, care a în­
grijit pe bolnav, el ar fi putut să se folosească de libera­
litate, în caz când ar fi fost rudă cu defunctul în gradul
3
determinat de art. 810 ( ).
Unii ar voi ca soţia medicului să nu fie considerată
ca persoană interpusă, de câteori ea este moştenitoare pre-
zumptivă a dispunatorului, chiar dacă ar fi rudă peste al
patrulea grad. Această soluţie este însă inadmisibilă, pen­
trucă, în asemenea caz, însuş medicul fiind incapabil de a
primi dela bolnav, soţia sa va fi considerată ca persoană in­
4
terpusă, în baza art. 812 § 2 C. civ. ( ).
In fine, prezumpţia de interpunere de persoane încetează
de a fi aplicabilă de câteori liberalitatea este făcută în urma
morţei incapabilului, pentrucă atunci el ne mai existând, n'ar
mai puteà să se folosească de liberalitatea făcută tatălui, ma­
mei, fiului sau soţului său. Sublata causa, tollitur effectusi^).
l
() Demolombe, loco cit; Troplong, Vente, II, 193, etc.
2
r) Demolombe, X V I I I , 6 4 9 ; L a u r e n t , X I , 408, etc.
8
() Vezi suprà, p. 143.
4
() Demolombe, X V I I I , 6 5 0 ; P a n d . fr., v° cit, 1963. Vezi şi
suprà, p. 140 u r m .
('•) Demolombe, X V I I I , 6 6 3 ; L a u r e n t , X I , 4 0 7 ; T r o p l o n g , I I ,
 *

ACŢIUNEA ÎN NULITATE PENTRU FRAUDĂ L A LEGE. — ART. 812. 163

Despre acţiunea în nulitate pentru fraudă la lege.

Art. 812 dispune că liberali tâţile ascunse sub forma

unui contract cu titlu oneros sau făcute prin persoane in­
terpuse, sunt nule.
Când incapacitatea estede ordine publică, precum este inexistenţa şi
acea a străinilor de a dobândi imobile rurale (art. 7 § 5 ^ ^ j j * j *
Constit.) (*), liberalitatea este inexistentă, pe când în celelalte
căzu ri ea este numai anulabilă.
In ambele cazuri este nevoe de o acţiune, însă în cazul Necesitatea
u n e i a e t ; i u n i -
întâi, tribunalele nu vor anula liberalitatea, ci vor declara
că ea n a avut niciodată fiinţă. In asemenea caz, nulitatea
nu poate fi confirmată si nicio prescripţie nu poate s'o va­
2
lideze l i .
Art
Anularea unei dispoziţii pentru cauză de incapacitate - >9, ^74. s<

poate fi propusă de orice parte interesată, şi chiar de însuş

3
dâruitorul, în cazul art. 809 ( ), prin urmare şi de creditorii
lui (art. 974).
Moştenitorii sau legatarii lui universali ori cu titlu A e ţ . moşte-
1
universal, precum şi creditorii acestora, nu au însă interes Testărilor"
4
decât în urma morţei dispunătorului ( ).
Anularea liberalităţei face să reintre bunurile în p a - E f e c t e l e anu-
lărei
triinoniul dispunătorului. ca şi cum ele n'ar fi eşit nici- -
odată din acest patrimoniu.
Dacă liberalitatea a fost făcută printr'o persoană in- Cazul când H-
terpusâ, această persoană va restitui tot ce a primit. Nuli- fltl^^a
tatea are deci loc atât în privinţa incapabilului cât şi a p r m persoane
5 m t e r p u s e
persoanei interpuse! ); şi aceasta atât în cazul când dovada '

717. C p r . L. 3, in fine, Cod, De donationibus inter virum

et uxorem, etc. 5, 16.
(M Vezi suprà, p . 100 u r m .
2
() Vezi infra, p. 164.
:i
() Cât pentru incapacitatea bolnavului de a dispune în favoarea Art. 810.
medicului, farmacistului, etc. care l-au îngrijit ( a r t . 810), ea
neputând fi constatată decât la moartea dispunătorului, nu
poate fi vorba de a n u l a r e a dispoziţiei din partea acestui din
u r m ă . Cpr. L a u r e n t , X I , 4 2 3 .
4
() L a u r e n t , X I , 4 2 3 ; Arntz, I I , 1750; Demolombe, X V I I I , 6 8 5
u r m . ; A u b r y et R a u , V I I , § 655 bis, p. 5 5 ; B a u d r y et Colin,
op. cit., I, 592, etc.
V') Cpr. Saintespès-Lescot, Don. et testaments, I . 290, p . 4 4 9 .
 164 COD. C I V . — C A E T E A III.—TIT. IL — CAPIT. IL — A R T . 812.

interpunerei rezultă din prezunipţia legală cât şi în -cazul

când interpunerea unei persoane capabile a fost stabilită, în
fapt, prin mijloacele legale In acest din urmă caz însă,
dovada interpunerei, pentru a fi opozabilă tuturor părţilor,
2
va trebui să fie făcută în contradictor faţă de ele ( ).
, Restituirea Stabilirea interpunerei unei persoane capabile, dovedind
fructelor. credinţă din partea acestei persoane, ea va trebui să
r e a u a

restituiască nu numai bunurile, care fac obiectul dispoziţiei,

dar şi fructele naturale sau civile ale acestor bunuri, din ziua
3
punerei acelei persoane în posesiune (art. 485 urm.) ( ), so­
4
luţie care era admisă şi la Romani ( ).
Buna credinţă Persoana interpusă va puteà însă să câştige fructele
e n
^îfterpus" 61
â d interpunerea ar rezulta din prezunipţia legală sta­
5
tornicită de art. 812, dacă ea a fost de bună credinţă ( ).
A p l i c . art. Acţiunea în anulare a unei donaţiuni sau a unui legat
1890. f u t unui incapabil se stânge, conform dreptului comun,
a c

prin treizeci de ani din ziua în care donaţiunea a devenit

6
perfectă sau din ziua morfei testatorului (art. 1890) ( ).
Art. 1900. In cazul unei donaţiuni făcută de o femee măritată
neautorizată, sau în caz de anularea donaţiunei pentru vio­
lenţă ori doi, se va aplica art. 1900 din codul civil (').
Acţiunea în anulare se stânge prin renunţarea celor în
8
drept ( ), sau prin executarea voluntară a liberalităţei din
partea moştenitorilor, în urma morţei dispunătorului.
Neconfir- Principiul de mai sus se aplică numai în cazurile de
1 1
"tîior a"",,*?" incapacitate relativă, căci de câteori este vorba de o inca-
dine publică, pacitate de ordine publică, în care caz liberalitatea este ine­
xistentă, confirmarea este, după cum ştim, cu neputinţă,
pentrucă neantul nu poate fi confirmat. Quocl nuilmn est
confirmari nequit (argument din art. 1168)
H Demolombe, X V I I I , 676 bis.
2
( ) Demolombe, X V I I I , 6 7 7 ; Demante, I V , 32 bis II, etc.
3
( ) Demolombe, X V I I I , 6 7 8 ; P a n d . fr., v° cit., 2 1 0 2 ; Coin-De-
lisle, op. cit., art. 9 1 1 , No. 2 3 , p . 116, etc.
4
( ) L. 18, Dig., De his quce ut indignis auferuntur, 34, 9.
(•) Opr. Demolombe, X V I I I , 678.
(î
( ) A u b r y et Rau, V I I , § 650 bis, p. 5 5 ; B a u d r y et Colin, op.
cit, I, 6 0 5 . Cpr. Cas. fr. Sirey, 79. 1. 3 1 3 .
7
( ) B a u d r v et Colin, op. cit., I, 605, text şi nota 2.
(*) A u b r y et Rau, V I I , § 650 bis, p . 5 5 ; B a u d r y et Colin, I, 607, etc.
9
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 633 (ed. a 2-a); tom. I I I ,
 CAPACITATEA DE A DISPUNE SI D E A P R I M Ì . — D O N A Ţ I U N E . 165

Renunţarea, nu poate, de asemenea, să aibă loc în ase- Art. 5.

menea caz, pentrucă părţile nu pot să deroage, prin conven­
ţiile lor. dela legile care interesează ordinea publică şi bu­
nele moravuri (art. 5 ( \ civ.^'i.

Momentul când trebue s ă existe capacitatea

de a dispune şi de a primi.

Pentru ca sa putem determina momentul când trebue Distincţie

să existe capacitatea de a dispune si acea de a primi prin,. î" ° lnt e d n a

. . '. . . ţiuni şi test

acte eu titlu gratuit, trebue să distingem între donaţiuni şi ' mente,
testamente.
I" Capacitatea de a dispune şi de a primi prin donaţiune.

Donaţiunea fiind un contract solemn (art. 813, 1168), Momentul

C i l n d 8e f o r
dăruitorul trebue să fie capabil de a transmite proprietatea „ "
i i - i • • i î î -i î • \ 9\ A meaza con-
lucruliu dăruit, i a r donatarul capabil de a o primi(") m mo- tractui.
mentul când se formează contractul, adecă : în momentul
când părţile îşi manifestă voinţa de a dà şi de a primi.
Dacă voinţa dâruitorului de a dà şi acea a donatarului Capacitatea
de a primi se manifestează prin unui şi acelaş act, ambele ^ r u i t o r u i u i .
părţi trebue să fie capabile în momentul când ele îşi de­
clară voinţa lor înaintea tribunalului. In acest moment dă­
ruitorul trebue să aibă capacitatea de drept, adecă să nu
fie supus nici unei incapacităţi juridice, fie absolută, fie re­
lativă de a dispune, şi capacitatea de fapt, adecă să fie cu
3
mintea întreagă ( ).
Cât pentru donatar, este de ajuns ca, în acest moment, Capacit. do­
natarului.

partea I I , p. 274, 314, 319, e t c . ; tom. V I I , p . 4 3 , 44 şi 72

urm.; tom. X , p . 230. Mai vezi infra, explic, art. 8 1 3 şi
1168, p . 2 0 8 , 2 0 9 . C p r . B a u d r v et Colin, op. cit, I, 5 8 0 .
(') Cpr. Cas. fr. Sirey, 1905. 1. 2 1 8 ; Demolombe, X V I I I , 6 9 1 ;
Laurent, X I , 293, 4 2 1 , 4 2 4 ; B a u d r y et Colin, op. cit, I, 607.
('"') „Donări non potest nisi quod ejus fit, cui donatur". (L. 9
§ 3, Dig-., De donationibus, 3 5 , 5). Vezi (xoudsmit, Cours de
Pandectes, I, § 70, p . 191 (trad. Vuvlsteke).
C) Vezi supra, p . 2 9 . C p r . Planiol, I I I , 2 9 7 2 ; Vigié, I I , 5 2 4 .
 166 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — CAP. II. — C A P A C I T A T E .

el să aibă capacitatea de drept de a primi, chiar daca n'ar

aveà capacitatea de fapt, căci se poate face o donaţiune în
favoarea unui minor sau unui interzis reprezentat prin tu-
torul său (art. 808, 815) f ) .
A p l i c , soiu- Această soluţie este aplicabilă în toate cazurile, fie ca
1
stg în* t o l t e donaţiunea este pură şi simplă, fie că ea este condiţională
cazurile, sau cu termen, căci nici condiţia nici termenul nu împedică
donaţiunea de a fi formată actualmente şi în mod irevocabil
2
între dăruitor şi donatar ( ).
Deci, dacă dăruitorul sau donatarul erau incapabili în
momentul manifestare! voinţei lor, donaţiunea va fi nulă, chiar
dacă părţile ar deveni mai în urmă capabile. Art. 730 din
codul Calimach (576 C. austriac) o spune anume pentru
3
testamente, şi acelaş principiu se aplică şi la donaţiuni ( ).
Art. s u g 2. Cât pentru cazul când acceptarea donatarului s'ar face
printr'un act posterior ofertei de a dărui (art. 814 § 2),
dăruitorul trebue să aibă capacitatea de fapt şi cea de drept
nu numai în momentul facerei ofertei, dar şi în momentul
4
acceptărei, pentrucă numai atunci contractul devine perfect ( ).
Capacitatea El trebue să mai aibă această capacitate şi în mo-
trebne să,^
m e n t u l notificarci acceptărei, de oarece donaţiunea nu-şi pro-
momentùi n o - duce efectele sale decât prin notificarea actului de acceptare,
tificărei ac- atunci când acceptarea are loc printr'un act posterior, la
5
Controversă, care dăruitorul n'a luat parte (art. 814, partea finală) ( ).

1
ţ ) Laurent, X I , 374 bis; Demolombe, X V I I I , 6 9 5 ; Mourlon, I I ,
5 8 4 ; A r n t z , I I , 1 7 5 1 ; Demante et Colmet de Santerre, I V ,
3 5 ; B a u d r y et Colin, I, 6 1 0 ; T . H u e , V I , 121. Vezi p . 169.
2
( ) L a u r e n t , X I , 374 bis; Demolombe, X V I I I , 6 9 6 ; Mourlon,
I I , 584; Arntz, I I , 1 7 5 1 ; A u b r y et Rau, V I I , § 650, p . 4 2 ;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 650, p . 197
(ed. Anschtitz), § 660, p. 2 4 3 (ed. Crome); Thiry, I I , 315,
p. 3 0 6 ; Michaux, Donations, 269, p. 54 (ed. a 2-a); Vigié,
I I , 5 2 5 ; B a u d r y et Colin, I, 6 1 1 . Vezi infra, explic, art. 822.
3
( ) Pothier, Don. entre-vifs, V I I I , 4 3 , p. 366 (ed. B u g n e t ) ; D e ­
molombe, X V I I I , 6 9 7 ; L a u r e n t , X I , 374 bis, etc.
4
( ) Deci, dacă d ă r u i t o r u l , capabil în momentul ofertei, a r fi in­
capabil în momentul acceptărei donatarului, donaţiunea n ' a r
exista, pentrucă în specie n ' a r fi contract, adecă acordul a
două voinţe (art. 942). Cpr. Mourlon, I I , 5 8 7 ; D u r a n t o n , V I I I ,
4 1 8 ; D e m a n t e , I V , 3 5 ; L a u r e n t , X I , 375, 3 7 7 ; T r o p l o n g , I ,
4 4 0 ; Demolombe, X V I I I , 699, 700, etc.
6
( ) B a u d r y et Colin, op. cit, I, 6 1 4 ; T h i r y , I I , 315, p . 3 0 6 ; T .
 CAPACITATEA DE A DISPUNE ŞI DE A PRIMI. — DONAŢIUNE. 167

Nu este însă nevoe ca capacitatea dăruitorului să fi Capacitatea

subzistat în tot timpul intermediar între policitaţie şi noti- Controversa.'
ficarea acceptarei. Media tempora non nocent (L. 6 § 3.
Dig., De heredibus instituendis, 28, 5). In contra acestei
soluţii se obiectează că, pentru ca acceptarea să tie validă,
trebue ca oferta să subziste fără nicio întrerupere până la
acceptare. Aceasta nu este însă exact, pentrucă oferta de a
dărui este presujnisă a fi neîncetat reînoită până la inter-
1
venirea accep tarei ( ).
Pană acum am vorbit numai de capacitatea dăruitorului.
Ce trebue să decidem în privinţa capaeităţei donatarului?
Dacă donaţiunea şi acceptarea se fac prin acte deo- Capacitatea
d o n a t a r u l u i
sebite, nu este necesar, după unii, ca donatarul să aibă -
capacitatea de drept în momentul facerei darului; pentrucă
în acest moment numai voinţa dăruitorului se manifestează, nu
însă şi acea a donatarului. Este deci suficient ca oferta dă­
ruitorului să nu fie revocată în momentul acceptărei, pentru
ca ea să fie considerată că continuă pană în momentul când
se formează contractul prin concursul voinţelor. Donatarul
trebue deci să fie capabil de drept numai în momentul ac­
2
ceptărei şi al notificarci acestei acceptări ( ).
in Franţa se decide de unii că donatarul nu are nevoe Dr. francez,
de a fi capabil în momentul notificărei acceptărei, şi această
părere se întemeiază pe împrejurarea că art. 932 din codul
francez (al nostru 814) nu prescrie notificarea acceptărei
decât în privinţa dăruitorului; de unde se trage concluzia

Hue, V I , 117 in fine, p. 160; A u b r y et Rau, V I I , § 650,

p. 4 3 , text şi nota 2 ; Mourlon, I I , 589 ter şi quatuor; Lau­
rent, X I , 377 şi X I I , 2 6 7 ; Arntz, 11, 1 7 5 3 ; Répert. Sirey,
v° Don. entre-vifs, 1357. — Contrà: Marcadé, TII, 636, 637;
Demante, I V , 71 bis X I , in fine, şi Thémis (anul 1826), tom.
V I I , p. 380 u r m . ; Massé-Vergé, I I I , § 426, p. 64, nota 4, etc.,
după care a r fi suficient ca dăruitorul să fie capabil în mo­
mentul acceptărei donaţiunei.
(') Vezi în acest sens, Répert. Sirey, v° cit., 1360; B a u d r y et
Colin, op. cit.. I, 6 1 5 ; Demante, I V , 71 bis V I I . — Contra:
Demolombe, X V I I I , 7 0 1 ; L a u r e n t , X I , 377 şi X I I , 264
u r m . ; Arntz, II, 1 7 5 2 ; Michaux, Donations, 272, p. 54, etc.
(") Vezi B a u d r y et Colin. op. cit, I, 617, 6 1 8 ; Répert. Sirey,
v° Don. entre-vifs, 1362 — 1 3 6 6 şi autorităţile citate acolo.
Vezi şi suprà, p. 84.
 168 COD. C I V . — C A K T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I . — C A P A C I T A T E .

puţin logică că donaţiunea este perfectă, in privinţa do­

natarului, din momentul acceptărei
Zicem că această concluzie, chiar faţă cu textul francez,
este lipsită de logică şi de temeiu, pentrucă nu se poate
pricepe cum un contract poate să existe pentru donatar şi
2
să fie fără fiinţă pentru dăruitor ( ).
Deoseb. de Oricum ar fi, soluţia admisă de o mare parte din doc-
c. francez, trina franceză nu poate fi admisă la noi sub niciun cuvânt,
pentrucă redacţia art. 814 a fost din fericire schimbată. In
adevăr, acest text nu cere notificarea acceptărei numai în
privinţa dăruitorului, ci eliminând aceste cuvinte din textul
corespunzător francez, prevede, ca şi art. 1057 din codul
italian, că donaţiunea nu are efecte decât din ziua în care
se va fi comunicat dăruitorului actul de acceptare; de unde
rezultă că la noi, ca şi în Italia, de câteori acceptarea se
face printr'un act posterior actului de donaţiune, de atâteaori
donaţiunea nu are fiinţă, atât în privinţa dăruitorului cât
şi "a donatarului, decât din ziua notificărei, pentrucă numai
atunci există concursul de voinţe al ambelor părţi. Ou alte
cuvinte, legiuitorul nostru, reproducând pe cel italian, a
admis în termeni expreşi părerea pe care unii autori (Laurent,
Duranton, etc.) o susţin în Franţa, şi Trib. Ilfov, într'o sen­
tinţă bine motivată, nu lipseşte de a arăta această modificare
3
însemnată a legiuitorului nostru ( ).

(!) Vezi în acest sens, Demolombe, tom. X X , 138 u r m . ; Marcarle,

I I I , 636 u r m . ; Mourlon, II, 588 u r m . ; D e m a a t e , I V , 71 bis
V I I I şi Thémis, V I I , pag. 3 7 1 ; Michaux, Donations, 282,
p. 5 6 ; Vigié, I I , 5 2 8 ; A u b r y et Kau, V I I , § 650, p. 44, text
şi nota 4, etc. — Contrà: L a u r e n t , X I I , 264 u r m . ; D u r a n t o n ,
V I I I , 4 2 0 ; T. H u e , V I , 184; B a u d r y et Colin, op. cit, I,
6 1 8 ; Beltjens, Encyclopedic du droit civil beige, a r t . 9 0 2 ,
No. 5 şi 'art. 932, 'No. 7. Cpr. Planiol, I H , 2974.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 267.
3
( ) T r i b . Ilfov, Dreptul din 1887, No. 3 1 . C. de apel din V e ­
nezia, Cr. judiciar din 1912, No. 74 (cu observ, noastră). Cpr.
Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I V , 322, p. 627
(ed. din 1907). Vezi şi infra, p. 252. I a t ă cum se exprimă
acest din u r m ă a u t o r :
„Neir articolo 932 del codice francese, corrispondente all'
art. 1057 del codice patrio (814 C. civil rom.), si dice che
la donazione non avrà effetto, relativamente al donante, se
non dal giorno in cui gli si è notificato l'atto contenente
CAPACITATEA DE A DISPUNE SI DE A PRIMI PRIN TESTAMENT. 169

Aşa dar, nu mai încape îndoială că, după textul nostru,

atât dăruitornl cât şi donatarul trebue să aibă capacitatea
de drept (M, nu numai în momentul acceptărei donaţiunei,
dar şi in momentul notificarci acceptărei; de unde rezultă
mai multe consecinţe, pe care le vom semnala infra, sub
art. 814, partea finală.
Io fine, se decide, în genere, că donatarul trebue să capacitatea
conserve capacitatea de drept de a primi în timpul inter- . ' P
n t i m u l

1 1 1
1 . intermediar.
mediar, adecă dela prezentarea actului tribunalului şi până
în momentul acceptărei şi chiar a notificarci acestei accep­
tări; pentrucă oferta d e a dărui, care este unul din elemen­
tele esenţiale ale contractului, n'ar mai exista dacă el ar fi
devenit incapabil de a primi această ofertă (•).
2» Capacitatea de a dispune şi de a primi prin testament.

Testatorul trebue să fie capabil şi de drept şi de fapt:

1" In momentul facerei testamentului, pentrucă a tu nei Momentul f a ­
se manifestă voinţa sa. Testamentul emanat dela un inca- l e n t u l u i ,
pabil va fi deci nul, chiar dacă testatorul ar fi devenit ca­
pabil si de drept şi de fapt în momentul morţei sale. Asupra
3
acestui punct toţi autorii sunt de acord ( ).

l'accettazione; la (piale espressione, relativamente al donante,

ha dato luogo in F r a n c i a alla disputa se l'accettazione, q u a n ­
t u n q u e non notificata, fosse efficace ad obbligare il donatario.
Il legislatore italiano, sopprimendo quelle parole, a tolto ogni
pretesto a cosiffatta disputa, etc.".
Ne credem scutit de a traduce aceste cuvinte, toţi cetitorii
noştri înţelegând frumoasa limbă italiană.
(M D ă r u i t o r n l trebue să aibă atât capacitatea de drept cât şi
cea de fapt, pe când d o n a t a r u l u i îi ajunge n u m a i capaci­
tatea de drept, căci cu toate că el a r fi incapabil de fapt,
de e x e m p l u : interzis, atât acceptarea cât şi notificarea s'ar
puteà face prin reprezentantul său legal (art. 808, 815). Cpr.
Demolombe, X V I I ! , 6 9 5 ; Duranton, V I I I , 4 2 1 ; Répert. Sirey,
v° cit., 1353 şi 1369. Vezi şi suprà, p. 165, 166.
(-) Cpr. Laurent, X I , 3 7 7 : Demolombe, X V I I I , 704; Michaux,
Donations, 2 8 1 , p. 56, etc.
fi Cpr. Planiol, I I I , 2 9 7 5 ; L a u r e n t , X I , 3 7 9 ; Demolombe, X V I I I ,
710, 7 1 1 : Mourlon, IT, 5 7 6 ; Troplong, I, 4 3 0 : T. H u e , V I ,
116: Répert. Sirev, v° Don. entre-vifs. 1375 urm. şi v° Testa­
ment, 253 urm.; Pand. fr., v° Don. et testaments, 2044 u r m . ;
 170 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — C A P A C I T A T E .

c. Caiimach. „Cea din început netemeinică orânduire a voinţei celei

Art. 730. j pc e ^ j t_e ufa r mj i Caiimach (576 C. aus­
z e e ar n c o ( u

triac), nu se întăreşte prin cele din urmă întâmplări, ci la

aşa fel de întâmplare are loc moştenirea ab intestai (adecă
fără testament). Deci, dacă cineva fiind nevârstnic, au arătat
voinţa sa cea de pe urmă, nu se întăreşte pentrucâ pe
urmă au ajuns în legiuită vârstă, dacă nu va face alt tes­
tament" (*).
Capacitatea 2 Testatorul trebue să fie capabil de drept, nu însă
e
în momentui & ^ / J ^ * momentul morţei sale, pentrucă acesta este
S
a n

mortei sale. momentul când testamentul îşi produce efectele sale (art. 802).
Testatorul nu are nevoe să fie în acest moment capabil de
fapt, pentrucă voinţa sa odată legal exprimată este presu­
pusă să dureze cât timp o voinţă contrară n'a fost legal­
2
mente exprimată ( ).
C. Caiimach. „Orânduirea voinţei celei de pe urmă, care s'au făcut
Art. 729. ] gi it, nu se oboară din pricini în urmă întâmplate, zice
e u

art. 729 din codul Caiimach (575 C. austriac), căci, după

regula obştească, cele din început temeinice nu se oboară
ele cele din urmă întâmplate"'.
Smintirea, nebunia cu furie sau alte întâmplări de
asemenea natură pot, în adevăr, să împedice exerciţiul drep­
tului, dar nu distrug dreptul în sine, nici efectele acestui
drept exercitat înainte in mod regulat. „Nam neque testa-
menta recta facta, neque ullum alium negotium recte gestum,
ii 3
posteà furor interveniens perimit ( ).
Capacitatea Cât pentru timpul intermediar, cuprins între momentul
intermediară. f i testamentului si acel al morţei, téstatorulnu are nevoe,
a c e r e

Controversă. ^ ' ' ' • 1 î

după părerea generală, să păstreze în acest interval de
D u r a n t o n , V I I I , 1 7 5 ; A u b r y et R a u , V I I , § 650, p. 44, 4 5 ;
Michaux, Testaments, 7 3 1 , 7 3 2 ; B a u d r y et Colin, op. cit.,
I, 620, etc. "
(') Cpr. L . 8 § 1 şi L. 19, Dig., Qui testamenta facere pos-
sunt, 28. 1.
2
( ) Planiol, I I I , 2 9 7 6 ; Demolombe, X V I I I , 712; L a u r e n t . X I ,
3 8 0 ; Mourlon, I I , 5 7 6 ; T . H u e , V I , 116; B a u d r y et Colin,
I, 6 2 0 ; Michaux, Testaments, 737, p. 1 0 3 ; A u b r y et Rau,
V I I , § 650, p . 44, 4 5 : P a n d . fr., v° cit., 2050; Répert. Sirey,
v° Testament, 259, etc.
3
( ) Instit. Justinian, Quibus non est permissum facere testa-
mentum, II, 12, § 1, in fine.
CAPACITATEA DE A DISPUNE ŞI DE A PRIMI PRIN T E S T A M E N T . 171

timp atât capacitatea de fapt cât şi chiar cea de drept,

conform vechei maxime: Solemus dicere, media tempora
non nocere (L. 6 § 2, Dig., De heredibus instituendis,
28, 5) (').
La Romani, incapacitatea legală a testatorului, SUl'Ve- Dr. roman,
nită în timpul intermediar, făcea, din contra, ca testamentul
2
sa fie nul firritumj ( ) ; însă dreptul pretorian îndulcise
această rigoare, dând acelui instituit posesiunea bunurilor
3
secundum tabulas ( ).
Ce trebue să decidem în privinţa legatarilor? Legatarii.
La Romani, legatarul trebuia să fie capabil nu numai Regula Cato-
la moartea testatorului, dar şi în momentul facerei testa- M o ­
4
mentului, conform regulei Catoniane ( ), datorită lui Portius

1
ţ ) Planiol, III, 2 9 7 7 ; Répert. Sirey, v° Testament, 260 u r m . ;
Demolombe, X V I I I , 7 1 3 ; Mourlon, I I , 5 7 6 ; Demante, I V ,
36 bis I şi I I ; Troplong, I, 4 3 1 ; A u b r y et Rau, V I I , § 650,
p. 4 5 ; D n r a n t o n , A'III, 163; Michaux, Testaments, 738 u r m . ;
Baudry et Colin, op. cit., .1, 6 2 2 ; T. H u e , VI, 116, p. 158.—
Contra: L a u r e n t , X I , 3 8 1 .
2
( ) Instit. Justinian, Quibus modis testamento, infirmantur, II,
17, §§ 4 şi 5.
s
( ) Instit., loco cit., § 6 şi L. 6 § 2, Dig., De heredibus insti­
tuendis, 28, 5.
4
( ) Vezi suprà, p. 85, nota 1. Iată cum era formulată această R e g u l a Cato-
r e g u l ă : „Catoniana regula sic definit: Quod, si testamenti fatti "iană.
tempore decessit testator, inutile foret; id legatum, quando-
cunque decesserit, non valere. Qua: definitio in quibusdam
falsa est". (L. 1, P i \ , Dig., De regula Catoniana, 34, 7);
ceeaee înseninează că: legatul, care a r fi fost inutil, dacă tes­
tatorul a r fi murit în momentul facerei testamentului, nu poate
să fie valid când el a supraveţuit. Prin aplicarea acestui prin­
cipiu, L. 210, Dig., De div. reg. juris antiqui, 50, 17, zice:
y,Quce ab initio inutilis fuit inxtitutio, ex postfacto conva-
lescere non potest". Vezi şi L. 29, Dig., loco cit., care zice, de
asemenea: „Quod ab initio vitiosum est, non potest tractu
temporis convalescere". Cpr. art. 729, 730 C. Caiimach (575,
576 C. austriac). Vezi Stubenrauch, Commentar zum òsterrei-
chischen allgemeinen biirgerlichen Gesetzbuche, I, p. 781, Xo. 3
(ed. a 8-a, 1902). Vezi a s u p r a acestei regule celebre, M. Massol,
profesor la facultatea din Toulouse, Principe rationnel de la
regie Catonienne en droit romain et en droit francais (Tou-
louse, 1876); Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrechts, III,
§ 638, p. 584 urm. (Catonianische Regel); Dernburg, Pan-
dekten, III, § 104, p. 201 u r m . (ed. a 7-a, 1903), etc.
 172 COD. C I V . — C A E T E A III. — T I T . II. — CAPIT. II. — CAPACITATE.

Gato Censorius, sau fiului acestuia (acest punct este ne­

1
sigur şi foarte îndoelnic) ( ).
Neadmiterea Această soluţie nu mai este admisibilă astăzi, pentrucă
r e u l a
nffneîn^r'ep" § ' catoniana nu mai are putere de lege şi pentrucă le-
tui actual, gatarul nu primeşte nimic în momentul facerei testamen­
tului, ci numai lă moartea testatorului (art. 802 şi 808).
(Vezi şi art. 928). De aceea toţi autorii sunt unanimi spre
a decide că legatarul nu are nevoe de a fi capabil în mo­
mentul facerei testamentului, ci numai în momentul morţei
2
testatorului ( ) ; şi încă şi atunci nu poate să fie vorba decât
de capacitatea de drept, căci capacitatea de fapt va fi su­
plinită prin reprezentantul său legal.
Capacitatea A fortiori, deci, legatarul nu are nevoe de a fi ca-
n
» " î e ^ t l n U u l P ^ i l * timpul intermediar între facerea testamentului şi
acel al morţei testatorului, art. 808 neeerând ca el să fie
3
capabil decât în momentul morţei testatorului ( ).
Legate con- Regula, după care este suficient ca legatarul să fie ca-
^diţionaie.^ p b i l de a primi în momentul morţei testatorului, s'ar aplica,
a
a
° " după unii, şi legatelor condiţionale, însă chestiunea este,
4
după cum ştim, foarte controversată ( ). Părerea generală
este că, în privinţa condiţiilor de capacitate, altele decât acea
a existenţei legatarului (art. 808 § 2), este suficient ca ele
să fie îndeplinite în momentul realizărei condiţiei, posterior
morţei testatorului; de unde rezultă că legatul condiţional,
făcut unei persoane actualmente existentă, însă incapabilă
1
i ) Vezi Windscheid, op. cit., I I I , § 638, pag. 5 8 5 , nota 3 (ed.
K i p p din 1901).
2
( ) T h i r y , I I , 3 1 5 , p . 3 0 6 ; Demolombe, X V I I I , 7 1 5 u r m . ; L a u ­
rent, X I , 3 8 2 , 3 8 3 ; Mourlon, 1 1 , 5 8 2 ; Troplong, I , 435 u r m . ;
B a u d r y et Colin, op. cit., I, 624 u r m . ; T . H u e , VI, 119;
A u b r y et R a u , V I I , § 650, p . 4 5 , 46, text şi nota 1 0 ; Z a -
chariîB, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 660, p a g . 2 4 5 ,
text şi nota 7 (ed. C r o m e ) ; Masse-Verge, I I I , § 419, p . 5 0 ;
Duranton, V I I I , 2 3 0 ; Michaux, Testaments, 759 u r m . ; M a r -
cadé, I I I , 4 9 8 ; Planiol, III, 2 9 7 9 ; Vigié, I I , 5 3 0 ; F i l i p p i s ,
Corso di diritto civile italiano, X I , 5 5 5 , p. 4 1 4 ; Pand. fr.,
v° cit., 2 0 5 6 ; Répert. Sirev. v° Testament, 264 u r m . — C o n t r a :
Cas. fr. D . P . 4 8 . 1. 2 2 5 ; Sirey, 49. 1. 12. Vezi sensul
acestei decizii în Planiol, I I I , 2979.
3
( ) Demolombe, X V I I I , 716.
4
( ) Vezi suprà. p. 85, nota 1. Cpr. Répert. Sirey-Carpentier, T °
Testament, 2 6 8 .
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — A R T . 1008. 173

de a primi, ar fi valid, daca legatarul ar fi redobândit ca­

pacitatea sa în momentul îndeplinirei condiţiei (M.

Despre efectul condiţiilor imposibile, imorale şi ilicite

asupra donaţiunilor şi testamentelor. (Art. 900 din codul
2
francez, eliminat de legiuitorul nostru) ( ).

Art. 1008. — Condiţiunea imposibilă, sau contrară bunelor

moravuri, sau proibita de lege, este nulă şi desfiinţează conven-
ţiunea ce depinde de dânsa. ( A r t . 5, 620, 702, 728, 9 2 5 , 965, 968,
8
1009, 1226 C. civ. A r t . 1172 C. fr.) ( ).

In termeni generali, condiţia poate fi definită: un eve-Condiţia. i > - e

fim ie
nimei'.t viitor şi necert (art. 1004), care suspendă fie naş- t -
terea unui drept (condiţie suspensivă), fie desfiinţarea acelui
drept (condiţie rezolutorie), şi care îşi produce efectul sau
în mod retroactiv (art. 1015)
In materie de donaţiuni şi testamente, legiuitorul mai Sarcinile i m -
înţelege încă prin condiţii sarcinile (modus) impuse dona- ^a'rniuîsau"
5
tarului sau legatarului (art. 823. 829. 830) ( ). leg-atamìùì!

(!) Cpr. T. H u e , VI, 120, p . 1 6 3 ; Planiol, I I I , 2 9 8 0 ; B a u d r y

et Colin, I, 627 ; Répert. Sirey, vo Testament, 269 şi v» Legs,
302 urm., etc.
2
( ) Vezi a s u p r a acestei i m p o r t a n t e materii, E . Bartin, Théorie Bibliografie.
des conditions impossibles, illicites et contraires aux mwurs
(Paris, 1887); Massol, Des condition simpossiblc.s, contraires
aux lois et aux ma:urs, dans les dispositions à titre gratuit;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV. § 702 (692),
p. 363 u r m . (ed. C r o m e ) ; Al. Oteteleşanu, Ecffets de la con­
dition impossible, Micite et contraire aux mcrurs dans les
actes gratuits (teză p. doctorat, P a r i s , 1910).
3
( ) Art. 1008 a mai fost odată explicat în tom. VI, p. 35 u r m .
4
( ) Cpr. Planiol, I, 325. „Se numeşte condiţie (Bcdingung), zicec. „ .,.; j
a st ac s

art. 696 din codul austriac, un eveniment de care se face să c. Calimach".

a t â r n e un d r e p t " . Vezi şi definiţia condiţiei pe care o dă codul
Calimach în art. 8 6 3 . Vechiul legiuitor al Moldovei se
ocupă pe l a r g despre condiţii în capit. 13 din p a r t e a a I l - a
(art, 863 urm.). Vezi a s u p r a diferitelor condiţii, T r o p l o n g , I ,
190 u r m .
5 1
( ) Cpr. Bendant, Contrats et obligations, 59 ), p. 3 6 0 ; L a u r e n t ,
X I I , 487. ..In legatis quidem et fideicommissis etiam modus
adscriptus pro conditione observatur". ( L . 1. ab initio, Cod,
De his qua sub modo legata, etc., 6, 4 5 ) . — î n c â t priveşte deo-
 174 COD. C I V . — C A R T E A Ili. — TIT. II. — CAP1T. II. — A R T . 1008.

C e se înţelege Priii sarcină se înţelege o oblig'aţie pe care daruitorul

p n n sarcină. g a u testatorul o impune donatarului, moştenitorului sau le­
gatarului său, precum ar fi de exemplu: acea de a dà
ceva unui terţiu, de a-i servi o rentă viageră, etc.
D o n a ţ i u n i cu Dqnaţiunile şi testamentele pot fi făcute atât pur şi
s m m 2
suÌHonditìe i P şi sub un termen ( ) sau sub o condiţie oarecare
3
(art. 925) ( ) şi, în acest din urmă caz, liberalitatea este

sebirea între condiţie şi mod, vezi Ricci, Corso teorico-pratico

di diritto civile, I I I , 348, pag. 788, text şi nota 1. Cpr. şi
A u b r y et R a u , V I I , § 7 0 1 , p. 376, 377. Mai vezi Groudsmit,
Cours de Pandectes, I, § 64, p. 169 (trad. Vuylsteke).
(') „Quisquis mihi heres heredesve erunt, do, lego... ut dent
Gaio Seio, sororis meo3 /ìlio quadraginta". (L. 36, Pr., Dig-,
De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1).— „Damnas esto
u
heres Titium sinere in illa domo habitare, quoad vivet . (L.
15, Pr., Dig., De usu et usufructu, etc., 33, 2).
2
Termen cert ( ) T e r m e n u l poate să întârzie n u m a i executarea dispoziţiei, sau
şi necert. să facă să a t â r n e de el validitatea ei. T e r m e n u l poate să fie
cert şi determinat, de exemplu : cutare zi a c u t ă r u i an, sau
în a t â ţ i a ani, cu începere din cutare zi (cpr. L. 30, P r . , D i g . ,
De legatis, X X X , 1°). El poate fi necert, când, de exemplu,
este fixat la moartea unei persoane sau la căsătoria ei. „Dies
incertllS est, quum ita scribitur: heres meus quum morietur
decern dato". ( L . 1 § 2, Dig., De conditionibus et demonstra­
tionibus, 35, 1). T e r m e n u l cert şi determinat nu este o con­
diţie a legatului, ci întârzie n u m a i executarea lui : ante diem
peti non potest (L. 2 1 , P r . , Dig., Quando dies legatorum,
etc., 36, 2), pe când termenul necert este, din contra, o con­
diţie a legatului. „Dies incertus conditionem in testamento
u
facit . (L. 75, Dig., De conditionibus et demonstrationibus,
35, 1). N u trebue, deci să confundăm legatele cu un t e r m e n
necert cu cele plătitoare într'un t i m p oarecare. Vezi infra,
explic, art. 926. Cpr. D o m a i , Lois civiles dans leur ordre
naturel, V I , p. 198, No. 12 (ed. Carré).
8

C. Calimaeh. ( ) „Testatorul, zice art. 862 din codul Calimach (695 C. a u s ­

Art. 862. triac), poate î n g r ă d i orânduirea sa prin condiţie, prin punere
de termen, prin însărcinări şi prin altă a r ă t a r e a scopului
s ă u " . S'a decis, cu drept cuvânt, de către Curtea din Craiova,
că cuvintele : „în caz când m'aş p r ă p ă d i pe unde umblu,
aceasta va ţine loc de testament", scrise de testator într'o scri­
soare olografă, nu constitiiesc o condiţie care să afecteze însăş
existenţa testamentului şi a legatelor cuprinse în el, ci a r a t ă
n u m a i motivul şi ocazia care au determinat pe testator a-şi
face testamentul, motiv care nu are nicio influenţă a s u p r a
efectelor acestui testament. Dreptul din 1912, No. 6 5 . Şi
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE. ILICITE, ETC. — ART. 1008. 175

subordonantă îndeplinirei condiţiei sub care ea a fost făcută

Aceasta lasă însă a se presupune că condiţia impusă de
dăruitor sau testator este cu putinţă, iertată de lege şi ne-
2
condemnată de morala publică ( ).
Ce se va întâmpla deci în caz când condiţia impusă Efectul condi-
u l o r li 01te
de dăruitor sau testator ar fi imposibilă, ilicită sau contrară ţ . ;
1
. . . i in privinţa
bunelor moravuri? In privinţa convenţiunilor şi, deci, şi a donaţiuniior.
Art 1 0 0 8 -
do naţiunilor, avem un text pozitiv si anume: art. 1008, -
care declară că asemenea condiţie este nulă şi desfiinţează
3
însăş convenţia ce depinde de ea ( ). „Tocmala împrotiva pra-
Curtea de casaţie, respingând recursul făcut contra acestei Chestie de
decizii, pune, cu drept cuvânt, în p r i n c i p i u că chestiunea de f a
P - 4

a se şti dacă un testament este sau nu supus unei condiţii

suspensive, care afectează existenţa testamentului şi a lega­
telor cuprinse în el, este o chestie de apreciere a in'.enţiei
testatorului, nesupusă controlului Curţei de casaţie. Cas. rom.
Dreptul din 1012, No. 6 5 .
(-) „Nimene, zice art. 883 din codul Caiimaeh (699 C. austriac), C. Caiimaeh.
nu poate câştiga dritul cel sub condiţie prin putinţă şi neoprit,
dacă nu va împlini această condiţie în termenul rânduit, la locul
hotărît şi după chipul r â n d u i t " . Vezi şi art. 5 ( p a r t e a IA',
capit. 4) din codul Caragea, unde se zice: „Când vreun legat
se va serie cu legătură, pană a m i se împlini legătura nu e
dator clironomul să-1 dea".
< ,i Chestiunea de a se şti dacă condiţia înscrisă într'o donaţiune Chestie de
2

f a
sau un testament este sau nu imposibilă, ilicită sau imorală, P'-
constitue o chestie de fapt, de resortul excluziv al j u d e c ă t o ­
rilor fondului şi nesupusă controlului Curţei de casaţie. Cas.
T u r i n , 12 Decembre 1899, La Legge din 1990. 1. 4 4 0 : II
Foro italiano (di Borna), anul 1900. 1. 416.
Acest sistem era admis şi la R o m a n i , în privinţa convenţiilor, Dr. roman în
căci condiţiile fiziceşte sau moralmente imposibile viciau, în privinţa con-
e n u l o r
esenţa lor, convenţiile, deci, şi donaţiile şi le a n u l a u cu de- v t -
săvârşire. „Si impossibilis conditio obligationibus adjiciaiur,
nihil valet stipulatio". (Instit. Justinian, De inutilibus stipu-
lationibus, I I I , 19. § 1 1 , ab initio). Mai vezi L. 137 § 6, Dig.,
De verborum obligationibus, 45, 1, precum şi L. 3 1 , Dig.,
De oblig, et actionibus, 44, 7. — N u m a i condiţiile afirmative
aveau însă acest efect radical, adecă cele care consistau în
a face (in /adendo), de e x e m p l u : si cmlum tetigeris. Cât
pentru condiţiile negative, care consistau în a nu face (in
non /adendo), de e x e m p l u : si in ctvlum non ascenderis, eie
nu făceau obstacol la validitatea convenţiei, fie ea cu titlu
oneros sau gratuit, care se considera imediat ca pură şi simplă.
(Instit., De inutilibus stipulationibun, I I I , 19, § 11). Vezi şi
 176 COD. CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . II. — A R T . 1008.

vilelor şi a năravurilor celor bune, nu se tocmeşte", zice

codul Caragea (art. 4, partea III, capit. 1, de obşte, pentru
tocmeli).
c nostru şi Aşa dar, donaţiunile, ca şi orice convenţii, în genere,
c. i t a h a n . f ţ a c u condiţie imposibilă, ilicită sau contrară bunelor
e g U D 0

moravuri, sunt nule în baza art. 1008 C. civ. ('), soluţie ad­
2
misă în termeni expreşi şi prin art. 1065 din codul italian ( ).
c. italian. In privinţa testamentelor, art. 849 din codul italian
3
Art. 849. i iţ
a t m i ţ i codului francez ( ). (Vezi p. 179, ad notam).
e s o u a

L . 7, Dig., De verborum obligationibus, 4 5 , 1, unde se zice:

„Impossibilis conditio, cum in faciendum concipitur, stipula-
tionibus obstat; aliter atque si talis eonditio inseratur stipu-
lationi, SÌ in coelum non ascendent. Nam utilis et prcesens
est, si pecuniam creditam continet".
C. Calimaeh. A r t . 1194 din codul Calimaeh (897 C. austriac) d i s p u n e
Art. 1194, că dispoziţiile privitoare la condiţiile înscrise în actele de
1 1 9 5 -
u l t i m ă voinţă se aplică, în genere, şi condiţiilor înscrise în
convenţii. „Orânduelele pentru condiţiile voinţei celei de p e
u r m ă , au tărie în de obşte şi la condiţiile cele puse la toc­
m e l i " ; şi art. 1195 din acelaş cod (898 C. austriac) se g r ă ­
beşte a adaogă c ă : „cuvintele u r m a t e sub acest fel de condiţii,
care, punându-se la voinţile cele de pe u r m ă , se socotesc a fi
nepuse, r ă m â n fără de p u t e r e " ; ceeace, d u p ă toate p r o b a b i l i ­
tăţile (*), însemnează că tocmelele sau contractele, deci şi d o ­
naţiunile, e r a u nule, de câteori erau făcute sub o condiţie
imposibilă, fie ea rezolutorie sau suspensivă.
C. austriac. In codul austriac, din contra, n u m a i condiţia suspensivă
imposibilă sau ilicită anulează donaţiunea, iar cea rezolutorie
se consideră ca nescrisă a t â t în donaţiuni cât şi în testamente
(art. 698 C. austriac). Cpr. Mattei, I paragrafi del codice
civile austriaco avvicinati dalle leggi romane, francesi, etc.,
I l l , p . 406, No. 11 (Venezia, 1853); S t u b e n r a u c h , Commentar
zum òsterreichischen allgemeinen burgerlichen Gesetzbuche, I,
p. 887 u r m . (ed. a 8-a, 1902). Vezi şi infra, p. 178, ad notam.
1
( ) T r i b . P r a h o v a şi Ilfov, Dreptul din 1889, No. 38 şi 8 2 ; Cas.
rom. Bult. 1902, pag. 2 1 4 şi Cr. judiciar din 1902, N o . 18
(cu observ, n o a s t r ă ) ; C. Bucureşti, Cr. judiciar, loco cit.;
T r i b . Dorohoi, Cr. judiciar din 1904, No. 1 (cu observ,
n o a s t r ă ) ; Alex. Degré, Dreptul din 1890, No. 7, p . 50, nota 1 ;
G. Meitani, Dreptul din 1891, N o . 82, etc.
2
( ) Vezi asupra acestui text, Ricci, Corso teorico-pratico di di­
ritto civile, I V , 287 u r m . , p . 574 u r m . (ed. din 1907).
8
( ) Vezi a s u p r a art. 849 din codul italian, Ricci, op. cit., I I I ,

(*) Z i c e m : după toate probabilităţile, fiindcă art. 1194 şi 1195 par a se e x ­

clude unul pe altul.
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — ART. 1008. 177

1
Acest text este însă el aplicabil la testamente C)? Codnl E l i m i n a r e a >
r
actual păstrează tăcerea cea mai adâncă, niulţumindu-se a ^ *'
elimina art. 900 din codul francez, după care, prin clero- nostru. A p i i e .
a rt 1 0 0 8 l a
S'a re dela dreptul comun, orice condiţie imposibilă, contrară , \
1 1
? ., 7 , . r „ „ 7 T > î testamente.
legilor sau bunelor moravuri, jacand parte dintr o dona- Controversă.
ţiune sau dintr'un testament, nu anulează liberalitatea, ci
se consideră ca nescrisă. Aşa dar, codul francez, condus
2
mai mult de nişte preocupări politice ( ), părăseşte distincţia
pe care Romanii o făceau între donaţiuni şi testamente,
3
punând ambele liberaliţăţi pe aceeaş treaptă ( ).
332 u r m . ; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile ila- ••
liano, V I , 128 urm., p. 302 urm. (ed. a 3-a), etc.
1
( ) Dacă condiţia pusă de testator dovedeşte că el nu avea mintea Cazul când
întreagă, mi m a i încape îndoială că testamentul va fi nul în testatorul n'ar
a e a m i n e a
baza principiilor generale. Această soluţie era admisă şi la T j
î ii t rGcif'^ă.
a
Romani, cu toate că condiţiile imorale sau ilicite nu a n u l a u
dispoziţiile testamentare. Vezi L. 27, Dig., De conditionibus
institutionum, 28, 7.
(-) In adevăr, Barrère, care a propus legea din 5—12 Septem­
brie 1791, în care s'a inscr.is pentru p r i m a oară dispoziţia
art. 900 din codul francez, a zis înaintea A d u n ă r e i consti­
tuante că această lege are de scop g a r a n t a r e a libertăţei contra
duşmanilor principiilor dela 1789. Vezi L a u r e n t , X I , 430,
4 4 1 ; Demolombe, X V I I I , 198; Arntz, II, 1710; T h i r y , I I ,
290, p. 282, etc. Vezi şi Planiol, I I I , 3029, care reproduce
cuvintele lui B a r r è r e . Cu această ocazie, distinsul profesor
şi jurisconsult vorbeşte de dreptul românesc, citând T r a t a t u l
nostru în limba franceză (III, 3027).
(°) In adevăr, pe când la R o m a n i , orice convenţii, în care figura Dr. roman,
o condiţie imposibilă, contrară legei sau bunelor moravuri
erau, d u p ă cum ştim, nule (vezi suprà, p . 175, nota 3 ) ; în
dispoziţiile testamentare, din contra, condiţia imposibilă, con­
t r a r ă legilor sau bunelor moravuri, era presupusă nescrisă, iar
testamentul era valid şi considerat ca pur şi simplu. Această
doctrină n'a fost însă admisă fără dificultăţi, căci discuţiile
erau m a r i între cele două tabere adverse. Şcoala proculeiană
susţinea, în adevăr, că orice condiţii imposibile sau imorale
in fadendo, trebuiau să anuleze atât donaţiunile cât şi testa­
mentele, pe când Sabinienii susţineau, din contra, că asemenea
condiţii nu puteau să anuleze testamentele, ci numai dona­
ţiunile. D u p ă multe discuţii, post multas controversias, Sa­
binienii au triumfat, căci iată cum se exprimă U l p i a n în această
privinţă: „Obtinuit, impossibiles conditioner testamento ad-
scriptas pro nullis habendas" (L. 3, Dig., De conditionibus
et demonstrationibus, 35, 1). Vezi şi Instit. Justinian, De he-
5S 7<i4 12
 178 COD, CIV. — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . II. — A R T . 1008.

Critica c fr. Această dispoziţie, derogatorie dela dreptul comun, este

redibus instituendis, I I , 14, § 10, unde se zice: „Impossibilis

conditio in institutionibus et legatis, necnon Jìdeicommissis et
libertatibus, pro non scripta habetur". Cpr. Graius, I n s t i t i
Coment. I l l , § 98. Acelaş Jucrn se m a i spune şi în L . L . 1
şi 14, Dig., De conditionibus institutionum, 28, 7. I a t ă cum
se e x p r i m ă L. 14, Dig., loco cit.: „Conditiones contra edicta
Imperatorum, aut contra leges, aut qua> legis vicem obtinuit,
scriptcc, vel quce contra bonos mores, vel derisoria} sunt, aut
hujusmodi quas Prostores improbaverunt, pro non scriptis
habentur*.
C. Calimach. D o c t r i n a Sabinienilor trecuse atât în vechiul drept francez
Art. 881 si
(Pothier, Oblig., I I , 204) cât şi în codul Calimach, cu toate
900.
că d u p ă mărturisirea lui Cujacius, unul din Sabinieni, ea nu
poate fi sprijinită p r i n motive serioase, d u p ă cum o recu­
noaşte însuş Graius în Institutele sale: „Et sane vis idonea
u
diversitatis ratio reddi potest . I n adevăr, d u p ă ce art. 881
din vechia legiuire a Moldovei, pune în principiu că condiţia
peste p u t i n ţ ă se socoteşte nimic şi că va luà nişiene, fără
împedicare, cele lăsate lui sub asemenea condiţie, apoi art. 900
din codul Calimach se grăbeşte a a d a o g ă că: „dacă testatorul
lăsând cuiva moştenire sau legatura, l-au însărcinat cu o glo-
bire ca să facă un l u c r u peste putinţă, sau împrotiva legilor,
sau într'alt chip necinstit şi prihănit, atuncea acest fel de
orânduire a testatorului nu are nicio putere şi moştenitorul
sau legatarul acela vo, luà fără oprire moştenirea sau h-
gatum". A r t . 737 şi 887 sunt redactate în acelaş sens. C p r .
Cas. rom. Bult. S-a I, a n u l 1876, p. 189. S'a decis chiar că
dispoziţiile codului Calimach n'au fost a b r o g a t e prin codul
actual (?). T r i b . Ilfov, Dreptul din 1891, No. 1.
C. Caraarea. Acelaş sistem t r e b u e admis şi în codul C a r a g e a ; căci, d u p ă
acest cod, n u m a i tocmelele făcute în potriva legilor şi a bu­
nelor m o r a v u r i fiind nule (art. 4, partea I I I , capit. 1), de
sigur că în privinţa testamentelor se aplica dreptul J u s t i n i a n .
Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1891, N o . 1. Vezi şi Degré,
Dreptul din 1884, No. 45, p. 356 şi din 1890, No. 7, p . 50.
Deoseb. între Codul Calimach a reprodus deci fu totul doctrina r o m a n ă ,
C. Calimach
lăsând de astă dată la o parte codul austriac, pe care 1-a
şi C. austriac.
a v u t de model, căci d u p ă art. 698 din acest cod, n u m a i con­
diţia rezolutorie, imposibilă sau ilicită, se consideră ca nescrisă,
iar acea suspensivă anulează testamentul (vezi suprà, p . 176,
ad notam, in fine), ceèace se vede admis în E n g l i t e r a (v. E r .
L e h r , Droit civil anglais, I, 499, p.. 372, ed. a 2-a, revăzută
de J. D u m a s ) şi în alte legislaţii d e . o r i g i n ă g e r m a n ă .
C. italian. Codul italian a păstrat însă distincţia ce Romanii făceau
între donaţiuni şi testamente, căci d u p ă art. 1065 din acest
 EFECTUL CONDIŢIILOR MORALE, ILICITE, ETC. — ART. 1008. 179

cu drept cuvânt criticată de autori ('j. In adevăr, încât pri­

veşte donaţiunile mai cu seamă, nu mai încape îndoială că
ele ar trebui să fie anulate, conform principiului general în­
scris în art. 1008, căci donaţiunea fiind un contract, trebue
să i se aplice principiile dela contracte.
In privinţa testamentelor, de asemenea, dispoziţia ex­
cepţională a dreptului francez nu poate fi justificată prin
nimic, căci astăzi nu mai este o dezonoare de a muri fără
2
testament, cum era altă dată la Romani ( ). Testamentele

cod, condiţiile imposibile, contrare legilor şi bunelor m o r a v u r i

anulează n u m a i donaţiunea, nu însă şi testamentul, în care
asemenea condiţii se consideră ca nescrise, si hanno per non
apposte. In privinţa testamentelor însă, art. 849 din codul
italian admite soluţia codului francez. Cpr. art. 792 C. spa­
niol, art. 1743 § 2 C. portughez, etc. Codul italian este însă
criticat de unii a u t o r i : „Este de mirat zice, între alţii, L a u ­
rent (Droit civil international, VI, 277, p. 473), că acest cod
să fi admis principiul tradiţional în privinţa testamentelor,
respingându-1 în privinţa donatiunilor, căci el se justifică tot
atât de puţin în privinţa testamentelor ca şi a donatiunilor".
Cât pentru codul german actual, el dispune prin art. 2171, C. german,
A r t 2 1 7 1
că legatul, care are de obiect o prestaţie imposibilă în mo- ' '
mentul devolutici succesiunei, sau oprită de lege în acel mo­
ment, nu produce niciun efect (ist unwirksam).
A r t . 482 din noul cod elveţian dela 1907, aplicabil în toată - elveţian.
c

A r t 4 8 2
Confederaţia cu începere dela 1 I a n u a r 1912, are u r m ă t o a r e a ' '
c u p r i n d e r e : „Este nulă orice dispoziţie grevata de sarcini şi
de condiţii ilicite sau contrare bunelor moravuri. Sunt însă
considerate ca nescrise sarcinile şi condiţiile lipsite de sens
sau vexatorii pentru t e r ţ i i " .
{') Vezi Vallabrègue, Revue pratique de droit frdncais, anul
1884, tom. 55, pag. 4 1 0 ; Laurent. Droit civil international,
VI, 277, 278, etc. '
2
( ) Marcadé, I I I , 4 8 1 : B a u d r y et Colin, op. cit., I, 6 9 : T h i r y , I I ;
291 ; L a u r e n t , Droit civil international. VI, 277, p. 473, şi
278, p. 474, etc.
I a t ă cum se e x p r i m ă în această privinţă, un a u t o r :
„Si la condition impossible est une simple erreur dans le
testament ou dans la donation, elle doit étre aussi une erreur
dans le contrat; s i e l l e annule le contrat, elle doit aussi annuler
la donation et ie testament. P a r exemple, quelle distinction
plausible peut-on admettre entre un legs fait à la condition
que le légataire p r e n d r a la lune avec la main, ou proférera
sur la place p u b l i q u e des paroles obscènes, et un contrat de
vente dans lequel l'acheteur s'est également soumis à ces con-
 GOPi CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. II. — ART. 1008.

făcute sub o condiţie imposibilă, ilicită sau imorală, ar trebui

deci sâ fie nule ca şi donaţiunile, iar averea legată sub astfel
de condiţii să se întoarcă la moştenitorii ab infestat, cu a t â t
mai mult, cu cât succesiunea ab infestat este astăzi regula
dreptului comun, care se bucură de favoarea legei, iar nu
1
testamentul, care este o excepţie ( ). Pentru a se justifica
această dispoziţie stranie, lipsită de logică şi contrară tuturor
principiilor, s'a zis că de câteori testamentul este făcut sub
o condiţie imorală sau ilicită, este ele crezut că această con­
diţie a lunecat din eroare în testament şi că, prin urmare,
ea trebue ştearsă ca nefiind expresia voinţei defunctului ("')..
Aceasta este atât de puţin adevărat încât mai totdeauna
testatorul declară nulă dispoziţia pentru cazul când condiţia
nu va fi îndeplinită. Prin urmare, el ştie ce face; el pune
anume condiţia şi ţine ca să se îndeplinească; şi, cu toate
acestea, legiuitorul francez o consideră ca nescrisă. Sub cu­
vânt de a se respecta voinţa testatorului, se calcă deci, din
3
contra, această voinţă, ceeace legea nu are dreptul să facă( ).
Legea trebue sau să menţie liberalitatea, sau s o anuleze şi,
fiindcă în specie, nu poate s'o menţie, testamentul trebue
să fie declarat nul, ca şi contractele (art. 1008).
Bine a făcut deci legiuitorul nostru de a eliminat din
cod art. 900 francez, şi această eliminare nu se datoreşte
unei inadvertenţe, ci a fost făcută anume, pentrucă s'a ţinut
socoteală de criticile ce se aduceau acestui text.
ditinos? Ne voit-on pas dans tous les cas, une volonté privée
de toute autori té, déshéritée de tonte puissance, p a r c e q u e l l e
se subordonne elle-mème à un fait ridicule ou immoral?
Comment surtout trouver place pour une distinction entre
le contrat et la donation entre-vifs, quand on songe que celle-ci
n'est pas a u t r e chose q u ' u n contrat?
Disons done que l'article 900 renferme une regrettable re-
miniscence de la doctrine absurde du droit romain, et que
e'est encore u n e hypothèse dans laquelle les auteurs du code
civil ont accepté le passe sans esprit de critique et sans dis-
cernement". Taulier, Théorie raisonnée du code civil, I V ,
p. 3 2 5 .
(*) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1876, No. 29, consid. dela
p. 229.
2
( ) Cpr, D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 16 bis IV', in fine ;
L a u r e n t , Droit civil international, V I , 277, p . 472,. etc.
8
( ) Cpr. L a u r e n t , Droit civil international, Vl, 2 7 7 , p. 4 7 3 .
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — A R T . 1008.

S a zis, uneori, că dispoziţiile ciudate ce se văd într'un

testament, pot ti efectul unei glume. Este straniu ca omul
să glumească când e vorba de moartea lui, sau când poate
el se găseşte pe [tatui morţei, şi La Bruvère a putut zice
cu drept cuvânt: que tonte plaisenterie chez un mourant est
hors de sa place. Spectacolul morţei este prea înfiorător,
zice cu drept cuvânt regretatul O. ( \ Stefanescu, pentru a
ne mai lăsa orice veselie în inimă (').
Din cele mai sus expuse rezultă că am răspuns de
mai nainte la întrebarea ce am pus. şi anume: la aceea de
a se şti dacă testamentul făcut sub o condiţie imposibilă,
imorală sau ilicită, trebue sau nu sa fie anulat; şi faţă cu eli­
minarea conştientă din codul nostru a art. 900 fr., răspunsul
nu poate fi decât afirmativ, căci altfel judecătorul şi inter­
pretul ar înfiinţa o excepţie şi o derogare dela dreptul comun,
pe care, de bună seamă, legiuitorul nostru a înţeles a le
respinge prin eliminarea acestui text din codul nostru; cu
.atât mai mult cu cât, la noi, n'aii existat şi nu există nici
astăzi consideraţiile politice, care au putut să motiveze o
2
asemenea dispoziţie excepţională în Franţa ( ). Apoi, în fa­
voarea acestui sistem, pe care l-am susţinut în totdeauna, se
mai poate trage argument şi din art. 5 C. civ., a cărui re­
dacţie este iarăş schimbată, căci acest text adaogă: „că nu
se poate deroga la legile care interesează ordinea publică
şi bunele moravuri nu numai prin convenţiuni, dar şi prin
dispoziţiuni particulare".
„Considerând, zice decizia menţionată în nota 2 a Cartei din

1
ţ ) C. C. Ştefânescu, Dreptul din 1879, No. 12 şi Probleme ju­
ridice, pag. 96. Cpr. Laurent, Droit civil international, VI,
277, p . 472.
2
( ) „Considerând, zice foarte bine Curtea din Bucureşti, că supri­
marea art. 900 fr., în faţa istoricului acestui text, în faţa
criticilor n e n u m ă r a t e ce i se făceau de întreaga doctrină fran­
ceză, şi în faţa regulei admisă că, în convenţiuni, condiţia
ilicită a t r a g e nulitatea întregei convenţii, această suprimare,
în legea noastră, n u se poate explica în mod mai plauzibil
decât în sensul că legiuitorul nostru a voit să părăsească sis­
temul francez, să admită sistemul preconizat de doctrină şi,
intrând în dreptul comun, să şteargă deosebirea între actele
cu titlu oneros şi cele cu titlu gratuit, etc.'* Dreptul din
1892. No. 27.
 COD. CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 1008.

Bucureşti, că această schimbare a a r t . 5 din codul civil n ' a r a v e à

absolut niciun sens şi nu s'ar putea explica nici î n t r ' u n fel, dacă.
nu i-am dà înţelesul ca legiuitorul, p r i n aceste cuvinte, a voit să.
vizeze donaţiunile şi testamentele, pe care le-a asimilat cu convenţiu-
nile, în cazul când ele ar cuprinde condiţii ilicite sau imorale, etc. ( ' ) " .

Prin urmare, atât donaţiunile cât şi testamentele, fa-

cute sub o condiţie imposibilă, imorală sau ilicită, vor fi
nule, conform principiului general inscris în art. 1008 din
2
codul civil ( ).
Cu toate acestea, chestiunea este foarte controversată
şi jurisprudents Curţei de casaţie decide în mod constant
că o clauză ilicită, contrară ordinei publice sau bunelor mo­
3
ravuri, cuprinsă într'un testament, se consideră ca nescrisă ( ).

1
ţ ) Dreptul din 1892, N o . 27. Vezi şi Dreptul din 1881, N o . 59,
consid. dela p a g . 4 7 8 . M a i vezi şi C. Iaşi, Dreptul din 1 9 0 8 ,
No. 11 (cu observ, noastră), consid. dela p . 8 6 . — V e z i însă
Cas. rom. ( B u l t . 1884, p. 266 şi 409), care zice că a r t . 5 din
codul civil se referă n u m a i la convenţii, nu însă şi la testamente.
2
( ) Vezi în acest sens, T r i b . Ilfov şi Prahova, Dreptul din 1876,
No. 29 şi din 1889, N o . 38 şi 8 2 ; C. Bucureşti, Dreptul din
1881, No. 59 şi din 1892, No. 2 7 ; T r i b . Brăila, Dreptul din 1 8 8 3 ,
No. 59 şi Or. judiciar din 1901, N o . 73 (cu observ, noastră).
T r i b . din Vaslui şi Tecuci, Dreptul din 1895, No. 74 şi din
1896, No. 1 4 ; C. Iaşi, Dreptul din 1907, No. 5 şi din
1908, No. 1 1 , 29 şi 68 (toate aceste decizii cu observ, n o a s t r ă ) ;
Or. judiciar din 1909, No. 6, p . 4 5 . Vezi şi minoritatea Curţei
Iaşi (C. N . Buzdugan), într'o afacere în care a m pledat noi
înşine, Or. judiciar din 1906, N o . 14, p . 107, 108. Vezi în
acelaş sens, C. C. Ştefănescu, Dreptul din 1879, N o . 12 (studiu
reprodus în Probleme juridice şi discursuri, p . 73 urm., B u ­
cureşti, 1906); D . K e b a p c i , Tr. teoretic şi practic de pro­
cedură civilă, I, p . 288 u r m . ; Petrescu, Testamentele, p. 356
u r m . şi 3 6 3 ; D . S. Neniţescu, Dreptul din 1895, N o . 2 0 ;
Gr. Pârvulescu, Dreptul din 1903, N o . 2 0 ; Tabacovici, Prime
elemente de drept civil, I I , 286, p a g . 197, 198 (Bucureşti,
1912), etc. —Vezi a s u p r a acestei chestiuni, tom. I al Coment,
noastre, p . 2 2 3 , nota 2 (ed; a 2-a); tom. I I I , partea I I , p . 4 6 5 ,
ad notam (ed. a 2 - a ) ; tom. V I , p . 4 1 , 4 2 ; tom. V I I I , p . 2 2 ,
text şi nota 3 , etc.
8
( ) Vezi în acest din u r m ă sens, Cas. r o m . şi C. Focşani, B u l t .
•S-a I-a, 1884, p . 266 şi 4 0 7 ; Dreptul din 1884, N o . 22 şi 4 7 ;
Bult. 1904, p . 366, 3 6 7 ; Bult. 1908, p a g . 818 şi Dreptul din
1908, No. 6 8 ; Bult. 1909, p. 290 şi Dreptul din 1909, No. 3 3
şi din 1910, No. 56 (cu nota d-lui S. Rădulescu); G. Iaşi,
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — ART. 1008. 183

Dar cine nu vede că, cu acest mod, se aplică art. 900 din
codul francez, pe care legiuitorul nostru 1-a eliminat cu drept
cuvânt. Lucrul este aşa de adevărat încât unele decizii au
mers până a zice ca eliminarea acestui text se explică prin
1
inutilitatea unei dispoziţii, care se subînţelege dela şinei ).
Auziţi argument; o dispoziţie excepţională şi deroga­
torie dela dreptul comun, criticată de toţi autorii, cu Mar­
cadé în frunte, pe care legiuitorul nostru 1-â urmat mai în
totdeauna, se înţelege dela sine! La asemenea argument nu
2
mai avem ce răspunde, şi condeiul ne cade din mână( ).
Singura excepţie, pe care o admite atât jurisprudenţa Cazul când
noastră cât şi cea străină, în care condiţia ilicită sau contrară ^"za'impvd-*
bunelor moravuri poate aduce anularea testamentului, este si"»» şi deter-
m 1 a 1 t a h
atunci când din natura si termenii dispoziţiunei rezultă, că " * " ) i a ] a ei

ceea ce a predominat in intenţia testatorului a fost îndepli­

nirea condiţiei, liberalitatea nefiind decât un mijloc pentru
a ajunge la îndeplinirea ei şi neputându-se menţine fără
dânsa decât nesocotindu-se în totul voinţa testatorului. Cu
alte cuvinte, testamentul va ii anulat numai atunci când
condiţia a fost cauza impulsivă şi determinantă a liberali-
3
tăţei ( ), ceeace se apreciază în mod suveran de judecătorii

Dreptul din 1895, No. 82 şi Cr. judiciar din 1901, N o . 14

(cu observ, noastră critică); T r i b . Ilfov şi 0 . Bucureşti, Dreptul
din 1891, No. 1 şi 17; T r i b . Botoşani şi Buzău, Cr. judiciar
din 1893, No. 38 şi din 1902, No. 1 5 ; Dreptul din 1902,
No. 17; C. Galaţi, Dreptul din 1902, No. 69 şi Cr. judiciar
din 1 9 0 3 , N o . 25 (cu observ, noastră); Idem, Dreptul din 1912,
No. 55, p . 4 3 8 ; T r i b . N e a m ţ u , Dreptul din 1907, N o . 8
(cu observ, noastră), etc. I n acelaş sens, A l . Degré, Dreptul
din 1884, N o . 4 5 ; din 1890, No. 7 şi din 1892, No. 3 8 ; G.
Meitani, Dreptul din 1901, N o . 82 şi din 1902, No. 1 1 ; Nacu,
Elemente de drept privat român. I I , p . 9 3 , etc.
<>) Vezi Cas. rom. Bult. S-a I-a, 1884, p. 267 şi 409.
2
( ) Vezi tom. VI al Coment, noastre, p . 42.
8
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1891, N o . 17; Cas. r o m . Bult. 1902,
consid. dela p. 1004 şi Dreptul din 1902, N o . 74, precum şi
Cr. judiciar din 1903, Xo. 1 (cu observ, noastră); Bult. 1909,
p. 290 şi Dreptul din 1909, N o . 3 3 . Cpr. şi T r i b . R o m a n a ţ i ,
Dreptul din 1903, N o . 77, etc, J u r i s p r u d e n ţ a franceză este în
acelaş sens. Cpr. Cas. fr. Sirey, 89. 1. 2 1 2 ; D . P . 90. 1. 206.
Vezi T. H u e , V I . 56, p a g . 8 6 ; A u b r y et R a u , V I I , § 692,
p. 2 9 0 : Demolombe, XVÌIT, 207. Cpr." Arntz, I I , 1 7 1 3 , 1718,
 COD. CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I . — A R T . 1008.

fondului ('). Ba nici aceasta nu este încă sigur, căci s a u

găsit autori care să conteste pană şi acest principiu.
Odată ce am expus adevăratele principii care, după noi,
cârmuesc condiţiile ilicite şi imorale în materie de donaţiuni
şi testamente, ne mai rămâne acum să examinăm condiţiile
care atrag nulitatea donaţiunilor şi testamentelor şi acele
care le lasă să subziste,
e- Şi mai înainte de toate, trebue să facem o observaţie
'f generală, care se aplică la toate condiţiile ce pot afecta o
- liberalitate, şi anume că : pentru a se decide dacă o con­
diţie trebue să fie considerată ca imposibilă, ilicită sau imo­
rală, se va aveà în vedere starea de lucruri existentă şi le­
gislaţia în vigoare în momentul când dispoziţia începe a-si
produce efectele sale. Deci, în privinţa donaţiunilor, se va
aveà în vedere momentul faeerei darului, iar în privinţa
2
testamentelor, momentul morţei testatorului ( ).
Se decide însă de unii că, pentru a se vedea dacă clauza
inscrisă într'un act juridic este sau nu contrară ordinei publice,
trebue să se aibă în vedere, în principiu, momentul când
se ridică dificultatea, iar nu epoca la care s'a petrecut faptul
3
juridic în litigiu ( ).
• in Jitie; T h i r y , II, 295, pag. 2 8 9 ; Planiol, I I I , 3034 u r m . ;
B a u d r y et Colin, op. cit., I, 73 u r m . — Vezi însă Ricci,
Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I . 334, p. 740, care
combate p ă r e r e a generală admisă de Borsari. Vezi şi Cas. rom.
Dreptul din 1910, No. 56, pag. 448. Această decizie p u n e în
principiu că condiţia ilicită, cuprinsă î n t r ' u n testament, fiind
considerată ca nescrisă, indiferent dacă cauza impulsivă şi de­
t e r m i n a n t ă a testatorului a fost liberalitatea sau condiţia pusă
de dânsul, este inutil ca instanţa de fond să mai intre în cer­
cetarea actelor şi faptelor din care s'ar fi p u t u t deduce acea
cauză determinantă, aşa ca Curtea de apel, nepronunţându-se
a s u p r a lor, nu comite nicio omisiune sau lipsă de motivare.
(') Cas. fr. Sirey, 1910. 1. 3 4 1 ; Pand. Period. 1907. 1. 188;
T r i b . Narbonne, Pand. Period. Î 9 0 6 . 2. 338. Cpr. P a n d . fr.
v° Don. et testaments, 108 u r m .
2
( ) Arntz, II, 1714; B a u d r y et Colin, op. cit., I, 117; A u b r y et
Rau, V I I , § 692, p. 2 9 0 ; Duranton, V I I I , 1 1 5 ; Demolombe,
X V I I I , 230; C. C h a m b é r v , D. P . 1 9 1 1 . 2. 196, 197; Cas. rom.
Secţii-unite, B u l t . 1902, p. 1003 şi Dreptul din 1902, N o . 74,
p. 6 0 2 ; Cr. judiciar din 1903, No. 1 (cu observ, noastră), etc.
8
( ) Vezi Capitant, Introduction à l'étude du droit civil, nota 1
dela p . 64. 65 (ed. a 2-a).
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — ART. 1008. 185

încât priveşte condiţiile imposibile, avem puţine de zis, Condiţii i m -

căci ele nu se întâlnesc mai niciodată in liberalităţi ('). In P " ' ' - sil>l1

rarele cazuri în care o condiţie fiziceşte imposibilă ar figura

întro liberalitate, se va examina dacă autorul, care a făcut
asemenea dispoziţie, avea mintea întreagă când a făeut-o.
căci dacă el n'ar fi avut mintea întreagă, liberalitatea va
2
ii nulă, în baza principiilor generale ( ).
Condiţia este fiziceşte peste putinţă când legile fi rei nu E x e m p l e de
iartă înipliiiirea ei (art. 878 C. Calimaeìi); când, de exemplu, 'Z^imJZ
voiu zice: îţi las atâta dacă vei bea toată apa mărei : dacă imposibile,
vei face o călătorie în lună: dacă vei trăi 500 de ani, sau
f
dacă vei atinge cerul cu degetul r ), etc., sau dacă îmi vei
face un monument trei zile după moartea mea, atunci când
i
efectuarea acestui monument ar cere un timp mai îndelungaţi ).
In toate aceste cazuri exista imposibilitate de fapt. Jîoinanii
dădeau aceste exemple, nu doar pentrucă ele figurau în tes­
tamente, ci pentru a face o mai mare impresie asupra ima­
ginaţiei şi pentru a arata o adevărată imposibilitate de fapt
de a îndeplini condiţia.
Potliier dădea ca exemplu de condiţie imposibilă, acea
de a face un triuughiu fără unghiuri, iar ca condiţie con­
trară bunelor moravuri, acea de a se primbla pe uliţă în
pielea goală [").
Dacă lucrul n'ar fi în sine peste putinţă, ci ar li peste Căzni când
to 1 fi
putinţa numai pentru unii, de exemplu : pentru donatar sau j^'^ ţ ib 1 ă

legatar, condiţia n'ar fi socotită ca imposibilă, tindea n u m a i pent™

unii.
Cât pentru chestiunea delicată de a se şti ce moment trebue Interpretarea
să aibă în vedere interpretul, când el caută a descoperi cu- legilor,
getul legiuitorului: momentul confecţionărei legei, sau acel al
aplicărei ei, vezi (xeny, Méthode d'interpretation et sources en
droit prive positi/, 9 9 , p. 2 3 3 .
(') Cpr. L a u r e n t , Droit civil international, VI, 277, p. 4 7 3 .
('-) T h i r y , II, 295, in fine, p. 2 9 0 ; Arntz, II, 171.1; Demolombe,
X V I I I , 206. Vezi sprà, p. 177, nota 1.
:!
() Instit. Justinian, De inutilibus stipulationibus, III, 19, § 11.
C) „Si quis ita institutus sit, si monumenlum post mortem tes-
tatoris in triduo proximo mortis ejus fecisset: cum monu-
mentum in triduo perfici non possit, dicendum erit condì-
tionem evanescere, quasi impossibilem''. (L. 6, Dig., De con-
ditionibus et demonstrationibus, 28, 1). Cpr. Maynz, Cours
de droit romain, I I I , § 387, p. 354, nota 2 3 (ed. a 5-a).
(•') Vezi Pothier. Oblig., II, 204, p. 95 (ed. Bugnet).
 186 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 1008.

Condiţii falşe, ceeace este posibil pentru unii este presupus posibil pentru
toţi (*). „Si ab eo stipulatus sit, qui efficere non possit, cùm
2
alio possibile sit, jure factam obligationem Sabinus scribit" ( ).
Tot ca imposibile trebue să fie considerate şi condiţiile
falşe, adecă întemeiate pe nişte fapte posibile, dar inexis­
3
tente în cauză ( ), precum ar fi, de exemplu : condiţia ele a
plăti o datorie' a testatorului, care n'ar aveà fiinţă.
Condiţia de a Condiţia de a nu face un lucru imposibil nu este o
nu tace un d i ţ i e imposibilă. Ea este o condiţie necesară, care nu
c o n
1
lucru impo- ' '
sibii. produce niciun efect asupra actului juridic. Exemplu : Iţi
dau atâta, dacă vei emancipa pe fiul d-tale, care actual­
4
mente are doisprezece ani ( ).
C. Calimacli. Condiţia poate să fie imposibilă nu numai fiziceşte,
Art. 879. j moraliceşte, şi art. 879 din codul Calimach dispune
a r

că: „condiţia este moraliceşte peste putinţă când împlinirea

ei fiind împrotiva legilor şi a bunelor moravuri, vatamâ
respectul sau reputaţia, ori sfiala cerşută dela un om".
Aceasta ne aduce a vorbi de condiţiile ilicite şi imo­
rale, adecă condemnate de legi şi de morala publică.
Condiţiile iii- Toate condiţiile ilicite sunt potestative, pentrucă îm-
m e s a u
C1
testative °" P £
P
P donatar legatar a face un fapt determinat.
Condiţiile eazuale nu sunt deci niciodată ilicite, pentrucă,
în aceste condiţii, îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimen­
5
tului prevăzut nu atârnă niciodată de voinţa părţilor ( ).
Condita con- După art. 1008, cum se vede redactat, s'ar părea că
trare legilor
de ordine p u -
condiţie
0
'
contrară oricărei legi
J
ar trebui să anuleze eon­
biică. venţia şi, după părerea noastră, chiar testamentul. Această
soluţie ar fi însă greşită, căci sunt legi dela care se poate

0 ) Cpr. L a u r e n t , X I , 4 3 7 ; D u r a n t o n , V I I I , 112; T h i r y , I I , 2 9 3 ;
Troplong, I. 2 2 6 ; B a u d r y et Colin, I, 120. — Vezi insă D e ­
molombe, X V I I I , 2 2 3 .
a
( ) L. 137 § 5 , Dig., De verborum oblig ationibus, 45, 1.
3
( ) Cpr. Troplong, I, 2 2 7 ; Demolombe, X V I I I , 2 2 7 ; M i c h a u x ,
Testaments, 1224 u r m . „Falsam conditionem. Cassius et Cailius
Sabinus impossibilem esse dixerunt, veluti: Famphilus, si quod
Titio debeo solverit, liber esto, si modo nihil Titio fuit de-
bitum". (L. 72 § 7, Dig., De conditionibus et demonstraţia-
nibus, 35, 1).
4
( ) Capitant, Introduction à l'étude du droit civil, pag. 3 2 3
(ed. a 2-a).
5
( ) Capitant, op. cit., p. 324.
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, E T C . — A R T . 1008. 187

deroga, iar altele dela care nu se poate deroga. Numai acele

condiţii vor atrage deci anularea liberalităţei, care vor ti con­
trare legilor dela care nu se poate deroga, şi ştiut este că
particularii nu pot deroga dela legile care interesează or­
1
dinea publică, adecă organizarea socială şi bunele moravuri! ).
„JVam quo3 facta Icedunt pietatem, existimationem, verecun-
diani nostrani et, ut generaliter dixerim, contra bonos mores
2
flunt, nec facere nos posse credendum est" ( ).
Ordinea publică cuprinde în sine şi bunele moravuri,Bunele mora-
T u n
imoralitatea fiind asimilată ilegalităţei, de câteori este vorba '
de a se aprecia validitatea unui act juridic if).
Legile care interesează ordinea publică, adecă organi- Legile care
zarea societăţei, sunt: legile politice, constituţionale, admi- o"^neTp u- Z

nistrative şi penale; cele care regulează starea civilă a per- biică.

soanelor şi determină capacitatea sau incapacitatea lor; dis­
poziţiile relative la instituţiile menite a determina capacitatea
sau incapacitatea lor; legile relative la succesiuni; acele care
regulează capacitatea de a dispune între soţi şi care hotă­
răsc partea disponibilă, etc. f).

(') încât priveşte chestiunea de a se şti ce se înţelege prin o r - C e se înţelege

dine publică şi bunele moravuri, vezi tom. I al Coment, noastre, prin ordine
.p. 224 u r m . (ed. a 2-a). „Ordinea publică, zice t r i b u n a l u l publica.
Ilfov, este interesata ori de câteori în mod necesar predomină
interesul social a s u p r a acelui individual. Această regulă se
aplică şi în ordinea economică, deşi ea poate varia d u p ă îm­
prejurările mediului în care are a se examina un fapt juridic,
fără ca să existe, în această privinţă, vreo regulă scrisă în
lege". Cr. judiciar din 1909, No. 10, p. 7 5 . Vezi a s u p r a or-
dinei publice şi bunelor moravuri, Capitant, Introduction à
Vétude du droit civil, p. 38 u r m . , iar în privinţa condiţiilor
imposibile, imorale sau ilicite, vezi acelaş autor şi acelaş op.,
p. 321 urm. (ed. a 2-a, Paris, 1904). Mai vezi a s u p r a prin­
cipiului de ordine publică sau de interes superior, (leny,
Méthode d interpretation et sources en droit prive positif, 175.
('-) L. 15, D i g . , De conditionibus institutionum, 28, 7.
s
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, pag. 226 (ed. a 2 - a ) . Cpr. e. german.
Planiol, I , 2 9 3 , in fine. Vezi şi a r t . 138 § 1 din codul german, Art. 1 3 8 § 1 .
care declară nul actul j u r i d i c ce ar aduce o atingere bunelor
moravuri (das gegen die guten Sitten verstosst).
4
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 227 u r m . Vezi a s u p r a or-
dinei publice observaţia ce a m publicat a s u p r a unei cărţi de
j u d e c a t ă a judecat, ocol. I I din Iaşi (Ve»pasian Erbiceanu),
in Cr. judiciar din 1902, N o . 17.
 188 COD. C I V . — C A E T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 1608.

L e g i l e de Nu numai legile de drept public, dar şi cele de drept

d r e p t privat
pot interesa privat pot să intereseze ordinea publică. Aceasta se va în­
ordinea p u ­ tâmpla de câteori dispoziţiile legei vor fi motivate printr'o
blică.
consideraţie de interes general, care ar fi compromis, dacă
1
particularii ar împedica aplicarea legei ( ).
Aşa dar, numai condiţiile contrare legilor care intere­
sează ordinea socială, vor anula donaţiunea şi, după părerea
noastră, chiar testamentul.
•Condiţiile con­ Cât pentru condiţiile contrare legilor de interes privat,
trare legilor
de interes care nu au raport decât la interesele particularilor dintre
privat. ei, ele nu vor produce acest efect, căci rezultă a contrario
din art. 5 0 . civ. că părţile sunt libere de a modifica prin
convenţii particulare legile care nu au raport decât la in­
2
teresul lor privat ( ). „Regula est juris antiqui, omnes licen-
3
tiam habere, his, qucv pro se introducta sunt, renuntiare" ( ).
Constrângerea In baza acestor principii, se consideră ca ilicite toate
libertăţei i n d i ­
vid uale. Art. condiţiile care ar impune o constrângere libertăţei indivi­
13 Constit. duale (art. 13 Constit.), restrângând sau desfiinţând în totul

drepturile ce aparţin individului, per quam jus libertcttis

4
infringitur ( ).

0) Vezi tom. I suscitat, p . 2 2 5 . (Jpr. Planiol, I, 2 9 1 .

2
( ) Vezi tom. I suscitat, pag. 230, 231 (ed. a 2-a) şi tom. V I I I ,
p. 703, text şi n o ' a 3 .
8
( ) L . 29, Cod, De pactis, 2, 3.
4
E x e m p l e de ( ) L . 71 § 2, D i g . , De conditionibus et demonstrationibus, 35,
condiţii con­ i . — Astfel, a r fi ilicită condiţia impusă unei persoane de a
trare sau ne-
trăi în cpmun cu alţii, ca una ce a r fi contrară libertăţei in­
contrare liber­
tăţei i n d i v i ­ dividuale (Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I ,
duale. 340, p . 765 şi Cas. Napoli, 9 Decembrie 1876, La Legge,
1877, 1, 232), după cum tot contrară acestei libertăţi a r fi
şi condiţia prin care s a r impune legatarului obligaţia de a-şi
fixà reşedinţa sa într'un loc determinat, fără a-1 puteà părăsi
vreodată (Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel, V I ,
No. 18, p . 2 0 5 , ed. C a r r é ; Ricci, op. cit., I I I , 3 4 1 , p . 7 6 7 ;
Pacifici-Mazzoni, op. cit., I I I , 132, p . 214 şi Cas. T u r i n , 3
Iulie 1874; Michaux, Testaments, 1265, 1266, etc.). — Con­
diţia de a şedea la un loc cu d â r u i t o r u l nu se consideră însă
ca ilicită; pe când, din contra; a r fi ilicită condiţia i m p u s ă
unei femei măritate de a t r ă i separată de b ă r b a t u l s ă u ; acea
i m p u s ă unui copil de a trăi separat de familia sa, etc. Mi­
chaux, op. cit., 1268, p . 195. Demolombe, X V I I I , 270, e t c . —
Este însă licită condiţia impusă legatarului de a nu şedea
î n t r ' u n loc determinat sau cu a n u m i t e persoane. Pacifici-Ma-
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — ART. 1008. 189

Iată cum se exprimă, în această privinţă, celebra de- Declaraţia

claraţie a drepturilor omului şi ale cetăţeanului, decretată ^ ^ „ " " ^ n
de Adunarea naţională în şedinţile memorabile dela 20, 21, 1789.
22. 24 si 26 August 1789, semnată de nenorocitul Ludovic
al XV Mea în ziua de 5 Octombrie 1789:
„Les homines naissent et demeurent l i b r t s et égaux en d r o i t . . .
„ L e but de toute association politique est la conservation des
droits naturels et imprescriptibles de l'homme ; ces droits sont la
liberte, la propriété, la sùreté et la resistance à l'oppression . . .
„ L a liberte consiste à pouvoir faire tout ce qui ne nuit pas
à a n t r u i ; ainsi, l'exercice des droits naturels de chaque homme n'a
de bornes que celles qui assurent aux autres membres de la société
la jouissance de ces mèmes droits; ces bornes ne peuvent ótre dé-
terminées que p a r la loi.
„ L a loi n'a le droit de défendre que les actions nuisibles à
la société. T o u t ce qui n'est pas défendu par la loi ne p e n t ótre
empèché, et nul ne peut ètre eontraint à faire ce qu'elle n'ordonne pas.
„ L a loi est l'expression de la volonté generale; tons les ci-
toyens ont droit de coneourir personnellement on p a r leurs réprésen-
tants à sa formation ; elle doit ètre la méme pour tous, soit qu'elle
protège, soit qu'elle punisse. Tous les citoyens étant égaux à ses
yeux, sont également admissibles à toutes les dignités, places et
emplois publics, selon leur capacitò, et sans autres distinctions que
celles de leurs vertus et de leurs talents, etc. (').

Condiţia de a îmbrăţişa sau de >t nu îmbrăţişa o c a - C o n d i ţ i e de a

riera sau o profesiune, precum ar fi : acea de avocat, medic, '"^f^
2
militar, etc., ar fi validă după unii ( ), şi ilicită după alţii ( ). brăţi.şa o ca- 3

nerS
Xu mai încape insă îndoială că condiţia de a nu îm- *
brăţişa nicio profesiune, sau de a îmbrăţişa o profesiune
ruşinoasă, precum ar fi, de exemplu, acea de a ţine o casă
4
de toleranţă, ar fi ilicită ( ).
Libertatea de conştiinţă fiind absolută .şi garantată prin Art. -23 Cons­
tituţie.

zoni, Istituzioni di diritto civile italiano, I I I , 132, p a g . 2 1 5 ;

Demolombe, X V I I I , 272. Cpr. L . 73, Dig., De conditionibus
et demonstrationibus, 35, 1.
1
C) Vezi E . B l u m , La declaration des droits de Vhomme et du
citoyen (texte avec commentaire) p a g . 4 u r m . (Paris et Mont­
pellier, 1902).
2
() Demolombe, X V I I I , 263 u r m . ; T r o p l o n g , I, 250 u r m .
8
() Laurent, X I , 4 4 3 ; Demante et Colmet de Santerre, I V , Iii bis
V I ; T. H u e , VI, 58, etc.
4
<) Mareadé, I I I , 3 8 4 ; Demolombe, X V I I I , 2 6 5 , 2 6 8 ; B a u d r y et
Colin, op. cit., I, 176; Michaux, Testaments, 1235, 1244.
 COD. C I V / — C A R T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I . — A R T . 1008.

Condiţiilepri-Constituţie(art. 23), trebue să decidem, de asemenea, că

Tlt0 a
7igie " orice condiţie contrară acestei libertăţi este ilicită şi, prin
re

urmare, anulează atât donaţiunea cât şi testamentul

Astfel ar fi, de exemplu, condiţia de a-şi schimba sau
de a nu-şi schimba religia* de a-şi creşte copiii în cutare
2
sau cutare religie, etc. ( ).
Condiţia de a Ce trebue să decidem în privinţa condiţiei impuse do­
s e face san d e , i • 1 A i • i jy j i*
a nu se face catarului sau legatarului de a se tace sau de a nu se face
preot. preot ori călugăr? Unii consideră această condiţie ca ilicită,
mai cu seamă din cauză că preoţii catolici neputându-se
căsători, condiţia de a se face preot ar condemnà pe do­
natar sau legatar la celibat, ceeace fatalmente l-ar împinge
3
la imoralitate ( ).
La noi, nu vedem, mai ales în privinţa preoţilor de
mir, pentru ce o asemenea condiţie ar fi ilicită, dacă dărui-
1
( ) Laurent, X I , 445.
2
( ) C p r . A u b r y et R a u , V I I , § 6 9 2 , pag. 2 9 1 ; D u r a n t o n , V I I I ,
4 0 ; T h i r y / l l , 2 9 4 ; Michaux, Testaments, 1233, 1234; Demo­
lombe, X V I I I , 2 6 1 , 2 6 2 ; Coin-Delisle, op. cit., a r t . 900, N o . 4 0 ;
Savignv, System des heutigen ròmischen RecMs, I I I , § 123,
N o . I V , p . ' 1 8 4 , 185 (ed. germ. din 1840); C. Colmar, Répert.
Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 160, nota 1; Curtea de apel din
T u r i n , Raccolta di giurisprudenza italiana, anul 1888, 2.
p. 505, etc. — Vezi însă T r o p l o n g , I, 2 5 5 .
Condiţiile Condiţiile contrare religiei sunt în genere considerate ca
contrare reli-
ilicite. Astfel, a r fi ilicită condiţia de a arde cadavrul testa­
ffiunei.
t o r u l u i sau de a-1 lăsa neînmormântat, ori de a-1 a r u n c a în
mare. O condiţie de asemenea n a t u r ă a fost impusă, prin tes­
t a m e n t u l său, de către E d u a r d I, regele Scotei, în 1307, d u p ă
cum ne atestă cronicarul francez Froissard. Vezi Michaux,
op. cit., 1290, p . 198, 199.
Dr. roman. L a R o m a n i se considera ea nescrisă condiţia de a î n m o r ­
mânta pe defunct cu hainele sale cele mai scumpe, cu juvaereie
sale, etc. ( L . 113 § 5, D i g . , De legatis, X X X , 1°; L . 40 § 2,
Dig., De auro argento, etc. 34, 2). Asemenea condiţii a r p u t e a
fi executate astăzi, ca o deferentă pentru memoria defunctului,
însă inexecutarea lor n ' a r aduce nulitatea legatului, pentrucă
astăzi, ca şi altă d a t ă ( C p r . L . 14 § 5, Dig., De religiosis et
sumptibus funerum, 1 1 , 7), ele n u au nicio putere obligatorie.
Michaux, op. cit, 1 2 9 1 , 1 2 9 2 ; Demolombe, X V I I I , 3 1 9 ; T r o p ­
long, I, 236, etc.
3
( ) C p r . Laurent, X I , 5 0 3 ; Marcadé, I I I , 484 bis; Demante I V .
16 bis VI; Michaux, op. cit., 1326, p . 1 9 1 ; Pacifici-Mazzoni,
Istituzioni di diritto civile italiano, V I , 132, p a g . 2 1 3 (ed. a 3-a),
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE. ILICITE, ETC. — ART. 1008. 191

torul sau testatorul n'ar fi exercitat nicio presiune asupra

1
conştiinţei celui gratificati ).
Chestiunea poate însă fi mai delicată în privinţa călugă- Căiug-ane.
rilor, din cauză că ei nu se pot căsători. ( V . infra, p. 1 9 8 ) .
In orice caz. s'a decis că este licită condiţia impusă Cond. de a nu
s e cai
legatarului, sub pedeapsă de a perde legatul, de a nu se \^ " ir

face călugăr (non accedere agii ordini monastici)^).

Tot ca ilicite vor fi considerate şi condiţiile, care ar Substituţie
însărcina pe donatar sau legatar de a conserva şi de a re- N ^ e x e c u t ^ e a
mite averea legată unei a treia persoane, ceeace ar constitui drepturilor
3
o substituţie fideicomisară oprită de lege (art. 8 0 3 ) ( ); acele ^l^Xlti?'
prin care s'ar impune donatarului sau legatarului de a nu
exercita drepturile sale civile sau politice; de a vota într'un
1 4
sens determinat, sau de a nu fi funcţionar publi ( ); con­
diţiile care ar deroga dela puterea părintească sau maritală,
dela tutelă, dela ordinea succesiunilor şi. în fine, dela toate
legile care interesează ordinea publica şi organizarea cor­
5
pului social ( \
într'un proces, care a făcut oarecare zvon. acel al C i n e r e a unei
anularei testamentului defunctului colonel Roznovanu, Curtea c,!otirea unui 0

din laşi a pus în principiu că este ilicită clauza prin care suveran
s t r a i R
testatorul. înzestrând cu patrimoniul lui o biserică, recu- '
noscutâ de lege ca persoană morală, pune acea biserică sub
privigherea, ocrotirea şi autoritatea excluzivă a Ţarului
Rusiei sau a reprezentantului său din ţară. scoţând-o astfel
de sub controlul şi autoritatea legilor şi instituţiilor româ­
neşti, atât în privinţa recrutărei şi munirei preoţilor, cât
şi a rânduelei slujbelor bisericeşti.
Tot ca ilicită şi contrară legilor de ordine publică a Schimbarea
o a l e n d a r u l U i
fost considerată în acest proces, clauza testamentară prin -

(') Cpr. Demolombe, X V I I I , 2 5 9 ; T r i b . A u d e n a r d e (Belgia).

Fiandre judiciaire din 1903, No. 4, pag. 58 şi Dreptul din
1909, No. 3 1 , p. 248 (cu observ, noastră).
(-) Curtea de apel din Catanzaro, La Legge din 1903, pag. 969.
3
( ) Miehaux, op. cit., 1285, p. 197.
C) Cpr. Marcadé, I I I , 4 8 4 ; Demante, I V . 16 bis V I ; D u r a n t o n ,
V I I I , 139; Demolombe, X V I I I , 237 u r m . : Miehaux, op. cit,
1230, 1 2 3 1 ; T h i r y , I I , 294. e t c . Vezi tom. V al Coment,
noastre, p . 137.
i " ) Cpr. L a u r e n t , X I , 446 u r m . ; Miehaux, op. cit., 1232. p. 1 9 1 :
Demolombe, X V I I I , 238, etc.
 192 COD. C I V . — C A R T E A III.—TIT. lì.—CAPIT. II.—ART. 1008.

care se opreşte în viitor schimbarea prin lege a calendarului

ortodox, cu privire la sfintele sărbători, chiar cu învoirea
Sinodului, care singur, după legea sinodală din 1872, este
chemat a păstra unitatea administrativă, disciplinară şi na­
ţională a bisericei ortodoxe, în cuprinsul Statului român.
Vânzarea In fine, tot ca ilicită a fost considerată, cu drept cu­
averei legate
prin reprezen-
vânt, clauza prin care se dispune că, în caz când p r i n t r o
tarea unei lege viitoare s'ar seculariza, fie în totul, fie în parte, mo­
puteri străine
şi depunerea
şiile legate de testator suszisei biserici, acele moşii să se
banilor în vândă prin intervenţia reprezentantului împăratului rusesc,
străinătate.
iar banii să se depue în Ilusia, şi cu procentele lor să se
întreţie biserica înainte; căci o asemenea dispoziţie îndeamnă
pe străini la călcarea legilor româneşti, fără niciun amestec
din partea autorităţilor şi organelor noastre publice
Oprirea în Ce trebue sa decidem în privinţa condiţiei prin care
mod absolut
de a înstrăina
donatarul sau legatarul ar fi oprit de a înstrăina sau ipo­
sau ipotecă teca averea dată sau legată ? Dacă această condiţie ar fi
averea dată
sau legată.
impusă întrun mod absolut, fără nieio limită sau restricţie,
2
nu mai încape îndoială că astăzi ( ) ea va anula atât do­
naţiunea cât şi testamentul, căci inalienabilitatea absolută
a bunurilor este contrară legilor de economie politică, care
voeşte ca aceste bunuri să circule din mână în mână.
^Considerând, zice foarte bine Curtea din Bucureşti, că deşi
în lege nu există vreun text formal, care să interzică inalienabili­
tatea bunurilor, totuşi din economia întregei legi, din p r i n c i p i u l
că capacitatea persoanelor de a înstrăina nu poate fi restrânsă
decât prin lege, din dispoziţiile excepţionale relative la inalienabi­
litatea fondului dotai, din art, 475 u r m . C. civil şi m a i cu s e a m ă
din principiile economiei politice, care cer liberul schimb al b u ­
nurilor, din toate acestea reesă în mod vădit că legiuitorul consi­
deră inalienabilitatea ca fiind contrară ordinei publice şi interesului
3
general" ( ).

1
( ) Vezi C. Iaşi, Dreptul din 1908, No. 68 (cu observ, noastră)
şi Gr. judiciar din 1909; No. 6.
T o t Curtea din Iaşi a decis însă că este licită clauza prin
care testatorul împedică orice amestec al ocârmuirel, adecă
al Statului, în averea sa. Dreptul din 1899, N o . 76 (cu o b ­
serv, noastră).
C. Caragea. 2
( ) Zicem: astăzi, pentrucă asemenea condiţie era licită sub codul
Caragea, unde niciun text de lege n'o opreà. Cas. r o m . B u l t .
1864, p. 325.
s
( ) Dreptul din 1892, No. 2 7 ; din 1 8 9 1 , N o . 17 şi din 1881
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — ART. 1008. 193

Dar daca proibiţia absolută de a înstrăina, cuprinsă Proibiţia t e m -

r e ,
într'o donaţiune sau un testament, este, după părerea tu- ^s ^f _ î t DU

turor, ilicită, ca fiind contrară interesului public a circu-nurile dăruite

lărei bunurilor, se decide însă de unii că proibiţia tempo- ^troremi
rară sau vremelnică de a înstrăina bunurile lăsate, ar fi
licită, decâteori ea ar aveà de scop garantarea unui interes
serios şi legitim, fie al dispunătorului, fie al unui terţiu, fie
al persoanei gratificate (donatarul sau legatarul). Asemenea
clauză ar fi deci valida, după aprecierea judecătorilor, de
câteori ea a fost inspirată prin motive serioase şi legitime
şi de câteori dispună torul n'a violat nicio lege sau vreun
principiu de ordine publică (*).

No. 5 9 ; C. Iaşi, Cr. judiciar din 1901, No. 14 (cu observ,

noastră); T r i b . P r a h o v a şi Ilfov, Dreptul din 1889, No. 38
şi 8 2 ; Dreptul din 1876, N o . 2 9 ; T r i b . Brăila, Dreptid din
1883, No. 59 şi Cr. judiciar din 1901, No. 73 (cu observ,
noastră); Cas. r o m . Bult. 1896, p. 170 şi Dreptul din 1896,
No. 1 9 ; Gas. fr. D. P . 97. 1. 5 1 ; Pand. Period. 99. 1. 219,
etc. Vezi şi numeroasele decizii italiene citate de Ricci, Corso
teorico-pratico di diritto civile, I I I , 342, pag. 770, nota 1
(ed. din 1907). Doctrina este în acelaş sens. Vezi Planiol, I,
2344 şi I I I , 3 0 4 2 ; T. H u e , I V , 84 şi V I , 6 3 ; A u b r y et
Rau, V I I , § 692, pag. 2 9 6 ; Demolombe, X V I I I , 292 u r m . ;
Laurent, X I , 4 6 0 ; B a u d r y et Colin, op. cit, I, 124; Répert.
Sirey, v° Condition, 343 u r m . ; T h i r y , I I , 2 9 3 , p. 2 8 7 ; Bartin,
Théorie des conditions impossibles, illicites, etc., p . 164 u r m . ;
Capitant, Introduction à Vétude du droit civil, p. 323, text şi
nota 4 (ed. a 2 - a ) ; Michaux, Testaments, 1298 şi toţi autorii.
(') C. Galaţi şi Iaşi, Dreptul din 1902, No. 6 9 ; Cr. judiciar
din 1903, No. 25 şi din 1904, No. 67 (ambele cu observ,
n o a s t r ă ) ; C. Bucureşti. Dreptul din 1907, No. 28 şi din 1908,
No. 5 5 ; T r i b . Vaslui, Dreptul din 1895, No. 7 4 ; Cas. fr. Pand.
Period. 1901. 1. 255 şi Dreptul din 1901, No. 6 0 ; Sirev,
1901. 1. 2 4 0 ; D. P . 1901. 1. 2 5 4 ; Demolombe, X V I I I ,
294 u r m . ; A u b r y et R a u , V I I , § 692, pag. 296; Pand. fr.,
v° Don. et testaments, 243 urm.; Répert. Sirey, v° Condition,
351 urm., 359 urm., 372 u r m . ; Troplong, I, 271 ; Bartin,
op. cit., pag. 172 u r m . ; T h i r y , II, 293, pag. 2 8 7 ; Pacifici-
Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 132, p. 2 1 5
(ed. a 3-a), etc. — In baza acestor principii s'a decis că este
licită clauza de neînstrăinare vremelnică inscrisă într'o dona­
ţiune sau testament, atunci când ea are de scop asigurarea
unei pensii alimentare donatarului sau legatarului. T r i b . Paris,
Pand. Period. 1900. 2. 84 şi 215.
 194 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. I I . — CAPIT. II. — A R T . 1008.

Această soluţie este însă arbitrară. In adevăr, dacă

oprirea vremelnică de înstrăinare poate, pană la un punct
oarecare, fi justificată, când are de obiect interesul dispună­
torului sau al unei terţii persoane, ea nu poate fi justificată
prin nicio consideraţie, de câteori este vorba de interesul
gratificatului, pe care o asemenea dispoziţie îl declară pentru
un timp oarecare incapabil, atunci când ştiut este că numai
legei aparţine de a mărgini într'un interes general capaci­
tatea persoanelor. Apoi, cine nu înţelege că a valida clau­
zele de neînstrăinare vremelnică este a deschide uşa arbi­
trarului, căci nu se vede care va fi limita unei asemenea
interdicţii. Ea putând fi stabilită pentru tot timpul vieţei
donatarului sau legatarului, această viaţă se poate prelungi
un timp îndelungat, în care bunurile vor fi scoase din co­
merţ, în detrimentul interesului obştesc. Deciziile care admit
o asemenea derogare dela dreptul comun, fără niciun text
de lege, sunt de o slăbiciune extremă. Ele ar puteà fi ca­
sate pentru lipsă de motivare, căci se mărginesc pur şi simplu
a afirma, şi a afirma nu este a dovedi.

„Considerând, zice o decizie a Curţei de casaţie din F r a n ţ a

(camera reclamaţiunilor), citată p . 193, nota 1, că proibita vre­
melnică de a înstrăina, stabilită în interesul legatarului pentru
motive de o înţeleaptă prevedere, este licită". "

Atât şi nimic mai mult.

Aşa dar, clauza de neînstrăinare, fie perpetuă, fie vre­
melnică, scoţind bunurile din comerţ, lezează interesul obş­
tesc. Prin urmare, o asemenea clauză fiind ilicită, va aduce
nulitatea donaţiunei sau testamentului, în care ea a fost
înscrisă (*).
ipotec. imobi- Dar, dacă s'ar admite, împreună cu jurisprudenţa si o
lului. Contro- * ' '
versa.
(') Cpr. T. H u e , I V , 85 u r m . : B a u d r y et Colin, op. cit., I,
128, 129; L a u r e n t , X I , 460 u r m . , 4 6 4 ; Planiol, I, 2 3 4 7 ;
Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I , 342, p . 7 7 1 ,
7 7 2 ; T r i b . Tecuci şi Dorohoi, Dreptul din 1896, No. 14 şi
Cr. judiciar din 1904, No. 1 (cu observ, noastră, sentinţă
infirmată fără cuvânt de Curtea din Iaşi), etc. Vezi a s u p r a
acestei chestiuni articolul ce a m publicat în Cr. judiciar din
1901, No. 72 şi în Revista de drept şi sociologie, a n u l 1901,
tom. I I , p. 361 u r m . Vezi şi tom. I I I , partea I, al Coment,
noastre, p. 235 u r m .
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — ART. 1008. 195

parte din doctrină, validitatea clauzei de neînstrăinare vre­

melnică, oprirea de a înstrăina n'ar împedica, în genere, pe
donatar sau legatar de a ipoteca imobilul dăruit ori legat,
sau de a constitui alte drepturi reale asupra lui (servitute,
uzufruct, etc.), pentrucă această clauză derogând, în specie,
dela o lege de ordine publică, este de strictă interpretare
şi trebue strict mărginită la limitele ei (').
Oprirea de a înstrăina ar cuprinde însă şi pe acea de Dispunerea
bu p nn
a dispune prin testament, căci dacă voinţa dispunătorului ™ ™j^ t t t

a fost ca el să-şi rezerve dreptul de reîntoarcere (art. 825), Controversă,

este evident că scopul său nu s'ar atinge dacă donatarul ar
2
puteà să dispue prin testament de lucrurile dăruite ( ).
O clauză, care se apropie de acea a inalienabilităţei, Clauza prin
6
este clauza prin care se declară neurmăribile bunurile dă- ^ăralteTau
3
ruite sau legate [ ). Curtea de casaţie din Franţa a decis legate sunt d e ­
cl r
ca, în cazurile excepţionale, în care clauza de inalienabili- mâH ae" " b

tate este validă, această clauză atrage, pe cale de conse­

4
cinţă, neurmărirea bunurilor dăruite sau legate ( ).
Ce trebue să decidem deci în privinţa clauzei, prin
care dispunătorul, fără a interzice înstrăinarea bunurilor
dăruite sau legate, s a r mărgini a le declara neurmări­
bile? Asemenea clauză va fi, în principiu, considerată ca
ilicită, cel puţin în privinţa imobilelor, căci interesul general
cere ea ele să rămâe în comerţ f i . Cu toate acestea, ches­
tiunea este controversată în Franţa şi jurisprudenţa admite
acolo validitatea acestei clauze, cel puţin în privinţa credi-

( M Laurent, X I , 4 6 8 ; P a n d . fr., vo cit., 2 5 6 ; Cas. fr. decizie

citată p. 193, nota 1. - Contrà: Demolombe, X V I I I , 298.
C-) L a u r e n t , X I , 4 6 ' ) ; Demolombe, X V I I I , 2 9 9 ; Pand. fr., v° cit,
257. — Contrà: Cas. fr. Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs,
1735, nota 1 şi Sirey, 38. 1. 634.
3
( ) A r t . 408, 2° din procedura civilă permite de a se d ă r u i de- Art. 408. Pr.
e i 7
biterului o rentă viageră sub condiţia de a nu puteà fi ur- -
mărită.
4
( ) Cas. fr. Sirey, 6 3 . î. 4 6 5 ; D. P . 64. 1. 494. Cpr. B a u d r y et
Colin, op. cit, I, 131 ; A u b r y et Rau. V I I , § 692, p. 297, etc.
:
{"') Cpr. B a u d r y et Colin, op. cit., I, 132; L a u r e n t , X I , 472;
Cas. belg. Sirey, 80. 2. 108. Cpr. C. Riom şi Montpellier,
I). P. 47. 2. 1 2 2 ; I). P . 6 5 . 1. 24. — Contrà: Troplong, I.
2 7 2 ; A u b r v et R a u . V I I , § 692, p. 297. Cpr. Demolombe,
X V I I I , 311.
 196 COD. C I V . — C A E T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — A E T . 1008.

torilor donatarului sau legatarului anteriori donaţiunei sau

deschiderei legatului (*).
Cererea sepa- Autorii se întreabă dacă este validă condiţia prin care
raţiei de pa- testatorul ar opri pe creditorii săi de a cere separaţia patrimo-
trimonii.
niului defunctului de acel al moştenitorilor săi (art. 761 urm.).
Răspunsul trebue să fie negativ, pentrucă nu aparţine tes­
tatorului de a modifica, după plăcerea sa, drepturile credi­
2
torilor săi, în dauna lor ( ).
Legatarii. Chestiunea este însă controversată, cel puţin în pri­
3
vinţa legatarilor ( ).
Condiţia de a Se întâmplă uneori ca dispunătorul, făcând un legat
n u atao e3
t ^ * " unui moştenitor sau unui străin, să impue legatarului con-
c i a n z ă p e n a l ă , diţia de a nu ataca testamentul, adăogând că legatarul va
fi lipsit de beneficiul legatului, dacă nu va respecta această
condiţie. Se înţelege că asemenea clauză va fi validă în
principiu, dacă dispoziţiile cuprinse în testament sunt licite,,
fiindcă ea tinde la menţinerea voinţei testatorului, şi testa­
torul are dreptul de a voi, de oarece voinţa sa face lege,
4
de câteori această voinţă este exprimată în mod legal ( ).
(') A r g u m e n t din art. 581 P r . civ. fr. (eliminat la noi). C p r .
A r n t z , I V , 1647, p . 2 4 8 ; T r o p l o n g , I, 2 7 1 , 272.
2
( ) Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I , 346 ter,,
p. 7 8 1 . Vezi şi alţi autori citaţi în tom. I I I , partea I I , al
Coment, noastre, p. 716, nota 2 (ed. a 2-a).
8
( ) Vezi tomul suscitat, p . 716, text şi nota 4.
4
< ) L a u r e n t , X I , 474, 483 u r m . ; Demolombe, X V I I I , 278 u r m . ;
P a n d . fr., v° Don. el testaments, 316 u r m . ; Cas. fr. D . P .
75. 1. 453, 454. Cpr. T r i b . şi C. Iaşi, Cr. judiciar din 1902,
No. 45 şi din 1906, N o . 14; Cas. fr. Sirey, 1908. 1. 190 şi
Cr. judiciar din 1908, No. 49, p . 392 (cu observ, n o a s t r ă ) ;
C. Bourges, D . P . 1 9 1 1 . 2. 333 şi Dreptul din 1912, No. 57
(cu nota d-lui S. Rădulescu). Vezi tom. I I I , p a r t e a I l - a , al
Coment, noastre, p . 855, text şi nota 3, p. 882 şi 890, nota 2,
precum şi tom. X , p. 218, nota 3. Mai vezi tom. V I , p . 257,
text şi nota 3 . Vezi a s u p r a clauzelor penale cuprinse î n t r ' u n
testament, o consultaţie a noastră, publicată în Dreptul din
1901, No. 78, p. 758, şi concluziile depuse de noi în afacerea
A l . D e l i m a r c u cu E p i t r o p i a Sf. Spiridon din Iaşi, p u b l i c a t e
în Cr. judiciar din 1902, No. 4 5 . — Curtea de casaţie a decis
în această din u r m ă afacere, în care a m pledat noi înşine
a t â t înaintea instanţelor de fond cât şi înaintea Curţei su­
preme, că clauza penală înscrisă î n t r ' u n testament, ca orice
alta dispoziţie testamentară, este susceptibilă de interpretare.,
 EFECTUL CONDIŢIILOR MORALE, ILICITE, ETC. — ART. 1008. 197

„ Paterfamilias uti legassit super pecunia tutelare sua, ita

jus esto"' (').
(Jlauz-a penala înscrisa într'un testament îşi va produce
deci efectele sale, de eàteo ri ord ìiea publică nu este la
2
mijloc ( ).
De câteori însă testamentul va cuprinde dispoziţii ili­
cite, de atâteaori clauza accesorie de a respecta testamentul
3
va cădea împreună cu întreaga dispoziţie ( ).
Astfel, legatarul va puteà, cu toată clauza penală, să Cazul când
atace testamentul care ar cuprinde o dispoziţie ilicită, de ^ „ ^ ^ f o
4
exemplu: o substituţie fideicomisară (art. 803) ( ), sau o dispoziţie
5 l h c i t a etc
dispoziţie făcută unei persoane incapabile ( ). El ar putea, ' *
de asemenea, să-1 atace pentru sugestiune sau captaţiune,
pentrucă înţeleasă altfel, clauza penală ar aveà de scop în­
6
lesnirea fraudei ( ).
In fine, pentru ca o clauză penală, înscrisă într'un Cazul când
e s t a m e n t u l
testament, să-si poată produce efectele sale, treime ca dis- *
7
•> l I " _ ataca rezerva
poziţiile cuprinse în el sa nu atace rezerva moştenitorilor moştenito-
7 n l o r
neapâraţi ( ) şi ca testamentul să nu fie anulabil pentru vicii '
spre a se stabilì care a fost intenţia testatorului, când a in-
scris această clauză în testament, şi această interpretare, fiind
de a t r i b u t u l suveran al instanţelor de fond, scapă de sub con­
trolul Curţei de casaţie. Bult. 1910, p. 1345 şi Dreptul din
1910, No. 8 3 (cu observ, noastră).
C) Legea celor 12 table, t a b l a 5 § 1.
2
() Cpr. A u b r y et Rau, V I I , § 692, pag. 2 9 5 ; T h i r y , I I , 294,
p. 2 8 8 ; Cas. T u r i n , 22 Decembrie 1893, Il Foro italiano
(Roma), 1894. 1. 546.
s
() C. Bucureşti, Dreptul din 1894, No. 40, p. 322.
C) Cpr. L a u r e n t , X I , 4 7 5 ; Demolombe, X V I I I , 187 şi 2 8 3 ;
B a u d r v et Colin, op. cit., I, 140; T r o p l o n g , I, 2 6 4 ; A u b r v
et R a u , V I I , § 692, pag. 2 9 5 ; C. Nancy, Sirev, 72. 2. 7 1 ;
D. P . 72. 2. 164: C. Douai, D. P . 76. 2. 8 3 , etc.
(•'') L a u r e n t , X I , 4 7 6 ; Demolombe, XA'III, 2 8 4 ; A u b r y et Rau,
V I I , § 692, p . 2 9 5 ; B a u d r y et Colin, I, 1 4 0 ; Cas. fr., Répert.
Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 185, 1°, etc.
(°) Cas. fr. D. P . 5 5 . 1. 2 5 7 ; Sirey, 5 5 . 1. 7 0 2 ; T h i r y , II, 294.
p. 288. — D a c ă l e g a t a r u l a parvenit să anuleze testamentul,
clauza penală va r ă m â n e fără efecte; dacă, din contra, testa­
mentul a fost menţinut, clauza penală îşi va produce toate
efectele sale. T h i r y , loco cit.
{") Cpr. Cas. fr. Sirev, 69. 1. 125. Mai vezi Ricci, Corso teorico-
pratico di diritto civile. I l i , 353 bis şi deciziile italiene citate
 198 COD. CIV. — C A E T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 1008.

de forma, formele testamentelor fiind prescrise de lege sub

1
pedeapsă de nulitate (art. 886) ( ). „ Testamenti factio non
2
privati sed publici juris est" ( ).
Validitatea Condiţia de a se căsători, impusă donatarului sau le-
C d a
se c88itori g'atarului, este generalmente recunoscută ca validă, dacă
Coutroversă. nicio împedicare nu există din partea celui gratificat,
3
pentrucă, în sine, căsătoria are un scop nobil ( ). „Le ma­
ria g e est une chose sainte, ziceà Furgole; les conditions qui
4
y invitent ne doivent pas étre rejetées" ( ).
Călugări. Condiţia de a se căsători, impusă unui călugăr, ar fi
5
însă ilicită, pentrucă canoanele îl opresc de a se însura ( ).
de acest a u t o r ; T r i b . şi C. Paris, D . P . 9 5 . 2. 1 1 5 ; C. B o u r ­
ses, D . P . 1 9 1 1 . 2. 3 3 3 şi Dreptul din 1912, No. 57, p. 4 5 6 ;
Planiol, I I I , 3 3 9 5 ; Michaux, Testaments, 1 3 0 1 ; B a u d r y et
Colin, op. cit., 135 u r m . ; L a u r e n t , X I , 4 7 9 ; A u b r y et R a u ,
V I I , § 692, p a g . 295, etc. Vezi şi Bevue trimestr. de droit
civil, tom. I X , anul 1910, p. 460, N o . 8 şi p . 866, No. 6.
(') B a u d r y et Colin, I, 140; L a u r e n t , X I , 4 8 2 ; Demolombe,
X V I I I , 2 8 5 ; A u b r y et R a u , V I I , § 692, p a g . 2 9 5 ; Massé-
Vergé, I I I , § 464, p . 181, nota 14, in fine; Troplong, I, 2 6 6 ;
Cas. fr. D. P . 5 8 . 1. 2 5 ; Sirey, 5 8 . 1. 173, etc.
2
( ) L . 3, Dig., Qui testamento facere possunt, 28, 1.
s
( ) Demolombe, X V I I I , 2 5 1 ; T h i r v , I I , 294, p . 2 8 6 ; A u b r y et
Rau, V I I , § 692, p. 292, 2 9 3 ; Michaux, Testaments, 1240,
1346; Larombière, Oblig., tom. I I , art. 1172, No. 2 7 ; R é p e r t .
Sirey, v° Condition, 2 2 4 u r m . ; Gas. fr. Sirey, 32. 1. 4 4 ; T r i b .
Audenarde, Fiandre judiciaire din 1903, N o . 4, p a g . 58 şi
Dreptul din 1909, N o . 3 1 , p. 248 (cu observ, noastră).—Contrà:
L a u r e n t , X I , 4 9 5 ; Demante, I V , 16 bis V I ; T . H u e , V I , 5 9 .
Condiţia d e a T o t ca licită este considerată, d u p ă unii, şi condiţia de a
se căsători cu se căsători cu o persoană a n u m e determinată, dacă acea per­
o persoană
soană nu este r u d ă cu gratificatul în g r a d u l oprit de lege şi
anume deter­
minată. Con­ dacă ea n'a fost lovită de o condemnare penală sau n u a r e
troversă. m o r a v u r i rele. Vezi Demolombe, X V I I I , 252, 2 5 5 ; T h i r v ,
II, 294, p . 2 8 6 ; Répert. Sirey, v° cit., 2 2 8 u r m . , 236 şi a u ­
torităţile citate acolo. Cpr. L . 6 3 § 1 şi 71 § 1, D i g . , De
conditionibus et demonstrationists, 35, 1, precum şi a r t . 8 8 4
C. Calimach (700, in fine C. austriac), care admit aceaş so­
l u ţ i e . — Contra: L a u r e n t , X I , 4 9 9 ; Taulier, Théorie raisonnée
du code civil, I V , p . 3 2 3 ; T. H u e , V I , 5 9 ; C. Bastia, Répert.
Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 136. Vezi în această privinţă o b ­
servaţia ce a m p u b l i c a t a s u p r a unei sentinţe a T r i b . din
Brăila, în Cr. judiciar din 1 9 0 1 , N o . 7 3 , p . 6 1 3 .
4
( ) C p r . art. 8 8 5 , 886 C. Calimach.
6
( ) Cpr. Demolombe, X V I I I , 2 5 1 , in fine. Vezi şi suprà, p . 1 9 1 .
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — A R T . 1008. 199

Condiţia absolută de a nu se căsători, de non nuben- Cond. de a nu

do... si non nupserit, era considerată ca ilicită la Komani-rf 6
e ă s â t o
" \
1 7
, Dr. roman şi
şi în legislaţia noastră anterioară, iară a se distinge dacă dr. r e c h i u .
ea era impusă unui bărbat sau unei femei (').
Astăzi chestiunea este controversată. In adevăr, unii Dr. actual,
2 C o n t r o v e r s a
consideră asemenea condiţie ca licită ( ), iar alţii o consi- -
dera, cu drept cuvânt, ca fiind contrară bunelor moravuri,
pentrucă deşi celibatul nu are în sine nimic imoral, totuşi
morala şi ordinea publică nu pot tolera ca asemenea con­
diţii să fie impuse unei persoane, în contra voinţei sale.
Apoi, o asemenea condiţie ar împinge pe donatar sau le­
3
gatar la concubinaj, ceeace este o imoralitate ( ).
Condiţia absolută de a nu se căsători ar fi însă licită,
după părerea generală, dacă acela căruia ea a fost impusă
a trecut vârsta de a se căsători f ) .
Am zis că condiţia absolută de a nu se căsători, i m - C o n d . de a n u
pusă unui donatar sau legatar, este ilicită. Tot astfel trebue a e o â t ^ c o n -
să fie considerată şi condiţia de a nu se căsători decât cu simţimântui
5 6 u n u i ter lu
consimtimântul unui tertiu ( ), arbitraţii Titii ( 1 afară de * *
(') ..Insărcinându-se moştenitorul sau legatarul ca să n u se în- C. Calimach.
A l t 8 8 7 -
soţească, când va veni în vârstă legiuită, zice art. 887 din '
codul Calimach (700 C. austriac), atunci această condiţie se
socoteşte ca nimic". Cpr. L. L. 22 şi 79 § 4 ; L . 72 § 5, Dig.,
De conditionibus et demonstrationists, 35, 1. Vezi ş i art. 850 C. italian.
A r t 8 o 0 -
§ 1 din codul italian, care declară contrară legei condiţia care '
ar împedica atât p r i m a căsătorie cât şi pe cele ulterioare
(tanto le prime nozze, quanto le ulteriori).
2
( ) Favard de Langlade, Répert., v° Don. entre-vifs, S-a I, § 2,
No. 2 u r m . ; Chardon, Du doi et de la fraude, 597 urm.,
p. 477 (ed. belg. din 1835). Cpr. G . Caen, Pand. Chron., V
(anii 1 8 7 0 - 1 8 7 7 ) , 2, p. 175.
8
( ) L a u r e n t , X I , 4 9 6 ; Demolombe, X V I I I , 2 4 0 ; Demante, I V ,
16 bis V I ; Marcadé, I I I , 3 8 4 ; A u b r y et R a u , V I I , § 692,
pag. 2 9 1 ; Masse-Verge, I I I , § 464, pag. 177, text şi nota 8;
D u r a n t o n , V I I I , 120; Thiry, II, 2 9 4 : Répert. Sirey, yo Con­
dition, 2 4 3 ; Michaux, op. cit., 1237; T . Hue, VI, 5 9 ; T r o p ­
long, I, 237. Cpr. Planiol, I I I , 3 0 4 1 , in fine. Vezi şi T r i b .
Brăila, Cr. judiciar din 1901, No. 73 (cu observ, noastră).
4
( ) Demolombe, X V I I I , 2 4 0 ; T r o p l o n g , I, 237. — Vezi însă
L a u r e n t X I , 496.
G ) L a u r e n t , X I , 500; Demolombe, X V I I I , 244 u r m . ; T h i r y , I I ,
2 9 4 ; Répert. Sirey, v o Condition, 253 şi autorităţile citate acolo.
G) L. 72 § 4, Dig-, De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1.
 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . II. — A R T . 1008.

cazul când acest terţiu ar fi tatăl sau mama persoanei gra­

4
tificate ( ). Este, în adevăr, de esenţa căsătoriei ca ea să fie
rezultatul liberei voinţe a părţilor, ne quod omnino nuptiis
impedimentum inferatur, după cum se exprimă legea ro­
2
mană ( ).
Condiţia de a, Condiţia de a nu se căsători înaintea unui timp oare-
S care
°rTairitea unui i de exemplu : înaintea vârstei de 30 sau 40 de ani, ar
timpoarecare.fi însă licită, dacă timpul, în care căsătoria ar fi oprită,
3
n'ar fi prea lung, căci o oprire indefinită ar fi ilicită ( ),
soluţie care era admisă şi la Romani
Condiţia i m - Condiţia de a nu se căsători, impusă unui văduv sau
P1
raduT.U1 u n e
* văduve, si uxor nuptui se post mortem mariti non
5
collocaverit ( ), a dat loc, în dreptul actual, la dificultăţi.
Dr. roman. Jurisconsulţii romani declarase mai întăi asemenea
clauză ilicită, afară de câteva excepţii introduse în favoarea
6
copiilor ( ). Sub împăratul August, văduvia ne mai fiind
însă considerată ca demnă de favoare, legea Iulia Miscella
permite femeilor, cu toată condiţia de văduvie impusă de
bărbaţii lor, de a se căsători în anul încetărei lor din viaţă,
jurând însă că această căsătorie nu are de scop decât naş­
7
terea de prunci ( ). Jurământul prescris de această lege ne-

!
( ) T h i r y , loco cit; Demolombe, X V I I I , 2 4 6 ; T. Hue, V I , 59,
-
pas . 9 0 ; Répert. Sirey, v° cit-, 256 u r m . ; Troplong, I, 2 4 1 ;
Gas. fr. D. P . 8 3 . 1. 147; Sirey, 84. 1. 2 5 . — Contrà: L a u ­
rent, X I , 500.
2
( ) L . 72 § 4, Dig., De conditionibus et demonstralionibus, 3 5 , 1.
8
( ) Demolombe, X V I I I , 2 4 3 ; L a r o m b i è r e , Oblig., tom. I l , art. 1172,
1173, No. 3 3 ; D u r a n t o n , V I I I , 122; Répert. Sirey, v° Con-
dition, 2 5 2 ; Coin-Delisle, Don. et testaments, art. 900, No. 3 1 ,
p. 74, etc.
4
( ) L. 72 § 5, D i g . , loco cit.
6
( ) L . 1, Cod, De indicta viduitate et lege Iulia Miscella tol-
lenda, 6, 40.
6
( ) L . 62 § 2, Dig., De conditionibus et demonstralionibus, 3 5 , 1-
7
Cauţiunea ( ) In caz când căsătoria nu aveà loc în a n u l întâi al văduviei,
Mufiana. condiţia de a nu se căsători de al doilea subzista în t o a t ă
puterea sa, şi femeea l e g a t a r ă nu puteà să ceară sau să păs­
treze legatul decât sub Condiţia de a d à cauţiune că n u se
va recăsători (cautio Muciana). L e g e a I u l i a Miscella şi cau
ţiunea Muciană sunt însă a b r o g a t e de Justinian, atât în pri
vinţa femeilor cât şi a b ă r b a ţ i l o r . „Ne tamen qucedam am~
biguilas simplices animos moveat, etiam expressim sancimu
 EFECTUL CONDIŢIILOR IMORALE, ILICITE, ETC. — ART. 1008. 201

fiind ìnsìi decât o ocazie de sperjuniri. Justinian îl abrogă

prin legea 2, Cod, De indicta viduitate, etc., 6, 40 (M. Mai
târziu însă, sub înrîurirea ideilor creştinismului, acelaş îm­
părat declară ilicită condiţia de văduvie, prin Novella 22.
capit. 43 şi 44, soluţie care trecuse atât în dreptul vechili
ă
francez ( ), cât şi în codul Calimach; căci iată cum se ex­
primă vechiul legiuitor al Moldovei în partea finală a
art. 887 (700, in medio C. austriac): „însărcinanclu-se vă- c. c a l i m a c h .
Art 88 -
duvoiul sau văduva ca să nu se însoţească, atunci are pu- ' '
3
tere această condiţie" ( ).

legem Iuliam Miscellam et senatusconsultum, quod circa earn

factum est, necnon Mucianam cautionem, qu<e super talibits
nuptiis introducta est, non solum in fceminis, sed etiam in
masculis cessare''. (L. 3, Cod, De indicta viduitate, etc., 0, 40).
(') .. Ambiguitales legis Iulicr Miscelhv generali lege tollentes,
nullum concedimws fieri juramentum secundum prmdictam
legem". (L. 2, ab initio, Cod, loco cil.).
2
( ) Vezi T h i r y , II, 294, pag. 280. In dreptul intermediar (legea Dr. interme­
f l i a r ir
din 17 nivòse, anul II). condiţia de viduitate era însă consi- -
derată ca ilicită. Vezi T h i r y , loco cit.
s
( ) Este însă de observat că codul Calimach nu face nicio deo- Deoseb. între
sebire între văduvul sau văduva, care are sau nu are copii, pe C. Calimach
?1 ( a u s t r i a ( !
când art. 700 din codul a u s t r i a c dispune că văduvul care are • -
unul sau mai mulţi copii (wenn sie Ein oder mehrere Kinder
hat), sunt singuri obligaţi a se supune condiţiei de a nu se
căsători; căci altfel, tot d u p ă acest text, se considera ca nea­
venită condiţia care opreşte pe moştenitor sau legatar de a
se căsători, chiar în u r m a majorităţei sale. In fine, acest text
a d a o g ă că se poate i m p u n e în mod valid legatarului sau moş­
tenitorului condiţia de a se căsători cu o persoană anume
determinată. Cpr. art. 884 C. Calimach. Vezi a s u p r a textului
menţionat din codul austriac, Mattei, / paragrafi del codice
civile austriaco avvicinati dalle leggi romane, francesi e sarde,
I I I , p. 412 u r m . (Venezia, 1853); Stubenrauch, Commentar
zum osterreichischen allgemeinen bilrgerlichen Gesetzbuche, I,
p. 892 u r m . (ed. a 8-a, W i e n , 1902).
Soluţia codului austriac, privitoare la văduva sau văduvul Cazul c â n d
re
care a r e copii, este admisă de unii şi în F r a n ţ a , căci în cazul văduvul ţ
U ) p i l o n
când exista copii din p r i m a căsătorie, se decide că este v a - °* ,
. , „ , V . „ , versa in O.
u d a condiţia (ie văduvie impusa de soţul donator sau testator francez.
în interesul copiilor, şi neavenită când nu există copii, ea ne-
fiind, în acest din u r m ă caz, decât un capriciu. Vezi D u r a n t o n ,
V I I I , 128, p. 142 (ed. a 4-a); Demante et Colmet de San-
terre, I V , 16 bis V I , in fine. — Contra: Demolombe, X V I I I ,
2 5 0 ; T h i r y , I I , 294, p. 287, etc.
 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — CAPIT. II. — A R T . 1008.

Aşa dar, sub codul Caiimaeh, era valida condiţia de

văduvie impusă femeei sau bărbatului, căci ceeace este apli­
cabil unuia din soţi este aplicabil şi celuilalt : Idem namque
est utrinque (Nov. 22, capit. 44, ab initio).
Ce trebue să decidem în legislaţia actuală? Chestiunea
este controversată, însă o parte din doctrină decide, cu
drept cuvânt, că condiţia absolută de a nu se recăsători
trebue să fie considerată ca ilicită, întocmai ca şi condiţia
de a nu se căsători pentru prima oară; căci căsătoria fiind
baza familiei, a o împedica ar însemna a înlesni imorali­
tatea, puţin importă dacă oprirea de a se căsători se adre­
sează unei persoane care n'a fost niciodată căsătorită, sau
unei persoane văduve (*).

(») L a u r e n t , X I , 501 şi X X I , 1 1 6 ; T . H u e , V I , 6 0 ; T a u l i e r ,
Tkéorie raisonnée du code civil, LV, p . 3 2 3 ; Pezzani, Tr.
des empèchements au mariage, 1 3 5 : T r i b . civ. P e r i g u e u x ,
D. P . 6 7 . 1. 3 3 2 (sub cas.); T r i b . Brăila, Cr. judiciar din
1901, N o . 7 3 (cu observ, noastră). — Contra: Berton, L'art
de/aire soi-mème son testament, 188, p . 190, 1 9 1 ; C. Galaţi,
Dreptul din 1902, N o . 69 şi Cr. judiciar din 1 9 0 3 , N o . 2 5 .
Această din u r m ă decizie, care infirmă sentinţa m a i sus
citată a t r i b u n , din Brăila, p u n e în principiu că condiţia
impusă legatarei de a nu se căsători, s u b pedeapsa de a
pierde legatul, n u este contrară ordinei publice, dacă ea a
fost dictată dintr'un sentiment binevoitor al testatorului care,
făcând o liberalitate, poate în acelaş t i m p să ieà m ă s u r i
spre a p u n e pe legatară la adăpost de consecinţile incapaci-
tăţei sale şi de a o împiedeca să devie obiectul lăcomiei oa­
menilor, pentru care căsătoria este o speculă. Cu alte cuvinte,
clauza de văduvie, impusă unei femei, este validă, dacă este
pornită dintr'un sentiment de protecţiune către femee, i a r
nu dintr'un sentiment egoist din partea b ă r b a t u l u i . C. B u c u ­
reşti, Dreptul din 1906, N o . 19, p . 1 5 1 . Vezi şi Cas. fr.
Pand. Period. 9 7 . 1. 3 2 1 ; Dreptul din 1897, N o . 5, p . 3 7 .
Această din u r m ă decizie p u n e în principiu că condiţia de
, văduvie, i m p u s ă de un testator soţiei sale, pentru ca ea să se
poată folosi de liberalităţile l u i , n u este interzisă prin nicio
dispoziţie şi nu trebue, în r e g u l ă generală, să fie considerată
ca contrară bunelor moravuri. Astfel fiind, a r fi lipsită de
orice temeiu j u r i d i c decizia care, pentru a p r o n u n ţ a n u l i t a t e a
testamentului, s'ar întemeia n u m a i pe vârsta femeei şi pe p e r i ­
colele ce a r rezulta pentru ea din obligaţia de văduvie, fără
a constata că b ă r b a t u l , impunându-i această condiţie, a fost
inspirat de o intenţie condemnabilă. Cpr. Planiol. I I I , 3040.
 EFECTUL CONDIŢIILOR MORALE, ILICITE, ETC. — A R T . 1008. 203

Acestea sunt condiţiile licite sau ilicite asupra cărora

a avut ocazia de a se pronunţa inai des jurisprudenţa.
In privinţa condiţiei impusa donatarului sau legata- Schimbarea
n u m e l u i
rului de a-şi schimba numele sau de a adaogă un nou nume -
la acel pe care îl are, se decide, în genere, că ea este licită(').
S'a decis, de asemenea, că nu este contrară legei con- Cond. de a n u
2
diţia impusă unei persoane de a nu trăi în concubinaj ( ), cubVâj.'eto"
sau de a trăi în mod cinstit, chiar dacă moştenitorii sau
alte persoane ar ti însărcinate cu privigherea purtărilor le­
3
gatarului ( ).
S'a mai decis că este licită condiţia impusă legata-Păstrarea unei
s l u g l e c h l
rului de a păstra pe o slugă veche în tot timpul vietei J ' e

salel'i; condiţia impusă legatarului, la caz de a vinde

5
fondul legat, d e a prefera pe moştenitorul testatorului! '), etc.
In fine, s'a decis, ca o consecinţă a dreptului de pro- Consecinţă a
prietate ce exercităm asupra lucrurilor noastre, că trebue ^ p r f e ^ a t e 6

sa fie executată clauza unui testament, prin care testatorul

ordonase ca, în urma morţei sale, caii săi de călărie să fie
ucişi

3041 şi deciziile citate de acest autor. M a i vezi Répert. Sirey,

v° Condition, 2 7 3 u r m . şi autorităţile citate acolo. Vezi a s u p r a
acestei controverse tom. V I I I al Coment, noastre, p. 10 şi 1 1 ,
text şi nota 1.
1
() Vezi Demolombe, X V I I I , 2 7 4 ; Ricci, Corso teorico-pratico
di diritto civile, I I I , 337 quatuor; Pacifici-Mazzoni, Istitu­
zioni di diritto cknle italiano, V I , 133, p . 2 1 7 . C p r . L . 19
39, 5. — I m p u n e r e a unei ase- - «wupr»
L
§ 6, Dig'., De donationibus,
numelui din
menea condiţii implică, pentru legatar, obligaţia virtuală de 18 M a r t i e
a cere dela Ministerul justiţiei cuvenita autorizare şi de a 189.">.
îndeplini formalităţile prescrise de lege a s u p r a numelui din
18 Martie 1895. C p r . Demolombe, loco cit.
2
() Cas. Napoli, Il Filangieri (di Napoli), a n u l 1886, p. 4 0 1 . —
Contra: C. de apel din T r a n i (decizie casată). Vezi asupra
acestei controverse, Ricci, op. cit., I I I , 3 4 7 , p. 782 u r m .
3
() Pacifici-Mazzoni, op. cit., V I , 132, p. 2 1 7 ; Demolombe, X V I I I ,
2 6 9 ; T r o p l o n g , I, 5 2 4 ; Berton, L'art de fair e soi-méme son
testament, 175, p. 1 8 8 ; Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grrenier,
T)on. et testaments, I , 156, p. 6 9 3 , nota b, etc.
4
() C. de apel din Roma, Il Foro italiano (Roma), a n u l 1902.
1. 9 2 4 .
(") C. de apel din Roma, Raccolta di giurisprudenza italiana
(Bettìni), anul 1886, 1, p. 120.
6
() T r i b . Lou viers, Pand. Period. 1900. 2. 16.
 204 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 8 1 3 .

Dr. interna- încât priveşte statutul condiţiilor imposibile, ilicite

s a u
''"peraon^i. * 11
imorale, autorii par a fi de acord pentru a decide că
el este personal. Astfel, dacă legea străină, precum este a
noastră şi cea italiană (art. 1065), anulează donaţiunea
făcută sub o condiţie ilicită sau imorală, donaţiunea făcută
de un Italian sau de un Itomân în Franţa nu va produce
niciun efect. De asemenea, dacă un Francez a făcut o do­
naţiune în România sau în Italia, el va puteà să reclame
beneficiul art. 900 din codul francez, chiar în privinţa bu­
nurilor situate în România, cu toate că legea noastră anu­
lează donaţiunea făcută sub o condiţie imorală sau ilicită (').
Fundaţie încât priveşte însă fondaţiunile cu caracter de per-
P
' 0 a
reaiStatUt
petuitate, care sunt de interes general, dispoziţia art. 900
din codul civil francez formează un statut real; de unde
rezultă că guvernul, făcând să dispară condiţia ilicită, ar
puteà să dea efecte unei donaţiuni făcută într'o ţară, în
2
care ea ar fi lovită de nulitate ( ).
A p l i c , legei Chestiunea de a se şti dacă cutare sau cutare con-
p r i v i n t o i ì i c i - diţie, impusă într'o liberalitate, este sau nu ilicită ori imo-
6

tăţei condiţiei, rală, se va decide după legea română, rămânând a se aplica

legea dispunătorului numai asupra punctului de a se şti
dacă asemenea condiţie se consideră ca nescrisă sau anu­
3
lează însăş liberalitatea ( ).

CAPITOLUL III

Despre donaţiuni între vii.

SECŢIUNEA I

Despre forma şi efectele donaţiunilor între vii.

I. Forma donaţiunilor între vii.
4
Art. 813. — Toate donaţiunile se fac prin act a u t e n t i c ( ) .
( A r t . 800 urm., 1168, 1171 u r m . C. civ. L. p . autentif. actelor
din 1886. A r t . 931 C. fr.).
(*) T. H u e , V I , 6 5 ; L a u r e n t , Droit civil international, V I , 277,
278, p. 473 u r m .
2
( ) T . H u e , V I , 6 5 , care citează în acest sens pe Beltjens, En­
cyclopedic du droit civil belge, a r t . 900, No. 90.
3
( ) Cpr. B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I, 1717, p . 755
(ed. a 3-a).
4
( ) A r t . 931 din codul fr. şi art. 1056 din codul italian a d a o g ă :
 FORMA DONATIUNILOR ÎNTRE VII. — A R T . 813, 1168. 205

Art. 1168. — D o n a t o m i a u poate r e p a r à prin niciun act con­

firmativ viciurile unei donaţiuni între vii; n u l ă în privinţa formei,
ea trebue să se refacă cu formele legiuite ('). (Art. 800 urm..
813, 1167 C. civ. A r t . 1339 C. fr.).
In regulă generală, contractele se formează prin efectul Contractele
s e n s , i a l e
consimţimântului părţilor contractante (art. 975 şi 1295 ^ -
2
§ 1). îndată ce ele au convenit, există contract (art. 942) ( ).
Astfel, dacă am convenit, cu cineva să-i vând un lucru,
tie molul, fie imobil, cu un preţ determinat, pe care cum­
părătorul 1-a acceptat, vânzarea este perfectă şi proprie­
tatea acestui lucru este transferată la cumpărător, deşi
preţul nu s'a plătit încă şi deşi lucru] vândut n'a fost
predat (art. 1295 § 1). Nu este chiar nevoe, în specie, de
un act scris, pentrucă contractul poate fi dovedit cu martori,
în cazurile în care, bine înţeles, această dovadă este admisă
de lege (art. 1191 urm.) şi, în orice caz, prin mărturisire
şi jurământ. Ou alte cuvinte, actul scris nu e cerut, în
specie, ca un element constitutiv al contractului fad solem-
nitatem). ci numai ca un mijloc de probă fad probationemj,
si aceasta este adevărat nu numai în privinţa vânzărilor,
dar în privinţa tuturor contractelor consensuale în genere.
Prin excepţie însă, unele contracte sunt solemne, adecă su- Contractele
s o l e m n e
puse, în privinţa perfecţiunei lor, unor forme anume sta- -
to micite de lege, fără care ele nu pot aveà fiinţă. Pentru
aceste contracte actul scris nu mai este cerut ca un simplu
mijloc de probă, precum este cerut în contractele consen­
suale, ci este un element constitutiv al contractului. Astfel

sub pedeapsă de nulitate (altrimenti sonno nulli). In dreptul

nostru, nulitatea rezultă virtual din art. 813 şi m a i ales din
art. 1168. Vezi infra, p. 207, 208. Cpr. Capitant, Introduction
à l'étude du droit civil, p. 249 (ed. a 2-a), care zice, cu drept
cuvânt, că de câteori un act juridic este supus la anumite
formalităţi, neobservarea acestor forme ridică actului orice
valoare. Forma dat esse rei.
1
i ) Contrà: A r t . 518 § 2 C. german. Vezi infra, p . 210, nota 2.
2
( ) Este de observat că art. 942, care defineşte contractul, lea- Art. 9 4 2 .
pădă definiţia pe care o dă art. 1101 din codul francez, r e ­
producând art. 1098 din codul italian. Vezi tom. V al Co­
ment, noastre, p. 9, nota 1. Contractul este specia, iar con­
venţia (dela cum venire) este genul. Contractul este totdeauna
o convenţie, pe când convenţia nu este totdeauna u n contract.
Vezi Duranton, X , 5 5 . Vezi şi tom. şi V suscitat, p. 9.
C. C. — C A E T E A I I I . — TIT. II. — C A P I T . III. — S-a I. — A R T . 8 1 3 , 1168.

sunt : donaţiunile, convenţiile matrimoniale, ipotecile, testa­

mentele, etc.(*).
Donaţiunea este deci astăzi un contract solemn, pentru
care se cer anumite condiţii. Forma dat esse rei. Deci,
dacă una numai din aceste condiţii ar lipsi, donaţiunea ar
2
fi inexistentă sau fără fiinţă ( ). Aceasta rezultă nu numai

1
ţ ) Vezi tom. V al Coment, noastre, p . 15, 16, precum şi tom. V I I ,
2
( ) Acest principiu se stabileşte foarte bine într'o decizie a Curţei
din Iaşi. Dreptul din 1881, No. 4. Cpr. T r i b . Iaşi şi Ilfov,
Dreptul din 1883, No. 17 şi din 1887, No. 3 1 ; C. Craiova,
Dreptul din 1898, No. 84 şi din 1899, No. 4 3 ; T r i b . Vaslui,
şi Romanaţi, Cr. judiciar din 1907, No. 62 şi Dreptul din
1909, No. 5. Mai vezi Cas. rom. Bult. 1888, p . 590 şi 9 3 6 ;
Dreptul din 1888, No. 59 şi 80, etc. Cpr. Thiry, II, 357, in fine;
B a u d r v et Colin, Don. et testaments, I, 1064; Demolombe,
X X , 13 şi 2 0 ; L a u r e n t , X I I , 227, 230 şi X V I I , 1 3 ; P l a n i o l ,
I I I , 2 5 2 3 ; Beltjens, Encyclopedic du droit civil belge, art. 9 3 1 ,
No. 8 bis u r m . ; P a n d . beiges, v° Donations, 8 6 ; P a n d . fr.,
v° Don. et testaments, 3611 u r m . ; Répert. Sirey, v° Don.
entre-vifs, 124 urm., etc. Aceeaş soluţie este admisibilă în
privinţa celorlalte contracte solemne, de e x e m p l u : în p r i v i n ţ a
convenţiilor matrimoniale. T r i b . Mehedinţi, Cr. judiciar din
1902, No. 68 (cu observ, noastră).
Donaţiunea fiind în specie inexistentă, inexistenţa ei va putea
fi propusă de toate părţile interesate, deci şi de însuşi dă-
ruitorul, fără ca acţiunea sa să poată fi declarată prescrisă.
B a u d r y et Colin, I, 1 1 0 1 ; Demolombe, X X , 2 1 ; L a u r e n t ,
X I I , 228, etc.
Dacă d ă r u i t o r u l a executat contractul inexistent, el va putea,
în t i m p de 30 de ani, cere înapoi tot ce donatarul a p r i m i t
în virtutea acestui contract. L a u r e n t , X I I , 228, 481 ; Beudant,
Oblig., 299, p . 168.
O altă consecinţă a inexistenţei contractului este că p r e ­
scripţia de 10 ani, statornicită de art. 1900, nu poate fi
opusă dăruitorului, această prescripţie nefiind, după cum ştim,
decât o confirmare tacită; iar d ă r u i t o r u l nu va putea să con­
firme actul nici în mod expres nici tacitamente. Cpr. Planiol,
I, 3 3 9 ; Beudant, Oblig., 294, p. 1 6 4 ; Bufnoir, Propriété et
contrat, p. 7 2 7 ; L a u r e n t , X I I , 229 şi 4 8 1 ; Demolombe,
X X I X , 5 0 ; B a u d r y et Colin, I, 1101, 1107; A u b r y et R a u ,
I V , § 339, p. 431 (ed. a 5-a); T r i b . Beauvais (motive) şi
Cas. fr. Sirey, 98. I. 2 7 7 ; D. P . 9 8 . 1. 1 0 5 ; T r i b . Iaşi şi
C. Bucureşti," Dreptul din 1883, No. 17 şi din 1887, No. 1 4 ;
Cas. rom. Bult. 1899, p. 948 şi Dreptul din 1899, No. 6 0 ;
 FORMA DONAŢIUNILOK ÎNTRE VII. — ART. 813, 1168. 207

din art. 813 (nulitate virtuala), dar şi din art. 1168, după
Bult. 1900, p. 168; Or. judiciar din 1900, No. 22 şi Dreptul
din 1900, No. 7 4 ; Bult. 1903, p. 1349 şi Cr. judiciar din
1903, No. 84 (motive); T r i b . Bacău, Dreptul din 1912,
No. 14 (cu observ, noastră), etc. Yezi tom. I al Coment, noa­
stre, p. 6 3 3 (ed. a 2-a); tom. I I I , partea II, p. 274, 314 şi
319 (ed. a 2-a); tota. V, p. 116; tom. V I I , p . 4 3 , 44 şi 72
urm., tom. X , pag. 230, etc. Vezi şi suprà, pag. 164. Cpr.
art. 1310 din codul italian, care este expres în această
privinţă.
Cât p e n t r u moştenitorii dăruitorului, art. 1167 § 3 din codul Art. 1167 § 3 .
civil le permite de a confirma donaţiunea, fie în mod expres,
fie tacitamente, prin executarea voluntară a donaţiunei, şi
aceasta chiar dacă donaţiunea n'a fost acceptată de donatar
în timpul vieţei d ă r u i t o r u l u i (Cas. rom. Bult. 1903, p. 1347
şi Or. judiciar din 1903, No. 8 4 . — Contra: T r i b . Tutova,
Cr. judiciar, loco cit., p 714). Acest text, derogator dela
dreptul comun, care a fost explicat în tom. V I I al Coment,
noastre, p. 49 urm., pune deci pe moştenitorii sau reprezen­
tanţii dăruitorului în dreptul comun; de unde rezultă că art.
1900, inaplicabil dăruitorului, este aplicabil moştenitorilor A p l i c . în
săi. Aceşti din u r m ă vor puteà deci să confirme donaţiunea specie a art.
1 9 0 0 -
prin tăcerea lor (confirmarea tacită), d u p ă cum ei vor puteà
s'o confirme în mod expres p r i n t r ' u n act deosebit sau p r i n execu­
tarea ei. Printr'o stranie anomalie donaţiunea care, în timpul
vieţei dăruitorului, nu-şi aveà fiinţă, se considera ea existentă
după moartea lui, fiindcă ea este supusă confirmărei. Moşte­
nitorii d ă r u i t o r u l u i vor t r e b u i deci să p r o p u e nulitatea în
timp de 10 ani dela moartea a u t o r u l u i lor, căci dacă, în
acest t i m p . ei au r ă m a s în inacţiune, viciile actului dispar,
el devenind valid. Cpr. T r i b . Iaşi. Dreptul din 1883, No. 17;
C. Craiova, Dreptul din 1898. No. 84, p . 707 şi Dreptul
din 1899, No. 4 3 ; Cas. rom. Bult. 1899, p. 948 şi Dreptul
din 1899, No. 60, p. 4 8 7 ; Bult. 1900, p. 1 6 6 ; Cr. judiciar
din 1900, No. 2 2 ; Dreptul din acelaş an, No. 7 4 ; Gazeta
Tribunalelor din Iaşi (revistă din care a a p ă r u t n u m a i câteva
numere), anul 1900, No. 2 (cu nota d-lui Alex. Cerban);
Bult. 1903, p. 1347 şi Cr. judiciar din 1903, No. 84 (cu observ,
noastră); Bult. 1904, p. 150; C. Iaşi, Cr. judiciar din 1902,
No. 2, p. 26 urm. (cu observ- n o a s t r ă ) ; T r i b . Dolj, Dreptul
din 1901, No. 2 5 ; T r i b . Vaslui, Cr. judiciar din 1907, No. 62;
T r i b , Tecuci, şi C. Galaţi, Dreptul din 1910, No. 27 şi 33
(cu observ, noastră); L a u r e n t , X I I , 229, 482 urm. şi X V I I I ,
592 u r m . ; Demolombe, X X , 2 2 ; Baudry et Colin, I, 1108, etc.
Mai vezi tom. I al Coment, noastre, p. 633, nota 2 (ed. a 2-a)
şi tom. V I I , p. 49 u r m . ; Vezi şi infra, r u b r i c a : Despre acţiunea
in anulare a donaţiunilor.
 208 C . C. — C A E T E A I I I . - T I T . II. — C A P I T . II.— S-a I. — A E T . 813, 1168.

care donaţiunea, nulă în privinţa formelor, trebue să fie

refăcută cu formele legale (*). Viciile unei donaţiuni nu pot deci
2
fi îndreptate nici de dăruitor, nici de donatar^ ), printr'un
3
act confirmativ sau prin executarea voluntară a donaţiunei ( ),
fiindcă nu se poate confirma neantul. „Nu se poate con­
firma decât ceeace a existat în realitate, a zis Jaubert, ra­
portorul art. 1338 din codul francez (al nostru 1190), cu
ita. )—
Anomalie. Doctrina caută a justifica această anomalie, zicând că, în
u r m a morţei d ă r u i t o r u l u i , nulitatea îşi schimbă caracterul
său, devenind relativă din absolută ce era în t i m p u l vieţei
dăruitorului. Vezi Planiol, I I I , 2532. Cpr. L a u r e n t , X V I I ,
13 şi X V I I I , 5 9 3 ; Mourlon, I I , 1597; T h i r y , I I I , 1 4 7 ;
T . H u e , V I I I , 2 7 8 ; Demolombe, X X I X , 744, etc.
Oblig, natu­ Sunt însă a u t o r i care susţin că nulitatea donaţiunei l a s ă
rală transfor­ să subziste o obligaţie naturală, care se transformă în obli­
mată în oblig. gaţie civilă prin confirmarea moştenitorilor. Cpr. Bufnoir,
civilă. Con­
Propriété et contrat, p. 7 2 7 ; Marcadé, V , art. 1339, 1340,
troversă.
p. 101 (ed. a 6-a); D e m a n t e , V , 313, etc. Această din u r m ă
explicaţie este însă, ca toate celelalte, insuficientă, căci t r a n s ­
formarea obligaţiei naturale într'o obligaţie civilă, prin confir­
mare, este contrară r e g u l e i : Confirmatio nihil dat novi. O
confirmare nu este deci suficientă în specie, ci a r t r e b u i o
novaţie. Cpr. Planiol, loco cit. Adevărul este deci că, prin
această excepţie, legiuitorul s'a condemnat el însuş, d u p ă ex­
presia lui T. H u e (loco cit., p . 348).
NeapHc. art. In orice caz, art. 1167 § 3 fiind excepţional, nu este apli­
1167 § 3 la cabil, d u p ă p ă r e r e a noastră, la testamente, cu toate că
testamente. j u r i s p r u d e n ţ a şi o m a r e p a r t e din doctrină se p r o n u n ţ ă în
Controversă. sens contrar, d u p ă eum vom vedea în tom. I V , p a r t e a I I ,
sub r u b r i c a : Despre confirmarea testamentului. Vezi şi
tom. VII al Coment, noastre, p. 5 1 , 52.
!

Uzucapie de
( ) D i n acest principiu s'a tras, cu drept cuvânt, concluzia că
10 sau 20 donaţiunea neînvestită cu formele legale nu poate servi ca
de ani. un just titlu spre a conduce la uzucapiunea de 10 sau 2 0
de ani. Cas. r o m . Bult. 1902, p . 5 1 9 .
2
( ) L e g e a vorbeşte n u m a i de dăruitor, însă aceeaşi soluţie este,
de bună seamă, admisibilă şi în p r i v i n ţ a donatarului, p e n t r u c ă
o donaţiune inexistentă p e n t r u dăruitor, nu poate fi n u m a i
anulabilă p e n t r u d o n a t a r ; ea este inexistentă faţă de a m b e l e
p ă r ţ i contractante. Vezi tom. V I I al Coment, noastre, p. 47,
text şi nota 4.
3
( ) L a u r e n t , X V I I I , 5 8 7 ; Demolombe, X X I X , 739 şi alte au­
torităţi citate în Sirey et Gilbert, Code civil annoté, II,
a r t . 1339, N o . 7 (ed. a 4-a). — Contrà: Teste, Encyclopédie
du droit, v° Acte récognitif et confirmaţi/, N o . 26.
 FORMA DONAŢIUNILOR ÎNTRE "VII. — A R T . 813, 1168. 209

toate că ar fi atins de un viciu oarecare" ('). Quod nullum

est confirmari neqiat. (Vezi suprà, pag. 164 şi infra, ru­
brica : Despre acţiunea in anulare a donaţiunilor).
Este deci de mirat cum Curtea de casaţie a putut Critica unei
de<1 z ! de
altă dată să pue în principiu, că forma autentică nu este ( ^ J g'
a i

prescrisă de lege. pentru darurile între vii, sub pedeapsă

de militateci, atunci când din texte rezultă contrariul,
înalta Curte a voit să zică, de bună seamă, că donaţiunile
deghizate sau ascunse sub forma unui contract cu titlu
oneros n'au nevoe de a fi făcute sub forma autentică.
Aceasta este o altă chestie, pe care o vom examina mai
la vale; însă din modul cum această decizie este redactată
şi din mai multe considerente rezultă principiul că forma
autentică nu este de esenţa donaţiunei, ceeace este falş şi
3
ceeace n a fost contestat de nimene pană acum( i. Cată însă

(') Cpr. Beudant, Oblig., 294, p . 764-— Este vorba în specie Continuarea
numai de un viciu de formă, căci dacă ar fi vorba de in- donaţiunei
c A nd te
capacitatea dăruitorului, sau de un alt viciu, străin de for- '. f
, i • • v /• e u î î- • t~t vorba de un
mele donaţiunei, ea ar putea n confirmata de daruitor. Cpr. - - ( i T LC nl S i a n

L a u r e n t , X V I I I , 5 8 7 ; Demolombe, X X I X , 7 3 6 ; Larombière, d e formele ei.

Oblig., tom. VI, art. 1339, 1340, No. 1 şi 10, p. 383, 387;
T. H u e , V I I I , 2 7 7 ; A u b r y et Rau, I V , § 337, p. 434, nota 10
(ed. a 5-a); Dalloz, Nouveau code civil annoté, II, a r t . 1339,
No. 42 urm. Vezi tom. V I I al Cement, noastre, p. 48.
A r t
N u l i t a t e a unei donaţiuni mobiliate lipsită de actul esti- -
mativ, prescris de art. 827, este o nulitate de formă cârmuită
de art. 1168. Sirey et (Hilbert, C. civil annoté, II, art. 1339.
No. 4 şi autorităţile citate acolo.'—Contra: Laurent, X I I , 375.
2
( ) Bult. 1880, p. 343 şi Dreptul din 1 8 8 1 , No. 4.
(') T r i b u n a l u l Botoşani, u r m â n d teoria stranie şi falşă a Curţei Critica
s e n t i n ţ eunei
a
de casaţie, a decis că donaţiunile şi acceptarea lor pot fi consta­ t r i b u n . Bo­
toşani.
tate şi prin acte sub semnătură privată, î n t r u c â t autenticitatea
n'ar fi prescrisă sub pedeapsa de nulitate; şi majoritatea tri­
bunalul ui, logică până la capăt în raţionamentul său, a admis
martori peniru a complecta începutul de dovadă, care rezulta
în specie dintr'o scrisoare a dăruitorului (Dreptul din 1885,
No. 21). Cum am puteà oare califica o asemenea sentinţă?...
Destul este să spunem că minoritatea, compusă din d-1 j u d e ­
cător T. Criveţ, astăzi consilier Ia Curtea de casaţie, a pro­
testat în termeni energici contra acestei soluţii, lipsită de
logica cea mai elementară şi contrară t u t u r o r principiilor
de drept. T r i b . din Roman a decis deci, cu drept cuvânt, că o
donaţiune nu poale fi dovedită prin nicio altă p r o b ă decât
08791 14
C. C — C A R T E A UI. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 813,1168.

să mărturisim că înalta Curte, prin mai multe decizii pos­

terioare, a recunoscut însăş greşala sa, reîntoreându-se la
adevăratele principii şi admiţând de astădată că forma
autentică, cerută de lege, este un element substanţial şi cons­
titutiv al existenţei contractului (').
Donaţiunea fiind un act solemn, va trebui deci sa fie
2
făcută prin act autentic (art. 813) ( ). Spre acest sfârşit,

un act. autentic; prin urmare, nici prin j u r ă m â n t u l decizor

al d ă r u i t o r u l u i . Dreptul din 1893, No. 79.
: Tot în baza principiului solemnilâţei actului s'a decis că
nici convenţiile matrimoniale nu pot fi dovedite prin j u r ă ­
mântul, decizor. Cas. rom. Bult. 1910, p. 383 şi Dreptul din
f 9 l 0 , No. 37 (cu observ, noastră).
(') Cas. rom. B u l t . 1888, p. 590 şi 9 3 6 ; Dreptul din 1888,
No. 59 şi 80 (motive). Cpr. T r i b . Roman, Dreptul din 1893,
No. 89, ete.
2
( ) Donaţiunea este un contract solemn în codul neerlandez
(art. 1719) şi în codul german (art. 518). Ace t din u r m ă
text adaogă însă că lipsa formelor se acopere prin executarea
prestaţiei promise, şi aceasta fără a s e distinge între d ă r u i t o r
şi moştenitorii lui. „Der Mangel der Form wird durch die
Bewirkung der versprochenen Leistung geheilt".
I a t ă cum se exprimă, in această privinţă, Un autor g e r m a n :
„Zur Gultigkeit des Schenkungwertrags ist im B G. B., wie
auch im franzorischen Becht, welches die gerichtliche Form
nicht kennt, ein solenner Akt, notarie/le oder gerichtliche
Beurkundung erforderlich, dock wird der Mangel der Form
durch die Bewirkuvg der versprochenen Leistuvg geheilt. Darin
geht das B. Gesetzbuch weiter wie das franzGsiche Becht, we-
lehen nur bei Hand'gesehenken von der notarietlen Form ab-
u
sieht . (Ernst Barre, Biirgerliches Gedzbuch und Code civil,
vergleichende Darstellung des deutschen und franzdsischen
buregerlichen Geselhzbuchs, § 104, p. 157, 158).
D u p ă codul spaniol (art. U33), n u m a i donaţiunile imobiliare
sunt solemne, cele mobiliare p u t â n d fi făcute atât în mod verbal
cât şi prin acte scrise (verbalmente ó por escrito). Donaţiunea
verbală trebue să fie urinată de remiterea imediată a l u c r u l u i
dăruit (art. 632 § 2). Cpr. a r t . 1458 C. portughez. D u p ă
acest din u r m a cod, donaţiunea de b u n u r i imobiliare, a căror
valoare nu întrece suma de 5 0 0 0 0 de rei (280 lei), poate fi
făcută prin act sub semnătură privată, ninnai donaţiunile
imobiliare de o valoare superioară fiind supuse existenţei unui
act public (ser feita por escriptura publica) (art. 1459).
Donaţiunea nu este. de asemenea, un act solemn în Serbia
(cpr. T r i b . Dolj, Dreptul din 1901, No. 25), nici în Anglia,
 P O lì M.A DONAŢIUNILOR TNT UE Vii — ART. SI 3 , 1168. 211

ambele părţi, fie în persoană, fie reprezentate prin manda­

tari (*\ sau numai dăruitorul. dacă acceptarea urmează a

unde se cere un act scris n u m a i pentru imobile. Vezi B a u d r y

et Colin, Don. et testamenti, 1, 48!); Répert. Sirey, v° Dona­
tions, 7 1 2 3 . Vezi şi tom. I al Coment, noastre, p. 2 2 1 , nota
2 (ed. a 2-a). Mai vezi suprà, p. 14, nota 3 şi infra, p. 326.
(
A r t . 943 din codul austriac (1269 C. Caiimach) dispune, a u s t r i a c ,
în această privinţă, că un contract de donaţiune verbal, fără
predarea reală a lucrului dăruit, nu conferă donatarului o
acţiune în justiţie. Acest drept nu se poate întemeia decât pe
un titlu scris (durch eine schriftliche Urkunde), fie acest titlu
public sau privat (lex non distingui/,): o scrisoare de dăruire
ziee a r t . 1269 din codul Caiimach. Vezi infra, p. 216. Vezi
Stubenrauch, Commentar zum d4erreichischcn allgeme.inen biir-
gerlichen Gesetzbuche, [I, p. 133 u r m . (ed. a 8 a. 1903). In caz
când donaţiunea a r aveà de obiect bunuri imobiliare, se va
aplicà art. 434 dm codul austriac, adecă se va încheia un
act scris, semnat atât de părţile contractante cât şi de doi m a r ­
tori vrednici de credinţă. Vezi Mattei, 7 paragraf del codice
civile austriaco avvicinati dalle leggi romane, francese e sarde,
I V , p. 168, No. 5 (Venezia, 1854).
(') A t â t dăruitorul cât şi donatarul pot deci să fie reprezentaţi R e p r e z e n t a r e a
prin mandatari, conform dreptului comun. In ambele cazuri, d o n a t o r u l u i şi
a a 1
mandatul va trebui să fie autentic, pentrucă el formând un °[."„ ^ " ^ n
p i i n n < a
tot indivizibil cu actul, pentru care a fost dat, trebue să fie "^ t

supus aceloraşi condiţii, la care este supus însuş actul. Cpr.

(J. Craiova (în privinţa convenţiilor matrimoniale şi deci a
t u t u r o r actelor solemne în genere), Pagini juridice din 1912,
No. 12 (cu observ, noastră) şi Dreptul din 1898, No. 8 4 ; C.
Bucureşti, Cr. judiciar din 1902, No. 68 (în privinţa ipotecei)
şi Dreptid din 1907, No. 28 (în privinţa donaţiunei); Cas. rom.
(în privinţa donaţiunilor), Bult. 1888, p. 590 şi 9 3 6 : Dreptul
din 1888, No. 59 şi 80, etc.: Planiol, II, 2243, 2276 şi I I I ,
2 5 2 9 ; Nacu, I I I , p. 720, No. 245, precum şi alte autorităţi
citate în tom. I, al Coment, noastre, p. 219, nota 1 (ed. a
• 2 - a ) ; tom. V I , p. 6 1 1 , nota l ; t o m . V I I , p. 128, text şi nota
5; t : m . V I I I , p. 11 şi 12; tom. I X , p. 5 6 6 ; tom. X , p . 590,
text şi nota 5, etc. Mai vezi tom. I I I , partea II, al Coment,
noastre, p . 2 8 1 , nota 3 şi p. 347, nota 3. V. şi infra, p. 2 2 7 , n o t a 3 .
Mandatul emanat dela dăruitor, care împuterniceşte pe altul Cazurile în
are m a n _
de a d a r u l în numele lui, pe lângă autenticitate, va trebui să <'
fie expres şi special, pentrucă el cuprinde o înstrăinare (art. 1536). j . - , ^ " a ? e n - U

B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I, 1116. Cât pentru m a n - ; ' ° t '

t c> r e h u e s ă

datul ce donatarul a r dà altuia sprea a primi donaţiunea în fie expres şi

numele lui, el nu are nevoe de a fi special, ci n u m a i autentic, specml.
fiindcă donatarul, în loc de a-şi înstrăina averea, o măreşte,
 212 C. C. — C A R T E A iii. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 813,1168.

aveà loc mai târziu, conform art. 814 § 2, se vor înfăţişa

înaintea tribunalului, cu actul de donaţiune scris în dublu
exemplar, şi judecătorul care instrumentează, după ce se
va încredinţa de identitatea părţilor, dacă el nu le cunoaşte
personal, le va ceti actul în auzul lor, întrebându-le dacă
cele cuprinse în el sunt cu consimţiniântul lor; iar dacă
unul din cele două exemplare este subscris de părţi, jude­
cătorul le pune să semneze al doilea exemplar în prezenţa
sa, luând act de declaraţia părţilor şi constatând toate acestea
într'un proces-verbal, care se înscrie în josul actului, pe am­
bele exemplare, subscriindu-1 împreună cu grefierul Unul
din exemplare se remite donatarului, iar al doilea exemplar
rămâne la dosar. Acesta este minuta, de care vorbeşte textul
francez.
îndeplinirea S'a decis că, pentru ca un act autentic să poată avea
formelor au- fiinţa formalităţile cerute de legea autentificărei actelor tre-
teiitificarej p e . . 1 1 . . , i 1 1 , 1
buesc îndeplinite pe ambele exemplare, atat pe cel ce se
ambele e x e m -
i.iareaieai- * t părţei în drept, cât şi pe cel care rămâne în archivă,
reini e

legea considerând ambele aceste exemplare ca originale (art. 8,

10 şi 18 L. pentru autentif. actelor), aşa că lipsa seinnă-
turei uneia din părţi părtaşe la actul de donaţiune, în exem­
plarul rămas la tribunal, atrage nulitatea autentificărei şi,
2
în consecinţă, şi nulitatea donaţiunei ( ).
Art. 861,802. In privinţa testamentelor, art. 861 şi 862 din codul
din contra, p r i n t r ' o noua achiziţie. Cpr. L a u r e n t , X I I , 2 3 6 ;
Demolombe, X X , 3 0 ; Dentante, IV, 72 bis I V ; Troplong, I I ,
1084, etc. Vezi infra, p . 227, nota 3 şi p. 288, ad notam.
(') Este suficient ca procesul-ver bal de autentificare să constate
prezenţa părţilor şi declaraţia voinţei lor, adecă acea a d ă r u i ­
torului de a dà şi cea a donatarului de a primi. Cas. r o m .
şi C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No. 30 şi din 1887, No.
32. Vezi şi Cas. S-a 1, Bult. a n u l 1887, p . 179. — Chestiunea
de a se şti dacă părţile şi-au manifestat în mod suficient voinţa
lor, spre a se autentifica actul, este o chestie de fapt, care
scapă de sub controlul Curţei de casaţie. Cas. rom. Bult.
1892, p. 242 şi Dreptul din 1892, No. 36.
2
( ) T r i b . Komanaţi Dreptul din 1909, No. 5, p. 4 0 . — S'a decis,
înainte de legea pentru autentificarea actelor din 1886, că nu
era nevoe pentru autentificarea u n u i act, ca procesul-verbal
al t r i b u n a l u l u i să se încheie pe însuş actul autentic, dacă se
dovedea că nicio fraudă sau intervertire nu exista în specie.
C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No. 30.
 FORMA DO.NAT [ U N I LOR ÌNTRE VII. — ART. 813, 1108. 213

civil, menţinute prin art. 33 din legea pentru autentificarea

actelor, mai cer ca proeesul-verbal de autentifica re să con­
state, sub pedeapsă de nulitate, cetirea testamentului din
cuvânt în cuvânt şi declaraţia testatorului că testamentul
este cd său iscălit de el şi făcut din libera sa voinţă; însă
aceste dispoziţii, speciale testamentelor, nu se mai aplică
astăzi la donaţiuni. nici la celelalte acte autentice în
genere (
S'a decis însă că. sub regimul codului civil, înainte di ' Aplic. art. 8 6 2
promulgarea legei pentru autentificarea actelor, cetirea ac- c ^ m l la
tului din cuvânt în cuvânt, de către judecător ie, in auzul autentice in
părţilor, înainte de autentificare (art. 862 V. civ.), era o genere,
formalitate esenţială pentru toate actele autentice în genere:
deci, şi pentru donaţiuni, aşa. că neîndeplinirea acestei for­
2
malităţi atrăgea nulitatea autentifică rei ( ).
Art. 861 dela testamente, care prevede cazul când tes- Art. 86i c.
cn 1 9 L
tatorul nu se poate duce la tribunal din cauză de boala '- ^ -
1
, . A pentru auten-
constatată, se aplica, de asemenea, la orice act autentic m tifle, actelor,
genere, prin urmare, si la donaţiuni, dacă una din părţi se
3
găsea în imposibilitate de a se transporta la tribunal ( ).
(Vezi art. 19 din L. pentru autentif. actelor, c a r e astăzi
aplică această dispoziţie la toate actele autentice, în genere).
Dacă vreuna din formalităţile pentru autentificarea aC- Lip*a unei
telor ar lipsi, actul n'ar fi autentic si, în consecinţă, dona- f o n i i a l l l â
j 1 a

. , . ' " ' , autentincarei.

ţiunea n a r avea fiinţă, cu toate că actul ar fi semnat de
4
dăruitor ( ).
(vare să fie oare. cauza pentru care legiuitorul actual Motivele so-
a prescris solemnitatea în materie de donaţiuni. solemnitate l e , n n i t ă
ţe>
i i i T ' -^r7^>^ J \ clonatiun îlor.
neadmisă in r ran ţa pană la ordonanţa d i n 1731 (art. 1) ( ).
neadmisă nici astăzi d e unele legiuiri străine ('').
(\) Cpr. Cas. rom. Bult. S-a 1, 1887, p. 179; T r i b . Ilfov, C.
Focşani, Iaşi şi Craiova, Dreptul din 1882, No. 18; din 1886,
No. 6 4 ; din 1887, No. 31 şi din 1890, No. 2.
2
( ) Cas. rom. Bult. 1910, p. 365. Idem, T r i b . Iaşi, Dreptul din
1883, N o . 17.
3
( ) Cas. r o m . şi C. Bucureşti, Bult. S-a 1, 1877, p. 3 0 5 ; C. Bucu­
reşti şi Iaşi, Dreptul din 1876, No. 30 şi din 1882, No. 18, etc.
4
( J L a u r e n t , X I I , 220, 2 3 3 . Cpr. T r i b . B o m a n a ţ i , Dreptul din
1909, No. 5, p. 40.
5
( ) Vezi Pothier, Don. enire-vif, VIII, 130, p. 393 (ed. Bugnet)
(") Vezi mprà, p. 210, nota 2.
 214 C. C. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 8 1 3 , 1168.

Mai întăiu, actul autentic va asigura odată şi mai

mult neatârnarea voinţei dăruitorului, căci necesitatea de a
se înfăţişa înaintea tribunalului îi va deschide ochii şi îi va
atrage atenţia asupra însemnătăţei actului, intimidând în
aeelaş timp, într'o măsură oarecare, pe cei (are ar voi să
4
exploateze slăbiciunile şi pasiunile lui ( ).
Apoi, solemnitatea actului va aveà de.scop asigurarea
irevocabilităţei darului, căci după cum a zis Bigot-Préa-
meneu în expunerea de motive, nu trebue,să fie în puterea
uneia sau a celeilalte din părţi de a desfiinţa donaţiunea, des­
fiinţând actul care constată dovada lui (instrumentum proba­
tions), ceeace ar fi fost foarte lesne, dacă nu s'ar fi prescris
2
în specie existenţa unui act autentic ( ).
Dr. roman. Cu toate acestea, formalităţile cerute astăzi pentru exis­
tenţa donaţiunilor, nu erau prescrise la Romani, căci deşi
o constituţie a împăratului Constantin pare a impune nece­
3
sitatea unui act scris pentru validitatea donaţiunilor ( ),

(!) Vezi Planiol, I I I , 2526, 1°; Mourlon, I I , 6 5 6 ; D e m o l o m b e ,

X V I I I , 5 şi X X , 8; B a u d r y et Colin, I, 1066; Capitant, In­
troduction à l'étude du droit ci»7, p. 2 4 8 (ed. a 2-a). Cpr.
T r i b . Iaşi, Dreptul din 1883, N o . 17 (motive). I a t ă cum se
e x p r i m ă , în această privinţă, o frumoasă decizie a Curţei de
apel din F l o r e n ţ a (30 Aprilie 1875): „II nostro legisla­
tore, facendo tesoro dell'esperienza di tanti secoli, ha ordonato
per le donazioni la solennità sostanziale dell'atto pubblico,
perchè ha visto nella prezenza del publico ufficiale una
guarentigia sufficiente della m a t u r i t à e libertà del consenso
del donante, ed un freno salutare di pudore contro tutte quelle
libiralità immorali, che non aveva altri mezzi per impedire.
N è contento di ciò, a voluto che anche l'accettazione fosse
fatta per atto pubblico, quasi per rendre di queste contratti
p i ù difficile la perfezione e più facile l'annullamento". (Ci-
taţie textual extrasă din Ricci, Corso teorico-pratico di diritto
civile, I V , 2 2 3 , p . 452 (ed. din 1907).
2
( ) Pothier, Don. entre-vifs, V i l i , 130, p. 393 (ed. Bugne't) ; P l a -
' niol, I I I , 2526, 2»; Demolombe, X X , 8 ; Mourlon, II, 6 5 6 :
L a u r e n t , X I I , 220 u r m . ; T h i r y , I I , 357, etc. — D u r a n t o n
( V i l i , 382) zice că formalităţile multiple, de care se văd în­
conjurate donaţiunile, se explica prin defavoarea cu care cu­
tumele vedeau altă dată aceste contracte, din cauză că des-
poieau familiile de legitimele lor speranţe.
8
( ) L . 2 5 , in fine. Cod, De donationibus, 8, 44. Vezi şi Frag­
menta Vaticana, § 249, p. 75 u r m . (ed. Mom onsen et K u e g e r ) .
 FORMA DONAŢIUNILOR ÎNTRE V I I — A R T . 81:1, 1168. 215

totuşi împăraţii care au urmat, părăsind aceste forme, de­

clarau valide donaţiunile făcute fără niciun act scris, etsi
sine scripto ('), şi chiar fără martori, când dovada existenţei
l
lor puteà să rezulte din alte documente [ \
Justinian consacră din nou, atât în Institute cât şi în
3
Cod, facultatea de a dărui cu sau fără un act scris ( ).
Dela acest împărat donaţiunea este perfectă prin simplul
:
efect al consimţimântului. şi îndată ce contractul s a format,
donatarul sau moştenitorii săi au o acţiune pentru a cere
predarea lucrului dăruit, tradiţia acestui lucru ne mai fiind
necesară pentru perfectarea contractului, ci numai pentru
4
strămutarea proprietăţei ( ).
Deoseb illtrt
Cu alte cuvinte, între dreptul roman şi dreptul actual - ;
există următoarea deosebire: la Romani, donatarul unui ' ' .'actual.' d r

lucru cert şi determinat devenea, în puterea contractului,

numai creditor al lucrului dăruit sau vândut, rămânând ca

(') „In exira.neos, et ncpe ignoto*, donati onem collatura valere

receptum est. lit si sine scripto donatum quid fuerit, adhi-
1
bitis alii8. idoneis '.documentisi' hoc' quod geritur. comprobatur '.
(L. 2 9 , Cod, De donationibus, 8, 54).
2
( ) L. L. 29 şi 3 1 , Cod, loco citi
3
( ) „Perficiunlur avtem (donationes) cum donator scripti8 aut
sine scriptis manife^taverit". (Instit., De donationibus, II.
7, § 2, ad initio). Vezi şi D 34, Cod, De donationibus,
8. 5 4 .
4
( ) L . 3 5 § 5, in medio, Cod, loco cit., şi ln'stit., De donationibus
II, 7, § 2. Vezi a s u p r a formei donaţiunilor în dreptul roman.
Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrcchis, I I , ţş 3 6 5 u r m . :
D e r n b u r g , Pandklen, I I , § 106 u r m . ; Goudsmit, Cours de Fan-
dectes, I , § 68 urm., p. 185 u r m . (trad. Vuylsteke); F e r r i n i , Ma­
nuale di Pandette, 694 u r m . , p. 8 4 4 u r m . (ed. a 3-a, 1908), etc.
In dreptul veehiu, d u p ă l e g e a . Cincia*de donis et muneribus, L. c i n c i a ,
lucrurile mancipi nu puteau fi dăruite decât cu solemnitatea
mancipaţiunei, adecă . p r i n t r ' o vânzare lictiva (per ws et li-
bram), pe când lucrurile \ nec mancipi puteau fi d ă r u i t e numai
prin tradiţie, fără alte formalităţi. Constantin şi Theodosie
cel t â n ă r confirmă aceasta lege ( L . 1 şi 8, Cod Theodosianus,
De donationibus, 8, 12), care r ă m â n e în vigoare pană la J u s ­
tinian. Vezi a s u p r a plebiscitului cunoscut s u b numele de legea
Cincia, care este din anul 550 dela fondarea Bornei, Girard,
Manuel element, de droit romain, p. 9 3 3 u r m . (ed. a 4-a,
1906). C p r . D e r n b n r g , Pandekten, II, § 108, nota 2 : F e r r i n i ,
op. cit., 696, p. 847 u r m .
 216 C. C. — C A R T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 813,1168.

proprietatea sa se strămute mai iii urmă prin tradiţie

pe când în dreptul actual, consimţimântul părţilor îl face
nu numai creditor, dar şi proprietar (art. 9 7 1 , 1295), tra­
diţia servind numai a-i pune lucrul la dispoziţie, spre a se
2
servi de el ( ).
Trecând acum la vechia noastră legislaţie, trebue să
deosebim legiuirea Moldovei de Munteniei.
C. Cali mach. „Nimene, zice art. 1269 din codul Calimach (943 C.
Art. 1 2 6 9 . 3
austriac) ( ), nu are drit să pornească jalbă pentru dăruirea
care i s'a făgăduit numai, iar nu i s'a trădat; dritul acesta
trebue să se întemeieze pe o scrisoare de dăruire".
Tradiţia făcea deci ca darul să fie desăvârşit şi pro­
prietatea strămutată în mod irevocabil dela dâruitor la do­
4
natar (art. 1269, 1272 C. Calimach) ( ). Ea nu era însă
neapărată la perfectarea contractului, căci de câteori se în­
cheiase un act scris pentru constatarea donaţiunei, fie chiar
prin punerea degetului (°), dăruitorul sau moştenitorii săi
l
( ) „ Traditionibus et usucapionibus dominium rerum, non nudis
pactis transferuntur". ( L . 20, Cod, De pactis, 2, 3). Cpr.
art. 570 u r m , 8 4 1 , 1269, 1398, 1412, 1454, etc. C. Cali-
Dr. străin. mach. Acest sistem este admis şi astăzi în codul austriac
(art. 425, 426), în codul olandez (art. 639), în codul spa­
niol (art. 609), în codul german, în privinţa mobilelor (art. 446,
929), etc.
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 7 1 , nota 2
2

(ed. a 2-a); tom. V, p. 161 u r m . ; tom. V I I I , p. 5 4 2 U r m . ;

tom. X , p. 733, 734, etc.
( ) Vezi în privinţa textului austriac, suprà, p . 2 1 1 , nota şi infra,
3

p. 2 6 3 .
C. Andr. Do­ ( ) „Desăvârşita danie, zice codul lui A n d r . Donici (capit. 24
4

nici şi C. Câ­ § 3), este acea, când cineva d ă r u i n d cuiva vreun lucru miş-
râirea.
, cător, într'acel ceas îi va dà în mână şi stăpânirea lucrului".
Vezi şi a r t . 4, partea I V , capit. I din codul Caragea, u n d e
se zice': „Pană a nu se dà d a r u l , poate să se lege orice legă­
t u r ă (adecă să se pue o condiţie sau sarcină), iar d u p ă dare,
n u " ; şi art. 6 din acelaş cod (loco cit.) a d a o g ă : „ d u p ă ce se
va dà darul, nu se va inai cere î n a p o i " . C p r . C. Focşani,
Dreptul din 1882, N o . 52.
a
Sein narea ( ) P u n e r e a degetului sau a unei peceţi se considera, în adevăr,
prin punerea d u p ă un vechiu obiceiu al pământului, ca o iscălitură. Vezi
degetului. a r t . 8, partea VI, capit. 2 din codul C a r a g e a şi art. 1179 C.
Calimach. Cpr. C. Bucureşti şi Cas. r o m . Dreptul din 1887.
No. 75 şi Bult. 1876, p. 299. Vezi şi alte autorităţi citate
în tom. V I I al Coment, noastre, p. 1 7 1 , nota 2. — P u n e r e a
 FORMA DONAŢIUNILOR ÎNTRE VII. — ART. 812, 1168. 217

erau obligaţi a preda donatarului lucrul făgăduit (M. Dacă

nu se încheiase însă niciun act scris pentru constatarea do-
naţiunei, donatarul nu avea o acţiune în justiţie spre a
cere lucrul dăruit. Se puteà, ce e drept, dărui şi fără niciun
act scris (donaţie verbală), însă, în asemenea caz, donaţiunea
nu devenea perfectă decât prin tradiţie (-).
Darurile manuale erau admise la noi altă dată, d u p ă Darurile ma-
cum vom vedea pag. 257 urm., că sunt admise şi astăzi. Tot ^ a i i m a c J '
astfel, în privinţa legatelor, art. 841 din codul Calimach Art. su.
(684 C. austriac) dispune că legatarul dobândeşte, prin moartea
testatorului, dreptul de a cere legatul în justiţie, tradiţia
netiind iarăş necesară decât pentru strămutarea proprietâţei.
Regulamentul organic al Moldovei (anexa lit. T, punctul 5) Regui. or-
1 101
cere însă ca daniile şi darurile în viaţă să se adevereze"* "^}^ '
sau de către judecătoriile ţinutale, sau de către divanurile
ţărei de sus şi ale ţârei de jos, după voinţa şi înlesnirea
feţelor alcătuitoare. Este de observat că acest text este, pe
de o parte, imperativ, iar pe de alta, nu distinge între do­
naţiuni le mobiliare şi cele imobiliare. Prin urmare, cu drept
cuvânt s'ar puteà zice ca, dela punerea în lucrare a acestui
Regulament, donaţiunile sunt, în Moldova, acte solemne,
3
afara, bine înţeles, de cele manuale ( ).

de deget sau a unei peceţi, recunoscută judecătoreşte, constitue

însă o semnătură şi poate dà loc la obligaţii. In asemenea
caz, proba rezultă din mărturisirea părţei. Cas. r o m . Bult.
1894, p. 95 şi Dreptul din 1894, No. 35. Cpr. Cas. r e m .
S-a 1 (19 Aprilie 1911), Revista Jurisprudenţa din 1911
No. 19, p. 303 (decizie nereprodusă în Bult. Curţei). Vezi torn.
III, partea I I al Coment, noastre, p. 493, ad notam şi tom.
V I I , p. 171, nota 2.
1
( ) Astăzi, din contra, simpla făgăduinţă scrisă de a dărui, fără
tradiţie, nu obligă pe dărui tor la predarea lucrului făgăduit.
Planiol, I I I , 2540. Cpr. Bressolles, Théorie et pratique des
dons manuels, 67, p. 102 urm.
2
( ) Vezi Mattei, / paragraf del codice civile austriaco, avvici­
nati dalle leggi romane, francesi, etc., I V , pag. 168, No. 3
(Venezia, 1854).
:ì
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. S-a 1, a n u l 1880, consid. dela p. 243.
S'a decis însă că, d u p ă vechea legislaţie a Moldovei, între
părţi şi moştenitorii lor, d a r u l puteà fi dovedit prin orice
mijloace, de oarece art. 1616 din codul Calimach este înlo­
cuit prin art 6, Anexa lit. T din Regulamentul organic, care
 218 c. C.—CARTEA ill. — T I T . • II.— CAPIT. I I I . — S-a 1. — A E T . 813,1168.

c. Andr. D o - O asemenea adeverire se cere şi de codul lui Andr.

niC1
' Donici, căci acest cod, pe lângă actul scris şi adeverinţile
martorilor, mai cere şi o întăritură, pentru ca darul să aibă
tărie (§ 10, capit. 24), şi această întăritură nu poate ii decât
acea a ispravnicului, care, după cum ^observă Curtea din
Iaşi, era atunci singura autoritate competentă de a auten­
tifica şi întări actele
Dr. Monte- încât priveşte Muntenia, în lipsa unei dispoziţiuni cu
ni Cl ua
ai„ ]84« privire Ia formele donaţiunilor, o circulară a Ministerului
justiţiei din 2 Ianuar 1848, asimilând donaţiunile cu vân­
zările, ordona că donaţiunile imobiliare să se adevereze cu
îndeplinirea formelor cerute pentru vânzări, şi să se treacă
2
cuprinderea şi adeverirea lor într'un registru special ( ).
c. Caragea. Admiţând chiar că această circulară ar fi avut putere de
lege, totuşi ea nu pronunţă nulitatea darurilor, aşa că lipsa
transcrierei nu puteà fi opusă decât de terţiile persoane. In
-
codul Carag ea donaţiunile nu erau deci supuse, între părţi,
s
la nicio formalitate, afară de tradiţia lucrului dăruit ( ). De
aceea s'a şi decis, cu drept cuvânt, că, sub imperiul acestei
legiuiri, clarul puteà să fie şi verbal, devenind perfect fără

prescrie a n u m i t e forme n u m a i faţă de terţiiie persoane. C.

Iaşi, Drepttd din 1891, No. 6 1 .
(') O. Iaşi, Dreptul din 1885, No. 69.
2
C. Ipsilant. ( ) Vezi această circulară în codul Caragea (ed. Brăiloiu), p. 322,
nota 1. Vezi şi codul Ipsilant, a r t . 6, capit. pentru judecători
de pe la j u d e ţ e , unde se zice că celelalte cărţi (afară de
foile de zestre, dietele, etc.), să se iscălească n u m a i de către
judecători, însemnându-se dedesupt şi logofeţelul cum că s'au
trecut în condică.
3
( ) Cpr. C. Bucureşti şi Cas. r o m . Dreptul din 1881, No. 38 şi
din 1882, No. 7 1 ; Dreptul din 1887, No. 75 şi Bult. 1889,
p. 889. Vezi şi decizia Cas. S-a 1, Nu. 289/893 (nepubli­
c a t ă ) . — V e z i însă T r i b . Ilfov (Dreptul din 1886, N o . 80),
care pare a cere îndeplinirea formalităţilor pre-crisè de cir­
culara de mai sus, chiar între părţile contractante. Dacă aceasta
este ideea t r i b u n a l u l u i , cată să m ă r t u r i s i m că ea este greşită.
T o t în acest din u r m ă sens se pronunţase mai întăi şi Curtea
de casaţie, p u n â n d în principiu că, sub codul Caragea, actul
de donaţiune nu aveà nevoe de a fi transcris, ci n u m a i lega­
lizat (Bult. S-a I, 1880, p . 227 şi Bult. 1883, p. 1049), însă
mai târziu î n a l t a Curte s'a întors, d u p ă cum am văzut mai
sus, la adevăratele principii, statuând de astă dată că circu­
lara din 1848 nu era privitoare decât la interesul terţiilor.
 DONAŢIUNI MOBILIARE. — ACTUL ESTIMATIV. — ART. 827. 219

nicio altă formalitate decât mimai tradiţia lucrului în po­

sesiunea donatarului.
In privinţa imobilelor însă, circulara No. 45 din 2 Ia- Donaţiunile
i m o b l h a r e
nuar 1848, socotind donaţiunea ca un act de înstrăinare, a -
dispus ca ea să fie înscrisă la tribunalul situaţiei imobi­
lului, urmându-se aceleaşi formalităţi ea si la vânzările
bunurilor imobiliare; de unde rezulta că actul de donaţiune,
subscris numai de dăruitor, este perfect, fără ca să fie nevoe
şi de semnătura donatarului întrucât regulele dela tocmeli
nu se aplică la donaţiuni, şi nici acceptarea donatarului nu
este cerută, ca sul) codul civil actual, tradiţia lucrului dă­
ruit împlinind această acceptare ( '), ceeace era admis şi în
vechile legiuiri ale Moldovei {-).

Despre formalităţile speciale la care sunt supuse

3
donaţiunile mobiliare. — A c t u l estimativi ).

Art. 827. — Orice act <le donaţiune de mobile este valabil

numai pentru obiectele trecute î n t r ' u n act.estimativ, subsemnat de
4
donator şi de donatar ( ). (Art. 472 urm., 772, 814 u r m . , 934,
1909 C. Civ. A r t . 948 C. fr.).

Actul de donaţiune al unor lucruri mobile, pe lângă Necesitatea

a c t u h , i estl
formalitatea autenticităţei, mai este încă supus la o forma- . "
litate specială, si anume: la încheierea unui act. prin care
se descrie în mod individual si se preţeluesc toate mobilele
dăruite. Acest act trebue să fie semnat de dăruitor şi do-

(') C. Galaţi, Dreptul din 1910, No. 33, p. 263 (cu observ, noastră).
2
( ) C. Iaşi, Dreptul din 1885, Xo. 69. Vezi intră, p. 230, ad
notam.
3
( ) Cpr. a s u p r a acestei materii, Zacharia', Handbuch des fr. Ci-
vilrechts, IV. § 667, p. 260 u r m . (ed. ("rome), § 660, p. 212,
213 (ed. Ansehiitz).
4
( ) L a Romani, formalitatea actului estimativ nu era prevăzută Origina
de leg*e. Acest text este reproducerea art. 15 din ordonanţa art. 827.
dela 1731, cu această deosebire că, d u p ă citata ordonanţă, nu
se cerea un act estimativ, ci numai un act enumerativ sau
descriptiv al mobilelor dăruite. Pothier, Introduction au titre
des danations, I, 28, p. 359, 360. Cpr. Demolombe. X X .
3 4 0 ; B a u d r y et Colin, op. cit., 1, 1260; T h i r v , II. 365,
p. 356, etc.
 220 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . III. — S-a I. — A R T . 827.

natar, sau de persoanele care acceptă pentru acest din urmă,

după cum se exprimă textul corespunzător francez.
Scopul actului Scopul acestei formalităţi este de a menţine principiul
estimativ, irevocabilităţei darurilor, împedicând pe dăruitor de a reţine
unele obiecte cuprinse în liberalitate şi de a o revoca astfel în
parte. Pe de altă parte, această formalitate mai are de scop
garantarea exerciţiului unor drepturi eventuale la care do­
naţiunea poate dà loc, precum ar fi de exemplu: reîntoar­
cerea bunurilor dăruite în patrimoniul dăruitorului (art. 825);
determinarea sumei ce descendentul donatar va trebui să
raporteze la succesiunea dăruitorului, în caz când ar veni
J
la succesiunea lui (art. 772), etc. ( ).
Darurile ma- r j ; însuş textul art. 827 rezultă că actul estimativ
n
e 3
supuse^otuiui u u
t e cerut de lege decât în privinţa donaţiunilor care se
estimativ. f
ac printr'un act, aşa că darurile manuale, de care vom
vorbi mai la vale, nu sunt supuse acestei formalităţi, pentrucă,
în asemenea caz, tradiţia lucrului dăruit garantează în de-
2
ajuns irevocabilitatea darului ( ).
Donaţiunile Îndată însă ce donaţiunea unor lucruri mobile este fă-
c u , ; a
t r W act" printrun act, art. 827 este aplicabil, chiar dacă lu­
crurile dăruite au fost predate donatarului, căci legiuitorul
actual n'a admis dispoziţia art. 15 a ordonanţei din 1731,
3
care excepta cazul când se făcuse tradiţia lucrurilor dăruite ( ).

C) Cpr. Thiry, I I , 3 6 5 ; T . Hue, V I , 2 2 5 ; Planiol, I I I , 2 5 5 6 ,

2560; Marcarle, I I I , 6 8 2 ; Mourlon, II, 6 7 4 ; L a u r e n t , X I I ,
3 7 2 ; Demolombe, X X , 3 4 1 ; Troplong, I I , 1229; B a u d r y et
Colin, op. cit., I. 1260 etc. Vezi şi Zacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 667 (690), p. 261 (ed. Crome), cte.
2
( ) T h i r y , loco cit.; L a u r e n t , X I I , 3 7 5 ; Demolombe, X X , 3 4 3 ;
Marcadé, I I I , 6 8 2 ; Arntz, I I , 1 8 5 3 ; Mourlon, I L 6 7 4 ; P l a ­
niol, I I I , 2 5 5 9 ; Beltjens, Encyclopedic du droit civil belge,
art. 948, N o . 2 şi art. 9 3 1 , N o . 4 6 ; T. H u e , V I , 2 2 5 ; Bau-
dry et Colin, I, 1153 şi 1265; A u b r y et Rau, V I I , § 660,
p . " 8 7 ; Massé-Vergé, I I I , § 420, p. 74, nota 2 ; Michaux, Do­
nations, 6 1 5 ; Répert. Sirey, v° Don manuel, 46, etc.
8
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 3 7 5 ; Planiol, I I I , 3 5 5 9 ; A r n t z , I I , 1 8 5 3 ;
Demolombe, X X , 3 4 4 ; B a u d r y et Colin, I, 1259, 1266;
T h i r y , I I , 3 6 5 , p. 3 5 6 ; Troplong, I I , 1232; R é p e r t . Sirey,
v° Don. entre-vifs, 518, etc.—Dacă lucrurile dăruite fără act
estimativ, a u fost predate donatarului, actul de donaţiune nu
este valid, însă donaţiunea este validă ca dar m a n u a l . L a u ­
rent, loco cit.
 D0NAŢIUN1 MOBILIARE. — ACTUL ESTIMATIV. — ART. 827. 221

Din împrejurarea că actul estimativ nu este cerut decât xcapiic. art.

atunci când donaţiunea este făcută printr'un act, s'a tras. 827 ~ "donai -' " '
lor deghizate
8 uma u 1

cu drept cuvânt, concluzia că art. 827 nu se aplică dona­

ţiunilor deghizate sau ascunse sub forma unui contract cu
titlu oneros, pentrucă jurisprudenţa nu supune aceste do­
natami, în privinţa formelor, decât la regulele stabilite pentru
[
contractul care serveşte a ascunde liberalitatea ( ).
Art. 827 se referă nu numai la mobilele corporale,--Mic. art. 827
!a 1
dar şi la cele incorporale, precum : rentele, creanţele, e t c . éorporaiV.'"
cu deosebire însă că aceste din urmă nu au nevoe de a fi
preţeluite, ci numai inventariate, arătându-se numele debi­
torului şi capitalul dăruit (-).
Donaţiunile de creanţe nu vor fi opozabile terţi il or decât C r e a n ţ e ,
3 A l t
sub condiţia de a se îndeplini formalităţile art. 1393 f ). '
In privinţa mobilelor corporale sau incorporale, art. 827 A p l i c . a r t . 827
se aplică tuturor donaţiunilor în genere, atât celor cu titlu „ ' o f ^ r e ' ' " "
universal cât şi celor cu titlul particular (•*), şi chiar celor genere.

(') T . H u e . V I , 2 2 5 ; L a u r e n t , X I I , 307 şi 3 1 9 ; B a u d r y et Colin,

I, 1241 şi 12(55; A u b r y et B a u , V I I , § 660, p. 8 7 ; Répert.
Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 3 8 7 ; P a n d . fr., v"
Bon. et testaments, 4 5 9 1 ; Pand. beiges, v° Donation déguisée,
181; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , No. 56 şi art. 948, No. 3 :
C. Limoges, D. P . 57. 1. 3 0 8 ; Sirey, 59. 1. 836 (sub Cas.), etc.
8
( ) Beltjens, op. şi loco cit.. No. 6 ; L a u r e n t , X I I , 3 8 4 ; Demo­
lombe, X X , 346, 354; P a n d . fr.. v° cit., 4 0 3 7 ; B a u d r v et
Colin, I, 1266, 1267; Planiol, I I I , 2 5 5 9 ; Thiry, I I , 365,
p. 3 5 6 ; C. P a n , D . P . 90. 2. 3 4 5 ; Sirey, 9 1 . 2. 228, etc.
Deci, dacă s'au dăruit valori cotate la bursă, p r e c u m : rente Valorile c<>-
tlll<
asupra Statului sau alte efecte publice, actul estimativ va e u - - | a
'>»rsX.
prinde n u m ă r u l titlurilor dăruite şi valoarea lor d u p ă cursul
zilei. T . Hue, V I , 225, p. 292.
Art. 827 nu este însă aplicabil imobilelor prin n a t u i ă . I m o b i l e prin
nici imobilelor prin destinaţie sau prin i n c o r p o r a t e . Beltjens, natură, p n n
d p R t i n a î e e i e
op. şi loco cit., No. 5 ; L a u r e n t , X I I , 3 7 7 ; Marcadé, I I I . 6 8 4 ; t . -
T h i r y , I I , 3 6 5 ; Demolombe, X X , 349, 350, etc.
Art. 827 ar fi aplicabil imobilelor prin destinaţie numai
atunci când ele a u fost date spre a fi separate de fondul la
care erau alipite. L a u r e n t , Demolombe, loco cit.
3
( ) T. H u e , V I , 225, p . 2 9 2 ; Beltjens, op. şi loco cit.. No. 7:
L a u r e n t , X I I , 3 7 9 ; Demolombe, X X , 228 şi 3 5 6 ; P a n d . fr.,
v° Don. et testaments, 4039, etc.
(*) Beltjens, op. şi loco cit., No. 5 bis; L a u r e n t , X I I , 3 7 8 ; Arntz,
II. 1 8 5 3 ; Marcadé, I I I , 6 8 3 ; Demolombe, X X , 3 4 7 ; P a n d .
 222 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 827.

făcute între soţi, sau făcute soţilor prin contractul de că­

sătorie, căci legea nu face-nicio deosebire în această pri­
vinţă (').
D o n . renume- In fine, art. 827 este aplicabil tuturor donaţiunilor
roa'^conX*- mobiliare în genere, fie remuneratorii sau râsplătitoare, one-
2
ţionaie, etc roase, condiţionale, cu termen, sau pure şi simple ( ), etc.
Ce cuprinde Actul sau statul estimativ, după cum se exprimă art. 772
actul esti­ 3

mativ.
0 . civ., trebue să cuprindă descrierea individuală ( ) şi pre-

fr., v° cit., 4 0 1 0 ; Michaux, Donations, 619 u r m . ; A u h r y et

Rau, V I I , § 660, p. 87. — Contra; D u r a n t o n , V I I I , 412, a
cărui părere a rămas izolată.
D o n . de drep­ Cu toate că art. 827 se aplică, în principiu, donaţiunilor
turi succeso­ unei părţi din averea dăruitorului, totuşi această dispoziţie
rale. nu poate fi întinsă la donaţiunea unor drepturi succesorale,
pentrucă aceste drepturi nefund încă lichidate, actul estimativ
cerut de lege este, în specie, cu neputinţă. Demolombe, X X ,
3 4 8 ; Troplong, I I , 1246; Pand. fr., v° cit, 4 0 1 1 ; Répert. Si-
rey, v° Donation entre-vifs, 539. etc.
(') Mnrcadé, I I I , 6 8 3 , 6 8 4 ; Arntz, I I , 2 2 9 6 ; Demolombe, X X ,
103, in fine; L a u r e n t , X I I , 3 8 1 , 382 şi X V , 306, 3 2 0 ; D e -
mante, I V , 90 bis I ; Troplong, I I , 1250; Planiol, I I I , 3 2 1 3 ;
Beltjens, op. şi loco cit., No. 9; B a u d r y et Colin, I, 1268,
1269; A u b r y et R a u , V I I I , § 7 3 5 bis,' p. 5 5 ; P a n d . fr., v°
cit, 12091; Pand. beiges, v° Don. mobilihres, 22, 23 şi v°
Don. par contrat de mariage, 90, etc.
Neaplic. art. R ă m â n e însă bine înţeles că art. 827 nu se aplică donaţiunilor
827 instituţii­ de bunuri viitoare sau instituţiilor contractuale. Marcadé, I I I ,
lor contrac­ 6 8 4 ; A u b r y et Rau, V I I , § 660, p. 87, 88 şi V I U , § 735
tuale.
bis, pag. 5 5 ; Demolombe, X X I I I , 2 7 7 ; L a u r e n t , X I I , 3 8 1 ;
Beltjens, op. şi loco cit, No. 9; B a u d r y et Colin, op. cit.,
I, 1270, etc.
2
( ) Demolombe, X X , 3 5 1 ; Laurent, X I I , 3 8 0 ; Beltjens, op. şi loco
cit., No. 8 şi 12, etc.
s
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 3 8 3 ; Demolombe, X X , 3 5 8 : A u b r y et
R a n , V I I , § 660, ab initio, p. 8 6 ; Michaux, Donations, 642,
p, 1 2 7 ; Judecat, ocol. I I Iaşi (V. Erbiceanu), care în moti­
vele sale se referă la părerea noastră. Cr. judiciar din 1904,
No. 69, p. 583 (cu observ, noastră); Cas. fr. D. P . 48. 1.
10"».
Cazul când De câteori însă donaţiunea cuprinde mai multe lucruri,
don. cuprinde care formează un tot indivizibil, precum a r fi, de exemplu,
mai multe lu­ cazul când s'ar fi d ă r u i t o bibliotecă, o colecţie de medalii,
cruri, oare for­
mează un tot de geologie, de mineralogie, de antichităţi, de autografe, de
indivizibil. tablouri, etc. este suficient ca lucrurile să fie descrise cu dea-
mănuntul şi preţeluite de o dată (en bloc). L a u r e n t , loco
 DONAŢIUNI MOBILIARE. — ACTUL ESTIMATIV. — ART. 827. 223

ţeluirea fiecărui mobil dăruit. Legea actuală a adaos preţe-

luirea, pe care n'o prevedea ordonanţa din 1731. pentrucă
1
ea asigură mai bine irevocabilitatea darului) ).
Actul estimativ poate, după părerea tuturor, să fie Act sub sem-
fâcut printr'un act sub semnătură privată, destul fiind ca ^ ' " n a t
T 8
r r i

el să fie semnat de daruitor şi de donatar sau de acei care

acceptă pentru acest din urmă, părţile nefiind nevoite de a
2
recurge la un act autentic decât atunci când nu ştiu a scrie ( ).
Art. 827 presupune că donaţiunea nu cuprinde nici. Cazul când
HCt 1 e s t i m a
arătarea, nici preţeluirea mobilelor dăruite, căci dacă ea ar , ". ;
i , tiv tace parto
cuprinde aceste formalităţi, actul descriptiv şi estimativ 11 ai' 'lin dònatiiine.
mai avea niciun scop. Asupra acestui punct toţi autorii
sunt de acord. Actul estimativ ar puteà deci face parte din
actul de donatili ne.
Părţile ar putea chiar să se scutească de orice act Actul estima-
t i v n r e ne
estimativ. referindu-se la un act anterior, precum ar fi i n - - %. ~
' l voe sa tie re-
ventarul încheiat de un judecător (•') şi, după unii. la un daetat în mo-
,i ei,t 1 laccroi
act întocmit chiar în urma donatiunei, legea necerând ca ; " .
* p , durului, tun-
actul estimativ să fie redactat în momentul tacerei darului (*). traversa.
cit.; Troplong, II, 1 2 4 0 ; T . H u e , VI, 2 2 5 ; Massé-Verge, I I I ,
§ 429, p. 77, nota 8, in medio: Zacharise, Handbuch des fr.
Ciinlrechts, I V , § 667, p. 2 6 1 , nota 5 (ed. Crome); Michaux.
Donations, 643. — D a r dacă, în asemenea caz, preţeluirea poate fi
colectivă, lucrurile dăruite trebue însă să fie a r ă t a t e cu dea-
mănuntul. Astfel, se va indica n u m ă r u l cărţilor, medaliilor
de a u r , de a r g i n t sau de bronz, n u m ă r u l autografelor, tablou­
rilor dăruite, etc., căci altfel s a r puteà cu uşurinţă micşora,
nununiârul obiectelor dăruite. Michaux, op. cit.. 644, 645
Cpr. Demolombe, X X , 359.
C) Cpr. B a n d r y et Colin, op. cit., I, 1260; Planiol, I I I , 2558.
2
() Marcadé, I I I , 6 8 5 ; T. Hue, V I , 6 2 5 ; Dnranton, V I I I , 409.
Cpr. art. 16 din legea pentru autentificarea actelor.
3
() Beltjens, op. şi loco cit., No. 10; T. Hue, VI, 225, p. 292;
Répert. Sirey, v° Donation entre-vifs, 5 6 5 ; Laurent, XII,
3 8 5 ; B a u d r y et Colin, I, 1264; T h i r y , I I , 365, p. 3o6, 3 5 7 ;
Michaux, Donations, 6 3 7 ; — C o n t r a : Cas. fr., Sirey, 3 1 . 1. 2 2 5 ;
Marcadé, I I I , 6 8 5 .
4
() Laurent, X I I , 3 8 5 ; Coin-Del isle, Don. et testaments, art. 948,
No. 22, p. 255 (ed. din 1855). — Contra: Baudry et Colin,
op. cit., I, 1263; Demolombe, X X , 3 6 0 ; Michaux, op. cit.,
647, p. 128; Arntz, I I , 1854; Troplong, II, 1242; T. Hue,
VI, 225, p. 2 9 2 ; Beltjens, op. şi loco cit., No. 11, etc. D u p ă
aceşti din u r m ă autori, actul estimativ a r t r e b u i să fie făcut
 224 COD. CIV. — C A E T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A E T . 827.

Sancţiunea_ Orice act de donaţiune mobiliară, zice art. 827, este

'escati" valabil numai pentru lucrurile trecute în actul estimativ (');
Anularea d o - d e unde rezultă că, în privinţa mobilelor nedescrise şi ne-
2
1 3
ti" v'ersă. pi*cţeluite, donaţiunea nu este valabilă ( ). Ce trebue însă
0

să înţelegem prin aceasta? Mai toţi autorii, făcând o con­

fuzie regretabilă între actele inexistente şi cele anulabile,
susţin că actul estimativ ar fi o solemnitate a donaţiunei,
întocmai ca şi actul autentic şi, în consecinţă, consideră ca
3
inexistentă donaţiunea lipsită de acest act ( ).

atunci când se face donaţiunea, ceeace n u rezultă de nicăiri.

(') Deci, dacă donaţiunea ar cuprinde în acelaş t i m p şi imobile
şi mobile, din care numai unele a r fi fost descrise şi preţe-
luite, ea va fi validă n u m a i în privinţa imobilelor şi a
mobilelor trecute în actul estimativ. Demolombe, X X , 3 6 6 ;
Arntz, I I , 1 8 5 5 ; Demante, I V , 90 bis I V ; L a u r e n t , X I I ,
3 8 6 ; D u r a n t o n , V I I I , 4 0 5 ; Beltjens, op. şi loco cit., N o . 15 bis;
Pand. beiges, v° Donation mobilière, 5 9 ; P a n d . fr., v° Don.
et testaments, 4 0 5 4 ; T r i b . Liège, Pasicrisie belge, 1889, I I I ,
p. 303, etc.
D a c ă s'a preţelnit n u m a i o parte din lucrurile dăruite, do­
naţiunea nu este nulă pentru tot. Beltjens, loco cit., No. 16;
B a u d r y et Colin, I, 1 2 7 1 ; P a n d . fr., loco cit.; A r n t z , I I ,
1855, etc.
(*) Cpr. T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1904, N o . 6 8 , p . 572 (cu
observ, noastră).
3
( ) Planiol, I I I , 2556 şi 2 5 6 1 ; B a u d r y et Colin, I, 1 2 7 8 ; De­
molombe, X X , 3 6 3 , 3 6 4 ; Arntz, II, 1 8 5 5 ; Mourlon, I I , 6 7 7 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 660, p. 8 8 ; Bayle-Mouillard a s u p r a
lui Grenier, I I , p. 78, No. 170, nota b; J u d e c a t , ocol. I I
Iaşi (V. Erbiceanu), Cr. judiciar, din 1904, N o . 69 (cu o b ­
serv, noastră). Această din u r m ă carte de judecată, foarte bine
motivată, pune în principiu că judecătoriile de ocol fiind che­
mate a se pronunţa a s u p r a acestei chestiuni în mod incidental,
spre a decide care sunt efectele lipsei actului estimativ cerut
de art. 827, au căderea de a examina validitatea şi caracterul
actelor emanate dela o instanţă superioară, în specie t r i b u n a l u l ,
de oarece ele exercită, in limitele competinţei lor, o plenitu­
dine de jurisdicţie. Vezi în acelaş .sens J u d e c a t , ocol. Stre-
haia şi Bolentin, Cr. judiciar din 1 9 0 1 , No.. 46 şi din 1903.
No. 51 (cu observ, d-lui Şt. Scriban), precum şi observaţia
noastră a s u p r a cărţei de j u d e c a t ă menţionată a judecat, ocol.
I I din Iaşi. Vezi şi T r i b . R o m a n , Dreptul din 1899, N o . 67,
p. 548 (motive). Cpr. Cas. r o m . Bult. 1904, p . 1240 şi Dreptul
din 1904, N o . 72, p. 5 8 5 . — C o n t r ă : T r i b . Botoşani, conside­
rente reproduse şi combătute de d-1 C. Botez, în lucrarea sa
 DONAŢIUNI MOBILIARE. — ACTUL ESTIMATIV. — ART. 827. 225

Această soluţie este insa, după părerea noastră, inadmi­

sibila, pentrucă actul estimativ nu are nimic comun cu con-
simţimantul părţilor, şi el n'a fost prescris ad solemnitatem,
ca o condiţie esenţială a însăşi existenţei donaţi unei, ci numai
pentru a garanta irevocabilitatea darul ui. ("ea mai bună dovadă
despre aceasta este că actul estimativ poate ti înlocuit prin
acte echivalente : printr'un inventar, de exemplu, care ar stabili
consistenţa şi valoarea lucrurilor dăruite ( ' ). eeeace desigur
n'ar putea să aibă Ioc în caz când actul estimativ ar face
parte din solemnitatea donaţiunei, ştiut fiind că caracterul
esenţial al formelor solemne este tocmai de a nu admite
echipolente.
Apoi, art. 827 cuprinzând o dispoziţie tradiţională,
extrasă, după cum ştim, din ordonanţa dela 1731. treime s'o
interpretam prin tradiţie, şi Furgole, comentând art. 15 din
citata ordonanţă, ne arată că actul estimativ nu era nici
atunci o condiţie substanţială a existenţei donaţiunei [-).
Actul estimativ, neiiind deci prescris de lege ad solemni- A p l i c art.
1 0 0 0 c C1V
tatem, lipsa lui nu va atrage inexistenţa donaţiunei mobiliare, - -
3
ci numai anularea e i ( ) ; de unde rezultă că această anulare
nu mai poate fi cerută dacă au trecut zece ani dela săvâr­
şirea donaţiunei (art. 1900). Această prescripţie curge. în
asemenea caz, din ziua săvârşi rei contractului, iar nu din ziua
4
morţei dâruitorului ( ).
Din împrejurarea, că actul estimativ nu este prescris c o n f i r m a r e a
na mnei
ad solemnitatem, ca o condiţie neapărată a existenţei dona- d ° t -
foarte conştiincioasă, Noul codice de şedinţă al judecătorului
de ocol, p. 231 urm. (Bucureşti, 1908).
(') Vezi supra, p. 2 2 3 . Cpr. Répert. Sirev v° Donations, 568;
C. Bordeaux, Sirev, 5 3 . 2. 6 2 3 ; D. P."54. 2. 6 1 ; Cas. fr. D.
P . 54. 1. 2 4 6 ; Sirey. 5 5 . 1. 297, etc.
2
() Cpr. L a u r e n t , X I I , 373.
3
() Vezi în acest sens, T. Hue, VI, 2 2 5 ; L a u r e n t , X I I , 3 7 3 ;
Toullier-Duvergier, I I I , p a r t e a I I , 180; Pand. fr., v° cit.,
4044 u r m . ; M. Colin, Dons manuels, Jievue pratique de droit
francais, tom. 54, anul 1883, p . 247 u r m . ; Dumont, Dons
manuels, p. 3 4 ; Bressolles, Théorie et pratique des dons ma­
nuels, 130, p. 182 urm., etc.
4
() Troplong, II, 1238; C. Bordeaux, Répert. Dalloz, v° Oblig.,
2876, nota 2 . — Contra: C. C h a m b é r y (decizie citată în Pand.
fr., v° cit., 4049), d u p ă care termenul prescripţiei ar curge
din ziua morţei d â r u i t o r u l u i .

5S7A4
 226 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . I I . — CAPIT. I I I . — S-a 1. — A R T . 827.

ţiunei, mai rezultă că dâruitorul, care ar fi făcut tradiţia

mobilelor nedescrise şi nepreţeluite, nu le va puteà cere
înapoi dela donatar, pentrucă, în asemenea caz, donaţiunea
nefiind inexistentă, ci numai anulabilă, anularea care re­
zultă din lipsa actului estimativ a putut fi confirmată prin
executarea voluntară a donaţiunei şi, în specie, tradiţia lu­
crurilor dăruite se consideră ca o confirmare tacită în sensul
1
art. 1167 t ).
D a r manual. Aşa dar, pană la trădarea lucrurilor dăruite, donaţiunea
nu este validă şi dâruitorul poate să refuze predarea lor.
Odată însă tradiţia efectuată, donatarul a devenit proprietar
prin dar manual şi dâruitorul nu mai poate cere înapoi
lucrurile ce el a trădat donatarului animo donandi. Asupr i
2
acestui punct toţi autorii sunt de acord ( ).
Dreptul credi- Doctrina şi jurisprudenţa admit că creditorii dărui­
torului dìTa torului pot să propue anularea donaţiunei pentru lipsa
cere anul. do-actului estimativa), ceeace implică că şi însuşi dâruitorul
•ro*iipB» Mki'- ' acest drept. Soluţia fiind însă prea absolută trebue să
l ai e

i u i estimativ, facem, conform tradiţiei vechi, următoarea distincţiune :

Controversa. ^
0 g a u dâruitorul a predat de bună voe donatarului lu­
crurile dăruite, şi atunci el ne mai putând să le revendice
dela acest din urma, nici creditorii săi nu pot să aibă acest
drept; 2° sau dâruitorul a rămas în posesiunea lucrurilor
dăruite şi, în asemenea caz, creditorii săi vor puteà să le
urmărească, pentrucă ele neîncetând de a fi proprietatea
debitorului lor, adecă a dăruitorului, fac parte din patri­
4
moniul lui şi, ca atare, sunt gajul lor ( ).

1
( ) Bressolles, op. şi loco suprà cit.; M. Colin, Bevue pratique
de droit franţais, loco cit., anul 1883, p. 2 4 7 ; P a n d . fr., v°
cit., 4052. —-'Contra: A u b r y et R a u , V I I , § 660, p a g . 8 8 ;
Troplong, I I , 1234, 1235, etc.
2
( ) T . H u e , V I , 225, in fine, p. 2 9 3 ; L a u r e n t , X I I , 3 7 5 ; P a n d . fr.,
v° cit., 4 0 5 2 ; T h i r y , I I , 365, in fine, p . 3 5 7 ; Beltjens, op. şi
loco cit, No. 2, p. 165, etc.
3
( ) Cas. fr. D . P . 48. 1. 106 (motive); T. Hue, V I , 2 2 5 . — Acest
drept este recunoscut chiar creditorilor posteriori' donaţiunei,
căci dreptul lor nu rezultă din data titlului lor, ci din viciul
titlului d o n a t a r u l u i . A u b r y et R a u , V I I , § 660, p. 8 8 ; T r o p ­
long, II, 1236, 1237, etc.
4
( ) L a u r e n t , X I I , 3 7 4 ; P a n d . fr., v° Don. et testaments, 4053 şi
autorităţile citate acolo.
 ACCEPTAREA D O N A Ţ I U N E I . — A R T . 814. 227

Despre acceptarea donaţiunei.

Art. 814. — Donaţiunea nu obligă pe donator şi nu va produce

niciun efect decât din ziua în care va fi fost acceptată (').
Acceptaţiunea poate fi făcută sau în act, sau p r i n t r ' u n act
a u t e n t i c posterior, mai înainte însă de m o a r t e a celui ce dârueşte;
în acest din u r m ă caz, donaţiunea n u are efect decât din ziua în
«are se va fi comunicat donatorului actul de acceptaţiune. ( A r t . 6 9 1 ,
795. 8 0 1 , 8 1 5 urm., 827, 942, 1171 C. civ. L . pentru autentific,
actelor din 1886 şi 1887. A r t . 932 C. fr.).

Donaţiunea fiind, după cum ştim. un contract (art. 942), Don. este un
o o n t r a c t
nu .se perfectează decât prin acceptarea ei. şi lipsa de acceptare
poate fi opusă chiar dacă donatarul a fost pus în pose­
2
siunea lucrurilor dăruite si a perceput fructele lor( ).
Acceptarea se poate face atât de însuş donatarul ca- Retragerea
ofer t rui
palul, cât si de un împuternicit sau mandatar al său, f i e ^ ^ " t ul
3
lega 1. fie convenţional ( ): de unde rezultă că, pănâ în

Art. 932 din codul francez a d a o g ă : Ira termeni expreşi, adaosDeoseb. de re­
< l a c i e | e C
care nu figurează nici în textul nostru, nici în art. 1057 din ţ i - fr-
codul italian. Textul nostru reproduce în mai multe puncte
mai de a p r o a p e pe cel italian decât pe cel francez. Vezi
infra, p. 230.
2
( )
Michaux, Donations, 677 şi autorităţile citate de acest autor.
Cpr. T r o p l o n g , Don. et testaments, I I , 1090.
8
< ) A r t . 933 din codul fr. prevede a n u m e că donaţiunea poate Acceptarea
fi acceptată p r i n t r ' u n m a n d a t a r , adăogând că m a n d a t u l t r e b u e donaţiunei
prin man­
să fie special şi autentic. Cu toate că acest text a fost eliminat datar.
de legiuitorul nostru, totuşi dreptul d o n a t a r u l u i de a fi r e ­
prezentat p r i n t r ' u n m a n d a t a r convenţional rezultă în deajuns
din principiile dela m a n d a t (art. 1532 u r m . C. civ.), căci toate
actele vieţei civile pot fi făcute prin m a n d a t a r , afară de acele
în care n a t u r a lor ar împedică reprezentaţia, precum este
căsătoria (art. 61), testamentul, etc. R ă m â n e însă bine înţeles
că mandatul dat de donatar va t r e b u i sa fie autentic, ca şi
în F r a n ţ a , pentrucă toate actele, al căror concurs este necesar
pentru constituirea unei donaţiuni şi oricărui act solemn în
genere, nu pot fi făcute decât în formă autentică. Vezi suprà,
p. 2 1 1 , nota 1 şi trimeterile făcute acolo. Cpr. Cas. rom. Bult.
1888, p. 590 şi 936, precum şi Dreptul din 1888, No. 59 şi
80; T r i b . şi C. Bucureşti, Dreptul din 1887. No. 14, 21 şi
3 1 ; Dreptul din 1900, N o . 46 şi din 1907, No. 2 8 ; C. Craiova,
Dreptul din 1890, No. 2 şi din 1898, No. 8 4 ; Alex. D e g r é ,
Dreptul din 1888, No. 22, etc. Vezi tom. V I al Coment,
noastre, p. 457, nota 2 şi p. 612, nota 2 ; tom. V I I I , pag. 42
 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . II. — C A P I T . H I . — S-a I. — A R T . 814.

momentul acceptărei sau notificare] ei, dacă acceptarea s'a

făcut prin act separat, dăruitorul este în drept să-şi retragă
1
oferta sau policitaţia sa ( ). Donaţiunea nu obligă deci pe

şi tom. I X , p . 5 6 6 , etc. — Contra: C. Bucureşti, Dreptul din

1887, N o . 52 şi din 1888, N o . 22.
ni n u D a r daca m a n d a t u l trebue în specie să fie autentic (art. 8 1 3 r

la 8 1 4 C. civ. şi, ai*t. 8 L . p . autentificarea actelor), el nu a r e

a fi
nevoe de a fi special, d u p ă cum cere textul francez, o p r o c u r ă
generală de administraţie fiind suficientă, de oarece d o n a t a r u l
nu-şi înstrăinează averea sa, ci dobândeşte, din contra, a l t a ,
Cpr. Pothier, Introduction au titre des donations, I, 3 9 , p . 3 6 1
(ed. Bugnet); L a u r e n t , X I I , 2 4 2 ; A r n t z , I I , 1858, etc.
în N u n u m a i acceptarea, dar şi oferta de a d ă r u i poate fi
datul
făcută prin mandatar, însă m a n d a t u l va trebui, în asemenea
să fie
caz, să fie n u n u m a i autentic, d a r şi special, fiindcă el cu­
prinde o înstrăinare (art. 1536). C. Bucureşti, Dreptul din
1907, No. 2 8 . Vezi şi suprà p. 2 1 1 , nota 1.
dona- Si fiindcă legiuitorul nostru se referă la dreptul comun,
rin- nu vedem pentruce donaţiunea n ' a r puteà fi acceptată p r i n t r ' u n
irant negotiorum gestor (art. 987 urm.), r ă m â n â n d , bine înţeles, ca
eri.
donatarul, a cărui afaceri au fost gerate de un terţiu, să
ratifice gestiunea p r i n t r ' o declaraţie autentică, ceeace a r echivala
cu un mandat. „Eatihabitio mandato cequiparatur" ( L . 12 § 4,
Dig., De solutionibus et liberationibus, 46, 3). In F r a n ţ a che­
stiunea este însă îndoelnică şi chiar decisă generalmente în
sens contrar, din cauza a r t . 933 (eliminat din codul nostru),
care, reproducând în p a r t e ordonanţa din 1731, p a r e a decide că
ratificarea din partea donatarului n'are efect retroactiv. C p r .
L a u r e n t , X I I , 2 4 1 ; Arntz, I I , 1858; Mourlon, I I , 6 6 1 ; Belt­
jens, Encyclopedic du droit civil belge, art. 933, N o . 7 ;
Marcadé, I I I , 6 4 1 ; B a u d r y et Colin, I. 1282; Demolombe,
X X , 158. — Vezi însă Toullier-Duvergier, I I I , partea 1-a,
192, p. 124; Vazeille, Successions et donations, I I , a r t . 9 3 3 ,
No. 1, p. 2 3 3 (ed. din 1837), etc.
C) C p r . Demolombe^ X V I I I , 19 şi X X , 130; Arntz, I L 1 8 7 3 ;
care
re­ Marcadé, I I I , 6 3 5 . — R e t r a g e r e a din partea dâruitorului, cât
ci fer- t i m p oferta sa n ' a fost acceptată, poate fi totală sau p a r ţ i a l ă .
ărui. E a poate fi expresă sau tacită şi să rezulte din distrugerea
sau înstrăinarea lucrului dăruit, fie cu titlu oneros, fie cu
titlu gratuit, de e x e m p l u : din d ă r u i r e a acelui lucru altuia,
- sau din dispunerea lui prin testament, dacă acest testament a r
denota cu adevărat o schimbare de voinţă din p a r t e a d â r u i ­
torului. C p r . Demolombe, X X , 133, 134. — Vezi însă în
privinţa testamentului, Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grenier,
Don. et testaments, I, p. 3 6 3 , nota d. „ î n s t r ă i n a r e a sau o
altă d ă r u i r e a lucrului ar constitui o revocare tacită a
 ACCEPTAREA DONAŢIUNEI. — ART. 407, 814. 229

dăruitor .şi nii-şi produce efectele sale decât din ziua în care
1
ea a fost acceptată (art. 814) f ). Deci, dacă o femee, căreia

donaţiunei, zice acest din u r m ă autor. Acceptarea doiiaţiunei

făcută în t i m p u l vieţei dăruitorului, îşi va produce însă efectele
sale chiar dacă d ă r u i t o r u l a r fi dispus mai înainte de lucrul
d ă r u i t prin testament, pentrucă testamentul, chiar când este
autentic, nu-şi produce efectele sale decât din ziua morţei
testatorului".
P e n t r u a fi validă, revocarea donaţiunei nu are nevoe de
a fi adusă la cunoştinţa d o n a t a r u l u i . Arntz, I I , 1874, in fiiie.
Chestiunea de a se şti dacă donaţiunea t r e b u i a să fie acceptată Acceptarea
in dreptul roman, este controversată. Cei mai mulţi admit donaţiunei m
necesitatea aeceptaţiunei: 1° pentrucă nimene nu poate să a n Contro- m

impue o favoare cuiva (Non potest liberalitas nolenti adquiri, versa,

zice L. 19 § 2, Dig., De donationibus, 39, 5; m a i vezi şi L . 69,
Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 17, unde se zice:
„Invita beneficium non datur); şi 2° pentrucă toate textele
fac să figureze donaţiunea printre convenţii şi o tratează ca
a t a r e . Yezi L. 4, Cod, De litigiosi», 8, 3 7 ; L . 14, Pr., Cod,
De. sacrosanctis ecclems, 1 , 2 : L. 17, Cod, De fide instrumen-
forum, e t c . 4, 2 1 ; L. 44, Dig-, De donationibus inter virum et
uxor em, 24, 1 ; L . 18, Pr., ab initio, Dig., De rebus creditis,
12, 1: L. 55, Dig., De obligationibus et actionibus, 44, 7, etc.
De aceea Cicerone ziceà: „Neque donationem sine acceptatione
1
intelligi posse ' (Topica, eapit 8, in fine). Yezi în acést sens.
• loudsmit, Cours de Pandectes, § 69, p. 188, nota 1 (traducere
Vuylsteke); Ruben de Concier, Résumé de droit romain, I,
p. 2 0 1 , nota 4 (ed. a 7-a, 1888); D e r n b u r g , Pandekten, II,
§ 106, text şi nota 4; Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrechts,
II, § 365, nota &; Linger, System des osterreichischen allge-
meinen Privatrechts, I I , § 9 5 , p. 196, nota 26 (Leipzig,
1868), etc. Yezi şi suprà, p. 13, nota 4. — Contra: Savigny,
System des heutigen romischen Rechts, I V , § 160 (Schenkung,
Vertragsnatur), p. 145 u r m . (Berlin 1841). Vezi a s u p r a
acestei chestiuni Ferrini, Manuale di Pandette, 695. p. 846, 847
( e d . a 3-a, 1908).
Solemnitatea aeceptaţiunei era însă necunoscută la Romani. Solemnitatea
Ea este de origină franceză şi se datereste n u m a i defavoarei acceptărei eră
<MI care erau privite altădată donaţiunile, din cauză că ele n e L u l 0 i , c u t a
' 7 .
1
, , , ., „ ... , r i I T ». r la Romani.
înlesnesc eşirea bunurilor din iamilie. Cpr. Mourlon, 11. b o i ;
Arntz, I I , 1 8 7 1 ; Troplong, I I , 1087, etc.
In vechea legiuire a Moldovei (codul Andr. Donici) nu se Dr. nostru a n -
j
c< reâ însă o acceptare expresă din partea donatarului, ci n u m a i tenor,
tradiţia lucrului d ă r u i t în posesiunea lui. C. Iaşi, Dreptul din
1885, No. 69. Aceeaş soluţie era admisă şi sub codul Caragea,
unde tradiţia lucrului înlocuia de asemenea, acceptarea do-
 230 COD. CIV. — CARTEA I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 814.

s'a făcut o propunere de dăruire, s'a măritat mai in urmă,

constituindu-şi averea sa prezentă dotă (art. 1235) şi în urma
căsătoriei sale, a acceptat donaţiunea, averea dăruită nu va
fi dotala, pentrucă acceptarea ei nu are efect retroactiv pană
d
în ziua ofertei ( ).
Solemnitatea Totul fiind solemn în materie de donaţiuni, nu numai
^reptifrac-" ei
°l' 'ta de a dărui, dar şi acceptarea trebue să se
tual. formă autentică, fără a se cere însă vreun termen sacra­
2
mental ( ); căci dacă ar lipsi această solemnitate, donaţiunea
ar fi inexistentă.
Deoseb. de Textul francez, reproducând art. 6 al ordonanţei din
redacţie d e
C. "fr.
1731, cere ca acceptarea să se facă în termeni expreşi. Această
dispoziţie fiind însă, cu drept cuvânt, criticată de autori ('^
n'a mai fost reprodusă de legiuitorul nostru; de unde re­
zultă că, la noi, prezenţa donatarului la autentificarea
actului şi semnarea lui ar fi o acceptare suficientă, chiar
4
dacă nu s'ar zice anume în act că el a acceptat donaţiunea ( ).
Don. manuale. In privinţa donaţiunilor manuale, de care vom vorbi
mai la vale (infra, p . 268), acceptarea va consista în
5
primirea lucrului dăruit ( ).

n a t a r u l u i . C. Galaţi, Dreptul din 1910, N o . 3 3 , p . 2 6 3 (cu

C. Calimach. observ, noastră). î n c â t priveşte codul Calimach, s'a decis însă.
că acceptarea din partea d o n a t a r u l u i este o condiţie esenţială.
a existenţei donaţiunei (argument din a r t . 1153 şi 1235). Cas.
r o m . Bult. S-a I, a n u l 1880, p . 2 4 3 . Această acceptare p u t e a
însă fi tacită şi rezulta din p r i m i r e a lucrului dela d ă r u i t o r
(tradiţie) ( a r g u m . din a r t . 1269 C. Calimach, 9 4 3 C. austriac).
Vezi supra, p. 217.
(') Demolombe, X X , 1 3 7 ; Arntz, I I , 1 8 7 4 ; Beltjens, op. cit.,
a r t . 932, N o . 3, p. 146.
2
( ) Beltjens. op. cit., a r t 932, No. 1; Marcadé, I I I , 634.
s
( ) Vezi Laurent, X I I , 2 3 7 ; Demolombe, X X , 124. A u t o r i i vechi
t r a t a u formalismul ordonanţei din 1731 de accesoriu b a r b a r ,
barbaro annexu. Cpr. Demolombe, loco cit.; Troplong, I I , 1087.
4
( ) C p r . T r i b . Ilfov, Dreptul din 1887, N o . 3 1 . — Majoritatea
Curţei din Galaţi greşeşte deci când pare a cere acceptarea
expresă şi formală a donaţiunei şi în legislaţia noastră. V e z i
Dreptul din 1892, N o . 3 1 , p. 247. Vezi şi suprà, p . 14, text şi n. L
Acceptarea tacită a donaţiunilor mai este încă admisă în
şi
Dr. austriac
german. codul austriac (ve^i U n g e r , System des osterreichischen
meinen Privatrechts, I I , § 95, p . 196 urm.), în codul g e r m a n
allge-

(art. 516), etc.

5
( ) Beltjens, op. cit., a r t . 9 3 2 . No. 2 1 ; L a u r e n t , X I I , 2 9 0 .
 ACCEPTAREA DOXAŢUTNEI. — ART. 814. 231

Acceptarea poate să aibă loc şi, de cele mai multe Accept, ac­
ori, va avea loc prin însuş actul de donaţiune. E a p o a t e p ^ ^ ^ e
însă li făcută şi printrun act posterior ('), insă numaidecât înaintea
m or e 1 ilarui
înaintea morţei dăruitorului sau perderei capacitătei sale, t - j )

> . . î - i i i torului sau

căci concursul consun ţiinântului neproducându-se decât în perderei eapa-
Cltă ei sale
momentul acceptărei (art. 942), este cu neputinţă ca să t -
existe concurs a două voinţe între un om viu si altul să­
vârşit din viaţă sau smintit, chiar dacă s'ar presupune ca
2
acest din urmă ar fi persistat în voinţa sa de a dărui ( ).
Aceeaşi soluţie este admisibilă şi în privinţa donatili- D o n . deghi-
3 z a t e -
nilor deghizate ( ).
Donaţiunile făcute prin contractul de căsătorie nu pot D o n . făcute
însă fi anulate pentru lipsă de acce] ita re, căci ele cad sub t u ì V e " ^ " 0

regula generală a convenţiilor si sunt implicit acceptate prin torie.

semnarea convenţiei matrimoniale şi celebrarea căsătoriei (*).
Pentru motivele mai sus expuse, moştenitorii donata- Moştenitorii
dona aru ul
rului n'ar putea să primească donaţiunea în urma morfei ţ f ,
1 1
. . ' nu pot primi
acestui din urma, căci ei reprezentând pe defunct numai donaţiunea în
rma or ei
în privinţa drepturilor ce acesta avea în patrimoniul lui, " ™ ' ;a

în specie el nu aveà şi, deci, na putut transmite nici un

5
drept, de oarece nu acceptase încă donaţiunea I ) .
Din împrejurarea că o donaţiune neacceptată nu face Xeapiic. î n
parte
1 din patrimoniul
( ) Acceptarea nu poate donatarului
însă niciodată mai
să fierezultă că donaţiunei.
anterioară creditorii f^ ^g^' s e

B
lui nu pot s'o accepte
Demolombe, X X , 13nici în baza Donations,
6 ; Michaux, art. 974 ( 3),0nici
8 , p . în
60baza
(ed.
a 2-a), etc.
2
< ) Cpr. A r n t z , I I , 1873, in fine. Vezi şi infra, p . 2 7 0 .
3
( ) Laurent, X I I , 3 1 3 ; Beltjens, op. cit., a r t . 932, N o . 17 bis;
B a u d r y et Colin, I, 1 2 5 4 ; A u b r y et R a u , V I I , § 659, p . 6 5 ;
Répert. Sirev, v° Don. entre-vifs, 3920 u r m . ; Cas. fr. şi
C. P a r i s , O." P . 1910. 1. 4 6 2 ; Sirey, 1 9 1 1 . 1. 4 8 9 ; D. P .
1912. 1. 266 (sub. Cas.). — Contra: C. Amiens şi Rioni, D. P .
54. 2. 2 5 5 ; D . P . 92. 2. 2 5 .
C) T . H u e , V I , 1 9 0 ; Arniz, I I . 1 8 7 8 . Vezi şi infra, p . 256.
<•') C p r . Laurent, X I I , 2 3 8 , 2 3 9 ; Arntz, I I , 1873. Vezi şi infra,
p. 2 5 2 .
(°) D r e p t u l de a p r i m i o donaţiune este, în adevăr, o facultate
exclusiv personală donatarului. Cas. fr. Sirey, 46. 1. 6 9 1 . C p r .
L a r o m b i è r e , Oblig., II, a r t . 1166, N o . 1 8 ; L a u r e n t , X I I , 2 3 9 ;
T. H u e , V I , 184, p. 2 3 9 ; Beltjens, op. cit., a r t . 932, No. 8 şi
alte autorităţi citate în tom. V al Coment, noastre, p . 205, n. 2.
 232 c. C. — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a 1 . — A R T . 407, 815.

art. 975, pentrucă acţiunea pauliană lasă a se presupune

că debitorul şi-a micşorat averea printr'un act fraudulos şi,
în specie, donatarul pierde numai ocaziunea de a se înavuţi,
ceeace el este în drept să facă fără a dăuna pe creditorii
săi (*)• „Non fraudantur creditores, cùm quid non adquiritur
2
a debitore sed cùm quid de bonis diminuitur" ( ).
Acceptarea nu In fine, din împrejurarea că concursul consimţimântului
s e
d^câ^Tn^mo- 01111
huleplineşte decât în momentul acceptărei donaţiunei,
mentui capa- s'a tras concluzia foarte juridică că donatarul trebue să
a c c e e
"'torului™1
P * atunci când dăruitorul este capabil de a-şi dà con-
simţiinântul. Deci, dacă în momentul acceptărei, dăruitorul
nu mai aveà uzul raţiunei, donaţiunea ar fi inexistentă,
fiindcă ar lipsi concursul consimţimântului (duorum in idem,
placitum consensus) if).
Art. 814, par- Ne-a mai rămas de explicat partea finală a art. 814,
tea finală. r ei ţ j j ] notificarea actului de acceptare. Această parte
a v a

a textului, modificată de codul francez, va fi explicată a

parte, infra, p. 250 urm.

Acceptarea donatiunilor făcute minorului şi interzisului.

Art. 815. — Donaţiunile făcute unor minori neemancipaţi sau
4
unui interzis, se acceaptă de tutor sau de părinte ( ).
Minorul emancipat poate accepta cu asistenţa curatorului.
Mama, cu toate că tatăl ar fi în viaţă, şi ceilalţi ascendenţi,
cu toate că genitorii a r fi în viaţă, vor puteà, de asemenea, să
accepteze donaţiunea făcută minorului emancipat sau neemancipat
şi interzisului, deşi ei nu a r aveà calitatea, de tutori. (Art. 342,
355 urm., 407, 421 urm., 425, 435 urm., 454, 8 0 1 , 820 C civ.
Art. 935 C. fr. A r t . 1059 O. italian).
Art. 407. — Donaţiunea făcută unui minor nu se poate primi

(') C p r L a u r e n t , X I I , 239 şi X V I , 4 2 5 ; Demolombe, X X , 155

şi X X V , 5 8 ; Troplong, II, 100; A u b r y et Rau, V I I , § 652,
in fine, p, 64. Vezi şi tom. V al Coment, noastre, p. 247, etc.
2
( ) L . 134, P r . , Dig., De dinersis regulis juris antiqui, 50, 17.
3
( ) Pothier, Donations entre-vifs, V I I I , 55, p. 370 (ed. B u g n e t ) ;
Demolombe, X X , 1 2 8 ; L a u r e n t , X I I , 238, in fine; Arntz, I I ,
1873, in fine, etc. Vezi şi suprà, p. 2 3 1 .
C italian. ( ) «Dal tutore o dal padre",
4
d u p ă cum se e x p r i m ă a r t . 1059
Art. 1059. din codul italian. Cuvântul părinte nu figurează în textul
francez, ci este î m p r u m u t a t dela textul suscitat din codul italian.
 ACCEPTAREA DONAŢIUNEI. — ART. 407, 815. 233

!
decât cu autorizarea consiliului de familie. E a ( ) va, avea, în p r i ­
2
vinţa minorului, acelaş efect ca şi în privinţa majorului ( ) . (Art. 357
urm., 815, 820 C. civ. Art. 463 C. fr.).

Donaţiunea făcuta unui minor emancipat se accep- M i n o r eman-

ci )at
tează de însuş minorul, cu asistenţa curatorului sau (art. 425 t -
,şi 815 § 2), fără autorizarea consiliului de familie, sau de
;i
părinţii ori ceilalţi ascendenţi ai minorului (art. 815 § 3)( ).
Dacă tatăl curator ar fi în acelaş timp şi dăruitor. T u t o r ««? hoc.
el n'ar puteà să asiste pe donatar, o persoană neputând să
figureze în acelaş act şi ca dăruitor şi ca reprezentant al
donatarului. Minorul va fi deci asistat, în asemenea caz, de
un curator ad hoc.
Curatorul minorului emancipat nu are deci nici facul- R e s p o n s a b i l i ­
t a t e a l ato
tatea, nici obligaţia de a accentò donaţiunea în numele ?V "
. . . . i ' . . , ruliu.
minorului, nici de a cere transcrierea ei, dacă ea cuprinde
imobile. El nu va fi responsabil decât dacă a refuzat pe
nedrept asistenta sa la acceptarea donaţiunei (art. 815 § 2
şi 820). (Vezi infra, p. 353).
Donaţiunea făcută unui minor neemancipat, care se .Minor
află sub tutelă, sau unui interzis, se acceptează de tutorul ' ' P - , u e n , a n t 1 a t

său cu autorizarea consiliului de familie (art. 407, 815 § 2).

Donaţiunea făcută unui minor, fie el emancipat sau A c c e p t a r e a
don d e c ă t r e
neemancipat, mai poate încă fi primită de către p ă r i n ţ i i -
ì l i u î . *a • I - \ Pentii m l
"
sai, adecă atat de tata cat şi de mama, care nu are de norului,
astă dată nevoe de autorizarea bărbatului, pentrucă ea nu
lucrează în numele ei, ci intervine, în specie, ca un repre­
4
zentant legal al minorului ( ).
(') Ea, adecă: acceptaţiunea.
2
( ) \ ezi explic, art. 407 C. civ. în tom. I I al Coment, noastre,
p. 745 u r m . (ed. a 2-a).
3
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 9 3 5 ; Beltjens, op. cit, art. 935, No. 10:
Michaux, Donations, 208 urm,, etc.
4
< ) A'ezi tom. I I al Coment, noastre, p. 747 (ed. a 2-a).
S u b imperiul codului Caragea, acceptarea donaţiunei făcută o. Caragea.
minorilor se puteà face n u m a i de ei, atât în mod expres cât
şi în mod tacit, fără autorizarea părinţilor sau a tutorului,
întrucât acele donaţiuni e r a u spre folosul lor, decizia instanţei
de fond, care se întemeiază pe diferitele fapte şi î m p r e j u r ă r i
din care se deduce manifestarea unei asemenea acceptări, scă­
pând de sub controlul Curtei de casaţie. Cas. rom. Bult.
S-a I, a n u l 1877, p. 116.
 234 c. C —CAETEA III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 4 0 7 , 815.

Dr. mamei d e Mama este în drept a primi, fără nicio autorizare,

tìuneT'ftoutìi" donaţiunea făcută copilului său, chiar când tatăl ar fi în
' m i n o r u l u i , viaţă şi n'ai" voi s'o primească
Mama n a t u - Mama naturală este şi ea în drept a primi donaţiunea
rais 2
° ce s'ar face copilului ei firesc neemancipat ( ).
Ascendenţii Mai mult încă, în legislaţia noastră, şi ascendenţii
e m a m a u
d
na tur™m de P
P ma
& acest drept, pentrucă recunoaşterea mamei
face pe copil să intre în familia ei, ca şi cum el ar fi legitim
3
(art. 652 § 2, 677, 678)( ). Nul nest batard de par sa
mere
D r . roman şi Aceeaş soluţie era admisă a t â t la R o m a n i cât şi în vechiul
dr. vechiu. drept francez. Vezi Pothier, Introduction au titre des dona­
tions, I, 3 1 , p . 360 (ed. Bugnet). C p . L . 11, Dig., De ad-
quirendo rerum dominio, 4 1 , 1, unde se r i c e : „Pupillus,
quantum ad adquirendum, non indiget tutoris auctoritate". Mai
vezi L. 28, Pr., in fine, Dig., De pactis, 2, 14, unde se zice:
„Pupillum meliorem conditionem, suam facere ei, etiam sine
tutoris auctoritate, concessum est".
1
f) Vezi tom I I al suscitatelor Comentarii, p . 747, nota 2. Cpr.
Planiol, I I I , 2 9 3 4 ; Beltjens, op. cit., art. 935, N o . 4 ; Cas. fr.
D . P . 96. 1. 184; Sirey, 96. 1. 344. — Dacă se va constata
însă că liberalitatea p r i m i t ă de m a m ă , în numele copilului, se
adresează în realitate ei, acceptarea va fi nulă, ea fiind
făcută fără a u t o r i z a r e a b ă r b a t u l u i . Beltjens, op. şi loco cit.;
B a u d r y et Colin, I, 1299 ter, etc.
2
<) Vezi tom. I I , loco suprà cit.
8
() Cpr. Beltjens, op. cit, art. 935, N o . 5 ; L a u r e n t , X I I , 247
etc. Vezi tom. I I suscitat, p. 748 (ed. a 2-a). D r e p t u l ascen­
denţilor nu este, în specie, o consecinţă a puterei p ă r i n t e ş t i ,
fiindcă el a p a r ţ i n e şi bunilor în t i m p u l când trăesc părinţii
(art. 815 § 3). Acest drept, consacrat şi prin o r d o n a n ţ a
din 1731, a trecut în codul actual d u p ă orecare discuţii, căci
Berlier şi Treilhard obiectau că el constitue o injurie şi o
j i g n i r e adusă puterei părinteşti, la care obiecţiune Tronchet
a răspuns că tatăl poate să fie absent, sau să refuze dona­
ţiunea din u r ă ori din invidie, nădăjduind că el a r e să pue
cândva m â n a pe averea d ă r u i t ă , cu titlu de moştenitor; de
oarece, în r e g u l ă generală, asemenea donaţiuni nu se fac
copiilor de către străini, ci de rude. I n u r m a acestor observaţii
ale lui Tronchet şi ale Consulului Oambacérès, dreptul ascen-
denţilor a fost admis în codul francez, de unde a t r e c u t şi
într'al nostru. Vezi Demolombe, X X , 1 8 1 ; Planiol, I I I ,
2934, etc.
4
() „Keine Mutter trăgt einen Bastart", zice o veche m a x i m ă
germană. Vezi tom. I I I , p a r t e a II, al Coment, noastre p . 177.
 ACCEPTAREA DONAŢIUNEI. — ART. 407, 815. 235

Dreptul de a primi donaţiunea tăcuta unui copil minor Dreptul a s c e n -

de r 0 1
îl mai au încă, după art. 815, pe lângă părinţi, şi eeilalţi "ţ J? ^ ^ " 1 i d

ascendenţi ai copilului, fără deosebire de sex şi de linie, primi dona-

mnea
chiar când ei n'ar ti tutori şi părinţii, care s'ar ana în viaţă, t -
ar refuza donaţiunea(').
Acceptarea din partea părinţilor şi a celorlalţi ascen- Art. 407.
denti nu este supusă la nicio formalitate; numai tutorul,
care n'ar fi ascendentul minorului, are nevoe de autorizarea
consiliului de familie (art. 407). Ascendenţii pot accepta
singuri donaţiunea făcuta descendentului lor minor, chiar
când ei ar fi tutori, pentrucă tutela nu le poate ridica
2
dreptul ce le conferă titlul lor de ascendenţi ( ).
Dacă tutorul sau ascendentul este însuş dăruitor, accep-Tutor ad hoc.
tarea se va face de un alt ascendent sau de un tutor ad
3
hoc{ ). Nemo in re sua auctor esse potest.
Donaţiunea făcută unui copil zămislit, nenăscut încă, Don. făcută
l i n 0 11
se va primi de tatăl ori mama lui, sau de un alt ascen- " - ??
• . a o • zămislit.
dent (M, după cum dispune anume art. 1058 § penultim din
codul italian. Pentru ca primirea donaţiunei să fie valida,
copilul va trebui însă să se nască viu (art. 654 şi 808).
Cât pentru copiii găsiţi, cărora nu s'ar puteà rândul un Don. făcută
tutor, ei vor puteà ti reprezentaţi de primarul comunei, ,^ l i n
s [t° p i 1

5
comunele având sarcina de a se îngriji de ei ( ).
Donaţiunea făcută unui interzis se va primi de tutorul Don. tăcută
n , u ,nto z,s
sau de ascendenţii săi (art. 454, 815). Tutorul care n'ar " ' -
ii ascendent, va aveà nevoe de autorizarea consiliului de
6
familie (art. 407 şi 454) ( ), pe când ascendenţii nu au,
după cum am văzut, nevoe de nicio autorizare.
r
( ) Vezi tom. II, nota 2 dela p. 747, 748.
('") Vezi tom. I I al Cornet, noastre, p. 748 (ed. a 2-a). Cpr.
Planiol, I I I , 2934. T o t acolo se discută şi celelalte chestiuni
care s'au ivit în practică a s u p r a art. 407 şi 815 din codul civil.
8
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 9 3 4 ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 5 , No. 8.
4
( ) Marcadé, I I I , 6 4 4 ; Troplong, II, 1132; Laurent, X I I , 249,
in fine; Demolombe, X X , 2 0 0 ; Demante et Colniet de San-
terre, I V , 74 bis I V ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 5 , No. 1 0 ;
Michaux, Donations, 204, etc.
(°) Cpr. a r t . 311 din codul civil, modificat prin legea din 19
Martie 1906, după care p r i m a r u l reprezintă în adopţiune pe
minorii care n au ascendenţi.
6
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2930.
 236 c. C. — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . III. — S-a I . — A R T . 407, 815.

Deoseb. de In Franţa, cei mai mulţi autori contestă dreptul ascen-

e a a e c e
privinţ/^nter-^ ţ^ ^ e n
p t à donaţiunea în numele interzisului,
o r

zişilor. pentrucă dispoziţia, care conferă dreptul de acceptare ascen­

denţilor minorului, este excepţională şi aplicabilă numai mi­
norilor Această soluţie este însă inadmisibilă la noi,
pentrucă textul nostru, deosebindu-se de cel francez şi re­
producând, după cum am observat mai sus, art. 1059 din
codul italian, prevede că donaţiunile făcute unui minor
neemancipat sau unui interzis se acceptează de tutor sau
de părinte. Interzişii sunt deci în totul asimilaţi de textul
nostru minorilor. Această soluţie este cu atât mai admisibilă
în codul nostru, cu cât chiar în Franţa sunt autori care
2
se pronunţă în acest din urină sens ( ).
Don. făcută Răsipitorii şi cei slabi de minte, cărora li s'a rânduit
«oLmu"juSdi-uu consiliu judiciar, în baza art. 445 şi 458 O. civ., au
ciar. Art. 4 4 5 capacitatea de a prmi singuri donaţiunile făcute în folosul
:

lor, fără asistenţa consiliului, şi să ceară transcrierea do-

3
naţiunilor imobiliare ( ), pentrucă ei au capacitatea de a
face toate actele neoprite şi, în specie, legea nu-i opreşte
4
de a primi o donaţiune ( ).
Don. cu sar- LJe câteori însă donaţiunea ar fi sub modo, adecă ar
111 5
' avea oarecare sarcini, asistenţa, consiliului va fi neapărată ( ).
Neapiic. în [ orice caz, tatăl, mama si ascendenţii donatarului pus
n

specie, a art. i ' . 7 . , , .

815. sub consiliu judiciar, nu au capacitatea de a primi donaţiunea
în numele lui, dispoziţia excepţională a art. 815 nereferin-
6
du-se decât la minori si interzisi ( ).

(') Vezi Marcadé, I I I , 6 4 9 ; A r n t z , I I , 1866; L a u r e n t , X I I , 2 5 1 ;

Miehaux, Donations, 216 u r m . ; T. H u e , VI, 1 9 5 ; B a u d r y et
Colin, I, 1302, precum şi alţi autori citaţi de Beltjens, op. cit.,
a r t . 935, No. 12.
2
( ) Vezi Demolombe, X X , 192; D u r a n t o n , V I I I , 4 4 2 ; T r o p l o n g ,
I I , 1130; Coin-Delisle, op. cit., art. 935, No. 14; B a y l e -
Mouillard a s u p r a lui Grrenier, Don. et testaments, I, p . 381,
No. 60, nota a şi p. 400, No. 64, nota b, etc.
s
( ) Cpr. L a u r e n t , X X I X , 153.
(*) Planiol, I I I , 2 9 3 1 ; Laurent, X I I , 2 5 2 ; Mourlon, I I , 6 6 2 ;
Demolombe, X X , 175 bis; Arntz, II, 1 8 5 9 ; Beltjens, op. cit-,
a r t . 935. No. 1 3 ; Michaux, Donations, 2 2 1 , p. 48, etc.
5
( ) Vezi autorii supra citaţi şi Pand. beiges, v° Acceptation de
donations, No. 102.
(«) Cpr. Michaux, Donations, 223, p . 48.
 ACCEPT. DON. FĂCUTĂ UNEI FEMEI M Ă R I T A T E . — A KT. 199, 201. 237

Acceptarea donaţiunei făcută unei femei măritate

(art. 199 şi 201).

Vrt. 934 din codul france/, dispune că fenieea mări-Aplic, dreptu­

lui comun. 1,11 c o m u n
tata nu poate să accepte o donaţiune fără autorizarea băr- Art. -
199, 2 0 1 .
băţului şi, la caz de refuz din partea lui, fără acea a jus­
tiţiei. Acest text a fost însă, cu drept cuvânt, eliminat de
legiuitorul nostru, după cum el a fost eliminat şi din codul
italian, pentrucă el este deprisos faţă de art. 199 şi 201,
care prevăd că fenieea măritată, sub orice regim, deci chiar
separată de bunuri (M, nu poate să dobândească avere cu
titlu oneros sau gratuit, fără consimţământul bărbatului sau
2
autorizarea justiţiei ( ).
A fortiori, deci, fenieea măritată, neautorizată, nu
:i
poate să dispue de averea sa prin daruri între vii ( ).
Aşa dar, principiile generale ale incapacităţei femeei
măritate, în lipsă de text, vor ti admise şi în specie.
Fenieea are necontestat nevoe de autorizare atât în D o n a t a m i n e -
privinţa donaţiunilor solemne cat şi a celor scutite de orice solemne.
1
forme' ').
Dreptul comun fiind aplicabil în specie, vom decide c â E s t e suficient
c utor,zar
autorizarea bărbatului nu are nevoe de a fi autentică, fiind * * 5»
sa tie serisa.
s
suficient ca ea să fie scrisă I ) .
(') Vezi A r n t z , II, 1 8 6 2 ; Beltjens, op. cit., a r t . 934, No. 1.
2
( ) Deşi fenieea, în specie, nu-şi înstrăinează averea sa, ci dobândeşte,
din contra, altă avere cu titlul gratuit, totuşi buna cuviinţă şi
inotalitatea voesc ca b ă r b a t u l să cunoască şi să a p r o b e libe-
ralităţile făcute soţiei sale. Planiol, I I I , 2 9 3 3 .
Art. 199 din codul civil oprind pe ftniee de a primi, Primirea de
fără autorizare, avere cu titlu gratuit, această dispoziţie se leg-ate.
aplică şi la legate. Planiol, loco cit.
8
( ) Vezi suprà, p. 66 urm.
4
( ) Vezi Beltjens, op. cit., a r t . 934, No. 1 bis; B a u d r y et Colin,
I, 1289, etc.— Astfel, s'a decis de mai m u l t e ori că femeea
are nevoe de autorizare în privinţa donaţiunilor deghizate
sau ascunse sub forma u n u i contract cu titlu oneros. C. Tou­
louse, A i x şi T r i b . D r a g u i g n a n , Sirey, 8 1 . 2. 49; D. P . 87.
1. 443, text şi nota a; Cas. fr. D . P . 1910. 1. 4 6 3 ; Sirev,
1911. 1. 4 9 0 . - - V e z i însă Cas. fr. D. P . 89. 1. 3 6 9 ; Sirev,
89. 1, 4 7 1 .
(/') Beltjens, op. şi loco cit., art. 934. No. 1 bis. Vezi tom. I al
Coment, noastre, p. 761, nota 1.
 238 c. C —CARTEA III. — T I T II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 199, 2 0 1 .

Autorizare Autorizarea poate fi si tacita, de câteori bărbatul ieà

tacitâ
- parte la act (art. 199) (*).
Cazul Femeea nu are deci nevoe de o autorizare specială, de
c â n d bărbatul
e dăruitor.
câteori însuş bărbatul este dăruitor, autorizarea fiind, în
2
specie, implicită ( ).
Bărbatul poate să primească o donaţiune în numele
femeei, însă pentru aceasta el are nevoe de un mandat au­
3
tentic, fie chiar general ( ).
Cazurile î n Bărbatul nu este deci niciodată răspunzător pentru
poate fi res- lipsă de autorizare, nici chiar atunci când el s a r crede în
ponsabii. drept a o refuza; căci, în asemenea caz, femeea nu are
decât să se adreseze justiţiei. Bărbatul nu poate fi respon­
sabil decât pentru lipsa de transcriere, şi aceasta numai
atunci când el va aveà administraţia averei dăruită femeei
(art. 1242 urm. C. civ.) (*).
Nulitatea ac- De câteori o femee măritată va primi o donaţiune,
a
fără'autori- ^ autorizată conform legei, acceptarea ei va fi nulă,
zare. Nulitate Chestiunea este numai de a se şti dacă nulitatea este, în
C
relativă. < » i - p i
S e c absolută sau relativă, si aceas chestiune se prezintă
e

1 7
troversa. , . /• ' • i •
când minorul emancipat a acceptat fără asistenţa curatorului
său, sau când tutorul a acceptat donaţiunea făcută mino­
5
rului, fără autorizarea consiliului de familie ( ).
(') Laurent, X I I , 2 4 3 ; Betljens, op. şi loco cit., art. 934, N o . 2,
precum şi deciziile belgiene citate de acest autor. Vezi şi
tom. I al Coment, noastre, p . 762 (ed. a 2-a). — S'a decis,
în consecinţă, că este nulă donaţiunea deghizată făcută de o
femee m ă r i t a t ă fără autorizarea b ă r b a t u l u i , dacă nu se sta­
bileşte că b ă r b a t u l a luat p a r t e la act sau şi-a dat cosimţi-
m â n t u l său în scris. Cas. fr. D. P . 1910. 1. 4 6 3 ; Sirey,
1911. 1. 490, p u n c t u l al 6-lea din speţă. Cpr. Répert. Sirey-
Carpentier, v» Don. entre-vifs, 3949 şi numeroasele autorităţi
2
( ) Arntz, I I , 1862; T h i r y , I I , 3 6 1 ; L a u r e n t , X I I , 2 4 3 ; Demo­
lombe, X X , 1 7 1 ; Beltjens, op. cit., a r t . 934, N o . 4 ; Pand.
fr. v° cit., 3828. — Contra : Pand. beiges, v° Accept, de dona-
ion, 79.
8
( ) Vezi suprà, p . 227, nota 3.
4
( ) Demolombe, X X , 2 1 3 ; Marcadé, I I I , 6 7 0 ; Mourlon, I I , 6 9 1 ;
Arntz, I I , 1870, etc. Vezi infra, p. 354, explic, a r t . 820 şi
numeroasele autorităţi citate acolo.
5
( ) Vezi infra, p. 2 4 5 , 246, unde se discută această controversa
celebră.
 ACCEPT. DON. FĂCUTĂ UNUJ SUEDO-MUT. — ART. 816. 239

Acceptarea donaţiunei făcută unui surdo-mut.

Art. 816. — S a r d o - m u t u i , care nu ştie să scrie, nu poate ac­
cepta o donaţiune decât eu asistenţa unui curator special numit
!
de autoritatea judiciară, d u p ă regulele stabilite pentru minori ( ).
(Art. 355 urm., 425 C. civ. A r t . 693 P r . civ. A r t . 936 C. fr.).

Surdo-mutul. care stie sa scrie, adecă: care stie nu Capacitatea

1
^ • • ^i ^ I ' w • •• ,• • ^ î* 1 • surdo-mutu-
numai sa-şi iscălească numele (caci unu ştiu a iscăli chiar i i u o a r e ş tie
scrie
fără sa ştie a ceti), ci sa-şi comunice voinţa şi ideile sale * -
prin scris (-), poate să primească donaţiunea el însuş, sau
printr'un mandatar învestit eu procură autentică, după cum
dispune anume art. 936 § 1 din codul francez, dacă, bine
înţeles, el este major si capabil (argument a contrario din
:ì
art. 816) ( ).
(') Din capul locului trebue să observăm că acest text cuprinde Inexactitate
t e x t
o inexactitate şi o contradicţie în acelaş t i m p ; căci, în regulă -
generală, curatorul nu se numeşte de tribunal, ei de consiliul
de familie (art. 425). Deci, dacă t r i b u n a l u l numeşte pe cu­
rator, el nu se conformează regulelor statornicite pentru m i ­
nori, iar dacă curatorul se numeşte de către consiliul de fa­
milie, el nu mai este n u m i t de a u t o r i t a t e a judecătorească,
d u p ă cum prevede textul. Dacă aplicăm regulele dela tutelă,
nu mai încape îndoială că acest curator se va n u m i de
consiliul de familie.
P e n t r u ca textul să nu cuprindă această inexactitate, el
t r e b u i a să zică, ca şi cel francez, că curatorul va fi numit
d u p ă regulele dela tutelă, fără a mai adaogă cuvintele: de
autoritatea judiciară.
Codul italian a eliminat cu totul acest text, dispunând C. italian,
prin a r t . 340 că surdo-mutul şi orbul din naştere, ajunşi l a
majoritate, sunt puşi sub interdicţie p a r ţ i a l ă , afară de cazul
când t r i b u n a l u l i-ar declara a p ţ i a se îndeletnici cu aface­
rile lor.
2
ţ ) Demolombe, X X , 166; Coin-Delisle, op. cit., art. 936, No. 3 ,
p. 2 0 8 ; Michaux, Donations, 227, 238, etc.
3
^ ) Deci, dacă surdo-mutul ar fi minor neemancipat şi chiar Cazul c â n d
major, însă interzis, aceptarea donaţiunei nu va puteà fi făcută, surdo-mutul
e s t e m i n o r n e
chiar dacă el a r şti a ceti şi a scrie, decât de r e p r e z e n t a n t u l .
o-l r- r \ i i w 1 •/ ir î ' emancipat sau
sau legal, contorni art. 815. Demolombe, X X , l o 4 ; Marcade, m a j o r interzis.
III, 6 5 2 ; Beltjens, op. cit., art. 936, No. 4 ; B a u d r y et Colin Aplicarea
a r t 81r
op. cit., I, 1310, etc. A r t . 816 a r fi însă a p l i c a b i l : 1° surdo- - >-
m u t u l u i minor emancipat; 2° surdo-mutului major, însă p u s
sub consiliu judiciar; 3° şi, in fine, femeei surdo-niute m ă r i ­
tate, căci în asemenea cazuri, nici c u r a t o r u l nici consiliul
 240 COD. C I V . — C A R T E A III.—TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 816.

Surdomutul De câteori, din contra, surdo-mutui nu va şti

:are nu
care nu ştie
să seri
acceptarea donaţiunei se va face tot de dansul, insa
cu asistenţa unui curator ad hoc. numit de consiliul de
familie, după cererea surdo-mutului
Critica art. Acceptarea făcându-se, în legea noastră, de însuş surdo-
816.
nutul, rolul curatorului special este deci acel al unui simplu
interpret. Mult mai logic este textul francez, după care
acceptarea donaţiunei se face de curator, în numele surdo­
mutului, şi schimbarea de redacţie a textului nostru nu se
datereste, de bună seamă, decât unei inadvertenţe a legiuito­
rului.
Responsabili- Curatorul surdo-mutului, ca si acel al minorului eman-
c a n u a r e ec m e ea
r u i u f De'os'eb * P ^ ^ *' l §' noastră, nici facultatea, nici
de c. fr. 'obligaţia de a accepta donaţiunea în numele surdo-mutului,
nici de a cere transcrierea ei. FA nu va fi deci responsabil
decât atunci când ar refuza pe nedrept asistenţa sa (art. 816,
2
820). In Franţa se decide însă cu drept cuvânt contrariul ( ),
pentrucă acolo textul francez impune curatorului obligaţia
de a accepta donaţiunea, ceeace este mult mai logic, după
cum am observat mai sus.
A l t ă deoseb. j p t a se decide, în genere, că donaţiunea trebue
n r a n

de C. francez . ., • * , A ° . , ' . .
sa fie acceptata de curator, in numele surdo-mutului, care
nu ştie a scrie, chiar dacă el ar fi în stare de a-şi exprima
voinţa prin senine, pentru ca Jimbagiul semnelor, îndestulător
spre a-şi manifesta consimţiniântul, nu constitue o acceptare
3
expresă, după cum ştim că o cere textul francez ( ).
La noi însă, unde art. 814 nu cere o acceptare expresă
judiciar, nici b ă r b a t u l n'ar aveà calitatea de a reprezenta pe
surdo-mutul care n ' a r şti carte. Beltjens op. cit., art. 936,
N o . 2 ; Demolombe, X X , 1 6 5 ; Michaux, Donations, 234 urm.,
p. 49, etc.
n
(') Beltjens, op. cit., art. 936, N o . 6; Pand. beiges, v Conseil
de familie, 204, 222.
2
( ) Demolombe, X X , 167 şi 2 1 0 ; Coin-Delisle, op. cit., art. 9 4 2 ,
No. 5, p . 239, etc.
3
( ). L a u r e n t , X I I , 2 5 4 ; Demolombe. X X , 1 6 8 ; Marcadé. I I I ,
6 5 2 ; T r o p l o n g , I I , 1137. 1138; D e m a n t e , I V , 75 bis; P a n d .
fr., v° Don. et testaments, 3 8 1 9 ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 6 ,
N o . 1; Michaux, op. cit, 2 3 1 , 2 3 2 ; B a u d r y et Colin, I, 1309.
— Contra: A u b r y et Rau, V I I , § 652, p. 6 3 , text şi nota 1 3 ;
Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 380, etc.
 ACCEPT. DON. • F Ă C U T A '-UNUI SURDOrMJUT. — A R T . 816. 241

(vezi p. 14 şi şi 230) unde surdo-mutul lucrează singur cu

asistenţa curatorului (art. 816), nu vedem pentru ce surdo­
mutul, care ar fi în stare a-şi manifesta voinţa sa prin
semne, n'ar putea să primească singur o donaţiune, semnând
actul prin punere fie deget, conform art. 16 din legea pentru
autentificarea actelor. Dacă această soluţie îşi are partizanii
săi în Franţa ('), cu atât mai mult ea poate fi admisă în
legea noastră.
Excepţia statornicită de legiuitor în privinţa acceptărei stricta inter­
1>reta a a r t -
linei donaţiuni fiind, ca toate excepţiile, de cea mai strictă ^ i;

interpretare, nu poate fi întinsă prin analogie la alte cazuri.

Astfel, surdo-mutul, bine înţeles, major şi neinterzis,
chiar când n'ar şti carte, este capabil de a-şi dà singur
consimţimântul său în celelalte contracte, fie chiar solemne,
semnând cu punerea de deget actul ce urmează a fi auten­
2
tificat ( ).
Surdo-mutul ar puteà să facă o donaţiune şi un tes- Facerea unei
3 a
tament olograf, dacă ştie a scrie ( ). In privinţa donaţiunei ^° " 'J^'. u u

şi testamentului autentic, chestiunea este, ce e drept, mai m e n t olograf,

etc
delicată, însă nimic nu se opune la facerea acestor acte, '
dacă el poate să-şi manifeste voinţa într'un mod clar şi precis,
4
în formele prescrise de lege ( ).
S'a decis, cu drept cuvânt, că surdo-mutul are capa- Primirea u n e i
p l a J l d x
citatea de a primi singur o plată şi că plata făcută în manile ^^ "
5
lui este validă ( ).

(') Vezi autorităţile citate în nota precedentă.

2 n
( ) Cas. rom. Bult. S-a I, anul 1878, p. 8 4 ; Répert. Sirey, v Sourd-
muet, 4 5 . Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 7 1 , nota 1
(ed. a 2-a); tom. VI, nota 1, in fine, dela p. 454, 4 5 5 . Vezi
şi studiul ce a m publicat a s u p r a condiţiei j u r i d i c e a surdo­
muţilor, în Dreptul din 1907, No. 56, p. 4 6 3 . In acest studiu
cetitorii vor găsi şi starea diferitelor legiuiri străine a s u p r a
acestor nenorociţi, desmoşteniţi de n a t u r ă .
3
( ) Vezi suprà, p. 34, nota 2. Vezi în tom. I V , partea I I , explic,
a r t . 859.
4
( ) Vezi Répert. Sirey, v° Sourd-muet, 3 0 — 4 4 ; Michaux, Testaments,
131 urm., p. 22 u r m . Vezi şi suprà, p. 34, nota 2. S'a decis
însă că surdo-mutul nu poate testa în forma autentică, pentrucă
el nu poate să a u d ă cetirea testamentului ce trebue să-i se facă
din cuvânt în cuvânt (art. 816), C. Nancy, Sirey, 1904. 2. 209.
5
( ) C. Riom, D. P . 80. 2. 5 8 . Vezi tom. V I al Coment, noastre,
p. 455, ad notam.

5879 i 16
 242 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . I I I . — S - a I. — A R T . 816.

Căsătorie, Surdo-mutul, capabil de a-şi manifesta voinţa sa prin

a r 4
C O t n
mo'nMă ~
s e
puteà să se căsătorească ( ) şi, deci, să facă şi
m n e
i
2
o convenţie matrimonială ( ). Habilis ad nuptias, habilis ad
pacta nuptialia sau ad matrimonii consequentias.
Adopţiune. El ar puteà să adopteze, căci nu trebue să refuzăm
acestor nenorociţi dreptul de a-şi crea o familie şi o con-
solaţie.
Capacitatea Aşa dar, concluzia firească la care ajungem este
surdo-mutiior. următoarea : surdo-muţii sunt capabili de toate actele vieţei
civile, afară de excepţia prevăzută de art. 816 din codul
civil, de câteori ei au uzul raţiunei. Starea lor de necultură
nu atrage pentru dânşii altă incapacitate decât cea pre­
văzută de suscitatul text, şi este absurd de a-i pune sub
tutelă, sau sub curatela, după cum dispun unele legiuiri
3
străine ( ), numai pentrucă natura a fost ingrată în privinţa lor.

Acceptarea donaţiunei făcute unei persoane morale.

Primirea Hbe- Donaţiunile făcute persoanelor morale se primesc, după

răutăţilor fă- c ştim, ca şi legatele, de administratorii acelor persoane (*),
u m

neîor Corale. în urma unui decret regal, care învoeşte acceptarea dona­
ţiunei (art. 8 1 1 , 817). Pentru ca o persoană morală să fie
capabilă de a primi o liberalitate, se cere însă ca să aibă
existenţa legală, existenţă care nu poate să emane decât
5
dela lege ( ).
Fondaţie f ă - S'a decis însă că o fondaţie făcută în folosul învăţă-
m
înTătământui à n t u l u i public, sub forma unei sarcine pusă într'o donaţiune,
public, nu este supusă acceptărei solemne prevăzută de art. 814

(') T r i b . Saintes, Dreptul din 1890, N o . 68 şi multe alte a u t o r i t ă ţ i

citate în t o m . I al Coment, noastre, p . 552, nota 1 (ed. a 2-a).
2
( ) Vezi numeroasele autorităţi citate în tom. V I I I al Coment,
noastre, p. 64, nota 1.
3
Dr. străin. ( ) Cpr. a r t . 340 din codul italian şi alte legislaţii străine, citate
în studiul menţionat a s u p r a condiţiei j u r i d i c e a surdo-muţilor,
ce a m publicat în Dreptul din 1907, No. 56, p. 4 6 2 .
4
( ) Vezi suprà, p. 90, 9 1 . „Les donations faites aux corps ou
communautés peuvent étre acceptées par leurs syndics", zice
Pothier, Introduction au titre des donations, I, 36, p. 3 6 2 .
6
( ) Vezi suprà, p . 8 8 .
 EFECTELE ACCEPTĂBEI REGULATE. 243

C. civil şi poate fi acceptată chiar în urma morţei dărui-

torului (').

Efectele acceptărei.

Sub această rubrică ne vom ocupa : 1° despre efectele

acceptărei regulate; şi 2° despre efectele acceptărei neregulate.

1° Efectele acceptărei regulate.

Acceptarea făcută în formele şi cu condiţiile prescrise Art. 407.

de lege, leagă pe donator şi pe donatar, făcând ca dona-
ţiunea să fie perfectă şi irevocabilă. Aceasta se spune anume
în art. 407 O. civ., care prevede că acceptarea făcuta de
tutor în numele minorului, cu autorizarea consiliului de
familie, va avea, în privinţa minorului, acelaş efect ca şi
în privinţa majorului.
Acelaş principiu este aplicabil şi în privinţa acceptărei Art. 815.
făcută de ascendenţi în numele minorului (art. 815), pentrucă
ei sunt reprezentanţii legali ai acestui din urmă, de oarece
2
legea le dă mandat de a accepta pentru ei ( ).
Aşa dar, persoanele incapabile nu pot să atace, nici Lipsa de ac-
1 u ne d 1
chiar sub cuvânt de leziune, actele făcute de reprezentanţii \ "^j." e a in e

lor legali, în limitele leg'ei şi a atribuţiilor lor, ele fiind destul iilor p. care
de apărate prin îndeplinirea formelor, pe care legea le-a ^ " ^ { g ^ ™ 1 4

3
statornicit în interesul lor ( ). gale.
De câteori însă, cu toată observarea formelor legale, Art.390,1549.
incapabilii au suferit o daună, ei au o acţiune contra re­
prezentantului lor legal (art. 390 şi 1540).

(') Vezi Beltjens, op. cit., art. 932, No. 16 şi deciziile belgiene
citate de acest autor.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 2 5 7 ; Demolombe, X X , 184; Marcadé, I I I , 6 4 8 ;
Michaux, Donations, 2 0 5 , 2 0 6 ; A u b r y et Rau, V I I , § 652,
p. 60, text şi nota 11, etc.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 256 şi X V I , 24 u r m . ; B a u d r y et Colin,
I, 1304; Beltjens, op. cit., art. 935, No. 15. Vezi tom. I I I ,
partea II, al Coment, noastre, p. 835 (ed. a 2-a), precum şi
tom. V I I , p. 18 şi p. 20, text şi nota 2. Cpr. Cas. r o m .
S-a I, 22 Mai 1912, Cr. judiciar din 1912, No. 6 3 , p. 735.
• Cu această ocazie vom observa că în t o m . I I I , partea I I ,
 C. C. — C A R T E A • 1 I L - — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A C C E P T . DON.

2° Efectele acceptârei neregulate. — Nulitatea acceptare!.

Nulitate anso- Nulitatea acceptârei atrage după dânsa nulitatea do-

lutî4
'
naţiunei, şi de câteori nulitatea este. absolută, de atâtea ori
ea va puteà fi propusă de însuş dăruitorul şi de moştenitorii
sau reprezentanţii săi
Cazurile când . Trebue să considerăm ca absolută orice nulitate care
a b s o i u t à . r e z u l t ă de neîndeplinirea formelor solemne ale acceptârei,
nU 3 Ste

sau din lipsa de calitate din partea celor care au acceptat

2
donaţiunea ( ).

Cazurile în care acceptarea donaţiunei făcută

unui incapabil, este nulă.

Don. neaccep- Donaţiunea neacceptată conform legei este lipsită de una

t a t a
iegei din condiţiile necesare la perfecţiunea ei şi la efectele sale
f 0 i m

obligatorii; de unde rezultă că, de câteori donaţiunea a fost

acceptată în numele incapabilului, de o persoană lipsită de
calitate, de exemplu : de o persoană care n'ar fi nici tutorul,
nici ascendentul minorului, de atâtea ori donaţiunea va fi
nulă, şi această nulitate absolută va puteà fi propusă de
3
orice persoană interesată ( ).
A c c e p t unei De asemenea, nulitatea ar fi absolută şi ar puteà fi
^ffâ dTman- propusă de orice persoană interesată, dacă donaţiunea făcută
; dat. unei persoane capabile ar fi fost acceptată de o persoană
neavând mandat, sau având un mandat, însă neautentic.
Neobserv. for- Acceptarea donaţiunei făcută unui incapabil mai este
d e ' o a t r e f r e - încă nulă în următoarele două cazuri : 1° când reprezen-
prezentantui tantul legal al incapabilului n'a observat formele prescrise
h j ' e t c ' " de lege; când, de exemplu,
ln a Pa U
tutorul a primit donaţiunea
făcută minorului sau interzisului fără autorizarea consiliului
4
de familie (art. 407) ( ) ; şi 2° când acceptarea a fost făcută
de însuş incapabilul, fără observarea formelor legale; de

la pag. 836, nota 1 se citează greşit p. 90, nota 2 din

tom. V I I , în loc de pag. 20, nota 2.
1
ţ ) Demolombe, X X , 2 1 8 .
(*) Demolombe, X X , 2 1 8 .
8
() Demolombe, loco cit.; Cas. fr. Pand. Period. 90. 1. 2 4 ; D .
P . 90. 1. 100. Vezi şi supra, p . 2 4 3 .
4
() Cpr. L a u r e n t , X I I , 258.
ACCEPT. DON. F Ă C U T Ă UNUI INCAPABIL. — NULITATE RELATIVĂ. 245

exemplu : o femee măritată a primit o donaţiune fără

autorizarea bărbatului sau a justiţiei (art. 199, 201); un
minor emancipat sau un surdo-mut a primit o donaţiune fără
asistenţa curatorului (art. 815, 816), etc.
Chestiunea este însă de a se şti da^ă nulitatea este, Nulitatea
p 01
în asemenea cazuri, absolută sau numai relativă? Cu alte"! ®. 1 ^
' . , lativa. C u
cuvinte, nulitatea unei asemenea acceptări poate fie troversă
opusă donatarului de către dăruitor? In acest conflict, care
datează de mai bine de 100 ani ('), nu ezităm un singur
moment de a ne pronunţa astăzi, după cum ne-am pro­
nunţat şi altădată, pentru relativitatea nulităţei ; căci este
de principiu că contractul săvârşit între un incapabil şi o
persoană capabilă, leagă pe persoana capabilă, fără a lega
pe acea incapabilă, în acest sens că rămâne la alegerea
incapabilului de a menţine contractul sau de a cere anu­
larea lui. Se pretinde însă că art. 207 şi 952 C. civ. n'ar fi
aplicabile contractelor solemne în genere şi, prin urmare, nici
2
donaţiunilor ( ) ; însă această excepţie nu rezultă nici din
textele, nici din spiritul legei. Sistemul nulităţei relative
este cu atât mai admisibil la noi, cu cât teoria acestei
nulităţi se întemeiază în F r â n ţ i mai cu seamă pe art. 934
şi 938 din codul francez, care au fost eliminate de legiuitorul
3
nostru, după cum foarte bine observă Curtea din Bucureşti ( ).
Şi apoi, chiar în Franţa nu este generalmente admis că
aceste texte au înţeles a deroga, în privinţa donaţiunilor,
dela dreptul comun, adecă dela art. 205 şi 952 O. civil.
In fine, deşi acceptarea este o solemnitate a donaţiunei,
totuşi, de câte ori este vorba de a se şti dacă această ac­
ceptare emană dela o persoană capabilă sau incapabilă, nu
mai este vorba de o chestie de formă, ci de o chestie de
capacitate. Conchidem deci că, de câteori tutorul a primit
o donaţiune fără autorizarea consiliului de familie, sau de
câte ori o femee măritată a primit o donaţiune fără auto­
rizarea bărbatului ori a justiţiei, nulitatea acceptărei nu
!
() Chestiunea era, în adevăr, controversată chiar î n vechiul
c
drept francez. Yezi Demolombe, X X , 2 1 9 ; P a n d . fr., v Don.
et testaments, 3988, etc.
2
( ) Cpr. Cas. fr. Sirey, 89. 1. 4 1 2 ; D . P . 9 0 . 1. 1 0 0 ; L a u r e n t ,
X I I , 2 5 9 , etc.
O) Vezi Dreptul din 187(5, No. 30.
 246 c . C. — C A R T E A III. — TIT. II. — CAP. I I I . — S-a I. — N U L . RELATIVĂ.

este absolută, ea şi în caz când minorul emancipat sau

surdo-mutul a primit o donaţiune fără asistenţa curatorului,
ci numai relativă ; de unde rezultă că asemenea nulitate va
putea fi propusă numai de incapabil, iar nici într'un caz.
de către daruitor, nici de către moştenitorii sau reprezen­
tanţii săi, şi în acest sens s'au pronunţat, în adevăr, atât
Curtea noastră supremă cât şi Curtea din Bucureşti (').
Prescrierea Nulitatea fiind relativă, se prescrie prin zece ani din
acţiunei. ^ d ă r u i t o r u l u i (2^

Donaţiunile Aceeaş soluţie este, a fortiori, admisibilă în privinţa

CoîtroTCrsă. donaţiunilor deghizate, pentrucă asemenea donaţiuni fiind,
în privinţa formelor, un contract cu titlu oneros, art. 207
şi 952 trebue să fie aplicate şi în specie. Lucrul este aşa de
adevărat încât chiar partizanii nulităţei absolute în pri­
vinţa donaţiunilor solemne, admit, în ceeace priveşte dona­
ţiunile deghizate, că nulitatea este relativă ; pentrucă după pă­
rerea lor, caracterul absolut al nulităţei este o consecinţă a solem-
nităţei contractului, solemnitate care, în specie, nu există ('').

(») Vezi Bult. S-a I, 1877, p. 305 şi Dreptul din 1876, N o . 3 0 ;

C. Lyon, Sirey, 7 8 . 2. 138; D . P . 7 8 . 2. 3 3 ; Planiol, I I I ,
2 5 7 6 ; Bufnoir, Propriété et contrat, p . 6 6 6 ; Demolombe, I V ,
348 şi X X , 2 1 9 ; A r n t z , I I , 1 8 6 7 ; Marcadé, I I I , 650, 6 5 1 ;
Mourlon, I I , 6 7 3 ; L a r o m b i è r e , Oblig., 1, a r t . 1125, N o . 5 ;
Valette sur P r o u d h o n , Etat des personnes, I, p. 479, n o t a a;
Saintespès-Lescot, Don. et testaments, I I I , 660, p . 139 u r m . ;
B a u d r y et Colin, op. cit., I, 1 3 0 7 ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 5 ,
N o . 14, p . 152 şi a r t . 938, N o . 6, p. 154 şi deciziile belgiene
citate de acest autor. Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 788
(ed. a 2-a); tom. I I , p. 746, text şi nota 4 (ed. a 2-a) şi
tom. V, p . 34. — Contrà: L a u r e n t , X I I , 2 5 9 ; T . H u e , V I ,
195 şi V I I , 6 2 ; T r o p l o n g , I I , 1118 şi 1 1 2 6 ; D e m a n t e et
Col met de Santerre, I V , 73 lis; Solon, Théorie de la nullité
des conventions et des actes en tout genre, I, 4 4 1 , p . 2 9 8 u r m .
(ed. din 1835); T h i r y , I I , 3 6 2 ; A u b r y et Bau, V I I , § 652,
p . 60, 6 1 , text şi nota 1 2 ; Massé-Vergé, I I I , § 425, p . 60,
text şi nota 12; Pand. beiges, v° Accept, de donation, 120 u r m . ;
Petrescu, Donaţiunile, I, p. 72 u r m . ; Cas. fr. Sirey, 89. 1. 4 1 2 ;
D. P . 90. 1. 100; Sirey, 97. 1. 8 9 ; Pand. Period. 97. 1. 1 9 7 ;
D. P . 97. 1. 4 4 9 ; C. Paris, D . P . 99. 2. 3 1 3 . Vezi a s u p r a
acestei controverse, Dalloz, Nouveau code civil annoti, II,
a r t . 934, No. 20 u r m .
2
( ) Beltjens, op. şi loco suprà cit.
s
( ) Vezi L a u r e n t , X I I , 3 1 5 ; P a n d . fr. v° cit, 4 6 7 0 ; Cas. fr. D-
 CON SECIN Ţ I L E LIPSEI D E ACCEPTARE. — ART. 820. 247

Acţiunea în anulare a unei donaţiuni deghizate, intentată Aplicarea

a r t 1 9 0 0
pentru neregularitatea acceptărei, având un caracter p u r * '
relativ, se va prescrie deci prin zece ani, conform art. 1900,
iar nu prin treizeci de ani (art. 1890) (').
Numai acţiunea în simulaţie, care tinde a se declara A c ţ , în s i m u -
l a 0
că, sub aparenţa unui contract cu titlu oneros, se ascunde £^f^ '
o liberalità te deghizată, se va prescrie prin 30 de ani,
2
conform dreptului comun ( ).
Donaţiunea primită de o persoană morală, fără auto-Persoane m o -
rizarea guvernului (art. 8 1 1 , 817), este însă lovită de 0™^.^nutate'
nulitate absolută, căci incapacitatea persoanelor morale n'a absolută,
fost statornicită numai în interesul lor propriu, ci mai mult
3
într'un interes public ( ).

Consecinţile lipsei de acceptare.

Art. 820. — Minorii, interzişii, femeile măritate, î n lipsă de
acceptaţiunea sau de t r a n s c r i p ţ i u n e a donaţiunei, n u pot cere obiectele
4
d ă r u i t e ; au însă, de se cuvine ( ) , recurs în contra tutorilor s a u
bărbaţilor. ( A r t . 199, 2 0 1 , 3 9 0 , 407, 8 1 5 , 9 2 8 , 999, 1 7 5 3 C. civ.
A r t . 9 4 2 C. fr.).

P . 8 9 . 1. 3 6 9 ; Sirey, 8 9 . 1. 4 7 1 . C p r . Planiol, I I I , 2578.

— Contra: N u l i t a t e a este a b s o l u t ă : C. A i x , Toulouse şi T r i b .
D r a g u i g n a u , Sirey, 8 1 . 2. 49, (cu nota l u i L a b b é ) ; D . P . 8 7 .
1. 4 4 3 , text şi nota a; Sirey, 8 6 . 1. 3 1 6 ; Pand. chron., I I
(anii 1876-1886), 2, 4 5 , etc.
(!) C. Rioni, D . P . 9 2 . 2. 2 5 . Vezi infra, r u b r i c a : Despre acţiunea
în anulare a donaţiunilor.
2
() Laurent, X I X , 3 3 , ' A u b r y et R a u , I V , § 339, p. 4 5 8 , text şi
nota 28 (ed. a 5-a); Demolombe, X X I X , 1 2 8 ; T . H u o , V I I I ,
191, in fine, p . 2 4 4 . C p r . Cas. r o m . şi C. Bucureşti, Bult.
S-a I, 1887, p. 4 1 9 şi Dreptul din 1887, N o . 36 şi 6 8 , etc.
Vezi şi infra, p . 3 1 2 .
3
() P l a n i o l , I I I , 2 5 7 7 ; Monrlon, I I , 6 7 3 , etc.
4
() A d e c ă : în caz când lipsa de acceptare a r fi rezultatul u n e i
greşeli sau cel puţin a l unei negligente din p a r t e a celor
însărcinaţi cu îndeplinirea acceptărei ( a r t . 390, 9 9 8 ; 9 9 9 ) .
Astfel, tutorul n ' a r fi supus l a niciun recurs d i n p a r t e a
minorului sau interzisului, dacă el n ' a r fi avut cunoştinţă de
donaţiune, sau dacă n ' a r fi p u t u t s'o accepte din cauză de
absenţă sau de boală, o r i din cauza sarcinilor donaţiunei, e t c .
Cpr. Planiol, I I I , 2573, in fine; Demolombe, X X , 2 1 7 ;
T. H u e , V I , 2 1 6 ; L a u r e n t , X I I , 2 6 3 ; Beltjens, op. cit.,
 248 COD. C I V , - C A B - T E A III,-rTIT; II. — C A P I T . I U . — S-a I. — A R T . 820.

Minorii şi in- Minorii şi. iţiterzişii, cărora li s'a fâcut o donaţiune, nu

0
' 7 " Hpsă de' P ^ cerè; obiectele dăruite, dacă această donaţiune n'a fost
acceptare, e e r e p r i n l i t ă în nuiuele lor de ..către cei în drept, adecă de tuto?
da
luc r
™, j g " rul sau ascendentul lor (art. 815), căci neexistând aeceptaţiunei,
t
1

nu există nici donaţiune (art. 814) Aceasta este atât de

evident încât legea nici nu aveà nevoe de a o mai spune;,
şi dacăi art. 8 2 0 o spune, aceasta este pentru a curma con­
troversa din vechiul drept francez, unde unii, sprijinindu-se
pe nişte texte din dreptul roman, susţineau că minorii tre-

ărt. 942, No. 1, in fine şi No. 3 ; B a u d r y et Colin, I , 1398.

In acest din u r m ă caz însă, tutorul, spre a-şi, pune r ă s p u n ­
derea sa la adăpost, va face foarte bine de a luà avizul
consiliului de familie. Demolombe, loco suprà cit. '
Eroarea art. (*) Din eroare a r t . 820 prevede recursul femeei m ă r i t a t e în contra
820 în pri­
b ă r b a t u l u i său, căci el nu poate fi responsabil pentru lipsă
vinţa femeilor
măritate. de acceptare, de oarece el nu are dreptul de a accepta do­
naţiunea în numele femeei. I n adevăr, el trebue n u m a i să
autorize acceptarea, şi refuzul de a-i dà această autorizare
nu este decât exerciţiul puterei maritale, în contra căreia ea
poate să apeleze la justiţie (art. 201). De aceea, a r t . 1063
din codul italian nu mai vorbeşte de femeile măritate. Cpr.
L a u r e n t , X I I , 2 6 1 ; Demolombe, X X , 2 1 3 ; Marcadé, I I I , 6 7 0 ;
Mourlon, I I , 6 9 1 ; A r n t z , I I , 1870; T h i r y , I I , 3 6 2 ; Beltjens,
op. cit., art. 942, No. 4, etc. .
Bărbatul nu B ă r b a t u l nu poate fi chemat la r ă s p u n d e r e nici p e n t r u
este responsa­
bil n i c i pentru
lipsă de transcriere, pentrucă a r t . 9 4 0 din codul francez, care
lipsă de trans­ , îi pune obligaţia de a cere transcrierea donaţiunei făcută soţiei
criere. sale, a fost eliminat din codul nostru, ca şi din cel italian.
P r i n u r m a r e , recursul ce a r t . 820 dă femeei în contra băr­
batului, atât p e n t r u lipsa acceptărei cât şi pentru lipsa t r a n -
scrierei donaţiunei, trebue considerat ca inexistent.
Lipsa de răs­ Răspunderea pentru lipsă de acceptare nu i n c u m b ă nici
pundere a as­
cendenţilor.
ascendenţilor minorului, fie ei chiar tatăl sau m a m a , pentrucă
Art. 8 1 5 . a r t . 8 1 5 le dă n u m a i facultatea de a p r i m i donaţiunea făcută
descendentului lor, iar nu le i m p u n e o obligaţie. L a u r e n t , X I I ,
2 6 2 ; Demolombe, X X , 2 1 2 ; A r n t z , I I , 1870; T h i r y , loco cit;
Beltjens, op. şi loco cit, etc.
Cazurile când Ascendenţii a r fi însă responsabili, de câteori a r fi primit
ascendenţii
o donaţiune d ă u n ă t o a r e minorului, de exemplu, prea oneroasă,
minorului
sunt respon­ pentrucă acei, care exercită dreptul ce le conferă legea, sunt
sabili. responsabili de câteori ei fac un r ă u uz de această facultate
(art. 998). Cpr. L a u r e n t , loco cit. — D u p ă o altă p ă r e r e , pe
care însă noi n ' a m admis-o (tom. I I , p . 748, ed. a 2-a),
ascendenţii n ' a r puteà să primească singuri o donaţiune, care
a r i m p u n e o sarcină descendentului lor.
 CONSECINŢILE LIPSEI DE ACCEPTARE. — AET. 820. 249

buiau sa fie restituiţi contra lipsei de acceptare a dona­

ţiunei.
; Minorii şi interzişii au însă, în asemenea caz, r e c u r s A c ţ . în daune,
A r t - 3 9 0
contra tutorului lor, care neglijând de a accepta donaţiunea, '
le-au adus o daună în averea lor. Aceasta nu este decât
aplicarea principiului înscris în art. 390 C. civ., după care
tutorul este responsabil de pagubele aduse minorului prin
reaua sa administrare (').
Art. 820, fiind aplicarea unui principiu general, vom Curatorul mi-
decide că a c e e a ş răspundere incumbă tuturor acelor care ^ ™ * " d o - a u

sunt însărcinaţi de a primi donaţiunea în numele incapabililor, mutului, tatăl

sau de a-i asista, precum este : curatorul minorului emancipat ^ i ^ ^ e ™ * " 0 1

(art. 815 § 2), tatăl administrator legal în timpul căsătoriei

(art. 343), curatorul rânduit surdo-mutului, care nu ştie
2
a scrie (art. 816), şi administratorii persoanelor morale ( ).
Am văzut însă suprà, p. 248, nota 1, că această res­
ponsabilitate nu incumbă tatălui, mamei şi celorlalţi ascendenţi
care lucrează în singură calitate, nici bărbatului,
care refuză de a autoriza pe soţia sa spre a primi o donaţiune.
Responsabilitatea prevăzută de art. 820 este ea însă P - - A l i e a r t 8 2 0

i . , . , ; , , i . L î • î • • tutorului sau

aplicabila tutorului, care a lacut o donaţiune minorului ori ascendentului,

ai e a ăc t
interzisului, sau ascendentului, care a făcut o donaţiune ^ ^ " d 0 at

descendentului său? Cum că ei nu pot fi responsabili pentru

lipsă de acceptare, aceasta este evident, căci ei având interese
opuse cu acele ale minorului, interzisului sau descendentului
donatar, nu sunt, după cum ştim, în drept a accepta, ci
numai a veghea la interesele donatarului, provocând rân­
duirea unui tutor ad hoc, care va primi donaţiunea.
Ascendentul sau tutorul dăruitor este el însă responsabil R s s p o n s a b . a s -
când acceptarea n'a putut să aibă loc din cauză că el n'a dăru^tor^pen-
provocat rânduirea acestui tutor? Unii răspund în mod tru neproro-
6
afirinativ, fără nicio distincţie ( ). Această soluţie este însă ™t TadToc. 0

prea absolută, căci atâta timp cât donaţiunea n'a fost Controversă.
(') Vezi şi art. 9 9 8 , 999 C. civil.
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 5 7 3 ; L a u r e n t , X I I , 2 6 2 ; Demolombe, X X ,
207 urm., 2 1 1 ; Demante et Colmet de Santerre, IV, 8 3 bis, I ;
Beltjens, op. cit., art. 942, "No. 4, etc.
â
( ) A u b r y et Rau, V I I , 652, p. 59, 60, text şi nota 9 ; Massé-
Vergé, I I I , § 4 2 5 , p . 59, nota 10; T r o p l o n g , I I , 1135;
Merlin, Répert., v° Mineur, § 7, No. 5, etc.
 250 c. C. — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 814.

acceptată, ea nu există şi tutorul sau ascendentul dăruitor

poate s'o revoace, fără a-şi angaja întru nimic responsa­
bilitatea. Nu există, în adevăr, răspundere decât atunci
când există culpă ; or, dăruitorul, care n'a făcut ca donaţiunea
să fie acceptată, nu este în culpă, deoarece el îşi păstrează
1
dreptul absolut de a o revoca ( ).
Cazul c â n d Tutorul sau ascendentul, care a făcut o donaţiune
sau^utonn incapabilului, va fi responsabil într'un singur caz, şi anume:
d â m i t o r este când ar fi participat la o acceptare, care ar puteà fi declarată
responsabil. n ^ acceptând, de exemplu, el însuş donaţiunea în numele
u

incapabilului; căci, în asemenea caz, departe de a uzà de

dreptul său de revocare, el a manifestat, din contra, intenţia
de a menţine donaţiunea şi, în asemenea caz, era dator a
2
veghea ca ea să fie acceptată în mod regulat ( ).

Despre notificarea aeceptaţiunei.

A r t . 814, partea finală. — I n acest din u r m ă caz ( ), dona­ 3

ţiunea n u a r e efect decât din ziua în care se va fi comunicat do­

n a t o r u l u i actul de acceptaţiune. ( A r t . 1393 C. civ. A r t . 1057, in
fine. C. italian).

Acceptarea donaţiunei poate, după cum ştim, să se

facă atât prin însuş actul de donaţiune, cât şi printr'un act
autentic posterior, mai înainte însă de moartea dăruitorului^).
In acest din urmă caz, donaţiunea nu-şi produce efectele sale
decât din ziua în care se va fi comunicat dăruitorului actul
5
de acceptare ( ).

O Vezi L a u r e n t , X I I , 2 6 2 ; Demolombe, X X , 2 1 4 ; D e m a n t e , I V ,
8 3 bis I I ; Beltjens, op. cit., art. 9 4 2 , No. 5 ; P a n d . fr., v° cit.,
3980 u r m . ; P a n d . beiges, v° Accept, de donation, 1 3 5 ; Saintespès-
Lescot, Don. et testaments, I I I , 736, p a g . 260 u r m . ; Répert.
Dalloz, Supplement, v° Disp. enlre-vifs, 383, etc.
2
() L a u r e n t , X I I , 2 6 2 ; Demolombe, X X , 2 1 5 ; P a n d . fr., v° cit.,
3982, etc.
3
() A d e c ă : când acceptarea este făcută p r i n t r ' u n act autentic pos­
terior actului de donaţiune.
4
() Vezi suprà, p . 2 3 1 .
6
Consimţimân­ () F a p t u l că acceptarea d o n a t a r u l u i poate să aibă loc p r i n t r ' u n
tul părţilor act posterior donaţiunei dovedeşte un lucru, şi a n u m e c ă : în
nu are nevoe
de a fi con­ actele solemne, ca şi în cele nesolemne, eonsimţimântul p ă r ­
comitent. ţilor contractante n u a r e nevoe de a se manifesta în acelaş
 NOTIFICAREA ACCEPTIEEI. — AET. 814, I N FINE. 251

Formalitatea notificarci nu-şi aveà fiinţă în ordonanţa Origina n o t i -

ficâre ceep
dela 1 7 3 1 ; ea a fost, cu drept cuvânt, adaosă în c o d u l ^* " r i

francez, în urma observaţiilor Tribunatului, căci concursul

consimţimântului şi, prin urmare, contractul nu se produce
decât în momentul când acceptarea este cunoscută de acel
care a făcut oferta de a dărui
Să presupunem, în adevăr, că dăruitorul,. care domi- E x e m p l u ,
ciliază în Iasi, a făcut lui X, domiciliat în Bucureşti, ? ° . ' j ' T e s e b d e

1
i . . . . daeţie de c o -
oferta de a-i dărui un imobil, constituind pentru aceasta dui francez,
un act autentic înaintea tribunalului (art. 8 1 3 ) . Nu există încă
donaţiune, ci o simplă ofertă, o policitaţiune (solius qffe-
rentis promissumj. Donatarul a făcut şi el mai târziu, îna­
intea tribunalului Ilfov, declaraţia că acceptă această do­
naţiune (art. 8 1 4 ) . Contractul nu este nici de astă dată
perfect, şi donaţiunea va puteà fi revocată cât timp accep­
tarea n'a fost adusă la cunoştinţa dâruitorului prin notifi­
2
carea actului de acceptare ( ). Notificarea acceptaţiunei nu
este deci decât o formalitate suplimentară, şi donaţiunea
t i m p şi în mod concomitent. D e aceea s'a şi decis, cu drept
cuvânt, după părerea noastră, că în caz de a se instrumenta,
în materie de ipoteci, de exemplu, la domiciliul uneia din
părţi, care este în imposibilitate de a se transporta la t r i ­
bunal, nu se poate l u à la acest domiciliu consimţimântul
părţei, care nu era bolnavă, ci n u m a i în pretoriul t r i b u n a ­
l u l u i ; de unde şi concluzia firească că actul autentificat aiurea
decât în pretoriul t r i b u n a l u l u i este n u l , ca atare, în privinţa
părţei care n u era bolnavă, el nefiind valid decât în privinţa
acelei bolnave, singura pentru care j u d e c ă t o r u l delegat puteà
să instrumenteze la domiciliul ei. Această nulitate rezultă din
art. 3 3 § ultim al legei pentru autentificarea actelor din 1886.
C. Iaşi, Dreptul din 1902, N o . 10 (cu observ, noastră). —
Contra: Cas. r o m . Bult. 1 9 0 1 , p. 7 9 ; Bult. 1906, p . 1 7 7 1 ;
T r i b . Tecuci (afacere în care a m pledat noi înşine, a l ă t u r e a
cu distinsul nostru amic, d-1 N . Chirculescu, din Focşani),
Dreptul din 1913, N o . 14 (cu observ, noastră).
(') C p r . Planiol, I I I , 2565. „ F o r m a l i t a t e a notificărei, a zis r a ­
portorul J a u b e r t înaintea T r i b u n a t u l u i , care nu se găseşte
în legile anterioare, este o m ă s u r ă înţeleaptă, necesară pentru
a împedica ca d ă r u i t o r u l să n u fie victima u n o r tranzacţii ce
el a r fi făcut în credinţa că n u este a n g a j a t " . Arntz, I I , 1874.
2
( ) Opr. C. Craiova şi Limoges, Dreptul din 1890, N o . 2 şi D . P .
73. 2. 8 9 ; L a u r e n t , X I I , ' 2 6 7 ; Demolombe, X X , 148 şi toţi
autorii.
 C. C. — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — Ş-a I. — A R T . . 8 1 4 . I N FINE.

% : - .„ nu va; exista decât din momentul când această notificarea

; ì . parvenit la cunoştinţa daruitorului, pentrucă numai în acest
moment există concurs al eonsimţimântului ambelor părţi_
(duorum in idem placitum consensus)'^). Notificarea accep-
tărei este deci, în specie, una din formalităţile substanţiale
ale existenţei donaţiunei şi, ca atare, lipsa ei ar face ca do­
naţiunea să fie inexistentă, atât in privinţa daruitorului cât
- şi a donatarului, de oarece, după cum foarte bine observă
2
tribunalul Ilfov ( ), textul nostru nu face distincţia nelogică
3
pe care o face textul francez între dâruitor şi donatar ( ).
Consecinţiie Din împrejurarea că donaţiunea nu este perfectă, în
dirTmoXfica-privinţa ambelor părţi, decât din momentul notificarei accep-
rea textului tarei, rezultă mai multe consecinţe importante. Astfel, dacă
nostru.
donatarul ar deveni incapabil sau ar muri după acceptare,
însă înainte de notificare, notificarea acceptărei n'ar mai
putea să aibă loc şi, în consecinţa, donaţiunea nu va aveà
fiinţă.
Notif. din De asemenea, creditorii donatarului şi creditorii moşte-
toriior.inad- nitorilor săi n'ar putea să notifice daruitorului acceptarea
4
misibiiitate. donatarului defunct ( ).

(') Cpr. Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I V , 322,

p. 626 (ed. din 1907).
2
( ) Vezi Dreptul din 1887, No. 3 1 , sentinţă citată, î m p r e u n ă cu
alte a u t o r i t ă ţ i , suprà, p. 168, nota 3.
3
( ) Textul francez dispune, în adevăr, că donaţiunea nu a r e efect,
în privinţa daruitorului, decât din ziua în care actul care
constată acceptarea ei i-a fost notificat, pe când textul nostru,
reproducând p a r t e a finală a art. 1057 diu codul italian şi
eliminând cuvintele în privinţa daruitorului",
p admite că do­
naţiunea nu are fiinţă, p a n ă la notificare, nici în privinţa da­
ruitorului, nici în privinţa d o n a t a r u l u i , ceeace este m u l t mai
logic, un act neputând fi valid sau nevalid decât în' privinţa
t u t u r o r părţilor contractante. C p r . L a u r e n t , X I I , 2 6 7 . Vezi
şi suprà, p . 168.
4
( ) C p r . L a u r e n t , X I I , 2 6 6 ; D u r a n t o n , V I I I , 4 2 1 ; Beltjens, op.
cit., art. 932, No. 8; T. H u e , V I , 184, p . 239. — Contra:
Demolombe, X X , 141 u r m . ; A r n t z , I I , 1876. P ă r e r e a acestor
din u r m ă autori este consecinţa sistemului p u ţ i n logic admis
de codul francez, d u p ă care donaţiunea este perfectă în pri­
vinţa donatarului din momentul acceptărei, notificarea nece-
rându-se decât în privinţa daruitorului, soluţie neadmisă îu
legea noastră. Vezi suprà, p . 168.
 NOTIFICAREA ACCEPTĂREI. — ART 814, IN FINE. 253

Tot astfel, dâruitorul rămâne liber de a revoca dona-Revocarea d o -

ţiunea, fie în mod expres, fie tacitamente, cât timp n o t i t i - t i ^ p ^ i f i c t -
M
carea acceptărei n'a avut loc( ), iar notificarea nu s'ar puteà rea acceptărei
n a
face moştenitorilor săi, în caz când el ar fi murit înaintea ţ j " ' ' l o c

primirei ei, pentrucă donaţiunea nu există cât timp accep­

tarea n'a fost notificată. Asupra acestui punct toţi autorii
sunt de acord (-).
Tot pentru aceleaşi motive trebue să decidem că no-Notificarea n u
tificarea n'ar puteà fi făcuta dăruitorului, care ar fi devenit ^ ^ f X i *
incapabil, fie de fapt, fie de drept, în urma acceptărei, de d e v e n i t i n c a -
exemplu: prin perderea uzului raţiunei; căci contractul de- ^acceptărei™*
venind perfect numai prin notificare, dâruitorul trebue să fie
capabil de a consimţi în momentul când se îndeplineşte
3
această formalitate substanţială ( ).
Legea nearătând forma în care trebue să se facă no- Formele n o t i -
f l
tificarea, s'au născut oarecare discuţii asupra acestui punct ^ J c o n ? ~
atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă. Se admite însă, în traversă,
genere, că notificarea acceptărei unei donaţiuni făcută prin
ministeriul portăreilor este validă (*). Notificarea este în

(') Cpr. Planiol, I I I , 2 5 6 9 ; T. H u e , V I , 184, p . 239; L a u r e n t ,

X I I , 2 6 7 ; A u b r y et R a u , V I I , § 653, p. 6 4 ; Marcadé, III,
6 3 2 ; Beltjens, op. cit, art. 932, No. 3 ; A r n t z , II, 1 8 7 4 . —
Astfel, a r fi validă vânzarea imobilului dăruit, făcută de dă­
ruitor înainte de p r i m i r e a notificărei. Arntz, II, 1876; Belt­
jens, op. cit, art. 932, No. 9, p. 146 şi toţi autorii. Vezi şi
suprà, p. 228, text şi nota 1.
2
( ) Vezi Laurent, X I I , 2 6 7 ; Demolombe, X X , 149; Marcadé,
I I I , 6 3 8 ; Troplong-, II, 1102; A u b r y et Rau, loco cit; Belt­
jens, op. cit., art. 932, No. 4 ; Arntz, I I , 1875, etc.
3
( ) Demolombe, X X , 150; L a u r e n t , X I I , 2 6 7 : A u b r y et R a u ,
V I I , § 653, p. 6 4 ; T r o p l o n g , I I , 1102; Marcadé, " I I I , 6 3 8 ;
Beltjens, op. şi loco cit. Vezi şi suprà, p a g . 228. — Contra:
D e m a n t e et Colmet de San terre, I V , 71 bis X I .
4
( ) C. Iaşi, Dreptul din 1882, No. 18. Cpr. Demolombe, X X ,
1 5 3 ; L a u r e n t , X I I , 2 6 9 ; Arntz, I I , 1877; D u r a n t o n , V I I I ,
4 2 2 ; Demante, I V , 71 bis X I I ; Marcadé, I I I , 6 3 9 ; Beltjens,
op. cit, art. 932, No. 10. — Actul autentic cerut pentru fa­
cerea notificărei poate fi înlocuit p r i n t r ' u n act autentic în­
cheiat între dăruitor şi donatar, care constată că dâruitorul
a luat cunoştinţă de acceptare, sau prin declaraţia unilate­
r a l ă a d ă r u i t o r u l u i , într'un act autentic, că el cunoaşte accep­
tarea, sau prin prezenţa d ă r u i t o r u l u i la actul de acceptare.
 254 c. C. — C A E T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . I I I . — S-a I. — D O N . I N D I R E C T E .

adevăr făcută, în asemenea caz, prin act autentic, pentrucă

portăreii au căderea de a face somaţii, notificări, etc. (art. 16
Regul. pentru serviciul portăreilor din 30 Maiu 1909).

Excepţiile admise dela principiul solemnităţei donatiu­

nilor. — Donaţiuni indirecte.

Ştim că donaţiunile sunt, în principiu, acte solemne

şi că lipsa solemnităţilor prescrise de lege aduce inexistenţa
contractului. Forma dat esse rei. Prin excepţie însă, for­
mele solemne nu mai sunt necesare în cazurile următoare:
Art. i i 3 8 . 1° Când creditorul renunţă la creanţa sa, restituind
debitorului titlul original, care constată această creanţă
(art. 1138) (O-

Arntz, I I , 1877; Marcadé, I I I , 6 3 9 . Cpr. A u b r y et R a u , V I I ,

§ 6 5 3 , pag. 64, nota 1. — D u p ă alţii, nici n ' a r fi nevoe în
acest din u r m ă caz de un act autentic, notificarea devenind
inutilă de câteori d ă r u i t o r u l a r fi dobândit prin orice mod
cunoştinţă despre acceptare. „Considerând, zice Curtea din
Bucureşti, că notificarea acceptărei nefiind supusă de lege
vreunei formalităţi speciale, dânsa poate să rezulte din orice
î m p r e j u r ă r i din care s'ar deduce î n t r ' u n mod oarecare că do­
natorul a cunoscut această acceptare". Dreptul din 1888,
No. 22. Cpr. C. P a r i s , D . P . 49. 2. 189. Astfel, a r fi sufi­
cientă remiterea în manile d ă r u i t o r u l u i , fie de către însuş
donatarul, fie de către un terţiu, a actului autentic de accep­
tare. Marcadé, IIT, 6 3 9 . Curtea din Iaşi a decis însă că no­
tificarea trebue să fie posterioară acceptărei, iar actul de
notificare trebue să fie autentic, ca şi acceptarea. Dreptul
din 1884, No. 5 3 , p. 4 2 1 . Cpr. Laurent, X I I , 269.
Aplio. art. I n orice caz, dacă notificarea a r fi avut loc p r i n t r ' u n act
8 1 8 şi 1182
sub semnătură privată, acest act nu va fi opozabil terţiilor
în privinţa
terţiilor. decât dacă va aveà dată certă (art. 1182); i a r dacă este vorba
de o donaţiune imobiliară, actul de notificare va t r e b u i să fie
transcris (art. 818). Cpr. D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V ,
71 bis V I I , in fine; Marcadé, I I I , 639, in fine, etc.
(\) Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , No. 52 bis. Vezi a s u p r a a r t . 1138
C. civ., tom. V I al Coment, noastre, p. 706 urm., 711 u r m .
— Vezi însă Savigny, System des heutigen romischen Rechts,
I V , § 176, p. 296 (ed. germ. din 1841).
Cazurile când P e n t r u ca p r e z u m p ţ i a de liberare, stabilită de a r t . 1138
se aplică art.
C. civ., să existe, t r e b u e ca remiterea titlului să fie volun-
1138.
 DESPRE DONAŢIUNILE INDIRECTE. 255

2° Când cineva serveşte preţul unei rente viagere ce el Art. 1U2.

constitue cu titlu gratuit în folosul unui terţiu (art. 1 G 4 2 ) (').
3° Când cineva se abţine de a exercita un drept şi îndeplinirea
rămâne în inacţiune cu intenţia de a gratifica pe altul, ceeace P P t ' - r e s c n e i

s'ar întâmpla atunci când un proprietar sau un creditor, cu

voinţa de a face o liberalitate, lasă anume să se împlinească
2
prescripţia, care curgea în contra lui ( ).
4° Când cineva renunţă la beneficiul unei prescripţii Art. 1839.
3
câştigate (art. 1839) ( ).
5° Când se renunţa la un drept în mod unilateral. Art. 697.
sau când părăsindu-se dreptul ce avea cineva, acest drept
profită altuia, precum este, de exemplu, în materie de suc­
cesiune, unde partea renunţătorului profită comoştenitorilor
săi, sau trece la gradul următor (art. 697) (*).

t a r ă . Posesiunea titlului creanţei făcând a se presupune o re­

mitere voluntară, creditorul care invoacă că titlul i-a fost
sustras, sau că l-ar fi p r e d a t din eroare, doi sau violenţă,
treime să dovedească aceste î m p r e j u r ă r i excepţionale de fapt.
C. Bucureşti, Dreptul din 1912, No. 59, p. 474 şi Cr. ju­
diciar din acelaş an, No. 74, p. 878.
(') Astfel, dacă vânzând moşia mea lui X , am obligat pe c u m ­
p ă r ă t o r ca, pe lângă preţul ce mi-a plătit, să servească o
rentă viageră de 1000 lei pe an mamei mele, în realitate eu
fac o liberalitate mamei, însă această liberalitate fiind o parte
din preţul vânzărei şi formând o clauză a u n u i contract cu
titlu oneros, este, ca atare, scutită de formele solemne pres­
crise pentru donaţiuni în genere. Opr. L a u r e n t , X I I , 270 şi
X X V I I , 2 6 6 ; Mourlon, I I , 6 7 9 ; Pand. fr., v° cit., 4220, etc.
2
() P a n d . fr., v° Don. et testaments, 4 1 6 8 ; Pélissié de Rausas,
Des libéralués indirectes entre époux, p. 139.
3
() P a n d . fr., v° cit., 4 2 1 3 ; L a u r e n t , X I I , 3 5 3 , etc.
4
() In privinţa renunţărilor la suuccesiune se cer însă anume Art. 695.
forme, adecă o declaraţie Ia grefa tribun, sau j u d e c ă t o r u l u i
de ocol al j u d e ţ u l u i unde s'a deschis succesiunea (art. 695).
Renunţarea la succesiune este deci un act solemn, şi aceasta
chiar între moştenitori, iar nu n u m a i în privinţa terţiilor,
ceeace exclude r e n u n ţ a r e a printr'o convenţie, fie chiar auten­
tică. Cpr. Pand. fr., v° cit, 4180; T h i r y , I I , 1 2 1 ; L a u r e n t ,
I X , 4 3 2 . Cu toate acestea, chestiunea este controversată. Vezi
tom. I I I , partea I I al Coment, noastre, pag. 279, nota 2
(ed. a 2-a).
Renunţarea unilaterală la uzufruct, fără concursul proprie- Renunţarea
tarului, nu este supusă la nicio formalitate, pe când r e n u n - " b l a t e r a l a l a
t a r e a la exerciţiul dreptului de uzufruct, care s'ar face cu titlu «««fruct.
 256 O.C—CARTEA I I I . — T I T . I I . — C A P I T . I I I . —S-a I. — D O N . INDIRECTE.

Asigur., pe 6° Când se face o donaţiune printr'un contract de asi-

riaţă. , • ,„ /ii
v
gurare pe viaţă
Plata taxelor S'a decis, în această privinţă, că primile de asigurare
^ e ^ f a ^ m - piatite de către de cujus pentru asigurarea copiilor săi, sunt
6

bruiui. nişte adevărate liberalităţi în ceeace priveşte raporturile

dintre de cujus şi moştenitorii săi. Asemenea liberalităţi, deşi
esenţialmente revocabile în timpul vieţei acelui ce a achitat
poliţa, de asigurare, devenind definitive şi irevocabile din
momentul morţei lui, dacă pană atunci n'au fost revocate,
urmează a fi supuse taxelor de înregistrare prevăzute de legea
2
timbrului ( ).
Vatio in so- 7° Când se face o donaţiune remuneratorie sau rasplă-
titoare cu caracterul unei datio in solutum, sau în execu­
3
tarea unei obligaţii naturale ( ).
Donaţiuni fă- 8° Legea mai scuteşte încă de formele solemnităţei do-
p r i n contrae- naţiunile făcute soţilor sau unuia din ei prin contractul de
6

tui de căsă- căsătorie (art. 932), pentrucă aceste liberalităţi înlesnesc că-
torie. Art. 932. „ , \ , • A ' - • • i
satornle ş i sunt cuprinse m convenţiile matrimoniale, care
sunt contracte solemne (art. 1228 0. civ. şi 708 urm. P r .
4
civ.)( ), etc.
Don. manuale 9° j nt â t doctrina cât si iurisprudenţa mai scu­
n n e i a
si don. deghi- gratuit, prin concursul voinţei a m'b e l o r părţi, va t r e b u i , din
zate. contra, să întrunească formele prescrise pentru donaţiuni. Cpr.
L a u r e n t , V I I , 75 X I I , 352 precum şi alte autorităţi citate în
tom. I I I , p a r t e a I, al Coment, noastre, p . 570, text şi nota 5, unde
se a r a t ă controversa. In această notă se citează din greşală
L a u r e n t , X , 75, în loc de L a u r e n t , V I I , 75. Vezi a s u p r a re-
nunţărei la uzufruct, P a n d . fr., i?o cit., 4206 u r m .
1
() T. H u e , VI, 190. Cpr. C. Amiens, Sirey, 8 8 . 2. 177. Vezi
şi C. Iaşi, Cr. judiciar din 1901, No. 77 şi Dreptul din 1902,
N o . 39. Vezi a s u p r a asigurărilor pe viaţă, B a u d r y - L a c a n t i -
nerie, I-récis de droit civil, I I , 1176 u r m . (ed. a 9-a, 1905);
Planiol, I I , 2182 u r m . Cpr. Cas. rom. S-a a I l I - a (12 Mai
1912), Cr. judiciar din 1912, No. 47 şi Dreptul din acelaş
an, No. 49. Vezi şi C. Craiova, Dreptul din 1913, N o . 2 3 . —
A s i g u r a r e a pe viaţă constituită în mod g r a t u i t de către ascendent
în folosul descendenţilor săi succesibili, este supusă r a p o r t u l u i .
Vezi tom. I I I , p a r t e a I I al Coment, noastre, p. 558, ad notam
(ed. a 2-a), unde se a r a t ă controversa. Cpr. Planiol, I I I , 2256 bis.
2
() Cas. rom. B u l t . 1906, p . 1030, 1 0 3 1 .
() 8
T . H u e , loco cit.; C. Riom, D . P . 8 5 . 2. 1 0 1 .
4
() Vezi suprà, 2 3 1 . Cpr. Arntz, II, 1878; T. H u e , VI, 190.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 257

tese de formele solemne : donaţiunile manuale şi cele ascunse

sub forma unui. contract cu titlu oneros, deşi niciun text
expres de lege nu consacră aceste excepţii.
Aceste liberalităţi având însă o deosebită însemnătate,
ne vom ocupa despre fiecare din ele în deosebi.

1
Despre donaţiunile manualei .

Doctrina şi jurisprudenţa franceză, întemeindu-se pe Doctrina şi

2 u n s p r n A e n < a
tradiţia anterioară chiar ordonanţei din 1731 ( ), dună u m ' ' C 1

* ' \ n i asupra don.

ne atesta lurgole, sunt unanime pentru a recunoaşte vali- manuale.

bani sau a altor mobile corporale, oricare ar fi valoarea

3
lor ( ), făcute dela mână la mână (de manu ad manum), numai

(') Vezi a s u p r a acestei i m p o r t a n t e materii, P . Bressolles, Théorie Bibliografie

et pratique, des dons manuels (Paris, 1885), operă p r e m i a t ă
de facultatea de drept din P a r i s eu premiul Rossi; M. Colin,
Etude de jurisprudence et de legislation sur les dons ma­
nuels (1885) şi Eevue pratique de droit francais, anul 1883,
tom. 54, pag. 193 u r m . şi p. 385 u r m . ; J . J. Pradelle, Des
dons manuels (1886); Ricci, Corso teorico-pratico di diritto
civile, I V , 229 u r m . , p. 467 u r m . (ed. din 1907); Zacharise,
Handbuch des franzosìschen Civilrechts, I V , § 666, p. 256 u r m .
(ed. Crome); Beltjens, Encyclopedic du droit civil belge, art. 9 3 1 ,
No. 2 6 — 5 4 bis; Bufnoir, Propriété et contrat, p. 4 9 3 — 5 0 3 ;
tx. Meitani, Dreptul din 1902, N o . 8 4 ; E . Mazlâm, Dreptul
din 1904, No. 2 8 ; St. R. Scriban, Darurile manuale (teză
pentru licenţă foarte conştiincioasă, Iaşi, 1895); Gr. P . P e -
trescu, Donaţiunile, I, p . 485 (Bucureşti, 1891). N u putem,
de astă dată, face nicio trimetere la Comentariile d-lui Nacu,
pentrucă cartea d-sale fiind elementară, nu are a s u p r a d a r u ­
rilor manuale decât trei r â n d u r i (tom. I I , pag. 267, N o . 72).
2
( ) Vezi în privinţa t i m p u r i l o r anterioare acestei ordonanţe, Bres-
solles, Théorie et pratique des dons manuels, p. 16 u r m .
3
( ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1909, No. 3 1 ; C. Nancy, D .
P . 7 5 . 2. 6 ; Sirey, 7 5 . 2. 1 4 1 ; C. Rouen, Sirey, 46. 2. 104;
Demolombe, X X , 5 8 ; Planiol, I I I , 2 5 3 8 ; T r o p l o n g , I I , 1042;
Massé-Vergé, I I I , § 428, pag. 70, nota 10; B a u d r y et Colin,
I, 1147; Bressolles, op. cit., 56, p. 90, 9 1 ; Beltjens, Encyclo­
pedic du droit civil belge (code, civil), art. 9 3 1 , No. 28, etc.—
Cu toate acestea, unii nu admit donaţiunile manuale decât
pentru lucrurile de o valoare minimă. Cpr. C. Bucureşti,

58791 1"
 288 C O D . C I T . — C A E T . I I I . — " T I T . I I — C A P . ìli. — S - a I . — D O N . MANUALE.

prin predarea lucrului dăruit, fără altă formalitate, după

1
cuni se exprimă Curtea noastră de casaţie*( ).
„Donaţiunile manuale, a zis tribunulJaubert, nu sunt
!
supuse la nicio formă şi nu sunt cârmuite de altă regulă
decât de tradiţie, afară de reducerea şi raportul lor în ca­
2
zurile respective" ( ). „Donaţiunile mobilelor corporale nu
sunt supuse niciunei formalităţi, ziceà de asemenea Pothier,
3
de câteori există tradiţie reală" ( ).
Mai mult încă, ilustrul cancelar D'Aguesseau, autorul
ordonanţei din 1731, ziceà că darul manual nu are nevoe
de nicio lege, iar jurisprudenţa repetă după el că darul
manual aparţine dreptului natural mai mult decât dreptului

Dreptul din 1882, N o . 53 şi Dreptul din 1883, No. 5 1 ; T r i b .

Ilfov, Dreptul din 1884, N o . 7 6 ; T r i b . D o l j , Pagini juridice
din 1913, N o . Î 0 6 (cu observ, noastră critică); Michaux, Do­
nations, 5 0 5 , p . 103 (ed. a 2-a, 1873); G. Meitani, Dreptul
'din 1902, N o . 8 4 ; Ef. Mazlâm, Dreptul din 1904, N o . 2 8 ;
N a c u , I I , p . 2 6 7 , N o . 72, care, p r e c u m a m observat suprà,
p a g . 257, nota 1, in fine, nu a r e a s u p r a darurilor m a n u a l e
decât trei r â n d u r i . Vezi şi St. Scriban, Daruri manuale (teză
pentru licenţă), p . 3 5 u r m .
Deoseb. între N u trebue însă să confundăm donaţiunile m a n u a l e cu pre-
don, manuale zeniurile obişnuite, de care ne vorbeşte a r t . 759, in fine, din
? 1 U e C d u l C Ì T Ì 1
obfnuite ° '
căci cele dintăi sunt supuse t u t u r o r regulelor de
0 ş n 1
* fond privitoare la donaţiuni, p r e c u m : capacitatea părţilor,
r a p o r t u l , reducţiunea, etc., ele fiind scutite n u m a i de formele
solemne; pe când cele de al doilea n u sunt supuse regulelor
p a r t i c u l a r e dela donaţiuni. Vezi Bressolles, op. cit., 57, p . 92.
!
( ) Vezi Bult. 1899, consid. dela p . 6 1 0 ; Bult. 1903, p . 6 4 2 şi
Cr. judiciar din 1903, N o . 4 1 ; Jurisprudenţa română din 1913,
N o . 6, p a g . 9 1 , şi alte decizii citate infra, p a g . 259, 2 6 0 ,
nota 5. T o a t e ' a c e s t e decizii recunosc validitatea donaţiunilor
manuale, însă, contrar parerei noastre, le scutesc de t a x a de
înregistrare. — Contrà: (în privinţa taxelor de înregistrare):
T r i b . Iaşi şi R o m a n , Dreptul din 1902, N o . 74 şi Cr. judi­
ciar din 1902, N o . 72 (cu observ, noastră). Vezi a s u p r a ches-
tiunei fiscale, 0 . Botez, Legea taxelor de timbru şi înregis­
trare, p . 198 (ed. a 3 - a ) ; St. Scriban, Cr. judiciar din 1903,
No! 57, p . 5 0 3 , 504, etc,
2
( ) Vezi Locré, Legist, civile, X I , p a g . 4 5 9 ; L a u r e n t , X I I , 2 7 4 ;
' Demolombe, X X , 5 7 ; T . H u e , V I , 185, p . 3 4 0 ; Bufnoir, Pro­
priété et contrat, p a g . 499. Toţi autorii r e p r o d u c cuvintele
lui J a u b e r t .
3
( ) Pòthier, Tr. deS don. entre-vifs, V I I I , 62, p . 372 (ed. B u g n e t ) .
 DONAŢIUNILE MANUALE. 259

scris, şi că el se impune din ce în ce în fiecare zi, ca o

necesitate în mijlocul relaţiilor ordinare ale vieţei (*).
Autorii se încearcă a justifica această der Ogai'C atât de Justificarea
d le
gravă dela dreptul comun, însă nu sunt de acprd asupra co ™ye" ţ nt s

motivelor ce dau. Astfel, după unii, darul manual trebue să

fie valid, pentrucă el reprezintă executarea unei obligaţii
, naturale. Dărui torul, zic partizanii acestui sistem, îndată ce
s'a obligat a face o donaţiune mobiliară unei persoane de-
, terminate, a contractat către donatar o oblig'aţie naturală.
; Îndată deci ce el a predat de bună voe obiectul dăruit, el
nu mai poate reveni asupra liberalităţei sale, de oarece exe­
cutarea unei obligaţii naturale exclude orice acţiune în re­
2
petiţie (art. 1092 § 2) ( ).
Această explicaţie este însă cu totul insuficientă, căci Art. au şi
1 9 0 9 c C1T-
dacă ea ar fi adevărată, a.ceeaş soluţie ar fi aplicabilă şi '
în cazul când dăruitorul ar fi trădat donatarului lucrul în
urma unei donaţiuni neregulate în privinţa formelor, ceeace
nimene nu susţine, pentrucă aceasta ar fi contrar textului
expres al art. 1168.
3
Alţii invoacă art. 1909 C. civ. ( ), iar alţii art. 644,
zicând că donatarul a dobândit proprietatea lucrului dăruit
prin tradiţia lui. Această soluţie este mai potrivită cu le­
gislaţia noastră, unde art. 644 din codul nostru, deosebin-
du-se de cel francez, menţionează, ca şi art. 639 din codul
olandez, tradiţia între modurile de a dobândi şi transmite
proprietatea (•*). De aceea s'a şi decis, cu drept cuvânt, de
către Curtea de casaţie, în secţii-unite, în urma concluziilor
noastre, că între condiţiile ce se cer pentru validarea unui
dar manual este şi aceea ca tradiţia lucrului dăruit să fie
făcuta donatarului înaintea morţei dăruitoruhii; aşa că nu
poate să existe clar manual de câteori instanţele de fond
constată că tradiţia lucrului dăruit nu s'a făcut donatarului
5
de către dărui tor, în timpul vieţei acestuia ( ).

(') Opr. C. Nancy, decizie citată suprà, p . 257, nota 3. Vezi şi

C. Bordeaux, D . P . 52. 2. 125.
2
( ) Vezi, în acest sens, D u r a n t o n , V I I I , 390.
s
( ) Cpr. T r o p l o n g , I I , 1 0 4 1 ; Demolombe, X X , 57. Vezi şi C.
Iaşi, Dreptul din 1881, No. 4.
4
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 7 (ed. a 2-a).
6
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1909, No. 3 1 , p . 2 4 2 ; Idem, Cas.
 260 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . MANUALE.

Contract real. Ou drept cuvânt s'a zis, deci, ca darul manual este
un contract re în sensul riguros şi strâmt ce această ex­
presie aveà la Romani
Dr. vechili fr. Validitatea darurilor manuale nu poate însă fi justi­
ficată în vechia jurisprudents franceză prin aceste conside­
raţii, ci mai mult prin modicitatea obişnuită altă dată a
acestor donaţiuni, şi mai cu seamă prin deprecierea valorei
lucrurilor mobile fvilis mobilium possessioj, consideraţie, care
a perdut mult din însemnătatea sa, din cauza dezvoltărei
averei mobiliare care, în timpurile actuale, tinde a deveni
2
din ce în ce mai mare ( ).
Critica legei. Oricum ar fi, legiuitorul modern ar fi trebuit să nu
lase această materie nereglementată, ci, din contra, ar fi
trebuit sa fi supus şi darurile manuale de o însemnătate
oarecare la îndeplinirea formelor solemne; căci, în practica
de toate zilele, se constată că, de cele mai multe ori, pre­
tinsul dar manual, ce se invoacă, este numai un pretext spre
a înlesni frauda şi dosirea averilor de moştenire.
Dr. nostru. Aceste consideraţii generale şi istorice odată expuse,
Controversă. g e ş t întrebarea dacă, în legislaţia noastră, validitatea
n a e

r o m . (secţii-unite) în aceeaş afacere, Bult. 1911, pag. 1352 şi

Or. judiciar din 1911, No. 7 8 . I n această afacere a m pledat
noi-înşine înaintea Curţei supreme, a l ă t u r e a cu distinşii noştri
confraţi şi amici, d-nii B a r b u P ă l t i n e a n u şi Alex. Dimitrescu,
în contra d-lor M. P h e r e k y d e şi T a c h e Ionescu (acest din
u r m ă astăzi Ministru de interne). Mai vezi şi alte decizii
citate în tom. I X al Coment, noastre, p . 642, nota 1. Cpr.
P l a n i o l , I, 2744 şi I I I , 2536 (ed. a 5-a şi a 6-a); T. H u e ,
V I , 1 8 6 ; A r n t z , II, 1 8 8 1 ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , No. 2 7 ;
Bressolles, op. cit., 69, p . 105 u r m . , etc. — Decizia men­
ţionată a Curţei de casaţie mai pune, cu drept cuvânt,
în principiu, că constatarea instanţei de fond, că o sumă de
bani depusă la Casa de consemnaţii de către soţ, pe numele
soţiei, şi câ recipisa constatând depunerea acestei sume a r ă m a s
în totdeauna în manile soţului cât el a trăit, având l i b e r a
dispoziţie a sumelor şi efectelor depuse, este o constatare de
fapt de a t r i b u t u l suveran al judecătorilor de fond şi, ca atare,
nu poate cădea sub censura Curţei de casaţie.
(*) Bressolles, op. cit., 72, p . 110. Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al
Coment, noastre, p a g . 8. Cpr. art. 1269 C. Calimach (943 C.
austriac). Vezi infra, p a g . 330.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 2 7 6 ; P a n d . fr., v° cit., 4 2 2 8 ; P l a n i o l ,
I I I , 2538, etc.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 261

darului manual, îndeplinit numai prin tradiţie, fără nicio

altă formalitate, poate sau nu să fie contestată?
In lipsă de text, autorii francezi, pentru a justifica
odată şi mai mult validitatea darului manual, se întemeiază
pe art. 931 (al nostru 813), care, reproducând textul ordo­
nanţei din 1731, nu supune formelor autenticitate! toate
donaţiunile în genere, ci numai orice acte cuprinzătoare de
donaţiuni ftous actes portant donations entre-vifs) ; de unde
rezultă că numai atunci când se încheie un act pentru cons­
tatarea donaţiunei, trebue să se observe formele solemne,
sub pedeapsă de nulitate (M. Acest argument trebue însă
considerat ca neavenit la noi, pentrucă textul nostru nu se
mai exprimă ea cel francez, ci dispune că toate donaţiunile
se fac prin act autentic; de unde ar părea să rezulte că şi
darurile manuale sunt supuse acestei formalităţi şi, în adevăr,
această soluţie a fost consacrată, la noi, prin mai multe
2
hotârîri judecătoreşti ( ).
Nu credem însă ca această părere să poată fi susţi­
nută cu succes, nici chiar faţă cu redacţia art. 813 din
codul nostru, căci legiuitorul, când a modificat redacţia
textului francez, nu s'a gândit, de bună seamă, la darurile
manuale. Apoi, validitatea acestor daruri mai rezultă din
3
art. 751, 758, 772, 972, 827 ( ), 1642, 1909 ( ) şi 644 4

din codul civil, care, după cum am arătat mai sus, prevede
anume tradiţia între modurile de a dobândi proprietatea.

(') Cpr. B a u d r y et Colin, I, 1142; T. H u e , V I , 1 8 5 ; T r o p l o n g ,

I I , 1 0 4 1 ; A u b r y et R a u , V I I , § 659, p . 80, nota 1 3 ; T h i r y ,
I I , 358, etc.
2
( ) Vezi T r i b . Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptid din 1882, No. 5 3 ;
din 1883, No. 51 şi din 1884, No. 7 6 ; T r i b . Iaşi, Dreptul
din 1894, No. 22 (sentinţă bine motivată). Cpr. Meitani,
Dreptul din 1902, No. 8 4 ; Mazlâm, Dreptul din 1904, No. 2 8 ;
Bonachi, Codicile civil român comentat, IV, p . 6 5 ; St. Scriban,
Darurile manuale (teză pentru licenţă), p. 35 u r m . ; Bertheau,
Revue de la reforme judiciaire, anul 1889, tom. V, p. 165 urm.
3
( ) A r t . 827 lasă a se presupune că sunt donaţiuni mobiliare ne- Art. '227.
supuse formalităţei prescrisă de acest text, ceeace n ' a r fi cu
putinţă, dacă donaţiunea a r fi fost făcută prin act autentic.
Cpr. T h i r y , I I , 358.
4
( ) A r t . 1909 se întemeiază pe ideea că transmiterea mobilelor Art. 1909.
corporale nu se constată prin acte scrise. Surville, Elements
d'un cours de droit civil, I I I , 66, p. 36.
 262 COD. C I V . — C A R T . I I I . — TÌt! I l l — C A P . i l l . — S-a ì . — D O N . MANUALE.

; u
A' admite numai validitatea' darurilor manuale dó 'mitiâ'în
:
semnata te, după cum decisese*'Curtea' din Biictireş'ti '(*), ' ş i
du'pâ' cùm se admitea şi în'vechiul drept fràncéz'de' către
Furgole'' şi • D'Aguiesseaù ( ), ar ìnsémrià a' deschide' calea
2

arbitrarului, căci cutare' donaţiune* ar pùteà fi' ' socotită'^

!

1
ca ' însemnata,' iar alfa că neînsemnată, după aprecierea " su­
verana şi necontrolată a'''judecătorilor de fónd.' O asèhièhéaV
distincţie s'ar' pùtèa ' fàcfe numai'dé lege,' şi fiindcă e k ' n ' a ' 1

făcut-o, trebue să decidem că orice' donaţiuni de bani, titluri

la purtător sau alte mobile corporale', oricare dr fi valoarea
3
lor'"( ), sunt scutite de formele obişnuite ale donatiunilor
ordinare, şi că ele devin perfecte numai prin tradiţia lu­
crului dăruit, daca această tradiţie reală şi efectivă a fost
făcută, fără fraudă, de un ' dăruitor capabil dé a dispune',
unui donatar capabil de a primi, cu intenţia de a transmite
4
proprietatea actualmente şi în mod irevocabil ( ).
1
Validitatea darului manual, zice Curtea din Iaşi, re­
zultă din însăş natura lucrurilor, posesorul lucrului dăruit
5
fiind apărat prin ' însuş faptul pbsesiunei sale ( ).
Dr. străin. Unele legiuiri străine sunt exprése în această privinţă.
c. elveţian. j ă r , cum ' se exprimă art. 273 lit. d (titlul final)
m a ( e v

din codul civil elveţian, aplicabil în toată Elveţia cu înce­

pere dela 1 Ianuar 1 9 1 2 : „Donaţiunea manuală are loc prin
6
remiterea lucrului, pe care dăruitorul o face donatarului" ( ).

(') Vezi Dreptul din 1882, No. 53 şi alte decizii citate suprà,
p. 258, ad notam. Vezi şi T r i b - Dolj, sentinţă citată tot acolo.
2
( ) Vezi Demolombe, X X , 5 8 ; L a u r e n t , X I I , 276, etc.
3
( ) Vezi suprà, p. 257, text şi nota 3 .
4
( ) Vezi în acest sens, T r i b . Ilfov, Dreptul din 1882, No. 5 3 şi
din 1885, No. 9; T r i b . R o m a n , Gr. judiciar Am 1902, N o . 72
şi Dreptul din 1902, No. 7 4 ; Cas. r o m . B u l t . 1899, p . 6 1 0 ;
Bult. 1903, p . 642 şi Cr. judiciar din 1903, No. 41^ B u l t .
1911, p . 1352 şi Cr. judiciar din 1911, Nb. 7 8 ; Cr. judiciar
din 1913, No. 5, p a g . 5 4 ; Jurisprudenţa română din 1 9 1 3 ,
Nò. 6, p. 9 1 , N o . curent 1 2 1 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1909,
No. 3 1 . Tot în acest sens este atât doctrina cât şi j u r i s p r u ­
denţa franceză. Vezi p . 257, nota 3 şi p . 260, ad notami—Vezi
în sens contrar autorităţile citate suprà, p. 2 6 1 , nota 2.
5
( ) C. Iaşi, Dreptul din 1881, No. 4. Cpr. Demolombe, X X , 5 7 ,
p. 50 (ed. din 1878); Répert. Sirey,' v° Don manuel, 21 şi
autorii citaţi acolo.
6
\ cantonului ( ) Codul civil elveţian al cantonului B e r n a cuprindea, cu p r i -
Berna.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 26.3,

Art. 1724 din codul neerlandez dispune de asemenea.c. neeriandez.

A r t 1 7 2 4
că: „darurile manuale de lucruri mobile corporale şi de '
efecte la purtător vor li valide fără niciun act, numai
prin remiterea acestor lucruri donatarului sau unui terţiu,
care primeşte pentru dânsul".
Celelalte legislaţii străine admit şi ele darurile manuale. Alte. legislaţii
striin
Astfel, aceste donaţiuni sunt admise în Italia, deşi uneori, «-
2
jurisprudenţă a variat (*), în Englitera ( ), în Suedia, în Rusia,
3
în imperiul otoman ( ), în Germania, în Spania şi Portugalia,
însă în aceste două din urmă ţări numai pană la o sumă
4
oarecare, etc. ( ).
Cât pentru codul austriac, cunoaştem dispoziţia art. 943 C. austriac,
de care am mai vorbit suprà, p. 216, şi după care un
contract de donaţiune verbal, fără trădarea reală a lucrului,
nu: conferă donatarului o acţiune injustiţie, dacă nu există
un titlu scris, soluţie admisă şi în codul Calimach prin
art. 1269. Iată cum se exprimă în această privinţă Savigny.
„Sistemul codului austriac este foarte simplu : formalităţile ce
el prescrie consistă într'o făgăduinţă scrisă, sau în tradiţie. Una

vire la darurile manuale, dispoziţii care cu greu pot fi j u s t i ­

ficate. I n adevăr, d u p ă art. 728 şi 729 din acest cod (astăzi
abrogat), donaţiunea e m a n a t ă dela o femee, neurmată de tra­
diţia reală, nu era validă decât sub condiţia de a fi făcută
p r i n t r ' u n act autentic, faţă cu doi martori, pe când acea ema­
nată dela un b ă r b a t era validă sub orice formă a r fi fost
făcut actul care o constata. Motivul acestei dispoziţii nu poate
fi altul decât că femeea, fiind mai slabă, este mai uşor de
a m ă g i t ; de aceea legea prescrie în favoarea ei o garanţie mai
mult, acea a actului autentic.
(') Cpr. T r i b . Paris, J. Clunet, anul 1882, p. 6 1 7 . Vezi şi Ricci,
Corso teorico-pratico di diritto civile, I V , 229 urm., p . 467
u r m . „ Riteniamo, zice acest autor, che il rigore delle forme
non siasi voluto dal legislatore patrio estendere alle donazioni
manuali. Ed invero, è un fatto, che non doveva certamente
sfuggire alV attenzione del legislatore, quello che un lungo
uso costante ha consacrato donazioni di questo genere, etc.".
2
( ) Vezi E r . Lelir, Droit civil anglais, 625 (ed. 1-a).
3
( ) Vezi codul muzulman de K h a l i l (traduc. Seignette), a r t . 1288
u r m . , p . 407 u r m .
4
( ) Vezi în privinţa altor legiuiri străine, Bressolles, op. cit., 293
urm., p. 420 u r m . ; M. Colin, Revue pratique de droit fran-
cais, tom. 54, a n u l 1883, p. 4 9 3 u r m . ; Répert. Dalloz, Sup­
plement, v° Disp. entre-vifs, 419, etc.
 COD. CIV. — CAET. I I I . — T I T . I I . — CAP. III. — S-a I. — DON. MANUALE.

sau alta ajunge pentru validitatea donaţiunei cele mai impor­

tante, chiar în privinţa tuturor bunurilor prezente; cât
pentru bunurile viitoare, nu se poate dispune decât de ju­
mătate din ele (art. 944)" (*).
Necesitatea Darul manual, fiind o adevărată donaţiune şi orice do-
n a u n e
tra'eriste^ta ^ fiind un contract, cere, pe de o parte, acordul voin-
2
daruiui ma- ţelor în vederea de a face şi de a primi o liberalitate ( ),
nual
" iar pe de alta, tradiţia reală a lucrului dăruit (art. 1316),
care nu se consideră, în specie, numai ca o executare a
contractului, ci ca un element constitutiv şi o cauză efici­
entă a donaţiunei. Tradiţia este deci aceea care, în specie, dă
valoare şi efecte concursului de voinţe. Ea creează deci darul
3
manual şi transmite donatarului proprietatea lucrului dăruit ( ).
1
C. austriac. ţ ) Savigny, System des heutigen rómischen Rechts, I V , § 176,
p. 295 (ed. germ. din 1841). Cpr. Mattei, / paragrafi del
codice civile austriaco avvicinati dalle leggi romane, francese
e sarde, I V , p . 167 u r m . ; Stubenrauch, Commentar zum os­
ier reichischen allgemeinen burgerlichen Gesetzbuche, I I , p. 133,
u r m . (ed. a 8-a), etc. A ş a dar, darurile m a n u a l e sunt admise
în codul austriac, d u p ă cum erau admise şi în codul Cali­
mach. Vezi în privinţa codului Calimach, St. Scriban, Daruri
manuale, p. 49 u r m .
Deoseb. între Este de observat că art. 1270 din codul Calimach modi­
codul astriac fică art. 944 din codul austriac, căci pe când acest din u r m ă
şi codul Cali­ text prevede că nu se poate dispune decât de j u m ă t a t e a bu­
mach.
n u r i l o r sale viitoare, art. 1270 din codul Calimach prevede
că proprietarul neîngrădit, care poate dispune de averea sa
întreagă, este liber să-şi oprească p a r t e a cât îi va ajunge pentru
trebuincioasa h r a n ă .
2
Ce se cere ( ) D a r u l manual nefiind însă un contract solemn, consimţimântul
pentru exis­ nu va fi e x p r i m a t în forme solemne (art. 814), ci conform
tenţa darului dreptului comun, el putând fi şi tacit. Cpr. Zacharise, Hand-
manual.
buch des fr. Civilrechts, I V , § 666, p. 257, nota 10, in medio
(ed. Crome). P e n t r u ca să existe d a r manual, tradiţia lucrului
d ă r u i t nu este suficientă, ci se m a i cere ca această tradiţie să
fie făcută în mod irevocabil de către un dăruitor c a p a b i l
de a dispune, cu intenţia de a gratifica pe u n donatar ca­
pabil de a primi. Cpr. T r i b . P a r i s , Pand. Period. 87. 2.
196; C. Lyon şi P a r i s , D. P . 78. 2. 142; Pand. Period. 98.
2. 2 9 3 ; Pand. Period. 1900. 2. 3 3 3 ; L a u r e n t , X I I , 2 8 4 ; R é p e r t .
Sirey, v° Don manuel, 3 5 ; Bressolles, op. cit., 6 5 , p. 1 0 1 ;
B a u d r y et Colin, I, 1156 u r m .
3
( ) Bressolles, op. cit, 69, p. 1 0 5 ; Planiol, I I I , 2 5 4 0 ; B a u d r y
et Colin, I, 1159, etc.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 265

Deci, dacă un lucru mobil a fost dăruit succesive la A p l i c . art.

9 2
mai multe persoane, dăruitorul pus în posesiunea lucrului va '" '
fi preferat şi va fi proprietarul lui (art. 972).
De asemenea, dacă dăruitorul a murit înainte de tra- Moartea dă-
diţia lucrului, moştenitorii săi sunt în drept a nu preda ruitoruhii m-
lucrul făgăduit, sau a-1 cere înapoi dela donatar, în caz când diţia lucrului,
acesta s'a pus pe nedrept în posesiunea lui, fără ca acest din
urmă să aibă drept la vreo despăgubire (').
Tradiţia necesară, pentru ca darul manual să existe, Condiţiile ce
t rebue
trebue sa se îndeplinească într'un mod extern si vizibil si, „ t , " a i n

să procure donatarului posesiunea re ila şi efectivă a lucrului diţia.

dăruit, căci numai astfel el va putea să invoace erga omnes
2
art. 972 şi 1909 ( )
Astfel, faptele susceptibile de a îndeplini predarea lu- Remitere»
c h e i l o r ete
crurilor mobile în materie de vânzare, precum ar fi, de ' -
exemplu, remiterea cheilor clădirei în care se găsesc obiectele
3
dăruite, sau simplul eonsimţimânt al părţilor (art. 1316) ( ),

1
( ) Bressolles, op. cit., 67, p . 102 u r m . ; Répert. Sirey, v» Don.
manuel, 39—41 şi autorităţile citate acolo. Cpr. Planiol, I I I ,
2540. — D u p ă art. 1269 din codul Caiimach (943 C. a u s - c . Caiimach.
triac), făgăduinţa scrisă de a d ă r u i era, din contra, obliga- Art. 1260.
torie pentru dărui tor. Vezi suprà, p. 216.
( ) Bressolles, op. cit., 98, p . 142; Arntz, I I , 1881; Colin, L'evue c h e s t i e de
2

pratique, tom. 54, p. 236; P a n d . fr., v° cit., 4249, etc. — Dacă fapt.
tradiţia este sau nu reală, aceasta este o chestie de fapt, care
se apreciază în mod suveran de judecătorii fondului, după
î m p r e j u r ă r i l e cauzei. Bressolles, Colin, loco cit.', P a n d . fr., v°
cit., 4251; B a u d r y et Colin, I, 1160.
3
( ) A r t . 1316 din codul civil, vorbind de predarea care se înde- Art. 1316.
plineşte prin simplul efect al consimţimântului, se referă Ia
constitutul posesor şi la ceeace altă dată se n u m e a tradiţia
brevi manu.
D a c ă presupunem o tradiţie îndeplinită pe cale de constitut Constitutul
posesor, adecă un act prin care donatarul păstrează cu titlu posesor,
de uzufructuar, de chiriaş, de depozitar, de î m p r u m u t ă t o r ,
etc. posesiunea lucrului dăruit, nu mai încape îndoială că o
atare tradiţie nu produce existenţa darului manual, pen­
trucă pretinsul donatar nu a r e posesiunea reală şi efectivă,
care este n e a p ă r a t ă la existenţa acestui dar. Cpr. Arntz, II,
1881; Bressolles, op. cit., 99, p . 143 u r m . ; Colin, op. cit.,
p. 49 şi Revue pratique, tom. 54, p. 238; L a u r e n t , X I I , 277;
Répert. Sirey, v° Don manuel, 42; P a n d . fr., v° cit, 4258 urm.
Vezi a s u p r a constitutului posesor, anume prevăzut prin a r t . 573
 266 • COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . IT. — C A P . I I I J — S * a I. — D O N . MANUALE*

1
nu s u n t p r i n ele* înşişi, î n genere, suficiente* p e n t r u a tace ca
;
• d a r u l nia-nual să fie valid,' şi j u d e c ă t o r i i fondului V O T ' a p r e c i a
1
dacă î m p r e j u r ă r i l e p e r m i t de a vedea în p r e d a r e a cheilor o .
tradiţie' r e a l ă ' ş i a d e v ă r a t ă de n a t u r ă a i constitui d a r u l m a ­
nual f ) . .
:
Punerea-unui D e asemenea, s i m p l u l fapt• din p a r t e a < d o n a t a r u l u i d e a
CTUI" cfăruit" P U Ì Q e 1
° m a r c ă s a u u n > semn ; pe l u c r u l d ă r u i t , fără a-1 luat
în posesiunea sa, n u înlocuieşte t r a d i ţ i a cerută p e n t r u exis­
2
t e n ţ a d a r u l u i m a n u a l ( ).
Cândtrebue T r a d i t a l u c r u l u i d ă r u i t trebue să intervie, în p r i n c i p i u ,
Iradîţia^i n
*• • m&rtmttul concursului de voinţe a l ambelor p ă r ţ i şi îna*
animus do- intèa morţei dăruitorului,' însă i n t e n ţ i a de a gratifica (ani'
nandi. m u d H) g p o a t e , în unele cazuri, să se p r o d u c ă î n a i n t e
onanc

3
sau d u p ă t r a d i ţ i a l u c r u l u i d ă r u i t ( ). I n lipsa unei declaraţii

din codai Calimaeh (428 0 . austriac), t o m . V al Coment,

noastre, p. 164, text şi nota 2 ; t o m . V I I I , p . 6 3 6 , nota 2 şi
p. 6 3 8 . C p r . a s u p r a acestei instituţii, P l a n i o l , I, 2592, 2 5 9 5 ;
A u b r y et R a u , I I , § 179, p . 1 1 3 (ed. a 5-a).
Tradiţia brevi Cele spuse în privinţa constitutului posesor n u se a p l i c ă
mânu. însă tradiţiei brevi manuj care a r e loc atunci când creditorul
gagist sau depozitar a l unui lucru mobil a r deveni donatarul
l u i ; căci, în asemenea caz, depozitarul saù creditorul gagist
a r e posesiunea reală a lucrului dăruit, şi pentru a se realiza
u n d a r m a n u a l este suficient ca l a această posesiune să se
adaoge din p a r t e a p r o p r i e t a r u l u i intenţia de a dărui, l a care
să consimtă şi donatarul. A r n t z , I I , 1 8 8 1 ; L a u r e n t , X I I ,
2 7 7 ; Demolombe, X X , 7 3 ; A u b r y et R a u , V I I , § 6 5 9 ,
p . 8 2 ; P a n d . fr., v» cit., 4 2 6 0 ; Bressolles, op. cit-, 99, p . 1 4 5 ;
Colin, Eevue pratique, tom. 54, anul 1883, p . 2 3 9 , etc.
(") C p r . Bressolles, op. cit., 98, p . 1 4 2 ; Colin, Revue pratique,
tom. 5 4 , p . 2 3 7 ; P a n d : fr., v° cit., 4253, etc.
2
( ) Colin, op. cit., p . 2 3 7 ; P a n d . fr., v° cit., 4255. C p r . C a s . fr.
D . P . 74. 1. 3 1 8 .
Dr. roman. Această chestiune era discutată l a Romani, căci p e când
Controversă. U l p i a n credea, d u p ă părerea lui Labeon, că m a r c a pusă de
c u m p ă r ă t o r pe lucrul c u m p ă r a t , în specie un vas de vin (si
dolium signatura sit ab empiore), n u făcea a se presupune
tradiţia lucrului ( L . 1 § 2, D i g . , De periculo et commodo
rei vendita;, 18, 6), P a u l credeà, din contra, că m a r c a pusă
de c u m p ă r ă t o r pe lemnele c u m p ă r a t e echivala cu tradiţia lor.
„ Videri autem trabes traditas, quas emptor signasset". ( L .
14 § 1, D i g . , loco cit.).
8

Dar m a n u a l ( ) Vezi P a n d . fr., v° cit., 4263 u r m . — C u toate că tradiţia trebue

în extremis. să aibă loc înaintea morţei dăruitorului, totuşi d a r u l m a n u a l
 DONAŢIUNILE MANUALE. 267

exprese, existenţa san inexistenţa voinţei de a gratifica • pe

altul, se deduce din împrejurările cauzei (*).
Tradiţia reală şi efectivă a lucrului dăruit scuteşte darul Tradiţia sou-
manual de toate formalităţile statornicite de lege pentru per- '^eiaitTfor- 8

fecţiuheă celorlalte donaţiuni, şi redactarea unui act scris, maiităţi.

1
departe de a asigura eficacitatea darului, ar puteà din contra ;

în unele' cazuri, să-1 compromită ; căci tradiţia ar puteà, faţă

cu un act scris redactat odată sau înainte de efectuarea ei,
să fie considerată ca executarea unei donaţii inexistente, din
cauză că ea a fost făcută printr'un act sub semnătură pri­
vată. Si, în adevăr, unii susţin că, îndată ce există un act
scris iregular, anterior sau contemporan cu tradiţia, darul
manual este cu neputinţă, pentrucă tradiţia n'ar fi, în ase­
menea caz, decât executarea sau confirmarea unei donaţiuni
nulă în privinţa formelor, lucru ce ştim că nu este cu pu­
tinţă (art. 1168) După această părere se aplică deci maxima :

poate fi făcut in extremis vitee, a p r o a p e de darea sufletului,

dacă d ă r u i t o r u l , având încă toată luciditatea sa de spirit, s'a
desezisat de lucrul dăruit actualmente şi în mod irevocabil,
în folosul donatarului, care a p r i m i t lucrul. Colin, op. cit.,
p. 387 u r m . , L a u r e n t , X I I , 2 9 9 ; Demolombe, X X , 6 2 : M a r ­
cadé, I I I , 6 3 0 ; C. Nancy, D . P . 75. 2. 6; Sirey, 75. 2. 7 4 1 , etc.
(') Zacharia^, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 666, p . 257,
nota 11 (ed. Crome).
2
( ) Cpr. T r o p l o n g , I I , 1234. „Un dar m a n u a l , zice acest autor,
nu este acela care se face prin act scris", de tinde el t r a g e
concluzia că îndată ce există un act scris, d a r u l m a n u a l nu
mai este cu putinţă. D u p ă o altă părere se susţine că, t r a ­
diţia fiind tranzlativă de proprietate, constitue totdeauna un
dar m a n u a l , adecă o nouă donaţiune independentă de actul
scris, pe care donatarul nu are nevoe să-1 invoace. Cpr. L a u ­
rent, X I I , 3 7 5 ; D u r a n t o n , V I I I , 390. — In fine, d u p ă o a
treia p ă r e r e intermediară, se face u r m ă t o a r e a distincţie: dacă
tradiţia a p a r e ca o simplă executare sau confirmare a actului
neregulat, atunci liberalitatea nu va fi validă în baza a r t . 1168;
dacă din î m p r e j u r ă r i l e cauzei rezultă că dăruitorul a înţeles
a face un dar m a n u a l , actul scris nu va împedica validitatea
darului, căci dacă o donaţiune, nulă în privinţa formelor, nu
poate fi confirmată, ea poate, după art. 1168, să fie refăcută
cu formele legale, şi tradiţia este, în privinţa mobilelor, o
formă legală prin care donaţiunea, făcută m a i întăiu prin­
t r ' u n act nul, poate să fie refăcută, dacă aceasta a fost vo­
inţa d â r u i t o r u l u i . Cpr. Demolombe, X X , 7 5 ; L a r o m b i è r e ,
 268 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . MANUALE.

Melius est non habere titulum, quam habere vitiosum. Pentru

a înlătura orice discuţie, dăruitorul va face deci foarte bine
de a nu redacta niciun act scris, fie înainte, fie odată cu
efectuarea tradiţiei.
Căzui când Oât pentru cazul în care actul scris, iregular, ar fi
os
^ g u i a T a r f i ^ * redactat în urma tradiţiei, care a realizat darul ma-
fost redactat nual, această tradiţie nu mai poate fi considerată ca făcută
'rei traditieT" executarea unui act de donaţiune neredactat încă, căci
1 m

darul manual devenise perfect mai înainte prin tradiţie. Nu

se poate, în adevăr, concepe cum un contract valid în mo­
mentul formărei sale, ar puteà fi invalidat mai în urmă
prin redactarea unui act iregular, care nu era necesar la
validitatea contractului şi care aveà tocmai de scop de a
4
garanta pe donatar contra oricărei bănueli de frauda ( ).
Accept, daru-
1
Din împrejurarea că tradiţia reală şi efectivă a lucrului
Te "falcon"' ^
r u s c u t e
l
^ ş t e darul manual de formele celorlalte donaţiuni,
form art. 8urezultă că donatarul nu are nevoe de a accepta donaţiunea
c l v l L
^ ce i se face, conform art. 814 din codul civil, fiind sufi­
cient ca el s'o accepte conform dreptului comun, şi consim-
2
ţimântul lui se va manifesta prin primirea lucrului dăruit ( ),
însă, bine înţeles, totdeauna înaintea morţei dăruitorului.
săvârşirea tra- Pană acum am presupus faţă în faţă numai pe dăruitor
u n g a c e l e ^ donatar. Se poate însă întâmpla ca tradiţia să se săvâr-
unei terţii şească prin intermediarul unui terţiu însărcinat de dăruitor
persoane. ^ trăda lucrul dăruit, sau de donatar de a-1 primi şi,
a

în asemenea caz, nu mai încape îndoială că mandatul de a

primi lucrul dăruit nu are nevoe de a fi autentic, de oarece
3
însăş donaţiunea este scutită de formele solemne ( ).

Oblig., tom. V I , art. 1339, 1340, No. 5; A u b r y et R a u ,

V I I , § 660, in fine, p . 88, text şi nota 14; P a n d . fr., v° cit.,
4276 u r m . ; Colin, Bevue pratique, tom. 54, anul 1883, p. 244.
T r e b u e însă să observăm eă, în toate cazurile în care d a r u l
m a n u a l este menţinut, tradiţia dă naştere Ia o nouă donaţiune;
de unde rezultă că donatarul nu va fi p r o p r i e t a r u l l u c r u l u i
d ă r u i t din ziua a c t u l u i neregulat, ci n u m a i din ziua tradiţiei
lucrului. P a n d . fr., v° cit., 4 2 8 1 .
J
( ) Cpr. Colin, op. cit., p . 2 4 2 ; Demolombe, X X , 7 7 ; P a n d . fr.,
v° cit., 4270 u r m . ; C. Lyon, D . P . 78. 2. 142, etc.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 290. Vezi şi suprà, p . 230.
3
( ) Bressolles, ov. cit., 1 3 1 , p. 185 u r m . ; Colin, op. cit, p . 2 1 4 ;
Demolombe, X X , 6 4 ; C. Rouen, D. P . 46. 2. 87. etc.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 269

Mandatul ar puteà fi chiar verbal, şi judecătorii fon- E x i s i e n t a u n u i

man v e r
dului vor aprecia în mod suveran existenţa sau inexistenţa ' ^ " 0 1

unui asemenea mandat

Nicio dificultate nu se prezintă dacă lucrul dăruit s'a Cazul când
trădat unui reprezentant legal al donatarului minor, de ^ f o ^ f r ă d a t
exemplu: tutorului sau unui ascendent al său (art. 407, 815), unui reprezen-
t a n t lega L a l
sau dacă tradiţia s'a făcut donatarului de către un tertiu, , ,
' > ' > donatarului,
care aveà dela dăruitor mandat de a remite lucrul dăruit, etc.
dacă acest mandat a fost executat în timpul vieţei dăruito-
rului; căci în toate aceste cazuri, donaţiunea a putut să se
formeze prin concursul de voinţe al ambelor părţi, dărui-
2
torul şi donatarul ( ). <f
C a z n l e â n d
Ce trebue să decidem în cazul când mandatarul dărui-
torului n'a făcut tradiţia donatarului, înaintea morţei man- dà™ito™iui
dantelui? Unii s a u încercat a suţine că tradiţia ar putea»';> ^ c n t tra­
il făcută şi arîn trebui
mandatarul urma morţei dăruitorului,
să fie considerat ca sub
un cuvânt că
negotiorum ' ; î i r i l ! u j n a n t e a

3 u
mortei man-
gestor al donatarului (art. 987 urm.) ( ). Această părere " traversa.""
este însă inadmisibilă, căci pentru ca să existe gestiune de
afaceri, trebue, înainte de toate, sa fie o afacere de gerat
şi, în specie, atâta timp cât donatarul n'a acceptat donaţiu­
nea, el nu are niciun drept, nici măcar eventual şi, deci,
4
niciun interes sau afacere de gerat ( ).
A r t 1 6 1 1
Aceeaş concluzie este admisibilă şi în caz când ter- - -
ţiul nu se consideră ca mandatar, ci ca un depozitar, căci
art. 1611 dispune că, în caz de moarte a deponentului, lu­
crul depus nu se poate restitui decât moştenitorilor săi, şi
acest text pare a avea în vedere tocmai ipoteza unei libe-
5
ralităţi făcută prin intermediarul unui terţiu ( ).
1
( ) Cas. fr. D . P . 74. 1. 4 8 1 .
2
( ) Demolombe, X X , 6 4 .
3
( ) Vazeille, Successions, donations et testaments, I I , 12 u r m . ,
p . 2 2 5 u r m . (ed. din 1837); C. Lyon, R é p e r t . Dalloz, v° Disp.
entre-vifs, 1 6 4 8 , nota 1. C p r . C. Amiens, Sirey, 5 4 . 2. 6 0 ;
D. P . 54. 2 . 2 5 5 . Vezi şi P . Pont, Petits contrats, V I I I , 4 8 1
urm.
4
( ) Marcadé, I I I , 6 3 0 ; L a u r e n t , X I I , 2 9 6 ; Demolombe, X X , 6 6 ,
6 7 ; B a u d r y et Colin, I , 1 1 7 2 ; Colin, op. cit., p . 2 2 1 u r m . ;
P a n d . fr., v° cit, 4 3 5 8 u r m . ; A u b r y et R a u , V I I , § 6 5 9 ,
p . 8 2 , text şi nota 18. Vezi şi infra, p. 271.
6
( ) C p r . Planiol, I I I , 2 5 4 1 ; Colin, op. cit., p . 2 1 7 , 2 1 8 ; D e m o -
 COD. C I V . — C A R T . I I I . —, ŢIT., I I . - r C A P . I I I . — Ş-a I . — D O N . MANUALE.

Terţiui însăr- . Cel de al treilea Însărcinaţi cu remiterea lucrului da­

ru
tela iL7uTu4 ^fiifld, deci, îri ..g^nexe,, cpnsiderat ca ..un
!( mandatar al
dăruit, se con-dăruitorului, trebue să facem următoarea distincţie: 1° sau el
a r e
^nere^'c" î H ^ timp mandat dela donatar de a primi, în nu-
n a c e
:

mandatar ai mele hii, ţucrjil dăruit . şi, în asenienea caz, darul manual
•daruitoruim. Revine, perfect ,prin, xemiterea acestui lucru în manile man­
datarului, căci există concurs al voinţelor constatat prin man­
datul dat de donatar, de oarece dâruitorul execută voinţa
. donatarului ,prln predarea lucrului, idâruit .în numele man­
datarului 2° sau cel de al treilea are mandat numai dela
dăruitor spre a remite lucrul donatarului, fără ca acest din
urmă să-i fi dat şi el mandat de a-1 primi şi, în asemenea
caz, darul manual nu devine perfect prin predarea lucrului
în manile mandatarului, ci nuiuai prin acceptarea darului
din partea donatarului şi prin remiterea lucrului în manile
acestuia de către mandatar, căci numai atunci se face tra­
2
diţia lucrului dăy uit ( ).
Revocarea Cât timp, deci, donatarul n'a acceptat darul manual,
dărai'cauimp dâruitorul este liber de a-şi revoca oferta sa, de oarece
donatarul n'a simpla remitere a lucrului dăruit în manile mandatarului
acceptat d a - _ j i g ^ î t r u nimic, dacă acest mandatar nu aveà man­
n u e a n
3
dat şi dela donatar de a primi lucrul ce i se dărueşte ( ).
Accept, d o n a - Cât timp dâruitorul nu-şi revoacă oferta sa, donatarul
o a e s a
poite^Tfăcută P * primească darul, însă această acceptare nu poate
decât în tim- să aibă loc decât în timpul vieţei dăruitorului şi în mo-
P
raPrcitătei?1 t u l când acesta este capabil de a consimţi (art. 814) ( ).
men 4

dăruitoruîui. Deci, dacă dâruitorul moare, acceptarea nu mai poate avea

loc, concursul de voinţe al ambelor părţi ne mai fiind cu
putinţă; de unde rezultă că tradiţia lucrului dăruit, făcută
donatarului, în urma morţei dăruitorului, este lipsită de orice
efecte, chiar dacă donatarul acceptase darul în timpul vieţei
dăruitorului, de oarece acceptarea fără tradiţia lucrului nu

lombe, X X , 6 7 ; L a u r e n t , X I I , 2 9 1 u r m . şi X X V I I , 1 1 7 ;
P a n d . fr., t ° Don. et testaments, 4365, etc.
0) L a u r e n t , X I I , 2 9 1 ; Planiol, I I I , 2 5 4 1 .
2
() Vezi autorii citaţi în nota precedentă.
s
() L a u r e n t , X I I , 2 9 2 . Cpr. Cas. fr. Sirey, 6 7 . 1. 2 8 0 ; D . P .
67. 1. 4 0 1 .
4
() Vezi suprà, p . 2 3 1 .
 DONAŢIUNILE MANUALE. 271

este suficientă si, în specie, tradiţia nu poate să mai aibă

locC).
Ce se A a face deci cu lucrul dăruit care, la moarteaRestit. îueru-
lu m( en
dăruitorului se găseşte încă în manile mandatarului său si ,' '?' !*°-
a
' > nlor daruito-
pe care acest din urmă nu-1 mai poate remite donatarului? miui.
Acest lucru, făcând parte din patrimoniul daruitorului, va
2
fi restituit moştenitorilor săi ( ).
Soluţia de mai sus va fi aplicată şi atunci când dă- Cazul când
d a m i t o r u l a
ruitorul ar fi poruncit tertiului de a nu remite lucrul dona-
l ' p o r u n c i t ca lu-
tarului, decât în urma morţei sale, pentrucă această pre- m i i .sa nu fie
t r ă d a t d e c a m
tinsă liberalitate nu este nicio donaţiune, niciun legat. I n '
° urma morţei
adevăr, ea nu are caracterul unei donaţiuni, ci numai al unei sale.
simple oferte, fiindcă-i lipseşte acceptarea din partea donata­
rului, şi dăruitorul nu poate, prin singura sa voinţă, să trans­
forme o ofertă într'un contract. Ea nu are nici caracterele
unui legat, fiindcă-i lipsesc formele prescrise de lege pentru
existenţa testamentelor
Aşa dar, donaţiunea manuală va trebui să fie anulată, Cazul c â n d
cel puţin după teoria generală, decâteori dăruitorul ar fi f ^ ^ e u
subordonat condiţiei morţei sale tradiţia ce trebue să se t i t l u de r e s -
tlt; lire ( a
facă donatarului, chiar daca el ar fi prevăzut ca această ' - ° '
1
. - i i • • • i troversa.

tradiţie să se facă cu titlu de restituire, pentru motive de

{
delicateţă şi de onoare ( ).
Aceeaş soluţie este, în genere, admisă şi în cazul când Cazul unei iî-
liberalitatea, în loc de a se explica prin motive de onoare si * t P»- berall a 1

1
1 1 , oase. Contro-
Tersă.
(») L a u r e n t , X I I , 2 9 3 ; Planiol, I I I , 2 5 4 1 , etc.
8
( ) Planiol, I I I , 2 5 4 1 ; Colin, op. cit., p. 2 1 6 ; Demolombe, X X ,
65, in fine; Cas. fr. Sirey, 67. 1. 2 8 0 ; D. P . 67. 1. 4 0 1 ; D .
P. 82. 1. 3 1 3 ; I). P . 19Ó3. 1. 238, etc.
3
( ) Planiol, I I I , 2 5 4 0 ; T . H u e , V I , 186, p . 2 4 1 ; Bressolles, op.
cit., 141 urm., p. 197 u r m . ; Colin, p . 229 u r m . ; Laurent,
X I I , 296. — Vezi insă P . P o n t , Petits contrată, V I I I , 481
u r m . ; Massé-Vergé, V, § 736, p. 9, nota 17. Vezi şi suprà,
p. 269, text şi nota 3 .
4
( ) Colin, op. cit., p. 232-urm.;, Demolombe, X X , 6 7 ; P a n d . fr.,
v° cit., 4381 u r m . — Contrà: Duranton, V I I I , 397; Répert.
Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1650, d u p ă care darul m a n u a l ar
t r e b u i menţinut de câteori el a r fi fost făcut cu titlu de res­
tituire ( a r g u m . din a r t . 1092 § 2), soluţie care este cu drept
cuvânt respinsă, pentrucă defunctul n'a însărcinat pe cel de
 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . MANUALE.

de delicateţă, s'ar datori numai unei intenţii pioase, precum

ar fi, de exemplu, darul ce s'ar fi lăsat pentru a fi distri­
buit săracilor (*).
Lucrurile care Tradiţia fiind neapărată pentru perfectarea darului raa-
e a n e n i n
P
tui unu° dai" b ^
f b n l l a
d posibilă decât în privinţa mobilelor cor-
manuai. M o - porale, de aci rezultă că numai aceste mobile, precum : banii,
b l l e e o r p o r a l e
" productele, juvaerele, etc., pot face obiectul unui dar ma­
2
nual ( ).
i m o b i l e l e şi Astfel, imobilele şi mobilele incorporale (creanţele), quce
mobile in- { j n consistunt (Instit., De rebus corporalibus et incor-
u r e

Art. i 3 9 i poralibus, II, 2, § 2), nu pot fi dăruite de mânu ad ma-

urm 3
- num ( ). Pentru aceste din urmă se cere un act de cesiune
(art. 1391 urm.)C).

(>) Colin, op. cit, p. 2 3 4 ; P a n d . fr., v° cit, 4384. — Contra:

Demolombe, X X , 67, p. 64.
8
( ) A r n t z , II, 1 8 8 1 ; L a u r e n t . X I I , 2 7 9 ; T . H u e , V I , 1 8 7 ; Mar­
cadé, I I I , 630 bis; Colin, op. cit., p . 251 ; B a u d r y et Colin,
I, 1185; P l a n i o l , I I I , 2 3 5 9 ; Beltjens, Encyclopedic du droit
civil, art. 9 3 1 , N o . 28 şi Code civil annoté, I, art. 9 3 1 , N o . 5 ;
P a n d . fr., v° Donations et testaments, 4 2 8 7 ; P a n d . beiges,
v° Dons manuels. N o . 1 4 ; Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp.
entre-vifs, 4 3 8 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 666, p . 256 (ed. Crome), etc. Cpr. C. P a u , Sirey, 4 2 . 2. 82.
Vasele sau co­ Vasele sau corăbiile, deşi sunt l u c r u r i mobile (art. 490 C.
răbiile. A r t . com.), totuşi n u pot fi dăruite de la m â n ă la mână, p e n t r u c ă ele
490 C. com. nu pot fi înstrăinate decât p r i n t r ' u n act scris (art. 493 C.
com.). P a n d . fr., v° cit, 4 2 9 7 ; B a u d r y et Colin, I, 1174. Cpr.
Cas. fr. D . P . 70. 1. 127; Sirey, 70. 1. 145. Actul scris nu
este însă cerut ad solemnitatem, ci ad probationem. Vezi tom.
V I I I al Coment, noastre, p . 545, text şi nota 2, u n d e se
a r a t ă controversa.
O universali­ D a r u l m a n u a l n u poate, de asemenea, să aibă de obiect o
tate de mobile universalitate de mobile, ci n u m a i unul sau mai multe mobile
n u poate face individuale, d u p ă cum el nu poate să aibă de obiect o p a r t e
obiectul unui
dar manual.
indiviză d i n t r ' u n mobil, fiindcă t r a d i ţ i a r e a l ă a r fi atunci cu
neputinţă. P a n d . fr., v° cit., 4 2 9 8 u r m . Se decide, însă, că o
universalitate de lucruri mişcătoare poate fi dată de la m â n ă la
m â n ă m a i multor persoane, care o vor î m p ă r ţ i î n t r e ele.
P a n d . beiges, v° Dons manuels, N o . 16.
s a
( ) „An res incorporates gibt es kein Handgeschenk , zice Zac­
harise, I V , § 666, p . 257, nota 10, in fine (ed. Crome).
4
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 2 7 9 ; Planiol, I I I , 2 5 3 9 ; Demolombe, X X ,
70; Arntz, I I , 1 8 8 1 ; Troplong, I I , 1 0 5 7 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 659, p . 8 3 ; P a n d . fr., v° cit, 4316 u r m . ; T r i b . Bruges
 DONAŢIUNILE MANUALE. 273

Cât pentru creanţele constatate printr'un titlu la pur- Titlurile ia

tâtor, ele pot, după părerea tuturor, să facă obiectul unui P - u r t a t o r

dar manual, pentrucă, în asemenea caz, creanţa este incor­

porată titlului si aparţine purtătorului. (Cpr. art. 171 C.
1
com.)! ).
Darul manual poate să aibă de obiect titluri la pur- Rezerva drep-
t u l m nzu
tător, chiar atunci când daruitorul şi-ar rezerva venitul sau " f

uzufructul lor, sau ar ti impus donatarului sarcina de a-i

servi o dobândă echivalentă cu aceea ce produce titlul dă­
ruit. Nu se poate zice, în adevăr, că daruitorul nu s'ar ti
desezisat actualmente şi în mod irevocabil de valorile dă­
ruite (*).
După cum daruitorul poate sâ-şi rezerve uzufructul Rezerva - n u

titlurilor dăruite, tot astfel el poate să-şi rezerve nuda pro- "^t " ( i e i
i
p r i e

prietate a acestor titluri la purtător, dăruind numai venitul

lor
(Belgia), Dreptul din 1909, No. 9, p. 72, etc.—Vezi însă C.
din Treves, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1618, nota 1.
N u pot, de asemenea, face obiectul u n u i dar m a n u a l ti- Titluri nomi-
tlurile nominative (cpr. T r i b . Paris, Pand. Period. 87. 2. n a t i v e , etc.
196; B a u d r y et Colin, op. cit., 1. 1185; Répert. Sirey, v° Don
manuel, 96 şi autorităţile citate acolo), nici drepturile per­
sonale şi cele reale, aplicabile la un lucru, care nu poate fi
transmis dela m â n ă la mână. P a n d . fr., v° cit., 4288.
(') Planiol, I I I . 2 5 3 9 ; Arntz, II, 1 8 8 1 ; L a u r e n t , X I I , 2 8 1 ; De­
molombe, X X , 6 9 ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , No. 3 0 ; P a n d .
fr., v° cit., 4 3 3 1 ; Répert. Sirey, v° Don manuel, 101 u r m . ;
B a u d r y et Colin, I, 1186; Surville, Elements d'un cours de
droit civil, I I I , 66, p. 3 6 ; A u b r y et Rau, V I I , § 659, p. 8 3 ;
Masse-Verge, I I I , § 428, p. 70," text şi nota 1 0 ; Troplong,
I I , 1 0 4 2 ; Bressolles, op. ext., 87, p. 129; Thaller, Tr. ele­
ment, de droit commercial, 1495, p. 719 (ed. a 4-a, 1910).
Cpr. Cas. fr. Sirey, 1910. 1. 216.
2
( ) Arntz, I I , 1 8 8 1 ; Planiol, I I I , 2542; Colin, Revue pratique,
torn. 54, p . 394 u r m . ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , No. 31 èis
şi 33 quinquies; T r i b . Melun şi C. Paris, Dreptul din 1891,
No. 34 şi 3 5 ; Sirev, 8 3 . 2. 3 6 ; P a n d . fr., v° cit, 4256 şi
4293 u r m . — C o n t r à : C. P a r i s , D. P . 79. 1. 253 şi D . P . 8 1 .
1. 461 (decizii casate). Vezi şi Répert. Dalloz, Supplement,
v° Disp. entre-vifs, 434, nota 1; C. Gand, Pasicr. belge,
80. 2. 2 9 5 ; L a b b é , Revue critique, anul 1882, p. 338 şi Si­
rey, 8 3 . 2. 2 4 1 . Vezi şi infra, p. 278, text şi nota 4.
3
( ) P a n d . fr., v° cit., 4296; C. P a r i s , Répert. Dalloz, Supplement,
vo Disp. entre-vifs, 434, nota 2 şi Pand. chron (anii 1870—

58794 18
 274 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . M A N U A L E .

Cambiile şi Dar dacă titlurile la purtător pot face obiectul unui

a r
negociabile nu ^ manual, toţi autorii recunosc că efectele negociabile,
pot face obi- precum : cambiile, poliţele, tratele, biletele la ordin sau la
e C t
manual d a r
domiciliu, etc., nu pot fi transmise de la mână la mână nu­
mai prin tradiţie, chiar dacă ele ar fi fost emise pentru
contractarea unei creanţe pur civile ('), pentrucă proprietatea
2
lor se transmite prin gir (art. 277 0. com.) ( ).
Girarea efec- De câteori, deci, dăruitorul va voi să transmită de la
m a n a m
a
'"biî" d ă r u i t " ^ l â n ă proprietatea unei cambii, sau unui alt efect
la ordin, pe lângă tradiţia titlului în manile donatarului,
el va mai trebui încă să-1 gireze pe numele acestuia, fie chiar
în alb, rămânând ca, în acest din urmă caz, girul să fie com­
3
plectat de donatar (art. 279 C. corn.) ( ). Planiol observă
însă că, în asemenea caz, există mai mult o donaţiune de­
ghizată, fiindcă de cele mai multeori girul va spune că
valoarea efectului a fost plătită girantului, cu toate că el n'a
primit nimic (•*).
Art. 280 c. Girul în care s'ar adaogă clauza: „pentru încasare",
com. ^prin procuraţiune", „pentru mandat", „valoarea în garanţie",
etc. n'ar transmite însă proprietatea cambiei, ci s'ar con­
sidera numai ca un mandat (art. 280 0. com.).
Darul manual Proprietatea unui manuscris se poate strămuta, ca şi
a unui ma' aceea a unei cărţi imprimate, prin tradiţia lui, făcută animo
nuscrie.
donandi, şi donatarul va puteà sa tragă din el toate foloa-

1877), tom. V. 2. 238, nota b; Sirey, 8 3 . 2. 241 (cu nota

lui L a b b é ) .
C) Cpr. Cas. fr. D . P . 78. 1. 2 4 1 .
2
() Cpr. L a u r e n t , X I I , 3 1 0 ; Marcadé, I I I , 630 bis; T r o p l o n g ,
II, 1 0 5 7 ; Masse-Verge, I I I , § 428, p. 70, nota 13; Zachariae,
Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 666, p. 258, nota 13
(ed. Crome), § 659, p. 2 1 1 , nota 13 (ed. Ànschutz); P a n d .
fr., v° cit., 4 3 3 4 ; B a u d r y et Colin, I, 1187; Répert. Sirey,
v° Don manuel, 106 u r m . ; Bressolles, op. cit., 89 urm., p. 130
u r m . — S ' a decis însă că biletul care a r cuprinde n u m a i suma
de plată şi s e m n ă t u r a debitorului, a r fi transmisibil p r i n tra­
diţie, pentrucă, în asemenea caz, el ar constitui un titlu la
p u r t ă t o r . C. P a u , D . P . 86. 2. 230.
3
C com. ve- () D u p ă vechiul cod comercial (art. 133), girul în a l b nu stră-
chiu. Art. 133. m u t a p r o p r i e t a t e a efectului girat, ci se considera n u m a i ca o
p r o c u r ă . Cpr. C. Besancon, Dreptul din 1889, N o . 3 0 ; T h a l l e r ,
TV. element, de droit commercial, 1495 (ed. a 4-a).
4
() Planiol, I I I , 2 5 4 5 .
 DONAŢIUNILE MANUALE. 275

sele legale, putând să-1 înstrăineze, să-1 transmită prin suc­

1
cesiune, etc. I ).
Unde însă chestiunea devine îndoelnică şi chiar con- Dacă donaţiu-
troversata, este asupra punctului de a se şti dacă donaţiunea "^luT^""^"
manuscrisului atrage sau nu transmiterea proprietaţei literare, sau n u p - TO

adecă dreptul de a-1 dà publicităţei. Conform adevăratelor rara^cLÌ™-"

principii, trebue să decidem că donaţiunea manuscrisului versa,
nu atrage după dânsa transmiterea proprietaţei literare,
pentrucă această proprietate nefiind un lucru corporal, ci
un drept intelectual, aceste drepturi nu sunt susceptibile de
a fi date de la mână la mâna ('"').
(\) L a u r e n t , X I I , 2 8 3 ; Demolombe, X X , 71 ; P a n d . fr., v° cit., 4 3 0 2 ;
Répert. Sirey, v° Don manuel, 124; B a u d r y et Colin, I, 1 1 8 1 ;
Bressolles, op. cit., 214, p. 3 0 3 ; C. Bordeaux, Sirey, 4 3 . 2.
3 8 1 ; Képert. Dalloz, v ° Disp. entre-vifs, 1615; Pand. chron.
(anii 1830—1844), tom. II, 2. p. 208. — Remiterea unui
manuscris în manile unei persoane a r putea însă, în unele
cazuri, constitui numai un depozit sau o donaţiune cu pricină
de moarte şi, în acest din u r m ă caz, va trebui să fse supusă for­
melor testamentelor. T r i b . şi C. P a r i s . Pand. chron., loco cit.,
p. 208, nota a.
2
< ) L a u r e n t , X I I , 283 şi X X X I I , 5 7 0 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 659, p. 83, 84, text şi nota 2 3 ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 ,
No. 3 1 ; P a n d . fr., v° Don. et testaments, 4306 urm., P a n d .
0
beiges, v° Dons manueh, Xo. 2 1 ; Répert. Sirey. eod. v .,
128 u r m . ; B a u d r y et Colin, I, 1182 u r m . ; T. H u e , VI, 187,
p. 2 4 4 ; Sur ville, Elements d'un cours de droit civil, I I I ,
p. 36, nota 3 ; Poincaré, Du droit de suite dans la propriété
mobilière, p. 159; Acollas, De la propriété littéraire, p. 5 4 ;
Répert. Sirey, v° Edition, 66 şi Propriété littéraire, 281;
C. Paris, Sirey, 1911, 2, p. 305 şi Revista critică de drept
şi jurisprudent, anul 1913, partea I I , No. 1, p . 18 u r m . (cu
observ, noastră); Bressolles, op. cit., 219 urm., p . 307 u r m . ;
Colin, Dons manuels, p . 72 şi Revue pratique, tom. 54,
p. 259 u r m . ; Jeanlet, Protection des oeuvres de la pensée,
I i , p. 104. — Contra: Demolombe, X X , 7 2 ; Troplong, II,
1056; Massé-Vergé, I I I , § 4 2 3 , p. 72, nota 13; Saintespès-
Lescot, Don. et testaments, I I I , 5 9 5 ; Renouard, Tr. des droits
d'auteurs, I I , 1 6 7 . — D u p ă uu alt sistem intermediar, judecătorii
vor aprecia inteuţiunea dăruitorului. Vezi Bayle-Mouillard
asupra Iui Grenier, Don. et testaments, I I , 179 bis, nota c,
p. 1 0 1 ; Pouillet, Propriété littéraire, 377, etc. Vezi şi Demo­
lombe, loco cit. Acest sistem transformă însă o chestie de
drept într'o chestie de fapt. Vezi a s u p r a acestei controverse,
Pand. fr., v° Propriété littéraire, No. 2128 u r m .
 276 3
COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S - a I. - DON. MANUALE.

Propriei. Aceeaş soluţie este fără îndoială, admisibilă şi în privinţa

6
^ t e t ' d e in- "proprietăţei artistice în privinţa drepturilor alipite de do-
venţie, etc. bândirea unui brevet de invenţie, la concesiunea unui monopol,
etc., căci în toate aceste ipoteze este vorba de drepturi
imateriale, care există independent de titlul ce le constată,
aşa că transmiterea lor nu poate fi consecinţa tradiţiei
2
acestui titlu ( ).
A p l i c , regule- Darurile manuale nu deroagă dela regulele de fond
lor de fond j donaţiunilor, ci numai dela regulele de formă. Acesta
a e

dela don a ţ i u m ' . . . , T A t i

in genere, este un principiu necontestat şi proclamat de însuş Jaubert
în raportul său către Tribunat, citat suprà, p. 528. „Das
Handgeschenck ist wahre Schenkung, zice Zacharise. Von
ă
der Form abgesehen gelten die Regeln des Schenkung srechts( Y".
Primirea unui Din cele mai sus expuse rezultă că darul manual nu
dar manual j. ^ •"! ^ 1 I A I A J . i *i J • <

de către per- poate sa aibă Ioc decât intre persoane capabile de a primi
4
soaneie mo- şi de a dispune ( ) ; de unde rezultă că persoanele morale
r a e
' nu au capacitatea de a primi un dar manual, fără a fi
5
autorizate de puterea executivă (art. 811, 817) ( ).
(!) Pand. fr., v° cit, 4 3 1 2 ; B a u d r y et Colin, I, 1182 u r m . ; Colin,
Bevue pratique, p. 261 u r m . — Cu toate acestea, Curtea de
casaţie din F r a n ţ a a decis, în secţii-unite, că vânzarea unui
tablou, fără nicio rezervă, transferă c u m p ă r ă t o r u l u i dreptul
de a-1 reproduce prin g r a v u r ă sau altfel; de unde ar rezulta
că dreptul de reproducere n'ar fi decât accesoriul proprietăţei
tabloului. Vezi această decizie, publicată în Répert. Dalloz,
v° Propriéte littéraire, 2 8 1 , nota 1 şi în Pand. chron. (anii
1830—1844), tom. I I , p a r t e a I-a, p. 334. Această soluţie,
admisă şi de Curtea din P a r i s (Sirey, 80. 2. 2 5 7 ; D. P . 8 1 .
2. 61), este însă contestată cu d r e p t cuvânt. Vezi Colin, JRevue
pratique, tom. 54, p . 269 u r m . Cpr. Pouillet, op. cit., 8 6 3 ,
2
( ) B a u d r y et Colin, I, 1 1 8 4 ; Colin, op. cit., p. 2 6 2 ; T r i b . S t -
Quentin (29 A u g u s t 1838), Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs,
p. 508, No. 1621.
8
( ) Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 666, p . 257,
nota 10, in medio (ed. Crome). Cpr. B a u d r y et Colin, 1,
1153, 1154; Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I ,
66, p . 3 6 ; Planiol, I I I , 2 5 5 5 ; Demolombe, X X , 59, 6 1 ; L a u ­
rent, X I I , 290 şi 3 0 0 ; A u b r y et Rau, V I I , § 659, p. 82,
nota 18 şi toţi autorii. Cpr. Cas. fr. Sirey, 80. 1. 294.
4
( ) L a u r e n t , X I I , 3 0 0 ; Colin, op. cit., Bevue pratique, tom. 54,
p. 401 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 4 3 9 8 ; Surville, op. şi loco cit.;
Répert. Sirey, v° Don manuel, 233 u r m . şi toţi autorii.
6
( ) Vezi suprà,' p. 89, 90.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 277

Acei osândiţi la munca, silnică şi la recluziune sunt, Art. 13, 16

c p e n
de asemenea, incapabili de a face chiar un dar manual în ' '
timpul pedepsei lor (art. 13, 16 0. penal) f).
Darurile manuale pot avea loc şi între soţi, căci deşi Darurile ma-
uual 111 1-8
intimitatea vieţei conjugale poate dà loc la fraude, după ® y '
2
cum foarte bine observa Curtea din Paris ( ), totuşi posibili­
tatea fraudei, care nu se presupune, nu poate să oprească
validitatea unei Iiberalităţi pe care niciun text de lege n'o
3
opreşte ( ).
Rămâne însă bine înţeles,că darurile dintre soţi vor Art. 937.
fi revocabile, conform principiului inscris în art. 937 C civ. f).
Tot prin aplicarea dreptului comun se decide, în genere, R r t u i da- a p 0

deşi chestiunea este controversată, că darurile manuale făcute rurilor ma-

unui fiu sau alt descendent, vor fi supuse raportului, de controversă,
câteori acest descendent va veni la succesiunea ascendentului
5
dăruitor ( ), numai prezenturile obişnuite fiind scutite de
raport (art. 759).

v
( ) Vezi suprà, p . 74.
2
( ) D . P . 59. 1. p. 412, coloana 2.
8
( ) L a u r e n t , X I I , 2 9 8 ; P a n d . fr., v° cit., 4 3 9 8 ; Répert. Sirey,
v° Don manuel, 236 u r m . ; Colin, Revue pratique, tom. 54,
anul 1883, p . 401 u r m . ; Cas. fr. D. P . 59. 1. 4 1 1 , etc.
F e m e e a va trebui să fie autorizată, atât pentru a p r i m i Autoriz. nece-
cât şi pentru a face u n dar manual, autorizarea p u t â n d fi sară femeei
nu numai expresă, d a r şi tacită, conform d r e p t u l u i comun, maritate.
S'a decis chiar că femeea nu are nevoe de nicio autorizare
pentru a face daruri m a n u a l e răsplătitoare din economiile
veniturilor sale, şi aceasta chiar dacă mai multe d a r u r i suc­
cesive, ce ea a r fi făcut, ar forma î m p r e u n ă o sumă destul
de i m p o r t a n t ă . C. Paris, D. P . 52. 2. 22.
4
( ) C. Bordeaux, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1602, nota 1 :
T r i b . Tutova, Dreptul din 1913, No, 2 3 , p. 181 (cu nota d-lui
S. Rădulescu); Colin, op. cit., p. 403.—Calitatea de soţ fiind însă
susceptibilă de a face echivocă posesiunea ce a r invoca pretinsul
donatar, pentru a stabili d a r u l m a n u a l ce a r pretinde că i
s'a făcut, judecătorii sunt în drept a pune în sarcina soţului
gratificat dovada liberalităţei. Colin, op. cit., Revue pratique,
tom. 54, p. 4 0 2 : Pand. fr'., v° cit, 4 4 0 0 ; T r i b . F l o r a e şi
C. Toulouse, D. P . 49. 5. 120; D. P. 82. 1. 433 (sub Cas.), etc.
8
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 566, nota 1,
şi la autorităţile citate acolo, adole: Colin, Revue pratique,
tom. 54, pag. 453 u r m . ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , N o . 33
bis; Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I , 66.
 278 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . M A N U A L E .

Reducerea lor. Ele vor fi, de asemenea, reductibile, de câteori vor

1
întrece partea disponibilă (art. 847 urm.) ( ).
irevocabili- Darurile manuale sunt, în principiu, irevocabile ca
o r c e
Io* manuale" i
6
donaţiuni în genere şi dăruitorul nu se poate sustrage,
2
în această privinţă, dela regula inscrisă în art. 801 C. civ. ( ).
Ar fi deci nul darul manual făcut de către un bolnav
unui servitor sau unei alte persoane, sub condiţia că dăruitorul
îşi va relua lucrul dăruit, dacă el se va însănătoşa, o asemenea
donaţiune având caracterul unei donaţiuni mortis causa, pe
3
care legea actuală n'o admite ( ).
Darul manual Darul manual poate fi făcut sub o condiţie sau o
făcut sub c o n - j
g a r c oarecare, precum ar fi, de exemplu : acea de a servi
n a
r
diţie sau sub . . . . . . . . . .
sarcină, o rentă viageră dăruitorului sau unui terţiu, căci nimic
nu se opune la aceste pacte accesorii (*); de unde rezultă
ca darul manual va fi revocat, în baza art. 829, dacă do­
natarul nu va executa sarcina sau condiţia impusă de
5
dăruitor ( ).
rului manual
Dovedirea da- Venim acum la dovedirea darului manual, chestiune care,
Art. 1169.
în practică, a dat adeseori loc la dificultăţi. Legea nere­
zolvând chestiunea de a se şti cui incumbă sarcina de a
dovedi darul manual, s'a referit, de bună seamă, la dreptul
comun; de unde rezultă că acel care invoacă darul manual
J
( ) Vezi Colin, op. cit., p . 445 u r m . ; Beltjens, op. şi loco cti.;
Surville, op. şi loco cit., etc.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 2 9 7 ; Demolombe, X X , 61 u r m . ; Colin,
op. cit., p . 385 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 4 4 1 4 ; B a u d r y et
Colin, I, 1156. Cpr. Cas. fr. Sirey, 1903. 1. 174; D . P . 1903.
1. 2 0 5 ; T r i b . A r r a s , Pand. Period. 88. 2. 8 5 . Această din
u r m ă sentinţă pune, cu drept cuvânt, în principiu că darul
m a n u a l este, ca orice alt dar, nul, dacă este făcut sub o
condiţie a cărei executare a t â r n ă n u m a i de voinţa d ă r u i t o r u l u i .
8
( ) Vezi suprà, p . 4 u r m . Cpr. B a u d r y et Colin, op. cit., I, 1156.
4
( ) Demolombe, X X , 7 8 ; L a u r e n t , X I I , 290; Colin, op. cit,
Bevue pratique, tom. 54, p. 394 u r m . ; P a n d . fr. v° cit-,
4420 u r m . ; Cas. fr. şi C. Paris, D . P . 80. 1. 461 ; Pand.
chron. (anii 1870—1877), tom. V, p a r t e a I I , p . 238, nota b;
Sirey, 8 3 . 2. 241 (cu nota lui L a b b é ) . In specie, dăruitornl
unor titluri la p u r t ă t o r îşi rezervase n u d a proprietate a acestor
t i t l u r i . ' ( V e z i suprà, p . 273). — Contrà: L a b b é , Bevue critique,
a n u l 1882, p. 273 şi nota în Sirey, 8 3 . 2. 2 4 1 ; Bressolles,
op. cit., 170 urm., p . 255 urm., 183 urm., p. 267 u r m .
6
( ) P a n d . fr. v° cit, 4427.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 279

va trebui să-1 dovedească conform principiului inscris în

!
art. 1169 C. civ. ( ). Actori incumbit onus probandi.
Cât pentru modul cum se va puteà face această dovadă, s i t u a ţ i a care
vezi infra, p. 286. Situaţia care se prezintă de cele mai ^hnente
multe ori în practică este acea în care pretinsul donatar °în practică,
se găseşte în posesiunea mobilelor litigioase şi susţine că ele
i-au fost dăruite, pe când reclamantul tăgădueşte existenţa
darului.
Iată, de exemplu, nişte moştenitori ai pretinsului dă-
ruitor, care stabilise că lucrurile mobile, deţinute actualmente
2
de pârît, au aparţinut defunctului, înaintea morţei sale ( ),
susţinând, însă fără a dovedi alegaţiunea lor, că posesorul
deţine în mod fraudulos aceste lucruri sau că el trebue să
le restitue în baza unui contract. Care va fi valoarea po­
sesiune! acelui care le deţine? Fi-va el obligat, în asemenea
caz, a dovedi existenţa darului manual faţă de pretenţiile
moştenitorului?
Atât doctrina cât şi jurisprudenţa sunt de acord pentru Aplic,
art
a decide că, în specie, detentorul mobilelor litigioase nu ' °"
are nicio probă de făcut şi că posesiunea lui consti tue
3
pentru dânsul un titlu de proprietate (art. 1909) ( ).
(') T r i b . Ilfov, Dreptul din 1884, No. 7 6 ; Pand fr., v° cit., 4 4 3 9 ;
Répert. Sirey, v° Don manuel, 387; B a u d r y et Colin, op. cit.,
I, 1190; Coiin, Revue pratique, tom 54, a n u l 1883, p. 268,
269 şi p. 2 9 6 ; Surville, Elements d'un cours de droit civil. I I I ,
66, in fine, p. 37, etc.
2
( ) Este vorba, de exemplu, de nişte t i t l u r i la p u r t ă t o r pentru
care se invoacă un borderou eliberat de u n bancher pe nu­
mele defunctului.
8
( ) Cpr. Demolombe, X X , 79; L a u r e n t , X I I , 285 u r m . ; Planiol,
I I I , 2 5 4 3 ; B a u d r y et Colin, I, 1 1 9 3 ; T. H u e , V I , 186, in fine:
Bressolles, op. cil., 249 urm., p. 345 u r m . ; Colin, Revue
pratique, tom. 54, p. 271 u r m . ; A u b r y et R a u , V I I , § 659,
p. 8 1 ; T r o p l o n g , I I , 1043 u r m . ; Daniel de Folleville, Pos­
session des meubles, p. 59 şi 8 7 ; P a n d . fr., v° Don. et testa­
ments, 4442 u r m . ; Répert. Sirey, v° Don manuel, 392 şi
numeroasele decizii citate acolo. Vezi şi Saleilles, Possession
des meubles, p . 164, 165.
D u p ă unii, art. 1909 ar puteà fi invocat cu succes de Controversa la
către posesorul mobilelor litigioase nu n u m a i atunci când el care a dat loc
ar pretinde că le-a p r i m i t ca dar dela altul decât dela re- ^ | ° f ; f i
a
a < v
m

clamant, dar şi dela însuş reclamantul sau dela autorul său.

Vezi Bressolles, op. cit., 252 u r m . p. 348 u r m . ; P a n d . fr.,
 COD. CIV. — C A E T . III. — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . M A N U A L E .

Condiţiile ce Pentru ca posesiunea sa producă acest efect, trebue

m s a c a e a s a
tranească pò- &e animo domini, adecă continuă, neîntreruptă,
j
sesiunea, publică şi sub nume de proprietar (art. 1847) ( ); de unde
rezultă că art. 1909 nu va mai fi aplicabil de câteori re­
clamantul va stabili că posesiunea pretinsului donatar este
2
precară, delictuoasă, necertă, obscură sau echivocă ( ). Ou
alte cuvinte, prezumpţia de proprietate, întemeiată pe pose­
siune, este fragilă şi poate fi distrusă prin proba contrară,
care incumbă adversarilor posesorulu (3\
Cazul când Posesiunea ar fi precară când pretinsul donatar n'ar

posesiunea i.y * < 1 1 • . • * • j. j. • . j.

este precară, stăpâni lucrul ca proprietar, ci in virtutea unui contract

care-1 obligă la restituire, precum ar fi, de exemplu : un
depozit, un 4451
v° cit., contract de Dalloz,
; Répert. locaţiune, etc.
Supplement, v° Disp. entre-vifs,
448, 449. Vezi şi nota în D . P . 86. 2. 209. — Contrà: M a r ­
cadé, Prescription, art. 2279, 2280, N o . I l l , p . 250 u r m . ;
Cas. fr. D . P . 79. 1. 2 5 3 ; Sirey, 80. I. 2. 2 9 4 ; T r i b . Cha­
t e a u - T h i e r r y şi C. Amiens, Répert. Dalloz, Supplement, v° cit.,
448, nota 1 ; Sirey, 80. 2. 207, etc. Aeeastă din u r m ă soluţie
este, de bună seamă, singură juridică, fiindcă, d u p ă cum
foarte bine observă T r i b . Ilfov (Dreptul din 1884, N o . 76),
art. 1909 are de scop a p ă r a r e a posesorului unui lucru mobil
contra unei revendicări din p a r t e a terţiilor, iar nu în contra
acţiunei aceluia care, printr'însul sau prin autorii săi, fiind
parte la actul ce este cauza posesiunei, atacă acest act, sus­
ţinând că posesorul este obligat a-i restitui lucrul ce deţine
în baza unei obligaţii personale. T o t astfel se e x p r i m a şi
Curtea din P a r i s . Vezi Pand. Périod. 9 1 . 2 . consid. dela p . 48,
coloana 1.
(') Cpr. Cas. fr. Sirey, 9 5 . 1. 136 şi Dreptul din 1895, N o . 37,
p. 3 1 1 ; C. N a n c y , Sirey, 94. 2. 9 5 .
2
( ) L a u r e n t , X I I , 286, 2 8 7 ; Demolombe, X X , 7 9 ; Planiol, I I I ,
2543, I I ; P a n d . fr., v° cit., 4454 u r m . ; Répert. Sirey, v° Don
manuel, 3 9 6 ; Colin, Revue pratique, tom. 54, p. 2 7 2 ; Bres-
solles, op. cit., 255, p. 355 u r m . ; B a u d r y et Colin, I, 1194;
Beltjens, op. cit., a r t . 9 3 1 , No. 35, 35 bis, 36 bis; C. Bu­
cureşti, Dreptul din 1883, No. 5 1 , p . 416 (motive); T r i b .
C h â t e a u - T h i e r r y , Répert. Dalloz, Supplement, v° cit., 448,
p. 140, ad notam; Cas. fr. Pand. Périod. 90. 1. 2 6 5 ; D. P .
98. 1. 479, 4 8 0 ; C. Lyon, Pand. Périod. 1905. 2. 196. Vezi
şi C. Paris, Dreptul din 1888, No. 24, p . 190.
3
( ) Planiol, I I I , 2543 şi deciziile citate de acest autor. Cpr. C
P a u , D . P . 9 1 . 2. 232.
4
( ) Cpr. Planiol, loco cit., nota 3 ; C. Besancon, D . P . 1902. 2. 1 9 1 .
 DONAŢIUNILE MANUALE. 281

Posesiunea ar fi echivocă când faptul detenţiunei ar Cazurile când

posesiunea
p u t e à fi e x p l i c a t p r i n t r ' o î m p r e j u r a r e oarecare, de e x e m p l u : Posesmnea
este echivocă.
o comunitate de locuinţă între donatar şi dăruitor, care ar
4
împiedica posesiunea de a fi exclusivă( ).
Dovada precarităţei confundându-se cu acea a contrac- Dovedirea
2
tului, din care ea rezultă ( ), este supusă regulelor de probă poseslunei?
ale dreptului comun, aşa că dovada testimonială şi a pre- A p l i c , d r e p -
t u l u i e o m u u -
zumpţiilor nu va ii admisă decât pentru o valoare mai
mică de 150 lei, sau când va exista un început de probă
3
scrisă (art. 1191 urm.)( ).
Dovada precarităţei posesiunei va mai puteà încă să Mărturisirea
rezulte din mărturisirea posesorului si refuzul de a presta ^ jurământul
• - * + 1 • i j. j'r ' posesorului.
jurământul ce î s ar fi deferit (*).
(') Planiol, loco cit., Cpr. C. Lyon, D. P . 97. 2. 343.
2
( ) In r â n d u l contractelor trebue sa punem delictele care implică Abuzul de in­
existenta u n u i contract, precum este abuzul de încredere credere. D o -
e n
(art. 322 u r m . C. penal). In adevăr, dovada prealabilă şi ^ ° ^
n e a p ă r a t ă a acestui contract (mandatul, depozitul, etc.) nu se i i è conatî- Y 0 a r

va puteà face, chiar înaintea tribunalelor represive, decât tue acest de-
l i c t
conform regalelor codului civil (art. 1191 u r m . ) . Cpr. P a n d . -
fr., v° Abus de con fiance, 179 u r m . şi v° Don. et testaments,
4456 u r m . ; L a u r e n t , X I I , 2 8 7 ; Demolombe, X X , 8 0 ; Bres­
solles, op. cit-, 256, p. 3 5 8 ; Colin, Renue pratique, tom. 54,
p. 274, nota 1 şi p. 280, nota 4 ; C. Iaşi şi Rennes, Cr. judiciar
din 1904, No. 38 si Pand. Period. 1905. 2. 4 ; Cas. rom.
Bult. 1892, p. 1127; Cr. judiciar din 1907, N o . 22 şi Dreptul
din acelaş an, No. 26 (cu observ, noastră); Bult. 1907, p. 8 7 ;
Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 250. Vezi tom. II al Coment, noastre,
p. 275, nota 2 (ed. a 2-a); tom. V I I , p . 252, nota 1; tom. V I I I ,
p . 798, nota 1; tom. X , p. 2, nota 6, precum şi numeroasele
autorităţi citate în toate aceste tomuri.
3
( ) Vezi L. Beauchet, nota în Pand. Period. 1890. 2. p. 265,
coloana 2 ; Planiol, I I I , 2543, p. 590 (ed. a 5-a); Colin, Revue
pratique, tom. 54, p. 2 7 4 ; Bressolles, op. cit., 256, p. 357;
L a u r e n t , X I I 2 8 7 ; Demolombe, X X , 8 0 ; Beltjens, op. cit.,
art. 9 3 1 , No. 3 6 ; B a u d r y et Colin, I, 1219; C. P a n , Sirev.
76. 2. 2 ; D. P . 75. 2. 1 Ì 3 ; Cas. fr. Sirey, 9 1 . 1. 3 4 3 .
4
( ) Demolombe, X X , 8 0 ; Colin, Revue pratique, tom. 54, p. 282;
Bressolles, op. cit.. 256, p . 3 5 7 ; C. Grenoble, Sirey, 69. 2. 99.—
Din mărturisire poate să rezulte o probă complectă sau
n u m a i un început de probă, care va puteà fi complectat prin
alte dovezi, conform principiilor generale. B a u d r y et Colin, I,
1210; L a u r e n t , X I X , 5 0 4 ; C. P a n , D. P . 75. 2. 113; Sirev,
76. 2. 2 ; Cas. rom. Bult. 1907, p. 1475 şi Dreptul din 1907,
 282 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . M A N U A L E .

Aplic. Daca reclamantul susţine însă că posesiunea pretinsului

art. 1198. donatar ggţg z u l t a t u l unui furt, unei înşălăciuni sau al
re

unui depozit necesar (art. 1198 § 2 şi 1621), se înţelege

că orice probă este admisibilă, chiar martorii şi prezumpţiile,
4
oricare ar fi valoarea mobilelor litigioase (art. 1198) ( ).
Faptul că posesorul lucrului a fost achitat pentru furt
nu împiedică acţiunea în restituire întemeiată pe inexistenţa
2
unui dar manual ( ).
Contestarea Proba testimonială şi a prezumpţiilor este, de asemenea,
cer t u d e 1 Ş1
. !* . i" . admisibilă de câteori reclamantul contestă posesorului certitu-
1
publicitaţei ce .
trebne să î n - dinea şi publicitatea ce trebue să întrunească posesiunea
trunească po- p t r u a fi apărată de art. 1909, pentrucă, în specie, este
e n
1 1 1 1 7
sesiunea.
d
vorba de stabilirea unor fapte pur materiale ( ).
Atacarea p o - In fine, reclamantul va putea să atace posesiunea pre-
S
ecirivoeă Ca
tinsului donatar ca echivocă şi, în asemenea caz, fiind vorba
de nişte împrejurări şi fapte materiale, care n'au putut fi
constatate prin acte scrise, dovada testimonială şi prezumpţiile
4
sunt, fără îndoială, admisibile ( ).
Faptele care Caracterul echivoc al posesiunei putând să rezulte din
fac ca pose- diferite împrejurări, este cu neputinţă de a le semnala pe
1 1 1
smnea sa ne . . ..' ,
echivocă, toate, cu atat mai mult cu cât tribunalele au, în aceasta
5
privinţă, o apreciere suverană ( ). Faptele care se invoacă
de cele mai multeori în această privinţă sunt: 1° comuni­
tatea No.
de 6locuinţă
8 (cu observ, noastră). Vezi tom. V I I al Coment, noastre,
între pretinsul dăruitor şi detentorul lu-
p. 274, 322 şi 430.
J
( ) Planiol, I I I , 2543, p. 590 (ed. a 5-a); P a n d . fr. v° cit, 4 4 6 1 ;
L a u r e n t , X I I , 287; Demolombe, X X , 7 9 ; Colin, op. cit.,
p. 273 şi 2 8 0 ; Bressolles, op. cit., 258, p . 359, 3 6 0 ; R é p e r t .
Sirey, v° Don manucl, 4 1 0 ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , No. 3 6 ;
B a u d r y et Colin, I, 1218; Beauchet, nota în Pand. Period.
90. 1. 2 6 5 ; C. P a u şi Toulouse, D . P . 75. 2. 1 1 3 ; Sirey, 76.
2. 2 ; D. P . 89. 2. 182, etc.
2
( ) Planiol, I I I , 2543, in fine; Cas. fr. D. P . 1907. 1. 2 0 1 . Cpr.
Répert. Sirey, v° Don manuel, 412, etc.
8
( ) Colin, Bevue pratique, tom. 54, anul 1883, p. 2 7 3 .
4
( ) Bressolles, op. cit., p . 2 5 9 ; p. 360 u r m . ; Colin, op. cit., p . 2 7 5 ;
P a n d . fr., v° cit., 4 4 6 2 ; Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp.
entre-vifs, 4 5 1 ; Beauchet, nota în Pand. Period. 90. 1. 2 6 5 ;
C. Orléans, D . P . 70. 1. 84 (sub. Cas.); C. P a u , D. P . 7 5 . 2.
1 1 3 ; Sirey, 76. 2. 2 (motive).
6
( ) P a n d . fr., v° cit, 4463.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 283

crurilor litigioase; 2° oarecare acte emanate dela defunct;

3° încasarea cupoanelor titlurilor pretinse dăruite; 4° atitu­
1
dinea detentorului în urma morţei pretinsului dăruitorl' ).
Câteva cuvinte numai în privinţa fiecărei din aceste Comunitatea
d e locuin a
împrejurări: 1" Conform unei doctrine şi unei jurisprudenţi t -
constante, comunitatea de locuinţă între pretinsul dăruitor
şi posesorul efectelor pretinse dăruite poate, după aprecierea
2
judecătorului ( ), să facă ca posesiunea acestui din urmă să
fie necertă, nesigură şi echivocă şi să-1 pue în poziţie de
3
a dovedi legitimitatea posesiunei sale, adecă darul manual ( ).
Jurisprudenţa a avut a se pronunţa în privinţa co- Cazurile asu-
4
munităţei de locuinţă care există între soţi ( ); între p r e t i n s u l ^ t T l T ţ r o -
a
dăruitor şi rudele sale ( ) ; între superiorul unui ospiciu nuntă juris-
6
şi pensionarii s ă i ( ) ; între stăpân şi servitori ("); între călă- P ^ - r u d e n a

(') C p r . Bressolles, op. cit., 260, p. 361 u r m . ; Répert. Sirey, v°

Don manuel, 413 u r m .
2
( ) C p r . Répert. Sirey, v° Don manuel, 4 1 6 ; Cas. fr. Pand.
Period. 90. 1. 2 6 5 ; D. P . 9 1 . 1. 388. In consecinţă, s'a decis,
cu drept cuvânt, că comunitatea de locuinţă nu este u n element
juridic, care să facă prin el însuş ca posesiunea să fie echivocă;
ea nu este decât u n element de fapt a cărui apreciere suverană
a p a r ţ i n e , din punctul de vedere al caracterului acestei pose­
siuni, judecătorilor fondului. Cas. fr. Sirey, 9 5 . 1. 136 şi
Dreptul din 1895, N o . 37, p. 3 1 1 .
3
( ) Vezi Répert. Sirey, v° cit., 4 1 5 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 4 4 6 3 ;
Colin, Revue pratique, tom. 54, p. 276 u r m . ; Bressolles, op. cit.,
260 urm., p. 361 u r m . ; B a u d r y et Colin, I, 1199; Beauchet,
nota în Pand. Period. 90. 2. 165; C. Bucureşti, Dreptul, din
1883, N o . 5 1 . p. 4 1 6 (motive); C. P a n , D . P . 75. 2. 113 şi
Sirey, 76. 2. 2 ; C. Paris, Dreptul din 1888, N o . 2 4 ; Cas.
fr. Pand. Period. 90. 1. 2 6 5 ; Sirey, 9 1 . 1. 3 4 2 ; D . P . 9 1 .
1. 388, etc.
4
( ) C p r . T r i b . F l o r a e , D . P . 4 9 . 5. 1 2 0 ; Sirey, 4 9 . 2. 4 3 4 ; C.
Toulouse, Sirey, 8 2 . 1. 2 1 4 ; D. P . 82. 1. 4 3 3 , etc.
5
( ) Pand. fr., v° cit., 4 4 7 1 şi autorităţile citate acolo.
6
( ) C. Lyon, D. P . 97. 2. 3 4 3 ; B a u d r y et Colin, I, 1199, etc.
O C. Besancon, Sirey, 66. 1. 1 8 9 ; I ) . P . 66. 1. 347. Cpr. Répert.
Sirey, v° Don manuel, 4 2 1 şi 447. Vezi şi C. P a r i s , D . P .
77. 2. 5 6 . — C u r t e a din L y o n (D. P . 6 5 . 2. 115) a admis,
cu d r e p t cuvânt, pe u n servitor a stabili darul m a n u a l prin faptul
posesiunei sale, fiindcă, în specie, voinţa stăpânului de a gra­
tifica pe servitorul său era exprimată î n t r ' u n mod cert şi
neîndoelnic p r i n t r ' o scrisoare a dispunătorului. F a p t u l că dă­
ruitorul locuia la u n loc cu donatarul nu poate, în adevăr,
COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . M A N U A L E .

2
tori şi hangiul care-i găzdueşte (*), şi între concubini ( ), etc.
Aceasta, jurisprudenţă a dat soluţii diverse, admiţând
uneori existenţa unui dar manual, cu toată comunitatea de
locuinţă, iar altădată tăgăduind existenţa acestui dar, din
cauza împrejurărilor de fapt, pe care judecătorii le apreciază
în mod suveran, fără niciun control superior. Nicio normă
nu poate să existe în această privinţă. Tot ce se poate zice
este numai că judecătorii nu vor recunoaşte existenţa da­
rului pretins şi vor pune proba acestui dar în sarcina deten-
torului lucrurilor pretinse dăruite, de câteori ei vor avea
destule elemente spre a decide că posesiunea detentorului
acelor lucruri nu este animo domini; că ea este precară, de-
3
lictuoasâ sau echivocă ( ). De câteori se va stabili, din contra,
în mod clar şi neîndoelnic, că defunctul a avut intenţia de
a face o liberalitate detentorului care invoacă darul, comu­
4
nitatea de locuinţă nu va face ca acest dar să fie suspect( ).

să facă darul suspect, de câteori d ă r u i t o r u l a manifestat în

mod clar şi precis intenţia sa de a face această liberalitate.
C. P a u , D. P . 9 1 . 2. 232.
(') C. Bourges, 30 Italie 1828, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs,
1656, nota 1. Cpr. Troplong, I I , 1050, in fine; P a n d . fr.,
v° cit., 4474; Colin, op. cit., p . 276.—Remiterea unei sume
de bani otelierului, de către un călător, a fost cu drept cu­
vânt considerată, din cauza comunităţei de locuinţă, ca un
depozit, iar nu ca un dar m a n u a l .
2
() C. P a u , D. P . 7 5 . 2. 1 1 3 ; Sirey, 76. 2. 2 ; Cas. fr. Pand.
Period. 90. 1. 2 6 5 ; D . P . 9 1 . 1. 3 8 8 ; Sirey, 9 1 . 1. 342, etc.
Aceste decizii pun în principiu că concubina, care domicilia
la un loc cu defunctul, nu poate, când invoacă un dar m a n u a l ,
să se pue sub scutul art. 1909, ci t r e b u e să stabilească exis­
tenţa acestui dar. Donaţiunile dintre concubini ne mai fiind
oprite astăzi, ca a l t ă d a t ă (vezi suprà, p . 46), d a r u l m a n u a l
făcut unei concubine, în limitele părţei disponibile, este
valid, dacă a existat din partea d ă r u i t o r u l u i animus donandi
şi dacă lucrul d ă r u i t a fost t r ă d a t în posesiunea ei, cu intenţie
de a se despoià actualmente şi în mod irevocabil. D a c ă l u ­
crurile pretinse dăruite au fost însă găsite în casa defunctului,
fie chiar în odaea concubinei, sau î n t r ' u n scrin afectat la
serviciul ei, această concubină va puteà fi considerată că a
posedat acele l u c r u r i animo domini, deşi ea ar fi t r ă i t m u l t
t i m p cu defunctul şi a r fi fost în casă ca o adevărată s t ă p â n ă .
P a n d . fr., «o cit., 4469 u r m . ; Répert. Sirey, v° Don manuel, 4 2 0 .
3
() C p r . Cas. fr. Sirey, 1910. 1. 558.
4
() Vezi suprà, p. 2 8 3 , nota 7.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 285

Şi. în toate aceste cazuri, ei judeca în fapt, iar nu în drept; Chestie de

f a p t
de aceea judecata lor scapă de sub orice control al Curţei
de casaţie.
2° A doua categorie de acte de natură a infirma va-Cazurile când
loarea posesiunei pretinsului donatar şi verosimilitatea darului ^ ^ d a r a i u i "
invocat, este împrumutată dela înseşi actele defunctului, rezultă din în-
Astfel, judecătorii vor putea admite cererea de restituire a ' X n c t u î u i " ? de

lucrurilor mobile deţinute de un pretins donatar, de câteori

se va dovedi că defunctul avea o dragoste particulară şi
egală pentru moştenitorii săi de sânge şi că el n'a putut
să aibă intenţia de a avantaja pe vreunul din ei sau de a
micşora cu ceva partea lor ereditară (').
3° A treia împrejurare, care poate să facă ca posesiunea încasarea cu-
pretinsului donatar să fie considerată ca echivocă si sine P °
1
^. - a n e l o r

t e l o r
fec

r e t , l l s e
• . .
7 „ , A • /• i P
ammo domini, este faptul incasarei cupoanelor efectelor dăruite.
pretinse dăruite. Astfel, dacă se constată că, pană în mo­
mentul morţei, defunctul a încasat cupoanele efectelor actual­
mente deţinute de alţii, este firesc lucru de a se presupune
că posesiunea actuală este efectul unei sustracţiuni frauduloase.
Cel puţin, în asemenea caz, posesiunea pretinsului donatar
este posterioară morţei pretinsului dăruitor şi, ca atare, nu
poate constitui ehmentele unui dar manual {-).
Faptul încasărei cupoanelor, devenite exigibile în urma încasarea cu-
morţei dâruitorului. de către detentorul titlurilor pretinse P . ; o a n e l o r de

. . ., venite exigi-
dăruite, va putea servi şi el de normă judecătorilor spre a bile în urma
or ei a r u
caracteriza posesiunea acestui din urmă. Astfel, dacă el a™ ţ . j 5
1 7
A torului, de ca-
mcasat aceste cupoane m mod regulat, sau dacă a cerut tre detentorul
tuluri1 re_
ridicarea opoziţiilor făcute de către moştenitorii d â r u i t o r u l u i , ^ P.
-j ' ţiTicft njuruite

în baza legei dela 21 Ianuarie 1883, pentru titlurile la

purtător furate, distruse sau perdute, nu mai încape îndoială
!
că ( ) elCpr.
areC. încredere
Rouen, Grenoble şi P a rsău
în titlul i s , D.şi P .că 45.posedă
2. 159; animo
Sirey,
45. 2. 4 6 4 ; Sirey, 69. 2. 3 9 ; D . P . 77. 2. 9. Vezi Répert.
Sirey, v° Bon manuel, 427 u r m . ; Bressolles, op. cit., 260,
j). 362, etc.
2
( ) P a n d . fr., v° cit., 4 4 7 6 ; Répert. Sirey, v° cit, 4 3 1 ; Répert.
Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 4 5 3 ; B a u d r y et Colin,
I, 1 2 0 1 ; Beauchet, nota în Pand. Period. 9 0 . 2. p. 266;
Colin, op. cit, p . 278 u r m . ; Bressolles, op. cit., 260, p . 362,
363; C. Toulouse, Sirey, 82. 1. 2 1 4 ; D . P . 82. 1. 433, etc.
 286 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . M A N U A L E .

domini, de oarece el îşi exercită dreptul său la lumina zilei,

ca orice proprietar de bună credinţă. Se va aplica deci, în
specie, art. 1909. Dacă el se abţine însă de a încasa cu­
poanele, sau daca se încearcă a le încasa prin ascuns sau
dacă, fugind de desbateri contradictorii, el nu cere ridicarea
opoziţiilor făcute de moştenitorii dăruitorului, este, din contra,
foarte probabil că titlurile ce el deţine nu i-au fost dăruite,
ci au fost sustrase şi că, prin urmare, el nu le posedă animo
domini. In asemenea cazuri, posesiunea sa nu va fi apărată
de art. 1909 (').
Atitudinea 4° In fine, a patra împrejurare, care poate să facă po­
tirul donatar sesiunea pretinsului donatar suspectă, rezultă uneori din ati-
ìn urma morţei tudinea pe care o ieà pretinsul donatar în urma morţei
pretinsului dă­
rui tor.
pretinsului dăruitor. De exemplu : după moartea pretin-
sului dăruitor, el a pus mâna pe mai multe lucruri de ale
acestui din urmă; sau el n'a invocat darul manual decât
după ce moştenitorii s'au plâns că el a sustras mai multe
lucruri de ale defunctului; sau el n'a făcut nicio declaraţie
atunci când s'a inventariat averea defunctului, deşi a luat
parte la acest inventar, ori a făcut ca cupoanele titlurilor
litigioase să fie încasate de către lin terţiu, etc. In toate
aceste cazuri, şi în altele de aceaş natură, purtarea sa de­
notând o posesiune suspectă, această posesiune nu va fi
2
apărată de art. 1909 f ).
Dovedirea da- Aceasta nu împedică însă pe detentorul lucrurilor re-
teapretlnsuîuîvendicate de a dovedi că, în realitate, aceste lucruri i-au
donatar. Con-fost dăruite de către defunct şi că, prin urmare, posesiunea
troverà.g a e g ^ e a c e a j adevărat proprietar. Se naşte însă în­
a u n u

trebarea : cum va putea el să dovedească pretinsul dar ma­

nual? După părerea generală se decide că, în lipsă de text,
se vor aplica principiile dreptului comun, aşa că darul
manual, care ar întrece suma de 150 lei, n'ar puteà fi sta-

(') Cpr. Répert. Sirey, v° cit., 4 3 2 ; B a u d r y et Colin, loco cil.;

Colin, op. cit., p . 278 u r m . ; Beauchet, nota citată în Pand.
Period. 90. 2. p. 266. Cpr. C. B o r d e a u x şi Paris, D. P . 68.
2. 2 2 3 ; Sirey, 76. 2. 1 4 0 ; D. P . 77. 2. 9; C. Toulouse, decizie
citată în nota precedentă, etc.
2
( ) E é p e r t . Sirey, v° cit., 433 u r m . ; Beauchet, nota în Pand.
Period. 90. 1. 266. Cpr. C. Rouen, Bordeaux, P a r i s , etc.
Sirey, 4 5 . 2. 4 6 4 ; Sirey, 66. 1. 189; D. P . 77. 2. 9, etc.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 287

bilit cu martori sau prezumpţii decât atunci când ar exista

1
un început de probă scrisă! ).
Rămâne însă bine înţeles că, după acest sistem, numai D o v e d i r e » tra-
acordul de voinţă al părţilor, adecă faptul juridic sau con- ^ r t o r i . ^ r l -
tractul este supus dreptului comun, nu însă şi tradiţia lu- z u m ţ a , etc.
crului dăruit, necesară pentru existenţa darului manual
care fiind un fapt material, poate în toate cazurile fi sta­
bilit priu martori şi prezumpţii, fără nici un început de
probă scrisă!-).
După un alt sistem, se fac următoarele destincţii:
1° sau pârîtul donatar se opune la o acţiune în restituire,
întemeiată pe precaritatea posesiunei sale şi, în asemenea
caz, fiind vorba de a se răsturna un titlu, un contract do­
vedit, el va treimi să producă un act scris; 2° sau pârîtul
se opune la o acţiune întemeiată pe precaritatea posesiunei
sale, ori pe o acuzare de sustragere şi, în asemenea caz, el
este în drept a administra proba testimonială şi a prezump-
ţiilor, fără niciun început de probă scrisă, fiind just de a se
3
acorda pârîtuiui aceeaş înlesnire pe care o are reclamantul ( ).
Noi însă credem că donatarul este, în toate cazurile, în
drept să dovedească darul manual prin martori şi pre­
zumpţii, oricare ar fi valoarea acestui dar, pentrucă proi­
biţia dovezei testimoniale nu este decât rezultatul indirect
al dispoziţiei, care prescrie existenţa unui act scris pentru
toate faptele juridice al căror obiect este de o valoare mai

(') Colin, Revue pratique, tom. 54, p . 270; T. H u e , V I , 186, p. 2 4 3 ;

C. Paris, Dreptul din 1888, No. 2 4 ; Pand. Period. 9 1 . 2.
47; Cas. fr. J. Clunet, 1899, p. 8 0 4 ; Sirey, 1900, 1 2 2 5 ;
Sirey, 1 9 0 1 . 1. 6 0 ; Pand. Period. 1905. 1.'370; Sirey, 1907,
1. 3 9 3 ; C. Iaşi, Cr. judiciar din 1904, No. 22 (cu* observ,
noastră), etc. Cpr. şi T r i b . Paris, Dreptul din 1881, No. 29,
p. 2 3 3 . Această din u r m ă sentinţă pune în principiu că, dacă
p r o b a unei donaţiuni manuale, de o valoare mai m a r e de
150 lei, nu poate sa fie făcută prin martori, această restricţie
nu se aplică însă şi la proba î m p r e j u r ă r i l o r de fapt, care dau
unei posesiuni materiale necontestate, stabilită în specie prin
depoziţiile făcute în cursul unei proceduri corecţionale, ca­
r a c t e r u l de j u s t titlu şi bună credinţă.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 2 8 5 ; Colin, Revue pratique, tom. 54, anul 1883,
p. 269 urm. C p . C. P a r i s , D. P. 7 3 . 2. 131, etc.
3
( ) Cpr. Dumont, Dons manueh, p. 7 1 . Vezi mpră, p. 281 u r m .
 288 COD. C I T . — C A E T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . M A N U A L E .

mare de 150 Iei Or, în specie, ideea darului manual ex­

cluzând orice act scris, şi validitatea unui asemenea dar
fiind independentă de orice act scris, după cum a spus-o
tribunul Jaubert, nicio cauză binecuvântată nu se opune
la admiterea probei testimoniale şi, deci, şi a preznmpţiilor.
Dâruitorul va face, fără îndoială, foarte bine de a re­
2
mite donatarului un act scris, chiar sub semnătura privată( ),
pentru ca acesta să poată respinge pretenţiile celora care
ar aveà interes a ataca darul manual; însă, în lipsa unui
asemenea act, nimic nu s'ar opune la administrarea probei
testimoniale şi a prezumpţiilor din partea donatarului, oricare
ar fi valoarea lucrului dăruit. Acestea ni s'au părut în tot­
3
deauna adevăratele principii ( ).
Dovedirea da- Rămâne însă bine înţeles că nu numai existenţa darului
tei donaţiunei.
m a n u a jv a p t â fi stabilită prin mijloacele de mai sus,
U e

4
dar şi data lui( ).
Dar făcut în Dacă darul manual a fost făcut în străinătate, el este
străinătate.
cârmuit, în privinţa dovedirei lui, de legea ţărei unde a
5
fost făcut( ).
Aceasta nu este decât aplicarea unui principiu cunoscut,
şi anume: că mijloacele de probă ale obligaţiilor sunt câr­
6
muite de legea ţărei în care s'a încheiat contractul ( ), prin­
cipiu consacrat în termeni expreşi prin art. 10 § 2 din
codul italian (disp. prelimniare).
Capacitatea S a decis, de asemenea, că de câteori o femee mări­
femeei mări
tate.
tată a făcut un dar manual în străinătate, capacitatea ei
nu va fi cârmuită de legea ţărei unde darul a fost făcut,

(!) Cpr. A u b r y et Rau, V I I I , § 762, p . 309, nota 24.

(») Cpr. Planiol, I I I , 2543.
3
( ) Vezi în acest sens, Bressolles, op. cit-, 263, p. 366 u r m ;
Beauchet, nota în Pand. Périod. 90. 1, p . 266, coloana 2 ;
Judecat, ocol Brăila, Dreptul din 1884, No. 37, etc.
4
( ) Bressolles, op. cit., 277, in fine, p. 394.
B
( ) Cas. fr. J. Clunet, anul 1906, p . 412 şi Cr. judiciar din 1906,
No. 33, p . 268 (cu observ, noastră).
6
( ) Vezi a s u p r a acestui principiu incontestabil, autorităţile citate
în tom. I al Coment, noastre, p. 177, nota 1 (ed. a 2-a) şi
în tom. V I I , p . 242, nota 5, la care trebue s ă a d ă o g ă m : Cas.
fr. J. Clunet, anul 1899, p . 8 0 4 ; Masse, Dr. comm., I I , 770,
p . 4 3 u r m . (ed. a 3-a). — Contrà: Mittermaier, Archiv fur
civilistische Praxis, tom. 13, p. 315 u r m . ; Vareilles-Som-
mières, Synthase du droit international prive, I I , p. 2 8 1 u r m .
 DONATIUNILE MANUALE. 289

ci de legea sa naţională ('). Asupra acestui punct nu mai

încape nicio îndoială, fiind vorba în specie de o chestie de
capacitate.
Regula mai sus expusă, după care proba testimonială A p l i c , reguiei
a i s u s î n
şi a prezuinpţiilor este admisă pentru dovedirea darului ^ ™
manual, oricare ar fi valoarea acestui dar, se aplică, după Controversă,
părerea noastră, nu numai când dovada darului manual se
face de donatar sau de moştenitorii lui, în contra dărui­
torului sau moştenitorilor săi, dar şi .atunci când dovada
acestui dar s'ar face in contra donatarului, de către dăruitor
sau de moştenitorii lui, motivele fiind aceleaşi şi într un caz
2
şi într'altul ( ). Cu toate acestea, părerea generală este că
dăruitorul nu poate să dovedească darul manual prin mar­
tori sau prezumpţii decât atunci când va produce un început
de probă scrisă, pentrucă el a avut facultatea şi chiar în­
datorirea de a-şi procurii o asemenea dovadă despre libe­
3
ralitatea ce a făcut ( ).
Cât pentru cazul când darul manual ar fi invocat Cazul când
d a r 1 e in
de moştenitorii dăruitorului, în virtutea unui drept propriu " ? ~
' '. l - i i i i - v o a c a de mo-
Şl personal al lor, pe care ei nu-1 ţm dela autorul lor, ci stenitorii d ă -
1 1 0 1111 î n
dela lege, precum ar fi, de exemplu, în cazul când ei ar '" ' ™ '
. . . ... . virtutea unui
cere raportul sau reducţiunea acestui dar, care ar fi tăgăduit drept personal
de donatar, se admite că ei pot stabili existenţa darului ai lor.
mimai prin martori şi prezumpţii, fără niciun început de
probă scrisă, fiindcă, în specie, ei sunt terţii persoane, iar
4
nu reprezentanţii dăruitorului ( ).
Pană aici am presupus că posesiunea pretinsului do- Cazul când
d o n a t a r u l fâ
natar este constatată în fapt. Se poate însă întâmpla ca e l -
, • ^ , • i şradueşte po-
care o are.
s o(')aibă
T r i b .inP arealitate, insă stom.
r i s , J. Clunet, o tăgăduiască, în care
I X , anul 1882, caz Vezi
p . 617. recla-şi sesiunea, pe

Répert. Sirey, v" Don manuel, 255.

2 n
( ) Cpr. P a n d . fr., v Don. et testaments, 4 5 3 0 ; Bressolles, op.
cit., 2 7 1 , p. 378. — D ă r u i t o r u l sau moştenitorii săi vor fi puşi
în situaţia de a dovedi d a r u l manual contra donatarului
atunci când se va cere revocarea darului sau executarea
sarcinilor, ori reducerea sau r a p o r t u l acestui dar, pe care
donatarul l-ar t ă g ă d u i . Bressolles, op. şi loco cit.
8
( ) Colin, Bevue pratique, tom. 54, p. 296 u r m . ; T r i b . Bar-sur-
A u b e şi C. Paris, D . P . 50. 2. 2 7 ; P a n d . fr., v° cit., 4 5 3 1 .
4
( ) Colin, op. cit., p. 297 urm.; P a n d fr., v° cit., 4533 u r m . şi
deciziile citate acolo.

68794 19
 290 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I . — S-a I. — D O N . MANUALE.

mântui trebue s'o dovedească, şi dovada se va putea face

prin orice mijloace, fiind vorba de un fapt material.
Eecurgerea ia In lipsă de probe, reclamantul va puteà, de bună
m e a
pârituiui seamă, să recurgă la mărturisirea pârîtului. Dacă pârîtul se
mărgineşte a recunoaşte pur şi simplu că el se găseşte în
posesiunea mobilelor litigioase, fără £t <\I i*â tei niciun titlu,
el va puteà invoca art. 1909 O. civ. şi posesiunea lui nu
va ceda decât înaintea dovezei ce va face reclamantul cum că
el posedă lucrurile litigioase în baza unui contract sau
1
unui delict, care-1 obligă la restituirea lor( ).
indivizibiiita- Ce se va întâmpla însă când pârîtul va mărturisi
n
r?i p t j U u h d . î adevăr, el are în posesiunea sa mobilele reclamate,
Art. 1206. adăogând însă că el le-a primit dela defunct cu titlu de
ContrOTersă. dar manual? Această mărturisire fi-va ea indivizibilă, sau

reclamantul putea-va el să stabilească că darul manual n'a

avut loc? Chestiunea este foarte controversată.
După un sistem se susţine că mărturisirea pârîtului
este indivizibilă şi că această indivizibilitate împedică, pe
de o parte, pe reclamant de a despărţi partea din mărtu­
risire ce-i este defavorabilă, iar pe de alta, de a dovedi că
declaraţia pârîtului este mincinoasă. Prin urmare, după
acest sistem, reclamantul va trebui, să primească mărturi­
sirea pârîtului întreagă, fără a puteà dovedi inexistenţa
darului manual sau sustragerea lucrurilor deţinute ; de oarece,
în specie, faptul detenţiunei n'a fost adus la cunoştinţa re­
clamantului decât prin mărturisirea pârîtului, care este com­
2
plexă şi indivizibilă (art. 1206) ( ).
După un sistem opus se susţine, din contra, că indi­
vizibilitatea mărturisirei, prevăzută de art. 1206, este ina­
plicabilă în specie, fiindcă dacă această indivizibilitate este
admisă de câteori faptele mărturisite au un raport intim
între ele, precum este, de exemplu, în cazul când cineva
mărturiseşte că a datorit o sumă de bani însă că datoria
3
a fost plătită( ), această soluţie nu mai este admisibilă aci,

O P a n d . fr., v° cit, 4 4 9 5 ; Bressolles, op. cit, 266, p . 370.

2
( ) L a u r e n t , X I I , 2 8 8 ; C. Paris, D. P . 52. 2. 224. C p r . Cas.
r o m . Bult. 1882, p. 1183 şi Dreptul din 1883, No. 1 5 ; T r i b .
Ilfov, C. Bucureşti şi Focşani, Dreptul din 1882, No. 53 şi
5 9 ; Dreptul din 1 8 8 1 , No. 42, etc.
3
( ) Vezi T r i b . Iaşi, Dreptul din 1882, No. 31 (afacere în care
 DONAŢIUNILE MANUALE.

unde faptele mărturisite nu au niciun raport comun şi sunt

cu totul străine unele de altele, cu atât mai mult că prin­
cipiul indivizibilităţei ar înlesni frauda. Reclamantul ar
puteà deci, după acest sistem, să conteste partea declaraţiei
pârîtului relativă la darul manual, admiţând de adevărată
numai partea întâia a mărturisirei (*).
Ambele aceste păreri sunt însă prea absolute. In adevăr,
a declara divizibilă mărturisirea pretinsului donatar, este a
trece peste art. 1206, iar a admite principiul indivizibilr-
tâţei în aşa mod, încât reclamantul să nu po ită dovedi de
mincinoasă declaraţia pârîtului, este a înfiinţa în favoarea
lui o prezumpţie legală, pe care nu numai că niciun text de
lege n'o autoriză, dar pe care însuş textul art. 1206 o con­
damnă; căci acest text autorizând pe autorul mărturisirei
a o revoca de câteori se va stabili că ea a fost făcută din
2
eroare de fapt (art. 1206, partea finală) ( ), admite în contra
acestei mărturisiri dovada contrară, şi dacă această dovadă
este admisa în favoarea autorului mărturisirei, cum s'ar
puteà ea interzice adversarului său? Lucrul este aşa de ade­
vărat, încât însuş Laurent, care vorbind de darurile manuale
(XII, 288), susţine teoria indivizibilităţei, se constrazice el
însuş şi uită cele spuse în tomul al XH-lea, când ajunge
la comentariul art. 1206 (tom. XX, 206 urm.); căci de
astădată, savantul profesor dela Gand nu mai este de pă-

am pledat noi înşine); Cas. rom. Bult. 1817, p. 1178. Cpr.

Pothier, Oblig., I I , 8 3 2 ; A u b r y et Rau, V I I I , § 751, p. 176.
text şi nota 2 7 ; Massé-Vergé, III, § 606, p. 539, nota 6;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I, § 152, p. 4 4 1 ,
nota 15 şi p. 442, nota 18.—Vezi însă Cas. roin. Bult. 1907,
p. 6 0 4 ; Z a c h a r i » (ed. Massé-Vergé), I I I , § 606, p. 539, 540
(text). Vezi tom. V I I al Coment, noastre, p. 33S, 339, text
şi nota 3. Vezi a s u p r a indivizibilităţei mărturisirei observ, ce
a m publicat în Or. judiciar din 1901, No. 3 8 ; din 1902,
No. 83 şi din 1905, No. 2 3 . Mai vezi tom. V I I al Coment,
noastre, p . 335 u r m . şi tom. X , p. 15, nota 1, etc.
(') Claude, Dons manuels, p. 164. Conform acestei teorii, Curtea
din Dijon a decis că este divizibilă m ă r t u r i s i r e a părţei care,
după ce a recunoscut că a primit un depozit, adaogă că
lucrul depus i-a fost mai î n u r m ă d ă r u i t dela mână la mână.
D. P . 69. 1. 338. Cpr. Ca«. rom. Bult. S-a I, 1881, j p . 844 urm.
şi Dreptul din 1882, N o . 7.
a
( ) Cp. Pothier, Oblig., I I , 833, p. 445 (ed. Bugnet).
 292 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . M A N U A L E .

rere că acel care are interes a invoca declaraţia principală

dintr'o mărturisire nu poate să combată declaraţia accesorie,
ci recunoaşte, din contra, dreptul părţei interesate de a
restabili adevărul, de câteori acest adevăr este alterat
printr'o declaraţie mincinoasă. Altfel, zice cu drept cuvânt
acest autor, minciuna ar face lege, de câteori ea s'ar ma­
nifesta sub forma unei mărturisiri judiciare. Tot astfel se
exprimă şi Aubry et Rau (VIII, § 7 5 1 , p. 179, nota 3),
care zic că s'ar dà principiului indivizibilităţei o întindere
contrară raţiunei, dacă acela, căruia se opune o mărturisire
indivizibilă, n'ar avea posibilitatea de a stabili falsitatea
declaraţiilor ce-i sunt contrare. Prin urmare, adevărul este
într'un sistem intermediar. După acest sistem, mult mai ra­
ţional, regula art. 1206 scuteşte pe posesor de a face do­
vada darului ce el invoacă, însă reclamantul poate să sta­
bilească inexistenţa acestui dar sau origina vicioasă a po-
1
sesiunei pretinsului donatar ( ).
Cazurile când Reclamantul va face această dovadă conform dreptului
seapiioădrep- T)QQ\, dacă el impută posesiunea detentorului, unui
c o m u n >

delict, unui quasi-delict sau unui depozit necesar, lipsa de

sinceritate a mărturisirei va puteà fi dovedită în toate ca­
2
zurile prin martori şi prezumpţii ( ).
Dacă reclamantul invoacă, din contra, că pârîtul po­
sedă în baza unui contract, care-1 obligă la restituire, sau
în baza unui delict, precum este abuzul de încredere, care
3
implică existenţa unui contract ( ), ' dovada nu se va puteà
face pentru o sumă mai mare de 150 lei decât prin acte
scrise şi prin martori sau prezumpţii, însă numai atunci
4
când va exista un început de probă scrisă ( ).
Cazurile când Dar dacă chestiunea de a se şti când mărturisirea pârî-
mărturisirea tului poate sau nu să fie divizată este, după cum am văzut,
1 1
nu este indi-
vizibilă.
(*) P a n d . fr., v° cit., 4519 urm., 4525 u r m . ; Colin, Bevue pra­
tique, tom. 54, p . 286 u r m . ; Bressolles, op. cit., 269, p . 374
u r m . Cpr. Répert. Sirey, v° Don manuel, 464 u r m .
2
( ) Colin, op. cit, p . 2 8 8 ; Bressolles, op. cit., 270, p . 3 7 6 ; Pand.
fr., v" cit 4526. Vezi suprà, p . 2 8 1 .
3
( ) Vezi suprà, p. 2 8 1 , nota 2.
4
( ) Colin,» op. cit., p. 2 8 9 ; Bressolles, loco cit; C. Dijon, D. P-
77. 2. 1 2 9 ; Pand. chron. (anii 1870 — 1877), t o m . V, p a r t e a
I I , p . 237, etc.
 DONAŢIUNILE MANUALE. 293

controversată, toată lumea recunoaşte că regula indivizibili-

tăţei, prevăzută de art. 1206, nu mai este aplicabilă atunci
când mărturisirea pretinsului donatar nu constitue singură
o dovadă a dreptului său şi când el, independent de măr­
turisire, invoacă alte fapte pentru a stabili darul manual;
căci altfel el n'ar aveà în totdeauna decât să facă o măr­
turisire mincinoasă pentru a stânjini dreptul reclamantului (').
Pârîtul nu va putea deci opune reclamantului indivi­
zibilitatea mărturisirei sale, atunci când acest din urmă ar
dovedi prin martori sau prezumpţii că lucrurile pretinse
dăruite au fost sustrase de către posesorul lor actual, pen­
trucă, în specie, dovada nu se întemeiază numai pe măr­
2
turisire ( ).
Principiul indivizibilităţei mărturisirei mai sufere o Cazul când
restricţie, necontestată atât de doctrină cât şi de jurispru- dTnot^indioii
denţă, în cazul când însăş mărturisirea denotă indicii de de doi sau
f r a u d a
doi sau de fraudă; când, de exemplu, una din părţile ei -
3
este recunoscută de falşă sau prea puţin verosimilă ( ).
In asemenea caz, mărturisirea pretinsului donatar nu
este indivizibilă, şi el nu poate invoca art. 1206 pentru a

(') L a u r e n t , X I I , 289 şi X X , 2 0 5 ; P a n d . fr., v° cit, 4497 u r m . ;

L a r o m b i è r e , Oblig., tom. V I I , art. 1356, No. 2 1 ; Marcadé, V ,
art. 1356, No. I I ; Colin, op. cit, p. 2 8 4 ; T r i b . P a r i s , Pand.
Period. 88. 2. 5 3 , etc.
2
( ) Această m a r g i n a firească a indivizibilităţei mărturisirei a L ,j; :Î n 1 8 8

dobândit o însemnătate şi mai mare în u r m a promulgărei asupra titluri-

legei dela 21 I a n u a r 1883, asupra titlurilor la p u r t ă t o r pier- 1°J Per­ l a

t a t o r , i e r
dute, furate, distruse, etc. (v. L. franceză din 15 Iunie 1872), l ;

„ .' '. A . .. , A i „ ' duts, furate,

caci cea mai m a r e p a r t e din darurile manuale având astăzi distruse etc.
de obiect titluri la purtător, mărturisirea posesorului va fi a
rareori singura dovadă ce se va produce pentru posesiunea
sa, fiindcă prin opoziţiile ce se pot face in privinţa titlurilor
sustrase (art. 2 u r m . din citata lege dela 1883), pretinsul
d o n a t a r va fi pus în alternativa sau de a se arăta, sau de
a nu t r a g e nici un folos din titlurile ce deţine, fiindcă nu
va putea să încaseze cupoanele. Cpr. P a n d . fr., v° cit., 4 5 0 5 ;
Répert. Sirey, v° Don manuel, 4 7 3 ; Colin, Bevue pratique, tom.
54, a n u l 18*83, p. 284, nota 3.
3
( ) L i p s a de verosimilitate trebue însă să fie a t â t de m a r e , încât
să poată fi asimilată cu o adevărată imposibilitate. O simplă
neverosimilitate, rezultând din partea judecătorilor, n'ar fi
deci suficientă. Cas. fr. D. P . 58. 1. 153.
 294 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . D E G H I Z A T E .

împedica pe reclamant de a stabili sustragerea efectelor

pretinse dăruite
Reformarea Aceasta este teoria darurilor manuale, asupra cărora
tufuf'în'pri-" P sar u t e a
* i Şi ' scl
i e s a u s c r
chiar volume. Precum am s

vinţa darului văzut, această materie este bogată în discuţii şi în contro-

v e r s e
CrufcTiegei - Mài mult încă, darurile manuale dau loc la abuzuri,
la fraude şi la combinaţii necinstite, care foarte a rareori
pot fi înlăturate, din cauză că legea le-a lăsat la voia
întâmplărei. De aceea, am şi văzut că unii autori contestă
chiar existenţa lor în dreptul actual. Este deci timpul ca
legiuitorul să intervie şi, cu o oară mai înainte, să regle­
menteze darurile manuale, fie desfiinţându-le în totul (ceeace
n'ar fi de dorit), fie supunându-le la oarecare condiţii de
formă. In orice caz, o reformă se impune, căci legea ac­
2
tuală este defectuoasă f ).

Despre donaţiunile deghizate sau ascunse sub forma

şi aparenţa unui contract cu titlu oneros.

Donaţiuni in- Sunt donaţiuni indirecte, făcute prin contracte cu titlu

directe. căror validitate este în afară de orice îndoială.
o n e r o S ţ a

Astfel, dacă presupunem că ţi-am vândut cu 100000 de lei

moşia mea, care valorează 200000 lei, ţi-am făcut o libe-
ralitate de 100000 lei, si această liberalitate indirectă este
validă, deşi n'am întrebuinţat în specie nicio formă solemnă
3
şi deşi contractul valorează numai ca vânzare ( ).
Contractul v a - Cum că contractul valorează, în specie, ca vânzare,
e a r e u n c a r
Vânzare .* ^cşi ^
3
a c t e r mixt, nu mai încape nicio îndoială,
pentrucă părţile au avut în vedere mai mult o vânzare
1
ţ ) L a u r e n t , X I I , 288 şi X X , 2 0 6 ; Demolombe, X X , 8 1 ; M a r ­
cadé, V, art. 1356, No. I I ; P a n d fr., v° cit, 4506 u r m . ;
Répert. Sirey, v° cit., 475 u r m . ; Colin, Eevue pratique,
tom. 54, a n u l 1883, p . 284 u r m . ; Cas. fr. D . P . 58. 1. 1 5 3 , etc.
2
( ) Vezi în privinţa reformelor ce a r t r e b u i introduse în această
privinţă, Bressolles, op. cit., 304 urm., p . 437 u r m .
3
( ) Cpr. B a u d r y - L a c a n t i n e r i e , Precis de droit civil, I I I , 9 4 1 ,
p. 613 (ed. a 9-a) şi toţi autorii. Mai m u l t încă, o vânzare
n u l ă pentru lipsă de p r e ţ poate să producă efecte ca dona­
ţiune deghizată. Guillouard, Vente, I, 95 bis; Répert. Sirey,
v° Don. entre-vifs, 3 7 0 5 urm. Cpr. Cas. fr. Sirey, 86. 1. 359.
 DONAŢIUNILE DEGHIZATE 295

decât o donaţiune, şi vilitatea preţului nu împedică con­

tractul de a fi serios. Donaţiunea cuprinsă în această vânzare
este şi ea validă, fiindcă, pe de o parte, formele de observat
pentru validitatea unui contract se determină prin obiectul
principal ce părţile au avut în vedere, iar pe de altă parte,
fiind vorba în specie de o vânzare, această vânzare trebue
să fie validă în întregimea ei, cu toate clauzele şi condiţiile
f
care sunt elementele constitutive ale contractului ( ).
Mai mult încă, nu se distinge în această ipoteză cazul Cazul unei do-
când donaţiunea indirectă ar fi fost făcută pe faţă de acel ectes^mu"até. r

în care ea ar fi fost făcută în mod simulat. Astfel, dacă

într'o vânzare, săvârşită între persoane capabile, în care un
imobil a fost vândut cu 1 0 0 0 0 0 lei, vânzătond declară că
a primit întregul preţ, pe când, în realitate, el n'a primit
decât 5 0 0 0 0 de lei, există simulaţie şi o liberalitate indirectă
pentru 5 0 0 0 0 de lei ; însă, cu toate acestea, liberalitatea este
validă, pentrucă contractul nu este o donaţiune, ci o vân­
zare, care este validă, cu toate clauzele ei accesorii
Dar nu de aceste liberalităţi este vorba aci, ci de ade- Donaţiunile
d e h i z a t e
varatele donaţiuni deghizate sau ascunse sub forma unui s -
contract cu titlu oneros. Iată, de exemplu, o persoană care,
printr'un act sub semnătură privată, declară că a vândut
altuia un imobil cu 1 0 0 0 0 0 lei; cumpărătorul declară şi
el că a cumpărat imobilul, plătind preţul; în realitate însă
totul este simulat : nu există, în specie, nici cumpărător, nici
vânzător, nici preţ, ci o donaţiune ascunsă sub forma unui
3
contract cu titlu oneros ( ), la care părţile au recurs, fie

(') Cpr. Pothier, Vente, I I I , ' 2 1 , p. 10; T h i r y , I I , 358, p. 3 4 7 ;

L a u r e n t , X I I , 302; Demolombe, X X , 9 7 ; Surville, Elements
d'un cours de droit civil, I I I , 70, p. 3 8 ; T r o p l o n g , Venie, I, 148;
A r n t z , I I , 1 8 8 3 ; P a n d . fr., v° cit., 4546 u r m . Aeeeaş soluţie
era admisă şi la R o m a n i : „Si quis, donationis causa, minoris
vendat, venditio valet. . . ; quoties viliore pretio res dona­
tionis causa distrahitur, dubium non esse venditionem valere".
(L. 38, Dig., De contrahenda empiione, 18, 1).
2
( ) L a u r e n t , X I I , 3 0 3 ; Arntz, I I , 1 8 8 3 ; Demolombe, X X , 9 8 ;
D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 3 bis V ; P a n d fr.,
v° cit., 4 5 4 9 ; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 3697 u r m . ;
Bufnoir, Propriété et contrat, p . 506, etc.
3
( ) D o n a ţ n m e a poate fi ascunsă nu n u m a i sub forma unei vân­
zări (cpr. Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 3693 urm.), dar
 296 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . D E G H I Z A T E .

pentru a frauda legea timbrului ('), tie pentru alte motive,

pe care ele singure le cunosc. Chestiunea este de a se şti
dacă» asemenea liberalitate este sau nu validă? Această che­
stiune nu poate să se prezinte decât în ipoteza când părţile
sunt capabile de a dispune şi de a primi cu titlu gratuit,
căci dacă ele sunt incapabile, avem două texte pozitive,
art. 812 şi 940, care pe de o parte opresc, iar pe de alta
2
anulează asemenea liberalităţi ( ).
s i a r e a juris- Jurisprudenţa franceză este aproape unanimă pentru
p r ^ c i o l v a t i u " " recunoaşte validitatea donaţiunilor deghizate sau ascunse
a

niior d e g n i - sub forma unui contract cu titlu oneros, dacă contractul

z a t e
' care serveşte a ascunde liberalitatea a fost redactat după
prescripţiile legei ; dacă el a fost făcut între persoane capa-

înca sub forma u n u i contract de locaţiune (Répert. Sirey,

v° cit, 3798 u r m . ) ; sub forma u n u i î m p r u m u t , con venind u-se
că suma î m p r u m u t a t ă să nu fie restituită (Répert. Sirey, v° cit.,
3803 u r m . ) ; sub forma u n u i contract de societate (Répert.
Sirey, v° cit., 3826 u r m . ) ; sub forma unei chitanţe simulate
(Répert. Sirey, v° cit., 3814 u r m . ) ; sub forma girărei tinei
cambii (Répert. Sirey, v° cit., 3 8 2 5 ) ; sub forma unei fidejn-
siuni (Répert. Sirey, v° cit, 3847); sub forma unei ipoteci
(cpr. Cas. r o m . Bult. 1891, pag. 756 şi Dreptul din 1892,
No. 5); sub forma unei tranzacţii (Répert. Sirey, v° cit., 3849
u r m . ) ; sub forma u n u i m a n d a t sau a recunoaşterei unui depozit
(Répert. Sirey, v° cit, 3853 u r m . ) ; sub forma renunţărei la
o succesiune sau la un uzufruct (Répert. Sirey, v° cit, 3864,
3865), etc. Se poate, de asemenea, face o donaţiune deghizată
p r i n t r ' o convenţie matrimonială, recunoscându-se, de exemplu,
că viitoarea soţie a adus cutare sumă ca dotă, pe când, în
realitate, ea n'a adus nimic. Répert. Sirey, v° cit, 3837 urm.;
Planiol, I I I , 2554, in fine, etc.
L . timbrului. (') Vânzările imobiliare sunt în adevăr supuse, d u p ă legea tim­
b r u l u i , la taxa invariabilă de 3°/o, pe când donaţiunile sunt
din contra, supuse la t a x a de 2, 3, 4, 6 şi 12%>. P r i n u r m a r e ,
părţile au interes a ascunde o donaţiune sub a p a r e n ţ a unei
vânzări, p e n t r u a plăti o taxă de înregistrare mai mică. Do­
naţiunea făcută între străini se taxează cu 12°/ , dota în bani, 0

ce soţul constitue soţiei mai înainte de săvârşirea căsătoriei,

cu 6 % ; iar donaţiunea făcută între soţi, în t i m p u l căsătoriei,
cu 3 % . Cas. rom. R e v i s t a - J u r i s p r u d e n ţ a din 1910, No. 24,
p. 383 şi Bult. 1910, p . 8 8 5 .
2
( ) Cpr. Beltjens, op. cit, art. 9 4 1 , No. 5 7 ; Répert. Sirey, v°
Don. entre-vifs, 3658, 3670, 3934 u r m . ; Cas. fr. Sirey, 1 9 1 1 .
1. 489, 4 9 0 ; C. P a r i s , Sirey, 1906. 2. 276, etc.
 DONAŢIUNILE DEGHIZATE.

bile, fără fraudă şi fără prejudiciul terţiilor; dacă libera­

litatea are de obiect numai partea disponibilă (') şi, în fine,
2
daca ea a fost acceptată de donatar ( ).
Jurisprudeuţa română a intrat şi ea pe această cale.
Singură Curtea din Iaşi, printr'o decizie foarte strâns mo­
tivată, a protestat altă dată contra acestei teorii, care per­
mite de a se călca legea şi de a se înlătura prescripţiile

(') Dintre numeroasele decizii, care admit acest mod de a vedea,

vom cita n u m a i pe cele mai recente. Vezi T r i b . Paris, Dreptul
din 1883, No. 5 1 , p . 4 1 9 ; Cas. fr. D. P . 89. 1. 3 6 9 ; Pand.
Period. 89. 1. 4 1 4 ; Sirev, 89. 1. 4 7 1 ; D. P . 9 3 . 1. 3 5 9 : Sirey,
9 3 . 1. 4 1 3 ; Sirey, 96. î . 6 9 ; D . P . 96. 1. 1 5 3 ; Pand. Period.
96. 1. 4 4 7 ; Dreptul din 1896, N o . 7 9 ; Sirey, 9 7 . 1. 8 0 9 ;
Sirey, 99. 1. 4 8 8 ; D . P . 1910. 1. 4 6 2 ; Sirey, 1 9 1 1 . 1. 4 8 9 :
D. P . 1912. 1. 2 6 6 ; C. Lvon, D . P . 1910. 2. 10Ó şi Dreptul 1910
No. 60 (cu nota d-lui S. Radulescu); C. Donai, D. P . 99. 2.
7 3 ; C. Paris, Sirey, 1 9 0 6 . 2. 276, etc. Vezi şi alte decizii mai
vechi citate în Répert. Sirey, vo Don. entre-vifs, 3670 u r m .
şi în Sirey et Gilbert, Code civil annoté, I I , art. 894, N o . 4 5
u r m . Aceeaş soluţie este admisă de j u r i s p r u d e n ţ a bplgiană
(vezi deciziile citate de Beltjens, Encyclopedic du droit civil
belge, a r t . 9 3 1 , N o . 5 4 ter) şi de cea italiană (Cas. Napoli,
Il Foro italiano, 1903, 1. p a g . 472 şi alte decizii citate de
Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I V , p . 4 6 5 , nota
1). T o t în acest sens se p r o n u n ţ ă şi o p a r t e din doctrină.
Planiol, I I I , 2 5 5 3 ; A u b r y et R a u , I, § 35, p. 175, 176 (ed.
a 5-a) şi V I I , § 659, p. 84, text şi nota 2 4 (ed. a 4 - a ) ; Vigié,
I I , 6 7 0 ; Saintespès-Lescot, Don. et testaments, I, 13 şi 2 9 2 ;
Marcadé, I I I , 3 3 3 ; T r o p l o n g , I I , 730, 1082 şi 1 1 0 5 ; Coin-
Delisle, op. cit, a r t . 8 9 3 , N o . 1 3 ; Grenier, Don. et testaments,
I I , 180, p a g . 109 u r m . (ed. Bayle-Mouillard); Solon, Théorie
sur la nullità des conventions et des actes en tout genre, I,
245, p . 145 u r m . (ed. din 1835); M. A. Dumitrescu, Codul
de comerciu comentat, V I , p . 428, nota 1, etc.
Judecătorii fondului apreciază în mod suveran dacă un
pretins contract cu titlu oneros constitue, în realitate, o libe­
ralitate (cpr. Cas. r o m . , S-a 1, 17 Septembrie 1910, Revista
Jurisprudenţa din 1910, N o . 3 3 , p . 515, decizie nereprodusă
în Bult. Curţei), însă Curtea de casaţie determină dacă formele
contractului cu titlu oneros au fost î n t r e b u i n ţ a t e şi care este
caracterul a p a r e n t al contractului. Cas. fr. Sirey, 96. 1. 6 9 ;
D. P . 96. 1. 1 5 3 ; Pand. Period. 96. 1. 447 şi Dreptul din
1896, No. 79, p. 674. Vezi şi P a n d . fr.. Supplement, v° Don.
et testaments, 649 u r m .
2
( ) C. P a r i s , D. P . 1912. 1. 266 (sub Cas). Vezi infra, p . 3 0 3 .
 298 c. CIV. - C A E T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I . — D O N . DEGHIZATE.

ei printr'o minciună, însă această decizie, foarte juridică şi

foarte bine motivată, a fost casată
Argumentele Sistemul validităţei donatiunilor ascunse sub forma
S
temeiază TaTi- iunu
contract cu titlu oneros, se întemeiază pe următoarele
2
diţatea dona- argumente : 1° pe dreptul roman ( ) şi pe tradiţia vechiului
^ghiiate? " drept francez, după care numai donaţiunile exprese erau
6

3
supuse formelor solemne, nu însă şi cele tacite ( ) ; 2° pe
adagiul că se poate face pe cale indirectă tot ce se poate
face rectâ via (*) ; 3° pe consideraţia că această soluţie curmă
din rădăcină procesele şi o mulţime de dificultăţi, care nici­
odată n'ar fi întemeiate pe un interes legitim, din cauză că
simulaţia n'ar lezà dreptul nimănui, fiindcă, în specie ea
este presupusă a fi lipsită de fraudă; 4° pe unele texte din

1
ţ ) Vezi Bult. Cas. S-a I-a, a n u l 1880, p a g . 342 şi Dreptul din
1881, N o . 4 ; Idem, B u l t . S-a I-a, 1 8 8 3 , p a g . 175 şi Dreptul
din 1883, N o . 3 4 ; Bult. 1892, p a g . 9 8 1 ; Dreptul din 1892,
N o . 46 şi 7 9 ; Bult. 1903, p . 1 9 8 ; Bult. 1 9 1 1 , p a g . 1657 şi
Săptămâna juridică din 1912, N o . 8, p . 1 2 6 ; C. Bucureşti
şi Focşani, Dreptul din 1881, N o . 4 2 ; Dreptul din 1882, N o 5 9 ;
Dreptul din 1890, N o . 4 5 ; Dreptul din 1903, No. 4 5 ; C. Cra­
iova şi Iaşi, Dreptul din 1896, N o . 81 şi din 1908, N o . 5 6 ;
Cr. judiciar din 1 9 0 1 , N o . 77 (cu observ, noastră); Dreptul
din 1902, N o . 39 şi Pagini juridice din 1 9 1 1 , N o . 7 5 ; T r i b .
B r ă i l a , Dreptul din 1897, N o . 5 3 ; T r i b . Dolj, Cr. judiciar
din 1908, N o . 14 şi Pagini juridice din 1912, N o . 9 5 ; T r i b .
Vaslui, Dreptul din 1909, N o . 7 3 ; T r i b . P u t n a şi Olt, Cr.
judiciar din 1 9 1 1 , N o . 77 (eu observ, noastră) şi Pagini ju­
ridice din 1 9 1 1 , N o . 7 7 ; Judecat, ocol. S u r a i a ( P u t n a ) , Pa­
gini juridice din 1912, No. 90, etc. — Contra: C. Iaşi, Dreptul
din 1881, N o . 4 (decizie casată): T r i b . G o r j , Dreptul din 1891,
N o . 6 7 . Această din itrmă sentinţă reproduce în totul a r g u ­
mentarea dată de noi î n t r ' u n articol publicat în Dreptul din
1891, N o . 5 7 . Vezi şi autorităţile citate infra, p . 3 0 1 , nota 3.
2
( ) L . L . 36 şi 3 8 , Dig., De contrahenda emptione, 18. 1; L . 46,
Dig., Locati conducti, 19, 2 ; L . 6, Dig., Pro donato, 4 1 , 6 ;
L . L . 3 şi 9, Cod, De contrahenda emptione et venditione,
4, 38, etc.
8
( ) C p r . F u r g o l e a s u p r a a r t . 1 al ordonanţei din 1 7 3 1 . Cu toate
acestea, chestiunea era discutată în vechml drept francez. Vezi
R é p e r t . Sirey, v° Don. entre-vifs, 3653. Această chestiune era
controversată şi în dreptul intermediar. Cpr. Demolombe, X X ,
100; Répert. Sirey, v° cit., 36, 57 şi numeroasele a u t o r i t ă ţ i
citate acolo.
4
( ) C p r . Cas. fr. D . P . 78. 1. 1 2 3 ; Planiol, I I I , 2553, in fine.
 DONAŢIUNILE DEGHIZATE. 299

codul actual, şi anume: pe art. 812, 845, 940 şi 1642,

care par a admite în mod implicit validitatea donaţiunilor
indirecte (').
Aceste argumente, oricât de grave ar ti, nu ni se par Combaterea
însă decisive în cauză. In adevăr, mai întăiu, deşi la Eo- f ™ a f sus. a
d
r u 1

mani, vânzarea făcută donationis causa nu era considerată

2
ca o vânzare, ci ca o donaţiune ( ), totuşi dreptul roman nu
poate fi invocat astăzi cu succes, căci după legislaţia lui
Justinian, donaţiunea fiind perfectă prin simplul consimţi-
3
mânt al părţilor, fără nicio altă formalitate ( ), soluţie ad­
misă şi astăzi în unele legiuiri străine (*), nimic nu se opunea
sub o atare legislaţie ca actul nul ca vânzare să valoreze
ca donaţiune; pe când aceeaşi soluţie nu mai este admisi­
bilă astăzi, fiindcă, în dreptul modern, vânzarea este un con­
tract consensual (art. 1295), iar donaţiunea un contract
solemn (art. 813, 814, 1168). Cât pentru vechia tradiţie
franceză, chiar în Franţa ea era îndoelnică din momentul
de când donaţiunea a devenit un act solemn, faţă cu părerea
lui Pothier, pe care autorii codului l-au urmat, şi care zicea
că donaţiunea deghizată trebue să fie supusă tuturor for­
5
melor donaţiunilor în genere ( ).
Al doilea argument invocat de jurisprudenţa pentru
admiterea validităţei donaţiunilor deghizate, este iarăş neîn­
temeiat, căci ceeace se poate face în specie rectâ via, nu
este numai de a dà, ci de a dà cu îndeplinirea formelor
legale, şi a dà fără aceste solemnităţi nu însemnează a face
6
indirect un lucru permis, ci a face tocmai contrariul ( ).
Cât pentru consideraţiile morale ce se invoacă în al
treilea argument, admiţându-le chiar întemeiate, ele ar con­
stitui o critică a legei şi o încurajare a o viola.
Ce să mai zicem de argumentul ce se trage din diferitele

(") Cpr. Cas. fr., D . P . 54. I. 390.

2
() Vezi textele citate, suprà, p. 298, nota 2.
3
() Cpr. Instit. De donationibus, II, 7, § 2. Vezi suprà, p . 215.
4
() Vezi suprà, p. 210, nota 2.
5
() Vezi Pothier, Vente, I I I , 19, p. 10 (ed. Bugnet). Cpr. L a u r e n t ,
X I I , 3 0 5 ; Arntz, II, 1882; Demolombe, X X , 101, etc.
6
( ) Cpr. A r n t z , loco cit.; Demolombe, X X , 100, p. 1 0 1 : P a n d .
fr. v° cit., 4 5 6 0 ; Lafontaine, Revue critique de legislation,
et de jurisprudence, tom. X , anul 1857, p. 6 3 , etc.
300 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I . — D O N . D E G H I Z A T E .

texte ale O. civil, şi mai cu seamă din art. 812? Se pretinde,

între altele, că acest text declarând nule donaţiunile deghi­
zate făcute unui incapabil, cele făcute unei persoane ca­
pabile trebue să fie validate, prin argument a contrario
sensu. Se ştie însă că acest argument nu are nicio valoare,
de câteori el conduce, ca în specie, la rezultate contrare prin­
4
cipiilor generale ale dreptului ( ). Apoi, chiar dacă s'ar ad­
mite că, în art. 812, 845 şi 940 O. civ., legea a avut în
vedere donaţiunile deghizate, ea a putut foarte bine să se
fi gândit la acele scutite de orice formalitate, sau care pot
ii făcute în mod accesoriu şi incidental în contractele cu
2
titlu oneros, valide ca atare ( ), sau la cele care, deşi cu­
prind o simulaţie, totuşi întrunesc formele cerute pentru do­
naţiuni, în genere, aşa precum ar fi, de exemplu: o vân­
zare consimţită prin act autentic, acceptată de cumpă­
rător, etc.
Art. 1642. Ne mai rămâne acum de răspuns la un argument, pe
care Curtea din Iaşi îl trage în treacăt, fără a insista asupra
3
lui, din art. 1642 O. civil ( ). Acest text, prevăzând cazul
în care vânzătorul unui imobil însărcinează pe cumpărător
de a plăti în numele vânzătorului o rentă viageră, unei terţii
persoane, această stipulaţie, făcută în folosul terţiului, este
scutită de formele solemne ale donaţiunei, deşi renta este
pentru terţiu o liberalitate, fiindcă ea este un accesoriu al
unei convenţii oneroase, în specie, a vânzărei. Renta ce se
plăteşte terţiului face parte din preţul vânzărei; de aceea
legea o scuteşte de formele donaţiunei (.*). In orice caz, acest

0) C p r . L a u r e n t , I, 2 7 9 ; Arntz, I I , 1882; T h i r y , I I , 358, p . 3 4 5 ;

Bufnoir, Proprietà et contrat, p a g . 508. Vezi t o m . I al Coment,
noastre, p. 73 (ed. a 2-a). Vezi şi Ricard, Tr. des don. entre-
vifs et testamentaires, I, No. 90, in fine, p . 2 3 (ed din 1707),
care se e x p r i m ă în termenii u r m ă t o r i : „Ces sortes d''argu­
ments (à sens contraire) sont estimés fort perilleux, et ne sont
pas recus en droit, qui nadmet pour lois que ce qui a été
u
expressément redige par ecrit .
2
( ) Vezi suprà, p. 294, 2 9 5 .
3
( ) Vezi Cr. judiciar din 1 9 0 1 , N o . 77 (cu observ, noastră).
4
( ) C p r . T h i r y , I I , 5 9 8 ; Planiol, I I , 2 1 3 8 , nota 2 . Vezi t o m . V
al Coment, noastre, p . 102, nota 1, precum şi observ, ce am
publicat în Cr. judiciar din 1 9 0 1 , N o . 77, p . 6 5 0 , text şi
nota 13.
 D0NAŢ1UNILE DEGHIZATE.

text fiind o excepţie şi o derogare dela dreptul comun (*),

nu poate fi aplicat prin analogie la alte cazuri.
Aşa dar, toate argumentele, ce se invoacă pentru a se
admite validitatea donaţiunilor deghizate, se pot uşor spulbera,
iar logica şi bunul simţ dovedesc că legiuitorul n'a putut
înţelege şi n a înţeles un singur moment a admite validitatea
acestor liberalităţi. La ce ar mai servi, în adevăr, formele
riguroase prescrise de lege, atât pentru a asigura irevocabi-
litatea darurilor, cât şi pentru a garanta libertatea şi sin­
2
ceritatea consimţimântului ( ), dacă părţile s'ar puteà sustrage
dela îndeplinirea lor, ascunzând liberalitatea sub forma unei
vânzări sau unui alt contract cu titlu oneros? Asemenea
lege n'ar fi logică, nici morală. Frauda ar fi patronată de
însuş legiuitorul; nicio garanţie n'ar mai exista în contra
ei şi toate măsurile luate, spre a o înlătura, ar fi inutile.
Părţile, oricât de capabile ar fi şi oricare ar fi interesul lor,
nu pot deci să ascundă o liberalitate sub forma unui con­
tract cu titlu oneros. Acestea sunt adevăratele principii, şi
ele au fost consacrate printr'o decizie remarcabilă a Curţei
3
din Iaşi şi o sentinţă a tribunalului Corj ( ).

(<) Cpr. L a u r e n t , X X V I I , 2 6 6 ; T. H u e , V I I , 50, etc.

2
( ) Vezi suprà, p. 214.
3
( ) Vezi Dreptul din 1881, No. 4 şi din 1891, No. 6 7 ; B a u d r y -
Lacantinerie, Precis de droit civil, I I I , 9 4 1 , p a g . 614 (ed. a
9-a); Baudry et Colin, Don. et testaments, I, 1237 u r m . ; Arntz,
I I , 1882; T h i r y , I I , 3 5 8 ; L a u r e n t , X I I , 304 u r m . ; Demo­
lombe, X X , 1 0 1 ; Duranton, V I I , 325 şi V I I I , 4 0 1 ; T. Hue,
V I , 1 9 1 ; Mourlon, II, 6 8 1 ; Demante, I V , 3 bis V I ; Massé-
Vergé, I I I , § 428, p. 72, nota 14; Bnfnoir, Propriété et con­
trat, pag. 506 u r m . ; Surville, Elements d'un cours de droit
civil, I I I , 72, p. 3 9 ; Vernet, Bevue pratique de droit fran­
cai», tom. 15, anul 1863, p . 193 u r m . ; Noirot, Dons manuels
et donations déguisées, p. 155 u r m . ; Chesnelong, Des donations
déguisées, p. 100 u r m . ; Riviere, Variations de la jurispru­
dence de la cour de cassation, 2 8 0 ; P a n d . fr., v° cit., 4556
u r m . ; Michaux, Donations, 531 urm., p . 108 u r m . ; Nacu, I I ,
7 1 , p. 2 6 6 ; Petrescu, Donaţiunile, I, p . 524 u r m . ; Tabacovici,
Prime elemente de drept civil, I I , 326, pag. 219 (Bucureşti,
1912); Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I V , 228,
p. 464 urm. (ed. din 1907), care citează în acest sens o de­
cizie a Curţei de apel din Florenţa, cu data din 30 A p r i l i e
1875, în care motivele invocate de j u r i s p r u d e n ţ a franceză sunt
foarte bine combătute. Vezi, a s u p r a acestei controverse, Répert.
COD. C I V . — C A R T I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — DON. D E G H I Z A T E .

In zadar însă o parte însemnată din doctrină şi câteva

Curţi se încearcă, din timp în timp, a protesta; deciziile lor
sunt casate fără cruţare, iar o teorie stranie şi contrară legei
triumfă, aşa că jurisconsultul se găseşte dezarmat, şi unii
din ei renunţă chiar şi dezesperă de a răsturna o doctrină
aproape constantă, şi unanimă. „Validitatea donaţiunilor de­
ghizate, zice Baudry-Lacantinerie, este consacrată printr'o
jurisprudenţa atât de constantă, încât .este poate temerar de
1
a protesta contra ei" ţ ). Este însă de regretat ca jurispru­
denţa să fi ajuns, atât la noi cât şi în Franţa, a se substitui
legei, căci aceasta nu este misiunea ei. Tribunalele şi mai
ales Curtea de casaţie trebue să tindă, în adevăr, a stabili
o uniformitate de jurisprudenţa ; scopul acestei jurisprudenţe
nu este însă de a îndrepta legea, ci de a o menţine şi de a
face fie de toţi respectată.
Dar dacă jurisprudenţa şi o parte din doctrină admit
validitatea donaţiunilor deghizate sau ascunse sub forma unui

Sirey, v° Don. entre-vifs, 3658 urni.; Dalloz, Nouveau code civil

annoté, II, art. 9 3 1 , No. 170 u r m . ; Beltjens, op. cit., ari. 931,
No. 54 ter urm., etc. M a i vezi a s u p r a donaţiunilor deghizate
tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, pag. 5 5 7 , ad notam,
in medio şi pag. 868, nota 4 (ed. a 2-a); tom. V, pag. 270,
nota 2 ; tom. X , p. 1 0 1 , nota 1, etc.
1
i ) B a u d r y - L a c a n t i n e r i e , Precis de droit civil, I I I , 941 (ed. a 9-a).
Vezi şi Demolombe ( X X , 99), care zice că a sosit prea târziu
pentru a se încercă de a sgudui o j u r i s p r u d e n ţ a atât de sta­
tornică. Cu toate acestea, un alt autor, Duvergier, îşi e x p r i m a
la 1843, convingerea că această j u r i s p r u d e n ţ a va fi în cu­
rând părăsită (Recueil des lois, p. 265). De atunci au trecut 70
de ani şi m u l ţ i vor trece încă fără ca să se facă un reveri-
ment în j u r i s p r u d e n ţ a . Nimeni nu susţine că statornicia în
j u r i s p r u d e n ţ a nu este un bine; însă, cu toate acestea, uneori
o schimbare se impune, căci judecătorii sunt şi ei oameni şi
pot să greşească. J u r i s p r u d e n ţ a şi doctrina nu trebue să fie
două surori rivale, geloase una de alta, aşa cum a u fost în
p r i m a j u m ă t a t e a secolului al X I X - l e a (vezi Esmein, Revue
trimestrielle de droit civil, anul I, 1902, pag. 9, No. I I ) , ci
t r e b u e să m e a r g ă m â n ă în mână, spre a-şi îndeplini g r e a u a
lor misiune de a interpreta legea, atunci când ea este întu­
necoasă. Or, am văzut că, în cazul care ne preocupă, m a r e a
majoritate a doctrinei protestează contra validităţei donaţiunilor
deghizate, protestare pe care j u r i s p r u d e n ţ a n'o b a g ă în seamă.
Aceasta este o greşeală imensă, care are consecinţi regretabile.
 DONAŢIUNILE DEGHIZATE. — CONDIŢIILE DE FORMĂ. 303

contract cu titlu oneros, se cer însă anume condiţii, pe care

avem să le semnalăm în puţine cuvinte.

1° Condiţiile de formă.

Aceste donaţiuni nu sunt supuse formelor solemne ce- L i p s a de act

a u t e n t i c
rute de art. 8 1 3 urm. C. civ. ; de unde rezultă că nu se -
cere pentru existenţa lor niciun act autentic şi nicio ac­
ceptare expresă (').
Acceptarea poate deci fi tacită, însă nu va puteà sa Acceptarea

• I ^ I A I . i_ v î poate fi tacită.

aiba loc in urma morţei daruitorului, pentrucă concursul

2
de voinţe n'ar mai fi atunci cu putinţă ( ).
Actul estimativ, prescris de art. 8 2 7 , pentru validitatea N e a p i i c . în
e i
donaţiunilor mobiliare, nu este, de asemenea, necesar, de câte- ^ ^
ori este vorba de o donaţiune ascunsă sub forma unui con­
tract cu titlu oneros
Donaţiunile deghizate, care ar aveà de obiect bunuri Art. isoi o.
ce pot fi ipotecate, sunt însă supuse transcrierei, dacă nu -Ş } C 1 T l 7 2

î I urm. Jrr. civ.

în baza art. 8 1 8 , cel puţin în baza art. 1 8 0 1 C. civ. şi
7 2 1 urm. Pr. civ., căci aceste texte supun transcrierei toate
actele de înstrăinare ale proprietăţei imobiliare
(') L a u r e n t , X I I , 307 şi 3 1 3 ; Demolombe, X X , 102; Répert. sau ale
4
drepturilor
Dalloz, susceptibile
Supplement, v°deDisp.
ipotecă ( ). Oeeace
entre-vifs, 4 6 0 ; P ase
n d . va tran-
fr., v° cit.,
45 S 7 u r m . ; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 3878 urm.,
3889 u r m . ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , No. 64, 65 şi art. 932,
No. 17 bis; B a u d r y et Colin, I, 1 2 4 1 ; T. Hue, V I , 194, in fine;
C. Iaşi, Cr. judiciar din 1901, No. 77 şi Dreptul din 1902,
No. 3 9 ; Cas. fr. Sirey, 1911. 1. 489. Cpr. C. Paris, Sirey,
1911. 1. 137 (sub Cas.).
2
( ) Vezi suprà, pag. 2 3 1 . Cpr. C. Iaşi, Cr. judiciar din 1901, chestie de
No. 77 şi Dreptul din 1902, No. 39. Judecătorii fondului fapt.
apreciază în mod suveran dacă din î m p r e j u r ă r i l e cauzei r e ­
zultă că donatarul a acceptat sau nu tacitamente donaţiunea.
Cas. fr. D. P . 1910. 1. 462; Sirey, 1911. 1. 489.
8
( ) Vezi suprà, p. 2 2 1 , text şi nota I.—Vezi însă C. Lyon, D .
P . 1910. 2. 100 şi Dreptul Am 1910, N . 60, p. 484 (cu nota
d-lui S. Rădulescn).
4
( ) Cpr. Demolombe, X X , 103, 249 bis, 2 5 9 ; B a u d r y et Colin,
I, 1241 ; Pand. fr., v° cit., 4592.—Vezi însă Coin-Delisle, op. cit.,
art. 939, N o . 17, p. 226, 227, după care donaţiunea deghizată a r
fi supusă transcrierei, bine înţeles în privinţa terţiilor, chiar
 304 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a 1. — D O N . D E G H I Z A T E .

scrie în specie va fi actul eu titlu oneros, care ascunde libera­

4
litatea ( ).
îndeplinirea Dar dacă donaţiunile deghizate nu sunt supuse formelor
C
rnte^pentrir solemne neapărate la existenţa donaţiunei, nu urmează de
existenţa ac- aci că ele sunt scutite de orice condiţie de formă, căci toţi
t e l o
eros!
o n autorii recunosc că trebuesc îndeplinite condiţiile cerute pentru
l t I u

existenţa actelor cu titlul oneros, sub care se ascunde libe­

ralitatea. Astfel, dacă liberalitatea se ascunde sub forma unei
vânzări, va trebui neapărat să existe un obiect, un preţ şi
2
consimţimântul părţilor ( ).
Cazul când Se decide însă, în genere, că nu este necesar ca părţile
actul de v â n - ^ i i j - l 1 j. j. •
zare sub sem- s a
observe, sub pedeapsa de nulitate, formele statornicite
natură pri- pentru actul scris care constată vânzarea, pentrucă dona-
Tntocmit îrf ţiunea deghizată nefiind un contract solemn, actul scris nu
dubiu exem este cerut ad solemnitatem, ci ad probationem. Deci, dacă
Artfii'79. actul de vânzare întocmit sub semnătură privată, care ar
Controversă, ascunde o donaţiune, n'a fost făcut în dublu exemplar, con­
form art. 1179, donaţiunea nu va fi nulă, ci actul fiind
numai neregulat, nu va puteà servi de probă a donaţiunei.
Nimic n'ar hnpedicà însă stabilirea acestei donaţiuni prin
alte mijloace, de exemplu: prin mărturisire sau jurământ,
şi chiar prin martori şi prezumpţii, după părerea acelora
care cred
3
că actul neregulat constitue un început de probă
scrisa ( )
în baza art. 818. Cpr. Flandin, Transcription, I, 180, p. 110
şi 688, p. 5 0 3 ; Verdier, Transcription, I, 155, p . 314 (ed.
a 2-a, 1881); Répert. Sirev, v° Don. entre-vifs, 4018, etc.
O P a n d . fr., v° cit., 4865. Vezi infra, p. 346.
2
( ) Vezi Pand. fr., v<> cit., 4593 u r m . ; Répert. Sirey, v« Don.
entre-vifs, 3866 u r m . , Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp.
entre-vifs, 462 u r m . ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , No. 59 bis;
Demolombe, X X , 104; T. H u e , V I , 192; L a u r e n t , X I I , 3 0 8 ;
B a u d r y et Colin, I, 1242. J u r i s p r u d e n ţ ă a făcut n e n u m ă r a t e
aplicări a acestui principiu. Cpr. Cas. fr. D . P . 96. 1. 1 5 3 ;
Sirey, 97. 1. 6 9 ; D . P . 97. 1. 5 8 4 ; D. P . 1910. 1. 4 6 2 ; Sirey,
1 9 1 1 . 1. 4 8 9 ; C . ' L y o n , D. P . 1910. 1. 100 şi Dreptul din 1910,
N o . 60, p. 484 (cu n o t a d-lui S. Rădulescu) ; T r i b . şi C. Caen,
Sirey, 1911, 2. 2 7 1 , etc.
8
( ) L a u r e n t , X I I , 3 0 8 ; T. H u e , V I , 192; Beltjens, op. cit,
art. 9 3 1 , N o . 59 bis; P a n d . beiges, v° Donation déguisée, 2 2 ;
P a n d . fr., v" cit, 4 6 0 7 ; Noirot, Dons manuels et donations
déguisées, p . 167. — Contra: Demolombe, X X , 104 şi X X I X ,
 DONAŢIUNILE DEGHIZATE. 305

S'a decis însă că, de câteori se face o donaţiune de- Aplic,

art 118
ghizată prin recunoaşterea unei datorii care, în realitate, nu - °-
există, actul prin care se recunoaşte datoria trebue să fie
scris în întregimea lui cu însăş mâna daruitorului sau, cel
puţin, să cuprindă menţiunea : bun şi aprobat, precum şi suma
pretinsei datorii scrisă în litere (art. 1180) (M.
Actul care n'ar îndeplini aceste formalităţi n'ar fi însă început de
nul, ci ar constitui numai un început de probă scrisă ( ). 2
probă.

2° Condiţiile relative Ia natura contractuală a donaţiunei deghizate.

Donaţiunea deghizată fiind un contract, nu poate să Condiţiile re-

l a t l T e l a n a
aibă loc decât sub următoarele condiţii: 1° părţile trebue , "
a
r, Î M I i nfi 1 • 1 •! contrac-
sa ne capabile de a contracta; 2 donaţiunea trebue sa a i b a t u a i ă a dona-
lunei
o cauză licită ; 3° în fine, trebue să existe acord de voinţe, ţ -
adecă intenţia de a dărui din partea donatorului şi acea de
a primi din partea donatarului.
Părţile, care ascund o liberalitate sub forma unui con- Capacitatea
a I l l o r on
tract cu titlu oneros, trebue, fără îndoială, să aibă capaci- P 1 <= -

T . . \. î - i i traetante.

tatea cerută pentru donaţiuni, adecă sa fie capabile de a

3
primi421
şi de
u r ma. Cpr.
dispune cu Sirey,
Répert. titlu gratuit
v° Don. (entre-vifs,
). O donaţiune
3885, 3886.de­
1
ghizată
Veziar aputeà deci fi anulată
s u p r a controversei pentru
la care insanitate
a r t . 1179 de înspirit
a dat loc f ).
această
privinţă, tom. V I I , p . 199, text şi nota 1; torn. I X , pag. 24,
nota 1 şi tom. I I I , partea, I I , p. 492, nota 4 (ed. a 2-a), etc.
Curtea de Casaţie admite, cu drept cuvânt, că neîndeplinirea
formalităţei d u b l u l u i exemplar, prevăzută de art. 1179, nu
a t r a g e nulitatea actului, aşa că acel care-1 invoacă poate do­
vedi existenţa lui şi prin alte mijloace. Cas. rom. B u l t . 1911,
p. 523 şi Cr. judiciar din 1911, N o . 43 (cu observ, noastră).
Cpr. P l a n i o l , I I , 1149.
(») Cas. fr. Sirey, 1902. 1. 2 3 1 .
2
() Vezi tom. V I I al Coment, noastre, text şi nota 7 dela p. 207,
208. Vezi şi tom. X , p. 128. Cpr. Planiol, I I , 1160.
3
() Cpr. C. Iaşi, Cr. judiciar din 1901, N o . 77 (cu observ,
noastră) şi Dreptul din 1902, N o . 3 9 ; L a u r e n t , X I I , 3 1 5 ;
Demolombe, X X , 1 1 1 ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , No. 5 5 ;
P a n d . fr. v° cit., 4666 u r m . ; Répert. Sirey, v° Don. entre-
vifs, 3952 urm., etc.
4
() L a u r e n t , X I I , 316. Cpr. Cas. fr. Pand. Period. 8 7 . 1. 148.
Vezi şi suprà, p. 29 u r m .

5S79Ì 20
 306 COD. C I V . - C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . D E G H I Z A T E .

Persoane Condiţiile de capacitate trebue să fie observate chiar când

mo-
r a l e
'
donaţiunea deghizată este acceptată de o persoană morală
Aplic. art. Donaţiunea ascunsă sub forma unui contract cu-titlu
966.
oneros, trebuind să întrunească condiţiile prescrise pentru
existenţa acestui contract, va fi nulă, de câteori va aveà o
2
cauză ilicită sau imorală (art. 966) ( ).
Existenţa i n - Donaţiunea deghizată presupune, înainte de toate, intenţia
te
dinîi ei
i a * Porţilor de a face o donaţiune, adecă intenţia de a dărui
d

celei d e a din partea donatorului şi cea de a primi din partea do-

p r i m i
' natarului, pentrucă numai în aparenţa părţile au înţeles a
face un contract cu titlu oneros; de unde rezultă că con-
simţimântul aparent, dat în privinţa acestui contract, nu echi­
valează cu concursul de voinţe necesar pentru ca să existe
o donaţiune. Pentru ca donaţiunea deghizată să aibă fiinţă
se cere deci ca, pe de o parte, daruitorul să consimtă a
dispune, iar pe de alta, ca donatarul să consimtă a primi
3
tot cu titlu gratuit ( ). Ştim însă că consimţimântul dona­
4
tarului nu are nevoe de a fi expres, el putând fi şi tacit ( ).
Astfel, de câteori există un act scris, dovada con-
simţimântului va rezulta, conform dreptului comun, din sem­
5
nătura contractului ( ). In lipsa unui act scris, executarea
convenţiei va constata existenţa ei şi, deci, concursul de
6
voinţe al ambelor părţi ( ).
Chestie d e Dacă există sau nu intentarne de a dărui, aceasta este
f a p t
' o chestie de fapt, care atârnă de natura contractului şi de
împrejurările cauzei.
Consimţimân- Ca şi consimţimântul donatarului, intenţia donatorului,
a
p ^ t e ^ m a - de darul nu are nevoe de a se manifesta în mod expres
nifestat în şi în termeni solemni; ea trebue însă sa rezulte într'un mod
7
mod tacit. ^ ^ neîndoelnic din actul făcut de părţi ( ), pentrucă in-
¥

(») L a u r e n t , X I , 187 u r m . şi X I I , 3 1 7 ; P a n d . fr. v° cit., 4669, etc.

2
( ) Gas. fr., Pand. Period. 8 7 . 1. 1 9 7 ; C. Orléans, D . P . 77. 2.
177; L a u r e n t , X I I , 3 1 8 ; Beltjens, op. cit., a r t . 9 3 1 , N o . 6 7 ;
Pand. fr. v° cit., 4 6 7 4 u r m . , etc.
8
( ) L a u r e n t , X I I , 3 1 1 ; Demolombe, X X , 110; P a n d . fr., v» cit,
4615 u r m , etc.
4
( ) Vezi suprà, p. 2 3 1 şi 3 0 3 .
6
( ) P a n d . fr., v° cit., 4 6 5 6 ; C. Rouen, D . P . 5 3 . 2. 26.
6
( ) P a n d . fr., v° cit, 4 6 5 7 ; L a u r e n t , X I I , 3 1 3 .
7
( ) C p r . P a n d . fr., v° cit, 4 6 2 1 u r m . ; Cas. fr. D . P . 80. 1. 54.
Judecătorii fondului sunt suverani pentru a decide, în fapt,
 DONAŢIUNILE DEGHIZATE. 307

tenţiunea de a se despoià de lucrul sau nu se presupune

niciodată. Nemo res suas jactare prcesumitur, sau după
cum se exprimă un alt adaj : Nemo censetur donare.
La caz de îndoială, dispoziţia va ti deci interpretată
contra donatarului (').
Si fiindcă vorbim de interpretarea contractului de do- A p l i c , dispo-
naţiune. vom adaogă că toate lacunele ce s'ar găsi la titlul ^bhgâti^
donaţiunilor, vor fi complectate cu dispoziţiile dela titlul
2
obligaţiilor ( ).

3° Regulele de fond la care sunt supuse donaţiunile deghizate.

Donaţiunile ascunse sub forma unui contract eu titlu A p l i c , reguie-

oneros nu sunt, după cum am văzut, supuse formelor so- ^ e i / ^ o n a -
lemne, prescrise de art. 813 urm. In privinţa fondului, ele ţiuni.
rămân însă supuse tuturor regulelor, la care sunt supuse
orice donaţiuni în genere.
Astfel, nu mai încape îndoiala că regulele relative la Capacitate, in­
capacitatea de a dispune si de a primi, la indisponibilitatea t a ^ ^ r e v o c a r e
bunurilor, la cauzele de revocare, etc., se aplică şi donaţiu- ete.
3
nilor deghizate ( ).
Prin urmare, cauzele de revocare statornicite de lege^pHc. reg-uie-
în privinţa donaţiunilor ordinare, precum sunt: neîndepli-^ 'deiaT'do- e

nirea de sarcini, ingratitudinea donatarului şi survenirea de naţiuni,

copii la dâruitor, în urma donaţiunei, se aplică şi donaţiu­
4
nilor deghizate ( ).

dacă părţile au înţeles a face un act cu titlu oneros sau o

donaţiune deghizată. P a n d . fr., v° cit., 4642 u r m . ; L a u r e n t ,
X I I , 2 1 2 ; Demolombe, X X , 110, etc.
J
() Képert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 19.
2
() Répert. Sirey, v° cit., 2 0 ; L a u r e n t , X I , 9 9 ; Demolombe, X I I I ,
10 u r m ; A r n t z , II, 1837; Beltjens, op. cit., art. 894, No. 1, etc.
3
() Cpr. C. Iaşi, Cr. judiciar din 1901, No. 77 (cu observ, noa­
stră) şi Dreptul din 1902, No. 39.
4
() L a u r e n t , X I I , 321 şi X I I I , 18, 7 7 ; Demolombe, X X , 111 şi
759; P a n d . fr., v° cit., 4 6 9 3 ; Répert. Dalloz, Supplement, v°
Disp. entre-vifs, 4 6 5 ; Dalloz, Nouveau code civil annoti, II,
art. 9 3 1 , No. 2 7 6 ; art. 954, No. 7; art. 960, No. 8 u r m . ;
Képert. Sirev, v° Don. entre-vifs, 4109 şi 4110 urm., 4115
urm.; B a u d r y et Colin, I, 1560, 1655; T. Hue, V I , 194,
in fine', A u b r y et Rau, V I I , § 709, pag. 428, text şi nota 6,
 308 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . D E G H I Z A T E .

Revocarea D o n a ţ i u n e a m a i poate încă fi revocată în v i r t u t e a vo-

P ţa a m
părţiîoT. b e l o r p ă r ţ i , fără a p u t e à însă fi revocată n u m a i prin
voinţa u n i l a t e r a l ă a d â r u i t o r u l u i (').
Baport. D o n a ţ i u n i l e făcute u n u i descendent succesibil, fără dis­
p e n s ă de r a p o r t , s u n t de asemenea supuse r a p o r t u l u i , p e n ­
2
t r u c ă ele a d u c u n folos indirect acestui descendent ( ).
Reducţiune. E l e s u n t s u p u s e reducţiunei, de câteori a t a c ă rezerva m o ş ­
3
tenitorilor n e a p ă r a ţ i ( ).
Cazurile î n O liberali ta te, ascunsă s u b forma şi a p a r e n ţ a u n u i con­
g n i a "poate t r a c t cu titlu oneros, v a p u t e à fi a n u l a t ă n u m a i a t u n c i
fi anulată, când s i m u l a ţ i a a r fi a v u t de scop î n l ă t u r a r e a unei i n c a p a -

ete. T o t în acest sens este şi j u r i s p r u d e n ţ a . Vezi C. E i o m ,

D . P . 92. 2. 2 5 ; Cas. fr., D . P . 96. 1. 2 8 4 ; Sirev, 9 7 . 1.
2 3 5 , etc.
1
ţ ) Répert. Sirey, v° cit, 4 1 3 0 , 4 1 3 1 .
2
( ) Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre, p a g . 5 5 7 , ad
notam, in medio, unde se a r a t ă controversa. C p r . C. Iaşi, Cr.
judiciar din 1 9 0 1 , N o . 77 şi Dreptul din 1902, No. 39. Vezi
a s u p r a acestei controverse, Répert. Sirey, v° Don, entre-vifs,
4024 u r m .
Aplie. art. Donaţiunile deghizate, ca şi cele manuale, sunt, de ase-
849. menea, supuse r a p o r t u l u i fictiv statornicit de art. 849. B a u d r y
et Colin, op. cit, I, 8 9 5 . Vezi infra, explic, a r t . 8 4 9 .
Neaplic. F a p t u l din p a r t e a d o n a t a r u l u i , de a nu fi dat pe faţă do-
art. 702 şi712. naţiunile deghizate, cu care el a fost gratificat, n u constitue
însă o ascundere în sensul a r t . 702 şi 712. C. civil. C. Paris,
Pand. Period. 99. 2 . 6 1 .
8
( ) B a u d r y et Colin, ' I, ' 852, 8 9 5 şi 1 2 5 8 ; Demolombe, X I X ,
316 şi X X , 1 1 2 ; L a u r e n t , X I I , 3 2 3 , 3 2 5 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 6 8 3 , p . 1 8 4 ; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, I I , a r t . 9 2 0 ,
No. 32 u r m . şi a r t . 9 3 1 , N o . 279 u r m . ; Répert. Dalloz, Sup­
plement, \o Disp. entre-vifs, 4 6 5 ; P a n d . fr., v° cit, 2777,
3290 u r m . ; 4696 u r m . ; Répert. Sirey, v° cit, 4040 u r m . ; Belt­
jens, op. cit, a r t . 9 1 9 , No. 6 ; 9 2 2 , No. 15 şi a r t . 9 3 1 ; No. 7 2 ;
L a b b é , nota în Sirey, 9 1 . 1. 9 7 ; Nacu, I I , 1 8 1 , p . 3 3 1 ; C.
Craiova, Dreptul din 1896, N o . 8 1 ; T r i b . Ilfov, Drepul din
1905, No. 3 8 , p. 307. Cpr. şi C. Iaşi, decizie citată în nota
precedentă. Vezi şi infra, explic, art. 847 u r m . — C u toate
acestea, chestiunea este controversată şi, d u p ă un alt sistem,
donaţiunile deghizate, făcute în frauda rezervei, n ' a r fi n u m a i
reductibile, ci nule pentru tot, de câteori simulaţia a avut
de rezultat scopul fraudulos de a atinge rezerva. C. A n ­
gers şi Bastia, D. P . 5 3 . 2. 2 0 9 ; D. P.'56. 2. 149; C. P a u ,
P a n d . chron, tom. V (anii 1870—1877), partea I I , p. 74, etc.
 DONAŢIUNILE DEGHIZATE. 309

citaţi, de care era lovit donatarul, sau fraudarea unei dis­

poziţii proibitive a legei (*).
Creditorii dăruitorului pot cere anularea unei donaţiuni Art. 975.
deghizate, făcută de acest din urmă în mod fraudulos, în
2
prejudiciul drepturilor lor (art. 975) ( ).
Acţiunea creditorilor se va prescrie, în asemenea caz, prin Aplic,
treizeci de ani (art. 1890), iar nu prin zece ani (art. 1900) ( ). controversa.
3

Dovedirea simulaţiei sau ascunderei donaţiunei sub forma

unui contract cu titlu oneros.

De câteori simulaţia nu constitue, prin ea însăş, o cauză o r i c e per­

s o a n inte
de nulitate, orice persoană interesată este în drept a stabili 5 ™-
adevăratul caracter al unei donaţiuni deghizate, pentru ca stabili carac-
13 1
să se poată aplica, acestei dispoziţii, regulele de anulare, de* ™ g°~ u n e i
d

revocare sau de reducţiune, aplicabile în genere tuturor dis- ghizate.

poziţiilor cu titlu gratuit ('').
1
ţ ) Cpr. C. Bordeaux, Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp.
entre-vifs, 464, nota 1; Sirey, 77. 2. 12; A u b r y et Rau, I,
§ 35, p. 176 (ed. a 5-a), etc.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 3 2 4 ; P a n d . fr., v° cit., 4695.
3
( ) L a u r e n t , X V I , 4 6 7 ; L a r o m b i è r e , Oblig., I, art. 1167, No. 5 4 ;
Cas. r o m . Bult. S-a I-a, 1886, p. 917 şi Dreptul din 1887,
No. 9 ; Cas. fr. D. P . 6 5 . 1. 19.— Contra: C. Bucureşti (de­
cizie casată), Dreptul din 1886, No 6 3 ; D u r a n t o n , X , 5 8 5 .
4
( ) A u b r y et Rau, 1, § 35, p . 176 (ed. a 5-a). — Dacă părţile Q E [
S E EREC E

au recurs la forma autentică, de exemplu, la o vânzare au- într'un act.

tentificată de tribunal, pentru a constata convenţia simulată, autentic până
l a m s r i e r e a
care ascunde liberalitatea, această convenţie va puteà fi atacată °
şi se va puteà dovedi, în specie, că nu există vânzare, ci o
adevărată liberalitate, fără a se înscrie în falş în contra ac­
tului aparent, căci actul autentic nu face credinţă, în privinţa
realităţei şi a sincerităţei faptelor j u r i d i c e , ce el constată, p a n ă
la înscrierea în falş, ci n u m a i pană la dovada contrară. Ceeace
se crede pană la înscrierea în falş sunt, în adevăr, n u m a i faptele
pe care funcţionarul public le atestă că s'au petrecut înaintea
lui, quorum notitiam et scientiam habet propriis sensibus visus
et auditus, d u p ă expresia lui Dumoulin (Molineus). A r t . 1317
§ 1 din codul italian este expres în această privinţă. Cpr. C.
Bucureşti, Dreptul din 1875, N o . 7 şi din 1887, No. 3 6 ; Cas.
rom. Bult. 1898, pag. 190; Cas. fr. Fand. Period. 1900. 1.
332 şi Dreptul din 1900, N o . 72 (cu observ, noastră), precum
 310 COD. C I V — C A R T . ' I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . D E G H I Z A T E .

Dovedirea si- Se naşte însă întrebarea: cum se va dovedi, în ase-

c a z
m u l
^àrti. ' inexistenţa contractului oneros şi, deci, ascun-
m t r e m e n e a

ControversS. derea liberalităţei sub forma unui alt contract? Legea ne-
supunând nici unei regule speciale dovedirea existenţei do­
naţiunilor deghizate, s'a decis, atât de Curtea noastră de
casaţie, cât şi de cea din Franţa, că proba simulaţiei şi a
ascunderei liberalităţei, sub forma unui contract cu titlu
oneros, se poate în totdeauna face prin martori şi pre­
zumpţii Această soluţie este însă prea absolută şi, ca
atare, inexactă, căci de câteori legea nu prevede niciun
mod special de probă, de atâtea ori trebue sa recurgem la
dreptul comun. Prin urmare, trebue să distingem, conform
principiilor generale, între cazul când acei care propun si-
mulaţia au fost parte contractantă şi între cazul când ei n'au
luat parte la actul învestit cu aparenţa unui contract cu
titlu oneros. In cazul întăi, cei interesaţi au fost în situa­
ţia de a-şi procura o dovadă scrisă despre simulaţie (art. 1 8 7 5 )
şi, în consecinţă, ei nu vor puteà administra proba testi­
monială şi a prezumpţiilor decât în condiţiile şi în cazurile
2
când aceste dovezi sunt admise de dreptul comun (art. 1 1 9 1 ) ( ) .
Fraudala Pentru ea simulaţia să poată fi dovedită inter partes
lege
' cu martori sau prezumpţii, ea trebue să constitue o fraudă
3
la lege( ).

şi multe alte autorităţi citate în tom. V I I al Coment, noastre,

nota 2 dela p . 155, 156. Vezi şi tom. V al aceloraşi Comen­
tarii, p . 280, text şi nota 1. C p r . Planiol, I I , 9 1 ; Demolombe,
X X I X , 2 7 1 ; Cas. r o m . Bult. 1910, p . 1354 şi Dreptul din 1910,
No. 80, p . 6 3 9 . Vezi şi suprà, p . 3 3 , nota 2, in fine.
1
ţ ) Cas. r o m . Bult. 1891, p . 756 şi Dreptul din 1892, N o . 5 ;
Cas. fr. D. P . 6 3 . 1. 4 2 9 ; D . P . 6 6 . 1. 2 6 1 , etc.
2
( ) Cas. r o m . B u l t . S-a I , anul 1885, p . 386 şi Dreptul din
1885, N o . 50, p r e c u m şi multe alte a u t o r i t ă ţ i citate in tom. V
al Coment, noastre, p . 2 7 5 , nota 2 şi în tom. V I I , p . 2 5 7 şi
p a g . 258, text şi nota 3 . C p r . C. Bucureşti, Dreptul din
1910, N o . 79 şi 82, p . 6 3 3 şi 6 5 7 .
3
( ) C. Bucureşti şi T r i b . Ilfov, Dreptul din 1884, No. 6 2 şi
din 1882, No. 5 4 ; Judecat, ocol. Dorohoi (S. Scriban), Cr.
judiciar din 1904, N o . 5 5 ; C. Galaţi şi Craiova. Dreptul
din 1909, N o . 75 şi din 1910, N o . 80. C p r . Bonnier, Tr.
des preuves, 1 4 2 ; Larombière, Oblig., V , a r t . 1348, N o . 1 9 ;
L a u r e n t , X I I , 3 3 1 ; A u b r y et R a u , V I I I , § 7 6 5 , p . 3 5 1 ,
text şi nota 28, etc. Vezi tom. V I I al Coment, noastre, p . 2 8 5 ,
 DON A Ţ I U N I L E DEGHIZATE. 311

In cazul de al doilea însă, cei de al treilea vor puteà D o v e d . s i m u -

administrà proba testimonială şi a prezumpţiilor în toate àrt T terţii- p e

cazurile, chiar când liberalitatea ar întrece suma de 1 5 0 lor.

lei şi n'ar exista niciun început de probă scrisă, pentrucă
ei au fost în imposibilitate de a-şi procura o probă scrisă
despre simulaţia făcută în dauna lor(').
Pârîtul va puteà, de sigur, uza şi el de aceleaşi mij­
2
loace pentru a stabili că nu există simulaţie( ).
Se naşte acum întrebarea: cum trebue să se considere Moştenitorii
moştenitorii dăruitorului: ca părţi contractante sau ca terţii? ^ c o n ^ r ă
Nu mai încape îndoială că ei trebue să fie consideraţi ca c a terţii,
terţii, pentrucă de câteori un moştenitor atacă o dispoziţie
a defunctului, care îi este defavorabilă, el nu lucrează în cali­
tate de reprezentant al lui de cujus, ci in virtutea unui
â
drept propriu, pe care îl ţine dela lege( ).

text şi nota 4 ; tom. V I I I , p. 8 7 1 , text şi nota 1, etc. Astfel,

dacă o liberalitate a fost ascunsă sub forma unui contract cu
titlu oneros, în scopul de a atinge rezerva moştenitorilor r e -
zervatari, însuş dăruitorul poate să stabilească prin m a r t o r i
sau prezumpţii că actul a p a r e n t este simulat. P a n d . fr., v° cit.,
4708. Cpr. Cas. r o m . şi C. Bucureşti, Bult. S-a 1, anul 1 8 8 7 ,
p. 417 şi Dreptul din 1887, No. 36 şi 6 8 .
Tot astfel, de câteori simulaţia, în loc de a fi opera a m - C a z u l când si-
belor părţi, a fost rezultatul unor manopere viclene sau a mulaţia este
unei violenţe î n t r e b u i n ţ a t ă numai de una din părţi, cealaltă rezultatul d o -
lulu 1 V I
parte va puteà să recurgă la proba testimonială şi la p r e - j t g j ° " en

zumpţii, pentrucă ea a fost pusă în imposibilitate de a-şi

procura o dovadă scrisă. P a n d . fr., v° cit., 4704; Laurent,
X I I , 3 3 1 : A u b r y et R a u , V I I I , § 765, p. 3 5 1 , text şi nota
28 (ed. a 4-a); T r i b . P u t n a , Dreptul din 1892, No. 4 2 . Vezi
şi tom. V I I al Coment, noastre, p. 284.
(') Cpr. L a u r e n t , X I I , 327, 328 şi X I X , 5 8 5 ; Bonnier, op. cit.,
142; Pand. fr., v° cit.. 4701 u r m . ; Répert. Dalloz, Supple­
ment, v» Disp. entre-vifs, 4 6 6 ; L a r o m b i è r e , Oblig., V, a r t . 1348,
No. 18; A u b r y et R a u , V I I I , § 765, p. 350 şi multe alte
autorităţi citate în tom. V al Coment, noastre, p. 2 7 5 , nota 1.
Mai vezi tom. V I I , p . 157 şi tom. X , p. 3 3 3 , text şi nota 2.
Cpr. Cas. r o m . Bult. 1910, p . 218 şi Cr. judiciar din 1910,
No. 68, p. 576 (cu observ, noastră). Vezi şi suprà, p. 151.
2
( ) Cas. belg. D . P . 89. 2. 39.
8
( ) Vezi C. Iaşi şi T r i b . P u t n a , Dreptul din 1 8 8 1 , N o . 4 şi din
1892, No. 42. Cpr. C. P a n şi Cas. fr. D. P . 6 1 ; 2. 9 6 ;
Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vijs, 329, n o t a i ;
L a u r e n t , X I I , 328, in fine, etc.
312 C. C I V . — C A R T . I I I — T I T . I I . — C A P . III.—S-a I . — D O N . R E M U N E R A T O R I I .

P
rt i890 Acţiunea în simulaţie se prescrie prin 30 de ani, con-
' form art. 1890 din codul civil, iar nu prin 10 ani, art. 1900
4
nefiind aplicabil în specie ( ).

Despre liberalităţile care nu constituesc o donaţiune.—

Alte excepţii dela principiul solemnităţei donaţiunilor.

Tratând despre excepţiile, care deroagă dela principiul

solemnităţei donaţiunilor, am vorbit p a n ă acum de oarecare
donaţiuni indirecte, de darurile manuale şi de donaţiunile
deghizate sau ascunse sub forma unui contract cu titlu
oneros. Rămâne acum să ne ocupăm de liberalităţile care
nu constituesc adevărate donaţiuni. Acestea sunt: 1° dona­
ţiunile remuneratorii sau răsplătitoare ; 2° donaţiunile one­
roase sau însărcinătoare; 3° donaţiunile mutuale; 4° pactele
de familie; şi, în fine, 5° liberalităţile făcute pentru plata
unei obligaţii naturale.

1° Donaţiunile remuneratorii sau răsplătitoareîf).

Calimach. Donaţiunile remuneratorii (art. 810, 836) sau răsplă­

titoare sunt cele care au de obiect răsplătirea serviciilor ce
dăruitorul a primit dela donatar. „Dăruirea răsplătitoare
sau contra-dăruire este atunci, zice art. 1259 din codul
Calimach, când cineva dărueşte altuia, în semn de mulţu­
mire, pentru vre-o slujbă ce i-au făcut, sau pentru altă
facere de bine".
C
8i3 urm Aceste donaţiuni sunt ele supuse formelor solemne
c. CÌT. prescrise de art. 813 şi urm.? Sunt două cazuri în care ches-
Distincţie. tiunea nu poate fi îndoelnică, şi anume: 1° în cazul când

(*) Cas. rom. şi C. Bucureşti, Bult. 1886, p . 9 1 7 ; Bult. 1887, p . 419

şi Dreptul din 1887, N o . 36 şi 6 8 ; Bult. 1890, p . 1100 şi
Dreptul din 1890, N o . 6 7 ; L a u r e n t , X I X , 3 3 ; B a u d r y et
Barde, Oblig., I, 7 1 4 ; L a r o m b i è r e , Idem, I V , art. 1304,
No. 4 4 ; T. H u e , V I I I , 191, in fine, p. 2 4 4 ; A u b r y et Bau,
I V , § 339, p. 458 (ed. a 5-a). Vezi suprà, p. 247 şi tom. V
al Coment, noastre, p. 283, text şi nota 1.
(") Vezi a s u p r a acestor donaţiuni, Pothier, Vente, UI, 6 0 7 - 6 1 1 ,
p. 2 4 1 , 242 (ed. Bugnet).
 DONAŢIUNILE REMUNERATOMI SAU RĂSPLĂTITOARE. 313

serviciile prestate de donatar nu pot fi apreciate în bani ;

si 2° în cazul când serviciile prestate pot fi apreciate bă­
neşte şi pot dà loc la o acţiune în justiţie, însă sunt egale
cu valoarea lucrurilor dăruite ca răsplătire.
In adevăr, în cazul întâi, adecă când serviciile pres- Cazul când
tate de donatar nu pot fi apreciate băneşte şi nu pot dà ^ t e ^ d e do-"
loc la o acţiune în justiţie, răsplătirea acordată donatarului natar n u pot
fi te
este o adevărată liberalità te şi, ca atare, este supusă atât ^^* b

formelor necesare pentru existenţa donaţiunilor în genere,

cât şi cauzelor de revocare, căci ar fi absurd de a se pretinde
că nu există donaţiune tocmai atunci când există un motiv
juridic, recunoştinţa dâruitorului, care îi serveşte drept
cauza(M
In cazul al doilea, adecă când serviciile prestate pot fi Cazul când
apreciate băneşte şi pot dà loc la o acţiune în justiţie, ^àte' s T" Un

însă valoarea acestor servicii este egală sau aproape egală a p r e c i a b i l e în

cu valoarea lucrurilor dăruite, iarăş nu poate să existe în- ^^àoutum.
doială, căci răsplătirea acordată donatarului nu mai este în
asemenea caz o liberalitate, ci o datio in solutum şi, ca
atare, constitue un act cu titlu oneros, atât în privinţa
formelor cât şi a fondului. Pretinsa liberalitate nu este deci,
2
în asemenea caz, supusă regulelor dela donaţiuni ( ). „Labeo
scribii, extra causam donationum esse talium officiorum
3
mercedes" ( ).
Cât pentru cazul când serviciile prestate pot fi apre- A i t caz con­
t r 0 T e i s a t
ciate băneşte şi liberalitatea întrece suma ce donatarul ar -
putea cere în justiţie drept răsplată a serviciilor sale.

(') Cpr. P a n d . fr., v° cit., 4 0 9 5 ; L a u r e n t , X I I , 3 3 3 ; Demolombe,

X X , 4 9 ; Troplong, I I , 1 0 7 3 ; Marcadé, I I I , 4 4 2 ; A u b r y et
Rau, V I I , § 702, p. 3 8 0 ; B a u d r y et Colin, I, 1134. Cpr. C.
Biom (sub Cas.), D. P . 96. 1. 2 8 4 ; Sirey, 97. 1. 234.—Vezi
însă D u r a n t o n , V I I I , 254.
2
( ) Planiol, I I I , 2 5 0 6 ; P a n d . fr., vo Don. et testaments, 4096;
T r o p l o n g , I I , 1073 şi autorităţile citate în nota precedentă.
Cpr. Cas. fr. D. P . 62. 1. 1 8 8 ; T r i b . P a r i s , Pand. Period.
90. 2. 2 4 9 . — D a c ă există datio in solutum sau o liberalitate, Cheatie de
f
aceasta este o chestie de fapt, care se apreciază în mod su- apt-
veran de instanţele de fond. Laurent, X I I , 3 3 6 ; B a u d r v et
Colin, I, 1 1 3 5 ; Cas. fr. D. P . 96. 1. 2 8 4 ; Sirey, 9 7 . 1 . 234.
3
( ) L. 19 § 1, Dig., De donationibus, 39, 5. Cpr. L . 34 § 1, Dig.,
loco cit.
 314 COD. CIV. ~ C A B T . I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . ~ S a I. - DON. ONEEOASE.

chestiunea este controversată; însă părerea cea mai juridică

este, de bună seamă, acea care aplică unei asemenea libe­
ralităţi toate regulele dela donaţiuni, atât în privinţa for­
melor cât şi a fondului, căci actul nu poate fi schimbat,
ci trebue să fie considerat sau ca o donaţiune sau ca o con­
venţie oneroasă.
Exemplu. Astfel, dacă presupunem că am dăruit lui X 5000
de lei, care mi-a adus servicii numai pentru 1000 lei, i-am
dăruit 4000 lei, şi această liberalitate va fi supusă nu
numai regulelor de fond ale donaţiunilor în genere, precum
sunt acele care determină capacitatea de a dispune şi de a
primi, partea disponibilă, cauzele de revocare, etc., dar şi
formelor solemne prevăzute de art. 813 urm., căci niciun
text de lege nu scuteşte această liberalitate de formele so­
lemne (').

3
2° Donaţiunile oneroase sau însărcinătoare ( ).

c. Caiimach. Donaţiunea oneroasă sau însărcinătoare este cea făcută

Art. 1260. oarecare sarcini (sub modo), pe care dăruitorul le im­
g u r j
3
pune donatarului (art. 823) ( ). „însărcinătoare dăruire este,

(') Vezi art. 810 C. civ., din care se poate t r a g e un a r g u m e n t

serios în sensul acestei păreri. Cpr. P a n d . fr., v» cit., 4 0 9 7 ;
L a u r e n t , X I I , 3 3 4 ; Troplong, I I , 1074. — Vezi însă Demo­
lombe ( X X , 50), care distinge între cazul când valoarea ser­
viciilor prestate este cu totul inferioară sau egală n u m a i cu
j u m ă t a t e , ori mai p u ţ i n sau m a i mult decât j u m ă t a t e a sumei
dăruite, distincţie care este a r b i t r a r ă şi care, cu drept cuvânt,
C. Caiimach. este criticată de a u t o r i . Vezi şi art. 1268 din codul Caii­
Art. 1268. mach, unde se zice: „Dacă cineva, mai înainte de a trăda
darul, se va alcătui să ieà contra dar, nu se socoteşte de ade­
vărat dar întregul lucru dăruit, ci n u m a i partea p r e ţ u l u i său,
încât nu va covârşi preţul contra-darului."
2
( ) Vezi a s u p r a acestor donaţiuni, Pothier, Venie, I I I , 612-614,
p. 242, 243 (ed. Bugnet).
3
Deoseb. între ( ) Planiol, I I I , 2505. — Donaţiunea făcută sub modo diferă de
don. făcute cea făcută sub o condiţie suspensivă, din mai multe puncte
sub. modo
de vedere: 1° condiţia suspendă nu n u m a i executarea, dar
si cele con­
diţionale. chiar însăşi existenţa donaţiunei, pe când sarcina sau modul
nu suspendă nici executarea nici existenţa donaţiunei; 2° do­
n a t a r u l poate fi obligat la îndeplinirea sarcinilor, de câteori
este vorba de nişte prestaţii apreciabile în bani, pe când el
 DON. ONEROASE SAU ÎNSĂRCINĂTOARE. 315

zice art., 1260 din codul Calimaeh, când cineva va dărui

altuia, poruncindu-i să facă un lucru pentru însuş al său
folos, sau pentru folosul altuia".
Sarcina nu poate, în regulă generală, fi impusă do- impunerea
ci ei
natarului în mod tacit, ci numai în mod expres, printr'o J^, "
i ' i moti expres.
anume clauză a donaţiunei, pentrucă donaţiunile fiind so­
lemne, autenticitatea care se cere pentru însuş actul de do­
naţiune se cere şi pentru clauzele sau condiţiile cuprinse
1
în liberalitate f ).
Aceleaşi chestiuni, pe care le-am discutat în privinţa Cazurile când
er &
donaţiunilor remuneratorii, se prezintă şi în privinţa dona- ^ 'ón!. u c

ţiunilor oneroase. Trebue însă să ne grăbim a adaogă că tract cu titlu

0Iler0s
de câteori sarcinile impuse de dăruitor pot fi apreciate bă- -
neşte şi sunt e g a l e sau aproape egale cu valoarea lucrului
dăruit, de atâteaori dispoziţia nu mai este o liberalitate,
ci un contract comutativ, cu titlu oneros (art. 947), care nu va
fi deci supus la nicio condiţie de formă, ci va fi cârmuit,
2
în privinţa donatarului ( ), de principiile relative la actele
r ă m â n e în totdeauna liber de a îndeplini sau de a nu înde­
plini condiţia la care darul este supus. Cpr. A u b r v et Rau,
VII, § 7 0 1 , p. 376.
Modul se confundă însă cu condiţia de câteori sarcina a fost C a z u r i l e c â n d
impusă d o n a t a r u l u i ca o condiţie a donaţiunei. Chestiunea de m o d u l se con-
coa
a se şti dacă sarcina constitue un mod p r o p r i u zis (modus ~
pur us), sau o condiţie (modus mixtus), se va decide după
intenţia presupusă a dispunătorului. L a caz de îndoială a s u p r a
adevăratei sale intentami, dispoziţia va fi considerată ca fă­
cută sub modo, iar nu condiţională, conform r e g a l e i : „Semper
in obscuris, quod minimum est sequimur". (L. 9, Dig., De
div. regulis juris antiqui, 50, 17). Cpr. A u b r y et R a n ,
loco cit., p. 3 7 7 ; P a n d . fr., v° cit., 5462 u r m , etc.
(') Cpr. L a u r e n t , X I I , 4 8 8 . — P r i n excepţie se admite însă, în S a r c i n a de a
l a t l
genere, că sarcina de a plăti datoriile dăruitorului nu a r e P datoriile
nevoe de a fi expresă şi că ea poate să rezulte tacitamente ' ^ " a ^ a c i t a
P
din intenţia comună a părţilor, fiind de principiu că c o n - °
simţimântul tacit are aceeaş putere ca şi consimţimântnl ex pre*.
L a u r e n t , X I I , 402 şi 4 8 8 ; Planiol, I I I , 2 5 8 8 ; Ba udry et
Colin. I, 1353; A u b r y et R a u , VII, § 706, p. 4 0 3 ; Cas." fr.
D. P . 57. 1. 7. Curtea din Grenoble a decis că p l a t a d a t o ­
riilor poate fi impusă p r i n t r ' o clauză expresă sau implicită .
Vezi Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs. No. 472 ,
p. 146, nota 1. Vezi şi infra, p. 336, nota 4 şi p . 380, nota 3 .
2
( ) Zicem: numii în privinţa donatarului, căci dacă sarcinile
 316 COD. C I V . — C A R T . I I I . - T I T . I I . C A P . I I I . — S-a I. — D Ò N . O N E E O A S E .

cu titlu oneros ('). Sed et hce stipulations,

v quae ob cauzam
2
fiunt, non habent donationem" ( ).
Cazul unei Prin aplicarea acestor principii, Curtea de casaţie din
S S
pu bHee. U
Franţa a decis că, în caz de o subscripţie deschisă de
autoritatea comunală, pentru clădirea unui edificiu public,
subscripţia voluntară, făcută în manile primarului, nu trebue
să fie considerată ca o donaţiune, ci ca un act interesat şi un
contract comutativ, din cauza folosului comun ce urmează a
3
trage subscriitorul din clădirea acestui edificiu ( ), soluţie apli­
cabilă tuturor subscripţiilor organizate într'un scop de binefa­
cere sau de utilitate publică
Cazul când Se poate întâmpla ca sarcina impusă donatarului să
sarcina este g e [ i c ă decât lucrul dăruit, în care caz actul va aveà
m a m

mai mica , ^ n- î • î

decât lucrul o natura mixtă, fiind considerat şi ca vânzare şi ca

5
dăruit, donaţiune ( ). Astfel, dacă presupunem că am dăruit 3000
de lei lui X, impunându-i o sarcină numai de 2000 de lei,
se înţelege că, în realitate, nu i-am dat decât 1000 de lei;
încât pentru această sumă se vor aplica regulele de fond
6
dela donatami, în ceeace priveşte, de exemplu : raportul ( ),
a r fi stabilite în folosul unui terţiu, pentru care ele a r con­
stitui o liberalitate, nu m a i încape îndoială că această libe­
ralitate va fi cârmuită, în privinţa fondului, de regulele r e ­
lative la dispoziţiile între vii. A u b r y et Rau, V I I , § 7 0 1 ,
p. 378, nota 1 3 ; B a u d r y et Colin, I, 1136.
0) Cpr. Pothier, Vente, I I I , 612 şi Don. entre-vifs, V I I I , 89;
Planiol, I I I , 3 0 0 9 ; P a n d . fr., v° cit., 4 1 1 2 ; L a u r e n t , X I I ,
3 3 9 ; Demolombe, X X , 5 2 ; Marcadé, I I I , 4 4 2 ; A u b r y et R a u ,
V I I , § 7 0 1 , p . 378, etc.
2
() L . 19 § 5, Dig., De donationibus, 39, 5.
8
() Cas. fr. Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1300, nota 1. Cpr.
P a n d . fr., vo cit., 4 1 2 4 ; Demolombe, X X , 52 bis; Sain-
tespès-Lescot, Don. et testaments, I I I , 594, p . 4 4 , etc.
4
() P a n d . fr., v° cit., 4 1 2 5 ; Demolombe, loco suprà cit.
6
() P o t h i e r , Vente, I I I , 613, p . 242, 2 4 3 . — A c t u l se consideră
ca vânzare n u m a i în proporţia sarcinilor i m p u s e ; de aceea
art. 828 supune pe dăruitor la obligaţia de garanţie, în pri­
vinţa donaţiunilor oneroase, numai până la suma sarcinilor.
6
Raportul don. () Aceste donaţiuni sunt, ca şi celelalte, supuse r a p o r t u l u i , însă
oneroase şi n u m a i în privinţa sumelor care întrec sarcina impusă dona-
remuneratorii. t a r u l u i , căci n u m a i pentru acest excedent există liberalitate.
Tot astfel, în privinţa donaţiunilor remuneratorii, n u este
supus r a p o r t u l u i decât ceeace întrece valoarea serviciilor ras-
 DON. MUTUALE SAU KECIPEOCE. 317

partea disponibilă, reducţiunea, etc. In adevăr, actul în specie

poate să fie scindat şi supus reducţiunei numai pentru
folosul ce el cuprinde.
încât priveşte însă condiţiile de formă, actul ne mai Formele don.
0 se
putând fi scindat, el va trebui să fie redactat conform ^pif ' e

art. 813 urm. C. civ., cu toate solemnităţile prescrise pentru art. 8 i 3 c.

C1V
donaţiuni în genere, căci formele solemne devin aplicabile "
îndată ce actul coprinde un element de liberalitatj(').
Astfel, Curtea din Bruxelles a decis, cu drept cuvânt, D o n . prin care
că actul, prin care o persoană cedează toate bunurile sale j o n a t a r a i a i
altuia, cu sarcina de a fi alimentată şi întreţinuta de ce- sarcina de a
sionar, este o adevărată donaţiune supusă, ca atare, for- pe^rlum-
2
melor solemne ale donaţiunilor în genere ( ).

s
3° Donaţiunile mutuale sau reciproce ( ).

Donaţiunea mutuală sau reciprocă este acea pe care Art. 836.

două sau mai multe persoane şi-o fac reciproc prin unul
7i
şi acelaş act( ). Ea este un act cu titlu gratuit, de oarece

plătite. Cpr. Planiol, I I I , 2248. Vezi şi tom. I I I , partea II,

al Coment, noastre, p. 557, ad notam.
1
() Cpr. P a n d . fr., v° cit., 4 1 2 9 ; Marcadé, I I I , 4 4 2 ; L a u r e n t , X I I ,
340, etc. — Vezi în>ă Demolombe ( X X , 52), care reproduce
distincţiile admise de Ricard în vechiul d r e p t francez, dis­
tincţii care sunt a r b i t r a r e şi care nu rezolvă dificultatea.
Singura concluzie logică este deci u r m ă t o a r e a : donaţiunea
făcută sub o sarcina inferioară valorei lucrului d ă r u i t este
un contract solemn, supus, prin u r m a r e , formelor prescrise
de art. 813 u r m . C. civil. Dacă, din contra, sarcina impusă
este a p r o a p e echivalentă eu valoarea bunurilor dăruite, dis­
poziţia este un contract cu titlu oneros. Cpr. Planiol, I I I , 3009.
2
() Vezi Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs et test., 579, nota 1
şi 1295. Cpr. P a n d . fr. v° cit, 4132 u r m .
3
() Vezi Pothier, Don. entre mari et femme, V I I , 129 urm.,
p 496 u r m .
4
() Cpr. Planiol, I I I , 2249 şi 2 5 0 7 ; L a u r e n t , X I I , 3 4 2 ; Demo­
lombe, X X , 3 8 5 ; Troplong, I I . 1392; P a n d . fr., v° cit,
4146, 5 5 1 7 ; A u b r y et Rau, VII, § 703, p a g . 380; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 3502. — O donaţiune poate fi mu­
tuală chiar dacă n'a fost făcută prir. acelaş act. Répert.
Sirey, v° cit., 3503 şi autorităţile citate acolo. — Soţii nu
pot in timpul căsătoriei, să-şi facă nici prin acte între vii,
nici prin testament, vre-o donaţiune m u t u a l ă sau reciprocă
 318 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a I. — D O N . M U T U A L E .

art. 836 o declară revocabilă pentru survenire de copii.

Prin urmare, i se vor aplica, atât în privinţa formelor cât
şi a fondului, regulele dela donaţiuni.
Chestie de i n - Toată dificultatea este numai de a se şti dacă actul
d e s a
te
"*fapt! trebue fie considerat ca o donaţiune propriu zisă sau
ca un schimb, atunci când lucrurile dăruite reciproc au
aceeaş valoare. Totul atârnă de voinţa şi intenţia păr­
ţilor ('). Dacă ele au calificat actul ca schimb, se vor aplica
principiile privitoare la actele cu titlul oneros; dacă, din
contra, ele au înţeles a face o donaţiune, această donaţiune
va trebui să îndeplinească formele prescrise de art. 813
urm. C. civil. In acest din urmă caz, donaţiunea va fi su­
pusă raportului şi celorlalte regule de fond ale donaţiunilor
2
în genere ( ).
Art. sis. Donaţiunile mutuale sunt, fără îndoială, supuse tran­
3
scrierei, dacă cuprind bunuri imobiliare (art. 818), etc.( ).
Act simulat. Rămâne însă bine înţeles că părţile sunt libere de a
dovedi că actul calificat de ele ca donaţiune sau ca un act
cu titlu oneros, nu cuprinde adevărata voinţă a părţilor
contractante (*).
Clauza de su- Donaţiunile mutuale se fac, în regulă generală, cu clauză
praveţuire. ^ supraveţuire. De exemplu : îţi dau casa mea din Iaşi,
dacă voiu muri înaintea d-tale; îmi vei dà casa d-tale din
Bucureşti, dacă vei muri înaintea mea, etc. In dreptul vechiu
francez, Ricard credea că donaţiunea mutuală, supusă unei

p r i n t r ' u n u l şi acelaş act (art. 938), şi această proibiţie se aplică

şi la donaţiunile deghizate. Planiol, I I I , 3216. Asemenea
donaţiuni sunt însă permise între celelalte persoane. Cpr.
A u b r y et E a u , loco supra cit.; Répert. Sirey, v° cit., 3514.
Vezi în tom. I V , partea, I I , explicarea art. 857 şi 9 3 8 .
(>) Beltjens, op. cit., art. 9 3 1 , N o . 9i>; L a u r e n t , X I I , 342, 3 4 3 ;
Demolombe, X X , 53 şi 5 8 7 ; Planiol, I I I , 2 5 0 7 ; Répert.
Sirev, v° cit, 3 5 0 6 ; B a u d r y et Colin, I, 1137, etc.
2
() Cpr! Planiol, I I I , 2 2 4 9 ; B a u d r y et Colin, I, 1137. Vezi şi
tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 555 u r m . (ed. a 2-a).
3
() Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 3 5 1 7 ; Verdier, Transcrip­
tion, 1, 157, p. 315 (ed. a 2-a). Aceeaş soluţie este admisi­
bilă în privinţa donaţiunilor remuneratorii, în privinţa do­
naţiunilor cu sarcini, etc. Verdier, loco suprà cit. V. p. 345.
4
() P a n d . fr., v° cit., 4146 u r m . ; L a u r e n t , X I I , 3 4 2 , 3 4 3 ; De­
molombe, X X , 5 3 ; Saintespès-Lescot, Don. et testaments, I I I ,
598, p. 54 urm., etc.
 PLATA UNEI OBLIG. NATURALE. 319

asemenea condiţii, era mai de grabă un fel de schimb decât

o donaţiune, prezumpţie care nu rezultă din niciun text al
legei actuale. Asemenea act nu va fi deci considerat ca
schimb, decât atunci când părţile au înţeles a face un schimb,
ceeace este o chestie de fapt, după cum am arătat mai sus.
Revocarea donaţiunilor mutuale a dat loc la mai multe R e v o c . don.
m u t u a l e
dificultăţi, pe care le vom examina infra, sub art. 830 urm. -

4° Pactele sau aranjamentele de familie.

2
solemne, de câteori actul va avea caracterul unei donaţiuni ( ).

5° Liberalităţile făcute pentru plata unei obligaţii naturale.

Obligaţia este, după cum ştim, o necesitate juridică Obligaţie. De-

fini ie
sau o legătura de drept pozitiv ori natural (juris vinculum), t -
care sileşte pe o persoană a dà, a face sau a nu face un
3
lucru, în folosul unei sau mai multor persoane ( ).
„In virtutea obligaţiei, zice art. 2 4 1 din codul german, c. german,
Art 2 i l
creditorul este în drept a cere dela debitor o anumită pres- " '
taţie (cine Lei stun g zu fordern). Această prestaţie poate
4
să consiste şi într'o abstenţiune (in einem Unterlassenf" ( ).

1
ţ ) Zacharise (ed. Massé-Vergé), I I I , § 428, in fine, p. 74 şi
Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 659, p . 211
(ed. Aiisehiitz).—Această părere a ilustrului profesor g e r m a n
a fost însă părăsită de Crome (Handbuch des fr. Civilrechts,
I V , § 666, p. 259, text şi nota 17).
2
( ) P a n d . fr., v° cit., 4148 u r m . ; Demolombe, X X , 53 bis; L a u ­
rent, X I I , 344 urm. Cpr. B a u d r y et Colin, I, 1 1 4 1 .
3
( ) Cpr. Bufnoir, Proprietà et contrat, p. 447.
4
( ) Cpr. Windsclieid, Lehrbuch des Pandektenrechts, II, § 252,
 320 COD. C I V . — C A B . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-» I . — OBLIG. N A T U R A L E .

Oblig, c i v i l ă Din cele mai sus expuse rezultă că obligaţiile sunt

şi naturală. ^ M e l (1). n a t u r a e

Oblig. civ. Obligaţiile civile sunt acele ale căror executare este
garantată printr'o acţiune în justiţie.
oblig, natu- Obligaţiile naturale sunt acele care nu dau loc la o
r a l e
\ acţiune în justiţie, însă care pot fi executate de debitor,
fără ca el să mai poată exercita acţiunea în repetiţie pentru
2
ceeace a plătit de bună voe (art. 1092 § 2 şi 1638) ( ).
Oblig, morale. Nu trebue să confundăm obligaţiile naturale cu da­
toriile morale sau de conştiinţă, căci legea nu intervine în
3
executare acestor din urmă( ).
Oblig, natu- Care sunt, în dreptul actual, obligaţiile naturale? Chestie
d P s m o a s
"tai 'act aî " P ^ şi plină de dificultăţi. Legea fiind mută în această
privinţă, părerea generală este că chestiunea de a se şti
dacă există sau nu obligaţie naturală este lăsată la suverana
apreciere a instanţelor de fond, ceeace rezultă şi din ra­
4
portul lui Jaubert către Tribunat ( ). Deşi legiuitorul modern
nu enumera şi nici nu defineşte obligaţiile naturale, zice Curtea
noastră de casaţie, totuşi el recunoaşte existenţa lor şi arată
în art. 1092 C. civil sancţiunea acestor obligaţii, lăsând
ca judecătorii să aprecieze în fiecare speţă dacă există sau

p. 12 (ed. K i p p dia 1900). Este de observat că textul german

nu vorbeşte de valoarea bănească a prestaţiunei, de unde r e ­
zultă că obligaţia poate să a i b ă de obiect un interes moral
sau de afecţiune al creditorului, contrar vechei teorii romane,
care cerea ca obiectul obligaţiunei să poată fi a p r e c i a t în
bani. Vezi Saleilles, Etude sur la théorie generale de Vobli-
gation, N o . 8 p . 7 şi 8, p r e c u m şi nota a s u p r a a r t . 2 4 1 din
codul g e r m a n (ed. oficială), I, p . 355, 3 5 6 .
Bibliografie. (') Se poate consulta a s u p r a obligaţiilor naturale două teze re­
m a r c a b i l e : acea a lui E d . C u q (astăzi profesor l a Paris),
Des obligations naturelles (Bordeaux, 1874) şi acea a u n u i
japonez, astăzi profesor la Tokio, T a n a k a Yudourou, Des oblig,
naturelles en droit francais (Aix, 1897). Vezi şi alţi autori
citaţi în t o m . V I al Coment, noastre, p . 6, nota 1.
2
() Vezi a s u p r a obligaţiilor n a t u r a l e , tom. V I al Coment, noastre,
p. 6 u r m . Mai vezi Beudant, Contrats et obligations, 546
urm., p . 325 u r m .
8
() Cpr. Bufnoir, op. cit, p . 4 4 9 ; Beudant, op. cit, 5 4 8 , p . 3 2 7 ;
C. Venezia, Dreptul din 1913, No. 26 (cu observ, noastră).
4
() Vezi autorităţile citate în tom. V I al Coment, noastre, p . 9,
nota 2.
 LIBERALITĂŢILE FĂCUTE P. PLATA UNEI OBLIG. NATURALE. 321

nu obligaţie naturală (*). Această materie fiind tratată în

tom. VI, p. 6 urm., puţine cuvinte ne-au mai rămas de zis
în această privinţă.
Ca exemple de oblig'aţii naturale putem cita: aceea E x e m p l e d e .
8
care rezultă din joc sau prinsoare (art. 1638) ( ); obligaţia ^'f;,"**""
3
de a - ş i înzestra copiii (art. 186) ( ), etc.
Acel care achită o obligaţie naturală nu face, după Neapiic. re-
părerea generală, o donaţiune. Prin urmare, nu poate să ^ n a t i u n t ^
tie vorba in specie de a aplica regulele de formă sau de
4
fond dela donaţiuni ( ).
Dar aci se prezintă o chestie foarte controversată. Ju- Controversa
risprudenţa noastră şi o parte din doctrină admit, în adevăr, lo Intrarea C

că deşi, în principiu, înzestrarea constitue un act cu titlu copiilor,

gratuit, supus formelor solemne ale donaţiunilor, chiar când
ea este făcută de părinţi şi deşi, prin urmare, în lipsa
acestor forme, înzestratul nu are nicio acţiune în contra în-
zestrâtorului, totuşi atunci când, chiar fără nicio formă,
înzestrarea a fost executată de bună voe, adecă când lucrul
a fost transmis copilului înzestrat şi se găseşte, de fapt, în '
posesiunea lui, părintele îuzestrător nu mai poate cere res­
tituirea acelui bun, faţă cu dispoziţia art. 1092 § 2 C.

1
i) Vezi Bult. 1909, p. 31 şi Dreptul din 1909, No. 16, p. 1 2 5 ;
Cr. judiciar din 1905, No. 65 şi Dreptul din 1906, N o . 4, etc.
(-) Vezi tom. V I al Coment, noastre, p. 9, nota 3 şi tom. X ,
p. 89, 90, p r e c u m şi autorităţile citate acolo.
3
• ( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 697, nota 3 (ed. a 2-ă);
tom. I I I , p a r t e a I I , p. 590, nota 5 şi p . 623, nota 2 (ed. a 2-a);
tom. V I , p . 10, text şi nota 2 ; tom. V I I I , p. 136, text şi
nota 2 ; Cas. rom., 10 fevruar 1903, Cr. judiciar din 1905,
No. 65 şi Dreptul din 1906, No. 4 (decizie nereprodusă în
Bult. Curţei de Casaţie); A u b r y et Rau, I V , § 297, p. 7,
text şi nota 8 (ed. a 5-a); L a u r e n t , X V I I , 18; T h i r y , I I I ,
4 0 ; Planiol, I I I , 8 5 3 , etc. — Contra: C. Montpellier, Sirey,
1905, 2. 185 (cu nota lui J . H é m a r d , prof, la Dijon); D. P .
1907. 2. 241 (cu nota lui H . Capitant, pe atunci profesor la
Grenoble); B a u d r y et Barde, Oblig., II, 1668, p. 763 u r m . ;
T. H u e , I I , 196; Colmet de Santerre, V, 174 bis X , etc.
4
( ) Demolombe, X X , 3 7 ; B a u d r y et Colin, I, 1138; A u b r y et
Rau, V I I , § 659, in fine, p . " 8 6 : T r o p l o n g , I I , 1 0 7 5 ; Bayle-
Mouillard a s u p r a lui Grenier, Don. et testaments, II, No. 158,
pag. 10, nota a: C. Angers, Sirey, 72. 2. 198. — Contrà:
Laurent, X I I , 355.

587!)-1 21
 322 c. C. — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . III.—S-a I . — O B L I G . N A T U R A L E .

civil, care nu admite repetiţia în privinţa obligaţiilor na­

1
turale plătite de bună voe( ).
înzestrarea Curtea din Bucureşti a mers şi mai departe, punând
t r ' u n I e t s u b principiu că îndatorirea luată de un părinte de a-şi în-
l 0 P m

semnătura zestrà copiii săi este validă, chiar dacă ea a fost cuprinsă
n r un
Controversă. ^ t '
a
°t sub semnătură privată, şi că nu este nevoe ea
actul să însuşească condiţiile de formă ale unei donaţiuni,
de oarece obligaţia de înzestrare este o obligaţie naturală,
2
care poate forma cauza unei obligaţii civile ( ); şi această
decizie a rămas în picioare prin respingerea recursului,
Curtea de casaţie punând în principiu că aprecierea jude­
cătorilor de fond scapă de sub controlul Curţei supreme,
fiindcă instanţele de fond apreciază în mod suveran carac­
3
terul convenţiilor petrecute între părţi ( ).
Am considerat aceste soluţii în totdeauna ca inadmi­
sibile, pentrucă donaţiunile care n'au fost, ca în specie,
învestite cu formele solemne, nu pot dà naştere unei obli­
gaţii. Pacându-se, în adevăr, să decurgă o obligaţie dintr'o
• donaţiune neînvestită cu formele legale, se atribue un efect
neantului, ceeace, după rigoarea principiilor, este inadmi­
sibil (art. 1168), oricât de echitabilă ar fi soluţia contrară.

0) Cas r o m . (10 F e b r . 1903), Cr. judiciar din 1905, N o . 6 5 şi

Dreptul din 1906, N o . 4 (cu observ, noastră) (decizie nere-
produsâ în Bult. Curţei de C a s a ţ i e ) ; Bult. Cas. 1909, p . 31
şi Dreptul din 1909, N o . 16 (cu nota d-lui S. Rădulescu);
T r i b . Tutova, Dreptul din 1910, No. 41 (cu observ, noastră).
T o t în acest sens se p r o n u n ţ ă şi o p a r t e din doctrină. Vezi
A u b r y et R a u , V, § 500, p . 2 2 3 , text şi nota 6 (ed. a 4-a);
P l a n i o l , I I I , 8 5 3 ; Gruillouard, Contrat de mariage, I, 140;
Rodière et P o n t , Idem, I, 9 6 ; P a n d . fr., v° Mariage, 3475 u r m . ;
Beudant, Contrats et obligations, 559, in fine, p . 335. Vezi şi
A u b r y et R a u , I V , § 297, p . 7, text şi nota 6 (ed. a 5-a).
2
( ) Vezi Dreptul din 1 8 8 6 , No. 5 7 . I n acelaş sens, Cas. fr.
Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1408, nota 1; Sirey, 4 3 .
1. 3 3 5 ; A u b r y et R a u , V, § 5 0 0 , p . 2 2 3 , nota 6 . - Contra:
Rodière et Pont, Contrat de mariage, I, 9 6 , p . 82 (ed. din 1865).
3
( ) Cas. r o m . Bult. S-a I , 1887, p . 40 şi Drepial din 1887,
No. 26. — Curtea de Casaţie din F r a n ţ a a decis, de asemenea,
că aprecierea de fapt, care a r e de scop de a determina dacă
actul dintre p ă r ţ i este o donaţiune sau o simplă obligaţie,
scapă de s u b controlul Curţei supreme. Cas. fr. Répert.
Dalloz, v° Oblig., 5 0 5 şi Disp. entre-vifs, 1311.
 LIBERALITĂTTLE FĂCUTE P. P L A T A UNEI OBLIG. NATURALE. 323

Cât pentru argumentul, care consistă în a zice că obligaţia

naturală se preschimbă într'o obligaţie civilă îndată ce a
fost achitată, el este fără nicio valoare juridică, căci legea
nu zice aceasta, ci dispune numai că repetiţiunea nu este
admisă, în privinţa obligaţiilor naturale, care au fost achi­
tate de bună voe (art. 1092 § 2), ceeace însemnează că
obligaţiile naturale nu-şi produc efectul lor decât atunci
când sunt stinse; şi când o obligaţie este stinsă, nu se poate
zice că ea este civilă, fiindcă ea nu mai are fiinţă(').
iată încă o ipoteză, care uneori se poate ivi în prac- owig.luată<ie
u n ba rbat d
tică. Un bărbat se obligă printr'un act sub semnătură ori- , f w

o . r l a servi o renta
vată a servi o rentă unei femei cu care el a întreţinut re- u n e i femeei
laţii ilicite. Asemenea obligaţie ar fi nulă, de bună seama, g * s p r
U
a
e
r a i

dacă ar fi fost subscrisă înainte de orice relaţii, cu scop

de a le provoca, sau în cursul unor relaţii începute, cu
scopul de a le face să continue; căci o atare obligaţie ar
aveà o cauză ilicită (art. 948 § 4, 966, 968). iar suma
promisă ar constitui preţul ruşinos cu care femeea ar fi
2
consimţit a se vinde acelui bărbat ( ).
Obligaţia ar fi însă validă, dacă n'ar avea de .scop Răsplătirea
întreţinerea sau răsplătirea relaţiilor ilicite, ci despăgubirea ^ne^femèef
prejudiciului cauzat prin seducţiunea femeei şi îndeplinirea prin seduc-
unei datorii de conştiinţă. In asemenea caz nu există, deci, t « « • l n e a

decât recunoaşterea şi plata unei obligaţii, ceeace exclude

3
ideea de donaţiune ( ).
1
( ) Vezi în acest din u r m ă sens, L a u r e n t , X I I , 3 5 5 ; X V I I , 13,
30 şi X X I , 1 5 9 ; B a u d r y et Barde, Oblig., I I , 1671, p. 769,
770 (ed. a 3-a); Massol, Oblig, naturelles, p . 2 9 3 ; Demo­
lombe, X X , 43 şi X X V , 2 1 3 ; T r o p l o n g , Contrat de mariage,
I, 1 8 7 ; P a n d . fr., v° Don. et testaments, 4 0 8 0 ; T r i b . imper.
g e r m a n şi C. Montpellier, D . P . 9 3 . 2. 1 1 5 ; Sirev, 1905. 2.
185; D. P . 1907. 2. 2 4 1 . Vezi tom. I al Coment, noastre,
p. 6 9 8 , ad notam (ed. a 2-a); tom. V I , p. 10, nota 2 ; tom. V I I I ,
p. 136, 137, etc.
2
( ) Cpr. C. Bucureşti, Cr. judiciar din 1904, N o . 2 9 ; C. Alger.
D. P . 97. 2. 4 5 3 ; L a u r e n t , X V I , 1 5 3 ; B a u d r y et Barde,
Oblig., I, 310, p . 345 (ed. a 3-a); Demolombe, X X , 40 şi
X X I V , 375. Vezi şi tom. V al Coment, noastre, p . 138, text
şi nota 2.
8
( ) L a u r e n t , X I I , 3 5 8 ; Demolombe, X X , 40 şi X X I V , 3 7 5 ;
P a n d . fr., v° Don. et testaments, 4077, etc.
F a p t u l unui b ă r b a t de a abuzà de inexperienţa unei femei Seducţiune.
 324 O. C — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . I I I . — S - a I . — D R . I N T E R N A Ţ I O N A L .

Art. 307. Astfel, obligaţia luată de un tată natural, fie chiar

printr'un act sub semnătură privată, de a alimenta şi
creşte copilul ce a născut o femee, nu are de cauză pater­
nitatea acelui obligat, care nu poate fi cercetată (art. 307),
ci manifestarea voinţei de a repara prejudiciul cauzat prin
1
delictul său( ).
Repar, dau- S'a decis, de asemenea, că nu are o cauză ilicită obli-
rt 0 e a
de an°copii §' vi a
luată de mamă de a repara, într'o limită oarecare,
minor. daunele cauzate de fiul său minor unei femei, cu care el
2
a avut relaţii trupeşti ( ).

Despre donaţiunile făcute de Români în străinătate

şi de străini în România.

Art. 885. Legiuitorul, care a prevăzut cazul când un Român ar

voi să-şi facă testamentul său în străinătate (art. 885), nu

şi de a o face, prin ademeniri mincinoase, să-şi uite datoriile

sale şi să-şi peardă cinstea, constitue, în adevăr, o c u l p ă
g r a v ă , care-1 obligă la r e p a r a r e a prejudiciului m a t e r i a l şi
moral ce femeea a încercat prin acest fapt al b ă r b a t u l u i .
C. Bucureşti, Cr. judiciar din 1911, N o . 1, p. 6. Vezi a s u p r a
seducţiunei, tom. I I al Coment, noastre, p. 357 u r m . (ed. a 2-a)
şi tom. V, p . 465 urm., etc.
Repararea S'a decis de asemenea, cu d r e p t cuvânt, că deşi cercetarea
prejudiciului paternităţei este o p r i t ă de legea noastră (art. 307), totuşi fe­
cauzat prin
meea a b a n d o n a t ă de b ă r b a t u l cu care, în u r m a relaţiilor se­
naşterea unui
copil. xuale ce a avut, a dat naştere unui copil, poate cere în j u s ­
Art. 307. tiţie ca acesta să fie condamnat ca, prin plata nnei sume de
bani, să-i r e p a r e prejudiciul m o r a l şi material cauzat prin
naşterea acestui copil, iar instanţele judecătoreşti pot admite
o asemenea acţiune, fără ca prin aceasta să se stabilească
vreo l e g ă t u r ă j u r i d i c ă între copil şi tatăl său n a t u r a l , care
vor continua şi în viitor a r ă m â n e a tot străini u n u l de altul.
T r i b . Ilfov, Dreptul din 1911, N o . 3, p . 2 3 .
1
ţ ) Vezi autorităţile citate în tom. I I al Coment, noastre, p . 357,
nota 3, la care t r e b u e să adăogăm, C. C h a m b é r y , D . P . 1909,
2. 263 şi Dreptul din 1910, N o . 53, p . 428 (cu nota d-lui
S. Rădulescu). Mai vezi tom. I al Coment, noastre, p . 230,
nota 2 (ed. a 2-a); tom. V, p. 138, nota 2 şi p. 468, nota
2. Cpr. Planiol, I, 1530 (ed. a 5-a).
2
( ) C. de apel din Venezia, Dreptul din 1913, N o . 26, p . 206
u r m . (cu observ, noastră).
DONAŢIUNILE FĂCUTE ÎN S T R Ă I N Ă T A T E . — DR. INTERNAŢIONAL. 325

s'a ocupat de cazul când el ar voi să facă o donaţiune în

ţară străină. Pentru a complecta această lacună trebue deci
să recurgem la principiile generale.
Românul, care va voi să facă o donaţiune în ţară Facerea unei
străină, o va face deci sau înaintea funcţionarilor compe- ^"aÎnL'ate " 1

tenţi străini (notari), conform regulei locus regit actum (art. 2

§ ultim O. civil) (*), sau înaintea agenţilor români din stră­
inătate, conform legilor române; căci, după art. 23 al legei
din 13 Februar 1894, pentru reorganizarea Minist. aface­
rilor străine şi după art. 34 din legea pentru autentificarea
actelor, aceşti agenţi au dreptul de a instrumenta ca notari
2
pentru confecţionarea actelor autentice ( ).
Dreptul de a autentifica o donaţiune şi orice alt act, L. din 13 Fe-
b r 8 94
îl au nu numai agenţii români, dar şi secretarii, ataşaţii şi ^ ' ' 2 4

cancelarii agenţiilor noastre (prin delegaţie) (art. 24 L. din

3
13 Februar 1894), şi chiar consulii noştri onorifici ( ).

(') P r i n aplicarea regulei locus regit, actum se decide. în genere,

că trebue să se respecte orice donaţiune făcută în ţară străină,
conform legei străine. Vincent et P é n a u d , Dictionn. de droit
international prive, v° Testament, No. 56, 57 şi 6 1 .
Astfel, o donaţiune deghizată sau ascunsă sub forma unui D o n . deghi-
z a t e
contract cu titlu oneros, trebue să-şi producă efectele sale în -
România, ca şi în ţ a r a în care a fost făcută. Vincent et
P é n a u d , op. cit., 6 1 .
Aceeaş soluţie este admisă în privinţa d a r u r i l o r manuale, D o n . manuale,
şi un asemenea dar se consideră ca îndeplinit in ţ a r a în care
a avut loc tradiţia m a t e r i a l a a lucrului dăruit. Vincent et
P é n a u d , op. şi loco suprà cit.
2
( ) Vezi C. Iaşi şi Cas. rom. Dreptul din 1884, No. 53 şi din
1885, N o . 3 1 ; Bult. Cas. S-a I, anul 1885, p. 92. Cpr.
T r i b . Ilfov, Dreptul din 1889, No. 22 (în privinţa unui
testament autentificat în T u r c i a ) : C. Bucureşti, Dreptul
din 1900. No. 17 şi Cr. judiciar, din acelaş an, No. 18
(în privinţa unei ipoteci autentificată de p r i m u l secretar
al unei legaţiuni române, chiar în lipsa grefierului). Vezi
şi C. C a l a ţ i (Dreptul din 1907, No. 74, p. 611), care
pune în principiu că agenţii noştri consulari şi diplomatici
a u dreptul de a legaliza şi autentifica orice acte şi documente
menite a fi produse în România, independent dacă producătorul
acelor acte este r o m â n sau naţional al ţărei unde sunt acre­
ditaţi agenţii noştri. Mai vezi Demolombe, X X , 1 1 3 ; Arntz,
I I , 1884; (ir. Flaişlen, Attribution des consuls en matière de
notariat et d'etat civil, p. 18 u r m . ( P a r i s , 1892).
3
( ) Cas. rom. şi C. Bucureşti, Bult. 1903, p. 1293 şi Cr. judi-
 326 c. C — C A R T E A I I I — T I T . I I . — C A P I T . I I I . — S a I . — D R . I N T E R N A Ţ I O N A L .

Cazul când Se poate întâmpla ca Românul, care voeşte să facă o

e ^ t e ^ f a e e °ò donaţiune, să se găsească într'o ţară în care donaţiunea nu
donaţiune în-este un contract solemn, precum este, de exemplu: Serbia,
4
cai-e Ton. n u Anglia, etc. ( ). In asemenea caz, el nu va puteà să dispue
este un a c t de averea sa în acea ţară pintr'un act sub semnătură pri-
v a c v a
^trovérsa!"" ^ * trebui să facă actul în forma autentică, înaintea
funcţionarilor respecti-vi străini, în genere notarii, care, după
legea străină, au competinţa de a autentifica actele; căci nu
se poate pricepe cum o donaţiune sau un alt act solemn ar
puteà fi constatat printr'un act sub semnătură privată, atunci
când solemnitatea este esenţială şi substanţială. In toate ac­
tele sau contractele solemne, formele consimţimântului păr­
ţilor sunt deci cârmuite de legea personală a acelui care
contractează. Dacă această lege prescrie autenticitatea, stră­
inul va trebui neapărat să facă un act autentic, chiar dacă
legea locală ar permite un act sub semnătură privată.
Art. 1 7 7 3 şi 1 7 8 9 o spun în privinţa ipotecilor, şi ceeace
legea zice în privinţa ipotecilor se aplică, pentru identitate
de motive, tuturor contractelor solemne în genere. Cât pentru
formele autenticităţei, ele vor fi acele ale ţărei în care se
face actul, potrivit regulei: locus regit actum. Acestea ni
s'au părut în totdeauna adevăratele principii şi ne mărginim a
trimete la cele spuse altă dată cu ocazia explicărei art. 1 7 7 3
2
şi 1 7 8 9 din codul civil ( ).

dar din 1904, No. 78. Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 191
(ed. a 2-a).
(') Vezi suprà, p . 14, nota 3 ; p . 210, 2 1 1 , ad notam, precum
şi tom. I al Coment, noastre, p . 2 2 1 , nota 2 (ed. a 2-a).
2
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 220 u r m . (ed. a 2-a) şi
tom. V I I I , p . 72, text şi nota 3. C p r . L a u r e n t , Principes, I,
99 şi X X I , 4 9 ; L a u r e n t , Droit civil international, I I , 238,
240 u r m . , 392 u r m . şi V, 213 (în privinţa convenţiilor m a ­
trimoniale); D u r a n t o n , I, 9 1 ; D e m a n g e a t , Condition civile des
étrangers, 8 3 ; Bertauld, Quest, pratiques et doctrinales de
code Napoleon, I, 154, etc. — Contra: Demolombe, I, 106 şi
X X , 1 1 3 ; B a u d r y et Colin, I, 1 7 1 3 ; T . H u e , I, 1 6 8 ; A u b r y
et E a u , I, § 3 1 , p . 167, 168, text şi nota 70 (ed. a 5-a),
precum şi t o m . V I I , § 659, p . 8 5 , text şi nota 2 9 ; Zacharise,
Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 6 5 9 , p . 211 (ed. Anschiitz);
Massé-Vergé, I I I , § 427, p . 7 3 , text şi nota 1 6 ; Vincent et
P é n a u d , Dictionn. de droit international prive, v° Testa­
ment-Donation, 56, 57 şi autorităţile citate acolo; T h i r y ,
 EFECTUL DONAŢIUNILOR ÎNTRE PĂRŢI. 327
* 1

In orice caz, sunt prescripţii ale legei teritoriale care, Observ, regu-
tlupă părerea tuturor, trebue să fie observate. Astfel, dacă iin^pubUcâ
donaţiunea are de obiect imobile situate în România, ea va
trebui neapărat să fie transcrisă, pentrucă această formali­
tate este de ordine publică, ca una ce interesează pe terţii
şi creditul public al ţărei
Cât pentru donaţiunile ce străinii ar voi să facă în D o n . stră-
iml in Eo
România, ele vor puteà fi făcute conform legilor române. °!« „ ~
potrivit principiului de drept internaţional, inscris în art. 2
2
C. civil : locus regit actum ( ).
Străinii vor inai putea să recurgă şi la agenţii lor d i - D r . străinilor
plomatici, observând formele şi regulele prescrise de legea ^ agenţiiTor
lor respectivă, dacă aceşti funcţionari au capacitatea de a diplomatici,
instrumenta în asemenea materie, după legea străină. Ro­
mânii având, după cum am văzut, facultatea de a recurge
în străinătate la agenţii noştri diplomatici, nimic nu este
mai natural decât a admite aeeeaş reciprocitate şi pentru
3
străini i ).

II. Despre efectul donaţiunilor între vii.

Rubrica secţiunei I-a de sub capit. III este intitulată:
despre forma şi efectele donaţiunilor între vii (vezi suprà.
p. 2 0 4 ) . Pană aci i i e - a m ocupat de forma donaţiunilor.
Trecem acum la efectele acestui contract.
Efectele donaţiunilor sunt relative la părţile contractante
şi la terţiile persoane.

1° Efectele donaţiunilor între părţi.

Intre părţi, donaţiunea transferă proprietatea şi dă naş­

tere la oarecare obligaţii din partea dăruitorului şi a dona­
tarului.
1, 5 8 ; T r i b . A l b i , Dreptul din 1912, No. 7 1 , p. 599 (cu ob­
serv, noastră). Cpr. Pillet, Pr. de droit international prive,
259, p . 478.
!
( ) B a u d r y et Colin, I, 1 7 1 7 ; Vincent et Pénaud, op. cit., v°
Testament, 63 şi toţi autorii.
2
( ) Cpr. Demolombe, X X , 114.
3
( ) Cpr. T r i b . Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No. 56
 328 C. C — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . I I I . — S - a I . — T R A N S F E R . P R O P R I E T .

A) Transferirea p r o p r i e t ă f e i .

Art. 6 4 4 Efectul direct şi principal al donaţiunilor este de a trans­

801.
mite donatarului proprietatea lucrului dăruit, chiar faţa de
2
terţii ('), fără ca să fie nevoe de tradiţie (art. 971) ( ). Do­
naţiunea fiind, în adevăr, o convenţie, art. 644 prevede con­
venţiile între modurile de a dobândi şi transmite proprietatea,
iar art. 801 defineşte donaţiunea un act prin care dăruitorul
dă în mod irevocabil un lucru, donatarului, care îl pri­
3
meşte ( ).
Contract so­ Dar, dacă donaţiunea este un contract consensual în
lemn.

şi din 1888, N o . 15. Aceste decizii sunt relative la testamente,

însă aceleaşi regule se aplică, p e n t r u identitate de motive, do­
naţiunilor şi t u t u r o r actelor j u r i d i c e î n genere.
Art. 818 urm. ('") Donaţiunile de imobile susceptibile de ipotecă, deşi sunt şi ele
perfecte între p ă r ţ i şi moştenitorii lor universali prin simplul
efect al consimţimântului, totuşi, prin excepţie, nu transferă
donatarului, în privinţa terţiilor, proprietatea b u n u r i l o r dă­
ruite decât din momentul transcrierei actului de donaţiune
(art. 818 u r m . C. civ.). A u b r y et R a u , V I I , § 704, p . 3 8 1 , 382.
Creanţe. Dacă s'a d ă r u i t o creanţă, d o n a t a r u l nu va deveni proprie­
Art. 1 3 9 3 . tarul ei erga tertios, decât prin îndeplinirea uneia din forma­
lităţile prescrise de a r t . 1393, adecă prin notificarea actului
de donaţiune debitorului, sau prin acceptarea acestui din u r m ă
făcută într'un act autentic. A u b r y et R a u , loco cit., p . 3 8 1 ;
T. H u e , V I , 209, etc.
Eliminarea 2
( ) A r t . 9 3 8 din codul francez este expres în această privinţă,
art. 9 3 8 fr. însă acest text lăsând de dorit în privinţa redacţiei sale, a
fost eliminat de legiutorul nostru. Opr. Marcadé, I I I , 6 5 5 ;
L a u r e n t , X I I , 365, etc.
3
Dr. roman. ( ) Cpr. A u b r y et R a u , V I I , § 704, p. 3 8 1 . — L a R o m a n i , cel
p u ţ i n în u l t i m a stare a legislaţiunei, donaţiunea era, de ase­
menea, perfectă prin simplul consimţimânt al p ă r ţ i l o r şi
obliga pe dăruitor sau pe moştenitorii l u i a trăda l u c r u l dă­
ruit, fără ca această tradiţie să fie necesară Ia perfectarea
contractului: „ut non ex hoc inutilis sit donatio, quod res
non tradita; sunt, nec confirmetur ex traditione donatio" (L-
35 § 5, in medio, Cod, Be donationibus, 8, 54). Vezi şi Instit.,
I I , 7, De donationibus, § 2, u n d e se zice: „. . . ut etiamsi
non tradantur, habeant plenissimum et perfectum rohur, et
traditionis necessitai incumbat donatori*. C p r . art. 841 şi 1269
C. Calimaeh (684, 9 4 3 C. austriac). Vezi suprà, p. 214 u r m . Cât
pentru proprietate, ea nu era transferită decât prin tradiţie
( L . 20, Cod, De pactis, 2, 3). Vezi suprà, p . 215, 216, text
şi nota 1.
 EFECTUL DONAŢIUNILOR.— TRANSFERIREA PROPRIETĂŢEI. 329

acest sens ea el se formează solo consensu, fără nicio tra­

diţie, totuşi nu mai puţin adevărat este că simplul consun-
ţimânt al părţilor nu este de astă dată suficient pentru for­
marea contractului, precum este în materie de contracte con­
sensuale în genere (art. 971 şi 1295), căci donaţiunea fiind,
după cum ştim, un contract solemn, solemnitatea este pres­
1
crisă pentru însa.ş existenţa ei ( ).
Pentru ca să existe donaţiune, simplul consimţimânt al Art. 813 urm.
părţilor nu ajunge deci ; mai trebue încă şi îndeplinirea for­
melor solemne prescrise de art. 813 urm. C. civil. Forma
dat esse rei.
Transmiterea proprietaţei prin simplul efect al consim- Corp cert şi
d e t e r r a i n a t
ţimântului este supusă, în privinţa donaţiunilor, ca şi în -
privinţa contractelor nesolemne, principiilor generale. Astfel,
pentru ca o donaţiune între vii să poată transferi proprie­
tatea prin efectul consimţimântului, trebue sa aibă de obiect
2
un corp cert şi determinat ( ) ; căci proprietatea fiind un
drept real, cel mai însemnat din toate, presupune un lucru
cert şi determinat in ipso individuo, asupra căruia el se
exercită (art. 971, 1102, 1156 ( \ civ.). Este cu neputinţă,
în adevăr, ca proprietarul să poată exercita dreptul absolut
ce-i conferă legea prin art. 480, asupra unui lucru nede­
terminat.
Deci, dacă lucrul dăruit nu este determinat decât în Cazul când
specia sa, in genere (art. 964), de exemplu: dacă s'a d ă - ' 7 ^ t numai* m

ruit un cal, fără a se arăta care cal anume, sau o casa din în specie.
Bucureşti, fără a se determina care casă, proprietatea nu va
fi strămutată donatarului decât prin tradiţie, sau printr'o
nouă convenţie, care va determina lucrul dăruit si—1 va spe-

(') Vezi suprà, p. 206, text şi nota 2.

2
( ) L u c r u l este determinat când se a r a t ă n a t u r a sa, cantitatea, Când lucrul e
calitatea sa, etc., quid, quale, quantum sit (L. 74 § 1, Dig'., determinat.
De verborum obligationibus. 45, 1). Vezi şi L. 8, Dig., De pe-
riculo et commodo rei vendita;, 18, 6.
3
( ) Vezi torn. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 8 (ed. a 2-a); tom.
V, p. 17, text şi nota 2 ; p. 126 şi 167; tom. V I I I , p. 542, 5 4 3 ;
tont. X , p. 734, etc. Cpr. Laurent, X I I , 364 şi X V I , 359;
Demolombe, X X , 228 şi X X I V , 403 şi 4 1 4 ; Mourlon, I I ,
684 şi 1226; Planiol, I, 2744; T. Hue, VI, 2 0 9 ; VII, 74 şi
 330 c. C — C A R T E A H I — T I T . I I — C A P I T . III.—S-a I.—OBLIG. D Â R U I T O R U L U I .

Dar manual. Tradiţia mai joacă încă rol în materie de daruri ma­
nuale, darul manual fiind astăzi un contract real, în sensul
riguros ce această expresie aveà la Romani
D o n . lucrului Donaţiunea fiind un contract translativ de proprietate,
altuia. t o r i i francezi aplică, în specie, art. 1599 din codul francez,
a u

după care vânzarea lucrului altuia este nulă ; aşa că, în Franţa,
2
donaţiunea lucrului altuia este tot nulă ( ). Aceeaş soluţie este
admisibilă şi la noi, unde ştim că, cu toată eliminarea din
codul nostru a art. 1599 fr., vânzarea lucrului altuia tot
nulă este pentru lipsă de cauză (art. 966). Chestiunea este,
3
cu toate acestea, foarte controversată ( ).
Recursul d o - Rămâne însă bine înţeles că, dacă dăruitorul a dat cu
cre
contra d ă r u i -
1 r e a
d i n ţ ă donatarului un lucru străin de care acest din
torului, urmă a fost evins, el va aveà recurs în contra dâruitorului (*).

B) Obligaţiile dâruitorului şi ale donatarului.

Obigaţiile dâruitorului sunt relative la garantarea do­

natarului pentru evicţiune, iar acele ale donatarului sunt rela­
tive la plata datoriilor dâruitorului.
X , 1 1 ; B a u d r y et Saignat, Vente, 12; T r o p l o n g , Idem, 1,48;
Marcadé, V I , "art. 1582, 1583, N o . I I , p. 145, etc.
(') Vezi supra, p. 260 şi tom. I I I , partea I I , ai susziselor Co­
mentarii, p . 8. Cpr. Planiol, I , 2744.
2
() Cpr. L a u r e n t , X I I , 3 6 3 ; P a n d . fr., v° Don. et testaments, 4730;
A u b r y et Rau, V I I , § 675, 676, p . 151, 152; Zacharise,
Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 686 (676), p . 302, nota
3 a (ed. Crome).
s
Vânzarea lu- () Vezi în privinţa vânzărei lucrului altuia, tom. I I I , partea I I ,
crulni altuia. al Coment, noastre, p . 588, nota 4 (ed. a 2-a); tom. V I , p . 2 6 1 ,
nota 1; tom. V I I I , p . 569 u r m . ; tom. X , p . 194, nota 2, etc.
J u d e c ă t o r i a ocol. F e r b i n ţ i (Ilfov) a decis de curând că vân­
zarea l u c r u l u i altuia nu este nulă în sens de inexistentă, ci
n u m a i rezolubilă din partea c u m p ă r ă t o r u l u i (Cr. judiciar
din 1912, N o . 37, p. 441) şi, în adevăr, această soluţie, sus­
ţ i n u t ă în F r a n ţ a de Colmet de Santerre (V, 28 bis V I ) , a
fost consacrată ia noi prin m a i multe h o t ă r î r i judecătoreşti.
Vezi tom. V I I I suscitat, p. 5 7 1 , nota 2. Mai vezi J u d e c . ocol.
r u r a l Albeni (Gorj), Cr. judiciar, din 1910, No. 19 (cu nota
d-lui St. Scriban). T o t în acest din u r m ă sens s'a p r o n u n ţ a t
şi Curtea de casaţie. Vezi Bult. 1900, p. 50 şi Dreptul din
1900, No. 46 (cu nota lui Degré), etc.
4
Art. 1271 C. () „Acel ce cu ştiinţă va d ă r u i un lucru străin şi nu va des-
Calimach.
 GARANŢIA PENTRU E V 1 C Ţ I U N E . — A R T . 828. 331

Garanţia pentru evicţiune.—Obligaţia dăruitorului.

Arti 828. — D o n a t o r u l nu este responsabil de evicţiune către
donatar pentru l u c r u r i l e d ă r u i t e .
D o n a t o r u l este însă responsabil de evicţiune, când el a promis
expres g a r a n ţ i e .
Este asemenea responsabil, când evicţiunea provine din faptul
său; când este în chestiune o donaţiune care i m p u n e sarcini do­
n a t a r u l u i ; într'acest caz, însă, g a r a n ţ i a este obligatorie n u m a i pană
la suma sarcinilor ('). ( A r t . 7 8 7 , 1 2 4 0 , 1337, 1339 C. civ. A r t . 1077
2
C. italian} ( ).

Convenţiile legal făcute, având putere de lege intre păr- Predarea l u ­

crului dăruit u r u l u i d ă r u i t
ţile contractante (art. 969), dăruitorul trebue să dea lucrul donatarului.
dăruit în primirea donatarului; căci. la din contra, acest din
urmă poate cere executarea contractului printr'o acţiune
personală, care se va exercita fie în contra însuş dăruitorului,
3
fie în contra moştenitorilor săi ( ).

coperi aceasta la primitorul d a r u l u i , zice a r t . 1271 din codul

Calimach (art. 9 4 5 C. austriac), r ă m â n e îndatorit a r ă s p u n d e
p ă g u b i r i l e ce s'ar p u t e à întâmpla". Vezi infra, p . 332, n. 1.
(') Acest text lipseşte în codul fr. şi este reproducerea a r t . 1077
din codul italian. Vezi şi a r t . 6 3 8 din codul spaniol. Cu toate
acestea, soluţia admisă de textul nostru este admisă şi în F r a n ţ a ,
în baza principiilor generale. Vezi P a n d . fr., v° cit., 4734 u r m . ;
L a u r e n t , X I I , 387 u r m . ; Demolombe, X X , 5 4 3 u r m . ; Arntz,
I I , 1885 u r m . ; A u b r y et. R a u , V I I , § 705, p . 399 u r m . ; T .
Hue, V I , 2 0 9 ; B a u d r y et Colin, I, 1344 urm., etc. Vezi tom.
V I I I al Coment, noastre, p . 180 şi 8 2 1 .
2
( ) Vezi a s u p r a a r t . 1077 din codul italian, Ricci, Corso teorico-
pratico di diritto civile, I V , 2 7 5 — 2 8 6 . p . 557 u r m . (ed. din
1907).
3
( ) P a n d . fr., v° cit, 4 7 3 9 ; A r n t z , I I , 1 8 8 5 ; Demolombe, X X ,
5 4 2 ; A u b r y et R a u , V I I , § 7 0 5 , p . 3 9 8 , etc,
Dacă l u c r u l d ă r u i t este determinat n u m a i în specia sa fin Cazul când
genere), de e x e m p l u : dacă s'a d a t un cal sau 100 de chile de lucrul dăruit
e s e clete,m
g r â u , se admite că, la caz de evicţiunea acestui lucru. * _;"

i- • î ' u î , î • ' n a t
numai m
d ă r u i t o r u l va t r e b u i sa dea altul de aceeaş specie, pen- specie,
truca el a r e obligaţia de a plăti acest lucru, şi plata nefiind
validă în caz de evicţiune, dăruitorul nu şi-a îndeplinit obli­
gaţia sa şi, deci, nu este liberat. ( A r g u m e n t din a r t . 1095,
d u p ă care, pentru a face o plată validă, trebue a fi p r o p r i e ­
t a r u l lucrului dat drept plată). N u este deci vorba, în specie, de
garanţie p e n t r u evicţiune, ci de executarea a însăş donaţiunei.
P a n d . fr., v° cit, 4 7 5 0 : Demolombe, X X , 5 5 5 ; Duranton.
 332 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — CAPIT. I I I . — S-a I . — A R T . 828.

Art. 828 § î . Dăruitorul nu este însă, în principiu, obligat a garanta

pe donatar de evicţiunea totală sau parţială a lucrului dă­
ruit (art. 828 § 1), pentrucă, pe de oparte, el n'a înţeles
a dà mai mult decât are, iar pe de alta, pentrucă donatarul,
care primeşte o binefacere, nu poate s'o întoarcă în contra
binefăcătorului său, spre a-i cere mai mult decât acest din
urmă a înţeles şi a voit să-i dea (*).
Art. 4 9 4 , 5 3 9 . Donatarul evins nu are deci, în principiu, acţiune
contra daruitorului nici pentru restituirea taxelor ce el ar
fi plătit conform legei timbrului, nici pentru cheltuelile vo-
luptuoare ce el ar fi făcut la imobilul dăruit, cheltueli care
sunt perdute pentru dânsul, proprietarul revendieant nefiind
obligat a le restituì (art. 494, 539).
Doi. Dăruitorul nu va răspunde, deci, de o simplă greşeală,
2
ci numai de culpa lata şi de doi (de dolo) ( ).
c. german. „Dăruitorul, zice art. 521 din codul german, nu răs-
Art. 521.

V I I I , 5 3 0 ; A u b r y et E a u , V I I , § 705, in fine, p . 4 0 2 . —
Contrà: L a u r e n t , X I I , 392.
Cazul unei Aeeeaş soluţie se aplică, d u p ă autorii de mai sus, t u t u r o r
donaţ'i a două cazurilor analoage. Astfel, când într'o donaţiune a două lu­
.iii alter­ cruri alternative, s'a dat unul din aceste l u c r u r i şi donatarul
native.
a fost evins, el este în drept a cere celalt lucru (art. 1026,
1029). A u b r y et R a u , loco cit.; Demolombe, X X , 556; Pand.
fr., v° cit., 4 7 5 1 , etc.
(') Opr. L a u r e n t , X I I , 387; Demolombe, X X , 5 4 3 ; D u r a n t o n ,
V I I I , 5 2 5 ; A u b r y et Rau, V I I , § 705, p . 399, nota 4, etc.
Dr. Aceleaşi principii e r a u admise şi la Romani, unde dacă se dă­
duse un lucru străin, donatarul nu aveà, la caz de evicţiune,
nicio acţiune în contra daruitorului, ci n u m a i acţiunea de dolo,
când d ă r u i t o r u l era de rea credinţă: „Labeo ait, si quis mihi-
rem alienam donaverit, inque earn sumptus magnos fecero, et
sic evincatur, nullam mihi actionem contra donatorem compe­
tere: plane de dolo posse me adversus eum habere actionem,
si dolo fecit". (L. 18 § 3, Dig., De donationibus, 39, 5). Vezi
şi L. 2, Cod, De evictionibus, 8, 45. Vezi infra, p . 3 3 3 , n. 2.
C. Calimach. Aeeeaş soluţie era admisă şi prin art. 1271 din codul Ca-
Art. 1271. limach (945 C. austriac), d u p ă care acel ce cu rea credinţă
dădea lucrul altuia, era dator să r ă s p u n d ă p a g u b e l e cauzate
prin evicţiune. Vezi suprà, p. 330, nota 4.
2
( ) Cpr. Pothier, Donations entre-vifs, V I I I , 133, p. 395 (ed.
B u g n e t ) ; L a u r e n t , X I I , 389; Demolombe, X X , 544, 5 4 5 ;
Duranton, V I I I , 5 2 5 ; A u b r y et Rau, V I I , § 705, p. 3 9 9 ;
Ricci, op. cit., I V , 2 7 6 ; P a n d . fr., v° cit., 4735, etc.
 GARANŢIA PENTRU EVICŢIUNE. — ART. 828. 333

punde decât de dolul său şi de negligenţa sa gravă. „Der

Schenker hat nur Vorsatz und grobe Fuhrlăssigkeit zu ver-
L
treten' (*'). Art. 524 § 1 din acelaş cod dispune, de ase- C- german,
Art 5 2 4 s 1
menea, că: „de câteori dăruitorul a ascuns în mod d o l o s i v -
(arglistig) un viciu al lucrului dăruit, de atâteaori el trebue
să repare dauna pe care o sufere din această cauză dona­
tarul".
Dar, dacă dăruitorul nu garantează pe donatar de evie- Art. 828 §
l l l t i m
ţiune. toată lumea admite că el răspunde de faptele sale '
2
personalei ), textul nostru fiind chiar expres in această pri­
vinţă (art!'828 § ultim). (Cpr. art. 1339).
Care este însă întinderea acestei obligaţii? In Franţa, întinderea
dăruitorul nefiind, în asemenea caz. obligat la garanţie, se "orufù/'flr " 1

poate foarte bine susţine că dispoziţiile relative la garanţie francez,

nu sunt aplicabile în specie şi că dăruitorul rămâne sub im­
periul principiilor generale, care cârmuesc materia daunelor-
interese. (Laurent, XII, 390).

(') Cpr. D e r n b u r g , Pandekten, I I , § 107, 2°; Windscheid, Lehr-

buch des Pandektenrechts, II, § 366, p . 514 (ed. K i p p ) . I a t ă
cum se e x p r i m ă acest din u r m ă a u t o r : „Der Schenker haftet
nur wegen Argllst und wegen der Arglist gleichstehenden
Nachlăssigkeit".
(-) Astfel, donatarul va p u t e à cere daune dela dăruitor, dacă lu- Cazurile când
crul d ă r u i t a perit din culpa acestui din u r m ă , sau dacă el dăruitorul
r a s u n d î C i l t r e
a dispus de imobilul dăruit în u r m a acceptărei donaţiunei ş i P <

• • n î V K ~ -l", r-A t donatar.

înaintea transcrierei ei. Demolombe, I A , o42, ooO; L a u r e n t ,
X I I , 3 9 0 ; A u b r y et Rau. loco cit., p. 4 0 1 ; P a n d . fr., v° cit.,
4 7 3 9 ; B a u d r v et Colin, 1 , 1 3 4 6 : Ricci, op. cit., I V , 284, p. 569
urm Cpr G Montpellier, D. P . 56. 2. 126.
D ă r u i t o r u l ar mai fi încă responsabil către donatar, dacă Ipotecarea bu-
.••w'a T V T T
î , •A,,,
el ar fi ipotecat b u n u r i l e d ă r u i t e înaintea transcrierei dona- nurilor dă-
tiunei; caci, in asemenea caz, el este mai in totdeauna de rea
.. „ nr\n n 1 i- i •
i^
r u i t e înaintea
a i transcrierei
credinţa. Laurent, X I I , d 9 0 ; B a u d r v et (John, loco cit.; A u b r y donaţiunei
et Rau, V I I , § 705, p . 4 0 1 ; P a n d / f r . , v° cit., 4741 ; C. Rioni,
D. P. 49. 2. 5 5 ; Sirey, 49. 2. 88.
El va restituì, de asemenea, donatarului de bună credinţă D ă r u i r e a lu-
toate cheltuelile, chiar şi cele voluptoare făcute la lucrul dă- crului altuia
e u
ruit, dacă el a dat cu rea credinţă l u c r u l altuia. (L. 18 § 3,
Dig., De donationibus, 39, 5, textual citată suprà, p . 332,
nota 1). Cpr. Demolombe, X X , 552.
Tot pentru aceleaşi motive, trebue să decidem că dă ruitorul Răspund, p.
va r ă s p u n d e de viciile l u c r u l u i , dacă cu rea credinţă el a dat v i c i i l e lu-
o r u l m
un l u c r u vicios. A r n t z , II, 1887. ' '
 334 COD. CIV.—CARTEA III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S - a I. — A R T . 828.

Dr. nostra. La noi, însă, unde art. 828 dispune anume că dărui-
A r t 1 3 3 7 urm
' ' t o r u l este responsabil, de câteori evicţiunea provine din faptul
lui personal, se pot aplica, prin analogie, dispoziţiile privi­
toare la răspunderea de evicţiune în materie de vindere-cum-
1
părare (art. 1337 urm.) ( ).
Cazul când Dăruitorul mai răspunde de evicţiune când s'a obligat,
obnvj't'™ g a - 1 m
termeni expreşi, a garanta pe donatar ; căci dacă, în prin-
rantâ pe d o - cipiu, donaţiunea nu este supusă garanţiei, totuşi nu este de
2
natar. ţ { dăruitorul să nu fie supus acestei obligaţii ( ). Do­
e g e n a e c a

vada de aceasta este art. 1240 din codul civil, care impune
dăruitorului obligaţia de garanţie, de câteori este vorba de
o donaţiune făcută cu titlu de dotă.
Cazul unei Tot prin excepţie, dăruitorul mai este responsabil de
n e r o a s e . °" evicţiune, când este vorba de o donaţiune oneroasă, adecă care
d 0

impune donatarului oarecare sarcini. In acest caz însă, garanţia

este obligatorie numai până la suma sarcinilor, căci numai în
această măsură donaţinnea este un contract comutativ având
3
caracterul unui contract cu titlu oneros (art. 947) ( ).
Osebit de aceste cazuri anume prevăzute de art. 828
C. civ., dăruitorul mai răspunde către donatar de evicţiune:
Art. 1240. 1° Când donaţiunea are caracterul unei convenţiuni cu
titlu oneros, adecă când este făcută cu titlu de dotă, în fa­
voarea căsătoriei (art. 1240);
Art. i i 0 8 § 3. 2° Când donatarul a plătit, fără a fi obligat, o datorie
personală a dăruitorului, care greva bunurile dăruite, în care
caz el este subrogat în drepturile creditorului (art. 1108
4
§3)( );
D o n . remune- 3° Şi, in fine, când este vorba de o donaţiune remune­
ratorie.

(') Cpr. Demolombe, X X , 550, 5 5 1 .

2
Aplicarea ( ) Această clauză de garanţie va face ca dăruitorul să garanteze
art. 1344 C. p donatar întocmai ca un vânzător; de unde rezultă că, dacă
e
C 1 T
' în momentul evicţiunei, lucrul d ă r u i t are o valoare mai mare,
dăruitorul, pe lângă p a g u b a produsă prin evicţiune, va plăti
şi excendentul valorei în t i m p u l evicţiunei (art. 1344). De­
molombe, X X , 5 4 6 ; Laurent, X I I , 3 9 5 ; P a n d . fr., V> cil.,
4755.
(*) Cpr. Pothier, Venie, I I I , 6 1 3 ; L a u r e n t , X I I , 3 9 8 ; P a n d . fr.,
v° cit. 4756, etc.
4
( ) Arntz,' II, 1887;' L a u r e n t , X I I , 394 şi X V I I I , 9 1 ; Colmet
de Santerre, V, 195 bis I I I ; Massé-Vergé, I I I , § 482, p . 225.
Cpr. C. Grenoble, D . P . 72. 5. 148. No. 5.
 GARANŢIA PENTRU EVICŢIUNE. — ART. 828. 335

ratorie sau răsplătitoare, de câteori donaţiunea are de scop

răsplătirea unor servicii apreciabile în bani, şi de câteori
valoarea acestor servicii este egală sau aproape egala cu va­
loarea lucrului dăruit; căci, în asemenea caz, pretinsa do­
naţiune este un contract comutativ si cu titlu oneros
(art. 947) (M.
In toate aceste cazuri, donatarul poate să-şi exercite re­
cursul său atât în contra daruitorului cât şi în contra moş­
tenitorilor săi (').
In fine, spre a complecta explicarea art. 828, referitor Exerciţiul ac-
nei 6 a i
la răspunderea pentru evicţiune, vom adaogă că donatarult™ >^F
evins poate, în calitatea sa de reprezentant al dăi'uitorului, daruitorului.
să exercite acţiunea în garanţie pe care însuş daruitorul ar
fi putut s o exercite în contra autorilor săi, dacă el ar fi
fost acela care ar fi fost evins.
Această soluţie nu sufere nicio îndoială: 1° atunci când
este vorba de o donaţiune universală a tuturor bunurilor
prezente, care cuprinde toate bunurile şi, deci, toate drep­
turile şi acţiunile daruitorului; 2° chiar în cazul unei do­
naţiuni cu titlu particular a unui corp cert şi determinat,
dacă daruitorul ar fi cedat donatarului acţiunea sa în ga­
ranţie, sau când, independent de orice cesiune expresă, do­
natarul s'ar găsi în cazurile excepţionale, în care el are ac­
ţiunea în garanţie contra daruitorului. Asupra acestor puncte
nicio discuţie nu este cu putinţă.
Aceeaş soluţie este admisibilă şi în cazul unei dona­
ţiuni cu titlu particular a unui corp cert şi determinat, care
n'ar cuprinde nicio cesiune expresa a acţiunei în garanţie
din partea daruitorului, nici n'ar conferi donatarului vreun
drept de garanţie ; căci donatorul transmite donatarului prin
însuş contractul de donaţiune, independent de orice stipu­
laţie, toate drepturile şi acţiunile ce el are în privinţa lu­
3
crului dăruit ( ).

1
( ) Vezi suprà, p. 313. Cpr. Demolombe, X X , 5 4 9 ; A u b r y et R a u ,
V I I , § 705, p. 399, 4 0 0 ; P a n d . fr., w° cit, 47'62, etc.
2
( ) P a n d . fr., v° Don. ei testaments, 4763.
3
( ) L a u r e n t , X I I , 3 9 3 ; Demolombe, X X , 5 5 7 ; Duranton, V I I I ,
5 3 2 ; A u b r y et Rau, V I I , § 705, p. 402, text şi nota 17;
P a n d . fr., v° cit., 4764, 4 7 6 5 ; Bayle-Mouillarad a s u p r a lui
Grenier, Don. et testaments, I, 97, nota c, p. 470, 4 7 1 .
 336 C. C — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . III.—S-a I — P L A T A DATORIILOR.

Plata datoriilor. — Obligaţiile donatarului.

Art. 831. Donatarul contractează către dăruitor o obligaţie de
recunoştinţă sancţionată prin art. 831
Art. 829, 832. Dacă donaţiunea este făcută sub oarecare sarcini (sub
modo), el trebue să le execute, căci altfel donaţiunea este
2
revocabilă (art. 829 şi 832) ( ). (Vezi infra, p. 420 urm.).
Donatarul nu s'ar puteà deci sustrage dela această obli­
3
gaţie, renunţând la beneficiul liberalităţei ( ).
Cazul când Dacă donatarul s'a obligat, fie în mod expres, fie ta-
+
obiìgatTpiatì eoamente ( ), a plăti datoriile daruitorului pană la concu-
d a t o n i i e da- renta unei sume anume determinate, el este ţinut a-şi în­
ruitoralui. deplini obligaţia sa cu bunurile sale personale, chiar peste
valoarea lucrurilor dăruite, căci obligaţia sa rezultând în
asemenea caz din convenţie, orice debitor este dator să-şi
îndeplinească în infinit obligaţiile sale
Art. 823. Dacă donatarul s'a obligat a plăti toate datoriile pre­
zente ale daruitorului, el nu trebue să plătească decât acele
care au dată certă în ziua donaţiunei (art. 823).
p i a t a dato- Independent însă de orice stipulaţie, donatarul este el
ril l0 ds rult0
, F. , " obligat a plăti datoriile daruitorului? Este un caz asupra
r
rului indepen- • u 1 . . . . .
dent de oriet căruia nu poate sa existe nicio îndoiala, şi anume : atunci
convenţie. ^ \ donaţiunea are de obiect o sumă fixă de bani sau unul
G n(

ori mai multe lucruri determinate şi specificate în individu­

alitatea lor ; căci, în specie, fiind vorba de o donaţiune cu
1
( ) Planiol, I I I , 2585, 2586; A u b r y et R a u , V I I , § 706, ab initio,
p. 4 0 3 ; Masse-Verge, I I I , § 482, ab initio, p . 225.
2
( ) Planiol, I I I , 2586, 2587. — S'a decis însă că judecătorii pot
să acorde d o n a t a r u l u i un termen de graţie pentru a-şi exe­
cuta obligaţiile sale. Cas. fr. D. P . 1905. 1. 4 5 6 .
3
( ) Planiol, I I I , 2 5 8 7 ; B a u d r y et Colin, I, 1 3 5 1 ; Massé-Vergé,
I I I , § 482, p . 225. Vezi infra, explic, art. 830, 832, p . 430.
4
( ) Ştim, în ade>ăr, că obligaţia de a plăti datoriile poate să r e ­
zulte pentru donatar din intenţia comună a părţilor, fără
nicio stipulaţie expresă. Vezi suprà, p . 315, nota 1 şi infra,
p. 380, nota 3.
{») L a u r e n t , X I I , 4 0 4 ; Demolombe, X X , 4 5 9 ; P l a n i o l I I I , 2588;
A u b r y , et B a u , V I I , § 706, p . 407, text şi nota 10. Vezi
infra, p . 382.—Judecătorii, interpretând actul de donaţiune,
ar puteà însă să decidă că părţile a u avut intenţiunea de a
restrânge sarcinile donaţiunei la valoarea b u n u r i l o r dăruite.
Laurent, A u b r y et R a u , loco suprà cit.
 PLATA DATORIILOR DĂRUITORULUI DE CĂTRE DONATAR. 337

titlu particular, donatarul nu poate să tie obligat la plata

datoriilor, precum nici legatarul singular sau particular nu
este obligat la plata datoriilor testatorului (art. 775, 909) ).
Aes alienum universi patrimonii non certarum rerum onus est.
Donatarul n'ar puteà, în asemenea caz, să fie obligat P l a t » dat. ipo-
tecare
decât ipotecar, dacă imobilul dăruit ar ti grevat de o ipo- -
tecă, rămânându-i însă recurs în contra dăruitorului sau
2
moştenitorilor săi ( ).
A r t )1:>
Creditorii chirografari ai dăruitorului n'au deci acţiune ' -
directă în contra donatarului. Ei vor puteà numai să ceară
revocarea donaţiunei pe cale acţiunei pauliene, ca fiind fă­
3
cută în dauna şi frauda lor (art. 975 ) ( ).
C ; i z u l u n e i
Ce trebue să decidem în privinţa unei donaţiuni uni- .
i . , , n . . donaţiuni uni­
versale sau cu titlu universal, adecă care ar cuprinde toate versale, Con-
1
bunurile prezente ale dăruitorului, sau numai o parte din troversă.
aceste bunuri, precum ar fi, de exemplu : jumătate sau a
treia parte din mobilele ori din imobilele sale, etc?
La Romani, donatarul nu era nici în acest caz obligat Dreptul ro­
4 m a n
la plata datoriilor ( ), şi această soluţie este foarte logică în '
principiu, pentrucă numai moştenitorii universali sau cu titlu
universal fiind obligaţi la plata datoriilor, nu se poate pri­
cepe cum dărui torul ar avea asemenea moştenitori, pe cât
timp el se află încă în viaţă ; căci o donaţiune, chiar a tu­
turor bunurilor prezente, nu constitue o succesiune per uni-
versitatem. Donatarul tuturor bunurilor prezente sau al unei
părţi numai din aceste bunuri, nu este deci un succesor cu
titlu universal şi, ca atare, nu poate fi asimilat legatarului
universal sau cu titlu universal (art. 893, 896). El fiind

(') Vezi Laurent, X I I , 3 9 9 ; Demolombe, X X , 4 5 1 ; T h i r y , II,

370; Arntz, I I , 1889; Demante, et Colmet de Santerre, I V ,
87 bis I I I ; B a u d r v et Colin, I, 1352: A u b r y et R a n , V I I ,
§ 700, p. 4 0 3 ; Planiol, I I I , 2588;" P a n d . fr., v° cit., 4708 şi
toti autorii; C. Caen, D . P . 64. 4. 164.
2
( ) Baudrv, et Colin, I, 1354; L a u r e n t , X I I , 394. Cpr. C. Gre­
noble, D. P . 72. 5. 148.
3
( ) L a u r e n t , X I I , 402; Demolombe, X X , 4 5 1 ; P a n d . fr., v° cit..
4782; T h i r y , II, 370, p. 362, etc.
4
( ) „JEris alieni, quod ex hereditaria causa venit, non ejus qui
donationis titulo possidet, sed totius juris successoris onus est''.
(L. 15, Cod, lie donationibus, 8, 54). Mai vezi L. 22, Cod,
loco cit. şi L . 72, Pr., Dig., De jure dotium, 23, 3.

5 8794 22
C. C . — C A K T E A I I I — T I T . I I . — C A P I T . III.—S-a I.— P L A T A DATORIILOR.

un succesor cu titlu particular, în această calitate nu poate

4
fi obligat la plata datoriilor dăruitorului ( ).
Cu toată logica ce militează in favoarea acestui sistem,
2
sunt autori în Franţa care, întemeindu-se pe tradiţie ( ) şi
3
mai cu seamă pe lucrările pregătitoare ale codului ( ), susţin
-
că donatarul este personal şi de drept oblig at la plata tu­
turor datoriilor, dacă donaţiunea cuprinde toate bunurile pre­
zente ale dăruitorului, existente în momentul donaţiunei,
sau numai pentru partea corespunzătoare din bunurile pri­
mite, dacă donaţiunea nu cuprinde decât o parte din aceste
i
bunuri. (Analogie din art. 893, 896 şi 897-)(' ). „Bona non
5
intelliguntur, nisi deducto cere alieno ( ).
In sensul acestei păreri s'ar puteà invoca art. 550
dela titlul uzufructului, care a fost modificat de legiuitorul
nostru după' părerea lui Marcadé. Iată, în adevăr, cum se
exprimă textul corespunzător francez (610): „Le legs fait
par un testateur, d'une rente viagere ou pension alimen-
taire, doit ètre acquitté par le légataire universel de l'usu-

1
f ) Vezi în acest sens, A r n t z , II, 1 8 9 0 ; T h i r y , I I , 3 7 0 ; L a u r e n t ,
X I I , 399 u r m . ; Demolombe, X X , 4 5 4 ; B a u d r y et Colin, I,
1352; A u b r y et E a u , V I I , § 706, p . 4 0 3 , text şi nota 2 ;
Planiol, I I I , 2 5 8 8 ; Demante, I V , 87 bis I I I ; P a n d . fr., v° cit.,
4770 urm., 4776 u r m . ; T r o p l o n g , Vente, I, 449 urm. şi Do­
nations, II, 1214, 1 2 1 5 ; Duranton, V I I I , 472 u r m . ; Desjar-
dins, Bevue pratique de droit francais, tom. 25, anul 1868,
p. 9 0 ; Al. Degré, Dreptul din 1892, .No. 32, p . 2 5 1 , nota 1;
C. Toulouse şi Grenoble, D. P . 7 3 . 2. 1 1 1 ; Sirey, 73. 2. 2 0 0 ;
Sirey, 82. 2. 2 4 6 ; Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-
vifs, 472, nota 1, precum şi alte decizii mai vechi citate în
P a n d . fr., v° Don. et testaments, 4 7 8 1 , 4782.
2
( ) Vezi autorităţile citate în P a n d . f.\, v° cit, 4770.
3
( ) Vezi r a p o r t u l lui J a u b e r t , care reproduce teoria lui Pothier.
Locré, Léqisl. civile, tom. X I , No. 49, p . 459, 460. Vezi şi
P a n d . f r . , V cit, 4 7 7 1 .
4
( ) Vezi Taulier, Théorie raisonnée du code civil, I V , p. 83
u r m . ; Saintespès-Lescot, Don. et testaments, H I , 7 8 1 ; Merlin,
Répert., tom. 17, v° Tiers-détenteur, No. V I I I , p. 705 u r m .
(ed. a 5-a din 1828); Vazeille, Successions et donations, II,
art. 945, No. 1, p. 292 urm. (ed. din 1837); Marcadé, I I I ,
678 şi VI, art. 1626—1629, No. V I I , p . 266 (ed. a 6-a), etc.
Vezi şi tom. I I I , partea I I al Coment, noastre, p. 687 (ed.
a 2-a).
B
( ) L. 39 § I, Dig., De verborum significatione, 50, 16.
 PLATA DATORIILOR DĂRUITORULUI DE CĂTRE DONATAR, 339

fruit dans son integrità, et par le légataire à titre universe!

de l'usufruii, dans la proportion de sa jouissance, sans aucune
repetition de leur part". In loc de aceasta dispoziţie, iată
ce cuprinde textul nostru (art. 550): „Acel ce câştigă cu
v
titlu gratuit[ ] un uzufruct universal sau cu titlul universal,
2
este dator a achita în proporţiune cu folosinţa sa if ) şi fără
niciun drept de repetiţiune, le gaturile if), pensiunile alimen­
1
tare şi veniturile rentelor perpetue f ) sau pe viaţă, care
privesc asupra patrimoniului".
Acest text reproduce ad litteram formula dată de Sistemul lui
5
Marcadé (II, 528) ( ). Legiuitorul nostru luând si de astă M a r d
<f M ; d

V i \ o , ^ mis de legiui-
dată de normă pe Marcade, cată să vedem care este sis- torul nostm.
temui acestui autor. El susţine că donatarul universal sau
(') Adecă: prin testament, donaţiune sau succesiune. Vezi tom. III,
p a r t e a I, al Coment, noastre, p. 522, nota 4 (ed. a 2-a).
Cpr. Marcadé, II, 525, 526.
2
( ) I a r nu în întregimea sa, după cum se e x p r i m ă art. 610 din
codu! francez, în privinţa legatarului uzufructului universal.
Şi această modificare este făcută tot d u p ă Marcadé (II, 525).
Vezi tom. I I I suscitat, p. 523, nota 3 (ed. a 2-a).
3
( ) Cuvântul „legaturi", care nu figurează în textul corespun­
zător francez, nici în formula dată de Marcadé, din eroare
se vede trecut în textul nostru, din care trebue să-1 ştergem.
Vezi tom. I I I , partea I, al Coment, noastre, p. 523, nota 4.
4
( ) Textul francez nu vorbeşte de rentele perpetue, ci n u m a i de Dooseb. de re­
cele viagere. Redactorii codului nostru au adaos însă acest dacţie de eo-
d u l f r a n e e z
cuvânt tot d u p ă propunerea lui Marcadé (II, 527 bis, 528). -
Vezi tom. I I I suscitat, p. 523, nota 5 (ed. a 2-a). Şi art. 509
din codul italian vorbeşte de rente perpetue, a căror exis­
tenţă am contestat-o în dreptul nostru. Vezi tom X al Co­
ment, noastre, p. 96 urm. — Contra: C. Craiova, Dreptul din
1911, No. 80 şi Cr. judiciar din 1912, No. 8, p. 9 1 ; G. Mei-
tani. Dreptul din 1902, No. 58, etc.
r>
( ) fată, în adevăr, redacţiunea p e . c a r e Marcadé (II, 528) o Modific, art.
substitue art. 610 francez: „Celui qui acquiert à litre gra- 550 C . civ.
<lu )a f o r m i ! l
tuit un usufruii unicersel ou à titre universel, est tenti d ' a c - l *
, • 7 • • t , , dată de Mar-
quitter, en proportion de sa jouissance, et sans aucune repe- d ^
tition, les pensions alimentaires et les arrérages des rentes
perpetuelles ou viagères, qui frappent sur le patrimoine".
Punând faţă în faţă această formulă eu art. 550 din codul
nostru, vedem că acest text nu este decât reproducerea for­
mulei lui Marcadé, afară de cuvântul legaturi care, după
cum am observat mai sus, a fost adaos de redactorii co­
dului nostru.
C. C — C A E T . Ill—TIT. II—CAPIT. III.—S-a I . — P L A T A DATORIILOR.

cu titlul universal contribue de drept şi fără nicio stipu­

laţie la plata datoriilor dâruitorului, în protwrţie cu ceeace
1
a primit( ), şi făcând aplicarea acestei regule la uzufruct,
propune schimbarea redacţiunei art. 610 din codul francez,
schimbare pe care legiuitorul nostru a admis-o în totul în
art. 550. Cuvintele: uzufruct dobândit cu titlu gratuit, cu­
2
prinzând şi uzufructul constituit prin donaţiune între vii ( ),
donatarul unui uzufruct universal sau cu titlul universal
trebue sa contribuiască la plata dobânzilor, iar nu la plata
datoriilor, adecă a capitalului, după cum în mod inexact
se exprimă art. 552 din codul civil iar donatarul nudei
proprietăţi trebue să contribuească la plata capitalului.
Prin urmare, după sistemul lui Marcadé, care este şi acel
al legiuitorului nostru, donatarul universal sau cu titlu uni­
versal este considerat ca un succesor universal sau cu titlu
universal, pe când, în realitate, el nu este, după rigoarea
principiilor, decât un succesor cu titlu particular şi, ca atare,
4
n'ar fi trebuit să fie obligat la plata datoriilor ( ).
Dacă aceasta este adevărata teorie a legiuitorului nostru,
atunci nu mai încape îndoială că donatarul universal sau
cu titlu universal va plăti datoriile dâruitorului ultra vires
emolumenti, pentrucă aceşti donatari sunt consideraţi ca
nişte succesori universali sau cu titlu universal, şi ştiut
este că, în dreptul nostru, toţi moştenitorii plătesc dato-

(!) C p r . Marcadé, I I I , 678 şi V I , art. 1626 u r m . , N o . V I I ,

p . 266. Vezi de acelaş autor, tom. I I , 524 u r m .
2
( ) Vezi suprà, p . 339, nota 1.
3
( ) Vezi tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre, p . 524, nota 2
şi p . 526. — Moştenitorul universal fiind singur, în principiu,
obligat la p l a t a datoriilor a u t o r u l u i său (art. 774 urm., 893,
896, 897), rigoarea principiilor cerea ca uzufructuarul să
nu fie niciodată obligat la plata datoriilor, pentrucă el nu
este un moştenitor universal. (Cpr. L a u r e n t , V I I , 17, 19).
A r t . 552 din codul civil face însă o derogare dela principiile
generale, p e n t r u c ă uzufructuarul universal se foloseşte de tot
venitul averei, şi n u d u l p r o p r i e t a r nu are, în t i m p u l uzu­
fructului, decât capitalul, fără niciun folos. I a t ă cauza pentru
care echitatea a fost de astă d a t ă pusă mai presus decât
însuş dreptul. Vezi tom. I I I , p a r t e a I, al Coment, noastre,
p. 526.
4
( ) Vezi suprà, p. 337.
EFECTELE D O N A Ţ I U N I L O R . — M O B I L E L E C O R P O R A L E ŞI INCORPOR. 341

riile ultra vires her editar ias, de câteori ei nu au recurs la

1
beneficiul de inventar (art. 897) ( ).
Până acum am vorbit numai de donaţiunile de bunuri Don. de bo-
n t e
prezente. Pentru cazul când donaţiunea ar cuprinde a t â t " " ? ^ " v

bunurile prezente cât si acele viitoare, vezi infra, explic,

art. 933.

2° Efectele donaţiunilor în privinţa terţiilor.

Spre a vedea cum donatarul devine proprietar faţă de

terţii, trebue să distingem cazul când donaţiunea are de
obiect mobile corporale şi drepturi mobiliare (creanţe) de
acela în care ea are de obiect bunuri imobiliare.

A) Mobilele corporale sau incorporale.

încât priveşte mobilele corporale, proprietatea lor se Mobile corpo-

rale A r t 9 7 2
transmite în privinţa terţiilor, ca şi între părţi, prin s i n - '
gurul efect al perfecţiunei contractului. Deci, dacă un lucru
mobil a fost dăruit succesiv la două persoane, fără ca
nici una să fi dobândit posesiunea lui, cel întăi donatar va
fi proprietarul acelui lucru. Dacă dăruitorul a trădat lucrul
unuia din donatari, cel pus în posesiunea lui va fi preferat
şi va fi proprietar, chiar când titlul său ar fi posterior
în dată, destul este ca posesiunea sa să fie de bună cre­
dinţă (art. 972) (~).
Tradiţia este necesară pentru p e r f e c t a r e a donaţiunei Don. manuale,
3
mobiliare numai în privinţa darurilor manuale ( ).
Cât pentru mobilele incorporale (creanţele), donatarul nu Creanţe. ApH-
devine proprietar faţă de terţii, decât prin notificarea do-

1
ţ ) Vezi tom. I I I , partea l ì , al Coment, noastre, p. 6 8 8 , 689
(ed. a 2-a). C p r . Demolombe, X X , 459. — I n F r a n ţ a , autorii
care a d m i t că donatarii t u t u r o r sau ai unei p ă r ţ i n u m a i din
bunurile prezente sunt de drept obligaţi la plata datoriilor,
susţin că aceasta este o obligaţie ob rem, care nu se întinde
peste emolumentul donaţiunei. C p r . A u b r y et E a u , V I I , § 706,
p. 407, nota 10.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 3 6 6 ; D u r a n t o n , V I I I , 4 9 8 ; B a u d r y et Colin,
I, 1360; P a n d . fr., v° cit, 4 8 1 8 .
3
( ) Vezi suprà, p. 264 u r m .
 342 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — CAPIT. I I I . — S - a I. — A R T . 8 1 8 .

naţiunei, debitorului sau recunoaşterea donatarului de cre­

ditor, făcută de debitor printr'un act autentic (art. 1393) (').
Titluri ia pur- Această regulă sufere excepţie în privinţa creanţelor
i 9 0 9 . " constatate prin titluri la purtător care, în privinţa transfe­
t a t r t

rirei proprietăţei faţă de terţii, sunt supuse principiilor

2
aplicabile mobilelor corporale( ).
Efecte de co- Ea sufere, de asemenea, excepţie în privinţa efectelor
m e r
^' ^ o ' de comerţ negociabile, în privinţa
m
2 7
cărora donatarul devine
3
proprietar erga omnes prin gir (art. 277 urm. C. com.) ( ).

B) Imobilele. — Transcripţie.

Art. 818. — Când se dăruesc b u n u r i ( ) ce pot fi ipotecate ( ),

4 5

transcripţiunea actului ce conţine donaţiunea şi acceptaţiunea, ca

şi notificaţiunea acceptaţiunei făcută prin act separat, se va face
la t r i b u n a l u l districtului unde sunt situate bunurile. ( A r t . 8 1 4 ,
819 u r m . , 834, 1295 § 2, 1750, 1801 u r m . C. civ. A r t . 721 u r m . ,
P r . civ. A r t . 939 C. fr.).
Toate donaţiunile, care au de obiect imobile, nu sunt
opozabile terţiilor decât în urma transcrierei lor. (Vezi infra,
p. 345).
Ait. 834 § î. Art. 834 § 1 supune publicităţei şi cererile de revo­
care pentru ingratitudine, relative la imobile. Aceste cereri
se înscriu pe marginea registrului în care s'a transcris do­
naţiunea; şi orice înstrăinări, ipoteci sau alte sarcini reale
consimţite de donatar asupra imobilului dăruit, în urma
acestei inscripţii, sunt lipsite de efect în privinţa dăruito-
rului şi terţiilor achizitori ai imobilului. (Vezi infra, explic,
art. 834).
Ce este trans- Transcrierea este copia literală într'un registru special
cnerea, ^ public, pe care fiecare poate să-1' consulte (art. 1816
urm. C. civ.).

(!) L a u r e n t , X I I , 3 6 7 ; B a u d r y et Colin, I, 1 3 6 0 ; P a n d . fr.,

v° cit., 4820, etc.
Titluri la pur- O Baudry et Colin, I, 1 3 6 0 . — S ' a decis, cu drept cuvânt, că
tător. Art. a r t . 1909 din codul civil este aplicabil titlurilor la p u r t ă t o r .
1909. Cas. r o m . Dreptul din 1912, N o . 59. Vezi şi.tom. I I I , p a r t e a I I ,
al Coment, noastre, p . 802 şi 9 1 9 .
3
( ) B a u d r y et Colin, loco cit. Vezi suprà, p . 274.
4
( ) N u numai dreptul de proprietate, ci şi celelalte drepturi reale.
6
( ) I n privinţa b u n u r i l o r ce pot fi ipotecate, vezi a r t . 1750,
explicat în tom. X al Coment, noastre, p . 554 u r m .
 DON. IMOBILIARE. — T B A N S C B I E R E . — ART. 818. 343

Transcrierea are deci de scop prevenirea terţiilor î n ' S c o p u i t rans-

contra fraudelor dâruitorului: ne quis, clam facta donatione, crierei.

creditores fraudare possit, după cum se exprimă Voét(').

Origina acestei publicităţi care. pe lângă vestirea ter-Origina trans
enerei
ţiilor, apără în acelas timp familiile contra d i s p o z i ţ i i l o r - P
u
D r e

î î • î A* i i i » • r n -j I T ' ' roman.

clandestine, datează mea dela Romani. In adevăr, sub -Jus­
tinian, donaţiunile mai mici de 5000 solizi (aproape 7500
2
lei) ( ), nu erau supuse la nicio formalitate. Acele superi­
oare acestei sume, fie ele mobiliare sau imobiliare, erau însă
supuse insinuatici, adecă trebuiau să fie trecute «în reg'istre
publice. „Et cvm retro principum dispositiones insinuări
eas, actis intervenientibus volebant, si majores fuerant du-
centorum solido-rum, constitutio nostra, earn quantitatem
U S q u e ad qilingentOS SOlidOS ampliavit, quarti stare etiam
sine insinuatìone statuii; sed et quasdam donationes invenit,
quce penitus insinuationem fieri minime desiderante sed in
3
se plenissimam habent frmitatem" ( ).
Formalitatea transcrierei a fost introdusă în Franţa Dr. interro
d iar francez.
prin legea din 16 brumariu al anului VII, toate donaţiu­
nile fiind, înainte de această epocă, supuse numai insi-
+
nuarei ( )

(*) Vezi P a n d . fr., v° Don. et testaments, 4 8 2 2 ; Répert. Sirey,

v° Don. entre-vifs, 1 7 9 2 ; T h i r y , I I , 374, p. 3 6 5 . Cpr. Potliier,
Don. entre-vifs, V I I I , 8 5 . in fine, p. 380 (ed. Bugnet).
2
( ) Solidul valora a p r o a p e 12 lei 50 din moneda noastră. P a n d .
fr. vo cit., 4826.
3
( ) Instit., De donationibus, I I , 7, § 2, in medio. Vezi şi L . 36
Ì5 3, Cod, De donationibus, 8, 54, unde se zice: „Cccteris
etiam donationibus, qua; gestis intervenientibus minime sunt
insinuata;, sine aliqua distinclione usque ad quingenlos so-
lidos valituris, hoc etenim tantummodò ad augendas hujus-
modi donationes addendum esse, ex presenti lege decernimus:
anteriore tempore nostra lege precedente moderando, qua
usque ad trecentos solidos factee donationes, et sine insinua-
tìone, firmitatem obţinere jussaj sunt".
4
( ) B a u d r y et Colin, I , 1 3 6 3 ; Zacharias, Handbuch des fr. Ci- Dr. vechin
vilrechts,lV, § 714, p. 4 0 9 , text şi nota 4 (ed. Crome).— D u p ă francez.
ordonanţa din 1731, insinuarea e r a prescrisă sub pedeapsă
de nulitate, însă această nulitate nu puteà fi opusă de către d ă -
ruitor (art. 27 al suscitarci ordonanţe). C p r . P a n d . fr., v° cit.,
4831. Vezi asupra insinuatici donaţiunilor în dreptul vechiu
francez, Potliier, Don. entre-vifs, V I I I , 85 u r m . , p. 379 u r m .
 344 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 8 1 8 .

Dr. nostru an-- Această publicitate era necunoscuta în dreptul nostru

^or^anfc^ anterior, unde terţii nu aveau niciun mijloc de a fi pre­
veniţi în contra fraudelor, şi ea a fost de abia introdusă
1
în Moldova prin Regulamentul organic( ).
Dr. Munteniei. In Muntenia, transcrierea donaţiunilor imobiliare a fost
prescrisă printr'o circulară a Ministerului Justiţiei din 2
Ianuar 1848 f).
Dr. actual. Codul actual a generalizat principiul transcrierei, apli-
cându-1 la toate actele translative de drepturi reale imobiliare,
3
cu titlu oneros sau cu titlu gratuit ( ), omiţând însă de a
aplica aceleaşi principii şi în privinţa actelor declarative, de
4
drepturi, precum este împărţeala ( ).
Validitatea Aşa dar, toate actele prin care se dăruesc imobile
s a u
constituit^de c e S I U 1
* m c o i n e r
ţ7 uzufructul asupra acestor imobile
d ă r u i t o r î n - (art. 1750), sunt supuse transcrierei şi donatarul nu devine
r0 r e
t r i e r e i d'onà- P P i t a r u l lor, faţă de terţii, decât în urma acestei trans-
ţiunei. crieri; de unde rezultă că înstrăinările cu titlu oneros sau
cu titlu gratuit, precum şi constituirile de drepturi reale
efectuate de dăruitor asupra imobilului dăruit, înaintea
5
transcrierei donaţiunei, sunt valide ( ).
Don.mobiliare Donaţiunile mobiliare nu sunt, din contra, supuse acestei
?1 imoblliar0
' f o r m a l i t ă ţ i . Deci, dacă donaţiunea ar cuprinde şi mobile şi

(ed. Bugnet), iar în privinţa dreptului roman, vezi G r . D i m i -

trescu, Introducere la studiul transcripţiunei (Bucureşti, 1908).
(') Regul. organic al Moldovei, anexa lit. T . Vezi suprà, p . 217.
2
() Vezi supra, p.* 2 1 8 .
3
() Cas. r o m . Bult. S-a I, anul 1882, p. 157 şi Dreptul din
1882, No. 26.
4
() Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 790 şi tom. X ,
p. 739, nota 3.
6
Art. 723 § ui- () Cas. r o m . Bult. 1 9 1 1 , p . 193 şi Dreptul din 1911, No. 29.
tim Pr. civ. C u m p ă r ă t o r u l sau donatarul posterior nu s'ar puteà însă
prevala de transcrierea actului său de c u m p ă r a r e sau de do­
naţiune, atunci când achiziţia sa a r fi rezultatul fraudei con­
certată cu vânzătorul sau dăruitorul, în contra p r i m u l u i cum­
p ă r ă t o r sau donatar. Fraus omnia corrumpit (art. 723 § ultim
Art. 723 § i P r . civ.). Cpr. Cas. r o m . şi C. Craiova (motive). Bult. 1890,
P l e T
- ' - p. 1292 şi Dreptul din 1889, No. 78.—Simpla cunoştinţă a
primei înstrăinări nu poate însă fi considerată ca o fraudă din
p a r t e a achizitorului posterior (art. 723 § 1, P r . civ., partea fi­
nală). Cpr. B a u d r y et Colin, I, 1370, in fine. V . infra, p . 360,
361.
 DON. IMOBILIARE. — TRANSCRIERE. — ART. 818. 345

imobile, ea n'ar fi supusa transcrierei, după părerea tuturor,

decât în privinţa imobilelor (M.
Ce trebue să decidem în privinţa dreptului de a re- Dreptul de a
vendica un imobil sau de a cere anularea ori desfiinţarea ? j e T <
" n d l 0 a u

. . î .î* • ' imobil sau de

unei înstrăinări imobiliare anterioare: Actul prin care un a cere anuia-
a 1 ln s
asemenea drept ar fi dăruit unei persoane, este el supus ™ "i"? , ~
.o A y» • • î • -l M 1 tramari ante-
transcrierei : Afirmativa este singură admisibilă, de câteori rioare. Con-
trovers!1
cesiunea cu titlu gratuit a acţiunei imobiliare implică trans- -
ferirea unui drept de proprietate imobiliară, căci obiectul
principal al acestei cesiuni este însuş lucrul, adecă un imobil,
iar acţiunea nu este decât mijlocul de a realiza acest
2
scop ( ) „Is qui actionem habet ad rem recuperandam,
3
ipsam rem habere videtur{ ).
Tot astfel, şi cesiunea cu titlul gratuit a acţiunei, care Cedarea cu
tltlu rat uit
ar aveà de obiect exercitarea pactului de răscumpărare re- 1 >' .
1 1 a
. . . A acţiunei p.
lativ la un imobil, este supusă transcrierei, pentrucă în exercitarea
ziua când cesionarul va exercita această acţiune, transmi- P a e t u l u
; d e

, ,. , . i răscumpărare.
terea proprietăţei se va opera de drept m folosul său ( J. Controversă.
Toate donaţiunile imobiliare sunt supuse transcrierei, Transcrierea
utu 01 dona
fie ele pure si simple, condiţionale sau cu termen, fără a * y ' "
.. i tiunilor in ge-
se distinge dacă sunt remuneratorii sau oneroase, mutuale ' nere,
sau(') reciproce,
Demolombe,etc. XX ( ), 2 5 2 ; P a n d . fr., v° cit, 4 9 2 5 ; Répert. Sirey,
u

v° Don. entre-vifs,
2
Transcrierea este 1aplicabilă
8 4 3 ; Michaux, Donations,
şi împărţelelor727,imobiliare
etc.
împărţeala as-
( ) Vezi F l a n d i n , Transcription, I, 378, p. 262, 2 6 3 ; Mourlon, end n llor
fâcuteTranscription,
de ascendenţiI, prin acte între vii,
16, p. 30 u r m . ; Troplong, căci după Transcription, £ ! '
art. 795
L 1
*
56 şi Don. et testaments, II, 1 1 6 5 ; Duranton, V I I I , 5 0 4 ; tăcuta prin
P a n d . fr., v° Don. et testaments, 4917 urm., 4919 şi n u m e ­ donaţiune.
roasele autorităţi citate acolo. — Contrà: Demolombe, X X ,
250; Demante, IV, 80 bis I I I . Vezi a s u p r a acestei contro­
verse, Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 1831 urm.
8
( ) L. 15, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 17.
(*) Flandin, Transcription, I, 384, 385, p. 271 ; Mourlon, Idem,
I, 17, p. 32, 3 3 ; T r o p l o n g , Idem, 59, 6 0 ; Verdier, Idem,
I, 86, p. 205 (ed. a 2-a); Répert. Sirey, v° cit, 1836.—Vezi
însă A u b r y et Rau, I I , § 209, p. 464, text şi nota 69 (ed.
a 5-a).
5
( ) Demolombe, X X , 2 5 3 , 2 5 4 ; Troplong, II, 1167; Michaux,
Donations, 7 2 5 ; Verdier, Transcription, I, 157, p. 315 (ed.
a 2-a). Vezi suprà, p. 318, text şi nota 3 şi p. 342.
 346 COD. C I V . — C A R T E A III.—TIT. II. — C A P I T . I I I . — S - a I. — A R T . 818.

C. civ., aceste împărţeli sunt supuse formelor, condiţiilor şi

1
regulelor prescrise pentru donaţiuni între vii( ).
Don. de drep­ Donaţiunea unor drepturi succesorale este şi ea supusă
turi succeso­
rale.
transcrierei, de câteori cuprinde bunuri succeptibile de
2
ipotecă ( ).
Netranscr. Nu sunt însă supuse transcrierei donaţiunile fructelor
don. de fructe
sau recolte,
sau recoltelor prinse de rădăcini, nici acele ale pădurilor
păduri supuse supuse tăerei, cu toate că ele au de obiect imobile, pentrucă
tăerei. etc.
aceste imobile fiind un accesoriu al solului, devin mobile
prin separarea lor de pământ ('*).
Netranscr. Tot pentru aceleaşi motive, nu sunt supuse transcri­
don. de imo­
b i l e pryi des­
erei donaţiunile având de obiect imobile prin destinaţie,
tinaţie. Con­ precum ar fi, de exemplu : animalele destinate culturei pă­
troversă.
mântului, căci asemenea donaţiuni nu-şi produc efectul lor
decât atunci când aceste lucruri au fost deslipite de pământ,
4
adecă când au redobândit calitatea lor primitivă de mobile( ).
Don. deghi­ Cât pentru donaţiunile deghizate, se va transcrie numai ac­
zate. 5
tul cu titlu oneros, care ascunde liberalitatea (art. 1295 8 2)( ).

( 0 P a n d . fr., v° cit., 4897, şi 11022; Mourlon, I I , 9 6 5 , 5° şi

Transcription, I, 202, p . 4 2 1 ; B a u d r y et Colin, I I , 3 5 3 0 ; A u b r y
et R a u , I I , § 209, p . 435, 436 (ed. a 5-a) şi V I I I , § 729,
p. 10 (ed. a 4-a), p r e c u m şi alte a u t o r i t ă ţ i citate în tom. I I I ,
partea II, al Coment, noastre, p. 874, nota 3.
Netranscr. î m p ă r ţ e a l a prin testament nu are însă nevoe de a fi tran­
împărţelei fă­ scrisă, pentrucă, d u p ă cum ştim, dreptul de proprietate imo­
cută prin t e s ­ biliară, ce rezultă d i n t r ' u n testament, este opozabil terţiilor,
tament.
independent de orice transcriere. Vezi tom. I I I , partea l i , al
Coment, noastre, p. 7, nota 1 şi tom. X , p . 715, n. 1 şi 742.
('*) Michaux, Donations, 728; F l a n d i n , Transcription, I, 197,
p. 122 u r m . ; T r o p l o n g , II, 1166; Demolombe, X X , 252;
Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 1837; A u b r y et R a u , II,
§ 209, p . 4 3 5 (ed. a 5-a), etc.
3
( ) Demolombe, X X , 2 5 1 ; Michaux, Donations, 7 2 6 ; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 526 şi 1813, precum şi autorităţile
D o n . mai râni­ citate acolo.— Se decide însă, în genere, că dacă donaţiunea
tor recolte are de obiect mai multe recolte succesive, ea este supusă tran­
succesive. scrierei, p e n t r u c ă atunci echivalează cu un uzufruct a s u p r a
solului. Flandin, Transcription, 1,686, p. 5 0 3 ; Répert. Sirey,
u
v cit., 1814, etc.
4
( ) Cpr. F l a n d i n , op. cit., I, 684, 6 8 5 , p . 501 u r m . ; R é p e r t .
Sirey, v° cit, 1815. — Vezi însă T. H u e , VI, 210, p. 274;
Massé-Vergé, I I I , § 480, p. 217, nota 4, in fine.
6
( ) P a n d . fr., v° cit, 4 8 6 5 . Vezi suprà, p . 3 0 3 , ' 3 0 4 .
 DON. IMOBILIARE. — TRANSCRIERE. — AET. 818. 347

Donaţiunile făcute soţilor prin contractul de c ă s ă t o r i e D o n . făcute în

t i m p u l cBsW
(art. 9321,'ca si cele făcute între soţi în timpul căsătoriei. -
1
\ ' •> * t -i ' şi prin con-
sunt supuse transcrierei, de câteori cuprind bunuri imobi-tractui de c a ­
sătorie
barè prezente (*). •
in privinţa donaţiunilor de bunuri viitoare (instituţii insta. e<m-
contractuale), chestiunea este însă foarte controversată ( ). tractuale. 2

Actul de donaţiune se transcrie într'un registru spe- Locui unde

face trans­s e
crierea.
cial al tribunalului judeţului unde este situat imobilul
dăruit (art. 818 C. civ. şi 722 Pr. civ.). S'a decis insă că
este validă transcrierea donaţiunei făcută în registrul de
inscripţiuni al tribunalului care a autentificat-o, registru în
care se transcrieau actele de mutaţi une ale proprietàţei, pe
timpul când la acel tribunal nu exista un registru special
3
pentru transcrierea actelor autentice ( ).
Dacă bunurile dăruite sunt situate în diferite districte,
transcrierea se va opera la tribunalele respective ('').
Legea nefixând termenul în care urmează a se face Legea nu
xeaza nici!11>
transcrierea, ea poate să aibă loc oricând, chiar în u r m a f
7
i termen pentru
morţei dăruitorului sau donatarul ui (), rămânând ca dona-facerea trans-
tarul să sufere consecinţile întârzierei transcrierei. cnerei.
Chestiunea poate să prezinte un interes şi mai mare Falimentul
d a r i l l t o r u l m
când dăruitorul a fost declarat în stare de faliment, căci daca -
donaţiunea a fost transcrisă înaintea datei încetărei plăţilor,,
ea va fi opozabilă creditorilor, pe când, în caz contrar, ea
6
nu le va fi opozabilă (art. 724 C. com.)( ).
1
ţ ) L a u r e n t , X V , No. 174, 319 şi X X I X , 5 3 ; Arntz, I I , 2278,
2 2 7 9 ; Beltjens, op. cit., art. 9 3 9 — 9 4 1 , No. 3. Vezi infra,
explic, art. 932.
2
( ) Vezi infra, explic, art. 9 3 3 . Cpr. asupra acestei controverse
T h i r y , I V , 3 0 8 ; Répert. Sirev. v° Don. entre-vifs, 4813 u r m .
8
( ) Cas. r o m . Bult. 1896, p. 1352.
4
( ) Demolombe, X X , 2 8 9 ; Michaux, Donations, 784, p . 154.
(") Pand. fr., v° cit., 4 9 7 7 ; Michaux, Donations, 779, 780; B a u d r y
et Colin, I, 1368; Demolombe, X X , 285, 2 8 6 ; A u b r y et
Rau, V I I , § 704, p . 387 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civil­
rechts, IV, § 704, p. 332, nota 9 (ed. Anschutz). I a t ă cum
se e x p r i m ă acest din u r m ă a u t o r : „Fin Frist fur die Trans-
kription hat der C. civil nicht bestimml... Die Transkription
kann auch erst nach dem Tode des Schenkgebers geschehen". etc.
6
( ) Cpr. Michaux, Donations, 7 8 1 , 7 8 2 ; B a u d r y et Colin, I,
1369, 1370, 1423 u r m . ; Demolombe, X X , 3 0 4 ; Zacharise,
Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 714, p. 4 1 1 , nota 9, in fine
 COD. CIV.—CAETEA III.—TIT. I I . - C A P I T . III.—S-a I.—TRANSCRIERE.

Tran ser. ac- ' Toate actele constitutive ale donaţiunei urmând a fi
3
^tffîcărei ac-"transcrise, de aici rezultă că trebue să se transcrie nu numai
ceptărei. actul autentic care cuprinde policitaţiunea (art. 813), dar
încă acceptarea şi notificarea acceptaţi unei, când ele au avut
1
loc prin act separat (art. 814)( ).

Persoanele care pot şi care trebue să ceară

transcrierea donaţiunei.

E l i m i n , art. Cine poate şi cine trebue sa ceară transcrierea dona-

sodu/nostru. ţiunei? Art. 940 din codul francez, care se ocupă de această
ipoteză, fiind eliminat de legiuitorul nostru, trebue să re-
zolvim chestiunea după principiile generale.

Persoanele care pot cere transcrierea, fără a fî silite la

aceasta. (Art. 940 din codul francez eliminat
din codul nostru). .

Donatarul. Persoana cea mai interesată a cere transcrierea dona­

ţiunei este mai întăi donatarul, care are să se folosească
de ea. Jpsius donatarii interest festinare transcriptionem.
FA are interes a îndeplini cât de repede această formalitate,
pentru ca terţii să nu dobândească drepturi asupra bunu­
rilor dăruite. Dacă el întârzie, cu atât mai rău pentru
2
dânsul; el va suferi consecinţile neglijenţei sale ( ).
Succes, uni- Succesorii universali ai donatarului au şi ei acest drept.
n n n e
Succesorii' cu ^ ' dreptul de a cere transcrierea trebue să aparţie
titlu parti- şi succesorilor săi cu titlu particular, precum şi creditorilor
culai şi c r e d i - f i i n d c ă toţi aceştia sunt interesaţi la conser-
toru.
va rea drepturilor autorului lor ^

(ed. Crome); Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 1959 u r m .

1961 şi autorităţile citate acolo.
Dr. german. I n privinţa dreptului german vezi a r t . 12 Konkursord-
nung (L. a s u p r a falimentelor, din 10 F e b r u a r 1877, modifi­
cată prin legea din 17 Mai 1898).
1
ţ ) Demolombe, X X , 2 8 8 ; Arntz, I I , 1894; Beltjens, Encyclo­
pedic du droit civil belge, art. 940, No. 2.
2
( ) D u r a n t o n , V I I I , 512.
3
( ) Demolombe, X X , 2 6 1 , Arntz, II, 1896; P a n d . fr., v° cit, 4931
 PERSOANELE CARE POT CERE TRANSCRIEREA. 349

Donatarul poate cere transcrierea donaţiunei singur şi fără Cazul când

d< t ste
autorizarea nimănui, chiar când el ar fi incapabil, pentrucă ^ * ™ ^ '
transcrierea nu este decât un act de conservare, si ştiut este că
incapabilii au facultatea de a face acte conservatorii
Donatarul minor sau interzis poate deci, ca şi femeea
2
măritată, să ceară transcrierea donaţiunei ( ).
Femeea măritată nu are nevoe pentru aceasta de nicio Femeea m&-
n t a t a
autorizare, tindea autorizarea ce i s'a dat pentru acceptarea '
3
donaţiunei cuprinde şi pe acea de a transcrie actul ( ).
Dreptul de a cere transcrierea donaţiunei făcută femeei Bărbatul,
măritate îl are şi bărbatul. Mai mult încă, el este chiar obligat
a îndeplini această formalitate, de câteori el are prin con­
tractul matrimonial administraţia averei dăruite (art. 1242);
căci, la din contra, femeea ar avea recurs în daune în contra
lui (art. 820) (*1.
5
Acelaş drept îl a u : tutorul ( ), precum şi ascendenţii T u t o r u l , s - a

minorului donatar care, după art. 815, sunt îndrept a primi f '.* ' " cend 1 1 rai

' f " l 1 norului dona-

donaţiunea în numele lui { ), şi chiar tatăl administrator al tar, et . c
7
Imnurilor dăruite, în timpul căsătoriei, copiilor săi minori ( ).
(>) Demolombe, X X , 2 6 2 ; B a u d r y et Colin, I, 1377, p . 6 1 4
(ed. a 3-a); Planiol, I, 1617, 1° şi I I I , 2 5 9 1 , 1°. Vezi tom. I I
al Coment, noastre, p . 548, nota 1, in medio şi p . 718 (ed. a 2-a).
2
( ) Zacharias, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 714, p . 4 1 1 ,
nota 10 şi 412 (ed. Crome.); Michaux, Donations, 766. Vezi,
în privinţa femeei maritate, a r t . 1754, d u p ă care ea poate
luà singură inscripţia care garantează ipoteca sa legală.
3
( ) Vezi suprà, p . 237 u r m .
4
( ) Vezi infra, p . 3 5 3 , 354, 3 5 5 .
(°) T u t o r u l a r e n u n u m a i facultatea, d a r şi obligaţia de a accepta
donaţiunea în numele minorului şi de a cere transcrierea ei
(art. 8 1 5 , 820). Vezi infra, p . 3 5 1 .
6
( ) Cpr. Demolombe, X X , 266, 267, 2 8 2 ; P a n d . fr., v° cit., 4935. —
Contra: (în privinţa ascendenţilor minorului), B a u d r v et Colin,
I, 1 3 9 1 .
In F r a n ţ a se decide, în baza a r t . 2139 şi 2194 (eliminate r> oseb. de
e

de legiuitorul nostru), că transcrierea m a i poate încă fi cerută codul francez,

de toţi acei care p o t cere înscrierea ipotecei, adecă de rudele
şi amicii donatarului şi chiar de procurorul t r i b u n a l u l u i (cpr.
Demolombe, X X , 2 6 4 ; P a n d . fr., v° cit., 4 9 3 4 ; Planiol, I I I ,
2 5 9 1 , 2°), ceeace l a noi este inadmisibil, fiindcă legiuitorul
nostru n ' a reprodus a r t . 2 1 3 9 şi 2 1 9 4 din codul francez.
7
( ) Planiol, I I I , 2 5 7 3 ; Demolombe, X X , 2 7 5 ; B a u d r y et Colin,
I, 1384, etc.
 350 C O D . CIV". — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I . — A R T . 8 2 0 .

Curatorul mi- Cât pentru curatorul minorului emancipat, el nu are

noruim^eman- | - n chiig ţj [ [ facultatea de a cere transcrierea dona­
0 a a i n c

ţiunei, minorul fiind singur în drept a face aceste acte (*).

Dăruitorul. Dăruitorul ar puteà şi el cere transcrierea donaţiunei
făcută de dânsul, pentrucă el fiind parte contractantă, nimic
nu-1 împedică de a face ca această donaţiune să fie opo­
2
zabilă terţiilor ( ).
Transcrierea Transcrierea se poate face şi prin mandatar. Mandatul
a a ( c e
^mandatar" ^e ' p t à donaţiunea cuprinde pe acel de a o transcrie,
pentrucă transcrierea nu este decât complimentul acceptărei.
Mandatul de a administra averea cuiva (art. 1356) cuprinde
şi pe acela de a face transcrierea, pentrucă transcrierea este
3
un act de administraţie şi de conservare ( ).

Persoanele obligate a cere transcrierea donaţiunei.

Art. 820. — Minorii, interzişii, femeile măritate, în lipsă de
acceptaţiunea sau de transcripti unea donaţiunei, nu pot cere obiec­
4
tele ( ) d ă r u i t e ; au însă, de se cuvine, recurs în contra tutorilor,
5
sau bărbaţilor ( ). ( A r t . 390, 416, 454, 8 1 5 , 9 9 8 , 1084, 1242 u r m .
C. civ. A r t . 942 C. fr. modificat în redacţia sa).

Legiuitorul nostru nu ne arată persoanele obligate a

x
( ) Vezi infra, p . 5 5 3 .
2
( ) Demolombe, X X , 2 6 8 ; B a u d r y et Colin, I, 1 3 9 3 ; P a n d . fr.,
v° cit, 4936; F l a n d i n , Transcription, I, 717, p . 5 2 9 ; A u b r y
et R a u , V I I , § 704 p . 384, etc.
8
( ) Mourlon, Transcription, I, 252, p . 4 7 0 .
4

Inexactitate ( ) Cuvântul „obiecte", care se referă numai la lucrurile mişcă­

de text. toare, este i m p r o p r i u î n t r e b u i n ţ a t aci, căci în acest text este
vorba de imobile, iar n u de lucruri mobiliare.
A l t ă inexacti­ Apoi, a r t . 8 2 0 mai cuprinde încă o inexactitate de r e ­
tate de re­ dacţie, când p u n e pe aceeaşi linie lipsa de acceptare şi lipsa
dacţie. de transcriere, căci deşi persoanele incapabile nu pot fi restituite
în a m b e l e aceste ipoteze, totuşi nu există o asimilare com­
plectă între ambele cazuri, încât priveşte recursul pe care
legea îl rezervă incapabilului, de vreme ce unele persoane,
p r e c u m este b ă r b a t u l (vezi infra, p . 3 5 3 , 354), răspunde, după,
cum ştim, n u m a i de lipsa de transcriere, şi aceasta n u m a i
sub r e g i m u l dotai, iar nu şi de lipsa de acceptare. Cpr. D e m o ­
lombe, X X , 2 0 5 ; Marcadé, I I I , 6 6 9 ; Demante, I V , 83 bis I I , etc.
6
( ) A r t . 820 a m a i fost odată explicat, încât priveşte consecinţile
lipsei de acceptare. Vezi suprà, p . 247 u r m .
 PERSOANELE OBLIGATE A CERE TRANSCRIEREA. — ART. 820. 351

cere transcrierea donaţiunei. Din faptul însă că art. 820

conferă o acţiune în daune minorilor, interzişilor şi femeilor
măritate, contra tutorilor şi a bărbaţilor, pentru lipsa trans­
crierei, rezultă implicit că atât tutorii cât şi bărbaţii (în
unele cazuri) sunt obligaţi a cere transcrierea donaţiunei
făcuta minorilor, interzişilor şi femeilor măritate.
'Tutorul, având obligaţia de a reprezenta pe minori şi Tutorul. Res-
p
interzişi, în toate actele civile şi d e a administra averea lor °"f^^r
ca un bun părinte de familie (art. 390), este obligat a cere lipsa trans-
c n e r e i
transcrierea donaţiunei făcută minorului sau interzisului, -
pentrucă transcrierea, a şi înscrierea unei ipoteci, este un
act de administraţie şi o măsură conservatorie(M. Deci, dacă
tutorul a omis de a cere transcrierea şi donatorul a îns­
trăinat imobilul dăruit, dându-1 sau vânzându-1 altuia, mi­
norul nu mai poate cere imobilul dăruit ("), însă are recurs
în daune contra tutorului, care nu şi-a îndeplinit obligaţia sa
de bun a d m i n i s t r a t o r E s t e , în adevăr, de principiu ca
persoanele incapabile nu pot fi restituite în contra actelor
de administraţie ale mandatarilor lor legali, răinânandu-le
numai dreptul de recurs contra acestor administratori, în
caz de leziune ('*).
Tutorul are nu numai obligaţia de a cere transcrierea, Acceptarea
dar şi de a accepta donaţiunea în numele minorului sau i n - p ^ t ^ t o ™ -
terzisului (art. 815), aşa ca minorii] sau interzisul, în iui. Art. sis,
s 2 0
numele cărora s'a omis de a se face acceptarea şi care astfel '
au fost păgubiţi în averea lor, au recurs in contra tutorului
şi pentru lipsă de acceptare (art. 815, 820).
Ei nu pot insă cere dela dăruitor imobilul dăruit,
chiar dacă acest din urmă nu 1-a înstrăinat încă, pentrucă
neexistànd în specie acceptare, nu există contract şi imobilul
a rămas tot în patrimoniul dăruitorului. Ei trebue însă să
aibă recurs contra tutorului, care nu şi-a îndeplinit obli­
gaţiile sale.

In ambele cazuri, adecă: atât în caz de lipsă de accep- Art. 1702.

0) Laurent, X X I X , 153.
2
( ) .Minorul va puteà însă cere imobilul dela dăruitor, cât t i m p
acesta nu 1-a înstrăinat, în care caz el nu mai are interes a
exercita recursul său contra tutorului, care a fost negligent.
(°) Cpr. L. 1, Pr., Dig.. De tutel<c et rationibus distrahendis, 27, 3.
4
( ) L a u r e n t , X X I X , ' 155.
 352 COB. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 820.

tare, cât şi în caz de lipsa de transcriere, recursul minorului

sau interzisului este garantat prin inscripţia ipotecară care
a trebuit sa se ieà la începutul tutelei asupra imobilelor tu-
- torului (art. 1753 şi 1762 urm.). Dacă garanţia tutorului
este insuficientă sau dacă tutorul este unul din părinţii ră­
maşi în viaţă (art. 1767), recursul incapabilului va fi ilu­
zoriu, la caz.de insolvabilitatea tutorului
Recursul fe- Cele zise în privinţa minorului şi interzisului sunt apli-
meei măritate b i l e şi celorlalţi incapabili. Astfel, în cazurile
ca în care
C
° u i u i său. bărbatul este obligat a cere transcrierea donaţiunei făcută
soţiei sale, aceasta din urmă nu poate cere imobilul dăruit,
dacă el a fost înstrăinat de dăruitor, înainte de îndeplinirea
transcrierei, însă ea va aveà recurs în contra bărbatului,
care n'a executat obligaţia impusă de lege, recurs garantat
prin ipoteca legală a femeei măritate (art. 1754 urm.).
Recursul per- f ot astfel, persoanele morale, în folosul cărora s'a făcut
1

soaneior mo- 0 donaţiune, nu pot fi restituite în contra lipsei de accep-

1 e
' tare sau de transcriere din partea administratorilor lor, însă
vor aveà recurs contra acestor din urmă, recurs care va
fi iluzoriu dacă aceşti administratori sunt insolvabili (').
Cine e dator Art. 820 cuprinzând o aplicare a principiilor generale,
să accepte d o - trebue să decidem că toţi acei care au dela lege însărcinarea
naţiunea e da- . , T .. /. Y , V . . , ., • 1 T
tor să ceară de a primi donaţiunea tăcuta unui incapabil, au şi obli-
transcrie- g ţ i de a cere transcrierea acelei donaţiuni, pentrucă trans-
a a

rea ei. .|
C 1 fe, după cum am mai spus-o, decât complimentul
e r e a n u es

firesc al acceptărei. Prin urmare, cine e dator să facă accep­

2
tarea e dator să facă şi transcrierea ( ).
Responsab. as- Mai mult încă, trebue să decidem că acei care, după
cendentuiui, t . 815, au numai facultatea de a primi donaţiunea făcută
a r

tat donaţiunea unui incapabil, contractează prin exerciţiul acestei facultăţi

si n'a cerut obligaţia de a cere transcrierea donaţiunei ; de unde rezultă
oT'contro* & ascendentul, care a acceptat o donaţiune în numele des-
G

versă. cendentuiui său minor, va puteà fi declarat responsabil pentru

3
lipsa dn transcriere a acelei donaţiuni ( ).
Deoseb. de re- O P a r t e a finală a a r t . 942 din codul francez, eliminată de le-
dacţie de co- giuitorul nostru, dispune a n u m e că incapabilii nu se b u c u r a
dui francez. de dreptul de restituţie, nici chiar atunci când mandatarii
lor legali, supuşi recursului, a r fi insolvabili.
2
( ) Cpr. Demolombe, X X , 2 8 1 .
8
( ) Demolombe, X X , 2 8 2 ; Demante, I V , 82 bis 1; Flandin, Tran-
 PERSOANELE OBLIGATE A CEEE TRANSCRIEREA. — ART. 820. 353

Curatorul unui minor emancipat sau al unui surdo-mut Curatorul

u n u i m ino r
(art. 816) este el obligat a cere transcrierea donaţiunei? . .
V ° » emancipat
In Franţa chestiunea este controversata, din cauza art. 940, sau a unui
s u r d o _ m u t
care dă drept curatorului de a cere transcrierea ('). La noi -
insă, unde acest text nu există, nu mai încape îndoială că
curatorul nu are nici facultatea, nici obligaţia de a cere
transcrierea donaţiunei, fiindcă averea nu se administrează
de el, ei de însuş minorul emancipat (art. 427). Curatorul
va asista numai pe minor sau pe surdo-mut. când va fi vorba
de acceptarea donaţiunei (art. 815, § 2, 816). Cât pentru
transcrierea ei. ea se va cere de însuş minorul san de surdo-mut,
2
fiindcă acesta este un act de administrare şi de conservare ( i.
Din cele mai sus expuse rezultă că curatorul nu va Cazurile când
fi responsabil decât atunci când va refuza pe nedrept asis- ^eTp^sabTi* 6

tenta sa la a cep ta rea donaţiunei, ceeace ar aduce o daună

3
minorului sau surdo-mutului (art. 998) ( ).
Dacă curatorul unui minor emancipat sau al unui Consiliul ràn-
surdo-mut nu are dreptul de a cere transcrierea donaţiunei, torno*'"au
a fortiori, acest drept nu-1 are consiliul rânduit unui risi- celor slabi de
pi tor sau unui slab de minte (mente captusj, căci acest con- a ^ t , ™ ! ^ ^ . 8

siliu nu face decât a-şi dà asistenţa sa în cazurile anume

4
determinate de lege (art. 445, 458) ( ).
Art. 820 prevede că femeea măritată are recurs în femeei mări­
Recursul
contra bărbatului, când el n'a acceptat sau n'a transcris do­ tate contra i ei.
naţiunea făcută femeei, pentrucă, prin acest fapt, el i-a barbatuli!
cauzat o daună (art. 998, 1084). Recursul pe care art. 820
îl conferă femeei, lasă a se presupune că bărbatul este obligat,
cel puţin în unele cazuri, a cere transcrierea donaţiunei
făcută ei.
scription, I, 737, p. 5 4 4 ; Marcadé, I I I , 670.—Vezi insă în sens
contrar, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1586.
(') Vezi Demolombe, X X , 2 7 6 ; B a u d r y et Colin, I, 1385 u r m .
2
() Cpr. L a u r e n t , X X I X , 153, care, chiar faţă cu textul francez,
se p r o n u n ţ ă tot în acest sens, zicând că din eroare art. 940
fr. (eliminat la noi), vorbeşte de curatori. In acelaş sens,
A u b r y et R a u , V I I , § 704, p. 385, t e x t şi nota 1 5 ; Z a c h a r i * ,
Handbuch des fr. C'ivilrechts, I V , § 704, p. 332, nota 11 (ed.
Anschiitz), § 714, p. 4 1 1 , nota 11 (ed. Crome); Monrlon,
Transcription, I, 249, p. 465, etc.
3
() Cpr. Demolombe, X X , 210. Vezi suprà, p. 2 3 3 .
(*) Laurent. X X I X . 153. '
 354 CIV. — C A R T E A III. — T I T . I I . — C A P I T . I I I . — S - a I. — A H T . 8 2 0 .

Inexactitate Mai mult încă, după textul art. 820, cum se află re-
^Tî^^ecept" dactat, s'ar părea că bărbatul este obligat a accepta dona-
donatìunei de ţiuiiea făcută femeei. Trebue însă să ne grăbim a adăoga
către bărbat. ^ A c priveşte acceptarea donaţiunei, bărbatul nu
q c e e a c e

este niciodată în drèpt a o face, afară de cazul, bine în­

ţeles, când el ar aveà mandat dela dânsa. Ştim, în adevăr,
că acceptarea donaţiunei se face numai de femee, cu auto­
rizarea bărbatului sau a justiţiei (art. 199, 201) (*). Băr­
batul nu poate deci fi niciodată responsabil pentru lipsă
de acceptare, nici chiar atunci când el ar refuza autorizarea
sa, pentrucă în asemenea caz, femeea va recurge la justiţie,
care-i va dà autorizarea, de câteori donaţiunea va fi avan­
2
tajoasă ( ). Textul cuprinde deci, în această privinţă, o inexac­
3
titate, pe care am semnalat-o de mai multe ori( ).
Cazurile când Să vedem acum în care cazuri bărbatul este obligat
obligata c e r e a
transcrierea donaţiunei făcuta femeei sale. Art. 940
c e r e

transcriere» din codul francez impune bărbatului, în termeni generali,

făcută femeei. obligaţia de a cere transcrierea acestei donaţiuni, de unde
ar părea să rezulte că bărbatul ar fi obligat a cere trans­
crierea chiar atunci când femeea ar aveà, după convenţia
sa matrimonială, administraţia bunurilor dăruite. Acest text
lipsind însă în legislaţia noastră, nu se poate admite că
bărbatul are obligaţia de a cere transcrierea în totdeauna
ci numai atunci când el are administraţia bunurilor femeei,
4
adecă numai sub regimul dotai ( ).
Cazurile c â n d Beci, dacă bărbatul, în acest caz, n'a transcris dona-
r e s p o n s a b l i ! ţiunea, el va fi responsabil şi numai atunci femeea va putea
6

1
( ) Vezi suprà, p. 237.
2
( ) Vezi suprà, p. 238.
s
( ) Vezi suprà, p. 350, nota 4 şi alte trimeteri făcute acolo.
In caz când ( ) Vei\ suprà,
4
p. 238.—In caz când bărbatul are administraţia
bărbatul are averei femeei, el este dator a cere transcrierea chiar dacă
administraţia donaţiunea a fost primită de femee cu autorizarea justi-
^trebwTsă ' 1
ţiei, pentrucă, în calitatea lui de administrator, el este dator
s
ceai* trans- & facă toate actele de conservare şi de administraţie. Demo-
criere», chiar lombe, X X , 273; Mourlon, II, 689, in fine; Demante, IV, 81
f
c â n d don. a
de
bis l; Baudry et Colin, I, 1382; Saintespès-Lescot, Don. et
&m^Tcîn testaments, III, 735, p. 259. — Contrà: Marcadé, III, 661;
trorersă. Coin-Delisle, Don. et testaments, art. 942, No. 9, p. 240; Bayle-
Mouillard asupra lui Grenier, Don. et testaments, II, 166,
nota b, p. 28; Aubry et Rau, VII, § 704, p. 385 text şi
nota 14; Flandin, Transcription, I, 729, pag. 534 urm., etc.
 PERSOANELE OBLIGATE A CERE TRANSCRIEREA. — ART. 820. 355

exercita recursul ei în contra lui (art. 820). In celelalte

cazuri bărbatul nu poate fi responsabil şi femeea nu va
aveà niciun recurs în contra lui, pentrucă, încă odată, el nu
este obligat a face transcrierea decât sub regimul dotai.
Dacă această distincţie se face de autori în Franţa, unde
art. 940 impune bărbatului de a cere transcrierea în ter­
meni generali şi în toate cazurile('), apoi, cu atât mai mult
ea trebue să fie făcută la noi, unde art. 940 nu-şi are
fiinţă.
Din cele mai sus expuse rezultă că femeea nu va Cazul oâmi
aveà niciun recurs în contra bărbatului pentru lipsa trans- ^ z e r v a t *
crierei, dacă prin contractul matrimonial ea şi-a rezervat a d m i n i s t r a ţ i a
a v e r e i sale
administraţia averei sale. In asemenea caz, transcrierea din -
2
partea bărbatului este facultativă, iar nu obligatorie ( ).
Art. 820 nu vorbeşte decât de minori, interzişi şi femei A p l i c . art. 820
măritate, conferindu-le recurs contra administratorilor lor, ^ " t a r i l o r " 1 1

când ei n'au acceptat donaţiunea sau nu au cerut transcrierea legali în

enere
ei, atunci când legea le pune această îndatorire. Această £ -
dispoziţie se aplică însă tuturor mandatarilor legali, în genere,
3
care gerează interesele altora ( ).
Astfel, ştim că donaţiunile făcute persoanelor morale A d m i n i s t r a ­
se primesc de către administratorii acestor persoane (art. 811, J^Ór morate
4
817), care sunt obligaţi a cere şi transcrierea actului ( ).
Deci, dacă aceşti adminstratori au neglijat de a accepta
donaţiunea sau de a o transcrie la timp, persoanele morale
5
gratificate nu pot cere imobilele dăruite ( ), însă au recurs
contra acestor administratori, pentrucă, din cauza lor, ele
6
au suferit o daună în patrimoniul lor( ).
Se poate însă întâmpla ca, cu toată lipsa de acceptare Cazul când
1
sau de transcriere din partea celor obligaţi la î n d e p l i n i r e a ' " ^ ^ j ™
acestor formalităţi, minorul, femeea sau persoanele morale recurs.

(') Vezi Demolombe, X X , 2 7 1 ; Mourlon, I I , 6 8 9 ; B a u d r y et

Colin, I, 1382, etc.
2
( ) Vezi suprà, p. 349.
8
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2573 şi toţi autorii.
4
( ) Vezi suprà, p . 91 şi 352.
6
( ) Cpr. Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 714, p . 412,
nota 13 (ed. Crome). Vezi şi suprà, p . 352.
6
( ) Vezi Demolombe, X X , 207, 2 1 1 , 2 8 3 ; D e m a n t e , I V , 83 bis I ;
Arntz, I I , 1869, 1898; D u r a n t o n , V I I I . 5 2 3 ; A n b r y et E a u ,
V I I , § 704, p. 387, text şi notele 20, 2 1 , etc.
 356 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S - a I. — A R T . 820.

să nu aibă niciun recurs în contra mandatarilor lor legali,

cu toate că, în realitate, ei au suferit o daună, când actul
n'a fost transcris şi dăruitorul a înstrăinat imobilul, vân-
zându-1 sau dându-1 altuia (*). Aceasta se va întâmpla atunci
când mandatarii legali n'au fost în culpă; când, de exemplu,
ei n'au avut cunoştinţă despre donaţiune, sau au fost puşi
în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţia lor printr'un
caz de forţă majoră, precum ar fi, de exemplu: refuzul
consiliului de familie de a primi donaţiunea în numele mi­
norului (art. 407). Se înţelege că, în asemenea caz, tutorul nu
va avea nicio răspundere, pentrucă personal el n'a adus nicio
2
daună minorului( ). De aceea, art. 820 zice că acei în folosul
cărora trebùe să se facă acceptarea sau transcrierea, au re­
curs contra administratorilor lor, de se cuvine.
Chestie Dacă mandatarii legali, însărcinaţi cu administraţia
de fapt.a v e r e i incapabililor, sunt sau nu în culpă, aceasta este o
chestie de fapt, lăsată la aprecierea suverană a instanţelor
3
de fond( ).
Culpa m a n d a - Aşa dar, recursul incapabililor nu va fi admis în contra
tarilor legali.
m a n c l tarilor lor legali, pentru lipsă de acceptare sau de trans­
a

criere a donaţiunei, decât atunci când se va dovedi o culpă

4
din partea lor ( ).
Recursul m a n - • Şi încă şi în asemenea caz, mandatarul legal, în contra
c a r m a s a r
contra'dirui exercita recursul, ar aveà şi el, la rândul lui,
torului, recurs în contra dăruitorului, care ar fi înstrăinat imobilul
5
înainte de transcrierea actului ( ).
r
( ) Este de observat că lipsa de acceptare produce în totdeauna
o d a u n ă , care consistă în perderea beneficiului donaţiunei, pe
când lipsa de transcriere nu produce d a u n ă decât atunci când
d ă r u i t o r u l a înstrăinat imobilul d ă r u i t înaintea transcrierei
actului.
2
( ) Cpr. Demolombe, X X , 217, 2 8 4 ; A r n t z , I I , 1870; L a u r e n t ,
X X I X , 1 5 5 ; T r o p l o n g , I I 1 1 9 0 ; A u b r y et E a u , V I I , § 704,
p. 387, nota 1 9 ; D u r a n t o n , V I I I , 5 2 4 ; Mourlon, Transcrip­
tion", I, 255, p . 473, etc.
3
( ) Mourlon, Transcription, I, 255, p. 4 7 3 ; Demolombe, X X , 2 1 7 ;
Z a c h a r i s , Handbuch de fr. Civilrechts, I V , § 714,* p. 4 1 1 ,
nota 12 (ed. Crome): „Damit ist dem Gerichte, ein gewisses
Ermessen eingerăumt", zice acest autor.
4
' ( ) Planiol, I I I , 2 5 7 3 , in fine; L a u r e n t , X X I X , 1 5 5 ; Demolombe,
X X , 217 şi toţi autorii.
B
( ) Arntz, I I , 1898.
PERSOANELE CARE POT OPUNE L I P S A T R A N S C R I E R E I . — A R T . 819. 357

In fine, pentru a complecta comentariul art. 820, vom A p l i c . art. 820

0 1
adaogă ca acest text fiind o consecinţă a principiilor gene- "f^
rale, se aplică nu numai înstrăinărilor imobiliare cu titlu oneros,
gratuit, dar şi celor făcute cu titlu oneros, aşa că manda­
tarii legali ai persoanelor incapabile vor fi responsabili nu
numai de lipsa de transcriere a unei donaţiuni, clar şi de
lipsa de tanscriere a unei vânzări (art. 1295 § 2) şi a ori­
cărui alt contract cu titlu oneros

Persoanele care pot opune şi care nu pot opune donatorului

sau reprezentanţilor săi lipsa de transcriere.

Art. 819. — Lipsa transcripţiunei poate să fie invocată de orice

persoane au interes la aceasta; se excepta însă persoanele obligate
a stărui să se facă transcripţiunea sau reprezentanţii lor; asemenea
şi donatorul. (Art. 818, 820, 1802 C. civ. A r t . 941 C. fr.). .

1° Persoanele care pot opune lipsa transcrierei.

Transcripţia nu este, după cum ştim, o formalitate sub- Transcripţia

u est 8 pr T l
stanţială a donaţiunei, ea nefiind privitoare decât la inte- ° , ' , ~
1
* ' toare decât la
.rèsul terţiilor. In adevăr, între părţi, adecă între donator interesul ter­
ulon
si donatar, liberalitatea este perfectă prin simplul efect al con- *
simţimântului, manifestat în forma solemnă (art. 813 urm.
2
C. civ.)( ). In privinţă terţiilor însă, ea nu-şi produce efectele
sale, de câteori este vorba de drepturi imobiliare suscepti­
bile de ipotecă, decât din ziua transcrierei actului de do­
naţiune în registrele tribunalului situaţiei imobilului dăruit
(art. 818).
Din cele mai sus expuse rezultă că toţi acei care au Persoanele
interes a dărâma liberalitatea pot să opue lipsa trans- . P ° P
1
y a r e o t u n e

„ • n 1 lipsa trans­
c r i e r e i (). Aceştia nu pot fi decât toţi acei care, între dona- crierei.
ţiune şi transcriere, au dobândit dela dăruitor, fie cu titlu
oneros, fie cu titlu gratuit, proprietatea imobilului dăruit,
sau măcar un drept real asupra acestui imobil, precum *ar

(') L a u r e n t , X X I X , 155, in fine; Martou, Privii, et hypothèques,

I, 284. p. 323 u r m .
2
( ) C. Bucureşti, Cr. judiciar din 1898, No. 4, p. 30.
(») Cpr Cas. rom. Bult. 1896, p. 1352.
 358 £ Ó D . CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P I T . I I I . — S-a I. — A S T . 8 1 9 .

fi de e x e m p l u : u n d r e p t de uz, de abitaţie, de uzufruct, o

ipotecă, o servitute, etc. (*).
Dreptul dona- I n F r a n ţ a se controversează chestiunea de a se şti dacă
a c e c a r e a u
doilea, eared
i dobândit imobilul cu titlu g r a t u i t dela dăruitor,
ar fi transcris î n u r m a primei donaţiuni, p o t sau n u să opue lipsa t r a n s ­
a l p i n e " i p s a crierei, p r i m u l u i donatar, şi unii a d m i t negativa, invocând
de transcriere m a i m u l t e a r g u m e n t e , care la noi lipsesc şi a n u m e : a r t . 1070
61
anterioare 1072 din codul francez, eliminate de legiuitorul nostru,
2
precum şi a r t . 26 din legea dela 11 b r u m a r i u a n u l V I I ( ).
Aceste a r g u m e n t e lipsind în legislaţia noastră, n u m a i în­
cape îndoială c ă a l doilea donatar, care a r fi transcris
actul său, v a p u t e à să opue lipsa de transcriere a donaţiunei
anterioare a aceluiaşi imobil. I n acest sens se p r o n u n ţ ă m a i
3
m u l ţ i a u t o r i chiar în F r a n ţ a ( ).
Dobânditomi C â t p e n t r u d o b â n d i t o r u l cu titlu oneros al imobilului
C U
a f i m o b u . dăruit, n u m a i încape îndoială că el va puteà să opue d o -
ros
daruit. n a t a r u l u i sau reprezentanţilor săi .lipsa de transcriere a d o ­
4
naţiunei ( ).
Creditorii Creditorii, care aii o inscripţie ipotecară a s u p r a imobi-
cripţie^upra m m
^ dăruit, p o t şi ei, fără îndoială, să opue d o n a t a r u l u i
imobilului.
(') Pand. fr., v° cit, 4987 urm.; Mourlon, II, 697; Arntz, II,
1899; Marcadé, III, 662; Demolombe, XXIV, 294, 295; Aubry
et Rau, VII, § 704, p. 389 urm.; Michaux, Donations, 788,
p. 154; Beltjens, op. cit., art. 941, No. 13; T. Hue, VI, 213, etc.
2
( ) Vezi Marcadé, III, 666, 667; Massé-Vergé, III, § 480, p. 223,
nota 26; Troplong, II, 1179; Saintespès-Lescot, op. cit., III,
726, p. 248 şi alte autorităţi citate în Pand. fr., v° cit, 5026.
3
( ) Vezi Demolombe, X X , 298, 299; Laurent, X X I X , 168;
Mourlon, 11,-703 şi Transcription, II, 429 urm., pag. 23 urm-;
Flandin, Idem, II, 938 urm., p. 116 urm.; Bressolles, Idem,
52; Lesenne, Idem, 167; Verdier, Idem, II, 319 urm.; Arntz,
II, 1899; Duranton, VIII, 515; Demante, IV, 82 bis IV; Au­
bry et Rau, VII, § 704, p. 390, text şi nota 29; Zachariae,
Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 704, text şi nota 21 (ed,
Anschiitz); Baudry et Colin, I, 1414 urm.; T. Hue, VI, 213;
Michaux, Donations, 808 urm., p. 158 urm.; Pand. fr., v° cit,
5028 urm.; Répert. Sirey, y° Don. entre-vifs, 1973 urm. Vezi
şi o disertaţie a lui Mourlon, publieată în Bevue pratique
de droit francais, anul 1864, tom. 17, pag. 468 urm., care
combate o decizie pronunţată în sens contrar de Curtea din
Bordeaux.
4
( ) Beltjens, op. cit, art. 941, No. 14; Répert. Sirey, v° Don. entre-
vifs, 1923 urm.; Baudry et Colin, I, 1412 şi toţi autorii.
PERSOANELE CARE POT O P U N E LIPSA T R A N S C R I E E E I . — A R T . 819. 35d

lipsa transcrierei, şi aceasta fără a se distinge dacă inscripţia

lor a fost luată înainte sau în urma donaţiunei (*).
Ipoteca nu-şi va produce însă efectele sale asupra bu­
nurilor dăruite decât dacă a fost înscrisă înaintea transcrierei
donaţiunei
Creditorii chirografari ai dăruitorului, având interes a Creditorii cni-
opune lipsa transcrierei, ar trebui să aibă şi ei acest drept aîf uor\uÎ u
3
care, în adevăr, li se conferă de unii autori ( ) ; însă chestiunea Controversa,
este, cu toate acestea, controversată în Franţa şi aceeaş în­
doială există şi în dreptul nostru, din cauza art. 723 Pr. civ.,
după care numai terţii, care au drepturi asupra imobilului,
4
pot opune lipsa transcrierei ( ).
Intr'un sistem general de publicitate, zice un autor ( ), A n o m a l i e în 5

codul franeez
care are de scop garantarea tuturor intereselor l e g i t i m e , -
excluderea creditorilor chirografari este o anomalie inexpli­
cabilă, şi acelaş autor, făcând comparaţie între legea fran­
6
ceză şi cea belgiană, adaogă mai la vale( ) că această ano­
malie există în codul francez, căci art. 3 al legei din 23

1
( ) Répert. Sirey, v° cit., 1930 u r m . , 1937 u r m . ; P a n d . fr., v° cit.,
4993 u r m . ; C. Riom şi Rouen, D . P . 4 9 . 2. 5 5 ; Sirey, 49.
2. 8 8 ; Sirey, 5 3 . 2 . 2 6 3 ; D . P . 54. 2 . 7 5 . — V e z i însă T o u l -
lier-Duvergier, I I I , p a r t e a I, 2 4 0 .
2
( ) P a n d . fr., v° cit., 4999.
(*) P a n d . fr., v° cit., 5 0 0 4 ; R é p e r t . Sirey, v° cit., 1942 u r m . ;
Demolombe, X X , 3 0 1 ; Mourlon, I I , 7 0 4 ; D e m a n t e , I V , 82 bis
V I I I ; B a u d r y et Colin, I, 1 4 3 0 ; T . H u e , V I , 2 1 3 ; Beltjens,
op. cit., a r t . 9 4 1 , N o . 1 4 ; A r n t z , I V , 1 6 4 4 ; A u b r y et R a u ,
V I I , § 704, p . 3 9 1 , text şi nota 3 1 ; Masse-Verge, I I I , § 480,
pag. 2 2 1 , nota 2 0 ; T r o p l o n g , Donations, I I , 1183 şi Trans­
cription, 3 6 5 ; D u r a n t o n , V I I I , 5 1 7 ; Michaux, Donations,
789 u r m . ; C. Limoges, D . P . 8 0 . 2. 1 2 6 ; C. Bucureşti, Cr.
judiciar din 1898, N o . 4, p . 30. Vezi şi Cas. fr. Sirey, 1906.
I. 505.
4
( ) T o t astfel se e x p r i m ă şi a r t . 3 al legei franceze din 23 Martie
1855 şi de Belleyme, r a p o r t o r u l acestei legi, a declarat că
aceste cuvinte au tocmai de scop depărtarea creditorilor chi­
rografari, care altfel ar fi putut opune lipsa transcrierei.
Vezi Demolombe, X X , 300 şi X X I V , 4 5 6 ; A u b r y et R a u ,
I I , § 209, p . 4 6 3 , nota 91 (ed. a 5-a): F l a n d i n , Transcription,
I I , 8 4 8 ; Mourlon, Idem, I I , 4 3 4 ; T r o p l o n g , Idem, 146; Bres­
solles, Idem, 47, etc.
5
( ) L a u r e n t , X X I X , 175, in fine.
6
( ) L a u r e n t , X X I X , 176, ab initio.
 360 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . I I . — CAPIT. I I I . — S-a I. — A R T . 8 1 9 .

-
Martie 1855 (reprodus în art. 723 din procedura noastră
civilă), exclude pe creditorii chirografari. Tot astfel se ex­
primă şi Mourlon (*), constatând că principiul excluderei
creditorilor chirografari, deşi prea puţin raţional şi logic,
totuşi rezultă pană la evidenţă din raportul legei asupra
2
, transcripţiei ( ). .
Anomalie Ei bine, dacă aceasta este starea legislaţiei franceze,
^nostra" anomalia din Franţa îşi are fiinţă şi la noi; de unde re­
11

zultă că creditorii chirografari ai dăruitorului nu sunt în

drept a opune lipsa transcrierei donaţiunei, deşi ei au un
interes necontestat, pentrucă ei nu au niciun drept asupra
3
imobilului ( ).
Urmăr. imobi- Creditorii chirografari pot însă să urmărească imobilul
luiui dârmt. dăruit, căci donaţiunea nu există faţă de ei, .cât timp ea
4
n'a fost transcrisă ( ).
Art. 514 Pr. Donatarul va puteà, ce e drept, să oprească urmărirea,
C1T
' făcând să se transcrie donaţiunea, însă dacă creditorii au
apucat a transcrie comandamentul, transcrierea donaţiunei,
care s'ar face mai în urmă, n'ar mai opri urmărirea, de
oarece art. 514 P r . civ. declară nulă de drept orice înstrăi­
nare a imobilului urmărit, făcută de debitor în urma tran­
scrierei comandamentului.
Succesorii cu In fine, succesorii cu titlu particular ai dăruitorului
P ot
cuitr\i dăru-P ' după cum am văzut, să invoace lipsa transcrierei. Astfel,
itoruiui. între doi donatari succesivi ai aceluiaş imobil, cel care a
transcris mai întăiu donaţiunea, va fi proprietarul acelui
5
imobil ( )
Art. 723 Donatarul posterior nu se va puteà însă folosi de anterio-
P r r t a e a
'U 1
CÌT i t transcrierei sale, când donaţiunea va fi rezultatul
fraudei concertată cu dăruitorul în contra primului donatar,
pentrucă ; frauda corupe totul (art. 723 .§ ultim Pr. civ.).
Simpla cunoştinţă ce donatarul posterior ar fi avut despre

1
ţ ) Mourlon, Transcription, I I , 4 3 4 , p . 47 u r m .
2
( ) Vezi suprà, p . 359, n o t a 4.
3
( ) Vezi în acest sens, Marcadé, I I I , 6 6 2 ; Cpin-Delisle, op. cit-,
a r t . 9 4 1 , No. 9 urm., p a g . 2 3 0 ; F l a n d i n , Transcription, II,
956 u r m . , p . 138 u r m . ; Saintespès-Lescot, op. cit., I I I , 720,
p. 2 3 8 u r m . , etc.
(*) L a u r e n t , X X I X , 1 8 1 .
5
( ) Vezi suprà, p . 358 u r m . , unde se a r a t ă controversa.
PERSOANELE CARE NU POT OPUNE LIPSA TRANSCR. — ART. 819. 361

donaţiunea anterioară, nu se consideră însă ca fraudă (art. 723

§ I, in fine, Pr. civ.) (').
Gele zise în privinţa donatarului posterior, care şi-a Legatarul eu
transcris actul său, sunt aplicabile şi legatarului cu titlu "'^„lar^ " 1

particular. Astfel, dacă în urma unei donaţiuni, care n'a Controversă,

fost transcrisă, imobilul dăruit a fost Jeg-at altuia, legatarul
va puteà să opue lipsa de transcriere donatarului sau repre­
zentanţilor săi, căci interesul pe care îl are al doilea donatar,
2
îl are necontestat şi legatarul ( ).

2° Persoanele care nu pot opune lipsa transcrierei (art. 819,

partea finală).

Din partea finală a art. 819 rezultă că persoanele, care Persoanele

nu pot opune lipsa transcrierei, sunt: 1° dăruitorul şi moş- L
0
U
"une iipsa
tenitorii săi universali ; 2° donatarul şi reprezentanţii săi : transcrierei.
3° persoanele obligate a face transcrierea şi reprezentanţii lor.
Transcrierea donatiunilor, zice Curtea de casaţie din Franţa,
are de obiect de a apăra numai pe terţii care sunt în relaţii
3
juridice cu dăruitorul ( ), iar persoanele interesate a opune
lipsa transcrierei, nu pot fi, după art. 941 C. fr., (819 C. rom.),
decât reprezentanţii sau creditorii dăruitorului. Lipsa trans­
crierei nu poate deci fi propusă de acela care, pretinzând
4
că proprietatea sa a fost uzurpată, revendică imobilul dăruit ( ).

1
C ) Cpr. Michaux, Donations, 8 1 5 , p. 159. Vezi p. 344, nota 5.
2
( ) P a n d . fr. v° cit., 5039, 5 0 4 0 ; Répert. Sirey, vo cit., 1992;
L a u r e n t , X X I X . 1 8 8 ; T. Hue, V I , 2 1 3 ; B a u d r y et Colin, I,
1417; F l a n d i n , Transcription, II, 947 urm., pag. 130 urm.,
etc. — Contrà: Marcadé, I I I , 6 6 8 ; Masse-Verge, I I I , § 480,
p. 222, nota 2 4 ; T r o p l o n g , I I , 1178, etc. Această din u r m ă
soluţie este logică în părerea acelor care, precum sunt a u ­
torii de mai sus, refuză donatarului de al doilea dreptul de
a opune lipsa de transcriere p r i m u l u i donatar, căci a r fi im­
posibil, ca legatarul să a i b ă mai multe d r e p t u r i decât are dona­
t a r u l . Ceeace însă e mai greu este de a se admite d o n a t a r u l u i
de al doilea dreptul de a opune lipsa transcrierei şi de a se
refuza acelaş drept l e g a t a r u l u i . Cu toate acestea, m a i mulţi
a u t o r i se p r o n u n ţ ă în acest din u r m ă sens. Vezi Demolombe,
X X , 3 1 0 ; Duranton, V I I I , 516. Cpr. C. Caen, Répert. Dalloz,
v° Disp. entre-vifs, 1 5 8 1 , nota 2.
3
( ) Sirey, 1906. I. 505. Cpr. Cas. rom. Bult. 1896, p. 1352.
4
( ) Cas. fr. Sirey, 1906. 1. 505 (cu nota lui E. Naquet).
 362 COD. C I V . — C A R T E A III.—TIT. II. — CAPIT. I I I . — S - a I. — A R T . 8 1 9 .

Dăruitorul n u I n t r e donator şi donatar, donaţiunea fiind perfectă p r i n

uj^irmâe"!- ^?^ 8
efect al consimţimântului, manifestat în forma so-
erei. lemnă ('), şi transcripţia nefiind relativă decât la interesul
terţiilor, se înţelege că d ă r u i t o r u l n u v a p u t e à să opue d o ­
2
n a t a r u l u i s a n reprezentanţilor săi lipsa de transcriere ( ) ; de
u n d e rezultă că d o n a t a r u l dobândeşte o acţiune personală în
d a u n e contra d a r u i t o r u l u i care, în u r m a donaţiunei, chiar
netranscrisă, a r fi dispus în favoarea altuia de imobilul
3
dăruit, fie cu titlu oneros, fie eu titlu g r a t u i t ( ).
N i c i moşteni- Moştenitorii universali ai d a r u i t o r u l u i n u pot, de ase-
m e n e a s
tithi unirer- ^ & invoace lipsa transcrierei, p e n t r u c ă în calitatea
sai. Contro- lor de reprezentanţi ai daruitorului, ei n u pot să aibă m a i
vers». i t d r e p t u r i decât a u t o r u l lor
m u e

1
ţ ) Vezi suprà, p. 357.
2
( ) Pand. fr., v° cit, 5042; Baudry et Colin, I, 1408; Cas. rom.
Bult. S-a I-a, 1882, p. 682, 683; C. Dijon, D. P. 88. 2. 42.
8
Cazul când ( ) Cpr. Demolombe, X X , 316; Pand. fr., v° cit, 5043; C. Dijon,
dăruitorul decizie citată în nota precedentă. Deci, la caz de faliment sau
este insolvabil de insolvabilitate a daruitorului, donatarul va puteà sâ ur­
sau falit.
mărească, pentru îndestularea creanţei sale, averea falitului
sau insolvabilului, deopotrivă cu ceilalţi creditori chirogra-
fari ai daruitorului sau ai moştenitorilor săi, şi aceasta fără
ca creditorii sau moştenitorii daruitorului să poată opune lipsa
de transcriere. Demolombe, X X , 317; Pand. fr., v° cit, 5044
urm.; Aubry et Rau, VII, § 705, p. 398.
Cazul când De asemenea, trebue să decidem că, în caz când dăruitorul
dăruitorul a ar fi constituit în folosul donatarului o ipotecă convenţionala,
constituit, în ca garanţie a donaţiunei, donatarul ar puteà să exercite dreptul
folosul dona­
tarului, o ipo­ său de preferinţă contra celorlalţi creditori şi dreptul de suită
t e c a ca garan­ în contra terţiilor detentori ai imobilului ipotecat, independent
ţie a dona­ de orice transcriere. Demolombe, X X , 318; Aubry et Rau,
ţiunei.
loco suprà cit; Pand. fr.. v° cit, 5046; Cohéndy, Des modes
de publicité des donations entre-vifs, p. 125 (Paris, 1877).
4
( ) Baudry et Colin, I, 1409; Demolombe, X X , 306, 307; Lau­
rent, X X I X , 186; Arntz, II, 1901; Marcadé, III, 664; Du­
ranton, VIII, 518; Aubry et Rau, VII, § 704, x>. 388; Massé-
Vergé, III, § 480, p. 222, nota 23; Troplong, l ì , 1176. 1177;
Saintespès-Lescot, III, 724; Demangeat asupra lui Mourlon, lì,
702, nota 1; Pand. fr., v° cit, 5049 urm.; C. Orléans şi Cas.
fr. D. P. 68. 2. 194; Sirey, 69. 2. 231; Sirey, 79. 1. 483;
C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No. 30; Cas. rom. Bult. 1882,
p. 680. — Contrà: Pothier, Don. entre-vifs, V i l i , 116, p. 389
şi nota 1 a lui Bugnet; Mourlon, II, 701, 702 şi Transcrip­
tion, II, 427 urm.; Bressolles, Idem, 52; Demante, IV, 82 bis I;
PERSOANELE CARE NU POT OPUNE LIPSA TRANSCR. — ART. 819. 363

Cele zise în privinţa moştenitorilor universali ai dărui- Moştenitorii

torului sunt aplicabile tuturor moştenitorilor universali, care X n f t a r f f '
sunt loco hceredum, precum : moştenitorii neregulaţi, legatarii, legatarii, etc.
donatarii, etc., căci toţi aceştia continuă persoana juridică a
4
defunctului şi nu pota veà mai multe drepturi decât el însuş ( ).
s s o r i i u
Cât pentru succesorii particulari ai daruitorului, precum ^ ^ ?
ar fi, de exemplu: al doilea donatar al imobilului dăruit 'cuiar^' 1

mai înainte altuia, am văzut, cu toată controversa ce există

în această privinţă, că ei sunt în drept a invoca lipsa trans-
2
crierei ( ).
Donatarul, deşi ar putea şi el, în unele cazuri, să aibă Donatarul,
interes a opune lipsa de transcriere a donaţiunei, totuşi el
nu va puteà s o invoace niciodată, căci formalitatea trans-
crierei n'a fost înfiinţată în interesul lui, ci în interesul ter-
ţiilor, ca o garanţie a proprietăţei imobiliare şi a creditului
3
public ( ).
Aceeaş soluţie este admisibilă în privinţa creditorilor ^ ^ ^ j
şi reprezentanţilor donatarului, deşi ei ar puteà să aibă in­
4
teres a opune lipsa transcrierei ( ).
In fine, lipsa transcrierei nu poate fi opusă de persoa-
nele obligate de lege la îndeplinirea acestei formalităţi, nici transcrierea,
de reprezentanţii acestor persoane.
-
Şi mai înainte de toate, se înţeleg e dela sine că per­
soanele obligate a cere transcrierea donaţiunei făcută unui
incapabil, nu pot să opue lipsa de transcriere, deşi ele ar

T. H u e , V I , 2 1 4 ; Planiol, Revue critique, a n u l 1880, p . 172.

Acest a u t o r t r a g e a r g u m e n t din lucrările pregătitoare ale co­
dului francez. Vezi T. H u e , loco cit., care reproduce a r g u ­
mentarea lui Planiol.
(') Demolombe, X X , 3 0 9 ; Massé-Vergé, loco cit., p. 2 2 2 ; P a n d .
fr., v° cit, 5054 u r m . ; C. Bordeaux, Sirey, 49. 2. 6 7 2 ; D. P .
50. 5. 447 (în privinţa d o n a t a r u l u i universal).
2
() Vezi suprà, p . 358 urm., 360.
3
() Cpr. Demolombe, X X , 3 1 2 ; T. H u e , V I , 2 1 5 ; B a u d r y et
Colin, I, 1410; A u b r y et E a u . V I I , § 704, p a g . 3 9 3 ; Massé-
Vergé, I I I , § 480, p. 222, nota 2 4 ; F l a n d i n , Transcription,
II, 9 6 9 ; P a n d . fr., v° cit, 5082 u r m . Répert. Sirey, v° cit,
1994 u r m . ; Arntz, I I , 1 9 0 1 ; T . H u e , V I , 2 1 5 ; Beltjens, op. cit,
art. 9 4 1 , No. 14; C. Nancv şi Paris, Sirey, 76. 2. 129; Sirey,
82. 2. 3 5 ; Cas. fr. D. P." 6 1 . 1. 3 2 3 ; Sirey, 6 1 . 1. 4 8 1 , etc.
4
() Demolombe, X X , 3 1 2 ; A u b r y et Rau, V Ì I , § 704, p. 3 9 3 ,
text şi nota 36. Vezi şi autorităţile citate în nota precedentă.
 364 COD. C I V . — CA.RTEA III. — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A E T . 8 1 9 .

aveà ' interes Ta aceasta, căci aceste persoane s'au făcut cul­
pabile de doi sau, cel puţin de o negligenţă gravă, prin
faptul că nu s'au conformat obligaţiei ce le impunea legea,
şi ştiut este că: Nemo ex delicto suo meliorem suam con-
ditionen facere potest. Apoi, mai este şi o altă raţiune ju­
ridică, care împedică pe aceste persoane de a propune lipsa
transcrierei. Aceste persoane fiind responsabile către dona­
tarii incapabili pentru lipsa transcrierei (art. 820), nu pot
fi tocmai ele acele care să cauzeze dauna pe care ar fi si­
lite a o repara, dacă această daună ar fi fost comisă de
alţii (*) : „ Quern de evictione tenet actio, eumdem agentem
u 2
repellit exceptio ( ).
T u t o m i , băr- Aceste persoane sunt, după cum ştim, administratorii
bătui, ete. ji e r s o a n e j o r o r a l e , tutorul şi bărbatul, când ei au admi­
m

nistraţia bunurilor dăruite.

Bărbatul. Astfel, dacă presupunem că, în urma unei donaţiuni,
care a fost făcută femeei şi care n'a fost transcrisă de bărbat,
deşi el aveà administraţia bunurilor ei, bărbatul a cum­
părat dela dăruitor imobilul dăruit sau 1-a dobândit drept
danie, transcriind vânzarea sau donaţiunea, el nu va puteà
să opue femeei lipsa de transcripţie a donaţiunei ei, pentrucă
el era obligat de lege a transcrie această donaţiune (art. 820).
Persoanele Cele zise în privinţa persoanelor obligate de lege a face
transcrie^prin transcrierea, sunt aplicabile şi persoanelor care s'au obligat
convenţie. Ia transcriere ,în virtutea unei convenţiuni. Astfel, persoana
care a primit mandat de a trarscrie donaţiunea şi reprezen­
tanţii săi universali nu pot opune lipsa de transcriere, la caz
3
de a dobândi un drept asupra aceluiaş imobil ( ).
Ascendenţii Ascendenţii minorului care, uzând de facultatea ce le
c a r e a u p r i - dă art. 815, au primit o donaţiune imobiliară făcută
n U
mi-
mit donaţi- norului, con tractând, prin exerciţiul acestei facultăţi, obli-
unea
" gaţia de a cere transcrierea acestei donaţiuni (*), n'ar puteà,
de asemenea, să invoace lipsa de transcriere, pentrucă în

(!) C p r . Pothier, Don. entre-vifs, V I I I , 120, p. 3 9 1 ; Demolombe,

X X , 321.
2
( ) Vezi a s u p r a acestei maxime celebre, tom. I I I , partea I I , al
Coment, noastre, pag. 374, text şi nota 3 ; p. 375 şi 696, text şi
nota 3 1 ; p , 818, 8 4 1 , 847, etc. (ed. a 2-a).
f ) P a n d . fr., v° cit., 5 0 6 0 ; Marcadé, I I I , 663, etc.
4
( ) Vezi suprà, p . 352.
PERSOANELE CARE NU POT OPUNE LIPSA TRANSCR, — A R T . 819. 365

specie, ei s a u obligat implicit a cere transcrierea donaţiunei

acceptata de dânşii; şi aceeaş soluţie este admisibilă şi în
privinţa moştenitorilor lor universali (art. 819, partea finală).
Din partea finală a art. 819 rezultă că nu numai per- Reprezen-
soanele obligate a face transcrierea, dar şi reprezentanţii Iar * X[gate
nu pot opune lipsa de transcriere. Se naşte însă întrebarea : a face tranş­
r
ee trebue să înţelegem prin reprezentanţi? ( ). Este vorba, c o n t r o l a
în specie, numai de moştenitorii universali sau şi de cei
2
particulari? ( ).

!
( ) Reprezentanţii fiind acei care reprezintă sau înfăţişează d r e p - Reprezen-
turile unei persoane, d u p ă cum uneori se e x p r i m ă legiuitorul tanţii unei
e r s o a n e s u n t
nostru (cpr. art. 848, 1176, etc.), nu sunt decât moştenitorii P
m 0 ţ 0111
acelei persoane. T e x t u l fr. întrebuinţează expresiunea ayants-
cause, pe care amicul nostru, d-1 (I. P . Petrescu, o traduce
la fiecare pas, în t r a t a t u l său a s u p r a donatiunilor, prin cu­
vintele avânzii-cauză (italineşte: gli aventi diritto). Trebue
să ne ferim însă de asemenea b a r b a r i z m e , căci ele sunt prea nu­
meroase în codul nostru, fără ca să le mai înmulţim n u m ă r u l .
A r fi de dorit să ne dăm osteneala ca, cel puţin, să scrim
româneşte.
2
() O persoană se zice că moşteneşte pe alta, atunci când ea do- Moştenitorii
u n e l p e r
bândeşte, fie în virtutea legei (succesiune ab intestai), fie în "
s o a n e
virtutea voinţei omului (succesiune testamentara), toate drep- -
turile sau o p a r t e n u m a i din drepturile acestei din u r m ă .
Moştenitorii sau succesorii sunt universali şi particulari. Moştenitorii
u n i v e r s a h
Moştenitorii universali sunt cei care moştenesc universalitatea -
bunurilor unei persoane sau o parte n u m a i din această uni­
versalitate, iar moştenitorii particulari sunt cei care moştenesc
numai un obiect p a r t i c u l a r sau singular. Moştenitorii univer­
sali sunt rudele p a n ă la al 12-lea grad inclusiv (art. 676) şi
creditorii, întrucât exercită toate drepturile debitorului lor
(art. 974). Legatarii universali sau cu titlu universal, adecă
ai unei fracţiuni de succesiune (art. 894 urm.), sunt şi ei moş­
tenitori universali, cu toate că, în acest din u r m ă caz, legatul
nu are de obiect decât o p a r t e din patrimoniul defunctului.
Cât pentru- moştenitorii particulari, aceştia sunt: c u m p ă r ă - Moştenitorii
torul, donatarul şi legatarul cu titlu p a r t i c u l a r sau singular, P a r t i c u l a r l
-
chiriaşul, cesionarul, creditorul ipotecar şi, în genere toţi acei
care exercită un drept a l autorului lor a s u p r a u n u i lucru
particular. Cpr. A u b r y et R a u , II, § 175, p. 96 (ed. a 5-a);
L a u r e n t , X V I , 12, etc.
D o n a t a r u l t u t u r o r b u n u r i l o r prezente nu este, de asemenea, Donatarul
decât tot un moştenitor cu titlu particular ( A u b r v et Rau, tuturor bunu-
loco cit.; L a u r e n t , X I I , 399; Demolombe X X , 454. etc.) i " l o r prezente.
ş
 366 COD. C I V . — C A H T E A III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A S T . 819.

Most, univer- Nicio dificultate nu poate să existe în p r i v i n ţ a moşte-

S e
oMigaţi a nitorilor universali sau cu titlu universal, căci ei fiind re-
0 r

tranaorie. prezentanţii a u t o r u l u i lor, n u pot să aibă m a i m u l t e d r e p t u r i

decât are acest a u t o r care, în specie, n u poate să invoace
lipsa transcrierei.
P r i n u r m a r e , moştenitorii universali ai persoanelor obli­
gate a face transcrierea n u pot nici ei să invoace lipsa acestei
4
transcrieri ( ).
Divizibili- D a c ă se admite însă divizibilitatea obligaţiei de g a r a n ţ i e ,
g a r a n ţ f e . trebue să decidem că moştenitorul persoanei însărcinată cu
t a t d e

facerea transcrierei, nu va fi lipsit de d r e p t u l de a o p u n e

lipsa de îndeplinire a acestei formalităţi decât p e n t r u p a r t e a
2
sa ereditară ( ).
Eeprezen- Cât p e n t r u reprezentanţii eu titlu particular, chestiunea
^particular! " * 1
controversată. Unii aplică soluţia de mai sus şi acestor
e s e

Controversă, reprezentanţi, pentrucă legea nu distinge între reprezentanţii

3
universali şi cei cu titlu p a r t i c u l a r ( ).
Distincţie. D u p ă părerea generalmente admisă se face însă u r m ă ­
toarea distincţiune : 1° sau donaţiunea a fost făcută u n u i
incapabil de către o persoană s t r ă i n ă ; 2° sau ea i-a fost
făcută de însăş persoana însărcinată cu îndeplinirea t r a n s ­
crierei. I n p r i m a ipoteză, reprezentanţii cu titlu p a r t i c u l a r
şi creditorii persoanei însărcinate cu facerea transcripţiei, nu
vor p u t e à să invoace lipsa îndeplinirei acestei formalităţi;
pe când ei vor puteà, din contra, să opue lipsa ei în ipo­
teza a doua, pentrucă, în acest din u r m ă caz, aceşti repre­
4
zentanţi sunt terţii ( ).

cu toate acestea, el pare, în legea noastră, a fi supus la plata

datoriilor dăruitorului. Vezi suprà, p. 338 urm.
O Laurent X X I X , 190; Mourlon, II, 699; Demante et Colmet
de Santerre, IV, 82 bis IX; Baudry et Colin, I, 1402; Aubry
et Rau, VII, § 704, p. 393; Demolombe, XX, 322; Marcadé,
III, 663. Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 2028; Pand. fr-,
v° Don. et testaments, 5062 urm.
(2) Pand. fr., v° cit., 5063; Duranton, VIII, 521.
3
() Marcadé, III, 663; Arntz, II, 1291; T. Hue, VI, 215; Ré­
pert. Sirey, v° cit., 2030, etc.
4
() Pand. fr., v° cit, 5067 urm.; Demolombe, XX, 325; Aubry
et Rau, VII, § 704, p. 393, 394, text şi nota 37; Baudry et
Colin, I, 1404 urm. Cpr. Flandin, Transcription, II, 977 urm.,
p. 154 urm., etc.
 FINELE DE NEPRIMIRE OPOZABILE CEREREI TRANSCRIEREI. 367

Finele de neprimire opozabile persoanelor, care pot să

opue lipsa transcrierei.

Pentru a termina ceeace este relativ la conseeinţile

lipsei de transcriere, cată să ne întrebăm dacă persoanele
primite a invoca lipsa acestei formalităţi o mai pot pro­
pune, atunci când ele au avut cunoştinţă de prima înstră­
inare prin alte mijloace?
Tribunalul Ilfov a decis, înaintea modifica rei procedurei
civile prin legea din 1900, că lipsa transcrierei unui act
de înstrăinare nu poate fi invocată de achizitorul posterior
care, în momentul achiziţiei sale, aveà cunoştinţă de înstrăi­
1
narea anterioară f ).
• Această soluţie era inadmisibilă chiar înaintea modifi- Art. 723 Pr.
C1T
cărei art. 723 Pr. civ., prin legea din 1900, pentrucă simpla '
cunoştinţă a primei înstrăinări nu poate fi considerată ca
2
o fraudă din partea celui de al doilea achizitor ( ). Această
soluţie este cu atât mai inadmisibilă astăzi, faţă de termenii
expreşi ai noului art. 723 Pr. civ., partea finală.
Lucrurile s'ar schimba însă dacă terţiul achizitor al Cazul c â n d
imobilului n'ar fi avut numai cunoştinţă de donaţiunea an- i^"^^^"."
terioară, ci ar fi întrebuinţat manopere frauduloase împreună p e r e viclene,
cu dăruitorul, spre a nimici efectele primei donaţiuni ; căci " g ^ i J m 3

frauda făcând excepţie dela toate regulele, el n'ar mai puteà, P r . civ.
în asemenea caz, să invoace lipsa transcrierei. „Se excep­
tează, bine înţeles, cazurile de viclenie", zice noul text § ultim
al art. 723 Pr. civ. Chestiunea tot astfel era decisă de ju­
3
risprudenţa şi înainte de modificarea acestui text ( ).

(') T r i b . Ilfov, Dreptul din 1889, No. 69.

2
( ) Cas. r o m . şi C. Craiova, Bult. 1889, p. 897 şi Dreptid din
1889, No. 7 8 . Cpr. Demolombe, X X , 3 1 3 ; Mourlon, II, 6 9 7 ;
P a n d . fr., v° cit., 5104 u r m . ; A u b r y et Rau, V I I , § 704,
pag. 3 9 5 ; G-arsonnet, Bevue pratique, a n u l 1871, tom. 3 1 ,
p. 244 u r m . — Contrà; Boissonade, Bevue pratique, anul 1870,
tom. 30, p. 537 u r m . , şi răspunsul făcut de acelaş autor lui
Garsonnet, Bevue pratique, a n u l 1871, tom. 3 1 , p. 259 u r m . ;
Arntz, I I , 1900; L a u r e n t , X X I X , 1 9 1 ; Martou, Privii, et hy-
pothèques, I, 7 1 , p. 108.
3
( ) Vezi Cas. rom. Bult. 1889, p. 897 şi Dreptul din 1889, No. 7 8 ;
B u i . 1890, p . 1 2 9 2 ; Bult. 1895, p . 574 (în privinţa t r a n s ­
crierei vânzărei). Cpr. Demolombe, X X , 3 1 4 ; A u b r y et Rau,
 368 c. C.—CARTEA III.—TIT. I I — C A P I T . III.—S-a 1.—IREVOCABILITATE.

Renunţarea la Terţiul achizitor ii 'ar mai puteà, de asemenea, opune

1
o p u n e lipsa lipsa transcrierei. dacă. el a renunţat dn mod neîndoelnic. la
transcrierei această excepţie, o asemenea renunţare fiind validă, ca una
ce nu este contrară nici legei, nici bunelor moravuri
Curtea de casaţie a decis, în adevăr, în materie de vindere-
cumpârare, că acel care a recunoscut un act de vânzare, nu
mai poate invoca lipsa transcrierei acestui act
Prescripţia Cât pentru chestiunea de a se şti dacă donatarul, care
n a
în?ocui*8c& transcris donaţiunea, poate sau nu, prin efectul pres-
transerierea? cripţiei, să dobândească faţă de cei de al treilea, proprie-
Controyersă. tatea pe care titlul său nu i-a transmis-o decât faţă de
autorul său şi moştenitorii universali sau cu titlu universal
ai acestui din urmă, chestiunea este viu controversată, şi
această importantă controversă îşi va găsi locul său firesc
3
la titlul prescripţiei ( ).

Irevocabilitatea donaţiunilor între vii.

D o n . n u poate Caracterul principal al donaţiunei este, după cum ştim,

Iwabiîâ*prin" irevocabilitatea (art. 801). Şi acest principiu este atât de
convenţia esenţial, încât am văzut suprà, p. 16, nota 2, că dăruitorul
părţilor, , p ţ ^ ^ stipuleze revocabilitatea donaţiunei după bunul
n a r U e g
4
său plac ( ). „Irevocabilitatea este sufletul donaţiunilor", zicea
5
Ricard ( ). ' (Cpr. Laurent, XII, 410).
Dămitorui Donaţiunea fiind, în principiu, irevocabilă, numai printr'o
0
Lt;? !!!,-,?, anomalie inexplicabilă legiuitorul nostru declară revocabilă
donaţiunei. donaţiunea de bunuri viitoare (art. 821), în loc de a o de­
clara nulă, ca în codul francez. (Vezi infra, p. 390 urm.).
Irevocabilitatea este atât de esenţială donaţiunilor, încât

loco cit., p a g . 3 9 5 , nota 3 8 ; P a n d . fr., v° cit., 5 1 0 2 . Vezi şi

suprà, p. 344, nota 5 şi p . 360, 3 6 1 .
1
ţ ) P a n d . fr., v° cit, 5 1 0 9 ; Demolombe, X X , 314.
2
( ) Cas. r o m . Bult. 1884, p . 787 şi Dreptul din 1884, N o . 84.
3
( ) Vezi de pe acum a s u p r a acestei chestiuni, P a n d . fr., r° Don.
et testaments, 5114 urm. ; Mourlon, Transcription, I I , 505 urm.,
p. 140 u r m . , etc.
Dr. muzul- ( ) A m vâzttt însă suprà, p . 15, ad notam, că, în dreptul m u -
4

man- zulman, donaţiunea este, din contra, revocabilă, după voinţa

dăruitorului.
6
( ) Ricard, Donations, partea I-a, No. 900, p . 200 (ed. din 1707).
 IREVOCABILI TATE A DONAŢIUNILOR ÎNTRE V I I . 369

legea declara donaţiunea nulă de câteori printr'un mijloc

oarecare, fie chiar indirect, dăruitorul şi-a rezervat posibi­
litatea de a reveni a s u p r a ei, î m p e d i c â n d - o de a-şi produce
efectele sale sau nimicind efectul ce ea a produs. Cu alte
cuvinte, acel care de bună voea sa d ă un lucru, nu poate
î n a c e l a ş t i m p s ă - 1 r e ţ i e , nici s ă - ş i r e z e r v e f a c u l t a t e a d e a
nu-1 d à , c ă c i d o n a ţ i u n e a a r fi n u l ă , chiar dacă dăruitorul
1
n'ar face uz de facultatea ce şi-a rezervat ( ).
In dreptul vechiu francez, principiul i r e v o c a b i l i t ă ţ e i D r . vechiu fr.
darului e r a f o r m u l a t î n u r m ă t o a r e a m a x i m ă : Donner et
2
retenir ne vaut ( ).
Iată c u m se e x p r i m ă , în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , Domat (Lois
civiles, II, p . 323, No. 3, ed. Carré).
. L e donateur ne peut révoquer les donations qu'il a faites,
sons le seul pretexte qu'il se repent de les avoir faites; il doit en
effet s'imputer de s'ètre determine t r o p légèrement à faire la do­
nation dont il se r e p e n t ; mais q u a n d la donation est une fois r e -
vètue de toutes ses formalités, le donateur ne peut la révoquer que
3
dans les cas oh les lois ont autorisé la revocation" ( ) .

1
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 4 1 0 ; Arntz, I I , 1 8 4 1 ; P a n d . fr., v° cit.,
5 1 5 9 , etc.
2
( ) Vezi şi a r t . 1272 din codul Calimach (940 C. austriac), care C Calimach.
A r t 27 5
zice c ă : ..după regulă, d a r u r i l e nu se r ă s t o a r n ă " . „Schenkungs- - î '- -
vertrăge dilrfen in der Hegel nicht widerrufen", zice a r t . 946
din codul austriac.
D o n a ţ i u n e a este, în principiu, irevocabilă şi în codul german, C german,
A r t 5 a 0
ea neputând fi revocată decât pentru cauză de ingratitudine - -
(art. 530). Este adevărat că comisia p a r l a m e n t a r ă a făcut să
se introducă o dispoziţie, d u p ă care d ă r u i t o r u l poate să ceară
restituirea lucrului dăruit, de câteori el n u poate să subvie în
mod convenabil existenţei sale, nici să-şi execute obligaţia ce-i
incumbă de a-şi întreţine familia şi soţul s ă u ; însă donatarul
poate să împedice restituirea, dând d â r u i t o r u l u i sumele nece­
sare la întreţinerea sa şi acea a familiei sale. Vezi E r n s t
Barre, Biirgerliches Gesetzbuch und Code civil, § 104, p . 158.
Vezi şi infra, explic, a r t . 8 3 1 , p . 440, ud notam.
In fine, t r e b u e să adăogăm că a r t . 5 3 4 din acelaş cod dis- Art. 534
pune că donaţiunile, care consistă în îndeplinirea unei obli- - g -
c e r m a n

gaţii morale sau de bună cuviinţă, nu sunt supuse nici res­

tituirei, nici revocărei, unlerliegen nicht der Rilckforderuny
und dem mderrufc.
3
( ) „Alice autem donationes fiunt, qua: sine ulla mortis cogita-
tione fiunt, quas inter VÌV0S appetlamus, qua; non omninb

&879 Ì
 370 c. C—CARTEA I I I — T I T . I L — C A P I T . III.—S-a I . — I R E V O C A B I L I T A T E .

4
Origina ire- Această regulă, străină, după unii, de dreptul roman ( ),
a r
Controversă! ^ " trage origina sa din dreptul obişnuelnie francez şi ar
data încă clin primele timpuri ale dreptului germanic ( ). 2

Scopul ireyo- Irevocabilitatea donaţiunilor are de scop mărginirea fa-

^ a m r U o r ! cultăţei de a dispune cu titlu gratuit. Legiuitorul este deci
favorabil înstrăinărilor cu titlu oneros şi ostil celor cu titlu
gratuit, pentrucă el voeşte ca bunurile să rămâe în familie
şi să treacă la moştenitori. Iată cum se exprimă Pothier în
această privinţă:
„ L a raison p o u r laquelle notre droit a requis, pour l a vali-
dité des donations, la necessitò de l'irrévocabilité, se fait assez a p e r -
cevoir. L'esprit de notre droit francais incline à ce que Ies biens
8
demeurent dans les families et passent a u x héritiers" ( ) .

Legiuitorul a permis donaţiunile, pentrucă nu puteà să

împedice pe proprietar de a dispune de lucrul său (art. 480),
însă în acelaş timp el le-a declarat irevocabile, precum ne
arată tot Pothier, spre a pune o piedică care să facă exer­
ciţiul acestei facultăţi cât se poate de greu.
„ D a n s cette vue, cornine on ne pouvait j u s t e m e n t dépouiller
lei particuliers du droit q u e chacun a naturellement de disposer
de ce q u i est à l u i et, par consequent, de donner entre-vifs, nos
lois ont j u g é à propos, en conservant a u x particuliers ce droit, de
mettre néanmoins un frein q u i leur en rendit l'exercice plus diffi­
4
cile" ( ) .

Acesta este sensul şi scopul regulei cunoscute : donner

et retenir ne vaut, a cărei aplicare legiuitorul actual o face
în art. 822—824.

comparantur legatis, qucc si fuerint perfecta), temere revocări

non possunt". (Instit., De donationibus, 2, 7, § 3, ab initio).
(') Vezi însă Planiol, I I I , 2594, d u p ă care r e g u l a menţionată ar
fi de origină r o m a n ă ( L . 1, C. Theodosian, De donationibus,
8, 12).
2
( ) Vezi Arntz, I I , 1841, 1842. R e g u l a „donner et retenir ne vani
figurează în Institutele cututniere ale lui Loysel ( I I , N o . 659,
p . 92, ed. Dupin et L a b o u l a y e din 1846). E a era consacrata
prin m a i multe c u t u m e şi prin o r d o n a n ţ a din 1731 (art. 15
şi 16). Vezi Pothier, Don. entre-vifs, V I I I , 64, p . 373 (ed.
B u g n e t ) . Vezi şi suprà, p . 14, nota 4, in fine.
3
( ) Pothier, op. cit., V I I I , 65, p . 373. Vezi şi Ricard, Donations,
p a r t e a I-a, N o . 900, p . 200 (ed. din 1707),
4
( ) P o t h i e r , op. şi loco cit., p . 374.
CONDIŢIA POTESTATIVA DIN PARTEA DĂRUITORULUI. — ART. 822. 371

Aplicarea principiului irevocabilităţei donaţiunilor.

1° Despre donaţiunile făcute sub o condiţie potestativa din partea

dăruitorului. — Nulitate.

Art. 822. — Este n u l ă ( ) orice donaţiune făcută cu condi-

1

2
ţiuni a căror îndeplinire a t â r n ă n u m a i de voinţa donatorului ( ).
(Art. 823, 826, 1006, 1010 C. civ. A r t . 944 C. fr.).

Condiţiile sub care o obligaţie poate fi contractată sunt

cazuale, mixte şi potestative.
Condiţia cazuală (casualis), întâmplătoare, după cum Condiţia ca-
o numeşte art. 874 din codul Caiimaeh, este acea care nu , _ A r t 1005

atârnă de voinţa nici uneia din părţi, ci numai de hazard

sau întâmplare (art. 1005), dela împrejurările pe din afară,
după cum se exprimă textul suscitat din codul Caiimaeh.
De exemplu: dacă cutare corabie va veni din Asia; dacă
voiu avea sau dacă nu voiu aveà copii, etc.
Condiţia mixtă (mixta), amestecată, după cum o nu- Condiţia
mese art. 873 şi 876 din codul Caiimaeh, este acea care Art. 1007.
atârnă tot de odată de voinţa uneia din părţile contractante
şi de acea a unei alte persoane (art. 1007). De exemplu:
îţi dau atâta, dacă vei luà de soţie pe sora mea, etc.
c t i a po
In fine, condiţia potestativa (potestativa) este acea care ° " ^ . " t ă

face să atârne executarea unei convenţii de un eveniment,

pe care şi una şi alta din părţile contractante poate să-1
facă a se întâmpla sau poate să-1 împedice (art. 1006). De
3
exemplu : îţi dau atâta dacă te vei duce la New-York ( ).
Doctrina şi jurisprudenţa au distins în totdeauna două ^ Q J Q ' 0 0 6

feluri de condiţii potestative: condiţiile pur potestative (art.

1010) şi condiţiile simplu potestative (art. l006).
Condiţia pur potestativa este acea care face să atârne H . P" C o n d i a r

11. - î • i i - • ; • potestativa.
obligaţia numai
(') Cuvântul nul de voinţa
nu este î n t r edebitorului,
b u i n ţ a t aci înexsens
mero arbitrio Sensul ou van­
de inexistent,
ei în sens de anulabil. L a u r e n t , X I I , 438, 484. — Contra: C. t u l u i n i l L

Lyon, D . P . 67. 2. 154. Vezi infra, p. 373.

2
( ) Cpr. Pothier, Introduction au titre des donations, 1, 18, p . 355
şi Don. entre-vifs, V I I I , 80, 2°, p. 377 (ed. Bugnet). Art. 822
reproduce a p r o a p e literalmente art. 16 al ordonanţei din 1731.
Cpr. Planiol, I I I , 2 6 0 5 ; B a u d r y et Colin, I, 1459, etc.
3
( ) Vezi tom. VI al Coment, noastre, p. 29, 30.
 372 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. III. — S-a I. — ART., 822.

donatoris. De exemplu : îţi voiu dà atâta dacă îmi va plăcea,

si voluero (art. 1162 C. italian); dacă voiu crede de cu­
viinţă (si je le juge bon et raisonnable), etc.
Condiţia s i m - Condiţia simplu potestativa este acea care atârnă în
p l u
f°^t " acelaş timp şi de voinţa uneia din părţi şi de întâmplare.
e s t a

De exemplu: dacă voiu cumpăra cutare casă sau cutare

moşie, etc.
Deoseb. între Condiţia simplu potestativa nu viciază obligaţia, pe
c a , n
"piu'şTpuT d condiţia pur potestativa o viciază, din contra, pentrucă
potestativa, obligaţia fiind atunci cu totul subordonată voinţei uneia
din părţi, este evident că nicio legătură de drept n'a putut
să se formeze (*). „Sub hac conditione, si VOlam, nulla jit
Li 2
obligatio ( ).
sistemul ad- Aceste consideraţii generale odată expuse, să vedem ce
1
art. 822. Con- * Md
legiuitorul când, prin art. 822, proclamă nulitatea
a n e s

troversă. donaţiunei făcută sub o condiţie potestativa din partea da­

ruitorului. Liberalitatea este ea nulă numai când a fost fă­
cută sub o condiţie pur potestativa din partea daruitorului
(art. 1010), sau şi când a fost făcută chiar sub o condiţie
simplu potestativa (art. 1006)? Sunt autori care, ţinându-se
strict de litera legei, anulează liberalitatea numai când ea
a fost făcută sub o condiţie pur potestativa din partea da­
ruitorului, zicând că art. 822 nu face decât a aplica la
donaţiuni principiul general inscris în art. 1010. După acest
sistem, art. 822 ar fi de prisos şi nicio deosebire n'ar exista
3
între contractele cu titlu oneros şi cele cu titlu gratuit ( ).
Alţii, întemeindu-se pe vechia tradiţie, de unde ne vine
regula donner et retenir ne vavt, a cărei aplicare o găsim

1
ţ ) Vezi tom. V I al Coment, noastre, p . 30 u r m . Cpr. T . H u e ,
V I , 222.
2
( ) L . 8, Dig., Ih obligationibus et actionibus, 44, 7. Mai vezi
L. L . 17, D i g . şi L . 108 § 1, Dig., De verborum obligatio­
nibus, 45, 1. Vezi tom. V I al Coment, noastre, p. 32, text şi
nota 2. Cpr. Trib. Tecuci, Cr. judiciar din 1903, N o . 6 3
(sentinţă p r o n u n ţ a t ă în u r m a concluziilor noastre orale şi scrise,
publicate tot în Cr. judiciar din 1903, No. 6 3 , p. 550 u r m . ) .
8
( ) T . H u e , Le code civil italien et le code Napoleon, I, p- 2 4 1 ,
No. I V . Cpr. Vazeille, Successions et donations, I I , a r t . 944,
No.^ 1, p. 285 (ed. din 1837); D u r a n t o n , VIII," 474; Taulier,
Théorie raisonnée du code civil, I V , pag. 8 2 ; Banby, Revue
pratique, a n u l 1862, tom. 13, p . 10, 11, etc.
CONDIŢIA POTESTATIVA DIN PARTEA DĂRUITORULUI. — ART. 822. 373

în art. 822, dau cu totul un alt sens acestui text, admi­

ţând că, în privinţa liberalităţilor, nu numai condiţia pur
potestativa, adecă a cărei executare atârnă ex mera volun-
tate, ex mero arbitrio (art. 1010), anulează convenţiunea,
dar şi condiţia simplu potestativa, adecă care în acelaş timp
atârnă de un fapt pe care dăruitorul ar puteà să-1 împe-
dice sau să-1 facă să se îndeplinească (art. 1006). Prin
urmare, condiţia simplu potestativa, permisă în contractele
cu titlu oneros, este interzisă în donaţiuni. Principiul ire-
vocabilităţei donaţiunilor a făcut să se admită această de­
rogare dela dreptul comun, ea o consecinţă a regulei : donner
et retenir ne vaut. Această interpretare restrictivă, ostilă
donaţiunilor, conformă tradiţiei vechiului drept francez, este
1
preferabilă ( ).
Aşa dar, toate donaţiunile, afară de cele pentru care A p l i c . art.
2 3
art. 826 face excepţie ( ), chiar şi cele indirecte ( ), deghizate^onltiuniiTî
sau ascunse sub forma unui contract cu titlu oneros (*), genere,
5
sunt nule, în sens de anul abile, iar nu de inexistente ( ),
dacă au fost făcute sub o condiţie potestativa, fie suspen-

(') Cpr. Planiol, I I I , 2 6 0 5 ; T. Hue, VI, 2 2 1 ; P a n d . fr., v» cit.,

5152 u r m . ; Répert. Sirey, v° Condition, 145, 146; A u b r y et
R a u , V I I , § 699, pag. 364, 365, nota 5 ; Massé-Vergé, I I I ,
§ 415, p. 17, nota 1 5 ; Zaeharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
Ì V , § 656, p. 222, nota 9 şi § 709, p. 397, nota 2 (ed. Crome);
Demolombe, X X , 4 1 8 ; L a u r e n t , X I I , 4 0 9 ; Marcadé, I I I , 6 7 5 ;
Mourlon, I I , 5 1 8 ; Arntz, I I , 1841, 1 8 4 3 ; Demante, I V , 86
tis I ; P a n d . beiges, v° Condition potestative, 5 urm.; Trop­
long, II, 1206, 1207; Beltjens, op. cit., a r t . 944, No. 1:
Acollas, I I , p . 4 8 2 ; T h i r y , l ì , 3 6 8 ; B a u d r y et Colin, I, 1 4 5 9 ;
Cas. fr. D . P . 80. 1. 4 6 4 ; Sirey, 8 1 . 1. 5 7 ; C. Donai, Sirey,
83. 2. 215. Répert. Dalloz, Supplement, vo Disp. entre-vifs,
p. 119, nota 1, etc.
(•) Donaţiunile făcute viitorilor soţi prin contractul de căsătorie Art. 932 urm.,
9 3 6 u r m
(art. 932 urm.) sau între soţi, în t i m p u l căsătoriei (art. 936 urm.), -
sunt valide chiar când au fost făcute sub o condiţie potesta­
tiva din partea dăruitorului. Vezi infra, explic, a r t . 826. Cpr.
Répert. Sirey, vo Condition, 153.
3
( ) B a u d r v et Colin, I, 1464 şi autorităţile citate acolo.
4
( ) L a u r e n t , X I I , 4 1 0 ; B a u d r y et Colin, I, 1464; T. H u e , V I ,
222, ab initio. Cpr. Cas. fr. şi C. Lyon, D . P . 57. 1. 3 8 ;
Sirey, 59. 1. 8 3 6 ; D . P . 58. 2. 3.
6
( ) Vezi suprà, p . 371, nota 1.
 374 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P . I I I . — S-a J . - ART. 822.

siva, fie rezolutorie ('), adecă a cărei îndeplinire atârnă numai

de voinţa dăruitorului; pentrucă, după cum se exprimă Po­
thier, orice clauză, care lasă dăruitorului facultatea de a
distruge sau de a nimici efectul donaţiunei, o face nulă,
sau mai bine zis anulabilă.
E x e m p l e de Astfel, vor fi nule ca cuprinzând o condiţie potestativa
condiţii p o ­
testative, care din partea dăruitorului, următoarele donaţiuni : îţi dau atâta
anulează d o - dacă mă voiu duce sau nu mă voiu duce la Beauvais
naţiunea. 3
dacă mă voiu căsători sau nu mă voiu căsători ( ) ; dacă
4
voiu îmbrăţişa cariera de avocat sau de medic ( ) ; dacă voiu
1
Cond. suspen­ ( ) I n adevăr, dacă condiţia potestativa a r fi rezolutorie, dona­
sivă şi rezo­ ţiunea n'ar aveà caracterul irevocabilităţei, iar dacă ea a r fi
lutorie.
suspensivă, donaţiunea a r p ă c ă t u i prin lipsa de legătură. Dii-
ranton, V I I I , 476.
2
( ) Acest exemplu, dat de Ricard (Donations, partea I-a, 1038,
pag. 232, ed. din 1707), este reprodus de toţi autorii. Vezi
L a u r e n t , X I I , 4 1 2 ; D u r a n t o n , V I I I , 4 7 7 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 699, p. 366, nota 7; P a n d . fr., v° cil., 5 1 6 1 ; Répert. Sirey,
v° Don. entre-vifs, 2 3 9 3 ; Beltjens, op. cit., art. 944, No. 5 ;
Arntz, I I , 1848; T . H u e , VI, 2 2 1 , etc.
Promisiunea făcută sub condiţia de a merge la Beauvais
sau aiurea, este însă validă. Pothier, Oblig., I I , 48, pag. 2 8 ;
D u r a n t o n , loco cit.; Laurent, X I I , 412 şi X V I I , 56, etc.
8
( ) L a u r e n t , X I I , 4 1 2 ; Marcadé, I I I , 6 7 5 ; Arntz, I I , 1 8 4 3 ; A u b r y
et R a u , loco cit., nota 7; D e m a n t e , I V , 86 bis I I ; P a n d . fr.,
v° cit., 5 1 6 3 ; T r o p l o n g , I I , 1 2 1 1 ; C. Orléans, D. P . 46. 2. 2 0 3 ;
Sirey, 46. 2, 177, etc. — Cu toate acestea, chestiunea este
controversată. Vezi diversele sisteme a r ă t a t e în Demolombe,
X X , 422.
Condiţia cit Donaţiunea făcută sub condiţia că dăruitorul se va căsători
dăruitorul se sau nu se va căsători cu o persoană a n u m e determinată, ar fi însă
va căsători
validă, pentrucă condiţia n'ar mai fi în specie potestativa, ci
cu o persoană
anume deter­ mixtă (art. 1007), de oarece ea nu a t â r n ă n u m a i de voinţa
minată. V a l i ­ dăruitorului, ci şi de acea a viitorului soţ, a n u m e determinat.
ditate. Demolombe, X X , 4 2 2 ; A u b r y et Rau, loco cit., nota 7, in
fine; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 709, p. 397,
nota 2, in fine (ed. Crome); Marcadé, I I I , 6 7 5 ; Demante. I V ,
86 bis I I ; T r o p l o n g , I I , 1 2 1 1 ; Saintespès-Lescot, I I I , 576,
p . 290 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 5164, etc. Vezi infra, p . 378.
Cât pentru donaţiunea sau legatul ce s'ar face cuiva sub
condiţia ea donatarul sau legatarul să se căsătorească sau
să nu se căsătorească, vezi suprà, p. 198 u r m .
4
( ) Bergier a s u p r a lui Ricard, Donations, p a r t e a T a , sub No. 1 0 3 8 ;
Marcadé, I I I , 6 7 5 ; Arntz, II, 1 8 4 3 ; Demolombe, X X , 4 2 3 ;
D u r a n t o n , V I I I , 477, p. 544; P a n d . fr., v° cit., 5168, etc.
CONDIŢIA POTESTATIVA DIX P A R T E A DĂRUITORULUI. — ART. 822. 375

cumpăra cutare casă sau cutare moşie, etc. Credem deprisos

de a mai înmulţi din cale afară exemplele.
Dar dacă condiţia potestativa, adecă care atârnă numai C o n d i ţ i a ca­
13,1 1 nu a u
de voinţa dăruitorului, ex mera voluntate donatoris, anu- f ! , " '

.1 i i i T •• i i leaza donatiu-

leaza donaţiunile, celelalte condiţii n u l e anulează. Aşa dar, nea. Art. idos.
donaţiunile, ca şi celelalte convenţii, pot fi făcute sub o
condiţie cazuală, adecă care atârnă numai de hazard sau
întâmplare (art. 1005); căci, după cum se exprimă Ricard,
condiţia este acea care revoacă donaţiunea, iar nu dărui­
1
torul ( ). In acest sens art. 1266 din codul Calimach de­
clară aplicabile la donaţiuni regulele dela tocmeli
Aceste condiţii pot fi suspensive sau rezolutorii. Prin­
cipiile generale sunt deci aplicabile în specie.
Astfel, donaţiunea va puteà fi făcută sub condiţia re- D o n . făcută
s u b 0 oond
zolutorie că bunurile dăruite se vor întoarce la dăruitor, în -
1
rezouitone.
cazul când el va scăpa de pericolul de care era ameninţat
Donaţiunea
în momentul a r fi însă
donaţiunei validă,
; dacă, dacă îndeplinirea
tie exemplu, condiţiei A r t . 1007.
el se va tămădui
n'ar a t â r n a n u m a i de voinţa dăruitorului, ci şi de acea a u n u i
terţiu (art. 1007), precum a r fi, de exemplu, în cazul când
aş zice: îţi dau atâta dacă voiu deveni asociatul lui Titius,
în comerţul întreprins de el. Demolombe, D u r a n t o n , loco cit.;
P a n d . fr., v" cit., 5168, etc.
!
( ) Ricard, Donations, partea I-a, 1045, p. 234 (ed. din 1707);
B a u d r y et Colin, I, 1462; Demolombe, X X , 419 şi 5 3 7 ;
A r n t z , "li, 1 8 4 3 ; Mourlon, I I , 5 1 8 ; L a u r e n t , X I I , 430 urm., etc.
Vezi suprà, p . 16. Cpr. L . 1, P r . , Dig., De donationibus, 39, 5.
Astfel, a r fi validă donaţiunea făcută sub condiţia de aconditia de a
aveà sau de a nu aveà copii. Caracterul cazual al unei ase- aveà sau d e
a n u a y e a
menea donaţiuni rezultă chiar din unele dispoziţii ale, legei.
Cpr. art. 836, 841 C. civ. Cpr. Demolombe, X X , 4 2 5 ; Demante, ^ ^J*!"
a
I V , 86 fa's I I I ; D u r a n t o n , V I I I , 4 7 9 : P a n d . fr., v° cit., 5 1 7 1 . — ; să. e r

Vezi însă Grenier, Don. et testaments, I, 20, pag. 306 (ed.

Bayle-Moiiillard din 1844).
T o t astfel, ar fi validă donaţiunea făcută sub condiţia că C o n d i ţ i a ca
donatarul să aibă un copil viu la moartea d ă r u i t o r u l u i . P a n d . d o n a t a r u l să
a l b a u n 1
fr., cit., 5172. In asemenea caz, condiţia nu va fi î n s ă ^P *
considerată ca îndeplinită decât dacă donatarul sau reprezen- j ^ j t j ; < r u o r u u

tanţii săi vor dovedi existenţa copilului la moartea dăruito- Validitate,

rului. C. Paris, Répert. Dalloz, v° Ades de l'état civil, 36,
nota 1.—înfăţişarea u n u i act, care a r constata naşterea unui
copil înaintea morţei d ă r u i t o r u l u i n'ar fi deci suficientă. C.
P a r i s , decizia suprà cit.
 376 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I I . — C A P . I I I . — S - a I. — A R T . 8 2 2 .

J
Art. 825. de boala de care era atunci atins ( ). Legiuitorul prevede
însuş o condiţie rezolutorie în art. 825 din codul civil, pe
2
care îl vom explica mai la vale ( ).
Don. făcuts Donaţiunea va puteà, de asemenea, fi făcuta sub o
c o n c u
sus ensivă' ţ i e suspensivă, al cărei eveniment nu se va puteà în­
deplini decât la moartea dăruitorului. Astfel, ar fi, de exemplu,
donaţiunea făcută sub condiţia de a nu-şi produce efectele
sale decât dacă dâruitorul va muri de boala de care este
atins în momentul facerei donaţiunei. In asemenea caz, do­
natarul dobândeşte, din momentul formărei contractului, un
drept condiţional de care el poate actualmente să dispue şi
care trece la moştenitorii săi. Dacă condiţia nu se îndepli­
neşte, donaţiunea cade, însă nu prin voinţa dăruitorului, ci
3
în virtutea convenţiei, care este legea părţilor (art. 969) ( ).
E x e m p l u de Tot sub condiţia suspensivă ar fi şi donaţiunea, care
v a
C e
°pensi vă. " US
trebui să-şi primească efectele sale la moartea dăruito­
rului, dacă donatarul va trăi la acea epocă. Astfel, este
deci validă donaţiunea făcută sub condiţia dacă donatorul
va muri înaintea donatarului; căci, în specie, condiţia este
cazuală şi revocarea donaţiunei nu atârnă de voinţa dărui­
torului care, în urma donaţiunei, nu va puteà decât even­
tual să dispue de bunurile dăruite şi sub rezerva dreptu­
rilor donatarului. Cât pentru acest din urmă, el va fi con­
siderat ca proprietar încă din ziua donaţiunei, dacă condiţia
se îndeplineşte (art. 1015) (').
Art. 825. NT trebue deci să confundăm donaţiunea făcută sub
a

o atare condiţie suspensivă cu donaţiunea prin care s'ar fi

(') C p r . Demolombe, X X , 5 3 8 ; L a u r e n t , X I I , 4 3 0 ; A r n t z , I I ,
1 8 4 3 ; Marcadé, I I I , 6 9 5 ; Mourlon, I I , 5 1 8 ; D u r a n t o n , V I I I ,
22 şi 4 7 5 , etc.
2
( ) Vezi infra, p . 400 u r m . explic, acestui text.
3
( ) C p r . Demolombe, X X , 5 3 9 ; L a u r e n t , X I I , 4 3 1 ; A r n t z , I I ,
1839; Demante, I V , 8 6 bis I V ; D u r a n t o n , V I I I , 20 şi 4 7 8 ;
A u b r v et Rau, V I I , § 699, p. 3 6 4 , text şi nota 4 ; T r o p l o n g ,
I I , 1 2 7 1 ; P a n d . fr., v° cit, 5 1 8 2 . Vezi şi Cas. fr. D . P . 78.
1. 3 7 7 . — C o n t r a : Grenier, op. cit., I, 10, p. 2 9 1 u r m . ; Coin-
Delisle, op. cit, a r t . 9 5 1 , No. 34, p . 266, care văd în ase­
menea donaţiuni o donaţiune mortis causa Cpr. în acest din
u r m ă sens, C. Bordeaux, Sirey, 5 3 . 2. 6 4 1 .
C) C p r . L a u r e n t , X I I , 4 1 1 ; D u r a n t o n , V I I I , 4 8 0 ; P a n d . fr.,
v° cit, 5 1 7 9 ; C. Lyon, D. P . 4 9 . 2. 220, etc.
CONDIŢIA POTESTATIVA DIN P A R T E A DARUITORULUI. — ART. 822. 377

stipulat dreptul de reîntoarcere, care e făcuta sub o condiţie

rezolutorie (art. 825).
Nil trebue, de asemenea, să confundăm, după cum a Nulitatea cia-
0
confundat Curtea din Bastia, donaţiunea făcută sub condiţia JJ^VP"^ ^
ca donatarul să supraveţuiască daruitorului, cu clauza prin păstrează pro­
?
care dăruitorul şi-ar fi rezervat pentru tot timpul vieţei sale J ^ ^ * / . u

atât proprietatea cât şi uzufructul bunurilor dăruite; câcicmiui dăruit,

dăruitorul rămânând în asemenea caz proprietar, poate să
dispue de lucrul dăruit şi, deci, a dat pe de o parte şi a
reţinut pe de alta, ceeace face că asemenea clauza este nulă,
pentrucă : donner et retenir ne vaut. De aceea, decizia men­
ţionată a Curţei din Bastia a fost, cu drept cuvânt, casată (*).
Donaţiunea poate fi făcuta nu numai sub o condiţie Donaţiunea cu
suspensivă sau rezolutorie, bine înţeles, dacă această condiţie termen.
1022.
Art.

este posibilă şi licită (art. 1008), dar şi cu un termen oare­

care, pentrucă termenul nu suspendă formarea obligaţiunei.
2
ci amână numai executarea ei (art. 1022 ( ).
Donaţiunea putând aveà un termen, acest termen poate Moartea dă-
3
fi moartea daruitorului ( ). ruitoroim.

Când donaţiunea are de obiect un corp cert şi deter- D o n . unui

minat, dăruitoruLdobândeşte proprietatea acestui lucru îndată ^rOTmTnat!
ce donaţiunea este perfectă, şi numai tradiţia de fapt a lucrului
are să facă mai târziu, adecă la moartea daruitorului.
Chestiunea este controversată numai când donaţiunea Don. unei
s u m e d e bani
are de obiect o sumă de bani sau o cantitate de l u c r u r i "
fungibile ori cheltuitoare
Am văzut pană acum că donaţiunile pot în mod valid D o n . făcută
h' făcute sub o condiţie cazuală, fie acea condiţie suspensivă ^ ^ " ^ ' " c o u - 6

sau rezolutorie, şi că ele sunt, din contra, anulabile, dacă traversa,

au fost făcute sub o condiţie potestativa, adecă care atârnă
numai de voinţa daruitorului. Ce trebue să decidem în pri-
(') Cas. fr. D. P . 6 3 . 1. 2 8 6 ; Sirev, 6 3 . 1. 4 2 1 . Cpr. Laurent,
X I I , 4 1 1 ; P a n d . fr., v° cit., 5183, 5184, etc.
2
( ) C p r . L a u r e n t , V I I , 418, 4 3 2 ; Arntz, I I , 1839; Troplong, I,
7 3 ; Duranton, V I I I , 2 1 ; P a n d . fr., v° cit., 5178, etc. Vezi
şi suprà, p. 17.
3
( ) B a u d r y et Colin, 1,1444. Vezi suprà, p. 17, n. 2 şi infra, p. 394.
4
( ) Vezi explic, art. 8 2 1 , infra, p. 394, 395, unde ne vom ocupà
a t â t de donaţiunile plătitoare la moartea d a r u i t o r u l u i , cât şi
de cele făcute în privinţa bunurilor ce dăruitorul va aveà la
moartea sa.
 378 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a I: — A R T : 822.

vinta condiţiilor mixte, adecă care atârnă atât de voinţa

dăruitorului cât şi de acea a unei terţii persoane sau de
întâmplare (art. 1007)? Donaţiunea făcută sub o asemenea
condiţie este ea anulabilă, în baza art. 822, sau validă, ca
şi în celelalte convenţii? S'ar puteà zice, şi s'a zis chiar că
condiţia mixtă trebue să anuleze donaţiunea, pentrucă, deşi
mixtă, ea totuşi atârnă întru câtva de voinţa dăruitorului,
şi este suficient ca donaţiunea să atârne cât de puţin de
1
această voinţă, pentru Cài 6£l sa fie anulabilă f ).
Deşi această opinie riguroasă pare a fi în armonie cu
tradiţia vechiului drept francez, totuşi părerea generală este
că condiţia mixtă nu anulează donaţiunea, pentrucă legea
nedeclarând anulabile decât donaţiunile făcute sub o con­
diţie a cărei îndeplinire atârnă numai de voinţa dăruito­
rului, a înţeles prin aceasta a admite donaţiunea făcută sub
o condiţie mixtă ; de oarece asemenea condiţie atârnând atât de
voinţa dăruitorului cât şi de acea a unei alte persoane sau
a întâmplărei (art. 1007), nu se poate zice, în specie, că
ea atârna numai de voinţa dăruitorului, după cum prescrie
2
art. 822 ( ). Dovadă că acesta este sensul legei e că unul
din comentatorii ordonanţei dela 1731, anume Boutaric, zicea
în termeni expreşi că donaţiunea este validă, de câteori ea
3
a fost făcută sub o condiţie, fie cazuală,
fie mixtă ( ).
Condiţia de a Prin aplicarea acestui principiu am văzut suprà,
p. 374,
S
Vpersoană CU 1 1 0
2, că donaţiunea făcută sub condiţia de a se căsători
* a

determinată, cu o anume persoană determinată este validă, pentrucă, în

Aahditate. gp ^ condiţia nu este potestativa, ci mixtă,
e c de oarece
ea atârnă nu numai de voinţa dăruitorului, ci şi de voinţa
celui de al treilea, în specie, viitorul soţ.

(') L a u r e n t , X I I , 409, 4 1 2 ; A r n t z , I I , 1844; B a u d r y et Colin,

I, 1461, etc.
2
( ) Vezi Demolombe, X X , 4 2 0 ; D u r a n t o n , V I I I , 4 7 7 ; T. H u e ,
VI, 2 2 1 ; Planiol, I I I , 2 6 0 5 ; T r o p l o n g , I I , 1 2 1 1 ; Demante,
I V , 86 bis I ; Saintespès-Lescot, I I I , 762, p. 287, 2 8 8 ; A u b r y
et Rau, V I I , § 699, p. 3 6 5 , nota 7; P a n d . fr., v° cit., 5 1 5 8 ;
Répert. Sirey, v° Condition, 148 u r m . ; Beltjens, op. cit., art. 944,
No. 1 ; Lesueur, Caractere de Virrévocabilité des donations,
p. 2 4 2 ; Cas. fr. Sirey, 78. 1. 2 1 3 ; D . P . 78. 1. 3 7 7 ; D . P .
80. 1. 4 6 4 ; Sirey, 8 1 , 1. 57, etc.
3
( ) B o u t a r i c a s u p r a art. 16 al ordonanţei din 1731 (reprodus
a p r o a p e textual în art. 822). Cpr. P a n d . fr., v° cil., 5158.
 PLATA DATORIILOR D Ă R U I T O R U L U I . — ART. 823. 379

A fortiori, deci, n'ar trebui să considerăm ca potestà- AH exemplu

d d
tivâ, ci ca mixtă, condiţia a cărei îndeplinire ar atârna nu m ;x°ta '
numai de voinţa dăruitorului, dar şi de acea a donatarului (').

2° Despre donaţiunile făcute cu sarcina pentru donatar de a plăti

datoriile dăruitorului.

A doua aplicare a principiului irevocabili ţâţei donaţiu­

nilor, o găsim în art. 823. Iată cum se exprimă acest text:
Art. 823. — Donaţiunea este asemenea nulă, dacă s'a făcut
2
sub condiţiunea ( ) de a se satisface datorii sau sarcini, care nu
3
existau la epoca donaţiunei, sau ( ) care nu erau a r ă t a t e în actul
de donaţiune. (Art. 826, 934 0 . civ. A r t . 945 C. fr.).
Dăruitorul poate să impue donatarului orice sarcini ar A r t . 823 e s t e
crede de cuviinţă, întrucât, bine înţeles, aceste sarcini n'ar i° voiTbuit&- re

ti contrare legilor sau bunelor moravuri (art. 966, 968), (ei donaţiu-
n i l o r
în care caz donaţiunea se zice oneroasă sau însărcinătoare ('*) ; '
însă el nu trebue să-şi rezerve dreptul de a-şi luà darul
înapoi, pentrucă aceasta ar fi contrar principiului irevoca-
bilităţei şi regulei cunoscute : donner et retenir ne vaut. De
aceea, art. 823, care nu este decât o aplicare a acestei re­
giile, dispune că donaţiunea este nulă sau mai bine zis
anulabilă, ea şi în cazul art. 822 ('fi, de câteori s'a impus

(') Demolombe, X X , 4 2 4 ; P a n d . fr., v° cit, 5 1 6 9 ; C. Toulouse,

Sirey, 33. 2. 147 şi Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 709,
nota 5.
2
( ) Sau mai bine zis: sub obligaţia ori sarcina de a se satisface S e n s u l c u v â n -
datorii, etc. Cuvântul condiţiune este, în adevăr, întrebuinţat t u l u i c o n d i ţ i e ,
aci în sens de sarcină sau obligaţie; căci, în acest text, nu Sarcina,
mai este vorba, ca în art. precedent, de o condiţie p r o p r i u
zisă. Marcadé, I I I , 677. Tot în acest sens este luat cuvântul
condiţie şi în art. 829, 830. Cpr. L a u r e n t , X I I , 487; Marcadé,
I I I , 6 9 8 ; Arntz, I I , 1 9 1 0 ; Mourlon, I I , 719; Demolombe,
X X , 5 6 3 ; A u b r y et Ran, 'VII, § 707, p. 410, nota 2. Vezi
suprà, p. 173. Mai vezi infra, explic, a r t . 829, p. 418, nota 1.
3
( ) Disjunctiva sau ar t r e b u i să fie înlocuită, în textul nostru, i n e x a c t i t a t e
prin conjunctiva şi, pentru a a r ă t a mai bine că cuvintele: de text.
care nu erau arătate în actul de donaţiune, se referă la da­
toriile viitoare, iar nu la cele prezente. Cpr. Ilonachi, Codi­
cele civil comentat, I V , p. 100.
4
( ) Vezi suprà, p. 314 u r m .
(") Laurent, X I I , 528. Vezi suprà, p. 3 7 1 , nota 2 si p. 373.
 380 COD. C I V . —- C A R T E A III. — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a I. — A R T . 823.

d o n a t a r u l u i obligaţia de a plăti datorii sau sarcini ('), care

nu existau în m o m e n t u l donaţiunei şi care n u e r a u a r ă t a t e
în actul de danie,
i p o t e z . i e pre- Dacă redacţiunea a r t . 8 2 3 lasă m u l t de dorit în codul
2
Z
ar£ 823. francez, d u p ă c u m observă toţi autorii ( ), apoi, această re-
dacţiune este şi m a i vicioasă în codul nostru, din cauza
întoarcerei frazei. Ou toate acestea, oricât de întunecos a r
fi acest text, se poate vedea că el prevede două ipoteze deo­
sebite, şi a n u m e : 1° cazul unei donaţiuni, p r i n care dona­
t a r u l este obligat, fie în mod expres, fie în mod tacit sau
3
implicit ( ), a plăti datoriile sau sarcinile prezente ale da­
ruitorului, adecă care existau în momentul d o n a ţ i u n e i ; şi
2° cazul unei donaţiuni, p r i n care d o n a t a r u l este obligat a
plăti datoriile şi sarcinile viitoare, adecă acele ce d a r u i t o r u l
va puteà să contracteze în u r m a donaţiunei.
p i a t a datori- J cazul întăi, nu m a i r ă m â n e îndoială că donaţiunea
n
es e
'^momentul ^ 6
validă şi că d o n a t a r u l va ti obligat a plăti datoriile
donaţiunei. existente în m o m e n t u l donaţiunei, fiindcă totul este irevo­
cabil regulat p r i n convenţia părţilor şi n u mai stă în p u ­
tinţa d a r u i t o r u l u i de a nimici efectul donaţiunei prin con­
tractarea de datorii posterioare (*).

Sensul cuvân­ !
( ) Ştim că, în materie de succesiuni, se înţelege p r i n sarcini
t u l u i sarcini.
obligaţiile care n'au l u a t naştere decât în u r m a morţei lui
de cujus, quce ab herede cwperunt ( L . 40, Dig., De oblig, et
actionibus, 44, 7), p r e c u m sunt: cheltuelile de î n m o r m â n t a r e ,
de inventar, de preţelnire, etc. Vezi tom. I I I , p a r t e a I l - a al
Coment, noastre, p. 59, nota 4 (ed. a 2-a).
z
( ) Vezi L a u r e n t , X I I , 4 3 4 ; Demolombe, X X , 4 3 3 ; Mourlon,
I I , 708, etc.
3
Plata datori­ ( ) Consimţimântul tacit producând acelaş efect ca şi cel expres,
ilor. Clauză obligaţia de a plăti datoriile prezente va puteà să rezulte şi
implicită.
dintr'o clauză implicită, însă consimţimântul tacit va fi în
totdeauna foarte greu de constatat. Cpr. L a u r e n t , X I I , 402,
4 0 6 ; T . H u e , V I , 2 2 2 ; Demolombe, X X , 4 5 7 ; A u b r y et R a u ,
V I I , § 706, ab initio, p. 4 0 3 . Vezi suprà, p. 315, nota 1 şi
p. 336, nota 4. — Celelalte sarcini nu pot însă fi impuse în
r e g u l ă generală, în mod tacit, ci n u m a i în mod expres, p e n t r u c ă
donatili ti ile fiind nişte convenţii solemne, autenticitatea care
se cere pentru însuş actul de donaţiune, se cere şi pentru
clauzele sau condiţiile cuprinse în liberalitate, după cum foarte
bine decide Curtea de casaţie din F r a n ţ a . D. P . 57. 1. 7.
4
( ) Planiol, I I I , 2 6 0 8 ; L a u r e n t , X I I , 405 şi 4 3 4 ; Arntz, I I , 1 8 4 5 ;
 PLATA DATORIILOR D Ă R U I T O R U L U I . — A R T . 823. 381

Donatarul nu va piatì însă decât datoriile care vor Art. 1182.

aveà o dată certă anterioară donaţiunei (art. 1182), căci
altfel el ar fi la discreţia dăruitorului, care ar puteà să
antidateze datoriile contractate în urma donaţiunei (').
Datoriile prezente, care au fost puse în sarcina dona- D a t o r i i l e pi­
7 e a
tarului, nu au nevoe de a fi trecute în actul de donaţiune ^ ^ ^ e

sau într'un stat anexat (art. 934, 935), căci ultimele c u - t r e c u t e în a c -

t n l d o n a { i u , , e i
vinte din art. 823 „care nu erau arătate în actul de d o - -
naţiune", se referă la datoriile viitoare, iar nu la cele pre­
2
zente ( ). Arătarea datoriilor ce urinează a fi plătite va fi
necesară atunci când donatarul va fi însărcinat numai cu
parte din ele, iar nu cu toate; însă donaţiunea nu va fi
3
nulă, dacă nu s'au arătat datoriile ce urmează a fi plătite ( i.
Convenţia expresă sau tacită, care ar exista între do- L i p s a de a c -
natar şi dăruitor, în privinţa datoriilor sau sarcinilor impuse ^ont&don^-
de acest din urmă, donatarului, neproducându-şi efectele t a r u l u i d i n
sale decât între părţile contractante (art. 969), nu conferă ^ \ll* d&ruY- v

nicio acţiune directă creditorilor dăruitorului, în contra do- t o r u l u i ,

natarului, pentru plata acelor datorii sau sarcini ('), ci îi
autoriză numai a exercita drepturile debitorului lor, în
5
baza art. 974 ( ).

T h i r y , I I , 3 6 9 ; Mourlon, I I , 708; Demolombe, X X , 4 3 4 ;

B a u d r y et Colin, I, 1466, 1468, 1469; Beltjens, op. cit.,
art. 945, No. 2, etc.
!
() L a u r e n t loco cit.; Demolombe, X X , 4 3 6 ; Demante, I V , 86 bis
I I ; Duranton, V I I I , 473, 482; Arntz, I I , 1845; A u b r y et
E a u , V I I , § 699, p. 367, nota 1 1 ; B a u d r y et Colin, I, 1469.
D o n a t a r u l n'ar puteà însă să refuze plata unei datorii, care n'ar
aveà dată certă, dacă el ar fi avut cunoştinţă despre dânsa
şi ar fi recunoscut-o, dând de exemplu, un acont. A u b r y et
E a u , loco cit. Cpr. C. Amiens, E e p e r t . Dalloz, v° Disp. entre-
vifs, 1715, nota 3.
2
() Cpr. Laurent, X I I , 4 3 4 ; Demolombe, X X , 4 3 5 ; Arntz, I I , 1845,
etc. Art. 823 nu cere, de asemenea, d u p ă cum cere art. 934,
ca să se anexeze un stat de datoriile şi sarcinile existente.
(") Demolombe, X X , 4 3 5 , 437.
(*) Aceeaş soluţie era admisă şi la Romani. Vezi L. 22, Cod,
De donationibus, 8, 54, unde se zice: „Cum res filio tuo
emancipato ea conditione, ut creditoribus luis solveret, te
donasse proponas... creditoribus quidem nou contra eum ex
placito vestro, sed adversus te competit actio".
6
() Laurent, X I I , 4 0 3 ; D u r a n t o n , V I I I , 472, infine. — Contra:
 382 COD. CIV. — CARTEA I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a 1. — A U T . 823.

Plata datori- In fine, trebue să adăogâm că, în genere, de câteori

^oLe^^uim- dăruitorul a impus donatarului plata datoriilor sale pre-
riior dăruite, zente, adecă existente în momentul donaţiunei, convenţie
care, după cum am văzut, este validă, donatarul este obligat
a plăti aceste datorii sau sarcini, chiar dacă valoarea lor
ar fi mai mare decât valoarea bunurilor dăruite, pentrucă
el s'a obligat la plată prin aceptarea donaţiunei (art. 814),
1
şi orice debitor este ţinut în infinit de obligaţia sa ( ).
Renunţarea la Unii conferă donatarului dreptul de a se libera de
ona.mne. i p renunţare la donaţiune, însă vom vedeà mai la
g a r e m r m
2
vale că chestiunea este foarte controversată ( ).
Cazul când nu Cât pentru chestiunea de a se şti dacă, independent
s^ipuiatiTin de orice stipulaţie, donatarul este sau nu obligat la plata
privinţa piă- datoriilor dăruitorului, am arătat controversa ce există asupra
tei datoriilor. , • . - i r . - j î ±- A , i
acestui punct, precum şi deosebirea de redacţie intre legea
3
noastră şi cea franceză ( ).
Plata daiorii- Venim acum la plata datoriilor viitoare ale dăruitorului.
01 vntoare. rj wl;orul poate el să impue donatarului, prin actul de
ar

donaţiune, obligaţia de a plăti datoriile sale viitoare-, adecă

ce el va puteà contracta în urma donaţiunei. Spre a puteà
răspunde la această chestiune, trebue să facem următoare
distincţiune :
Cazul când 1° Sau aceste datorii nu sunt determinate prin actul
toar^nu Jnntd
e
donaţiune şi pot varia după voinţa dăruitorului şi,
determinate în asemenea caz, donaţiunea va fi anulabilă, chiar dacă
4
P
d o i i a t i u n e . d ă r u i t o r u l n'ar fi lăsat datorii ( ); căci el având facultatea de
de

a face oricâte datorii va voi, şi-a rezervat prin aceasta

însuş dreptul de a micşora sau de a nimici cu totul efectele
donaţiunei, ceea ce este contrar principiului irevocabilităţei
şi regulei : donner et retenir ne vaut if).
Demolombe, X X , 458 (argument din art. 1121 C. fr., eli­
minat de legiuitorul nostru).
:
() Vezi suprà, p. 336, text şi nota 5.
2
() Vezi infra, explic, art. 830, 832, p . 430.
3
() Vezi suprà, p . 337 u r m .
4
() Cpr. Arntz, I I , 1845; C. Lyon, D. P . 67. 2. 154. Siry, 67.
2. 143.
6
() L a u r e n t , X I I , 4 3 5 ; Demolombe, X X , 438, 4 3 9 ; Arntz, I I ,
1 8 4 5 ; Mourlon, I I , 7 0 8 ; Marcadé, I I I , 6 7 7 ; Troplong, I I ,
1 2 1 2 ; P a n d . fr., v" cit., 5284; B a u d r y et Colin, I, 1 4 7 1 ;
Aubry- et Rau, V I I , § 699, p. 3 6 7 ; P a n d . fr., v° cit., 5 2 8 4 ;
 PLATA D A T O R I I L O R D Â R U I T O R U L U I . — A R T . 823. 383

Trebue însă să observăm că nu toate donaţiunile, care E x c e p ţ i a ad-

cuprind asemenea sarcini, sunt nule, căci donaţiunile făcute 9 ^ a r t
m S
3
a
2
d
r m

viitorilor soţi prin contractul de căsătorie (art. 932 urm.) şi 936 urm.
sau între soţi, în timpul căsătoriei (art. 936 urm.), sunt
valide chiar dacă ar impune donatarului obligaţia de a
plăti datorii viitoare şi nedeterminate (') :
2° Sau datoriile viitoare sunt determinate prin însuş actul Cazul când
de donaţiune (") şi, în asemenea caz, donaţiunea este validă, t^ar^suntVe-
pentrucă îndată ce datoriile sunt determinate, nimic nu terminate prin
mai atârnă de voinţa dâruitorului, aşa că sarcina nu mai " a t i f m e act
1
d > _

este de astă dată contrară principiului irevocabilităţei darului.

Trebue însă să determinăm limitele în care asemenea Determinarea e
donaţiune este validă. Astfel, dacă presupunem că ţi-ain dat cVo n a ti « i^oà^ 11

100000 lei, împunându-ţi sarcina de a plăti 50000 lei din este valida,
datoriile ce voiu lăsa la moartea mea, această donaţiune nu
va fi validă în întregimea ei, ci numai pentru 50000 lei,
cu toate că, în urma mea, n'ar fi rămas nicio datorie; căci,
în specie, impunând donatarului o sarcină viitoare de
50000 lei, mi-am rezervat dreptul de a micşora donaţiunea
cu această sumă şi nu am făcut un dar irevocabil decât
pentru 50000 lei. Prin urmare, numai pentru această sumă
se va aplica principiul irevocabilităţei. Pentru suma cores­
punzătoare cu sarcina, donaţiunea fiind revocabilă după
voinţa mea, ea este nulă în esenţa ei, puţin importă dacă
eu am uzat sau nu de facultatea ce-mi rezervasem de a face
datorii. Cu alte cuvinte, donaţiunea va fi validă numai
pentru suma ce va rămânea în urma deducerei datoriilor vii-

Beltjens, op. cit., art. 985, No. 3 şi 4 bis; Cas. fr. D. P . 78.
1. 1 5 0 ; Sirey, 78. 1. 3 9 5 .
Donaţiunea va fi nulă în întregimea ei, chiar dacă ea ar Oblig, de a
cuprinde, fără nicio determinare, obligaţiile de a plăti d a t o - P datoriile l a t i

riile prezente şi cele viitoare, pentrucă sarcina este, în specie, ' P . 5 e e l

r e z e n t e 1

• ]• • *î -î- rî- v î « ^ - i • î- • ' î ° viitoare.

indivizibila. D ă r u i t o r u l n a r putea deci diviza donaţiunea
spre a pretinde că ea este validă în proporţie cu datoriile
prezente. L a u r e n t , X I I , 4 3 6 ; D u r a n t o n , V I I I , 4 8 1 ; P a n d . fr.,
v° şi loco suprà cit.
(') Vezi infra, explic, art. 826.
2
( ) In codul francez, datoriile viitoare trebue să fie arătate sau în Deoseb. de re-
actul (ie donaţiune, sau într'un stat anexat (cpr. art. 934 C. daeţie de c.
civ. rom.), pe când la noi datoriile trebue să fie determinate 'ancez.fl

n u m a i prin actul de donaţiune.

 384 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S a ] . — A R T . 823.

toare, care au fost puse în sarcina donatarului. Acesta este

singurul mijloc, pe care îl admit atât doctrina cât şi juris-
prudenţa de a împăca art. 823 cu art. 824
Executarea In baza acestor principii se admite că daruitorul, care
a r
dâruTtoruiui dispune de toate bunurile sale prezente, n'ar puteà să
1

pusă în sar- impue donatarului sarcina de a executa testamentul ce el

ai
r u i u i ' . " " putea face în urmă, pentrucă deşi daruitorul ar puteà
Cini ata

să-şi rezerve dreptul de a dispune prin testament de o sumă

sau de un lucru oarecare, totuşi trebue ca această sumă
2
sau acest lucru să fie determinate cu precizie ( ).
Legate pioase. Nu se exceptează, în această privinţă, nici legatele
pioase sau remuneratorii, ce daruitorul şi-ar rezerva dreptul
3
de a face ( ).
piata cheitue- Se admite însă de toţi autorii că daruitorul poate să
mormântâre oblige pe donatar la plata cheltuelilor sale de înmormân-
aie dăruito- tare, pentrucă deşi aceste cheltueli nu sunt încă determinate
U1
™ * în momentul facerei donaţiunei, totuşi, determinarea lor nu
4
atârnă de voinţa daruitorului ( ).
Plata datoriei Tot astfel, daruitorul ar puteà să oblige pe donatar
a
către"familia ^ plata datoriei alimentare ce el ar datori membrilor fa-
dăruitomiui. mii iei sale, care s'ar aflà în lipsă (art. 187). Aceasta este o
5
sarcină care iarăşi nu atârnă de voinţa daruitorului ( ).
Art. 824. Venim acum la a treia aplicare a principiului irevo-
cabilitâţei donaţiunilor, pe care o găsim în art. 824 din
codul civil.

(') Pothier, Introduction au titre des donations, I, 18, p. 3 5 5 ;

L a u r e n t , X I I , 4 3 5 ; Demolombe, X X , 4 4 0 ; Arntz, I I , 1845;
Mourlon, I I , 7 0 8 ; Demante, I V , 87 bis I ; Pand. fr., v° cit.,
5 2 8 6 ; B a u d r y et Colin, I, 1470; T. H u e , VI, 222. Cpr. C.
L y o n , Sirey, 67. 2. 1 4 3 ; D . P . 67. 2. 154.
2
( ) P a n d . fr., »<> cit., 5289 u r m . ; Demolombe, X X , 4 4 2 ; T r o p ­
long, I I , 1220, etc.
3
( ) Demolombe, X X , 4 4 3 ; Troplong, I I , 1213; P a n d . fr., v° cit.,
5291, etc.
4
( ) Demolombe, X X , 4 4 4 ; Laurent, X I I , 437; Arntz, II. 1845;
Mourlon, I I , 7 0 8 ; P a n d . fr., v° cil., 5 2 9 2 ; T. H u e , V I , 222,
in fine; Massé-Vergé, I I I , § 474, p. 207, text şi nota 5, in
fine; Zacharise, Handbuch des fr. Cinilrechts, I V , § 709,
]>. 397 (ed. Crome); T r o p l o n g , I I , 1 2 2 1 ; Beltjens, op. cit.,
art. 945, No. 6.
6
( ) Mourlon, I I , 708.
EEZEEVA DREPT. DE A DISPUNE DE LUCRUL D Ă R U I T . — ART. 824. 385

3° Despre donaţiunile făcute sub rezerva de a dispune de lucrul dăruit.

Art. 824. — Când donatorul şi-a rezervat d r e p t u l de a dispune

de un obiect cuprins în donaţiune, sau de o sumă determinată din
bunurile dăruite, dacă moare fără a fi dispus de dânsele, u n ase­
menea obiect sau o asemenea sumă r ă m â n e erezilor d o n a t o r u l u i ^ ) .
(Art. 480, 826 C. civ. A r t . 9 4 6 C. fr.).

De câteori dăruitorul şi-a rezervat dreptul de a dis- R e z e r v a de a

2
pune de lucrul dăruit ( 1, de atâteori donaţiunea este nulă sau P n
d l s u n e
u
d e

1 _ \ _ i lucrul dăruit.
mai bine zis anulabilă, în întregimea ei, pentrucă el dă cu o N u l i t a t e a do-
mână şi reţine cu alta, după cum dispunea anume art. 274 i n a m n e i
-
3
din cutuma Parisului ( ); şi ştiut este că, în materie de li­
berali taţi, afară de excepţiile admise de lege prin art. 826,
donner et retenir ne vaut{''').
întreaga donaţiune va ti de asemenea nulă, dacă d ă - R e z e r v a de a
ruitorul si-a rezervat dreptul de a înstrăina ceeace ar crede P d l 8 , m e d e

* r # ceeace c r e d i ­
t e cuviinţă; căci, în asemenea caz, el ar puteà să înstrăineze t o m i v a crede
d e c u y l m a
toate lucrurile sau toată suma dăruită, nimicind astfel do- t -
naţiunea if).
Dar art. 824 prevede o altă ipoteză şi anume: acea R e z e r v a d e a
prin care dăruitorul, print'ro clauză acceptată de donatar, ^ . ' ^ " d i ^ h i °
şi-a rezervat dreptul de a dispune numai de o parte din c m r i i e d ă -
r m t e
lucrurile dăruite, în care caz donaţiunea este de asemenea '
1
ţ ) Vezi ordonanţa din 1731, a r t . 16; Pothier, Introduction au
titre des donations, I, 18 şi Don. entre-vifs, V I I I , 79 şi 80,
p. 377, 3 7 8 . Vezi de acelaş autor, Don. entre mari el femme,
V I I , 133, p . 499 (ed. B u g n e t ) .
2
( ) Art. 824 fiind o aplicare a regulei : donner ei retenir ne Neaplic.
art 8 2 4 l a
caut, nu se aplică la testamente. Dalloz, Nouveau code civil -
t e s l a m e n t e
annoté, I I , a r t . 946, N o . 4 şi 5. Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din -
1887, No. 67, consid. dela p. 535. Vezi infra, p. 4 0 9 , n. 3 .
3
( ) „Cest donner et retenir, zice textul suscitat, quand le dona- Art. 274 Cut.
tenr s'est reserve la puissance de disposer de la chose par Parisului.
lui donnée".
4
( ) Donaţiunile făcute viitorilor soţi p r i n contractul lor de că- E x c e p ţ i a a d -
sătorie (art. 932 u r m . ) sau între soţi, în t i m p u l căsătoriei misă p n n
11 J u r m
(art. 936 urm.), sunt valide, chiar dacă dăruitorul şi-a rezervat' .*',,' '
î i n i- • A • , -, ,1, • • s l
' ° urm. 1r5

dreptul de a dispune mai t a r z m de lucrurile dăruite. Vezi

infra, explic, art. 8 2 6 .
5
( ) Pothier, Introduction au titre des donations, I, 18, p. 3 5 5 ;
Marcadé, I I I , 6 7 9 : L a u r e n t , X I I , 4 4 0 ; Demolombe, X X .
465, 466, etc.

3 8 71)1
 386 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — C A P . I I I . — S-a I. — A R T . 824.

nula, însă nu în întregimea ei, ci numai în privinţa lucru­

rilor pentru care dâruitorul şi-a rezervat dreptul de a dis­
4
pune ( ). Donaţiunea este nulă în această proporţie, chiar
dacă dâruitorul n'a uzat de facultatea ce şi-a rezervat.
Astfel, dacă ţi-am dat casa mea cu mobilele din ea, rezer-
vându-mi dreptul de a dispune de mobile, donaţiunea va fi
2
nulă numai în privinţa mobilelor şi validă în privinţa casei( ).
Aceasta nu este decât aplicarea maximei cunoscute: Utile
3
per inutile non vitiatur ( ).
Cazul când Deci, dacă dâruitorul moare, fără a fi dispus de lu-
c r l u
m u r i t ' f a r â a, " d e sau sumele asupra cărora el şi-a rezervat dreptul de
fi dispus de proprietate, aceste lucruri sau aceste sume aparţin de drept
,sa a m
U r U r
p ra c ărora ei ^ ^ ^ S m o
* ^ t e s t a t . Donaţiunea, în privinţa acestor
e n 0 1 o r

şi-a rezervat lucruri, fiind în adevăr nulă, ele aparţin dăruitorului şi.
d
ptp^tat eci, se cuvin moştenitorilor lui ('). .
Pentru ca rezerva stipulată de dăruitor să anuleze do-

1
( ) Dacă dâruitorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de un
lucru cuprins în donaţiune, acest lucru n'a încetat un singur
moment de a a p a r ţ i n e d ă r u i t o r u l u i ; dacă el şi-a rezervat
dreptul de a dispune de o sumă determinată din b u n u r i l e
dăruite, bunurile trec în proprietatea donatarului, lovite de
un drept real, în folosul dăruitorului, pentru acea sumă.
Marcadé, I I I , 6 7 9 ; Demolombe, X X , 467, in fine.
2
( ) Demolombe, X X , 4 6 8 ; Marcadé, I I I , 6 7 9 ; Mourlon, I I , 7 0 9 ;
A r n t z , I I , 1846; P a n d . fr., v" cit, 5302 u r m . ; Cas. fr. D . P .
57. 1. 3 0 8 ; Sirey, 59. 1. 836, etc.
D o n . deghi­ Donaţiunea cu rezerva de a dispune a r fi nulă, chiar dacă
zată. ea a r fi fost ascunsă sub forma unui contract cu titlu oneros.
L a u r e n t , X I I , 4 4 4 ; P a n d . fr., v° cit, 5 3 0 3 ; Pand. beiges, v°
Don. entre-vifs, 2 7 9 ; Dalloz, Nouveau code civil annoté, II,
a r t . 946, No. 1 u r m . ; Beltjens, op. cit., art. 946, No. 9.
8
( ) L . 1 § 5, Dig., De verborum obligationibus, 45, 1. Vezi infra,
p. 397, nota 1.
4
Deoseb. de re­ ( ) Cpr. Marcadé, I I I , 6 7 9 ; Laurent, X I I , 440, in fine.—Textul
dacţie de co­ francez adaogă că bunurile, în privinţa cărora dâruitorul şi-a
dul francez.
rezervat dreptul de a dispune, trec la moştenitorii săi, chiar
Admiterea
însă a aeeleiaş dacă s'ar fi stipulat contrariul, cuvinte care s'au şters din
soluţii. textul nostru, probabil ca fiind inutile. I n adevăr, astăzi irevo-
cabilitatea fiind de esenţa donaţiunei sau sufletul darurilor,
d u p ă expresia lui Ricard (vezi suprà, p . 368), nu se poate
ţine nicio socoteală de voinţa d ă r u i t o r u l u i , aşa că lucrurile
pentru care el îşi rezervase dreptul de proprietate, vor trece
la moştenitori, chiar dacă el a r fi prevăzut în actul de do-
KEZEKVA DREPT. DE A DISPUNE DE LUCRUL D Ă R U I T . — A R T . 824. 387

naţiunea în privinţa lucrului rezervat, dreptul de a dispune, Cazul când

ezer a eufâ
astfel cum este stipulat în actul de donaţiune, trebue ^ J ff
1
. . . de dăruitor ar
sa atârne numai de voinţa dăruitorului, iar nu de o îm- fi indepen-
prejurare care n'ar sta în putinţa lui de a o realiza. j ^ ^ i u ^ C o n "
Astfel, dacă ţi-am dat casa mea cu mobilele din ea, rezer- 'troverss.
vându-mi dreptul de a dispune de moliile, în caz când sora
mea se va, murila, donaţiunea nu va ii nulă în privinţa
mobilelor decât dacă condiţia se va îndeplini, şi aqeasta
chiar dacă n a ş exercita dreptul ce mi-ani rezervat. Deci,
dacă sora mea nu se va mărita, ceea ce nu atârnă de voinţa
mea, nu voiu aveà dreptul de a dispune de mobile şi do­
naţiunea va ti validă, atât în privinţa casei cât şi a mo­
bilelor; căci o donaţiune nu este, după cum ştim, anula­
bilă decât când a fost făcută sub o condiţie potestativa
din partea, dăruitorului, adecă când atârnă de voinţa aces­
tuia de a o nimici în totul sau, cel puţin, de a-i micşora
efectele (art. 822). Or, în ipoteza de faţă, două lucruri sunt
posibile: 1° sau condiţia nu s a îndeplinit, şi atunci dăruitorul
n'a avut niciodată dreptul de a dispune de mobile, libera­
litatea fiind irevocabilă din momentul formarci ei (art. 1 0 1 5 ) :
2° sau condiţia s'a îndeplinit şi, în asemenea caz, dăruitorul
a avut dreptul de a dispune de mobile, pentrucă el n'a
putut fi legat printr'o donaţiune. care este nulă (').
Dacă dăruitorul şi-a rezervat dreptul de a impune do-Rezerva d e a
imp e dona
natarului o sarcină, art. 824 este fără îndoială aplicabil, . r". "
7
t tarului O sar-
căci dreptul de a înfiinţa o sarcină echivalează cu insăş cina.
sarcina pe care donatarul trebue s'o execute.
Nicio dificultate nu se prezintă în aplicarea acestui P l a t a unui
_ c a p i t a l sau
unei rente
naţiune ea aeele obiecte să r ă m â e d o n a t a r u l u i . Cpr. Laurent, perpetue.
X I I , 4 4 1 : Marcadé, I I I , 6 7 9 ; Demolombe, X X , 469, etc.
0) Pand. fr., v° cit, 5 3 0 9 ; Marcadé, I I I , 6 8 0 ; Damolombe, X X ,
4 7 0 ; Demante, I V , 88 bis I I ; A u b r y et R a u , V I I , § 699.
p. 3 6 7 ; Thiry, I I , 3 7 1 ; B a u d r y et Colin, I, 1476; Dalloz,
Nouveau code civil annoté, II, art. 946, No. 11 urm.—Contrà:
Laurent, X I I , 4 4 2 ; T r o p l o n g , II, 1225, 1226, după care re­
zerva de a dispune de lucrul dăruit ar a t r a g e în totdeauna
nulitatea donaţiunei, în virtutea art. 824, fie că ea ar fi pură
şi simplă fie condiţională. Este suficient, zic aceşti din urmă
autori, pentru ca donaţiunea să fie nulă, ca revocarea ei să
atârne în p a r t e de voinţa d ă r u i t o r u l u i . Vezi asupra acestei
controverse, Beltjens, op. cit, art. 946, No. 2.
 388 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P . III. — S-a I. — A R T . 824.

principiu, când sarcina impusă donatarului consistă în plata

unui capital sau în prestaţiunea unei rente perpetue a cărei
cifră ar fi determinată ('), admiţându-se, bine înţeles, că ren­
tele perpetue ar exista şi la noi, ceeace ştim că este foarte
îndoelnic. (Vezi tom. X al Coment, noastre, p. 95 urm.).
Plata unei Tot astfel, nicio dificultate nu se poate ivi în cazul
rente viagere, £ j j
c jt i
n ( i . rezervat dreptul de a dispune de o
a r u o r u g a

unei persoane % •> r r ^ "

determinate, renta viagera i n folosul unei persoane determinate, căci
renta va trebui, în asemenea caz, să fie servită acelui în
2
drept, în tot timpul vieţei sale ( ).
Cazul când Chestiunea prezintă însă dificultăţi serioase de câteori
persoana, care u i t a t e a rentei viagere este singură
an determinată, fără ca
folosi de rentă, dăruitorul să fi arătat anume persoana în folosul căreia el
r e z e r v a
minată "con"" ^ dreptul de a dispune ; căci deşi donaţiunea este
trovers*, nulă pană la concurenţa sumei acestei rente, nu se ştie cui
ea trebue să fie plătită. Părerea cea mai acreditată este acea
care admite că, în asemenea caz, renta trebue să fie plătită
însuş dăruitorului, pentrucă tot ce el şi-a rezervat nu face
parte din donaţiune şi rămâne, prin urmare. în patrimo­
3
niul său ( ).
Anularea d o - Art. 824 presupune că dăruitorul n'a făcut el însuş
naţiunei din (jg dreptul ce si-a rezervat : de aceea textul suscitat dis-
u z

partea dărui- î -i ' 1 î 1

torului, pune ca bunurile, asupra cărora el şi-a rezervat dreptul de
proprietate, trec la moştenitorii săi ab infestat. Ximic n'ar
împedica însă pe dăruitor de a propune el însuş anularea
donaţiunei pentru bunurile rezervate, refuzând predarea lor
sau cerându-le înapoi, dacă el le-a predat donatarului. Dacă
el a dispus de aceste bunuri, în timpul vieţei sale, înstrăi­
narea este validă, fiindcă el era proprietarul lor (').
1
i ) Cpr. Demolombe, X X , 466.
2
( ) Cpr. Demolombe, X X , 472, 4 7 3 .
8
( ) Vazeille, Succes, et Donations, I I , art. 946, No. 2, p. 300 (ed.
din 1837); L a u r e n t , X I I , 4 4 3 ; P a n d . fr., v° cit, 5314.—Ches­
tiunea este însă controversată. Vezi diversele sisteme arătate
în Demolombe, X X , 474.
4
( ) C p r . Mourlon, I I , 7 0 9 ; Demolombe, X X , 465, 4 7 5 ; A u b r y
et R a u , V I I , § 699, p. 367; P a n d . fr., v° cit., 5 8 1 5 ; D e m a n t e
et Colmet de Santere, I V , 88 bis I, etc. Aceşti din urmă
autori ar voi ca dăruitorul să nu poată p r o p u n e a n u l a r e a
donaţiunei în privinţa b u n u r i l o r rezervate, când el şi-ar fi
rezervat dreptul de a dispune de ele numai prin testament,
 CLAUZELE COMPATIBILE CU IREVOCABILITATEA 389

In caz însă când dăruitorul, autorizat a refuza predarea Dobândirea

lucrurilor dăruite sau a le cere înapoi, dacă ele au fost pre- ^ ^ d c m a f a r
date, n a uzat de acest drept, ci a lăsat, din contra, pe do- D a r manual,
natar în posesiunea acelor lucruri, acesta va dobândi pro­
prietatea fructelor percepute de dânsul în timpul posesiunei
sale, nu ca proprietar sau uzufructuar, fiindcă titlul său este
nul; nici ca posesor de bună credinţă, fiindcă el a trebuit
să cunoască viciul titlului său, ci pentrucă perceperea acestor
fructe, efectuându-se cu consimţimantul proprietarului, această
1
împrejurare echivalează cu un dar manuali ).
Această soluţie nu este însă adevărată decât în privinţa F r u c t e l e exi-
fructelor percepute în realitate, aşa că donatarul nu v a ^ ' " ^
puteà să pretindă fructele civile exigibile în momentul morţei d ă r u i t o r u l u i .
dăruitorului, fiindcă condiţiile cerute pentru existenţa da­
rului manual nu există în specie ("').

Despre clauzele compatibile cu caracterul de

irevocabilitate al donaţiunilor între vii.

Legiuitorul francez prevede două clauze, care pot fi-Decseb. de re-

gurà într'o donaţiune fără a aduce vreo atingere regulei : ^ u f V a L e T
donner et retenir ne vaut. Aceste sunt: 1° rezerva în folosul
dăruitorului sau unui terţiu a uzufructului lucrurilor dă­
ruite (vezi infra, p. 398 urm.!: şi 2" stipulami dreptului
de reîntoarcere a bunurilor dăruite, în folosul dăruitorului.
Legea noastră nu vorbeşte decât de această din urmă clauză
(art. 825); însă, printr'o anomalie inexplicabilă, ea. declară
donaţiunile de bunuri viitoare revocabile, în loc de a le

donaţiunea fiind, după aceşti autori, validă in tot timpul

vieţei dăruitorului, în care t i m p donatarul a r aveà a s u p r a
acestor l u c r u r i un drept real de folosinţă deosebit de uzu­
fructul o r d i n a r ; pentrucă acest drept nu s'ar stinge, ea
uzufructul, la moartea donatarului, ci a r trece la moştenitorii
săi. Demolombe ( X X , 476), observă însă, cu drept cuvânt, că
această părere este departe de a fi exactă, cel puţin în ter­
meni absoluţi, în care ea este propusă, fiindcă totul a t â r n ă de
intenţia dispunătorului. Cpr. şi Pand. fr.. v<> cit.. 5317.
(') Demolombe, X X , 4 7 7 ; Demante, IY, 8 8 bis I, in fine; P a n d .
fr., v° cit., 5318.
2
( ) De man te et Colmet de Santerre. loco suprà cit.
 390 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. 11. — C A P . I I I . — S-a I. — A R T . 8 2 1 .

declara nule. N e vom ocupa mai întăi despre donaţiunea

acestor b u n u r i .
Art. 821.—Donaţiunea între vii pentru b u n u r i l e viitoare este
revocabilă. (Art. 795 § 2, 8 0 1 , 822, 826, 9 6 5 , 1168 C. civ. A r t . 9 4 3
!
C. fr. modificat) ( ).
Deoseb. între A r t . 9 4 3 din codul francez, făcând aplicarea princi-
1 U l U
şî°cei francez P i irevocabilităţei la donaţiunile de b u n u r i viitoare, d e ­
clară asemenea donaţiuni nule, u r m â n d în această p r i v i n ţ ă
ordonanţa dela 1 7 3 1 (art. 15), care este opera ilustrului
cancelar D'Aguesseau. Această soluţie este logică şi j u r i d i c ă ,
căci într'o donaţiune de b u n u r i viitoare a t â r n ă de voinţa
d â r u i t o r u l u i de a nimici darul, ceeace este contrar r e g u l e i :
donner et retenir ne vaut. V a să zică, în codul francez şi
în cel italian (art. 1064), nulitatea donaţiunilor de b u n u r i
viitoare nu este decât o consecinţă a irevocabilităţei d o n a ţ i u ­
nilor (art. 8 0 1 ) , consecinţă a t â t de firească în cât ea a r
exista în virtutea principiilor generale (art. 8 2 2 , 9 4 8 § 3 , 9 6 2 ,
2
9 6 4 , 9 6 5 O. civ.), chiar în lipsa u n u i text expres de lege ( ).
Critica legei C u toate acestea, ce face legiuitorul nostru? D u p ă ce
noastre. p u n e m a i întăi în principiu că irevocabilitatea este u n u l din
elementele esenţiale ale donaţiunilor (art. 8 0 1 ) , şi că d o ­
naţiunea este nulă de câteori a t â r n ă de voinţa d â r u i t o r u l u i
de a-i nimici sau m ă c a r micşora efectele (art. 8 2 2 ) , de
odată el părăseşte aceste principii şi declară donaţiunea de
b u n u r i viitoare n u m a i revocabilă, fie că ea a r cuprinde o
universalitate de b u n u r i , o parte din această universalitate,
A
sau u n lucru determinat (lex non distinguit) [ ).

Dr. francez şi (') I a t ă cum se exprimă, în această privinţă, art. 943 din codul
dr. străin. francez: .,La donation entre-vifs ne pourra comprendre q u e les
biens presents du donateur; si elle comprend des biens à venir,
elle sera nulle à cet égard". Conform: a r t . 1064 C. italian,
Cpr. a r t . 3 1 0 C. german, etc. Vezi şi ordon, din 1731, a r t . 1 5 ;
Potliier, Introduction au litre des donations, I, 39, 40, p . 355,
356. „La donation des biens à venir est nulle, zice acest
autor, car il serait au pouvoir du donateur de la rendre sans
effet, en n'acquérant pas"; şi mai departe, acelaş autor zice:
"On ne peut donner ses biens à venir, car o ne peut se des-
saisir de ce qu'on n'a pas".
2
( ) Cpr. T. Hue, Le code civil italien et le code Napoleon, I r

p. 2 4 0 ; Marcadé, I I I , 6 7 1 .
3
( ) Cpr. Demolombe, X X , 379 şi 4 0 7 .
 DONAŢIUNEA DE BUNURI VIITOARE. — ART. 821. 391

Mai mult încă, el uită de a pune in armonie această Antinomie î n - ,

însemnată schimbare cu celelalte texte din cod, căci art. 826 n f ' Q , J r
0
a r t 8 2 ?

. . urm. y o o
declarând că art. 821 nu se aplică la donaţiunile făcute urm.
viitorilor soţi prin contractul lor de căsătorie {art. 932),
nici la donaţiunile făcute între soţi în timpul căsătoriei
(art. 936 urm.), ar aveà aerul de a spune că asemenea do­
naţiuni de bunuri viitoare sunt irevocabile, ceeace este cu
desăvârşire contrar art. 933 şi 937 care, în legislaţia noastră,
nu constituesc o excepţie, ca în codul francez, ci aplicarea
dreptului comun, adecă a art. 821, după care toate dona­
ţiunile de bunuri viitoare sunt permise. însă sunt revo­
cabile Sensul art.
Ce a voit însă sa înţeleagă legiuitorul prin această 821.

dispoziţie laconică? Am susţinut altă dată că donaţiunile de

bunuri viitoare sunt, în legislaţia noastră, nişte adevărate
donaţiuni mortis causa if), după cum erau altă dată consi­
3
derate în Franţa ( ); însă acum, după. matură reflexie, suntem
(') Lucrul e aşa de adevărat încât Curtea de casaţie a decis,
cu drept cuvânt, că se poate cere revocarea unei donaţiuni
dintre soţi (art. 937), atunci când prin simulatici s'a dat un
caracter de irevocabilitate. Cas. rom. Bult. 1891, p. 756 şi
Dreptul din 1892, No. 5.
2
( ) Vezi Dreptul din 1892, No. 19.
8
( ) Donaţiunile de b u n u r i viitoare erau, în adevăr, astfel consi-Wr. vechin fr.
derate în F r a n ţ a , în provinciile de drept scris, unde validitatea
lor era admisă d u p ă principiile dreptului roman. In adevăr,
Demolombe ( X X , 374), ne a r a t ă că la parlamentele care
validau asemenea donaţiuni, precum era acel din Toulouse,
donaţiunile de b u n u r i viitoare degenerau în donaţiuni cu
pricină de moarte, caduce prin moartea donatarului, întâmplată,
înaintea morţei d a r u i t o r u l u i .
In dreptul roman, anterior lui J u s t i n i a n , în care donaţiunea Dr. roman,
nu devenea perfectă decât prin tradiţia reală a lucrului dăruit,
x
nu puteà să fie vorba de validitatea donaţiunilor de b u n u r i
viitoare, pentrucă lucrurile, care nu aveau fiinţă în momentul
facerei darului, nu puteau face obiectul tradiţiei : Rerum qua:
nundum sunt, nulla feri potest traditio. (Cujacius a s u p r a
L . 35, Cod, de donationibus, 8, 54). Mai târziu însă, după ce
J u s t i n i a n făcu ca donaţiunea să fie perfectă prin simplul efect
al consimţimântului (vezi suprà, p. 215 urm.), lucrurile vii­
toare puteau face obiectul unei donaţiuni, căci legea permiţând
de a-şi dărui universalitatea bunurilor sale, cuvântul universitas
cuprinde şi bunurile viitoare. (Vezi L . 34 § 4, Cod, de do-
 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a I. — A R T . 821.

nevoit a recunoaşte că ne-am înşelat. In adevăr, atât dona­

ţiunea cu pricină de moarte cât şi testamentul pot fi revocate
numai în timpul vieţei daruitorului sau testatorului, pe când
dreptul de-a cere revocarea donaţiunei de bunuri viitoare
nu se stinge prin moartea daruitorului, ci trece la moşte­
nitorii săi. Acest drept poate fi exercitat treizeci de ani pe
cale de acţiune, şi judecătorii vor revoca donaţiunea, fără
ca daruitorul sau moştenitorii săi să aibă nevoe de a arăta
vreun motiv (').

nationibus, 8, 54). Ceeace dovedeşte că Romanii, prin uni­

versitar honorum înţelegeau nu n u m a i bunurile prezente, d a r
şi cele viitoare, este că societatea t u t u r o r b u n u r i l o r (om­
nium honorum) sau a b u n u r i l o r prezente şi viitoare, era unul
şi acelaş lucru ( L . 1 § 1 şi L. 73, Dig., Pro socio, 17, 2).
Se puteà dà şi o acţiune care nu-şi aveà încă fiinţă: „Spem
futuris actionis, piena interveniente donatoris voluntate, posse
transferri, non immerito placuit". (L. 3, Cod, De donationibus,
8, 54). Nu se puteà însă dispune de o succesiune viitoare
nedeschisă încă ( L . 3, Cod, De pactis, 2, 3 şi a r t . 1032 C.
Calimach), ceeace este adevărat şi astăzi. Cpr. Marcadé, I I I ,
6 7 2 ; D u r a n t o n , V I I I , 454, nota 1. Vezi şi tom. I I I , partea I I ,
al oment. noastre, p. 315 urm. (ed. a 2-a).
Codul Caragea prevede, de asemenea, că darurile se fac
şi pe vremea de acum şi pe vremea viitoare (art. 2, p a r t e a I V ,
capit. 1). Donaţiunile de bunuri viitoare erau permise şi în
codul Calimach. Aceasta rezultă din art. 1270 care, făcând
aplicarea principiilor romane, prevedea că p r o p r i e t a r u l cel
neîngrădit, adecă care aveà un drept de proprietate absolut,
puteà, observând formalităţile legiuite, să dispne de toată
averea sa, fără a se distinge între averea prezentă şi cea
viitoare, după cum distinge art. 944 din codul austriac. Ceeace
dovedeşte încă şi m a i m u l t că codul Calimach a părăsit de
astă dată codul austriac, pe, care 1-a avut de model, este că
el n'a mai reprodus p a r t e a finală a textului austriac (944),
în care se zice că nu se poate dispune decât de jumătate din
averea sa viitoare. „Ein Vertrag, wodurch das kiinstige Ver-
mògen verschenket wird, besteht nur in so weit, als er die
Hâlfte dieses Vermdgens nicht ilbersteigt"'. Este deci necon-
testat că codul Calimach s'a reîntors la principiile r o m a n e
unde, în ultima stare a legislaţiei, se puteà dispune de u n i ­
versalitatea bunurilor sale şi unde am văzut că cuvântul
universitas cuprindea şi bunurile viitoare.
(') Vezi suprà, p . 9 şi 10. Cpr. Alex. Degré(Dreptul din 1892,
No. 33, p. 2 6 1 , nota 4), care a combătut în mod victorios
soluţia susţinută de noi altădată.
 DONAŢIUNEA DE BUNURI VIITOARE. — ART. 821. 393

Rămâne acum sa cercetăm ce trebue sâ înţelegem prin Ce se înţelege

p n n hunar
bunuri prezente si viitoare. Prin Imnuri viitoare (res futura}) }
se înţeleg, în genere, lucrurile care nu au încă fiinţă, iar viitoare.'
prin bunuri prezente (res prcesentes), cele care există actual­
mente. Prin bunuri viitoare se mai înţelege încă cele care,
deşi au fiinţa, totuşi nu se găsesc încă în posesiunea aceluia
care vrea să dispue de ele, precum ar fi, de exemplu : vâ­
natul ce aş fi făgăduit a dà înainte de a-1 fi ucis şi, prin
urmare, înainte de a fi devenit proprietarul lui prin ocupaţie ( M .
In materia tradiţională a donaţiunilor, bunurile viitoare Lucrurile care
sunt acele care nu aparţin daruitorului în momentul dona- ,", P $ . u a a r m

l i # daruitorului
ţiunei, asupra cărora el nu are deocamdată niciun drept, în momentul
d o n a l u n e i
nici actual, nici condiţional, si care nu vor puteà sa intre t -
în patrimoniul lui decât în virtutea unui act atârnând de
voinţa sa ('•*); iar bunurile prezente sunt acele care, în mo­
mentul donaţiunei. fac parte din patrimoniul daruitorului,
sau care ar putea fi dobândite de el în virtutea unui drept
3
ce-i aparţine de pe acum ( ).
Astfel, intra în categoria bunurilor viitoare cele ce dărui- Bunurile ce
torul îsi propune de a dobândi, fiindcă atârnă de el de a p u i t o r u l va
1
t 1 1 lasă la limar­
le dobândi sau nu ; cele ce el este eventual chemat a culege tea sa, etc.
în calitate de moştenitor al unei persoane care traeste încă (*);
cele ce el va lăsa la moartea sa (''), etc.
Tot ca un bun viitor va fi socotită şi roadă anului viitor Roadă anului
a unei moşii, a unei livezi sau unei vii, pe care nu le-ain . T l l t o r a U I i e i

7
i 1 moşii.
0 ) Vezi în privinţa modului cum se dobândeşte proprietatea Dobànd. pro-
vânatului, tom. I I I , partea I I . al Coment, noastre, p. 12 u r m . pnetăţei ™-
n a t , l l u i
(ed. a 2-a). -
2
( ) B a u d r v et Colin, I, 1436, 1437; Thiry, I I , 3 6 6 ; Arntz, I I ,
1844; Beltjens, op. cit., art. 943, No. 1 bis; Dalloz, Nouveau
code civil annoti, II, art. 943, No. 8 şi alte autorităţi citate
acolo.
3
( ) Cpr. art. 15 al ordonanţei din 1731.
4
( ) A u b r y et Rau, V I I , § 675, 676, p. 150; B a u d r y et Colin,
I, 1439, 1440: L a u r e n t , X I I , 4 1 5 .
5
( ) B a u d r y et Colin, I, 1 4 4 1 : Planiol, I I I , 2 6 0 1 ; C. Bucureşti,
Dreptul din 1900, No. 46, p. 374. Această din u r m ă decizie
pune, cu drept cuvânt, în principiu că donaţiunea prin care
d ă r u i t o r u l lasă donatarului averea ce va r ă m â n e a la moartea
sa, nu constitue un pact succesoral oprit de art. 9 6 5 , ci o
donaţiune de bunuri viitoare, permisă de art. 821 C. civ. şi
declarată revocabilă de acest text.
 394 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P . I I I . — S - a 1. — A R T . 8 2 1 .

deocamdată în patrimoniul meu, dar pe care le voiu do­

bândi în viitor
Roadă v i i - Donaţiunea roadei anului viitor a moşiei sau viei pe
proprietsţi°pe Ş avea-o în deplină proprietate, în uzufruct sau în
c a r e a

care o a m în arendă, ar fi însă o donaţiune de bunuri prezente, pentrucă

m e T T s t e ' u n deşi această roadă este res futura în sensul că ea nu-şi are
bnn prezent. încă fiinţă, totuşi ea se consideră ca un bun prezent, pentrucă
eu voiu aveà un drept asupra ei îndată ce moşia sau via
va rodi. In acest sens art. 965 zice că lucrurile viitoare pot
2
face obiectul unei obligaţiuni ( ).
Beneficiile Tot ca o donaţiune de bunuri prezente va fi considerată
a c e a c a r e a r a v e a ec
dl
t a t e ° a n t e ' " şi
e
de ° b i t beneficiile ce dăruitorul are
rioară dona- să primească dintr'o societate contractată înainte de do-
ţiunei 3
- naţiune ( ).
Deoseb. între In codul francez, bunurile viitoare nu pot face obiectul
d f r
dr nos tru. C
donaţiuni decât prin contractul de căsătorie şi între
§ l u n e
i
soţi, în timpul căsătoriei, pentrucă atârnă de voinţa dărui­
torului de a nimici efectul donaţiunei; pe când, în dreptul
nostru, asemenea donaţiuni sunt, din contra, permise; însă
sunt revocabile, numai după voinţa dăruitorului, fără ară­
tarea vreunui motiv.
Termen. Legea permite nu numai donaţiunile de bunuri viitoare,
a r a c e e c u
^uîtoraiui?" d §i ' termen, acest termen putând fi fixat la
moartea dăruitorului (*).
Cazul când Principiile de mai sus nu sufer nicio dificultate de câteori
a r e
3
obiect u n e o r p ^ ^ de obiect un corp cert şi determinat, pentrucă
o n a u n e a

cert şi deter- donatarul a dobândit proprietatea lucrului dăruit în mo-

minat.

0 ) L a u r e n t , X I I , 4 1 6 ; T . H u e , V I , 2 1 7 ; Demolombe, X X , 3 7 8 ;
Mourlon, I I , 7 0 7 ; Arntz, II, 1 8 4 4 ; T h i r y , I I , 366, p. 3 5 8 ; Du­
ranton, V I I I , 4 5 9 ; Demante, I V , 8 5 bis I ; Marcadé, I I I , 672,
672 bis; A u b r y et R a u , V I I , § 6 7 5 , 676, p . 150, etc.
2
( ) T . H u e , Le Code civil italien et le code Napoleon, I, p . 240
T h i r y , loco cit; Demolombe, X X , 3 8 3 ; L a u r e n t , X I I , 416
Mourlon, I I , 7 0 7 ; Marcadé, I I I , 6 7 2 ; T r o p l o n g , I I , 1203
Demante, I V , 85 bis I ; P a n d . fr., v° cit., 5 2 0 5 ; Pand. beiges,
Donations entre-vifs, 2 0 9 ; B a u d r y et Colin, I, 1436; Beltjens,
op. cit., a r t . 9 4 3 , N o . 3 , etc.
3
( ) P a n d . fr., v° cit, 5 2 0 6 ; T h i r y , loco cit; A r n t z , I I , 1844;
Mourlon, I I , 7 0 7 ; Demante, I V , 8 5 bis I ; Demolombe, X X ,
3 8 1 ; D u r a n t o n , V I I I , 460, etc.
4
( ) Vezi suprà, p . 17, nota 2 şi p. 377.
 DONAŢIUNEA DE BUNURI VIITOARE. — ART. 821. 395

mentili formărei contractului, şi numai tradiţia de fapt are

să se facă mai târziu, adecă la moartea dâruitorului. In
cazul de faţă este deci vorba de un bun prezent şi, prin
urmare, darul va fi irevocabil (').
a z u l
Când donaţiunea nu consistă însă într'un lucru deter- ^
minai în individualitatea sa, ci într'o sumă de bani plătitoare obiect o sumă
d e b a n i on
la moartea dâruitorului, chestiunea este mai grea şi chiar - p ~ t

controversată. După rigoarea principiilor aceeaş soluţie ar

trebui să fie aplicată şi în cazul de faţă, căci dacă am
dăruit 100000 iei plătitori la moartea mea, donatarul
are drept la această sumă din momentul perfectărei con­
tractului, drept care este în patrimoniul lui, de care el
poate dispune şi care este transmisibil moştenitorilor săi,
dacă moare fără testament. Prin urmare, după rigoarea
principiilor, eu am dispus, în asemenea caz, de un bun
prezent si darul este irevocabil (art. 801). Ou alte cuvinte,
nu suma de bani ar fi, în specie, obiectul donaţiunei, ci
o creanţă, care este un bun prezent ('-').

(') L a u r e n t , X I I , 4 1 8 ; Demolombe, X X , 386. Vezi suprà, p. 377.

2
( ) Cpr. Potliier, Introduction au titre des donations, I, 24, p. 3 5 7 ;
Mourlon, I I , 5 1 9 ; Marcadé, I I I , 672 bis; Arntz, I I , 1844;
D u r a n t o n , V I I I , 23 şi 4 5 7 ; Demante, I V , 85 bis I I ; Demo­
lombe, X X , 387 u r m . ; A u b r y et R a u , V I I , § 675, 676,
p. 150; Masse-Verge, I I I , § 4 1 5 , p. 15, nota 8; B a u d r y et
Colin, I, 1 4 4 4 ; P a n d . fr., v° cit., 5219 u r m . Cpr. C. Caen,
Sirey, 80. 2. 68. In privinţa celorlalte sisteme care au fost
propuse a s u p r a acestei chestiuni în F r a n ţ a , vezi P a n d . fr. ,v° cit.,
5210 urm.
In caz de insuficienţă de activ, donatarul unei sume de bani Cazul când
d a r u l t o l u l
plătitoare Ia moartea dâruitorului, va veni în concurentă
-
* este însolvîi
cu creditorii chirografari ai acestui din urmă. Demolombe,
X X , 397; B a u d r y et Colin, I, 1445; T. Hue, V I , 2 2 0 ;
Planiol, I I I , 2 6 0 3 1 — Contra : L a u r e n t , X I I , 4 2 1 .
Dacă ar exista două donaţiuni de suine de bani plătitoare Cazul când ar
e l s t d cloi a
la moartea dâruitorului, ambii donatari, în caz (ie insuficienţa ^ ^

î • , A „ ,.v J , A î donaţiuni.
activului, vor veni in concurenţa, t a r a a se avea in vedere Controversă,
faptul că una din donaţiuni a r fi anterioară celeilalte. B a u d r v
et Colin, I, 1450; T. H u e , V I , 2 2 0 ; Demolombe, X X , 40f:
Bau by, Revue pratique de droit frane ais, anul 1862, tom.
13, p. 5 u r m . — C o n t r a : Laurent, X I I , 422.
Soluţia contrară a r fi admisibilă n u m a i atunci când una Cazul c â n d
u a d i n d o
din donaţiuni a r fi fost g a r a n t a t ă printr'o ipotecă. Demolombe, " ";
este "'(ir'int'ttii
 390 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P . III. — S - a I. — A R T . 821.

Aceasta soluţie ar fi însă, după unii, inadmisibilă, căci

chiar dacă am avut, în momentul donaţiunei, suma sau
lucrurile dăruite, nimic nu mă împedică de a le cheltui, şi
dacă la moartea mea sunt insolvabil, creanţa ce donatarul
va aveà la moartea mea se va reduce la nimic. Prin urmare,
am dispus, în realitate, de un bun viitor ; deci, darul ya fi
revocabil
Garantarea Donaţiunea ar fi irevocabilă numai atunci când dăru-
don. prin con- itorul ar fi asigurat plata sumei dăruite prin constituirea unei
stit. unei i p o - . . . , .• -, i : w A
teci. Contro- ipoteci asupra bunurilor sale prezente, pentrucă m asemenea
versa. ipoteca îl împiedică de a nimici şi de a revoca dona­
c a Z i
2
ţiunea (' ).
Soarta don. Venim acum la o altă chestiune care, în legea noastră,
cumulative p t e dà loc la dificultăţi
0 a serioase. Donaţiunile de bunuri
zente'şTvIi- prezente fiind la noi irevocabile, iar cele de bunuri viitoare
toare. Contro-fiind revocabile, se naşte întrebarea: ce se va face cu do-
v e r s a
' naţiunea prin care dăruitorul ar fi dispus atât de bunurile
sale prezente cât şi de cele viitoare, ca în cazul art. 934?
Asemenea donaţiune fi-va ea revocabilă în întregimea ei,
sau numai pentru bunurile viitoare? Art. 15 al ordonanţei
m a i veche va fi preferată donaţiunilor posterioare, chiar
g a r a n t a t e p r i n t r ' o ipotecă. Planiol, I I , 2 6 0 3 , in fine', Dalloz,
Nouveau code civil annoté, I I , a r t . 9 4 3 , No. 6 2 ; Cas. fr.
D. P . 60. 1. 1 5 3 ; Sirey, 60. 1. 2 0 3 .
a o r e e
Acte consei- ^ i ' i donatarul unei sume de bani plătitoare la
c a z

vatorii. moartea d ă r u i t o r u l u i este în drept a r e c u r g e la măsurile con­

servatorii ce pot cere creditorii cu termen şi chiar condiţionali.
Planiol, loco cit.; B a u d r y et Colin, I, 1446; Demolombe, X X ,
3 9 5 ; Dalloz, op. cit, I I , art. 9 4 3 , N o . 66.
e
Cazul când D asemenea, în caz de faliment sau de insolvabilitatea dă-
dăruitorul r u i t o r u l u i , donatarul unei sume de bani, plătitoare la m o a r t e a
este fabt^ sau acestui din u r m ă , va puteà, ca orice alt creditor cu termen,
1118 a 1
' în caz de faliment sau de insolvabilitate a d ă r u i t o r u l u i său,
să ceară plată imediată a sumei dăruite. Planiol, loco cit.;
B a u d r y et Colin, I, 1446; Demolombe, X X , 3 9 6 ; Dalloz, op.
şi loco cit, No. 67, etc.
!
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 419 urm., 423 u r m .
2
( ) L a u r e n t , X I I , 4 1 9 ; Grenier, Don. et testaments, I, 7, p. 277
(ed. Bayle-Mouillard din 1844); Taulier, Théorie raisonnée
du code civil, I V , p. 8 2 ; B a u d r y et Colin, I, 1 4 4 3 ; A u b r y
et R a u , V I I , § 675, 676, p . 151 ; Dalloz, Nouveau code civil
annoté, I I , a r t . 9 4 3 , N o . 28 u r m . — Contra: Demolombe,
X X , 391.
 DONAŢIUNEA DE BUNURI VIITOARE. — ART. 821. 397

din 1731, curmând controversa ce exista în această privinţă,

declara asemenea donaţiune indivizibilă, iar art. 943 din
codul francez o declară nulă numai în privinţa bunu­
rilor viitoare; de unde rezultă că astăzi, în Franţa, asemenea
donaţiune este valida în privinţa bunurilor prezente şi nulă
în privinţa celor viitoare. Noi neavând însă niciun text
în această privinţă, nu ştim dacă legiuitorul a voit ca
asemenea donaţiune să fie divizibilă sau indivizibilă; încât
chestiunea poate foarte bine fi controversată, după cum era
şi în Franţa înaintea ordonanţei din 1731. Credem, cu toate
acestea, ca, cel puţin în regulă generală, donaţiunea cu­
mulativă de bunuri prezente şi viitoare poate fi divizată şi
în dreptul nostru, prin aplicarea maximei : Utile per inutile
l
non vitiatur [ ) ; aşa că donaţiunea de bunuri prezente va
fi irevocabilă, iar cea de bunuri viitoare revocabilă, căci nu
vedem raţiunea pentru care s'ar declara revocabilă o dona­
ţiune de bunuri prezente numai pentrucă ea a fost făcuta
printr'un act care cuprinde în acelaş timp şi o donaţiune de
bunuri viitoare
După acest sistem, admis de unii şi în Franţa înaintea
3
ordonanţei din 1731 ( ), fiecare parte a dispoziţiei va fi
privită în mod separat. Divizibilitatea donaţiunei, pe care
o admite art. 934 în folosul donatarului, dacă s'a anexat
la actul de donaţiune statul constatator al sarcinilor şi da­
toriilor existente, numai atunci ar puteà să nu mai aibă loc,
când dăruitorul a înţeles a face un act indivizibil, în care
caz întreaga donaţiune va fi revocabilă, chiar şi în privinţa
bunurilor prezente. Dacă această soluţie se admite în Franţa,
unde art. 943 stabileşte o prezumpţie de divizibilitate a

(') l a t ă cum se exprimă L . 1 § 5, in fine, Dig., De verborum

obligationibus, 45. f, de unde este extrasă această m a x i m ă :
,,Xain si tot sunt stipulationes, quot corpora, duce, sunt quo-
dammodb stipulationes, una utilis, alia inutilis: ncque vitiatur
a
utilis per hanc inutilem . Vezi suprà, p. 386.
(-) Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre, p. 874, nota 4
(ed. a 2-a).
8
( ) Vezi Cujacius a s u p r a legei 33, Cod, De donationibus, 8, 5 4 ;
L e b r u n , Successions, Cartea I V , eapit. I I , secţia 2, No. 38
urm., p. 644 u r m . (ed. din 1735). Aceasta era şi jurisprudenţa
p a r l a m e n t u l u i din Toulouse. V ezi P a n d . fr., vi cit., 5272.
 398 C. C.—CARTEA. III.—TIT. II.—CAP. III.—S-a I . — R E Z E R V A UZUFRUCT.

donaţiunei (''), apoi ea trebue cu atât mai mult să fie admisă

la noi, unde nu se stabileşte nicio prezumpţie, nici acea
de indivizibilitate, nici acea de divizibilitate.

Despre donaţ-'unile cu rezerva uzufructului (art. 949, 950

din codul fr., eliminate de legiuitorul nostru).

Lucrurile ce Toate bunurile, fie corporale, fie incorporale, mişcă-

^rt î^oTc" toare sau nemişcătoare, care sunt în comerţ, pot face obiectul
Calimach. unei donaţiuni. „Toate lucrurile supuse comerţului, pentru
care este slobod a se face tocmeli, se pot şi dărui, zice
art. 1264 din. codul Calimach. (Vezi şi art. 795 din acelaş cod).
D o n . nudei Se poate dà nu numai proprietatea plină, dar şi nuda
proprietăţi 2

sau a uzufruc
proprietate singură, sau numai uzufructul C ), căci atât re­
tului. zerva uzufructului cât şi dispunerea de acest drept nu sunt,
în genere, contrare principiului irevocabilităţei donaţiunilor
3
şi legulei donner et retenir ne vaut ( ). Codul francez o

(') Vezi Demolombe, X X , 4 1 2 ; L a u r e n t , X I I , 4 1 7 ; Demante, I V ,

85 bis V ; P a n d . fr., v° cit, 5277, etc.
2
D o n . nudei ( ) In caz când d ă r u i t o r u l a dat n u d a proprietate, rezervându-şi
proprietăţi. uzufructul, uzufructul se stinge la moartea lui spre a se uni
cu n u d a p r o p r i e t a t e (art. 557).
Dăruitorul nu Chestiunea este însă de a se şti dacă d ă r u i t o r u l poate sa-şi
poate dispune rezerve dreptul de a dispune prin testament de uzufructul
prin testament b u n u r i l o r dăruite? In F r a n ţ a răspunsul trebue să fie negativ
de uzufructul
bunurilor dă­
prin aplicarea principiului care, în toate cazurile, declară
ruite. nul legatul l u c r u l u i altuia (art. 1021 C. fr.). L a noi, din
acest punct de vedere, chestiunea a r puteà fi rezolvită
în sens contrar, pentrucă, d u p ă textul nostru, legatul poate
fi declarat în unele cazuri valid (art. 906). Cu toate acestea,
credem că soluţia va fi acceaş, ea şi în F r a n ţ a , în baza
art. 824, căci a-şi rezerva dreptul de a dispune de lucrul
care a devenit proprietatea donatarului, este a dà cu o mâna
şi a reţine cu alta, şi ştiut este că: donner et retenir ne vaut
Cpr. L a u r e n t , X I I , 445.
A c e l care a T o t prin aplicarea acestui principiu se decide că acel care
dăruit nuda a d ă r u i t n u d a proprietate nu-şi mai poate rezerva dreptul de
proprietate
nu-şi poate
a dispune prin testament de b u n u r i l e dăruite. Vezi suprà,
rezerva drep­ p. 385 u r m . N u d a proprietate a aceluiaş lucru poate fi dată
tul de a dis­ unuia, iar uzufructul altuia. In asemenea caz însă, a m b i i
pune de bu­ d o n a t a r i vor plăti fiecare câte o taxă de înregistrare. Cpr.
nurile dăruite
prin testa­
T r i b . Suceava, Dreptul din 1892, No. 8, p. 62.
3
ment. ( ) Cpr. C. Focşani, Dreptul din 1882, No. 52.—Vezi însă un
 DONAŢIT/NEA CU REZERVA UZUFRUCTULUI. 399

spune anume în art. 949. însă acest text, care are o ra­
ţiune istorică în Franţa ( M , a fost eliminat de legiuitorul
nostru, el fiind deprisos. după cum observă, cu drept
2
cuvânt, toţi autorii! ).
Dăruitorul ar putea să-şi rezerve uzufructul, chiar când Rezerva uzufr.
donaţiunea ar aveà de obiect titluri la purtător, fără a se ^ p ^ t a t o r ^
puteà zice că, în asemenea caz, el nu s'a desezisat în mod
3
irevocabil de valorile dăruite ( ).
Uzufructul pe care şi 1-a rezervat dăruitorul, este supus Aplic. r e - g u

) 1 a
regulelor ordinare dela uzufruct, cu această deosebire că el ° ^ ^| u z l r
4
este scutit de a da cauţiune ( ).
Art 5 8
Astfel, prin aplicarea dreptului comun, vom decide - --
că, de câteori dăruitorul a dat nişte lucruri care, fără a
se consuma îndată, se strică după vreme prin întrebuinţare,
precum : rufe, mobile, etc., rezervându-şi în acelaş timp
uzufructul acelor lucruri, donatarul le va primi, la finele
uzufructului, în starea în care se vor găsi, nestricate însă
prin dolul sau culpa dăruitorului (art. 528).
Dăruitorul sul) rezerva uzufructului va răspunde deci, Respotisab.
d a r m t o r u l u i
în specie, numai de dolul şi culpa sa, conform art. 528 -
dela titlul uzufructului.
El nu va răspunde însă de cazul fortuit, nici de per- Consecinţiie
el lm r( 1
derea lucrului întâmplată din cauza vechimei, pentrucă , '"^ ;
n i c i cazul fortuit, n i c i vechimea nu fac ca donaţiunea să d i n codul
fie revocată prin faptul voinţei sale. Fste adevărat că. î n . f P " no st u î n ri

1 1 1
A vinta respon-
codul francez, acest punct este controversat, insa aceasta saidutăţei as-
controversâ nu mai poate să aibă loc la noi, unde s'a eli- i«- m i t o r u l

minat art. 950 din codul francez care, în partea sa finală,

;
face o derogare dela dreptul comun ( 'l
caz a r ă t a t de L a u r e n t ( X I I , 448) în care rezerva uzufructului
a fost considerată ca c o n t r a r ă principiului irevocabilităţei
donatiunilor.
(') Vezi L a u r e n t , X I I , 4 4 6 ; Demolombe, X X , 4 8 1 .
2
( ) Marcadé, I I I , 6 8 8 ; Planiol, I I I , 2 6 1 3 ; Arntz, II, 1903, etc.
3
( ) Vezi suprà, p. 273, text şi nota 2, unde se a r a t ă controversa.
(*) Planiol, I I I , 2 6 1 4 ; Laurent, X I I , 4 4 7 ; A r n t z , I I , 1904; Belt­
jens, op. cit., art. 949, N o . 2, etc.
5
( ) ' C p r . L a u r e n t , X I I , 4 4 7 ; Demolombe, X X , 4 9 1 , 4 9 2 ; Mar­
cadé, I I I , 6 8 9 ; Planiol I I I , 2 6 1 4 : P a n d . fr., vo cit. 5337,
5338, etc. Vezi tom. I I I , partea I, al Coment, noastre p . 437
(ed. a 2-a).
 400 COD. CIV. — C A E T E A III. — T I T . II. — CAP. I I I . — S-a I. — A E T . 825.

Despre reîntoarcerea sau reversiunea convenţională

a bunurilor dăruite (M.

Aft. 825. — D o n a t o r u l poate stipula ( ) întoarcerea b u n u r i l o r

2

x
Deoseb. de ( ) A l ă t u r e a cu reîntoarcerea convenţională, codul francez mai
C. fr. în pri­ a r e o reîntoarcere legală a ascendentului dăruitor (retour
vinţa reîn-
successoral). A r t . 747 din acest cod, eliminat cu d r e p t cu­
toareerei suc­
cesorale. E l i ­ vânt, atât de legiuitorul nostru cât şi de cel italian, dispune
minarea în adevăr că, ascendentul eare a făcut o donaţiune descen­
art. 747 fr. denţilor săi, îşi reià înapoi lucrurile dăruite de dânsul, dacă
din codul ele se mai găsesc în n a t u r ă (in re) în succesiunea acestor
nostru.
descendenţi, d e p ă r t â n d dela aceste lucruri pe ceilalţi moşte­
nitori, în caz când descendenţii donatari a r fi m u r i t fără
copii legitimi, legitimaţi sau adoptaţi.
Origina reîn- Această instituţie, neadmisă prin legea franceză din 17
toarcerei suc­ Nivóse a n u l I I , îşi are origina sa a t â t în dreptul roman
cesorale.
(Ulpiani Regul., tit. 6, De dotibus, § 4 ; L . 6, Pr., Dig., De
jure dotium, 2 3 , 3 ; L. 2, Cod, De bonis qua: liberis in po-
testate patris constitutis, etc., 6, 6 1 ; Nov. 2 5 a î m p ă r a t u l u i
Leon, etc.), cât şi în dreptul vechiu francez (art. 313 din
c u t u m a P a r i s u l u i , 315 din c u t u m a Orleanului, etc.). Vezi,
a s u p r a acestei instituţii, inexistentă în dreptul nostru, în cel
italian şi în cel german, tom. I I I , partea I I , al Coment,
Art. 31 ti, 31 ; noastre, p. 165 u r m . — Vezi însă art. 316, 317 din codul
nostru, care admit reîntoarcerea succesorală în favoarea adopta­
torului şi a descedenţilor săi.
2
( ) P r i n stipulaţie trebue să înţelegem astăzi toate clauzele, toate
condiţiile, toate obligaţiile care intervin într'un contract.
Stipulaţie sau convenţie este deci astăzi tot una.
Sensul cuvân­ L a Romani acest cuvânt aveà cu totul un alt sens, căci
tului stipu­ stipulaţia sau sponsio era o formă de a contracta, în care
laţie în drep­ părţile interveneau în persoană şi în care consimţimântul se
tul roman.
manifesta printr'o chestiune din partea creditorului şi a unui
răspuns din partea debitorului: „Stiputatio est verborum con­
ception ad quam quis congrue interrogatus respondit, velut:
spondes, spondeo; dabis, dabo; promittis, promitto; fidci tua:
erit". (Pauli Sent., I I , 3, De contractibus). Vezi şi L . 5 § 1,
Dig., De verborum obligationibus, 45. 1. — Stipulaţia, care se
puteà aplicà la orice convenţie în genere ( L . 45, P r . , Dig-,
loco cit), aveà u r m ă t o a r e l e caractere: 1° părţile trebuiau să
fie faţă şi să contracteze personal (Instit., De inutilibus stipu-
lationibus, 3, 19, § 2, afară de robi şi copii, care puteau
contracta prin cei sub a căror putere se aflau, pentrucă tormau
o singură persoană cu capul familiei ( L . 45, Pr., Dig., loco cit);
2° consimţimântul trebuia să fie manifestat prin mijlocul unei
întrebări din p a r t e a creditorului şi unui răspuns din partea
 REÎNTOARCEREA CONVENŢIONALĂ. — ART. 825. 401

]
dăruite, atât în cazul când donatarul ( ) a r m u r i înaintea lui, cât
şi în cazul când donatarul şi descedenţii săi a r m u r i înaintea sa.
Aceste stipulaţiuni nu se pot însă face decât în favoarea dona­
t o r u l u i ^ ) . ( A r t . 316, 769, 829, 830, 836, 969, 1019 u r m . , 1770 C.
civ. A r t . 9 5 1 C. fr.).

O altă clauză, compatibilă cu principiul irevocabilităţei Dreptul de

donaţiunilor, este convenţia prin care se stipuleiză că bu- ^ e n * ; ^ ' 6

nurile dăruite se vor reîntoarce la dărui tor, pentru cazul

când el ar supraveţui, fie donatarului singur, fie donatarului
şi descendenţilor săi. „Se numeşte drept de reîntoarcere sau
de reversiune, zice Domat, dreptul ce poate să aibă un dă-
ruitor, care supraveţueşte donatarului sau, de a-şi lua înapoi
3
lucrurile dăruite de dânsul" ( ). „Quod dedit, iterum ad
4
eum revertatur" ( ).
Legea timbrului, considerând dreptul de reîntoarcere la L . timbrului,
A r t 5 0 -
dăruitor ca o nouă donaţiune, îl supune taxelor de înregi- '
strare (art. 50 L. actuală a timbrului din 1900).
Când această clauză se îndeplineşte, donaţiunea este Condiţie rezo-
lu t0 e
revocatâ şi bunurile dăruite se reîntorc la dăruitor prin *) ^*~ r t
5
îndeplinirea condiţiei rezolutorii (art. 1019) ( ). Donaţiunea 1019.
nu este deci, în asemenea caz, revocată prin voinţa dârui-

debitornlui (Pauli Sent., loco cit. şi L. 5 § 1, Dig., loco

suprà cit.).
Stipulaţia era deci contractul cel mai însemnat din dreptul S t i p u l a ţ i a era
r o m a n . S i m p l a convenţie a părţilor nu era obligatorie, afară c o n t r a c t u l c e l
m a l 1 s e m n i l t
de contractele consensuale şi pactele confirmate, căci ea nu , "

î N T î- , • , A , • A , i • , !• • i <tin d r e p t u l
devenea obligatorie decât prin î n t r e b u i n ţ a r e a formei stipula- roman,
ţiunei, care astfel dădea putere civilă la o mulţime de con­
venţii. Astfel, o î m p ă r ţ e a l ă , care nu e r a desăvârşită prin tradiţie
sau stipulaţie, nu producea nicio acţiune, fiindcă r ă m â n e a
în marginele u n u i pact simplu. „Divisionis placitum, nisi tra­
ditone vel stipulatione summat effectum, ad actionem, ut nudum
11
pactum, nulli prodesse poterit (L. 4 5 , D i g . , De pactis, 2,
14). Vezi şi L . 4, Cod, De rerum permutatone et prmscriptis
verbis. 4, 64, etc.
(') Textul francez adaogă d u p ă donatar, c u v â n t u l : singur, care
la noi se vede eliminat. Vezi infra, p. 4 0 5 , nota 3.
2
( ) Cpr. L. 9, Cod, De donationibus, 8, 5 4 ; L . 10, Cod, De
pactis, 2, 3 ; L . 2, Cod, De donationibus qua; sub modo, etc.,
8, 5 5 . Vezi infra, p. 402.
( ) Domat, Lois civiles, V, p . 354, No. 1 (ed. Carré din 1823).
3

4
( ) L. 12, ab initio, Cod, C'ommunia utriusque judicii, etc., 3, 3 8 .
5 8(")
7<I4 Vezi suprà, p . 376. 26
 402 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. II. — CAPIT. I I I . — S-a I. — A R T . 8 2 5 .

torului (art. 822), ci prin convenţia părţilor care, după cum

ştim, sunt libere de a supune donaţiunea unei condiţii
suspensive sau rezolutorii (').
Dr. roman. Această clauza nefiind incompatibilă cu principiul ire­
vocabili ţaţei darului, era admisă şi la Romani: prce-
diorum proprietatem dono dedisti, ita ut post mortem
ejus, qui accepit, ad te redieret, donatio valet, cam etiam
ad tempus certuni vel incertum ea fieri potest, lege scilicet,
2
qua! ei imposita est, conservanda." ( ).
Deschid, dr. Dreptul de reîntoarcere se deschide prin moartea do-
dereîntoar- natarului singur, sau a donatarului si descendenţilor săi,
cere. o i . x i
întâmplată înaintea morţei daruitorului.
Absenţa do- Absenţa declarată a donatarului sau, după împrejurări,
sa
t o
"d ce de U
descendenţilor i< face, de asemenea, ca dreptul de reîn-
S a U a

ţiior săi. toarcere să se deschidă, cel puţin în mod provizor. Aceasta

Art. 109. u l t ă din art. 109, după care toţi acei care ar aveà asupra
r e z

absentului drepturi subordonate morţei sale, sunt admişi

3
a le exercita provizor sub îndatorirea însă de a dà cauţiune ( ).
A p l i c . art. întoarcerea bunurilor dăruite la dăruitor fiind efectul
1 0 1 9
' condiţiunei rezolutorii exprese, prevăzută în contractul de
donaţiune, se face de drept (art. 1019); de unde rezultă că,
dacă donatarul refuză de a restitui bunurile, daruitorul se
va adresa la justiţie, însă nu pentru a cere reîntoarcerea
acestor bunuri, căci ele au reintrat de drept în patrimoniul
său prin îndeplinirea condiţiei rezolutorii, ci pentru a le
revendica, fie dela donatar, fie dela cei de al treilea, care
le-ar fi dobândit dela acest din urmă (*). Este deci de mirat
cum Toullier, argumentând din art. 1184 (al nostru 1021),
a putut să susţie că daruitorul trebue să ceara dela jus-
(') I n specie este vorba de o condiţie rezolutorie expresă. C p r .
A r n t z , II, 1 9 0 5 ; L a u r e n t , X I I , 4 4 9 ; Beltjens, op. cit., a r t . 9 5 1 ,
No. 1; B a u d r y et Colin, L 1 4 9 3 ; T h i r v , I I , 3 7 2 ; T . H u e ,
V I , 2 2 8 ; Planiol, I I I , 2627, etc.
2
( ) L. 2, Cod, De donationibus qucc sub modo, vel conditions,
vel certo tempore conficiuntur, 8. 5 5 . Vezi şi alte texte citate
suprà, p . 4 0 1 , nota 2 . .
s
( ) Demolombe, I I , 7 1 şi X X , 5 1 7 ; P a n d . fr., v° Don. et tes­
taments, 5406; Répert. Sirey, v° Retour (droit de), f 2 3 .
4
( ) C p r . L a u r e n t , X I I , 464, 4 6 5 ; Arntz, I I , 1 9 0 7 ; Beltjens, op.
cit., art. 9 5 1 , No. 14 şi art. 952, N o . 1; B a u d r y et Colin,
I, 1 5 1 1 , etc.
 REÎNTOARCEREA CONVENŢIONALĂ. — A R T . 825. 403

tiţie revocarea donaţiunei, pentru ca bunurile sa se reîn­

1
toarcă în patrimoniul lui( ).
Acţiunea în revendicare a daruitorului poate fi exer- Art. i 8 9 0 .
citată timp de 30 de ani (art. 1890), şi terţii achizitori pot
2
opune daruitorului prescripţia ( ).
Prescripţia va începe a curge din ziua în care terţii D e când curge
detentori au intrat în posesiune, iar nu din ziua deschi- P P t - r e s c n I a

3
•derei dreptului de reîntoarcere ( ).
Dreptul de reîntoarcere se poate stinge, în timpul vieţei Renunţarea
daruitorului, prin renunţarea sa expresă sau tacită, înainte l a X e p t a f d e
de îndeplinirea condiţiei rezoliitorii, căci dreptul la rem- reîntoarcere,
toarcerea bunurilor, fiind în patrimoniul daruitorului, el
poate fi. cedat altuia, deci şi donatarului. Maxima: „Quod
quis si velit habere, non potest, is renuntiare non potest",
nu este deci aplicabilă în specie ("M.
Daca dăruitorul a renunţat sau nu la dreptul său, Chestie de
fapt.
aceasta este o chestie de fapt. împrejurarea că dăruitorul
a luat parte la înstrăinarea bunurilor dăruite dovedeşte în
de ajuns că el a înţeles a renunţa la dreptul de reîntoar­
cere, atât în folosul terţiului achizitor, cât şi în folosul
donatarului!'').
(') Iată cum se exprimă acest a u t o r : „Revocarea donaţiunei pentru
cauză de reîntoarcere convenţională, în caz de moartea dona­
t a r u l u i , î n t â m p l a t ă înaintea acelei a donatorului, trebue să
fie cerută în justiţie, ca şi revocarea pentru neexecutarea şi
neîndeplinirea oricărei condiţii rezolutorii (art. 1184)". Toullier-
Duvergier, Le droit civil franacais, etc. tom. I I I , partea I,
292, p. 1 7 1 . Această părere a ilustrului jurisconsult dela
Rennes nu se poate explica decât printr'o confuzie regreta­
bilă între condiţia rezolutorie tacită şi cea rezolutorie expresă.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 4 0 5 ; A u b r y et R a u , V I I , § 700, in fine, p . 3 7 5 ;
D u r a n t o n , V I I I , 4 9 5 , 4 9 6 ; Pand. fr., v° cit., 5 4 2 1 , etc.
8
•ţ ) A u b r y et Rau, loco cit.; L a u r e n t , X X X I I , 3 1 ; Leroux de
Bretagne, Prescription, J, 706, p. 4 6 4 , 465 ; Troplong, Pres­
cription, I I , 7 9 8 ; Marcadé, Idem, a r t . 2257, No. I I , p. 1 6 9 :
Duranton, V I I I , 496. — Contrà: Vazeille, Prescription, I I ,
521, p. 86 (ed. din 1832), după care prescripţia n ' a r începe
a curge decât din ziua deschiderei dreptului de reîntoarcere,
adecă din ziua morţei donatarului.
4
( ) Laurent, X I I , 4 6 6 ; Beltjens, op. cit., art. 9 5 1 , N o . 1 5 ; D e ­
molombe, X X , 5 1 8 : A u b r y et Rau, V I I , § 700, p. 3 7 3 , text
şi nota 1 6 ; P a n d . fr., v° cit., 5407, etc.
5
( ) A u b r y et R a u , loco cit., p . 3 7 3 ; L a u r e n t , X I I , 4 6 6 ; Demo-
 404 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 825.

Moartea dă- Dreptul de reîntoarcere convenţională se mai stinge

mitoruiui. p - t rdăruitorului, întâmplată înaintea morţei do­
n m o a r e a
1
natarului sau descendenţilor săi^ ).
Absenţa dă- Absenţa declarată a donatarului sau, după împrejurări,
a
rU 1
d eseenden^ descendenţilor săi, făcând ca dreptul de reîntoarcere să
U

ţiior săi. se deschidă, cel puţin în mod pro vizor, în baza art. 10 9*
C. civil (vezi suprà, p. 402), tot astfel, în sens invers,
trebue să admitem că absenţa dăruitorului, declarată înaintea
morţei donatarului sau descendenţilor săi, atrage, cel puţin
2
în mod provizor, stingerea dreptului de reîntoarcere ( ).
Art. 316 c. Acest drept, care rezultă din convenţia părţilor, se
C1T
- numeşte reîntoarcere sau reversiune convenţională, pentru
a se distinge de reîntoarcerea legală, prevăzută de art. 316,
3
care este un adevărat drept de succesiune ( ).
Deoseb. de Codul francez mai are şi alte cazuri de reîntoarcere
c fr
- - legală (art. 747, 766 C. fr.), pe care însă codul nostru le-a
4
eliminat ( ).
Necesitatea Reîntoarcerea convenţională fiind, după cum am văzut,
unei stipulaţii condiţie rezolutorie expresă, trebue să fie stipulată în
0
1 1
exprese. * .
mod expres, căci ea nu poate fi tacită şi nu poate n pre­
supusă niciodată. Nu este însă nevoe ca să se întrebuinţeze
vreun termen sacramental, precum este acel de reîntoarcere
sau reversiune, ci este suficient ca voinţa părţilor contrac
5
tante să rezulte în mod neîndoelnic din cuprinsul actului ( ).
interpretare Din împrejurarea că reîntoarcerea convenţională este
strictă.

lombe, X X , 5 1 9 ; P a n d . fr., v° cit., 5417.—Concursul d ă r u i ­

t o r u l u i la constituirea unei ipoteci asupra bunurilor supuse
reîntoarcerei, n'ar constitui însă o r e n u n ţ a r e decât în f a v o a r e a
creditorului ipotecar. A u b r y et R a u , Demolombe, loco cit-
1
i) Demolombe, X X , 5 1 7 ; P a n d . fr., v° cit., 5404; Beltjens, op.
cit, art. 9 5 1 , No. 16; T r i b . T o u r n a i (Belgia), Pasicrisie
belge, 1874, 3, p. 250, etc.
(-) Demolombe, I I , 71 şi X X , 517.
8
() Vezi tom. I I al Coment, noastre, p . 416 u r m . (ed. a 2-a).
4
() Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre, p. 165 (ed. a 2-a).
6
() Cpr. L a u r e n t , X I I , 457, 4 5 8 ; Demolombe, X X , 512 u r m . ;
Marcadé, I I I , 6 9 0 ; B a u d r y et Colin, I, 1494, 1495; A u b r y
et Rau, V I I , § 700, p . 3 7 0 ; Masse-Verge, I I I , § 475, p . 208,
nota 2 ; Beltjens, op. cit, art. 9 5 1 , N o . 10; P a n d . fr., v° cit,
5 3 8 4 ; T. H u e , VI, 2 2 9 ; Planiol, I I I , 2 6 1 7 ; C. Orleans, D .
P . 9 3 . 2. 8 3 , etc.
 REÎNTOARCEREA. CONVENŢIONALĂ. — ART. 825. 405

0 condiţie rezolutorie expresă, mai rezultă că asemenea clauză

este de strictă interpetare şi că ea nu poate fi întinsă peste
cuprinsul ei, căci altfel condiţia rezolutorie expresă ar deveni
o condiţie rezolutorie tacită, ceeace este inadmisibil (').
Art. 825 dispune că reîntoarcerea bunurilor dăruite Cazurile în
2
poate fi stipulată în două cazuri ( ) 1° când donatarul ar Stipula feîn-
muri înaintea dăruitorului ; şi 2° când donatarul si descen- toarcerea con-
1 ... , * • , ' T ' i A . v Tentională.
denţn sai ar muri înaintea dăruitorului. In cazul mtai, i po t e ' z a întâi,
moartea donatarului, întâmplată înaintea morţei dăruitorului.
va aduce revocarea donaţiunei şi reîntoarcerea bunurilor
dăruite la dăruitor, fie că donatarul a lăsat sau n'a lăsat
descendenţi. Ou alte cuvinte, în această ipoteză, dăruitorul
se preferă pe sine înaintea descendenţilor donatarului, pre­
ferând numai pe donatar înaintea sa. Prin urmare, în acest
caz, moartea donatarului, întâmplată înaintea acelei a dăru­
itorului, aduce revocarea donaţiunei. chiar dacă donatarul
a lăsat descendenţii^).
A
In ipoteza a doua, adecă când reîntoarcerea bunurilor doua ipo-
a fost stipulată pentru cazul când donatarul şi descendenţii
săi ar fi murit înaintea dăruitorului, dreptul de reîntoarcere,
are loc îndată ce donatarul a murit, daca el n'a lăsat des­
cendenţi. In caz când el a lăsat descendenţi, condiţiunea nu
se îndeplineşte şi reîntoarcerea nu are loc decât atunci când
0 ) L a u r e n t , X I I , 450 ; P a n d . fr., v° cit., 5 3 4 5 ; Planiol, I I I , 2617, etc. Supunerea
2
( ) N ' a r trebui să credem că părţile n ' a r puteà să prevadă decât ^on. oricărei
aceste două ipoteze, căci ele pot prevedea şi altele, de oarece C
°^g g'
n
i
r
1
e
l n

contractul de donaţiune poate fi supus oricărei condiţii : cazuală,

rezolutorie, etc., dacă această condiţie nu este contrară ordinei
publice şi bunelor m o r a v u r i (art. 1008). Vezi suprà, p. 375
urm. Cpr. L a u r e n t , X I I . 4 5 0 ; Demolombe, X X , 497, 506.
3
( ) Cpr. Mourlon, I I , 7 1 4 ; Arntz, I I , 1906; Demolombe, X X ,
499; L a u r e n t , X I I , 4 5 1 , 4 5 2 ; Marcadé, I I I , 6 9 1 ; Massé-
Vergé, I I I , § 475, p. 209, nota 3 ; A u b r y et Bau, V I I , § 700,
p. 370, text şi nota 8; Zacliarire, Handbuch des fr. Civilrechts,
I V , § 700, p . 325, nota 3 (ed Anschiitz); P a n d . fr., v° cit.,
5 3 4 7 ; Beltjens, op. cit., art. 9 5 1 , No. 3 ; B a u d r y et Colin, I,
1497. — Vezi însă Grenier, op. cit., I. 32 şi Bayle-Mouillard, loco
cit., nota a, p. 316, 317 (ed. din 1844). D a c ă această soluţie
este generalmente admisă în F r a n ţ a , cu a t â t mai mult ea
trebue să fie admisă la noi, unde cuvântul seul (singur), care
figurează d u p ă cuvântul donataire, în p r i m a parte a textului
francez, a fost eliminat. Vezi suprà, p. 4 0 1 , nota 1.
 406 COD. CIT.— CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. I I I . — S-a I . — A R T . 825.

a murit cel din urmă descendent în linie dreaptă a dona­

J
tarului ( ).
Cazul când Dacă dăruitorul a stipulat pur şi simplu în folosul
toiroCTVa fost * dreptul de reîntoarcere, fără a face menţiune nici de
s u

s t i p u l a t p u r moartea donatarului, nici de aceea a descendenţilor săi, se

C o n t r o v e r s ă decide, în genere, că moartea donatarului, întâmplată îna­
inte de aceea a dâruitorului, este suficientă pentru a aduce
2
deschiderea dreptului de reîntoarcere ( ).
s t i p u i . clauzei Nu trebue să confundăm stipulaţi unea dreptului de
eerr^entru reîntoarcere, pentru cazul când donatarul şi descendenţii săi
cazul c â n d ar muri înaintea dâruitorului, cu clauza de reîntoarcere sti-
u a
murfTnaintea P ^ ^ pentru cazul când donatarul ar muri înaintea dărui-
d ă r u i t o r u i u i , torului, fără a lăsa copii; căci, în acest din urmă caz T

c o p i i - C o n - existenţa copiilor la moartea donatarului ar împedicâ reîn-

a

troversă. toarcerea bunurilor, chiar dacă aceşti copii ar muri fără

posteritate înaintea dâruitorului; de oarece condiţia rezolu-
torie ca donatarul să moară fără copii nu s'a îndeplinit,
pe când in cazul întâi, moartea copiilor fără posteritate, sur­
venită înaintea morţei dâruitorului, ar face ca bunurile să
se reîntoarcă la dăruitor, în virtutea a înşişi termenelor
3
stipulaţiunei ( ).
R e n u n ţ , co- Existenţa copiilor lăsaţi de donatar la moartea lui va
s m e
successoria- f g dreptul de reîntoarcere, chiar dacă aceşti copii ar fi
t a r u l u i . C o n - renunţat la succesiunea donatarului (*).
troversă.

(!) Cpr. L a u r e n t , X I I , 4 5 4 ; Demolombe, X X , 5 0 3 ; Mourlon, II,

714; Demante, I V , 9 3 bisYV; P a n d . fr., v° cit., 5 3 5 6 ; A u b r y
et R a u , loco cit., p. 3 7 0 ; Beltjens, op. cit., art. 9 5 1 , N o . 5 .
2
( ) Demolombe, X X . 5 0 0 ; Laurent, X I I , 4 5 2 ; P a n d . fr., v° cit.,
5352; Beltjens, art. 9 5 1 , No. 3 ; B a u d r y et Colin, I, 1497.
—Cu toate acestea, chestiunea este controversată. Vezi diversele
sisteme a r ă t a t e în Demolombe, X X , 500 şi în P a n d . fr., v°
cit., 5349 u r m .
3
( ) Demolombe, X X , 5 0 1 ; L a u r e n t , X I I , 4 5 3 ; A r n t z , I I , 1906;
Beltjens, op. cit, art. 9 5 1 , No. 4 ; B a u d r y et Colin, I, 1 4 9 9 ;
Miehaux, Donations, 9 7 0 ; Marcadé, I I I , 691 ; Duranton, V I I I ,
4 9 1 ; Troplong, I I , 1 2 7 5 ; A u b r y et R a u , V I I , § 700, p. 370,
text şi nota 9; Masse-Verge, I I I , § 475, p. 209, nota 4 ; Z a -
charise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 700, pag. 325,
nota 4 (ed. Anschiitz); — Contra: Vazeille, Succes, et donations,
I I , 6, p. 314 u r m . (ed. din 1837).
4
( ) Demolombe, X X , 502. — Contrà: D e m a n t e et Colmet de San-
terre, I V , 93 bis I I , care consideră ca inexistenţi copiii do-
 REÎNTOARCEREA CONVENŢIONALĂ. — ART. 825. 407

In orice caz, interpretarea sensului ce poate să aibă Modul cum

clauza de reîntoarcere, se va face după intenţia probabilă a ^^"pretaS*
părţilor, fără ca, la caz de îndoială, asemenea clauză să fie clauza de re-
î n t o a r c e r e
declarată favorabilă daruitorului, pentrucă reîntoarcerea bu- -
nurilor în patrimoniul acestui din urmă ese din dreptul
comun şi nimiceşte efectele contractului, putând, în multe
cazuri, să aducă pagube însemnate terţiilor
Cuvântul copii cuprinde pe toţi descendenţii in linie Sensul C U T .
2 oopi Art
dreaptă, de orice sex (art. 842) ( ) : d e n u d e rezultă că dacă ^ ' 8 0

n a t a r u l u i renunţători la sucesiunea lui. Vezi şi distincţia a r b i ­

t r a r ă făcută de Massé-Vergé, I I I , § 475, p . 209, nota 4, in
medio.
!
( ) D u r a n t o n , V I I I , 4 9 1 , in fine, p. 567 (ed. a 4-a).
2
( ) ..Sub n u m e de fii sau de copii, zice art. 62 din codul Caii- c. Calimach.
mach, se înţeleg toate rudeniile cele din linia coborâtoare". Art. 62 şi
8 2 6
Vezi şi art. 826 C. Calimach (681 C. austriac). „Liberorum -
appellatione nepotes et pronepotes, cccterique qui ex his des-
ccndunt, continentur"'. ( L . 220, ab initio, Dig., De verb, signi­
ficatone, 50, 16). Vezi şi suprà, p. 113, text şi nota 4.
Copiii legitimaţi p r i n căsătoria subsecventă a d o n a t a r u l u i , Copiii legiti-
având aceleaşi d r e p t u r i ca şi copiii legitimi (art. 306 C. civ.), maţi.
chiar dacă a r fi adulterini sau incestuosi (cpr. Cas. r o m .
Dreptul din 1913, N o . 22 şi Imagini juridice din 1913,
No. 107, cu nota d-lui D . D . Stoeneseu), existenţa lor va
împedica, fără nicio îndoială, reîntoarcerea b u n u r i l o r la dă-
ruitor. Planiol, I I I , 2 6 2 0 ; L a u r e n t . X I I , 4 5 6 ; Demolombe,
X X , 5 0 8 ; A u b r y et R a u , V I I , § 700, p a g . 3 7 1 ; Saintespès-
Lescot, I I I , 824, pag. 374 u r m . ; ' B a u d r y et Colin, L 1500;
P a n d . fr., v° cit., 5369 şi toţi autorii.
Copiii adoptivi ai d o n a t a r u l u i n'ar împedica însă reîn- copiii adop-
toarcerea b u n u r i l o r de a se îndeplini în persoana d a r u i t o r u l u i , tivi ai dona-
afarâ, bine înţeles, de cazul când contrariul ar rezulta din tarului,
termenii actului şi din voinţa părţilor ( a r t . 977, 1011 C.
civ.). L a u r e n t , X I I , 4 5 6 ; Demolombe, X X , 5 0 9 ; Marcadé,
III, 691 bis; Mourlon, I I , 7 1 4 ; Arntz, I I , 1906; Beltjens,
op. cit., art. 9 5 1 , N o . 8; D e m a n t e , I V , 9 3 bis V ; D u r a n t o n ,
V I I I , 4 8 9 ; Troplong, I I , 1 2 7 3 ; B a u d r y et Colin, I, 1 5 0 1 ;
P a n d . f r . , v° cit., 5 3 6 9 ; A u b r y et R a u , V I , § 560, p. 140,
text şi nota 21 şi V I I , § 700, p. 3 7 1 , etc. Vezi tom. II al
Coment, noastre, p. 407, text şi nota 3 (ed. a 2-a).
Aceleaşi consideraţii sunt aplicabile şi copiilor naturali, Copiii natu-
chiar în privinţa mamei, căci deşi aceşti copii sunt, în p r i - rali faţă de
m a m a l o 1
vinta succesiunei mamei, asimilaţi copiilor legitimi, totuşi, în -
specie, nu este vorba de succesiune, ci de un drept rezultând
din voinţa părţilor. P r i n u r m a r e , dacă daruitorul voeşte ea
 408 COD. C I V . - C A R T E A III. — TIT. I I . — CAPIT. I I I . — S-a I . — A R T . 8 2 5 .

s'a stipulat clauza de reîntoarcere pentru eazul când dona-

copilul firesc al d o n a t a r u l u i să împedice dreptul de reîn­

toarcere, n'are decât s'o spue în actul de donaţiune. Vezi
Planiol, I I I , 2620, in fine; T r o p l o n g , I I , 1 2 7 4 ; D e m o ­
lombe X X , 5 1 1 ; P a n d . fr., v° cit, 5 3 7 3 ; Bayle-Mouillard
a s u p r a l u i Grenier, I, p . 318, nota ò şi autorii suprà citaţi.
Copiii n a t u ­ D a r dacă dăruitorul a r puteà, p r i n t r ' o clauză expresă a
rali ce dona­ contractului, să prevadă că copiii n a t u r a l i ai d o n a t a r u l u i vor
tarul ar puteà
i m p e d i r à îndeplinirea d r e p t u l u i de reîntoarcere, aceasta se
să aibă î n
urma dona­ înţelege numai pentru copiii născuţi sau cel puţin concepuţi
ţiunei. în momentul facerei donaţiunei, n u însă şi pentru copiii ce
donatarul a r puteà să a i b ă în u r m a donaţiunei, căci asemenea
clauză a r fi contrară bunelor m o r a v u r i şi a r face ca dona­
ţiunea să fie n u l ă (art. 1008). L a u r e n t , X I I , 4 5 6 ; Demolombe,
X X , 5 1 1 ; P a n d . fr., v° cit, 5 3 7 3 ; D u r a n t o n , V I I I , 4 8 8 ; Coin-
Delisle, op. cit., art. 9 5 1 , No. 14, in fine, p . 260, etc.
Cazul unei A m văzut că p r i n cuvântul copii sau descendenţi, trebue să
donaţiuni fă­ înţelegem toţi copiii legitimi sau legitimaţi şi descedenţii în
cută prin con­ infinit, fără a se distinge dacă ei s u n t născuţi din mai multe
tractul de
căsătorie.
căsătorii, a d m i ţ â n d că donatarul s'ar fi căsătorit de m a i multe
ori. C p r . Bayie-Mouillard a s u p r a l u i Grenier, I , p a g . 317,
nota 6. Ce trebue să decidem în privinţa donaţiunilor făcute
prin contractul de căsătorie? P r i n copii trebue oare să se înţe­
leagă de astădată şi cei născuţi din altă căsătorie, decât acea
care, a motivat l i b e r a l i t a t e a ? M a i întăi este neîndoelnic, că
copiii născuţi dintr'o căsătorie a n t e r i o a r ă acelei care a m o ­
tivat donaţiunea, vor face, afară de o clauză contrară, o b ­
stacol la reîntoarcerea bunurilor dăruite în persoana d ă r u i ­
torului, căci dăruitorul a t r e b u i t de sigur să se gândească
la aceşti copii, şi tăcerea sa lasă a se presupune că el a avut
în vedere atât copiii existenţi cât şi cei care au să se nască
din căsătoria viitoare. C p r . P a n d . fr., v° cit., 5362.
Copiii născuţi î n c â t priveşte însă copiii născuţi dintr'o căsătorie poste-
dintr'o căsă­ r i o a r ă acelei care a motivat liberalitatea, chestiunea este con­
torie posteri-
oară acelei
troversată. I n adevăr, d u p ă unii, n u m a i copiii născuţi din că­
care a motivat sătoria, în vederea căreia a fost făcută donaţiunea, vor face
liberalitatea. obstacol la dreptul de reîntoarcere, n u însă şi cei născuţi
Controversă. dintr'o căsătorie posterioară la care, d u p ă toate p r o b a b i l i t ă ­
ţile, dăruitorul n u s'a gândit şi pe care el n ' a voit, poate,
a o favoriza. L a u r e n t , X I I , 454. — D u p ă alţii, însă, condiţia
rezolutorie n u v a fi îndeplinită şi bunurile n u se vor reîn­
toarce la dăruitor, decât în u r m a morţei t u t u r o r copiilor
donatarului, fără a se distinge dacă ei sunt născuţi din că­
sătoria actuală sau dintr'o căsătorie posterioară. C p r . Demo­
lombe, X X , 5 0 5 ; P a n d . fr., v° cit, 5364 şi numeroasele
autorităţile citate acolo.
 REÎNTOARCEREA C O N V E N Ţ I O N A L Ă . — A R T . 825. 409

tarul şi copiii săi vor muri înaintea dâruitorului, existenţa

unor copii de ai copiilor, adecâ a unor nepoţi de ai donatarului,
vor face ca bunurile sa nu se întoarcă la daruitor (''). Cu­
vântul copii este deci, în genere, sinonim cu cel de des­
cendenţi, afară, bine înţeles, de cazul când o restricţie oare­
care ar rezulta din voinţa dâruitorului (~).
Dreptul de reîntoarcere nu poate fi stipulat decât în Dreptul de
reîntoarcere
folosul dâruitorului căci dacă el ar fi stipulat în folosul
1
. . . . n u poate ti
moştenitorilor săi sau al unui terţiu, aceasta ar constitui, după stipulat decât
împrejurări, fie o substituţie fideicomisară, oprită de lege „ ° t o r u l f " in
r u
â

(art. 803), fie o condiţie contrară legei, care ar produce

4
anularea donaţiunei, în baza art. 1008 f ).
Noi nu avem însă niciun interes de a distinge căzu- Art. îoos.
rile în care clauza de reîntoarcere stipulată în folosul altuia
decât a dâruitorului, constitue o substituţie oprită sau o
condiţie ilicită, pentrucă în ambele cazuri donaţiunea va
fi nulă: în cazul întăi, în baza art. 8 0 3 , iar în cazul al
doilea, în baza art. 1008, fiindcă noi nu avem art. 900
Tot în acest sens se va interpreta şi clauza prin care dă- stipul. clauzei
r u i t o r u l a r fi stipulat dreptul de reîntoarcere pentru cazul de reîntoar-
e e r e
când donatarul va m u r i înaintea sa fără moştenitori, căci el P s n t r u

a z u c a n c l
e presupus a fi avut în vedere moştenitorii de sânge în linie ° J
, „ 7 7 . T « donatarul va
dreapta, descendente» ex corpore, d u p a expresia energica a i înaintea
m u r

lui Mantica (De conjecluris, lib. X I , tit. 8), fără deosebire dâruitorului,
f a r a
de g r a d sau de sex. I n asemenea caz, s'ar puteà însă susţine . oşte- m

l l l t o n
câ copiii n ' a r face obstacol la dreptul de reîntoarcere decât -
dacă ar p r i m i succesiunea d o n a t a r u l u i . Cpr. Demolombe, X I I .
n
5 0 7 ; P a n d . fr., v cil., 5 3 6 1 .
1
() Cpr. Planiol, I I I , 2620; L a u r e n t , X I I , 4 5 5 ; Demolombe, X X .
5 0 5 ; Beltjens, op. cit., art. 9 5 1 , No. 7; P a n d . fr., v° cit.,
5 3 6 0 ; Coin-Delisle, op. cit., a r t . 9 5 1 , N o . 10, p . 2 5 9 ; M a r ­
cadé, I I I , 691 bis; T h i r y , I I , 272, etc.
2
() Vezi autorii citaţi în nota precedentă. Vezi şi suprà, p . 113, n. 4.
3
() In adevăr, pentru ca să existe o reîntoarcere sau o reversiune Dreptul de
în sensul art. 825, trebue ca bunurile dăruite să se reîntoarcă reîntoarcere o a t e 1
înapoi la dăruitor. D r e p t u l de reîntoarcere nu poate deci fi
1 1 r
^ f
. , . u . -, „ stipulat prin
stipulat prin testament, pentrucă testamentul neproducandu-şi testament.
efectele sale decât la moartea testatorului (art. 802), b u n u ­
rile nu se mai pot reîntoarce la testator. C p r . L a u r e n t , X I V ,
474. Vezi şi C. Bucureşti, Dreptul din 1887, No. 67, p . 535
(motive). Vezi şi suprà, p . 385, nota 2.
4
() Cpr. Beltjens, Encyclopedic du droit civil belge, a r t . 9 5 1 ,
No. 9 ; Arntz, I I , 1905, etc.
 410 COD. CIV. — C A B T E A III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S - a I. — A E T . 825.

din codul francez, după care condiţiile imposibile şi ilicite

sunt presupuse a fi nescrise
Art. 932 urm., S^ipulaţiunea reîntoarcerei bunurilor la o altă per-
936 urm. d t . dăruitorul este însă, prin excepţie, permisă în
g o a n a eca

privinţa donaţiunilor care se fac viitorilor soţi prin con­

tractul de căsătorie (art. 932 urm.) şi în prrvinţa donaţiu­
nilor făcute între soţi, fie prin contractul de căsătorie, fie
în timpul căsătoriei (art. 936 urm.).
Art. 826. Aceasta rezultă la noi din art. 826 care, spre deose­
bire de codul francez, declară că art. 825 nu este aplicabil
donaţiunilor prevăzute în capit. VI şi VII (legea zice din
eroare capit. VIII şi IX din acest titlu).

Efectele dreptului de reîntoarcere convenţională (art. 952

din codul francez, eliminat de legiuitorul nostru).

A p l i c , princ i- Care sunt efectele dreptului de reîntoarcere, de care

P u l
raie ^ i t pană acum? In lipsă de text, trebue să ne re­
e n e
"
a m V Q r

ferim la principiile generale.

Dispunerea de Pană la îndeplinirea condiţiei rezolutorii, pendente con-
îucrui dăruit, ditione, donatarul fiind proprietar, poate să dispue de lucrul
3
dăruit, să-1 schimbe, să-1 vândă să-1 ipoteceze, etc. ( ).
Kezolvirea Cumpărătorul sau creditorul ipotecar nu va dobândi însă
drepturilor decât un drept supus rezoluţiunei, astfel cum îl are şi do-
1
dobandite de . . , -,. ' „
cumpărător natanti în patrimoniul său, pentrucă acest din urma nu
sau creditor p t o a transmită mai multe drepturi decât are el însuş.
e g a
1
ipotecar. i _ . . . 7 ,. r - 7 7 . Ì
JMemo plus juris ad ahum trans/erre potest quam ipse nabet.
(*) Vezi suprà, p . 175, 176.
2
Oprirea de a ( ) D ă r u i t o r u l a r p u t e à însă, stipulând dreptul de reîntoareerej
înstrăina l u - să interzică d o n a t a r u l u i facultatea de a înstrăina lucrul dă-
c r u l
- ruit, spre a-şi a s i g u r a dreptul de reîntoarcere. Beltjens, op.
cit., art. 852, No. 5 ; L a u r e n t , X I , 470 şi X I I , 467, etc.
3
Urmăr. bunu- ( ) B u n u r i l e d ă r u i t e fiind, p a n ă la îndeplinirea condiţiei, în pa­
rilor dăruite, trimoniul d o n a t a r u l u i , creditorii săi personali a r putea sa
de creditorii ] u r m ă r e a s c ă şi să le vândă p e n t r u îndestularea creanţei lor.
e
V e z i B a l e M o u i l l
Controversa' y - a r d asupra lui Grenier, Don. et testaments,
on rovers . ^ ^ ^ L a u r e n t , X I I , 4 6 7 ; Demolombe, X X , 520.
— Contra: Vazeille, Successions et donations, I I , a r t . 952,
No. 4, p. 319 (ed. din 1837).
 EFECTELE DREPTULUI DE R E Î N T O A R C E R E . — A R T . 825. 411

(L. 54, Dig., De oliv. regulis juris antiqui, 50. 17 si art. 580
C. Calimach, 442 C. austriac) (').
Din cele mai sus expuse rezultă că donatarul nu are A p l i c . art.
1 0 1 6
dreptul de a degrada sau de a distruge lucrul dăruit, căci '
asemenea abuzuri din partea lui ar putea să autorize pe
2
dăruitor a lua măsuri conservatorii (art. 1016) ( ).
In urma îndeplinirei condiţiei re/.olutorii se vor aplica A p l i c . art.
015 Ş1 10 19
art. 1015 si 1019. adecă donaţiunea va fi revocată cu efect? „ ,
l n
> _ " . . . urma î n d e -
retroactiv (in praiteritum, ex tunc), şi lucrurile dăruite se vor pimirei con-
întoarce la dăruitor litiere de orice sarcini, pentrucă do- * r H ° ~ d l u
t 0
l u

natami, având un drept de proprietate condiţional, supus

rezoluţiei sau desfiinţârei. n'a putut transmite altora mai
multe drepturi decât avea el însuş. Se va aplica deci în
specie maxima cunoscută : Resoluto jure dantis, resolvitur
jus accipientis i)i, maximă care, de altmintrelea, se vede
1
consfinţită prin mai multe texte din codul civil f ). Art. 959
din codul fr. este expres în această privinţă, şi acest text
nu face decât a aplica, în specie, principiul general înscris
5
în art. 1019 ( ).
Această soluţie este dezastroasă pentru terţii, ale căror
drepturi sunt desfiinţate prin îndeplinirea condiţiei: ei sunt
însă în culpa şi sufăr consecinţile acestei culpe, pentrucă au
b
contractat cu uşurinţă, fără a consulta titlul donatarului ( ).
In baza acestui principiu, actele de administraţie f ă - D r e p t u l d o n a -
cute de donatar, pendente conditione, ar trebui să fie revo- ^ ^ " s i ' d e 1

cate, ca şi actele de dispoziţie, pentrucă lucrurile fiind puse lucru pen-

dente condi-
rione.
(') Vezi tom. I I I , partea II, al Coment, noastre, p. 36, text şi
nota 3 ; p. 654 şi 840, nota 1 (ed. a 2-a).
2
( ) Cpr. Demolombe. X X , 5 2 1 .
3
( ) E x . L. 3 1 , Dig., De pignoribus et hypothecis, 20, 1. Vezi a-
s u p r a acestui adagiu, tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre,
p. 659, 786, 840, nota 2, 9 2 1 , etc.
C) Vezi art. 769, 830, 1380, 1803, 1770, etc. — Vezi însă art.
316, 775, 797, 834, e t c , care cuprind, din contra, derogări dela
acest principiu. Art. 797 m a i sus citat cuprinde şi el un caz
în care proprietatea este revocată fără efect retroactiv, în
!
privinţa terţiilor. Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre,
p . 885 (ed. a 2-a).
(*') Cpr. Planiol, I I I , 2 6 2 2 ; B a u d y et Colin, I, 1513, 1516; De­
molombe, X X , 522, etc.
6
( ) Cpr. Baudry et Colin, I, 1517.
 412 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 825.

în starea de mai înainte, donatarul n'a avut niciun drept

asupra lucrului dăruit, nici acel de a-1 administra, nici
acel de a se folosi de el. Se admite însă, cu toate acestea,
atât în baza echităţei cât şi a intenţiei presupuse a păr­
ţilor, că donatarul este în drept a se folosi, în tot timpul
vieţei sale, de lucrul dăruit; încât el nu va restitui fruc­
tele percepute de dânsul, ci numai capitalul primit (argum.
1
din art. 762, 834 şi 838)f ).
Aplic. art. Cât pentru moştenitorii donatarului, ei nu vor restitui
ruc
* i n ţ a f r u c - f t e l e percepute de autorul lor, ci numai cele percepute
în

teior. de dânşii, în urma îndeplinirei condiţiei rezolutorii, căci în­

deplinirea acestei condiţii făcând ca bunurile să reintre de
drept în patrimoniul daruitorului, ca şi cum donaţiunea
n'ar fi avut loc (art. 1015, 1019), fructele aparţin darui­
2
torului, în calitatea sa de proprietar (art. 483) ( ).
Menţinerea Din împrejurarea că donatarul este în drept a percepe
administraţie fructele până la îndeplinirea condiţiei rezolutorii, rezultă că
făcute de do-el are dreptul de a face acte de administraţie, căci admi-
n u e s e
dente condì- ^ ^ ' -
n r S i a
* decât o consecinţă a folosinţei. Contractele
Hone. de închiriere sau de arendare, făcute de bună credinţă de
către donatar în cursul folosinţei sale, şi în limitele actelor
de administraţie, adecă pe cinei ani cel mult (art. 427,
1268, 1419), sunt deci valide, remânând ca ele sa fie re­
vocate pe calea acţiunei pauliene, dacă au fost făcute în
3
frauda drepturilor daruitorului ( ).
Art. 1380 § 2. Legea făcând aplicarea acestui principiu în materie
de vânzare cu pact de răscumpărare (art. 1380 § 2), acest
text este aplicabil la toate ipotezele similare.
Art. 1019. Am zis că, de câteori condiţia rezolutorie se îndepli-

(') Cpr. Planiol, I I I , 2 6 2 4 ; Thiry, II, 3 7 4 ; L a u r e n t , X I I , 4 7 1 ;

Demolombe, X X , 5 2 4 ; Beltjens, Encyclopedic du droit ciiril
belge, art. 952, No. 1 şi 7 ; ' B a u d r y et Colin, I, 1528; Arntz,
I I , 1907; T . H u e , V I , 2 3 2 ; P a n d . fr., v° cit, 5429 şi alte a u ­
torităţi citate acolo.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 472 şi autorii citaţi în nota precedentă.
8
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 473, 5 2 0 ; P a n d . fr., «° cit, 5 4 3 4 ; De­
molombe, X X , 522 şi X X V , 399 şi 4 6 4 ; A u b r y et Bau,
I V , § 302, p . 123 (ed. a 5-a); Beudant, Cours de droit civil
(Vente et louage), 497, p. 355 (ed. din 1908); Planiol, I I I ,
2S24; T . H u e , V I , 2 3 2 ; Arntz, I I , 1907; Beltjens, op. cit,
art. ©52, No. 9, etc. Vezi şi infra, p . 423, nota 2.
 EFECTELE DREPTULUI DE REÎNTOARCERE. — A R T . 825. 413

neşte, lucrurile sunt puse în aşa stare ca şi cum donaţiunea

n'ar fi avut niciodată fiinţă (art. 1019).
Acest principiu se aplică atât la lucrurile mobiliare Răspunderea
d o n a t a r u l u i
cât si la cele imobiliare. In privinţa mobilelor trebue însă
l n
.' . ... privinţa
să ţ i n e m seamă de principiile care cârmuesc materia drep- m o b i l e l o r c o r ­
turilor mobiliare. Astfel, dacă este vorba de mobile corpo- pode­
rale, care s'ar găsi în posesiunea donatarului, dăruitorul va
puteà să le ieà înapoi, în natură, în starea în care se gă­
sesc, nestricate prin culpa donatarului; căci acest din urmă
nu răspunde decât de deteriorările pricinuite prin culpa sail
dolul său (M.
Dacă însă donatarul a înstrăinat mobilele corporale Ce I n v o c a r e a
i se dăruise, dăruitorul nu le mai poate revendica dela terţii, P Pt r e s c r i i e i

1
' instantanee
care le-au dobândit cu bună credinţă şi au devenit proprie- d i n p a r t e a
tarii lor prin prescripţia instantanee (art. 1909). (V. infra. * Ì 9 ' " t e r u
0 9
A r t

p. 424). Donatarul sau moştenitorii lui vor restituì deci, în

asemenea caz, valoarea mobilelor dăruite, dreptul dăruito­
rului prefăcându-se, în privinţa acestor mobile, într'o cre­
2
anţă, adecă într'o acţiune personală contra donatarului ( ).
Dacă donaţiunea are de obiect o sumă de bani S a i l Cazul când
d n ai d e
lucruri care se consumă prin întrebuinţare, dreptul dărui- .°. ' , ?
i ? ' I obiect bani
torului este din capul locului o creanţă condiţională în sau lucruri
e a r e s e s t n o a
contra donatarului, şi acest drept se deschide Ia îndeplinirea -
3
condiţiei rezolutorii ( ).
Dacă actul de donaţiune prevede întrebuinţarea de către
donatar a banilor dăruiţi, dăruitorul are drept la imobilele
4
cumpărate de donatar cu aceşti bani ( ).
De câteori dreptul de reîntoarcere se deschide în folosul A c ţ . ce d ă r u i -
t r u l are
dăruitorului, acesta, pe lângă acţiunea în revendicare ee-i ° ,
1
' . ° . . . contra moşte-
revine de drept prin efectul rezolvirei proprietăţei, mai are n i t o n i o r do­
n a t a r u l m
si o acţiune personală în restituire contra moştenitorilor do- -
(M P a n d . fr., v° cit., 5 4 2 3 ; L a u r e n t , X I I , 4 6 9 : B a u d r y et Colin,
I, i 514.
• i515, etc. • • • òn î Jveaplic. art..
2

natarului. Această acţiune se prescrie prin oO de ani, Xiar

( ) P a n d . fr., v° cit, 5 4 2 4 ; Demolombe, X X , 5 2 3 ; Laurent, II, ison.
4 6 9 : T . H u e , V I , 2 3 2 ; Beltjens, op. cit, a r t . 952, No. 2 5 şi 4.
nu prin 10 ani, art. 1900 nefiind aplicabil în specie ( ).
8
( ) P a n d . fr., v° cit, 5 4 2 5 ; L a u r e n t , X I I , 469.
4
( ) Beltjens, op. cit., art. 952, No. 6; L a u r e n t , X I I , 470, etc.
5
( ) Planiol, I I I , 2 6 2 5 : Beltjens, op. cit., art. 952, No. 17.
 414 COD. C I V . - C A R T E A III. — T I T . II. — CAPIT. I I I . — S-a I . — A R T . 825.

•Opunerea d i n Terţii achizitori vor puteà însă opune daruitorului pres-

d e 1 0 s a u 2 0 d e a m ( a r t 1 8 9 5
tiUo^T pre"s- Pt
cri
" -
ia
urm.). Această
«ripţiei de io prescripţie va curge în favoarea lor din ziua achiziţiei ce
«au 20 de am. f £ ţ ( j hună credinţă, iar nu din ziua morţei darui­
a u c u e

torului (').
Dr. fr. în pri- Am văzut p. 4 1 1 , că îndeplinirea condiţiei rezolutorii
1 iP t ei ro( uce
^ i e g a i e a f e - P ^ desfiinţarea ipotecilor şi a celorlalte sarcini reale
meei. Art. constituite de donatar pendente conditione, în baza regulei
952 c. fr. c ţu Resoluto jure dantis, resolvitur
n o s c u e jus : accipientis.
Art. 952 din codul fr. aduce o excepţie acestui principiu,
lăsând să subziste ipoteca legală a femeei asupra bunurilor
dăruite, atunci când donaţiunea a fost făcută bărbatului prin
acelaş contract de căsătorie, din care rezultă această ipotecă
a femeei. Această excepţie, admisă în favoarea femeei, se
întemeiază pe prezunipţia că cel care face o donaţiune vii­
torului soţ, prin contractul de căsătorie, consimte tacita­
mente ca imobilul dăruit să garanteze cel puţin în mod
subsidiar, adecă după discuţiunea celorlalte bunuri ale băr­
batului, drepturile asigurate viitoarei soţii prin acelaş con­
tract de căsătorie, remănând ca părţile să stipuleze contra­
riul, dacă n'au avut în realitate intenţia pe care le-o pre­
2
supune legiuitorul ( ).
iSTeexistenţa Această dispoziţie, înfiinţată în favoarea femeei, fiind
e x c e e
nostrana*ex- ° p ţ i dela principiul resoluto jure dantis, etc., nu poate,
cepţiei admisă în lipsa unui text expres, să fie admisă la noi, unde dreptul
de codul fr. ^ reîntoarcere. â c l se va realiza, va atrage si desfiinţarea
e c n

in p r i y m ţ a . . . ° •> '
ipotecei legale ipotecei femeei. Astfel se petreceau lucrurile şi în Franţa,
a femeei. - (J ptul anterior, sub ordonanţa dela 1731, unde Furgole
n re

era de părere că reîntoarcerea bunurilor la dăruitor trebue

3
să atragă şi desfiinţarea ipotecei legale ( ).
1
( ) Beltjens, op. şi loco suprà cit.
2
( ) Cpr. P a n d . fr., •&> cit, 5 4 3 5 ; B a u d r y et Colin,!,' 1525, 1526;
Arntz, I I , 1 9 0 8 ; Mourlon, II, 717 ;" L a u r e n t , X I I , 474, 4 7 8 ;
Demolombe, X X , 5 2 5 ; Beltjens, op. cit., art. 952, No. 1 5 ;
T. Hue, V I , 2 3 3 ; Planiol, I I I , 2623, etc.
3
( ) Vezi Merlin, Répert. v° Reversion, tom. 15, p. 425 (ed. a 5-a
din 1828); A r n t z , I I , 1908.—Este deci greşită p ă r e r e a d-lui
Petrescu (Donaţiunile, I, p. 252 urm.), care aplică şi în dreptul
nostru partea finală a art. 952 fr. In adevăr, acest text, deşi
eliminat de legiuitorul nostru, poate fi aplicat la noi n u m a i în
partea întăi, care face o aplicare a principiilor generale, nu
 ACŢIUNEA ÎN ANUL. A DONAŢIUNILOR. — ART. 1900. 415

Drepturile femeei nu vor ti deci garantate la noi decât A p l i c . art.

prin ipoteca generală ce ea are asupra imobilelor personale p ^ p ^ ^ r .
ale bărbatului, dacă această ipotecă a fost specializată SI ţilor de a sti-
p u l à 0 i p t e c a
inscrisa conform legei (art. 1754 urm.); de unde rezultă ă , ° c

., î î î î î • c- asupra bunu-

în caz când bunurile personale ale bărbatului vor ti neîn- riior dăruite,
destulătoaro, femeea nu va avea nicio siguranţă reală, ci
va fi un simplu creditor cliirografar al bărbatului. Femeea
va puteà, ce e drept, să aibă şi la noi o ipotecă subsidiară
asupra bunurilor dăruite bărbatului, însă pentru aceasta
trebue ca părţile să fi prevăzut anume că dreptul de reîn­
toarcere nu va aduce desfiinţarea ipotecei femeei, ci, din
contra, o va lăsa să subziste ; şi numai în acest caz bunu­
rile se vor reîntoarce la dăruitor lovite de ipoteca femeei.
In urma îndeplinirei condiţiei rezolutorii, prin care se sti­
pulează reîntoarcerea bunurilor dăruite la dăruitor, ipoteca
subsidiară a femmeei asupra bunurilor dăruite nu va aveà
deci loc la noi, ca în Franţa, în baza unei prezumpţiuni
legale (art. 952 fr., in fine), ci numai în virtutea conven­
ţiei părţilor; şi în lipsa unei asemenea convenţii, îndepli­
nirea condiţiei rezolutorii va aduce desfiinţarea ipotecei fe­
meei. ca şi desfiinţarea celorlalte sarcini consimţite de donatar.
Despre acţiunea în anulare a donaţiunilor. — Aplicarea
art. 1900 C. civil.

Art. 1900 dispune că acţiunea pentru anularea sau A p l i c . art.

1 9 0 0 nu ai
stricarea unei convenţii se prescrie prin zece ani în toate ™
' . i. i ,. . donaţiunilor
cazurile în care legea n a dispus altfel. Această dispoziţie, c a r e ' p o t fi
c o n f i r m a t e
care deroagă dela regula generală, după care prescripţia -
este, în genere, de treizeci tie ani (art. 1890) se aplică
însă şi în partea sa finală, care constitue o excepţie, excepţie
(
care nici în codul francez n'ar fi putut aveà loc, dacă art. J52
n'ar fi fost expres în această privinţă.
1
ţ ) Cpr. Beudant, Contrats et obligations, 904, p. 5 5 3 . — P r e s c r i p ţ i a
statornicită de art. 1900 nu se depărtează de dreptul comun
n u m a i prin termenul său, care este mai scurt decât cel sta­
tornicit de art. 1890, dar încă prin caracterul şi punctul de
vedere care îi serveşte de temeiu şi o explică. Beudant, op.
cit, 909, p . 557.
 416 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. II. — C A P I T . I I I . — S-a I. — A R T . 1900.

fără îndoială şi donaţiunei, pentrucă donaţiunea este o con­

venţie. Prescripţia statornicită de art. 1900 fiind însă o
l
confirmare tacită ( ), acest text este inaplicabil de câteori
obligaţia nu poate fi confirmată ; de unde rezultă că această
prescripţie specială este inaplicabilă de câteori donaţiunea
este nulă în privinţa formelor (art. 1168), pentrucă după
cum se exprimă art. 1310 din codul italian, numai actele
anulabile şi viciate pot fi confirmate, nu însă şi cele care
2
nu au fiinţă juridică ( ). Quod nullum est confirmari ne-
3 1
quit ( ). „Se poate tămădui un bolnav, nu însă un mort'' ,
zice un autor (*).
Ce se va în- Deci, dacă dăruitorul a executat o donaţiune, care era
n u a m r i V n a
an
da™itorui va ' P i ţ formelor, el va cere înapoi ceeace a plătit "sau
executa o don. va revendica imobilul dela orice detentor, dacă este vorba de
U n
"vinţa^r"" imobil, şi aceasta în curs de 30 de ani, acest termen fiind
5
meior. termenul obişnuit al acţiunilor judecătoreşti (art. 1890) ( ).
Dacă dăruitorul n'a executat donaţiunea, el va puteà
în totdeauna să opue inexistenţa ei.
Cazurile în Din cele mai sus expuse rezultă că art. 1900 nu va
este aplicabil. ^ aplicabil în specie decât atunci când donaţiunea va fi
anulabilă pentru un viciu oarecare, de exemplu: pentru,
6
neregularitatea acceptărei ( ).

!
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 798 (ed. a 2-a); tom. I I I
partea I I , p. 848 (ed. a 2-a); tom. V I I , p. 69 urm., etc. Mai
vezi suprà, p. 206 şi 207, nota 2. Cpr. Beudant, op. cit.,
909, p. 5 5 8 ; A u b r y et Rau, I V , § 339, p . 447, text şi nota
3 (ed. a 5-a), etc.
C italian. (-)„ Non si possono sanare con verun atto confermativo i vizi di
Art. 1310. utto nullo in modo assoluto per difetto di
n a formalità".
3
( ) Vezi aplicarea acestui principiu suprà, p. 164 şi 208, 209. Mai
vezi tom. I al Coment, noastre, p. 633 (ed. a 2-a); tom. I l i ,
partea I I , p . 274, 314, 319, 8 3 1 , 848, 862, 868 (ed. a 2-a);
tom. V I I , pag. 4 3 , 44 şi 72 u r m . ; tom. X , p a g . 230, etc.
Cpr. T r i b . Vaslui şi B a c ă u , Cr. judiciar din 1907, No. 62 şi
Dreptul din 1912, No. 14 (cu. observ, noastră); A u b r y et
R a u , I V , § 339, p . 448 (ed. a 5-a), etc.
4
( ) Beudant, Contrats et obligations, 294, p . 164.
5
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 228, 481 şi X I X , 7; Beudant, Contrats
et obligations, 299, p . 168. Vezi suprà, p. 206, nota 2.
(") Vezi suprà, p . 209, n. 1. Cpr. L a u r e n t , X I I , 483 şi X I X , 8 ;
Cas. rom. Bult. S-a I, 1887, p . 419 şi Dreptul din 1887, No. 6 8 .
. 5 4 1 ; Cas. fr. D . P . 63. 1. 7 1 ; C. Riom, D. P . 92. 2. 2 5 .
P
 REVOCAREA DONAŢIUNILOR. - ART. 829. 417

Dar dacă art. 1168 se opune ca dăruitorul să poată.Art. 1107 § 3.

confirma o donaţiune nulă în privinţa formelor, art. 1167
1
§ 3, despre care am mai vorbit suprà, p. 207, ad notam ( ),
permite, din contra, moştenitorilor dăruitorului de a confirma
atât donaţiunea inexistentă cât şi cea anulabilă, fie în mod
expres, fie în mod tacit; de unde rezultă că art. 1900,
inaplicabil dăruitorului, este aplicabil moştenitorilor săi.
Moştenitorii dăruitorului vor puteà deci, în toate cazurile,
să confirme donaţiunea prin tăcerea lor în timp de 10 ani
(art. 1900), după cum ei vor puteà s'o confirme prin acte
osebite, sau prin executarea ei. Printr'o stranie anomalie,
pe care unii autori se încearcă în zadar a o justifica, do­
naţiunea, inexistentă în timpul vieţei dăruitorului, se consi­
deră ca existentă în urma morţei sale; de unde rezultă că
prescripţia de 10 ani, statornicită de art. 1900, va curge
în contra moştenitorilor dela moartea autorului lor. Deci,
dacă ei au lăsat să treacă 10 ani dela moartea acestuia,
fără a propune nulitatea donaţiunei, viciile actului dispar
2
şi el nu mai poate fi atacat ( ).

SECŢIUNEA II

Despre cazurile în care donaţiunea se poate revoca .

Art. 829. — Donaţiunea între vii se revoacă: pentru neînde-

(') A r t . 1167 § 3 a fost explicat în tom. V I I al Coment, noastre,

p. 49 u r m .
2
( ) Vezi suprà, p. 207, ad notam, precum şi deciziile citate acolo.
Cpr. T r i b . Vaslui, Cr. judiciar din 1907, No. 62, p. 4 9 5 ;
T r i b . Tecuci şi C. Galaţi, Dreptul din 1910, No. 27 şi 33
(cu observ, noastră); L a u r e n t , X I I , 229 şi 484, etc.
3
( ) Legiuitorul are aerul de a privi cazurile de revocare, de care Cazurile d e
avem să vorbim mai la vale, ca nişte excepţii dela principiul revocare sta-
irevocabilităţei donaţiunilor, şi r u b r i c a codului francez este t o m i c i t e de
e g e U n t
chiar intitulată: des exceptions à la reale de Virrévocabilité j
e x e e u
•/ TT • • 1 • 1- ì- 1 ! PV dela
des donations entre-vifs. V e z i şi r u b r i c a m a r g i n a l a din codul p i i p i u l ire-
r n c

Calimach, la art. 1272 urm., cave este intitulată: Neoborîrea vocabilităţei.

darurilor — Excepţie. Acest mod de a vedea lucrurile este însă
greşit, căci în toate cazurile prevăzute de art. 829 urm.,
revocarea darurilor nu este o excepţie dela r e g u l a : donner et
retenir ne vaut. In adevăr, în cazul art. 830, donaţiunea este
 418 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a II. — A R T . 829.

plinirea condiţiunilor (') cu care s'a făcut; pentru ingratitudine şi

pentru naştere de copii in u r m a donaţiunei. ( A r t . 8 0 1 , 830 urm..
835, 937, 1020, 1021 C. civ. Art. 9 5 3 C. fr.).

Cazurile de Ştim că donaţiunile între vii sunt, în principiu, irevo-

C c a e ar
mîJe° driege. ^ ^ ( *- 801). Cu toate acestea, o donaţiune poate fi
revocată, după cererea dăruitorului sau a reprezentanţilor săi,

revocată prin faptul şi culpa donatarului, care nu-şi îndepli­

neşte obligaţiile sale (art. 1020), iar nu prin voinţa d ă r u i t o ­
r u l u i . De asemenea, în caz de ingratitudine sau nerecu­
noştinţa din partea donatarului (art. 831 urm.), revocarea se
îndeplineşte în contra voinţei d ă r u i t o r u l u i şi prin efectul unei
pedepse, care se aplică donatarului ingrat. î n c â t priveşte revo­
carea pentru survenire de copii dăruitorului (art. 836 urm.),
este adevărat că această revocare p a r e a aveà loc prin vo­
inţa părţilor contractante, însă ea se îndeplineşte, în realitate,
în baza unei condiţii rezolutorii impusă de lege. Aşa dar, în
niciunul din cazurile de revocare prevăzute de lege, afară de
cazul prevăzut de art. 821 (revocarea donaţiunilor de bunuri
viitoare), donaţiunea nu se revoacă prin voinţa d ă r u i t o r u l u i
şi, prin u r m a r e , revocarea nu este o excepţie adusă principiului
irevocabilităţei. Cpr. L a u r e n t , X I I , 4 8 5 ; Arntz, I I , 1909:
Mourlon, II, 7 1 8 ; Demolombe, X X , 5 5 9 ; Planiol, III, 2 6 2 8 ;
T. H u e , V I , 2 3 4 ; B a u d r y et Colin, I, 1542; A u b r y et Rau,
VII, § 707, p. 409, 4 1 0 ; Répert. L a b o r i , v° Don. entre-vifs,
236, etc. Codul italian are r u b r i c a u r m ă t o a r e : Della revoca­
zione delle donazioni.
l
( ) Cuvântul condiţiune nu este î n t r e b u i n ţ a t aci în înţelesul său
Sensul cuvân­
tului condiţie. Juridic (art. 1004), ci ca sinonim de sarcină (modus) sau
obligaţie impusă donatarului, întocmai ca şi în art. 823 şi 832.
Cpr. Marcadé, I I I , 6 9 8 ; Acollas, II, p. 4 8 9 ; Surville, Elements
d'un cours de droit civil, I I I , 223, p . 109; Planiol, I I I ,
2 6 3 0 ; B a u d r y et Colin, I, 1545, etc. Vezi suprà, p. 173 şi
379, nota 2. Vezi şi art. 948, în care cuvântul condiţie în­
semnează însuşire.
C. Calimaeh Codul Calimaeh distinge însărcinările de condiţii (art. 862,
şi C. Carag-ea. 1288). Codul Caragea vorbeşte de d a r u r i cu legătură (art. 3,
4, 6, partea I V , capit. 1), cuvânt care este luat în sensul
de condiţie sau sarcină.
Chestie de î n c â t priveşte chestiunea de a se şti când clauza din dona­
fapt. ţiune va t r e b u i să fie considerată ca sarcină (modus) sau ca
o condiţie, aceasta este o chestie de fapt, care a t â r n ă de in­
tenţia părţilor contractante. „Facti magis, quam juris quaestio
est", ziceà TJlpian (L. 2 § 7, Dig., De donationibus, 39, 5).
Cpr. Pand. fr., v° cit., 5464 urm.; L a u r e n t , X I I , 4 9 3 ; Demo­
lombe, X X , 5 6 7 ; A u b r y et Rau, V I I , § 7 0 1 , p. 377, text şi n. 6.
 REVOCAREA DONAŢIUNILOR. — ART. 829. 419

în trei cazuri, şi anume: 1° pentru neîndeplinirea sarcinilor

sau obligaţiilor impuse donatarului (art. 830. 832); 2" pentru
ingratitudinea donatarului (art. 831, 833 urm.); 3° şi in
fine, pentru survenire de copii daruitorului, în urma facerei
donaţiunei (art. 836 urm.).
Donaţiunea se mai revoacă prin îndeplinirea condiţiei Art. 1 0 1 9 u r m .
rezolutorii, când ea a fost supusă unei asemenea condiţii
1
(art. 1019 urm.)!' ).
In fine, donaţiunea bunurilor viitoare este revocabilă Art. 821.
după bunul plac al daruitorului. însă pe.cale de acţiune
2
(art. 821) ( ).
Rste de observat că legiuitorul nu vorbeşte, în specie. Deoseb. între
d c s f i m a r e a
de rezolvirea sau desfiinţarea donaţiunei. ei numai de re- t ^
'. 1 j. revocarea do-
vocarea ei: şi aceasta eu drept cuvânt, pentrucă. în unele naţiunei.
c a z u r i , există o mare d e o s e b i r e între revocarea şi desfiin­
ţarea donaţiunei. Astfel, r e v o c a r e a donaţiunei p e n t r u neîn­
deplinirea sarcinilor impuse donatarului, nefiind decât apli­
carea principiului condiţiei rezolutorii tacite (art. 1020. 1201).
îndeplinirea ei are efect retroactiv şi atrage desfiinţarea tu­
turor drepturilor constituite de donatar, aşa că contractul
este presupus a nu f i avut niciodată fiinţă (art. 830): pe
când revocarea pentru ingratitudinea donatarului nu-şi pro­
duce efectele sale decât în viitor (art. 834). In cazul întâi,
revocarea sau rezolvirea este deci tot una; pe când în
cazul al doilea, revocarea se deosebeşte de rezoluţiune.
Cât pentru cazul când donaţiunea este revocată pentru naş­
tere de copii, survenită donatarului în urma facerei dona­
ţiunei (art. 836 urm.), revocarea are loc în puterea legei
şi produce efectele unei rezoluţii ordinare, deşi nu este vorba
în specie de o condiţie rezolutorie propriu zisă. Asupra
acestui punct toţi autorii sunt de acord
1
C ) Vezi suprà, p. 401 u r m . explic, art. 825, precum şi nume­
roasele a u t o r i t ă ţ i citate tot acolo.
Cauzele de revocarea şi caractetul lor se determină după Art. ! C. eiv.
legea în vigoare în momentul facerei donaţiunei, iar nu după
acea din momentul revocărei, căci altfel legea nouă ar aveà
efect retroactiv, ceeace nu se poate (art. 1 C. eiv.). Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 2388. Cpr. Cas. fr. Sirey, 35. 1. 163.
2
( j Vezi suprà, p. 392.
3
( ) Laurent, X I I , 486. Cpr. Duranton, V I I I , 535, 536, etc.
 420 COI). C I V . - CAET. III. — TIT. II. — C A P . I I I . — S-a I I . — A R T . 830, 832,

I. — Revocarea donaţiunei pentru neîndeplinirea sarcinilor

sau obligaţiilor impuse donatarului.
Art. 830. — Când donaţiunea este revocată pentru neîndepli­
nirea condiţiunilor, bunurile reintră în m â n a donatorului libere de
orice sarcină şi ipotecă (')• (Art. 769, 829, 832, 930, 1380, 1746
urm., 1870 C. civ. A r t . 954 C. fr.).

Art. 832.—Revocarea pentru neîndeplinirea condiţiunilor nu

se face de drept niciodată (*). (Art. 829, 830, 1020, 1021 C. civ.
A r t . 956 C. fr.).

Dr. roman. La Romani, dăruitorul puteà să ceară revocarea do­

naţiunei, pentru neîndeplinirea sarcinilor sau obligaţiilor
impuse donatarului prin două acţiuni: 1° el puteà, ca în
contractele reale nenumite, să exercite jus pcenitendi şi să
ceară înapoi lucrul dăruit prin condictio causa data, causa
3
non secuta ( ) ; 2° el mai puteà încă cere revocarea donaţiunei
pentru cauză de ingratitudine, căci Justinian privea neîn­
deplinirea sarcinilor ca un act de ingratitudine, fie că aceste
sarcini erau impuse donatarului printr'un act scris, fie prin-
4
tr'un act verbal ( ).
o.-, actual. Legiuitorul modern a despărţit însă, şi cu drept cu­
vânt, aceste două cauze de revocare: neîndeplinirea sarci­
nilor şi ingratitudinea, pentrucă ele nu produc acelas efect
5
(art. 830, 834) ( ).

1
Deoseb. de re­ ţ ) A r t . 954 din codul francez şi art. 1079 din codul italian
dacţie de C. adaogă că: dâruitorul va aveà confra terţiilor detentori ai
francez.
imobilelor dăruite toate drepturile ce el ar fi avut contra
însuş donatarului, însă această p a r t e a textului a fost cu
drept cuvânt eliminată de legiuitorul nostru, p e n t r u c ă d ă r u i ­
torul poate, uneori, să aibă în contra donatarului d r e p t u r i pe
care el nu le a r e contra terţiilor, p r e c u m el poate să aibă
contra terţiilor drepturi pe care nu le are contra donatarului.
Cpr. L a u r e n t , X I I , 518.
2
( ) Cp. Cas. fr. Pand. Périod. 99. 1. 335.
3
( ) L. L . 2, 3, 6 şi 8 Cod, De condictione ob causam datorum,
4
( ) L . 10, Cod, De revocandis donalionibus, 8, 56, textual citată.
infra, p. 4 3 5 .
B
C. Calimaeli ( ) Cauzele de revocare ale donaţiunei erau despărţite şi în codul
şi C. Caragea. Calimach. I a adevăr, art.. 1275 şi 1276 din acest cod se ocupă
de revocarea donaţiunei pentru ingratitudine, art. 1287 de
revocare p e n t r u survenire de copii dăruitorului, în u r m a d o -
 REVOCAREA PENTRU NEÎNDEPLIN. DE S A R C I N I . — A R T . 830, 832. 421

„ P r i m a obligaţie a d o n a t a r u l u i , zice D o m a t , este de a înde­

plini sarcinile şi condiţiile donaţiunei, dacă asemenea sarcini sau
condiţii există; căci, la din contra, donaţiunea va puteà fi revocată
d u p ă î m p r e j u r ă r i " (')•

Aşa dar, în dreptul actual, neîndeplinirea sarcinilor, A p l i c , co ridi­

iei r e z o l u t o r i 1
care pot ti impuse donatarului, fie în folosul dăruitorului, *
2
tacite.
fie în folosul unui terţiu ( ), nu mai este privită ca un act Art. 1020
de ingratitudine, după cum era altă dată atât la Romani ^V ^e 10
a
I t
r a 1
ra

3
cât şi în vechiul drept francez ( ) : căci revocarea are loc,

naţiunei, iar art. 1288 de revocare pentru neîndeplinirea de

sarcini. „ D a r u r i l e făcute cu însărcinare sau sub condiţie atunci
n u m a i se oboară, zice acest din u r m ă text, „când însărcinările
sau condiţiile nu se vor împlini". Yezi şi a r t . 6 lit a C. Ca-
ragea, p a r t e a IV, capit 1, unde se z i c e : „Darul se va cere
înapoi, de va fi dat cu legătură şi cel ce l-au luat nu va urma
legăturei".
{') Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel, II, p. 323,
No. 1 (ed. C a r r é din 1822).
2
( ) Cpr. Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I , 2 2 3 , Validitatea
p. 109. Vezi infra, p . 430. I a t ă exemplul unei sarcini im- stipulaţiilor
pusă d o n a t a r u l u i în folosul unui t e r ţ i u : îţi dau moşia mea pentru alţu.
cu sarcina de a plăti mamei mele o rentă viageră de 12000
lei pe an. Cpr. art. 1642. Vezi Répert. L a b o r i , v° Don. entre-
vifs, 264. Aceasta este o stipulaţie pentru alţii perfect validă în
legislaţia noastră, deşi art. 1119—1122 din codul francez, re­
lative la această materie, au fost eliminate de legiuitorul nostru.
Vezi tom. V al Coment, noastre, p. 97 u r m . şi tom. X , p . 102,
103. J u r i s p r u d e n ţ a noastră validează, cu drept cuvânt, stipula­
ţiile pentru alţii. Vezi Cas. r o m . Bult. 1903, p. 1313 şi Bult. 1904,
p. 1226; 0 . Galaţi, Dreptul din 1903, N o . 1: T r i b . Ilfov,
Dreptul din 1910, No. 6 şi Cr. judiciar din acelaş an, No. 32,
etc. Vezi, a s u p r a acestei materii, interesanta şi conştiincioasa
l u c r a r e a d-lui A. P . Z ă u l e a n u , Despre contractul hi favoarea
terţiilor (Craiova şi Iaşi, 1909 şi 1912).
De câteori donaţiunea a fost făcută sub sarcina unei rente Revocarea
d o n
viagere, plătibilă în folosul dăruitorului, neplata rentei la - pent™
n e a t r e n t e i
t i m p autoriză pe dăruitor să ceară revocarea donaţiunei, P [ *
1 n r r> n- 1 T •! - • UT- I • ' l a timp.
art. 1647 nehind aplicabil in specie. Michaux, Donations,
1134, p. 2 1 4 ; B a u d r y et Colin, I, 1 5 6 1 ; Dalloz, Nouveau
code civil annoté, I I , art. 954, No. 197: Répert. L a b o r i , v°
Don. entre-vifs, 2 7 3 ; L a u r e n t , X X V I I , 3 1 8 ; C. Caen, Sirey.
4 1 . 2. 4 3 3 ; Cas. fr. D . P . 8 3 . 1. 3 0 3 ; Sirey, 84. 1. 19. Vezi
şi tom. X al Coment, noastre, p . 111.
3
( ) Cpr. Demolombe, X X , 562, 5 7 0 ; Acollas, I I , p. 4 8 9 . — S a r ­
cinile trebue să fie stipulate în mod expres; căci, în principiu,
 422 COD. C I V . — CA E T . III. — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I I . — A R T . 8 3 0 , 8 3 2 .

în specie, ca în toate contractele sinalagmatice, în baza con­

diţiei rezolutorii tacite (art. 1020, 1021). In adevăr, de
câteori se impune donatarului o sarcină, contractul îşi schimbă
natura sa, devenind bilateral din unilateral ce era. Este
adevărat că donaţiunea rămâne un act de binefacere, cu
toată sarcina impusă donatarului, de câteori suma sau va­
loarea lucrului dăruit întrece valoarea sarcinei, pe când
contractele bilaterale ordinare sunt comutative (art. 947);
însă această deosebire nu are niciun efect asupra donaţiunei
oneroase sau însărcinătoare
Consecinţile Art. 830 ncfiind decât o aplicare a art. 1020, 1021,
v o m a c a
To^icm* P ^ revocărei donaţiunei, pentru neexecutare de sarcini,
principiile care cârmuesc condiţia rezolutorie tacită. De aceea,
art. 832 dispune că revocarea nu se îndeplineşte niciodată
de drept, ci numai prin justiţie (art. 1021).
Admiterea re- Executarea sarcinilor impuse donatarului sau legata-
vocă r e e ntru 2
jP
t r c r u l u i ( ), fiind o condiţie a liberalităţei, este evident că ne-
t

îndeplinirea acestei condiţii va pune lucrurile în starea în

care erau mai înainte (art. 1019), şi revocarea va aveà loc
nu numai pentru viitor (ex nunc), dar şi pentru trecut
(ex tunc, in prceteritum). Donatarul neavând, în adevăr,

nu poate să existe sarcini tacite. L a u r e n t , X I I , 4 8 8 ; Beltjens,

art. 954, N o . 2.—Vezi însă, în privinţa plăţei datoriilor dă­
r u i t o r u l u i , suprà, p . 315, nota 1.
(') Cpr. T r i b . P u t n a , Cr. judiciar din 1907, N o . 4 6 ; Planiol,
I I I , 2 6 3 1 ; T. H u e , V I , 2 3 6 ; T r o p l o n g , I I , 1 2 8 8 ; A u b r y et
Rau, VII, § 707 bis, p. 4 1 1 ; L a u r e n t , X I I , 4 8 7 ; Demolombe,
X X , 5 7 0 ; Mourlon, I I , 720; D e m a n t e , I V , 96 bis I I I ; Arntz,
I I , 1910; B a u d r y et Colin, I, 1 5 4 5 ; P a n d . fr., v° Donations
et testaments, 5 4 7 8 ; Beltjens, op. cit., art. 954, No. 1; Vigié,
II, 7 1 7 ; Michaux, Donations, 1125, p. 213 şi toţi autorii
afară de Saintespès-Lescot (III, 8 5 3 , p . 409, 410) şi de Coin-
Delisle, op. cit., a r t . 954, No. 5, d u p ă care revocarea pentru
neexecutarea sarcinilor n u s'ar îndeplini în baza condiţiei re­
zolutorii tacite (art. 1020, 1021), ci în virtutea legei şi a
aprecierei judecătorilor, ceeace este inadmisibil.
2
T „„„„„, ( ) Deşi legea actuală n'o spune a n u m e , totuşi nu mai încape
nnei sarcini îndoiala ca se poate i m p u n e o sarcina nu n u m a i donatarului,
prin testa- d a r şi l e g a t a r u l u i , destul este ca această sarcină să fie licita
şi posibilă. Cpr. art. 897, 898 C. Calimach (art. 7 0 9 , 710
C. austriac). Vezi în tom. IV, p a r t e a II, al Coment, noastre,
r u b r i c a : Despre legatul cu sarcină (sub modo).
 EEVOCAEEA PENTRU NEÎNDEPLIN. DE SARCINI. — ART. 830,832. 423

asupra lucrurilor dăruite decât un drept supus revocărei

sau desfiinţărei, n'a putut transmite altora mai multe drep­
turi decât avea el însuş (L. 54, Dig., De div. regulis juris
antiqui, 50, 17 şi art. 580 şi 1521 C. Calimach), de unde
l
şi regula: Resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis( ).
Prin urmare, înstrăinările totale sau parţiale ale imobilului
dăruit, precum şi sarcinile reale (ipoteci, servituti, etc.), cons­
tituite asupra lui de către donatar, în urma donaţiunei, sunt
desfiinţate, iar imobilul se întoarce la dăruitor liber de
2
orice sarcini ( ).
Cât timp imobilul dăruit se găseşte încă în manile R e v e n d i c a r e a
donatarului, daruitorul poate să-1 ceară înapoi. Dacă do- a'amit dèla,
natami a înstrăinat însă acest imobil, daruitorul poate să-1 terţii deten-
t o u
revendice dela terţii detentori, după ce el s'a judecat cu '
donatar şi a dobândit revocarea donaţiunei. putând chiar
să cheme în cauză pe aceşti detentori, în acţiunea în revo­
3
care introdusă contra donatarului ( ).
Terţii detentori ai imobilului dăruit vor puteà să opue Dreptul ter-
dâruitorului prescripţia de 30 de ani şi chiar acea de 10 pres­
sali 20 de ani, dacă a existat clin partea lor bună credinţă, cripţia.
iar detentorii de mobile corporale vor putea să opue pres-
(') Yezi suprà, p 4 1 1 , 414.
(") D u p ă rigoarea principiilor, revocarea donaţiunei ar trebui să Soarta actelor
e
aducă nu n u m a i desfiinţarea actelor de dispoziţie, dar şi acelor d admims-
de administraţie, făcute de donatar, precum ar fi, de exemplu : ^ e ' l t o m i t a r 0

contractele de închiriere sau de a r e n d a r e încheiate de dânsul Controversă,

(vezi suprà, p. 412), căci donaţiunea fiind revocată cu efect
retroactiv, lucrurile trebuesc puse în starea de mai înainte
(art. 1019), ceeace însemnează că donatarul n'a avut niciodată
vreun drept a s u p r a lucrului dăruit şi, prin u r m a r e , n'a putut
să-1 închirieze sau să-1 arendeze nici chiar pe t i m p de cinci
ani. Cpr. L a u r e n t , X V I I , 8 3 , 153 şi X X V , 3 8 3 ; Arntz, I V ,
1157; T h i r y , IV, 49.— Cu toate acestea, soluţia contrară este
generalmente admisă. Vezi A u b r y et Rau, I V , § 302, p. 123,
text si nota 75 (ed. a 5-a) şi V, § 369, p. 3 5 3 , text şi nota
14 (ed. a 5-a); D u r a n t o n , X V I I . 134, p. 116 (ed. a 4 - a ) ; B a u ­
dry et W a h l , Louage, I, 8 3 ; Guillouard, Idem, I, 50 şi 4 4 9 ;
Beudant, Venie ei louage, 497, p. 3 5 5 ; Beltjens, op. cit., I,
art. 954, No. 1 3 ; Répert. Sirev, v ° Don. entre-vifs, 2957.
Vezi suprà, p. 412 şi tom. I X al Coment, noastre, p. 2 0 1 .
Vezi şi Laurent, X I I , 520.
3
( ) Cpr. Pand. fr., v° cit, 5o7i: D u r a n t o n , V I I I , 5 4 3 ; Beltjens,
op. cit. art. 954, No. 10.
 424 COD. CIV. — C A E T . I I I . — TIT. II. — C A P . I I I . — S-a II. - A R T . 830, 8 3 2 .

J
cripţia instantanee, statornicită de art. 1909 ( ). Cu alte
cuvinte, vom aplica, în specie, prin analogie, tot ce am zis
suprà, p. 410 urm., în privinţa dreptului de reîntoarcere
2
şi a efectelor sale (art. 825) ( ).
Restituirea In urma revocărei donaţiunei, donatarul va trebui să
fructelor din
partea dona­ restitue nu numai lucrul dăruit, dar şi fructele percepute
tarului. Con­ atât în urma cât şi înaintea cererei de revocare, pentrucă
troversă.
el nu se poate folosi de un contract pe care el însuş n'a
voit să-1 execute. Toate fructele se cuvin deci dăruitorului,
ca unul ce n'a încetat niciodată de a fi proprietarul lu­
crului dăruit (art. 483 şi 1021). Art. 486 şi 487 nu sunt
3
deci aplicabile în specie ( ).
Cazul când Revocarea donaţiunei pentru inexecutare de sarcini nu
donatarul
poate fi con- are^însă de efect neapărat supunerea donatarului la daune,
demnat la el neputând fi condemnat la asemenea daune decât atunci
daune.
când se constată o culpă din partea lui, care se apreciază
de judecători în mod suveran, ca şi cuantumul daunelor ce

(') Vezi suprà, p. 413 şi infra, p . 4 3 3 , 434. Cpr. Planiol, III,

2 6 3 5 ; Mourlon, I I , 729; Beltjens, op. cit, art. 959, No. 1 1 ;
P a n d . fr., v° cit., 5 6 7 8 ; L a u r e n t , X I I , 5 1 8 ; Dalloz, Nouv.
code civil annoté, I I , a r t . 954, No. 199; Michaux, Donations
1 1 3 3 ; A u b r y et Rau, V I I , § 707 bis, p. 41.1, nota b, in fine.
Cazul când In caz de revocarea unei donaţiuni având de obiect un
revocarea are mobil incorporai, de exemplu, o rentă, dăruitorul va puteà
de obiect don. să urmărească restituirea lucrului dăruit, chiar în contra unui
unei creante.
terţiu achizitor de b u n ă credinţă. A u b r y et Rau, loco cit.;
Michaux, op. cit., 1532; C. Caen, Sirev, 4 1 . 2. 433.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 516.
3
( ) Vezi L a u r e n t , X I I , 512, 5 1 3 ; Mourlon, I I , 7 2 7 ; A r n t z , I I ,
1915; T. H u e , VI, 2 3 9 . — Cu toatea acestea, chestiunea este
controversată, şi unii a r voi ca fructele să nu fie restituite
decât din ziua în care donatarul este în culpă (Duranton,
V I I I , 5 4 3 ; T r o p l o n g , I, 2 9 5 ; C. Montpellier, Sirey, 9 1 . 2.
191), iar alţii din ziua acţiunei în revocare, conform art. 834,
care s'ar aplica prin analogie şi aci (Planiol, I I I , 2635 ; Belt­
jens, op. cit., a r t . 954, No. 7; Demolombe, X X , 6 1 1 ; Demante,
Î V , 97 bis; B a u d r y et Colin, I, 1579; Saintespès-Lescot, I I I ,
8 6 6 ; C. P a r i s şi N a n c y , Sirey, 9 1 . 2. 7 4 ; D. P . 9 5 . 2. 13).
In fine, C u r t e a din N a n c y a decis că donatarul este obligat
a restitui fructele percepute din ziua de când el a fost pus
în întârziere de către dăruitor p r i n t r ' o somaţie extrajudiciară.
Pand. Period. 92. 2. 193. Vezi în acelaş sens, Répert. Dal­
loz, v° Disp. entre-vifs, 1819 şi Supplement, eod. v°, 502.
 REVOCAREA PENTRU NEÎNDEPLIN. DE S A R C I N I . — A R T . 830, 8 3 2 . 425

el trebue sa plătească, daune ce, în orice caz, el nu dato-

reşte decât în urma unei puneri în întârziere (art. 1081) (M.
Rămâne însă bine înţeles că dăruitorul va trebui să Despăgubirea
despăgubească pe donatar de cheltuelile necesare făcute pentru p ^ r ^ ^ e i -
conservarea lucrului dăruit, precum şi de plus-valuta adusă tueiiie neee-
2 sare
acestui lucru prin cheltuelile care i-au mărit valoarea ( ). "
După cum donatarul are drept la cheltuelile făcute de Despăgubirea
dânsul asupra lucrului dăruit, tot astfel şi dăruitorul estept*tru°degra-
în drept a fi despăgubit de degradările cauzate lucrului dările aduse
3 l u o r u l u i
dăruit prin faptul donatarului ( ). -
Fructele vor trebui să fie restituite nu numai de do- Restituirea
natar, dar chiar şi de terţiul detentor, de oarece condiţia e a p i i e ! ° a r t N

rezolutorie nu este un viciu care infectează titlul său. pentru 4 8 6 . Contro-

versă
ca să se poată aplicà art. 486 C. civ. Terţii nu se pot •
plânge de această soluţie, pentrucă dacă s'ar fi interesat de
drepturile ce avea donatarul, ei ar fi văzut că acest drept
este supus revocărei (*).
Dăruitorul va restituì, si el, tot ce a primit dela do- Restituirile e e

1
A ; . „ . , ,. /.-l , w trebue să faeă
natar in executarea sarcinei, caci donaţiunea fiind revocata dăruitorul.
cu efect retroactiv, lucrurile trebuesc puse în starea lor an­
terioară (art. 1019). Dăruitorul va restitui nu numai capi­
;J
talurile primite, dar şi dobânda lor ( ).
Revocarea donaţiunei pentru neîndeplinire de sarcini a D o n . mutuale,
o n i t e , s a
dat loc la dificultăţi i.i privinţa donaţiunilor mutuale, adecă " -
Vezi a s u p r a acestei controverse, L a u r e n t , Supplement, IV.
No. 18(5, pag. 140, lit. B ; Michaux, Donations, 1137 urm.,
p. 214 u r m . ; Répert. L a b o r i , v" Don. entre-vifs, 279, etc.
1
ţ) Cpr. B a u d r y et Colin, I, 1582; Répert. L a b o r i , v° Don. entre-
vifs, 2 8 0 ; Répert. Sirey, eod. vo, 2961 u r m . ; Demolombe, X X ,
60. — Contra: (în privinţa punerei în întârziere), L a u r e n t .
XII, 501.
3
() Cpr. Demolombe, X X , 6 1 0 ; T. Hue, VI, 2 3 9 ; Beltjens, op.
cit., art. 954, No. 6 şi 12; B a u d r y et Colin, I, 1 5 8 1 ; Dalloz,
Nouveau code civil annoté. I I , art. 954, No. 220 u r m . ; Cas.
fr. Sirey, 87. 1. 2 4 4 ; C. Agen, D. P . 9 5 . 1. 329 (sub Cas.), etc.
3
() Demolombe, X X , 6 1 0 : Dalloz, op. cit., I I , a r t . 954, No. 232, etc.
4
() L a u r e n t , X I I , 5 1 9 ; Arntz, II, 1915. — Contra: Demolombe,
X X , 6 1 2 ; D u r a n t o n , V I I I , 543, etc., d u p ă care terţii n'ar
datori fructele decât din ziua acţiunei în revocare exercitată
contra lor sau în contra donatarului.
5
() L a u r e n t , X I I , 514. Cpr. Demante et Colmet de Santerre, I V ,
97 bis.
 426 COD. CIV. — CART. I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I I . — A R T . 8 3 0 , 8 3 2 .

făcute de două persoane, una alteia, prin acelaş act şi în

mod reciproc (vezi suprà, p. 317); căci se discută chestiunea
de a se şti dacă revocarea unei donaţiuni atrage sau nu re­
vocarea celeilalte donaţiuni. Pentru a rezolvi această ches­
tiune trebue să facem următoarea distincţie: sau donaţiu­
nile mutuale ori reciproci sunt adevărate liberalităţi, înte­
meiate numai pe afecţiune, independent de orice interes bă­
nesc, şi atunci ambele liberalităţi, fiind independente una de
alta, revocarea uneia nu atrage revocarea celeilalte (argu­
ment din art. 280 § 2 şi 8 3 6 ) ; sau una din liberalităţi
este cauza determinantă şi condiţia celeilalte, şi atunci ne
mai fiind vorba de o liberalitate, ci de un contract oneros
2
nenumit (do ut desJ( ), revocarea uneia din donaţiuni va
3
aduce neapărat revocarea celeilalte ( ).
Don. deghi- Cât pentru donaţiunile indirecte şi cele deghizate sau
zate
- ascunse sub forma unui contract cu titlu oneros, ştim că
4
ele sunt supuse tuturor cauzelor de revocare ( ).
Don. manuale. Aceeaş soluţie este admisă în privinţa donaţiunilor ma­
5
nuale ( ) şi celor remuneratorii sau răsplătitoare, cel puţin
6
pentru ceeace excede valoarea serviciilor prestate ( ), şi chiar în
7
privinţa donaţiunilor făcute prin contractul de căsătorie ( ).
Art. 832. Revocarea pentru neexecutare de sarcini nu se îndepli-

( ' ) L a u r e n t , X I I , 515 şi X I I I , 1 6 ; Demolombe, X X , 5 8 9 ; Mar­

carle, I I I , 7 1 9 ; D u r a n t o n , V I I I . 5 6 5 ; Beltjens, op. cit, art. 954,
N o . 9 : A u b r y et B a u , V I I , § 7 0 3 , p a g . 3 8 1 , text şi nota 3 ;
B a u d r y et Colin, I, 1560; T . H u e , V I , 2 3 6 ; T r o p l o n g , I I ,
1319, etc. — Cu toate acestea chestiunea este controversată.
Vezi sistemele a r ă t a t e de Demolombe, loco suprà cit. I n pri­
vinţa revocărei donaţiunilor mutuale pentru ingratitudine şi
survenire de copii, vezi infra, p . 4 5 2 şi 489, 490.
2
( ) C p r . L . 25 § 1 1 , D i g . , De hereditatis pelitione, 5, 3.
3
( ) L a u r e n t , X I I , 5 1 5 ; B a u d r y et Colin, I, 1560; Dalloz, Nou-
veau code civil annoté, I I , a r t . 954, N o . 18, etc.
4
( ) Vezi suprà, p . 3 0 7 . C p r . B a u d r y et Colin, 1, 1560; D e m o ­
lombe, X X , 5 8 3 , etc.
u
( ) Vezi suprà, p . 276 u r m .
8
( ) Cpr. T . H u e , V I , 236, in fine, p . 3 0 4 ; Demolombe, X X , 583.
Vezi a s u p r a donaţiunilor r e m u n e r a t o r i i sau răsplătitoare,
suprà, p. 3 1 2 u r m .
(') Demolombe, X X , 5 8 3 ; T r i b . Albi, D . P . 1912. 2. 329. —
Donaţiunile făcute în favoarea căsătoriei nu sunt însă revo­
cabile pentru ingratitudine (art. 835).
 REVOCAREA PENTRU NEÎNDEPLIN. DE SARCINI. — ART. 832. 427

neşte nicio dată de drept, afară de cazul unei stipulaţii

contrare. 1 )acă asemenea stipulaţie nu există, revocarea trebue
să fie cerută în justiţie (art. 832), şi judecătorii nu o vor
admite decât atunci când vor aprecia, în suveranitatea lor,
că sarcinile sau obligaţiile impuse donatarului n'au fost exe­
cutate nici de donatar, nici de un terţiu pentru donatar (*),
2
sau au fost râu executate.' !.
Aceasta nu este decât aplicarea dreptului comun în a iìc. art. p
1 0 2 L
materie de condiţie rezolutorie tacită, adecă: a art. 1021.
după care contractul nu este desfiinţat de drept, ci desfiin­
ţarea trebue să se ceară dela justiţie, care. după împreju­
rări poate să acorde un termen pârîtului, spre a-şi puteà
executa obligaţia sa.
Prin urmare, în baza art. 1021, aplicabil şi în specie. Acordarea
6
judecătorii pot să acorde donatarului nenorocit un termen, "^eVratTe "
pentru a-si îndeplini sarcinile ce-i sunt impuse prin actul Art. 1021.
6
de donaţiune ( \
(' ) Astfel, un creditor al donatarului a r puteà să execute sarcina
şi să oprească revocarea (cpr. art. 1093), afară de cazul când
d ă r u i t o r u l a r fi înţeles ca sarcina să fie executată de însuş
donatarul, precum a r fi, de exemplu, sarcina de a locui cu
dăruitorul sau de a-1 îngriji. Répert. Sirey, v° Don. entre-
vifs, 2829 urm., 2837 u r m . şi autorităţile citate acolo.
('"') B a u d r y et Colin, op. cit., I, 1546. — Judecătorii pot admite
revocarea, dacă donatarul n'a îndeplinit decât o parte din sar­
cini. L a u r e n t , X I I , 509. Beltjens, art. 956, No. 15. — Dacă
inexecutarea sarcinilor provine din faptul dăruitorului, j u d e ­
cătorii nu vor admite revocarea. L a u r e n t , X I I , 5 0 7 ; Beltjens,
loco cit., No. 13.
In orice caz, chestiunea de a se şti dacă sarcina a fost sau Chestie de
nu îndeplinită, este o chestie de fapt. Répert. Sirey, v° Don. f a
P t -

entre-vifs. 2780.
O') Planiol. I I I , 2 6 3 4 ; T. H u e . V I , 2 3 8 ; Beltjens, op. cit., art. 954,
No. 1 şi art. 956, No. 1 1 ; T h i r y , I I , 378, p. 369; Vigié, II,
719; Demolombe, X X , 6 0 5 ; L a u r e n t , X I I , 5 0 4 ; A u b r y et
Rau, V I I , § 707 bis, pag. 4 1 1 ; Marcadé, I I I , 704; Demante,
IV, 9 6 ; Mourlon, I I , 722; B a u d r y et Colin, I, 1 5 5 1 ; Dalloz,
Nouvcau code civil annoté, I I , art. 956, No. 12 u r m . ; Pand.
fr., vo cit., 5590 u r m . ; Répert. Sirev, v° Don. entre-vifs, 2850
u r m . ; Cas. fr. Pand. Period. 86. "l. 6 6 ; D. P . 86. 1. 133:
D. P . 89. 1. 107; Sirey, 1906. 1. 3 9 ; Pand. Period. 1906.
1. 160 şi Dreptul din 1907, No. 17, p a g . 140 (cu observ,
noastră); C. P a u , D. P . 90. 2. 176. Vezi şi tom. I X al Co­
ment, noastre, p. 197, nota 2.
 428 COD. CIV. — C A R T . III. - T I T . II. — CAP. I I I . — S-a I I . — A R T . 832.

stipuiarea Mai mult încă, părţile pot stipula, ca în orice contract,

n P C 1 m r un a c t c o m s o r
m isòr expr e°s"P ' ^ ' P i expres, că neîndeplinirea sarcinilor
va aveà de efect revocarea de drept a donaţiunei, fără nicio
somaţie sau cerere în judecata (*). In asemenea caz, judecă­
torii nu vor puteà să acorde un termen donatarului, ci se
vor mărgini numai a constata că revocarea s'a îndeplinit
de drept prin inexecutarea sarcinilor.
„Considerând, zice foarte bine C u r t e a din Craiova, că în orice
contract bilateral, de sine se subînţelege dreptul fiecărei p ă r ţ i de
a cere desfiinţarea lui, când cealaltă p a r t e nu-şi îndeplineşte obli­
gaţiile l u a t e ; când însă acest lucru părţile şi-au luat sarcina să-1
prevadă în mod expres p r i n t r ' o clauză clară şi preciza, stipulând
că rezilierea va aveà loc de drept, fără nicio cerere în j u d e c a t ă ,
somaţie sau altă punere în întârziere, atunci de sigur nici jude­
cătorul nu mai găseşte în puterea sa dreptul de a mai acorda termen
de graţie pentru executarea obligaţiei debitorului, şi nici p a r t e a ce
n'a îndeplinit condiţiile la care era supusă, nu mai poate, fără
voia celeilalte, să facă să reînvieze un contract desfiinţat în p u t e r e a
convenţiei p ă r ţ i l o r ; că, dacă p a r t e a ce tinde la reziliere se adre­
sează justiţiei, aceasta o face pentrucă, în sistemul legiuirilor noastre,
nimene nu-şi poate face dreptate singur şi n u m a i justiţiei a p a r ţ i n e
să pronunţe prin hotărîrile sale, dacă condiţiile din care decurge
2
reziliarea s'au îndeplinit sau nu, etc." ( ).

Dreptul dăru- In regulă generală, creditorul poate, după cum ştim,

a c a z e
^ere^nde^pii* ^ ^ inexecutarea obligaţiei debitorului, să ceară, după
nirea sarci- alegerea sa, nu numai desfiinţarea contractului cu daune,
mior. Contro- ( j <j ^ - ecutaréa lui, când această executare este cu
a r nc g eX

versa. , • . i

(') Demolombe, X X , 6 0 7 ; L a u r e n t , X I I , 5 0 5 ; A u b r y et Rau,

V I I , § 707 bis, p. 4 1 1 , nota 4 ; Arntz, I I , 1 9 1 2 ; Marcadé,
I I I , 704; Demante, I V , 96 bis I V ; P a n d . fr., v° cit., 5596;
Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 2943 u r m . ; B a u d r y et Colin,
I, 1564; T . H u e , V I , 2 3 8 ; Beltjens, op. cit, art. 956, No. 12;
Planiol, I I I , 3634; C. P a u , D. P . 90. 2. 176; Bourcart, nota
în Sirey, 9 3 . 1. 425.—Contra: Coin-Delisle, op. cit, art. 956,
No. 4, p . 2 8 4 ; Saintespès-Lescot, op. cit., I I I , 889, p. 437.
J
( ) C. Craiova, Dreptul din 1893, No. 24, p. 188 şi alte decizii
citate în tom. V I al Coment, noastre, pag. 103, nota 1. Cpr.
C. Alger, D . P . 9 3 . 2. 2 9 4 ; Planiol, I I , 1324. Vezi a s u p r a
pactului comisor expres, două adnotaţii foarte judicioase ale
d-lui Ed. Diogenide, a s u p r a u n o r sentinţe ale T r i b . Dolj,
publicate în Paginile juridice din Craiova, No. 9 din 1907,
p. 64 urm., şi No. 49 din 1909, p. 384 u r m . Vezi şi Cas.
r o m . Dreptul din 1912, No. 46 (motive).
 REVOCAREA PENTRU NEÎNDEPLIN. DE SARCINI. — A R T . 832. 42»

putinţă (art. 1021)0. ^ naşte însă întrebarea dacă această

e

soluţie se aplică şi la donaţiuni? Cu alte cuvinte, dăruitorul

poate el, în loc de a cere revocarea donaţiunei, conform
art. 829, pentru neîndeplinirea sarcinilor, să oblige, conform
art. 1021, pe donatar, la executarea sarcinilor impuse, după
2
cum dispune anume art. 525 din codul german ( )? Afirma­
3
tiva, care era admisă la Romani ( ), este admisibilă şi astăzi,
cu toată discuţia ce există asupra acestui punct: căci im­
punerea unei sarcini având de efect prefacerea donaţiunei
dintr'un contract unilateral într'un contract bilateral sau si-
nalagmatic, art. 1021 este aplicabil şi cazului de faţă (').
!
( ) Vezi Cas. rom. Bult. 1910, p . 1720 şi Revista Jurisprudenţa
din 1911, No. 5, p. 66.
2
( ) Iată, in adevăr, cum se exprimă art. 525 din coduJ g e r m a n : o. german.-
„Acel care a făcut o donaţiune cu sarcină (unter einer Auf- Art. 525.
lage), poate cere executarea acestei sarcini, dacă el şi-a în­
deplinit prestaţia s a " ; şi § 2 din acelaş text a d a o g ă : „Dacă
executarea acestei sarcini a fost înfiinţată î n t r ' u n interes p u ­
blic (im ofifentlichen Interesse), autoritatea competentă poate
cere executarea acestei sarcini, în u r m a morţei d a r u i t o r u l u i " .
A f a r ă de executarea sarcinilor, art. 527 din acest cod mai c. german,
conferă d a r u i t o r u l u i dreptul de a cere restituirea lucrului Art. 527.
dăruit, conform regulelor de rezoluţie ale contractelor sinalag-
matice şi conform dispoziţiilor relative la restituirea provocată
de înavuţirea fără cauză, însă n u m a i în m ă s u r a în care do­
naţiunea a r fi trebuit să servească la executarea sarcinei; de
unde rezultă că întreaga donaţiune nu este revocabilă, ci do­
n a t a r u l restitue n u m a i lucrul dăruit în proporţia corespon­
dentă înavuţirei fără cauză. Cpr. Saleilles, nota asupra art. 527
din ed. oficială a codului german, tom. I I , p. 7 1 .
In fine, art. 527 § ultim din acelaş cod mai adaogă ca Art. 527
dreptul de restituire, de care s'a vorbit mai sus, este exclus, § ultim,
de câteori un terţiu este autorizat a cere executarea sarcinei:
„ Der Anspruch ist ausgeschlossen, wenn ein Dritter berechtigt
ist, die Vollziehung der Auf lage zu verlangen".
3
( ) Vezi L. 9, Cod, De donationibus, 8, 54. Mai vezi şi L. 3,
Cod, De contrahenda emptione el vènditione, 4, 38, care face
o aplicare a acestui principiu la ipoteza unei donaţiuni prin
care dăruitorul a r fi impus donatarului sarcina de a-1 alimenta.
4
( ) T h i r y , I I , 3 7 8 ; Surville, Elements d'un cours de droit civil,
III, 225, p. 109, 110; Demolombe, X X , 5 7 5 ; L a u r e n t , X I I ,
489, 4 9 0 ; Marcadé, I I I , 7 0 0 ; A u b r y et R a u , V I I , § 7 0 1 , in
fine, pag. 3 7 9 ; B a u d r y et Colin, I, 1 5 5 6 ; T. Hue, V I , 2 3 6 ;
Dalloz, Nouveau code civil annoté, I I , art. 954, No. 285 u r m . —
Contra: Deniante et Colmet de Santerre, I V , 96 bis I.
 430 COD. CIV. - CART. III. — T I T . I I . - C A P . I I I — S"» I I . — A R T . 8 3 2 .

Oblig-, la exe­ Donatarul va puteà fi obligat la executarea sarcinilor şi

c u t a r e a sar­
cinilor, de
de către terţii, în folosul cărora s'ar fi stipulat o presta-
c ă t r e t e r ţ i i . ţiune apreciabilă în bani (vezi suprà, p. 4 2 1 , nota 2),
fără însă ca aceşti terţii să poată cere revocarea donaţiunei
pentru neexecutarea sarcinilor din partea donatarului, această
acţiune aparţinând numai dăruitorului, moştenitorilor sau
creditorilor săi
P ă r ă s i r e a bu­ Din cele mai sus expuse rezultă că donatarul nu poate
nurilor dă­
ruite de către nici într'un caz să se libereze de executarea sarcinilor prin
d o n a t a r . Con­ părăsirea şi lepădarea bunurilor dăruite, fie că donaţiunea
troversă.
ar fi pură şi simplă, fie că ea ar fi oneroasă sau însărcină-
toare; căci donaţiunea fiind un contract, ea constitue legea
părţilor şi nu poate fi revocată decât tot prin consimţi-
2
mântul lor ( ).
Renunţarea Rămâne însă bine înţeles că donatarul ar puteà să re­
la donaţiune.
nunţe la donaţiune, dacă şi-ar fi rezervat anume această fa-

Privilegiul Din momentul ce dăruitorul poate să opteze pentru execu­

dăruitorilor t a r e a sarcinilor stipulate de el, autorii se î n t r e a b ă : ce garanţii
de imobile. poate el să aibă, când a făcut această opţiune. Se decide de
Controversă.
unii că, în asemenea caz, executarea sarcinilor este asigurată
printr'un privilegiu a s u p r a imobilului dăruit. Vezi autorii
citaţi pro şi contrà în tom. X al Coment, noastre, p a g . 483,
nota 1. Această soluţie este însă inadmisibilă, p e n t r u c ă pri­
vilegiile fiind de drept strict şi neputând să existe decât în
baza unui text expres (vezi tom. X suscitat, p a g . 3 6 1 , 392),
niciun text pozitiv nu există la noi şi în F r a n ţ a în această
privinţă. C p r . Planiol, I I , 2 8 9 3 ; B a u d r y et Colin, I, 1557 şi
alţi autori citaţi în tom. X al Coment, noastre, p . 4 8 3 , n. 1.
Deoseb. d e A r t . 27, 3° din legea ipotecară belgiană din 1851 conferă,
codul belgian. în termeni expreşi, un privilegiu donatarilor de imobile, soluţie
neadmisă la noi, deşi sistemul nostru ipotecar este, în mare
parte, î m p r u m u t a t dela legea suscitată.
Stipularea D a r dacă d ă r u i t o r u l nu a r e privilegiul de care s'a vorbit
unei ipoteci mai sus, el r ă m â n e liber de a stipula orice garanţie, precum
conventionale. a r fi, de exemplu, o ipotecă convenţională, pentru a asigura
executarea sarcinilor. Répert. L a b o r i , v° Don. entre-vifs, 245
1
( ) A u b r y et R a u , V I I , § 707 bis, pag. 4 1 2 ; Demolombe, X X ,
5 9 7 ; T h i r y , I I , 378, p . 369, 370, etc.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 4 8 9 ; Planiol, I I I , 2 5 8 7 ; B a u d r v et Colin, I,
1 3 5 1 ; P a n d . fr., v° cit., 5486; A u b r y et Rau," V I I , § 706,
p. 408, text şi nota 1 1 ; Demolombe, X X , 5 7 5 ; T . H u e , V I ,
236, p . 3 0 3 ; Duranton, V I I I , 17. Vezi suprà, p. 336, 3 8 2 . —
Contrà: Troplong, I, 6 5 . Vezi diversele sistem a r ă t a t e în De­
molombe, X X , 572 u r m . şi în P a n d . fr., v° cit., 5481 u r m .
 REVOCAREA PENTRU NEÎNDEPLIN. DE SARCINI. — ART. 832. 431

cultate şi, în lipsa unei clauze exprese, judecătorii ar puteà

sa decidă că aceasta a fost intenţia părţilor (*).
Donatarul fiind personal obligat către dăruitor a exe­ Perderea for­
tuita a lu­
cuta sarcinile ce i-au fost impuse, de aici rezultă că per­ crului dăruit
derei lucrului dăruit întâmplată prin caz fortuit, în urma nu scuteşte pe
donatar de
donaţiunei. nu-1 scuteşte de această obligaţie, şi donatarul oblig, de a
este obligat a executa sarcinile cu propria sa avere, în caz executa sarci­
când lucrul a perit cu totul, căci donatarul fiind proprie­ n i l e donati-
tarul acestui lucru, paguba îl priveşte pe dânsul: Res perit
domino {-\.
Revocarea poate fi cerută de însuş dăruitorul, de mo­ Art. 974.
3 4
ştenitorii ( ) şi chiar de creditorii săi. în baza art. 9 7 4 ( ).
Creditorii moştenitorilor au şi ei acelaş drept, dacă de­ Creditorii
moştenito­
bitorul lor n'a renunţat la acţiunea ce-i aparţinea. In caz rilor.

(') P a n d . fr., r" cit., 5 4 8 7 : A u b r y et Rau, V I I , § 706, p. 408,

nota 11, in fine.
2
( ) Cpr. Demolombe, X X , 5 7 7 ; P a n d . fr., v<> cit., 5492. Cpr.
T r o p l o n g , I, 69, p. 92 şi 369 (ed. a 3-a). — I n urma accep­
tărei donaţiunei, donatarul n'ar fî deci p r i m i t să susţie că
sarcinile impuse erau mai m a r i decât valoarea lucrurilor dă­
ruite. Demolombe, X X , 5 7 8 ; P a n d . fr., v° cit., 5493.
3
( ) Moştenitorii dăruitorului pot deci să continue acţiunea în re­
vocare începută de autorul lor şi chiar s'o exercite ei înşişi,
pentrucă dreptul de a cere revocarea donaţiunei este tin drept
eminamente bănesc. Cpr. T r i b . Ptitna, Cr. judiciar din 1907.
No. 46, p. 367; Michaux, Donations, 1149, p. 216; Laurent,
X I I , 4 9 7 ; Demolombe, X X , 5 9 2 ; Marcadé, III, 7 0 0 ; Arntz,
II, 1914: Mourlon, II, 7 2 8 : Troplong, I I , 1 3 0 0 ; A u b r v et
Rau, V I I , § 707 bis, p. 4 1 2 ; P a n d . fr.,V cit., 5 5 4 7 ; Répert,
Labori, v° Don. entre-vifs, 257. — Astfel, s'a decis că moşte­
nitorii dăruitorului pot, d u p ă moartea lui, să ceară, pentru
inexecutare de sarcini, revocarea unei împărţeli făcută de acest
din u r m ă în calitate de ascendent. C. Limoges, Répert. Dalloz,
v° Disp. entre-vifs, 4578, nota 1.
4
( ) L a u r e n t , X I I , 4 9 8 ; Arntz, I I , 1914: Mourlon. II, 7 2 8 : De­
molombe, X X , 595 şi X X V , 5 4 ; Vigié, I I , 7 1 9 ; Michaux,
Donations, 1151, p. 2 1 6 ; Beltjens, op. cit., a r t . 956, No. 5;
B a u d r y et Colin, I, 1570; Répert. L a b o r i , v° cit., 2 5 8 ; De­
mante, I V , 96 bis, I I I ; Marcadé, I I I , 700; Duranton, V I I I ,
540; P a n d . fr.. v° cit., 5555 u r m . — Contra: Coin-Delisle,
op. cit., a r t . 954, No. 11, p. 278, 279. Vom vedea însă, sub
art. 833 § 2, că creditorii dăruitorului nu pot exercita acţiunea
în revocare pentru ingratitudine. Vezi infra, p. 465.
 432 COD. C I V . — C A R T . III. — TIT. II. — C A P . I I I . — S-a I I . — A R T . 8 3 2 .

de o asemenea renunţare, ea ar putea insă fi atacată ca

frauduloasă, în baza art. 975 (').
Finele de ne- Acţiunea creditorilor ar puteà însă să fie respinsă atât
r m n n e a 2
P
za™ii e a c t P
r
de neprimire trasă din renunţarea dâruitorului ( ),
c r e d i t o r i l o r , cât şi prin excepţia întemeiată pe însăş renunţarea credito­
rilor, renunţare care poate fi nu numai expresă, dar şi ta­
3
cită ( ).
C e s i u n e a acţ. Acţiunea în revocare putând ii transmisă altuia, fie
in r e v o c a r e . p i tr'vin contract cu titlu oneros, fie printr'un contract cu
r n
5
titlu gratuit poate fi exercitată de cesionarul ei ( ).
A c e i c a r e cere Pentru ca cineva să poată însă cere revocarea dona-
a e c a r e
don%Tebue*săţi i ^ une
i sarcini n'au fost executate, trebue să aibă
aibă i n t e r e s interes la aceasta, căci dacă instanţa de fond ar constata
ia a s e a s t a . i - p ^ t
g a g j (j prejudiciu în persoana aceluia care
m e r e g e

urmăreşte revocarea donaţiunei, nu s'ar puteà cere casarea

6
deciziei, care ar fi respins o asemenea cerere ( ).
P e r s o a n e l e în Acţiunea în revocare pentru incxecutare de sarcini se
°sT^rmăre°te a u r m a
Ş ^r e
t donatarului sau moştenitorilor săi, iar
e m c o n r a

a c ţ . in r e v o - nici într'un caz în contra terţiilor, cărora bunurile dăruite

c a r e
' ar fi fost transmise de cătiv donatar şi care nu pot fi ac­
ţionaţi decât printr'o acţiune în revendicare, în urma revo-

(!) Beltjens, op. cit., art. 956, No. 5. — C r e d i t o r i i moştenitorilor

n u pot, din contra, cere revocarea donaţiunei pentru i n g r a ­
titudine. Vezi infra, p. 4 6 5 .
(*) R e n u n ţ a r e a la acţiunea în revocare poate să intervie în însuş
actul de donaţiune (C. Nancy, 14 A p r i l 1886), însă ea nu
este niciodată presupusă. Répert. L a b o r i , v° Don. entre-vifs,
260. Cpr. L a u r e n t , X I I , 496. — In caz de r e n u n ţ a r e din partea
d â r u i t o r u l u i , creditorii şi reprezentanţii săi nu mai pot cere
nici revocarea, nici executarea sarcinilor, ei p u t â n d nunnai să
atace această r e n u n ţ a r e ca frauduloasă (art. 975). L a u r e n t ,
X I I , 4 9 8 ; Répert. L a b o r i , v° cit., 2 6 3 ; Cas. fr. D . P . 55. 1.
178; Sirey, 5 5 . 1. 417.
8
( ) L a u r e n t , X I I , 4 9 8 ; P a n d . fr., v° cit, 5560. Cpr. C. Grenoble,
D . P . 62. 2. 204.
(*) Vigié, I I , 7 1 9 ; Beltjens, op. cit, art. 956, No. 7; Répert. L a ­
bori, v° Don. entre-vifs, 259.
5
( ) Demolombe, X X , 5 9 6 ; Demante, I V , 96 bis I I I ; L a u r e n t ,
X I I , 5 0 0 ; P a n d . fr., v° cit, 5562 u r m . ; Miehaux, op. cit.,
1152, p . 2 1 6 ; B a u d r y et Colin, I, 1 5 7 1 , etc.
6
( ) Cas. r o m . S-a I. Bult. 1885. pag. 608 şi Dreptul din 1 8 8 5 ,
No. 65, p . 517.
 REVOCAREA PENTRU N E Î N D E P L I N . DE SARCINI. — ART. 832. 433

cărei donaţiunei faţă de donatar (M. Ani văzut însă suprà,

p. 423, că terţii detentori pot fi puşi în cauză in acţiunea
de revocare.
Acţiunea in revocare pentru inexecutare de sarcini este Divizibiiitatea
divizibilă, de câteori însăş sarcina este şi ea divizibilă ( ). acţiunei.
2

S'a decis însă că. în caz când s'au făcut două donaţiuni Cazurile când
conjuncte şi solidare, acţiunea în revocare are un caracter acţiunea are
un caracter
indivizibil şi că. chiar în lipsa oricărei stipulări de solida­ indivizibil.
ritate, fiecare din dăruitori poate. în urma morţei celuilalt,
să dobândească revocarea pentru tot şi restituirea tuturor
1 3
bunurilor sau valorilor dăruite , ).
Contra donatarului şi moştenitorilor săi acţiunea în re­ Prescrierea
vocare poate fi exercitată timp de 30 de ani dela naşterea Art'. acţiunei.
1890.
ei ţart. 1890) {'"). soluţie care era admisă şi în vechiul drept
francez, după cum ne atestă Duinoulin. Furgole, Ricard,
5
etc.: ',
Cat pentru acţiunea în revendicare, ce dăruitorul ar exer­ Aplic,
cita contra terţiilor detentori ai lucrurilor dăruite, ea se va art. 1 8 9 5 .
urm.
prescrie, fie prin 30 de ani. fie prin 10 sau 20 de ani, dacă
1
terţii au fost de bună credinţă (art. 1895 urm.ii ').
Încât priveşte detentorii de mobile corporale, ştim că Aplic,
ei pot să invoaee prescripţia instantanee, statornicită de art. 1 9 0 9 .

1
ţ ) Laurent, X I I , 5 0 1 ; Demolombe, X X , 5 9 4 ; Mourlon, I I , "28;
Arntz. I I , 1914; P a n d . fr., v° cit., 5573, 5574, etc.
2
( ) Laurent, X I I , 5 0 2 ; Beltjens, art. 956, No. 9; Répert. Sirev,
v° Don. entre-vifs, 2921 u r m .
3
( ) T r i b . Yvetot, Sirev, 1911. 2. 257.
4
( ) B a u d r v et Colin, I, 1572; Mourlon, II, 7 2 9 ; Arntz, II, 1914;
T h i r v , " l l , 3 8 0 ; Demante, I T , 96 bis I I I ; Laurent, X I I , 510:
Demolombe, X X , 6 0 2 ; Planiol, I I I , 2636; Le Roux de P r e ­
taglie, Prescription, I I , 8 0 7 ; P a n d . fi. v° cit., 5621 u r m . ;
Répert. L a b o r i , v° Don. entre-vifs, 265. — Contrà: Marcadé,
III, 710, care aplică prescripţia de 10 ani, statornicită de
art. 1900. Această din u r m ă soluţie este însă inadmisibilă,
pentrucă d u p ă cum foarte bine observă toţi autorii, în specie
nu este vorba de o acţiune în anulare, ci de o acţiune în re­
vocare. Aceasta acţiune tinzând la executarea unei stipulaţii
tacite a convenţiei, toate acţiunile care au de scop execu­
tarea contractelor se prescriu prin 30 de ani. Cpr. T h i r y , I I I ,
380, p. 370.
5
( ) Vezi P a n d . fr., v° cit., 5 6 2 1 .
6
( ) Vezi suprà, p. 4 2 3 .

587ÌH 28
 434 COD. C I V . — C A R T . III. — T I T . II. — CAP. I I I . — S-a II. — A R T . 832.

1
art 1909, dacă sunt de bună credinţă ( ). Asupra acestui
punct nu mai încape nicio îndoială.
Punerea în Rămâne acum să examinăm chestiunea de a se şti dacă
111
c T n t r o T e r a k . cererea revocare a unei donaţiuni pentru neîndeplinire
de sarcini este sau nu supusă formalităţei punerei în întâr­
ziere a donatarului. Unii răspund afirmativ, fără a-şi dà
2
măcar osteneala de a-şi motiva părerea lor ( ).
Adevărul este însă că acţiunea în revocare nu poate
fi respinsă pentru lipsa de punere în întârziere a donata­
rului, pentrucă legea nu prevede această formalitate, şi orice
fine de neprimire a unei acţiuni cere un anume text de lege.
Tot ce se poate zice este numai că, în lipsa unei puneri în
întârziere, donatarul va puteà. pe de o parte, cât timp re­
vocarea n'a fost încă admisă de justiţie, s'o împedice, adu­
când sarcina la îndeplinire, obţinând chiar pentru aceasta
3
un termen dela judecători (art. 1021) ( ), iar pe de alta. să
nu răspundă de daune, în baza art. 1081, după care dau­
nele nu sunt datorite decât atunci când debitorul este pus
4
în întârziere de a-şi îndeplini obligaţia sa ( ).
Cazul când In orice caz, punerea în întârziere ar fi inutilă, dacă
a r n n o n
s
sistî^ntr'a n u
a r c m a
consta ^ fadendo, căci nu se poate obliga
face ceva. pe dăruitor a face donatarului în fiecare moment al zilei
somaţie de a nu contraveni obligaţiei ce el şi-a luat prin
5
contract ( ).

(') Vezi suprà, p. 413 şi 423, 424.

2
( ) A u b r y et R a u , V I I , § 707 bis, p. 4 1 1 ; Massé-Vergé, I I I ,
§ 483, pag. 231, nota 2 ; Planiol, I I I , 2 6 3 4 ; Arntz, I I . 1912;
Troplong, II, 1295; Michaux, Donations, 1126; Cas. fr. Sirey,
52. 1. 495, etc.
3
( ) Vezi suprà, p. 427.
4
( ) L a u r e n t , X I I , 5 0 3 ; Demolombe, X X , 6 0 0 ; Saintespès-Lescot,
I I I , 856, p. 4 1 1 ; Beltjens, op. cit., art. 956. No. 1 bisşi 10;
B a u d r y et Colin, I, 1547; T. H u e , V I , 2 3 8 ; Troplong, II,
1295; P a n d . fr., v° cit., 5576; P a n d . beiges, v° Don. entre-
vifs, 5 1 1 ; Répert. L a b o r i , \° Don. entre-vifs, 2 5 2 ; T r i b . P u t n a ,
Cr. judiciar din 1907, No. 46, p. 3 6 7 : C. Douai şi Poitiers,
D . P . 5 3 . 2. 2 4 1 ; Sirey, 5 3 . 2. 312; D. P . 86. 2. 3 8 ; Sirey,
87. 2. 67. Vezi a s u p r a acestei controverse, Dalloz, Nouveau
code civil annoté, I I , art. 956, No. 6 u r m . ; Répert. Sirey, v°
Don. entre-vifs, 2933 u r m .
</') Dalloz, op şi loco suprà cit.. No. 11, precum şi autorităţile
citate acolo: Demolombe, X X , 607.
 EEVOC. DONAŢIUNEI P. I N G R A T I T U D I N E . — CONSID. GENERALE. 435

II. — Revocarea donaţiunei pentru ingratitudinea

donatarului (').
La Romani, revocarea donaţiunilor pentru ingratitu- Dr. roman,
di nea donatarului n'a fost admisă, ca principiu general, decât
sub Justinian; căci. înaintea acestui împărat, ea nu era ad­
misă decât în privinţa donaţiunilor dintre ascendenţi şi des­
cendenţi r). Justinian, generalizând această dispoziţie în anul
530. declară prin legea aşa zisă Generaliter, toate donaţiunile
revocabile pentru cauza de ingratitudine. ..Generaliter sa­
rici mus, omnes donationes lege confect is, firmas ellibatasque
mânere, si non donationis acceptor ingratus circa donatore-m
invenia tur. ita ut injurios atroces in eum effundat, vel manus
impias inferat, vel jacturce molem ex insidi is suis ingerat.
•qua? non levem sensum substantial donatoris imponit, vel vita;
periculum aliquod ei intulerit, vel quasdum conventiones, sive
in scriptis donations impositas. sive sine scriptis habitas, quas
donationis acceptor spopondit, minime im piere voluerit"
Cazurile de ingratitudine sunt, prin această lege. măr­
ginite la patru, şi este de observat că între ele nu figurează
refuzul de a dà alimente. Dăruitorul dobândea revocarea do­
naţiunei pentru ingratitudinea donatarului printr'o condictio
ex lege, care nu aducea nicio atingere înstrăinărilor şi ce­
lorlalte drepturi reale consimţite de donatar în folosul ter­
ţiilor. Această cauză de revocare nu supraveţuiâ nici dărui­
torului, nici donatarului ('').
Pe când Justinian, prin legea menţionată, privea neîn- c. Calimach.
deplinirea sarcinilor impuse de dăruitor ca un act de ingra­
titudine, ceeace am observat şi suprà. p. 420. codul Cali-

(') Vezi Zachariîe, Handbuch des fr. Civilrechts, IV', § 718 (708), Bibliografie,
p. 422 u r m . (ed. Crome) (von dem. Widerruf der Schen-
kungen wegen Undankbarkeit des Beschekten insbesondere);
Pand. fr., Supplement, v° Don. et testaments, 834 urm., etc.
l
( ) „Quod mater fiii o donat, ex ingratitudine non revocatur
postquam transiit ad secundas nuptias, nisi ex tribus causis:
:l" si l'ito ejus imidiatur: 2° item si manus impias in earn in­
tulerit; 3° si totius substantia: molitus est jacturam". (L. 7,
Cod, De revocandos donationibus, 8. 56. Auth. de nuptiis, Nov.
22, capit. 35). Vezi şi L. 9, Cod, eod. tit.
3
( ) L. 10, Cod, loco cit.
4
( ! L. L. 7 şi 10, Cod, loco cit.
 436 COD. C. — C A E T . I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a II. — I N G R A T I T U D I N E .

mach deosebea, din contra, aceste cauze de revocare, care

sunt deosebite şi în dreptul actual.
Art, 1275, In adevăr, art. 1288 din vechiul cod al Moldovei pre-
1288
2 ; " v e d e că darurile făcute cu însărcinare (sub modo) sau sub
m h
Call

condiţie, atunci numai se oboară, când însărcinările sau con­

diţiile n'au fost îndeplinite, iar art. 1275 din acelaş cod
dispune ca darurile se oboară, atunci când primitorul lor
se va face vinovat de o mare nemulţumire către dăruitor,,
al său făcător de bine(').

C. austriac*. (') A r t . corespunzător din codul austriac (948) prevede că d o ­

Art. 948. naţiunea poate fi revocată, dacă donatarul s'a făcut culpabil
către binefăcătorul său de o i n g r a t i t u d i n e gravă (eines groben
Undanks schuldig macht), adecă de un atac contra persoanei,
onoarei, libertăţei sau averei daruitorului, aşa ca să se
poată procede contra culpabilului după codul penal, fie din
C. Calimach. oficiu, fie d u p ă cererea părţei lezate. Vezi şi art. 1276 din
Art. 1276. codul Calimach, care zice că m a r e n e m u l ţ u m i r e se socoteşte:
vrăjmăşirea vieţei daruitorului sau vătămarea lui la trup,
lu cinste, la slobozenie (libertate) sau la avere. Codul austriac,
nefăcând nicio deosebire între diferitele donaţiuni, se decide
în genere că şi donaţiunile propter nuptias sunt, d u p ă acest
cod, revocabile pentru ingratitudine. Vezi Mattei, / paragrafi
del codice civile austriaco avvicinati dalle leggi romane,
francesi e sarde, I V , p. 183, N o . 4.
C. german. A r t . 530 din codul german dispune, în această privinţă, că
Art. 530. o donaţiune poate fi revocată de câteori donatarul este cul­
pabil de o greşală g r a v ă către donator sau u n a din r u d e l e
sale cele mai de aproape, făcând astfel dovada unei m a r i in­
gratitudini.
C. german. Dreptul de revocare nu a p a r ţ i n e moştenitorului d a r u i t o r u l u i
Art. 5 3 2 , 533. decât atunci când donatarul a ucis cu voinţă şi pe nedrept
(vorzătzlich und widerrechtlich) pe dăruitor sau 1-a î m p e -
dieat de a revoca donaţiunea. Şi art. 532 din acelaş cod
adaogă că revocarea nu mai este admisă, de câteori d a r u i ­
torul a iertat pe donatar, sau când a trecut un an dela epoca
când acela, care aveà dreptul de revocare, a cunoscut faptele
ce-i conferea acest drept. In u r m a morţei daruitorului, revo­
carea nu mai poate aveà loc. In fine, art. 533 dispune că
nu se poate r e n u n ţ a la revocare decât atunci când faptele ce
constituesc ingratitudinea au ajuns la cunoştinţa d a r u i t o r u l u i .
C. elveţian din Codul elveţian din 1907 are, în această privinţă, u r m ă ­
1907. A r t . 2 7 3 toarea dispoziţie: „In caz de donaţiuni manuale sau de făgă-
lit. I, tit.
final.
duinţi de d a r u r i executate, daruitorul poate să execute acţi­
unea în restituire, pană la concurenţa înavuţirei actuale a
celeilalte p ă r ţ i : 1° când donatarul a comis un delict g r a v
 REVOC. P E N T R U I N G R A T I T U D I N E . — CONSID. G E N E R A L E . 437

Codul (Saragea dispune, în această privinţă, că darul c Caragea.

nu se cere înapoi, „afară de va necinsti primitorul darului
pre dărui tor, sau de-1 va păgubi, sau de va cugeta în faptă
rău asupra-i, sau de va dà jalba asupră-i cu pâră nedreapta".
In vechiul drept francez, cauzele de ingratitudine erau Dr. vechiu fr.
1
mai nu: ne roase decât în legislaţia lui Justinian! ).
„Le second engagement du donataire est la reconnaissance
du bienfait, zice Domat, et s'il est ingrat envers le donateur, la
•donation pourra Otre révoquée, selon que le fait du donataire y a u r a
donne lieu. Àinsi le donateur p o u r r a révoquer la donation, non
.settlement si le donataire attente à sa vie ou a son honneur, mais
nième s'il se porte à lui faire quelque violence ou quelque o u t r a g e
-en sa personne, ou par des injures, ou s'il lui cause quelque perte
2
considerable p a r de mauvaises voies, e t c . " ( ) .

Care este temeiul juridic al acestei cauze de revocare? Temeiul j u -

Autorii sunt unanimi spre a recunoaşte că revocarea pe.ntru tf wi*pe!ìtrtt VO

ingratitudine nu se întemeiază pe interpretarea voinţei păr- ingratitudine,

ţi lor, adecă: pe o condiţie rezolutorie tacită, ca revocarea
pentru neîndeplinirea sarcinilor, de care am vorbit pana
acum ; căci condiţia rezulotorie tacită, neputând fi subînţeleasă
decât în contractele bilaterale sau sinalagmatice (art. 1020),
recunoştinţa, această datorie morală a donatarului, pe care
3
Cicerone o'numeà, cu drept cuvânt, mama tuturor virtuţilor! ),
nu poate să transforme donaţiunea într'un contract sinalag-
matic. Revocarea nu este deci, în cazul de faţă. decât o pe­
deapsă, după cum se exprimă Ricard şi Pothier ('*), pe

contra daruitorului sau uneia din rudele sale de a p r o a p e ;

2° când donatarul a lipsit dela datoriile ce-i impune legea
către dăruitor sau familia sa; 3° şi în fine. când, fără nicio
cauză legitimă, el nu execută sarcinile care grevează dona­
ţ i u n e a " (art. 273 lit. I, tit. final).
(') C p r . A u b r y et R a n , V I I , § 708, p . 4 1 3 , nota 1 ; Vigié,
II, 7 2 1 , etc'
2
ţ ) Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel, I I , p. 3 2 4 ,
No. 4 (ed. Carré din 1822).
3
( ) „H(cc est virtus non solum maxima, s e a e t i a m mater omnium
V i r t u t u m " . (Cicerone, Pro Piando, § 33).
4
( ) I a t ă propriile cuvinte ale l u i P o t h i e r : „II suffit, pour fonder
la revocation des donations, de dire q u e les injures commises
par un donataire envers son bienfaiteur, outre le caractere
de malice, commini a u x injures faites p a r d'autres personnes,
a y a n t u n caractere particulier de malice, qui est Vingratitude,
 438 COD. C. — C A R T . I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S - a II. — I N G R A T I T U D I N E .

care legea o pronunţă contra donatarului ingrat, în numele

moralei călcată în picioare, şi această pedeapsă se da toreşte
legei, iar nu intenţiei presupuse a părţilor contractante.
Strictă inter- Revocarea pentru ingratitudine fiind deci o pedeapsă T
t o a t e
grttitudtneT depoziţiile relative la această materie sunt de strictă
interpretare (').
A n a l o g i e între Faptele, care atrag revocarea donaţiunei pentru ingra-
lngrat tudl 1 ea
! ! t i t u d i n e a donatarului, au o mare analogie cu acele care pot
i
1 r
şi nedemnita- ° .
tea în materie să atragă excluderea dela succesiune pentru nedemnitate
de succesiuni. (355). x~u trebue însă să confundăm aceste două materii,
căci legea este mai aspră faţă de donatar decât faţă de
2
moştenitorul ab intestati ):
Justificarea Această asprime a legiuitorului poate fi justificată prin
asprimei legei , . ^ j i d e r a t i i : 1° donatarul, care tine bunul dă-
U ] n cons

in materie de , . ' . . . . . .
ingratitudine. 1' uit numai în virtutea voinţei şi a liberalităţei dăruitorului,
e s e m a e l a
n^gratitiiriine 3
* * d p ° d decât moştenitorul, care ţine dreptul său
şi nedemni- dela lege; 2° legea admite cu o uşurinţă mai mare revocarea
tate. donatiunilor decât excluderea dela succesiune, pentrucă această
excludere este o derogare şi o schimbare dela ordinea regu­
lată a moştenirilor ab intestat, pe când revocarea donatiu­
nilor este o reîntoarcere la ordinea legală a succesiunilor.
Aceste motive nu sunt la adăpost de orice critică; însă, cu
elles doivent ètre punies, outre la peine des injures ordi­
nances, d'une peine particulière; et il n'y en pas de plus
naturelle, que de dépouiller le donataire des bienfaits qu'il
a recus de celui qu'il a offensé". (Pothier, Tr. des donations
entre-vifs, V I I I , 440, p. 412, ed. Bugnet).
x
( ) Vezi infra, p. 440, text şi nota 2.
2
Deoseb. între ( ) I a t ă , în adevăr, deosebirile cele mai caracteristice între aceste
ingratitudine două m a t e r i i : 1° revocarea p e n t r u ingratitudine a r e , după.
si nedemni- p ă r e r e a t u t u r o r , un caracter penal, pe când nedemnitatea este
a e
' mai mult o excludere, care derivă din voinţa presupusă a lui
de cujus (vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 8 2 r

ed. a 2-a); 2° atentatul la viaţa dăruitorului este o cauză

de revocare a donaţiunei, chiar când nu există în contra d o ­
natarului nicio condemnare, pe când moştenitorul nu poate
fi exclus dela succesiunea ab intestat pentru aceeaş cauză decât
în u r m a unei decizii r ă m a s ă definitivă (art. 655, 1°); 3° delic­
tele, cruzimile, injuriile grave şi refuzul de a dà alimente
dăruitorului, care s'ar aflà în lipsă, pot să aducă revocarea
donaţiunei, fără a constitui însă o cauză de nedemnitate, etc.
Cpr. Mourlon, II, 734.
 FAPTELE CARE COXSTITUESC INGRATITUDINEA. — ART. 831. 439

toate acestea. în lipsă de text. ele sunt singurele pe care

legiuitorul a putut să le ail-ă în vedere (').
Aceste consideraţii generale odată expuse, venim acum la
examinarea textelor privitoare la această cauză de revocare.

A) Faptele care constituesc ingratitudinea donatarului.

Art. 831.—Donaţiunea intre vii se revoacă pentru ingratitudine,

în cazurile u r m ă t o a r e : 1° dacă donatarul a atentat la viaţa dona­
t o r u l u i ; 2° daca este culpabil în privinţa-i de delicte, cruzimi sau
injurii g r a v e ; 3° (iacă, fără cuvânt ('•*), îi refuză alimente. ( A r t . 185
urm., 190, 212, 280, 6 5 5 urm., 832 urm., 930 C. civ. Art. 9 5 5 C. fr.)

') Cpr. Arntz, I I , 1 9 2 0 ; T h i r y , 11, 3 8 1 ; Mourlon, I I , 7 3 4 ;

Laurent, X I I I , 2 ; Demolombe, X X , 6 1 9 ; Demante et Colmet
de Santerre, I V , 98 bis I I ; D u r a n t o n , V I I I , 5 5 5 ; Pand. fr.,
if cit., 5 6 7 1 ; A u b r y et Rau, V I I , § 708, p . 144, nota 2 ;
Vigié, I I , 722, etc.
2 1
) E x p r e s i u n e a „fără cuvânt ' nu există în textul francez; ea a Deoseb. de re-
da lc d e C i v
fost adaosâ d u p ă a i t . 1081 din codul italian, unde se zice că <-'ţ - -
donaţiunea poate fi revocată pentru i n g r a t i t u d i n e : „se gli
neghi indebitamente (adecă fără cuvânt) gli alimenti". Cuvânt cazurile în
de refuz ar fi atunci, când dăruitorul n ' a r fi în lipsă, sau care donatarul
e s t e
când d o n a t a r u l ar fi scăpătat si ei, d u p ă cum prevede a n u m e î n
' P d l i i t

art. 1273 din codul Calimaeh (947 C. austriac, 529 § 2 ^ntetzSà-

C. german). D e asemenea, cuvânt legitim de refuz a r mai fi torului,
atunci când dăruitorul a r fi având rude bogate dela care el Controversă,
ar aveà dreptul să ceară alimente (art. 185 urm.), căci el
n'ar mai fi în lipsă de câteori a r puteà să-şi procure cele
t r e b u i t o a r e vieţei pe altă cale. C p r . L a u r e n t , X I I I , 10, 1 1 ;
Demolombe, X X . 6 4 7 ; Marcadé, I I I , 7 0 3 ; Mourlon. II, 7 3 3 ;
Arntz, II, 1 9 1 9 ; A u b r y et R a n , V I I , § 708, p. 4 1 5 , 416,
text şi nota 9; P a n d . fr.. v". cit., 5 7 3 0 ; .Beltjens, op. cit.,
• a r t . 9 5 5 , X o . 1 0 ; Planiol, I I I , 2 6 4 6 ; T . H u e , V I , 2 4 3 ; Répert.
n
Dalloz,:. Supplement, v Disp. entre-vifs, 5 1 1 , etc. — Contra:
D u r a n t o n , V I I I , 5 5 8 ; Bayle-Mouillard asupra lui Grenier, I I ,
213, nota c, p a g . 1 9 0 ; B a u d r y et Colin, I, 1 6 1 3 ; T h i r y , I I ,
381. Vezi tom. I al Coment, noastre, nota 2 dela p. 710,
711 (ed. a 2-a).
Şi fiindcă vorbim de alimente, vom menţiona o decizie o\,\[„, li- a

recentâ a Curţei de casaţie, care pune în principiu că gi- ment. dintre

nei'ii şi nurorile sunt obligaţi a p r o c u r a alimente socrului şi socri şi gineri
i l u r o l l l e
soacrei, chiar în cazul când aceşti din u r m ă ar aveà copii -
sau descendenţi cu avere. Cas. S-a I-a, 1 Decembrie 1912,
Xo. 925. Vezi Jurisprudenţa în fise, revistă de drept, care
a p a r e l a Craiova, sub direcţia noastră, adnot. Xo. 1 a s u p r a
 COD. CIV — C A R T . III. — TIT. II. — C A P I I I . — S-a I I . — A R T . 831.

F a p t e l e , care Faptele, care atrag - revocarea donaţiunei' pentru; ingra­

a t r a g revoca­
r e a d o n . p. titudine, sunt determinate de lege în mod limitativ. Ele sunt
i n g r a t i t u d i n e în număr de trei, şi anume: 1° atentatul din partea: dona­
sunt determi­
n a t e î n m o d tarului la viaţa dăruitorului; 2° delictele, cruzimele-sau in­
limitativ. juriile grave, ce dăruitorul ar ii suferit dela donatar; 3° şi in
fine, refuzul de alimente din partea donatarului, dacă dă­
ruitorul este în lipsă.
Stabilirea Toate faptele de ingratitudine, imputabile donatorului,,
acestor fapte.
pot fi stabilite prin orice dovezi, precum : martori, preznmpţii,
etc., pentrucă dăruitorul n'a putut să-şi procure âi contra
donatarului o dovadă scrisă despre' atentatele, cruziinele şi:
injuriile de care acest din urmă s;'a făcut culpabil (')..
Cauzele de i n ­ Aceste cauze, limitativ determinate die lege, sunt sin­
gratitudine
sunt strict de­ gurele care pot să atragă revocarea donaţiunei, pentrucă, în
t e r m i n a t e d e specie, fiind vorba de o pedeapsă, este strat că toate.- dispo­
lege. 2
ziţiile penale sunt de strictă inte-rpre-tare ( ) ; de aceea textul
francez dispune că revocarea nu va putea să aibă loc decât
în cazurile următoare, iar L. 10, Cod, De revecandis do­
nationibus, 8, 56 zice: ex his enìm tantummoM< musis.

a r t . 188 (cu observ, noastră). Vezi şi Jurisprudent® română

din 1913, N o . 9, p . 131, 132.
C. g e r m a n . A r t . 529 § 1 din codul g e r m a n dispune, în aeeastă p r i ­
A r t . 529 § 1. vinţă, că d ă r u i t o r u l n u m a i este în drept a cere restituirea
d a r u l u i , de câteori el a adus însuş starea sa de i n d i g e n ţ ă
p r i n doi sau printr'o negligenţă g r a v ă (vorsâtzlica oder dwrch
grobe Fahrlăssigketit), sau dacă la epoca când survenise starea
sa de sărăcie trecuse zece ani dela prestarea l u e r u l u i dăruit.
1
ţ ) Demolombe, X X , 6 4 1 ; B a u d r y et Colin, I, 1 6 0 7 ; Beltjens,
op. cit, a r t . 9 5 5 , N o . 19; T r o p l o n g , II, 1 3 0 7 ; P a n d . fr.,
v° cit., 5 7 2 2 ; Répert. Sirey v° Don. entre-vifs, 3 0 7 5 ; Dallo»,
Nouveau code civil annoté, I I , a r t . 9 5 5 , No. 133. Cpr. Cas.
Dr. roman. fr. Sirey, 7 3 . 1. 4 6 1 ; D. P . 7 4 . 1. 198.—Legea 1 0 , Cod, De
revocandis donationibus, 8, 56 recomandă judecătorilor de
a nu se o p r i decât la o dovadă clară şi concludentă, si fuerint
in judicium dilucidis argumentis cognitionaliter approbata;,
ceeace este o r e g u l ă aplicabilă la toate acţiunile în genere,
m a i cu seamă la acţiunile penale şi revocatorii.
2
( ) Nulla panna sine lege, sau paznalia non sunt extendenda. Cpr.
L a u r e n t , X I I I , 1; Demolombe, X X , 6 2 0 ; Mourlon, I I , 7 3 1 ;
Arntz, I I , 1 9 2 0 ; D u r a n t o n , V I I I , 5 5 4 ; B a u d r y et Colin, I ,
1583, in fine; Répert. L a b o r i , v° Don. entre-vifs, 2 8 7 ; Belt­
jens, op. cit., a r t . 9 5 5 , No. 1, in fine; T . H u e , V I , 2 4 1 ;
Planiol, I I I , 2 6 4 1 , etc. Vezi şi suprà, p . 4 3 8 .
 ATENTATUL LA VIAŢA DARUITORULUI. — ART. 831. 441

Prima cauza de ingratitudine, şi cea mai gravă din A t e n t a t u l i a

1 0
toate, este, după cum se exprimă art. 1276 din codul O a - * * * * ^ * "
limach, vrăjmăşirea vieţei daruitorului ('), sau după cum se
2
exprimă textul actual, atentatul de către donatar ( ) la viaţa
daruitorului: si vitce periculum aliquod ei intulerit (L. 10.
Cod, De revocandis donationibus, 8, 56). Legiuitorul nu cere,
de astă dată, precum cere în art. 655, ca o condemnare să
existe în contra donatarului (vezi suprà, p. 438, nota 2),
fiind suficient ca el să fi manifestat într'un mod nemdoelnic
voinţa de a cauza moartea daruitorului, chiar dacă acest
3
din urmă n'ar fi fost nici rănit măcar ( ); de unde rezultă
că revocarea va fi pronunţată contra donatarului, chiar dacă
condemnarea lui ar fi devenit imposibilă, de exemplu: prin
4
prescrierea acţiunei publice ( ), prin moartea donatarului în­
tâmplată înnainte de dobândirea unei hotărîri condemna-
torii contra lui (°), etc.
Revocarea donaţiunei ar putea fi admisă chiar atunci Cazul c â n d
când nicio condemnare penală n'ar fi posibilă contra dona- p o a t e ^ c o n -
tarului, pentrucă faptul de care el s'a făcut culpabil n'ar d e m n a t p e n a -
(> iee te
intruni caracterele unei tentative în sensul codului penal ( ). * '
1 A r
( ) A r t . 215 din codul civil vorbeşte, de asemenea, în materie _ ţ- 215 şi
t>0 0 1 V
de divorţ, de vrăjmăşirea vieţei unuia din soţi de către cela- ° ^' '
lalt, iar art. 655 din acelaş cod vorbeşte de moştenitorul
care a încercat să omoare pe defunct.
2
( ) P e n t r u ca donaţiunea să poată fi revocată, actul de i n g r a ­
titudine trebue deci să fie posterior donaţiunei (Demolombe,
X X , 638), iar faptele care constituesc ingratitudinea t r e b u e
să fi fost comise de însuş donatarul, iar nu de u n m e m b r u
al familiei sale. Demolombe, X X , 635, 635 bis. Vezi şi infra,
p. 446, nota 2.
3
< ) Cpr. Planiol, I I I , 2 6 4 3 .
4
( ) Demolombe, X X , 6 2 1 ; A r n t z , II, 1 9 1 8 ; Mourlon, II, 7 3 1 ;
Demante, I V , 98 bis; Saintespès-Lescot, I I I , 8 7 3 , p. 4 2 4 ;
Beltjens, op. cit., art. 955, No. 2; Vigié, II, 7 2 2 ; Pand. fr.
v° cit., 5 6 7 4 ; Répert. L a b o r i , v° Don. entre-vifs, 289. etc.
{°) R e p e r t . Sirey, v° Don. entre-vifs, 3001 şi autorităţile citate
acolo.
6
( ) Astfel, faptul donatarului de a trage cu o a r m ă în d ă r u i t o r Crimă s ă v â r ­
? l t a a e l z
şi cu intenţia de a-1 omorî, deşi a r m a era încărcată n u m a i '^ ' ." " t

cu praf, sau faptul de a-i dà o b ă u t u r ă pe care el o credea

otrăvitoare şi care era inofensivă, etc., se consideră, cu d r e p t
cuvânt, ca un atentat la viaţa daruitorului, p e n t r u c ă dona­
tarul aveà animus occidendi. Vezi Demolombe, X X , 6 2 2 ;
 442 COD. C I V . — C A R T . III. — TIT. II. — C A R . III. — S-a II. — A R T . 831.

intenţia cri- Se decide însă, în genere, ca intenţia criminală a do-

"festaTa prin-" Qatarului de a atenta la viata dăruitorului, chiar manifes-
trun început tată prin acte exterioare urmate de un început de executare,
n u s e
Confroveraâ 6
consideră ca un act de ingratitudine, dacă această
tentativă n'ar fi avut nicio urmare din cauza a însăş voinţei
donatarului, care s'ar fi oprit la timp; pentrucă pocăinţa
donatarului ar şterge în specie criminalitatea intenţiunei sale.
„// nest jamais sage de fermer la, voie au repentir", zice
1
un autor ( ).
Cuvântul Cuvântul atentat implică în sine voinţa criminală de a
2
atentat i m - ,[de,'animus
uc 7
occidendi ( ) ; de unde rezultă că revocarea 1
plica o inten- _ v'
ţie criminală, nu va fi admisă dacă donatarul ar fi cauzat moartea dă­
ruitorului din imprudenţă, nedibăcie sau neobservarea regu­
3
lamentelor, fără nicio intenţie criminală ( ). sau când el ar
A u b r y et R a u , V I I , § 708, p . 414, text şi nota 3 ; P a n d . fr.
v° cit., 5 6 7 5 ; Répert. Sirey, v° cit., 3 0 0 3 ; B a u d r v et Colin,
I. 1 5 9 9 ; Beltjens, op. cit., a r t . 9 5 5 , N o . 2 ; T . H u e , V I , 2 4 1 ,
etc. — Contra: L a u r e n t , X I I I , 3. Soluţia de m a i sus este cu
atât mai admisibilă la noi, cu cât în cazurile mai sus expuse,
există crima săvârşită dar neisbutită, pe care art. 38 § 2 din
codul nostru penal o pedepseşte cu minimul pedepsei ce s'ar
fi cuvenit, dacă crima a r fi fost isbutită. Vezi a s u p r a cri­
melor şi delictelor neizbutite, I. Tanoviceanu, Cursul de drept
penal, I, 4 5 6 u r m . , p. 287 u r m .
(') Demolombe, X X , 6 2 3 . I n acelaş sens, Duranton, V I I I , 5 5 6 ;
P a n d . fr., vo cit., 5 6 7 6 ; Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grenier,
I I , 212, nota a, p. 188. — Credem că această soluţie este inad­
misibilă. In adevăr, intenţia culpabilă a existat în mintea do­
n a t a r u l u i , pe care el a şi început a o aduce la îndeplinire.
Ingratitudinea s'a manifestat deci, în specie, prin acţiunea sa.
Or, legea nu cere ca donatarul să fi cauzat moartea dăruito­
r u l u i , ci să fi atentat n u m a i la viaţa lui. C p r . Répert. Sirey,
v° Don. entre-vifs, 3006.
2
Lipsa de î n - ( ) Atentatul la viaţa dăruitorului, presupunând o voinţă crimi-
grijire sau de l din p a r t e a donatarului, lipsa de îngrijire sau de asistenţă
n a a

asistenţa dm ( i m p a r t e a \[
n n ' a r denota, în mod neîndoelnic, voinţa de a
partea dona- w . .„ ., , . . , , , , j „
tarului. g r ă b i moartea dâruitorului şi, ca atare, n ar putea produce
revocarea donaţiunei. P a n d . fr., v<> cit., 5 6 8 3 ; Planiol, I I I ,
2 6 4 3 ; B a u d r y et Colin, I, 1 6 0 0 ; Cas. fr. Sirev, 86. 1. 1 0 0 ;
D. P . 86. 1." 2 2 2 ; Pand. ckron., V I , 1. 377.
3
( ) Planiol, I I I , 3 6 4 3 ; B a u d r y et Colin, I, 1 6 0 0 ; Demante,' I V ,
98 bis I I I ; Demolombe, X X , 6 2 7 ; T. H u e , V I , 2 4 1 ; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 3012 şi toţi autorii.
Omor fără voe. Omorul fără voe a r fi însă o cauză de revocare, el fiind
 ATENTATUL LA VIAŢA DĂRUITORULUI. — ART. 831. 443

fi comis crima într'un acces de nebunie (art. 57 O. penal) ('),

ori în stare de legitima apărare (art. 58, 256 urm. C. penal),
sau când omuciderea era ordonată de lege şi comandată de
2
autoritatea legală (art. 327 O. penali, etc. ( ).
Cât pentru crimele pe care legea penală le declară seu- Art. 250 u™
c p e n a l
zabile (art. 250 urm. C. penal), ele cad sub scutul art. 831 -
3
şi, ca atare, pot aduce revocarea donaţiunei ( ).
Astfel, se decide, cu drept cuvânt, că bărbatul care-şi Art. 253 c.
pen.
ucide femeea, suprinsă în flagrant delict de adulter, poate fi
lipsit de darul ce-i făcuse aceasta din u r m â ^ l
Judecătorii pot însă să decidă, în fapt, că omorul fe­ Chestie d e
fapt.
meei, scuzabil după lege (art. 253 C. penal), nu este de na­
tură a atrage revocarea, dacă se constată, în fapt, că băr­
batul n'a avut intenţia de a cauza moartea soţiei sale {").
Faptul că donatarul ar fi fost minor ( d o l i c a p a x j în Art. 02, «>3
momentul atentatului, n'ar puteà să-i servească de scuză, C. penal.
dacă s'ar constata că el a lucrat cu pricepere (cpr. art. 62,
63 C. penal), căci revocarea donaţiunei fiind o penalitate
civilă, trebue să se pronunţe contra tuturor acelor care-şi
dau seamă de faptele lor. Iii d e l i c t i s n e m i n e m < r i a s e x c u s e d ( ) .
K

(Cpr. art. 1162).

un delict (art. 243 C. penal). Demolombe, loco cit.; Beltjens,
art. 955, No. 2 ter; Répert. Sirey, v° cit., 3013 şi toţi autorii.
(') Cpr. C. Dijon, Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-
vifs, p. 274, nota 2.
2
() Planiol, loco cit.; Demolombe, X X , 6 2 4 ; Demante, I V , 98 bis
III; Troplong-, I I , 1308; A r n t z , II, 1918; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 708, pag. 4 1 5 ; P a n d . fr., v° Don. et testaments, 5 6 7 7 ; Belt­
jens, art. 955, N o . 2 bis; Répert. Sirey, v" Don entre-vifs,
3008; Répert. L a b o r i , v° Don. entre-vi/'s, 2 9 0 ; T. H u e , VI,
241 şi toţi autorii.
;î
() Demolombe, X X , 6 2 5 ; Demante, I V , 98 bis I I I ; T r o p l o n g ,
II, 1309; B a u d r y et Colin, I, 1 6 0 1 ; Pand. fr., v° cit., 1578;
Répert. Sirey, v° cit., 3014; Arntz, II, 1918, etc. Vezi tom.
III, partea I I al Coment, noastre, p. 87, ad notam (ed. a 2-a).
4
() Répert. Sirey, v° cit., 3015.
5
() Répert. Sirey, v° cit., 3016.
6
() Pothier, Tr. des don. entre-vifs, V I I I , 193, in fine, p. 4 1 5 ;
Demolombe, X X , 6 2 8 ; A r n t z , I I , 1 9 1 8 ; Duranton, V I I I , 5 6 4 ;
A u b r y et Rau, V I I , § 708, p. 415, text şi nota 6 ; Massé-
Vergé, I I I , § 484, p. 2 3 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civil­
rechts. I V , § 718 (708), p. 423 (ed. C r o m e ) ; Beltjens, art. 955,
No. 2, in fine; Pand. fr., c° cit., 5 6 8 1 ; Magnili, Tr. des mi-
 444 COD. CIV. — CAET. I I I . — T I T . I I . — CAP. I I I . — S-a I I . — ART. 831.

Donatar in­ Aceeaşi soluţie a r fi, fără îndoială, aplicabilă a t â t do­

terzis. Femee
măritată, etc.
n a t a r u l u i interzis (*), cât şi femeei măritate care, în calitate
de d o n a t a r ă ingrată, nu s'ar puteà sustrage dela pedeapsa
revocărei, sul) cuvânt că n ' a r fi fost autorizată, sau că con­
2
venţia ei matrimonială n ' a r permite înstrăinarea averei sale ( ).
Rănirile vo­ Rănirile sau lovirile voluntare, prin care d o n a t a r u l a r
luntare, care
a u cauzàt
fi cauzat moartea d ă r u i t o r u l u i , fără a aveà însă intenţia de
m o a r t e a d ă r u ­ a-1 omorî (art. 2 4 1 , 2 4 2 C. penal), n ' a r fi o cauză de re­
itorului.
vocare a donaţiunei, pentrucă, în specie, lipseşte animus oc-
cidendi; însă a r puteà d i n t r ' u n alt p u n c t de vedere să cons-
titue un delict care, d u p ă § 2 al a r t . 8 3 1 , poate să a t r a g ă
3
revocarea donaţiunei ( ).
•Omorîrea d o ­ Cât pentru cazul când d o n a t a r u l a r fi omorît în duel
n a t a r u l u i în
duel, de către
pe dăruitor, aceasta nu poate, cel p u ţ i n în regulă generală,
dăruitor. fi considerat ca un atentat la viaţa d ă r u i t o r u l u i , afară de
cazul când împrejurările, pe care judecătorii fondului le
apreciază în mod suveran, a r stabili că d o n a t a r u l a avut
4
intenţia de a omorî pe dăruitor ( ).
Delicte, cru­ Al doilea caz de ingratitudine, prevăzut de a r t . 8 3 1 , este
zimi, i n j u r i i
grave.
acela în care d o n a t a r u l s'a făcut culpabil, către dăruitor, de
5
delicte, cruzimi sau injurii grave ( ).
norité, tutelles et curatelles, I I , 1052, p . 120 (ed. a 2-a, 1842);
Michaux, Donations, 1183, etc.
0) Demolombe, X X , 6 2 8 ; Marcadé, I I I , 7 0 1 , Michaux, op. cit.,
1183, etc.
2
Repararea () Demolombe, X X , 6 2 9 ; P a n d . fr., v° cit., 5682. — Ştim, în
daunelor cau­ adevăr, că femeea măritată este obligată a r e p a r a pagubele
zate d e femeea
măritată cu
cauzate p r i n delictele sau quasi-delictele sale, chiar cu averea
a v e r e a ei d o ­ ei dotala. Vezi tom. 1, p . 755 (ed. a 2-a); t. I I I , partea I-a,
tala. p. 196: tom. V, p . 473 u r m . ; tom. V I I , p , 28, text şi nota
1; tom. V I I I , p. 245, 260, 2 6 1 , etc.
3
() Demolombe, X I I I , 231 şi X X , 6 2 7 : Demante, I V , 98 bis
I I I ; P a n d . fr., v° cit., 5680; Répert. Sirey, vo cit., 3 0 1 1 . Vezi
tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 86, nota 3 (ed.
a 2-a).
4
() Cpr. Demolombe, X X , 6 2 6 ; T . H u e , V I , 2 4 1 ; B a u d r y et
Colin, I, 1 6 0 2 ; Beltjens, a r t . 955, No. 2 ; Michaux, Donations,
1182; Répert. Sirey, v° cit., 3010, etc. A s u p r a chestiunei de
a se şti dacă uciderea lui de cujus în duel a t r a g e sau nu,
pentru autorul acestui fapt, nedemnitatea dela succesiunea
acelui omorît, vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre,
p. 87, ad notam (ed. a 2-a).
6
Art. 212. () Expresiile: escese, cruzimi şi insulte grave mai figurează şi
 DELICTE, CRUZIMI, I N J U R I I G R A V E . — A R T . 831. 445

Această cauză de ingratitudine este complexă si cu- Art. 1276 c .

C a l m i a o h
prinde toate actele contrare siguranţei proprietăţei şi onoarei -
dăruitorului, care vătăma pe dăruitor la trup, la cinste sau
la avere, după cum se exprimă art. 1276 din codul Cali­
mach 1.948 0. austriac).
Cuvântul delicte însemnează aci toate faptele reprimateSensui^cuvân-
de codul penal sau de o lege specială, fie acea faptă cali­
ficată crimă, delict sau contravenţie. Expresiunea fiind în
adevăr generală, conferă judecătorului dreptul de a admite
revocarea îndată ce există un fapt reprimat de lege, ori
cum ar fi calificat, si fără ca să existe vreo condemnare
1
în contra donatarului culpabili ).
Prin această expresie ..delicte" trebue să înţelegem nu Crimele i de- ş

, • î î- î "» - î^ • < l i f t e l e contra

numai crimele şi delictele in contra persoanei, dar şi in a v e r e i dărui-

contra averei dăruitorului, sive in personam, sive in res do- torului.
2ţ
natoris ( . după cum dispun anume atât L. 10. Cod, De
in art. 212, ca motive de divorţ şi au acelaş sens. Cpr. B a u d r y
et Colin, I, 1603. Vezi tom. II, al Coment, noastre, p . 13
urm. (ed. a 2-a).
(') B a u d r y et Colin, I, 1 6 0 3 ; Beltjens, art. 955, N o . 5 ; L a u r e n t ,
X I I I , "5; Demolombe, X X , 631 ; ' M a r c a d é , I I I , 7 0 2 : Pand.
tr., i;° cit., 5685, etc.
('-) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 5 ; Demolombe, X X , 6 3 1 ; Mourlon, I I ,
702; Demante, I V , 98 bis I V ; Marcadé, I I I , 7 3 2 ; Arntz. II,
1918: D u r a n t o n , V I I I , 5 5 7 ; Troplong, I I , 1310; Saintespès-
Lescot, III, 874, p . 4 2 4 ; A u b r y . et Rau, VII, § 708, p. 4 1 4 :
Massé-Vérgé, I I I , § 484, p. 2 3 3 , nota 6 : Zaeharise, Hand-
hwh des fr. Civilrechts, IV, § 708, p . 342, text şi nota 4
(ed. Anscîiutz), p. 422, nota 4 (ed. Crome), (sowohl gegen die
Person als yegen das Vermo gen des Schenkers); Michaux,
Donations, i 192, p. 221 ; Dalloz. Nouveau code civil annoté, I I ,
art. 955, No. 65 u r m . ; B a u d r y et Colin, I, 1603, in fine;
Pand. fr., vQ cit., 5689, şi toţi autorii.
Astfel, furtul, abuzul de încredere, înşălăciunea, etc. care Furt, abuz de
1 e tlere 1 _
lovesc în averea dăruitorului, pot s ă d e a loc la revocarea d o - " ) ' J . ' "
n T-v î î v i - T . l r . s a l a c m n e , ete.
n a ţ i u n e i . Cpr. Demolombe, X X , b o l ; L a n r e n t , X I I I , o; M i - '
cliaux, Donations, 1192; Dalloz, op. şi loco cit., No. 6 6 ; P a n d .
fr., v° cit., 5690 u r m . ; T r i b . L y o n , D. P . 67. 3. 3 1 .
Tot astfel, acela care pune foc la casa sau pădurea dona- Incendiu, fa-
l i m e n l u m d
t o r u l u i ; care, prin manoperele sale, aduce falimentul sau r u i n a *j. '
donatorului, etc., comite un fapt pentru care donaţiunea poate
fi revocată. Pothier, Tr. des donations entre-vifs, V I I I , 184,
p. 4 1 3 ; Michaux, Donations, 1193, etc.
Nu este însă nevoe ca p a g u b a suferită de d ă r u i t o r să fie
 COD. C I V . - C A R T . III. — TIT. II. — C A P . I I I . — S-a II. — A R T . 8 3 1 .

revocandis donationibus, 8, 56, cât şi art. 1276 clin codul

Calimach (').
Calificativul Calificativul grav, care se vecie la finele art. 8 3 1 , se
g r a v se referă r e £ ^ necontestat la injurii; însă, eu toate acestea, nu mai
e r

la înjura. • . ,'

puţin adevărat este că judecătorii, suverani apreciatori ai

faptelor, nu vor admite revocarea decât atunci când delictul,
2
ca şi injuriile, vor prezenta o gravitate morală oarecare ( ) :
„si jacturce molem ex insidiis suis ingerat, quce non levem
sensum substantia} donatoris imponat". (L. 10, Cod, loco cit.).
Delictele care Astfel, este evident că don iţiunea n'ar puteà fi re-
n u aduc re- ocată pentrucă donatarul ar fi vânat fără permisie pe moşia
V
1
voc. d o n a - i i ,
ţiunei. daruitorului, deşi acest fapt este prevăzut şi pedepsit de legea
Paguba nu considerabilă, aşa precum cere L . 10, Cod, De revocandis
are nevoe de donationibus, 8 5 6 ; căci, d u p ă cum observă cu drept cuvânt
& fi conside­ L a u r e n t ( X I I I , 5), revocarea donaţiunei nu a t â r n ă de cuan­
rabilă.
t u m u l pagubei, ci de caracterul moral al delictului. Cpr.
P a n d . fr., v° cit., 5 6 9 3 . Curtea din P a r i s (v. Répert. Dalloz,
v° Disp. entre-vifs, 1840 şi Sirey, 3 3 . 2. 155) a mers deci
prea departe când a decis că revocarea nu poate să aibă loc
decât atunci când p a g u b a adusă dăruitorulului compromite
mijloacele sale de existenţă. T o t inadmisibilă este şi părerea
lui D u r a n t o n ( V I I I , 557), care susţine că snstracţiunile de o
mică însemnătate n'ar fi suficiente pentru a aduce revocarea
donaţiunei.
1

C. Caragea. i ) Vezi şi art. 6, partea I V , capit. 1 din codul Caragea, care

dispune că darul se poate luà înapoi când p r i m i t o r u l lui
va păgubi pe dăruitor.
2
( ) Cpr. Cas. r o m Bult. 1906, ultimul consid. dela p . 4 7 5 . Vezi
şi Planiol, I I I , 2 6 4 4 . — U n fapt, oricât de g r a v ' a r fi. care n ' a r
emana dela însuş donatarul, ci dela tutorul, soţul, copiii sau
părinţii săi, n'ar puteà deci să-i fie i m p u t a t lui şi să aducă
revocarea donaţiunei. Pothier, Tr. des don. entre-vifs, 192,
p. 414 (ed. B u g n e t ) ; D e m o l o m b e ; X X , 6 3 5 ; P a n d . fr.,
v° cit, 5698. Vezi şi suprà, p. 4 4 1 , nota 2.
Tot p e n t r u aceleaşi motive, donaţiunea făcută femeei, nu
devine revocabilă din cauza ofensei adusă d o n a t a r u l u i de către
bărbatul ei, şi vice-versa. Pothier, loco cit. şi Introduction au
titre des donations, I, 111, p. 3 8 7 ; Demolombe, X X , 635 bis-
Vezi şi suprà, p. 4 4 1 , nota 2.
In fine, delictele sau injuriile ce dăruitorul a r fi suferit
dela moştenitorii donatarului, în u r m a morţei acestui din u r m ă ,
n'ar puteà să aducă revocarea liberalităţei. D e m o l o m b e , X X ,
635 ter; D u r a n t o n , V I I I , 5 6 2 ; Massé-Vergé, I I I , § 484,
p. 232, nota 2 ; P a n d . fr., v° cit., 5 7 0 1 , etc.
 447
DELICTE, CRUZIMI, INJURI GRAVE. — ART. 831
asupra poliţiei vânatului ţart. 6. L. din 28 Martie 1906) (').
despre care ne-ani ocupat în tom. III. partea I-a. al Co­
ment, noastre, p. 14 urm.
Sa decis însă. cu drept cuvânt, că faptul din partea Falsificarea
donatarului de a fi cooperat. în timpul vieţei dăruitorului, nt ~ u m
r a e
S t a

la falsificarea unui testament, menit a face să treacă în fa­

milia donatarului averea dăruitorului, constitue un act de
ingratitudine de natură a aduce revocarea donaţiunei (~).
Pentru ca delictul să poată dà loc la revocarea do- Ceeace se
c a e
naţiunei, el trebue să fie comis de însuş donatarul sau de ^; ^.;^"~ t a

altul, din ordinul său. personal în contra dăruitorului sau 'naia,

a averci sale; de unde rezultă că dacă donatarul, voind să
lovească pe altul, din nedibăcie sau din greşeală a lovit
pe dăruitor. revocarea donaţiunei nu va fi admisă, pe când
ea ar puteà. din contra, să fie admisă în ipoteza inversă,
adecă în cazul când donatarul voind a lovi pe dăruitor,
8
din greşeală ar fi lovit pe altul ! i .
S'a decis că lovirile, când sunt rezultatul unei porniri L o v i r i l e p r o -
voea da
trecătoare, provocată de însuş faptul dăruitorului. nu c o n s - " * j ^ _ "
tituesc o ingratitudine de natură a atrage revocarea unei
donaţiuni ( M .
Delictul grav. comis de donatar contra persoanei sau Delictele
averci soţului dăruitorului, sau contra rudelor sale de aproape, fòntrlrudelor
se consideră ca un delict îndreptat în contra însuş dăruito- dăruitorului.
5 C o n t l 0 r e r s a
ruluii ). (Opr. art. 957). Această soluţie atât de morală. -
aplicabilă şi injuriilor grave, era admisă şi la Romanii, li ;

(') Marcadé, I I I , 7 0 2 ; Duranton, V I I I , 5 5 7 ; Dalloz, Nouveau code

civil annoté, I I , art. 9 5 5 . Xo. 7 1 ; Baudry et Colin, I, 1604;
Michaux, Donations, 1195, etc.
2
( ) C. Poitiers, D. P . 65. 2. 160.
('-) Demolombe, X X , 6 3 3 ; Michaux, op. cit., 1196; P a n d . fr.,
v° cit., 5695. — Tot astfel, donaţiunea nu va fi revocată dacă
donatarul crezând să fure pe un terţiu, a furat pe dăruitor.
Dalloz, Nouveau code civil annoté, I I , art. 955, No. 79.
4
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1895, No. 58, p. 486.
(°) Pothier, Tr. des donations, VIII, 195, p. 415 şi Introduction au
titre des donations, I, 110, p. 3 8 6 ; Demolombe, X X , 6 3 4 ; D u ­
ranton, V I I I , 557 bis; Saintespès-Lescot, I I I , 875, p. 425, 426;
Troplong, I I , 1316; P a n d . fr., v° cit., 5696, 5697. — Vezi însă
Coin-Delisle, Don. et testaments, art. 955, No. 10, p. 282;
Jaequinot, De l'irrévocaòilité des donations, p. 112.
(") „Patitur quis injuriam non solum per semetipsum, sed etiam
 448 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-a I I . — A R T . 8 3 1 .

Cruzimi. Prin cruzimi (scevitiaj, legea înţelege vătămarea la trup,

după cum se exprimă art. 1276 din codul Caiimach (948
C. austriac), adecă actele de asprime, de vexaţiune sau de
răutate îndreptate în contra dăruitorului ('), si manus impias
in eum inferat (L. 10, Dig., De revocandis donationibus,
8. 56). Se înţelege dela sine că aceste acte vor trebui să
fie grave pentru a aduce revocarea donaţiunei, deşi cu­
vântul grav, care se vede la finele art. 8 3 1 , nu se referă
decât la injurii (-).
Actele de cruzime nu au însă nevoe de a fi pedepsite
de codul penal, căci atunci ele ar fi cuprinse sub denu­
3
mirea de delicte ( ).
injurii. Donaţiunea poate, în al treilea loc, sa fie revocată pentru
injurii sau insulte grave finjurice atroces). (Cpr. art. 212
Cod. civ.).
in ce consistă Injuriile consista în cuvinte, scripte sau fapte ofensa-
înjurn e. t ^ p j
o a r e r atentează la onoarea şi demnitatea unei
n c a r e g e

persoane, prin care se vatămă pe dăruitor la cinste, după

4
cum se exprimă art. 1276 din codul Caiimach ( ), fără a

per liberos suos, item per uxorern suam . ." (Instit., 4, 4,

De injuriis, § 2, ab initio).
Art. 212. (') Opr. a r t . 2 Ì 2 C. civ. Vezi tom. I I al Coment, noastre, p . 17.
('-) C p r . L a u r e n t , X I I I , 4 ; Demolombe, X X , 6 3 0 ; Beltjens,
art. 9 5 5 , N o . 3 ; Planiol, I I I , 2644. Vezi şi suprà, p . 4 4 6 .
3
Faptele din ( ) Demolombe, X X , 6 3 0 ; P a n d . fr., v° cit., 5684. —Cruzimile pot
care poate să g z u l t e nu numai din rele t r a t a m e n t e îndreptate contra p e r -
s r e

^zkrîile™" soanei fizice a d ă r u i t o r u l u i , d a r şi dintr'o omisiune din p a r t e a

d o n a t a r u l u i , de e x e m p l u : din faptul de a părăsi pe d ă r u i t o r
într'un pericol de care puteà să-1 scape. Demolombe, loco cit.
C. Caragea şi (4) Vezi şi a r t . 6, partea I V , capit. 1 din codul Caragea, care
dr. \ e c h m ft. prevede că d a r u l poate fi cerut înapoi când p r i m i t o r u l l u i
va necinsti pe dăruitor. „ P o u r q u ' u n e injure soit atroce, zice
P o t h i e r (Tr. des donations, V I I I , 1 8 1 , p . ' 412), il faut q u e l l e
tende à détruire la reputation du donateur dans les parties
Ies plus essentielles, telle q u e la probité, les mceurs, etc. . •
11 faut aussi qu'elle ne soit pas vague, mais qu'elle contienne
des faits cireonstanciés. Ainsi il ne suffirait pas q u e le dona-
taire dit en g e n e r a l que le donateur est unfripon, un libertin,
etc. ; il faut qu'il a i t r a p p o r t é des faits determines et cireon­
stanciés de friponnerie et de libertinage. L a raison en est
que les injures vagnes font fort pen d'impression et ne font,
tout au plus, q u e jeter des doutes sur la reputation d'une
personne, mais ne vont pas à l a d é t r u i r e " .
 DELICTE, CRUZIMI, INJURII G R A V E . — ART. 831. 449

se distinge daca aceste injurii sau insulte au fost proferate

de donatar in public sau în secret, in conspectu aut in
solitudine, şi dacă ele rezultă din acte scrise, din cuvinte
şi chiar din fapte, precum ar fi de exemplu : relaţiile cul­
pabile ce donatarul ar fi avut cu fiica sau cu soţia da­
ruitorului
Singura condiţie pe care o cere art 8 3 1 , este ca in- Aprecierea
g r a in
juria să fie gravă (atrox), adecă, după cum se exprimă ^ y ^ " r

Pothier, să atace reputaţia daruitorului în părţile sale cele

mai esenţiale, de exemplu: în probitatea şi în moravurile
sale. Judecătorii vor aprecia gravitatea injuriei, după îm­
prejurările fiecărei cauze, ţinând seamă de condiţiunea so­
cială şi educaţi unea părţilor, de sexul şi vârsta lor, de
mediul în care injuria s'a produs, de publicitatea mai mică
2
sau mai mare ce i s'a dat, etc. ( ).
In baza acestor principii, se decide, cu drept cuvânt, Refuzul f- e
me )e a lo
câ refuzul obstinat al femeei de a locui la un loc cu b ă r - ? V , ~
A . . c m la un loe
ba tul său, m urma unei sentinţe, care a condamnat-o a se cu bărbatul
său
reîntoarce în domiciliul conjugal, ar constitui din partea ei -
o injurie gravă de natură a aduce revocarea donaţiunei ce-i
,!
făcuse bărbatul ( ).
S'a mai decis că comite o injurie gravă fata, care per- Părăsirea
sistând în ideea de a se căsători în contra voinţei pariu- ş e i pSrm- o a

ţilor săi, însoţeşte exerciţiul acestui drept de procedeuri ne- fata dăruito-
rului
respectuoase, părăsind, de exemplu, casa părintească, spre a -
se stabili într'acea a seducătorului ei f ) .
0 cerere de interdicţie ce un fiu ar face contra pă- Cererea de i n -
terdic ie
rintelui său, nefiind decât exerciţiul unui drept, n'ar cons- ţ -
titui însă din partea lui un act de ingratitudine, mai ales
-
dacă ea n a i fi fost făcută într'un scop răutăcios sau cu o uşu­
5
rinţă ori imprudenţă echivalentă cu dolul( ). „Nullus videtur
(') Cpr. Marcadé, I I I , 7 0 2 ; Demolombe, X X , 636; P a n d . fr.,
Cj
v cit., 5707.
2
( ) Cpr. Marcadé, I I I , 702; Demolombe, X X , 637; P a n d . fr.,
v° cit., 5 7 0 8 ; Michaux, Donations, 1199, 1200. Vezi şi tom.
I I al Coment, noastre, p . 19 u r m . (ed. a 2-a).
8
( ) L a u r e n t , X I I I , 8; P a n d . fr., v° cit., 5714; Cas. fr. Sirev, 70.
1. 167; D. P . 70. 1. 2 9 2 .
4
( ) C. Bordeaux, D. P . 50. 2. 6. Cpr. Michaux, Donations, 1201,
p. 223 (ed a 2-a).
6
( ) P a n d . fr., v° Don. et testaments, 5716.

58794 29
 450 COD. C I V . - C A R T . III. — T I T . II. — C A P . I I I . — S--a I I . — A R T . 8 3 1 .

l u
dolo facere, qui suo jure utitur( ) , zice o lege romană, care
a fost tradusă în art. 1734 din codul Calimach.
injuriile Cât pentru injuriile grave aduse de donatar me-
rfeTdaruito- moriei daruitorului, săvârşit din viaţă, se admite în genere
ruiui. Contro-că ele nu dau drept moştenitorilor acestui din urmă, de a
versa. c e r e donaţiunei, pentrucă art. 931, care admite
r e v o c a r e a

soluţia contrară, se aplică numai la legate, nu însă şi la

2
donaţiuni (argument din art. 833 § 2)( ).
Refuzul de a In fine, al treilea caz de ingratitudine, prevăzut de
a r e s e r e i u z u 3
al
d™ruìtorfe
^ ^31, ^ " l fără cuvânt ( ) al donatarului de a ali-

(') L. 55, Dig., De oliv. regulis juris antiqui, 50, 17. O altă
lege din D i g e s t e ( L . 151, Dig., loco cit.), exprimă aeeeaş idee când
zice: „ĂTemo damnum facit, nisi qui id fecit quod facere jus
non kabet". „Acel ce întrebuinţează dritul său în cuprinsul
legiuitelor hotare, zice art. 1734 din codul Calimach, nu este
răspunzător pentru p a g u b a pricinuită altuia dintru aceasta".
A r t . 1305 din codul austriac este identic: „Wer von seinem
Bechte innerhalb der rechtlichen Schranhen macht, hat den
fur einen Ândern daraus entspringenden Nachtheil nicht zu
u
verantworten . Legea 45 § 4, Dig., Ad legem Aquiliam 9,
2, cuprinde o aplicare a acestui principiu, când permite
omului, care-şi a p ă r ă persoana sau averea sa, de a respinge
violenţa tot prin violenţă : „ Vim vi repellere omnes leges, om-
niaque jura permittunt. Vezi şi alte aplicări ale aceluiaş prin­
cipiu în Mattei, I paragrafi del codice civile austriaco avvi­
cinati dalle leggi romane, francesi e sarde, I V , p . 778 (Ve­
nezia, 1854).
2
( ) L a u r e n t , X I I I , 9; Demolombe, X X , 639. 6 8 4 ; Marcadé, I I I ,
7 0 8 ; Mourlon, II, 732, 746; T r o p l o n g , I I , 1 3 1 2 ; Duranton,
V i l i , 5 5 4 ; Beltjens, art. 955, No. 8; Planiol, I I I , 2 6 4 5 ; T.
Hue, VI, 6 4 2 ; B a u d r y et Colin, I, 1606; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 708, p . 415, text şi nota 8 ; Michaux, Donations, 1204;
P a n d . fr., v° cit., 5 7 1 9 ; C. Metz, Sirey, 59. 2. 650 şi Pand.
chron., I I I (anii 1845—1860), l i , 207. Vezi şi concluziile
proc. general D u p i n "(Sirey, 60. 1. 65). — Contra: Arntz, I I ,
1218; T h i r y , I I , 3 8 1 , p. 3 7 1 ; D e m a n t e et Colmet de S a n t e r r e ,
I V , 98 bis V ; Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grrenier, I I , 213,
nota e, p. 193. Această din u r m ă soluţie era admisă de Pothier
în dreptul vechiu francez (Donations, V I I I , 196, p. 4 1 5 ^
Vezi a s u p r a acestei controverse, Dalloz, Nouveau code civil
annoté, I I , a r t . 955, No. 103 u r m . ; Sirey et Gilbert, Code
civil annoté, I I , art. 955, No. 15; Répert. Sirey, v° Don.
entre-vifs, 3070 urm., etc.
3
( ) In privinţa chestiunei de a se şti când există pentru donatar
 DON. REVOCABILE P E N T R U I N G R A T I T U D I N E . — A R T . 835. 451

menta, la caz de nevoe, pe binefăcătorul său. „Necare vi-

detur, non tantum is qui partum perfocat, sed et is qui
J
abjicit, et qui alimonia denegat" ( ).
Această dispoziţie a mai fost odată explicată ( ) şi nu mai Dr. roman, 2

avem nevoe de a reveni asupra ei. Vom observa însă în

treacăt că Justinian nu prevăzuse refuzul de a dà alimente
între cauzele de revocare ale donaţiunilor enumerate de L. 10,
Cod, De revocandis donationibus, 8, 56, probabil din cauza
beneficiului competentice sau deductionis. de care se bucura
dăruitorul. Acest beneficiu consista în dreptul ce aveà
dăruitorul de a opri, la predarea lucrurilor dăruite, eeeace-i
3
trebuia pentru hrana lui( ).
încât priveşte însă codul Calimach, art. 1273 si 1274 - Calimach. c

Art 1^73
(947 C. austriac) impun donatarului obligaţia de a alimenta 1274. '
pe dăruitor, fără a declara însă donaţiunea revocabilă din
4
cauza neîndeplinirei acestei obligaţii ( ).

B) Donaţiunile supuse revocărei pentru ingratitudine.

Art. 835. — Donaţiunile făcute în favoarea maritajului nu

sunt revocabile pentru ingratitudine. (Art, 280, 836, 932 urm., 93b
O. civ. A r t . 959 C. fr.).

cuvânt legitim de a refuza alimente daruitorului, vezi tom. I.

p. 710, 7 1 1 , nota 2 (ed. a 2-a) şi suprà, p . 439, nota 2.
(') L . 4, Dig., De agnoscendis et alendis liberis, 25, 3.
2
() Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 709 u r m . (ed. a 2-a).
3
.( ) Cpr. Instit., 4, 6,- De actionibus, § 38. Mai vezi L. 19 § 18
şi L . L . 49 şi 50, Dig., De re judicata, 42, 1; L . 173, Pr.,
Dig., De dir. regulis juris antiqui, 50, 17, etc. Vezi tom. I
al Coment, noastre, p. 710, nota 1, p r e c u m şi tom. V I I I ,
p. 182, 183 şi p . 419, nota 3.
4
( ) Vezi tom. I, p . 710 (ed. a 2-a). î n c â t priveşte codul german,
vezi suprà, p. 369, nota 2.
P a r t e a finală a art. 947 din codul austriac dispune că, în q austriac şi
caz de a exista mai mulţi donatari, acela a cărui donaţiune codul german,
este mai veche nu este obligat a contribuì la alimentarea
d a r u i t o r u l u i decât atunci când porţiunile donaţiunilor poste­
rioare nu sunt suficiente, dispoziţie care n'a mai fost repro­
dusă în codul Calimach. T o t astfel dispune şi § ultim al
art. 528 din codul german. „In caz, când există mai mulţi
donatari, zice acest text, cel mai vechiu nu este obligat decât
î n t r u a t â t a întrucât această obligaţie nu i n c u m b ă celui mai r e -
 452 COD. C. — C A R T . I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a I I . — A R T . 83J.

Toate dona­ Toate donaţiunile, omnes donationes, zice L. 10, Dig.,.

ţiunile sunt
revocabile p.
De revocandis donationibus, 8, 56, sunt revocabile pentru
ingratitudine. ingratitudine, puţin importă persoanele dela care ele emană,
forma sau modalităţile sub care ele au fost făcute, afară,
bine înţeles, de cele exceptate prin art 835, căci textul de
mai sus exceptând dela această regulă numai donaţiunile
făcute în favoarea căsătoriei, asemenea excepţie confirmă
tocmai regula generală. Exceptio firmat vim legis in casibus
1
non exceptis{ ).
Donaţiuni ma­ Astfel, în baza art. 8 3 1 , care este conceput în ter­
nuale, one­ 2

roase, remu­ meni generali, toate donaţiunile, chiar şi cele manuale ( ),

neratorii, mu­ sunt revocabile pentru ingratitudine, fie ele remunera­
tuale, indi­ 3 4 5

recte, etc. torii ( ), oneroase ( ), mutuale ( ), fie directe sau indi-

cent". „ Vnter mehreren Beschenkten haftet der fruher Beschenkte

nur insoujeit, als der spăter Beschenkte nictht verpflichtet ist".
!
() Bacon, De just. univers., aforizm 17.
2
( .) Demolombe, X X , 6 5 6 ; B a u d r y et Colin, I , 1586; Dalloz,
Nouveau code civil annoti, I I , art. 955, No. 4. Ştim, în
adevăr, că d a r u r i l e manuale nu deroagă dela regulele de fond
ale donaţiunilor, ci n u m a i dela regulele de formă. Vezi suprà,
p. 276 şi 426.
3
Don, remune () L a u r e n t , X I I I , 1 5 ; Demolombe, X X , 6 5 5 ; P a n d . fr., vo cit.,
ratorii. Con­ 5 7 3 7 ; Arntz, I I , 1926; Mourlon, I I , 7 5 3 ; B a u d r y et
troversă.
Colin, I, 1584; A u b r y et R a u , V I I , § 708, p. 418, text şi
nota 14; Planiol, I I I , 2 6 3 9 ; Dalloz, op. cit., art. 955, N o . 5 .
— Contra: Toullier-Duvergier, Le droit civil francais, III,
p a r t e a II, 328, p. 1 8 4 . — R ă m â n e însă bine înţeles că d o n a ­
ţiunile r e m u n e r a t o r i i nu sunt revocabile decât pană la con­
curenţa sumei care întrece preţul serviciilor prestate. Pothier,
Tr. des donations, V I I I , 197, p. 4 1 5 ; A u b r y et R a u , loco cit.,.
nota 14; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 3 4 9 1 , etc.
4
Donaţiunile () Donaţiunile oneroase sunt şi ele revocabile pentru ingratitudine,
r ă m â n â n d ca d ă r u i t o r u l să restitue d o n a t a r u l u i sumele plătite
de acest din u r m ă pentru achitarea sarcinilor. Pothier, loco
cit.; A u b r v et Rau, loco cil., nota 14: Laurent, X I I I , 17;
Marcadé, I I I , 7 1 9 ; Arntz, I I , 1926; ' Troplong, I I , 1318;
P l a n i o l , I I I , 2 6 3 9 ; Dalloz, Nouveau code civil annoti, I I ,
a r t . 955, No. 7 şi 8; B a u d r y et Colin, I, 1584, 1 5 8 5 ; Répert,.
Sirey, w° cit., 3230, etc.
6
Don. mutuale. () Donaţiunile m u t u a l e sau reciproce sunt şi ele revocabile pentru
ingratitudine, fără a se distinge dacă au fost făcute prin
acelaş act sau prin acte deosebite. D o n a ţ i u n e a va puteà, în
acest caz, să fie revocată contra d o n a t a r u l u i ingrat, fără ca
acest din u r m ă să fie în drept a revoca donaţiunea f ă c u t ă
 DON. REVOCABILE PENTRU INGRATITUDINE. — ART. 835. 453

recte sau chiar ascunse sub forma unui contract cu titlu

oneros ("), etc.
Aceeaş soluţie este aplicabilă donaţiunilor de drepturi D o n . de drep-
t u r i c e s o
succesorale şi renunţărilor ce s'ar face în folosul unuia sau ^ "
3
mai multor moştenitori ( ).
Se admite însă, în genere, după Pothier, că revocarea D o n . făcute î n
pentru ingratitudine nu se aplică prezenturilor obişnuite, ce ^ o ^ ^ n ^ s e "
se fac dela mână la mână, din cauza micei lor însemnă- revoacă p. i - n

tăţi (*). gratitudine.

Donaţiunile făcute în favoarea căsătoriei, adecă sub
condiţia că o căsătorie va aveà loc între două persoane
anume determinate^), fie aceste donaţiuni făcute prin con­
6
tractul de căsătorie sau prin acte separate ( ), prin excepţie

celeilalte p ă r ţ i , căci altfel ingratitudinea a r r ă m â n e a nepe­

depsită (argument p r i n analogie din art. 280 § 2). Cpr. Arntz,
I I , 1926; L a u r e n t , X I I I , 16; Demolombe, X X , 589, 6 5 5 ;
Mourlon, I I , 754; Troplong, I I , 1319; Demante, I V , 102 bis I I I
şi I V ; Planiol, I I I , 2 6 3 9 ; B a u d r y et Colin, I, 1584; Dalloz,
op. cit., No. 9, etc. Vezi şi suprà, p . 426.
1
() Astfel, această cauză de revocare se aplică şi simplelor r e n u n ­
ţ ă r i la datorii, făcute de un creditor, debitorului său, animo
donanoli. Pothier, op cit., V I I I , 198, p . 4 1 6 ; A u b r y et Rau,
V I I , § 708, p . 4 1 8 ; Demolombe, X X , 6 5 7 ; Dalloz, op. cit.,
I I , art. 955, No. 10 şi 23 u r m . ; Arntz, I I , 1926; P a n d . fr., v°
cit., 1745, etc.
2
() Vezi Dalloz, op. cit., art. 955, No. 3 şi 11 u r m . Vezi şi
suprà, p. 307.
3
() P a n d . fr., v° cit, 5 7 4 6 ; D u r a n t o n , V I I I , 566.
4
() Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 2994; D u r a n t o n , V I I I , 589, etc.
(°) O donaţiune făcută n u m a i în vedere de a înlesni căsătoria Don. făcute
donatarului, nu va fi deci considerată ca făcută în favoarea n u m a i în ve-
d e i ca
căsătoriei, în sensul art. 8 3 5 , dacă ea n'a fost făcută în f a - ^ " " ® ' ~
t

voarea şi ca o condiţie a căsătoriei determinată şi convenită.

A n b r v et R a u , V I I , § 708, p . 416, nota 10; Demolombe,
X X , "653; L a u r e n t , X I I I , 2 0 ; P a n d . fr., v° cit, 5754; C.
Bordeaux, Sirey, 49. 2. 6 6 7 ; D. P . 50. 2. 6.
6
() Cpr. Planiol, I I I , 3 1 5 0 ; B a u d r y et Colin, I, 1588; T. H u e ,
V I , 2 5 1 ; L a u r e n t , X I I I , 2 0 ; Demolombe, X X , 6 5 3 ; Beltjens,
art. 959, No. 1, etc.
De câteori donaţiunea nu se face prin contractul de că­
sătorie, trebue să se prevadă în act că ea a fost făcută în
favoarea căsătoriei proiectate, sub condiţia săvârşirei ei, căci
altfel donaţiunea n'ar fi condiţională. L a u r e n t , Demolombe,
loco cit.
 454 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . II. — C A P I T . I I I . — S-» I I . — A R T . 8 3 5 .

şi d i a cauza caracterului lor particular, nu sunt, de a s e -

' menea, revocabile p e n t r u ingratitudine, căci d u p ă c u m a
zis r a p o r t o r u l J a u b e r t înaintea T r i b u n a t u l u i , n u trebue ca
delictul d o n a t a r u l u i să poată aduce a n u l a r e a u n u i act, care
a d a t loc la formarea unei familii nouă. Revocarea p e n t r u i n -
g r a t u t i d i n e a v â n d în adevăr, d u p ă c u m ştim, u n caracter
penal, n u trebue să atingă decât pe culpabil şi, în specie,
ea a r atinge n u n u m a i pe soţul d o n a t a r ingrat, d a r încă pe
celălalt soţ şi pe copiii născuţi din acea căsătorie, în favoarea
cărora donaţiunea a fost făcută, şi cărora n u li se poate
!
imputa nicio culpa ( ).
Aplic, celor- Cât pentru celelalte cazuri de revocare, ele sunt apli-
îaite cazuri j i { donaţiunilor făcute în favoarea căsătoriei, a r t . 8 3 6
c a r j e s

de revocare » t t >
don. făcute în d i s p u n â n d chiar în termeni expreşi că asemenea donaţiuni
favo a r căsă
t ^ . " sunt revocabile p e n t r u naştere de prunci.
0 r

Don. făcute Donaţiunile pe care legea le declară irevocabile pentru

în f a v o a r e a ingratutidine sunt cele făcute de terţii (rude s a u străini), fie
căsătoriei. , . . . . . . „ . . . A , . A

ambilor viitori soţi, h e n u m a i u n u i a d m ei, in vederea şi in

favoarea căsătoriei, fie p r i n însuş contractul de căsătorie, fie
p r i n t r ' u n act separat.
Revoc, dona- Ce trebue să decidem în privinţa donaţiunilor ce viitorii
*vUtoru soti™ ti Ş d
f între ei, fie prin contractul de căsătorie, fie
s o x - a r a e e

C o n t r o v e r s a , p r i n t r ' u n act separat, înainte însă de a se însoţi, căci în

privinţa donaţiunilor ce ei şi-ar face în timpul căsătoriei,
este ştiut că ele sunt p r i n esenţa lor revocabile (art. 9 3 7 ) .
Chestiunea este foarte discutată în F r a n ţ a , şi unii susţin
că excepţia p r e v ă z u t ă de a r t . 8 3 5 a r fi aplicabilă şi dona­
ţiunilor dintre viitorii soţi; pentrucă, p e de o parte, legea
nu face nicio deosebire, i a r pe de alta, pentrucă atât dona­
ţiunile dintre viitorii soţi cât şi cele care e m a n ă dela terţii
2
a u de scop înlesnirea şi favorizarea căsătoriei ( ).
l
Cazul c â n d ( ) Beltjens, loco cit., N o . 1.—Cu toate că excepţia a r t . 8 3 5 are
soţii n ' a u de cauză în mod principal, interesul copiilor, totuşi această
c 0 n
' P - dispoziţie se aplică chiar dacă soţii n ' a r aveà copii. Beltjens,
loco cit.
2
( ) Thiry,_ I I , 382, infine; D u r a n t o n , I I , 629 şi V I I I , 5 7 2 ; Poujol,
Donations, art. 9 5 9 , N o . 7; Coin-Delisle, op. cit., a r t . 959,
N o . 6, p . 2 9 4 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 708, p. 342, text şi nota 11 (ed. Anschutz); Ducaurroy,
Bonnier et P.oustain, Comment, théorique et pratique du code
 ACT. ÎN REVOCARE PENTRU I N G R A T I T U D I N E . — ART. 832, 455

Aceasta soluţie este însă inadmisibilă atât în Franţa

cât şi mai cu seamă la noi, unde art. 9 6 0 din codul fr.,
din care s'ar puteà trage argument în favoarea ei, a fost
modificat în redacţia sa prin art. 8 3 5 şi unde art. 1 0 8 8
fr. lipseşte cu desăvârşire
Donaţiunile, ce viitorii soţi îşi fac între ei, fie prin Neapiic.
contractul de căsătorie, fie printr'un act separat, intră deci dintr^viitc
în regula generală a revocabilităţei, iar nu în excepţia sta- soţi.
tornicită de art. 8 3 5 , şi această părere este mult mai con­
formă spiritului legei; căci, pe de o parte, ingratitudinea
unuia din soţi este mult mai gravă decât acea care emană
dela un donatar străin, iar pe de altă parte, niciunul din
motivele mai sus arătate, care justifică revocabilitatea daru­
rilor făcute în favoarea căsătoriei, nu sunt aplicabile dona­
tiunilor dintre soţi. Apoi, această revocare nu produce nicio
daună copiilor născuţi din căsătorie, fiindcă ei vor găsi în
patrimoniul soţului inocent şi dăruitor, bunurile pe care ei,
de altfel, le-ar fi găsit în patrimoniul soţului ingrat. Dona­
ţiunile făcute între viitorii soţi, trebue deci să fie revocabile,
conform principiului general (art. 8 3 1 ) , pentrucă, în ase­
menea caz, pedepsirea unuia din soţi nu se resfrânge nici
2
asupra celuilalt soţ, nici asupra copiilor ( ).

C) Despre acţiunea în revocare pentru ingratitudine.

Art. 832. — Revocarea p e n t r u ingratitudine nu se face de

drept niciodată. ( A r t . 280, 8 3 1 , 832, 833 u r m . C. civ. A r t . 956 C. fr.).

In codul german, revocarea pentru ingratitudine se înde- c. german.

civil, I, 4 1 5 . I n acest sens, există şi câteva decizii j u d e c ă t o ­

reşti. Vezi Dalloz, Nouveau code civil annolé, I I , art. 959,
No. 9 şi P a n d . fr., v° Don. ei testaments, 5759.
1
( ) Vezi infra, explic, art. 836, p . 492.
2
( ) Vezi în acest sens, Planiol, I I I , 3 1 5 0 , 3 2 0 0 ; T. H u e , V I ,
2 5 1 ; Mourlon, I I , 7 5 2 ; A r n t z , II, 1 9 2 8 ; Demolombe, I V , 528
şi X X , 6 5 2 ; Marcadé, I I I , 717, 7 1 8 ; P>audry et Colin, I, 1 5 8 9 ;
L a u r e n t , X I I I , 21 u r m . ; A u b r y et Rau, V I I , § 708, p . 416,
text şi nota 11 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V ,
§ 718, p . 423 (ed. Crome); D e m a n t e et Colmet de Santerre,
IV, 102 bis I şi I I ; Troplong, I I , 1348 u r m . ; Michaux, Dona­
tions, 1 1 7 1 ; Répert. L a b o r i , v° Don. entre-vifs, 300, etc. T o t
în acest sens este şi j u r i s p r u d e n ţ a . Vezi numeroasele decizii
COD. C I V . - C A E T . III.-TIT. II.—CAP. III—S-a II.—ART. 8 3 2 , 8 3 3 § 1.

plineşte printr'o simplă declaraţie făcută donatarului, durch

Erklârung gegenilber dem Beschenkten (art. 531 § 1). In
urma acestei revocări, se poate cere restituirea darului con­
form cu dispoziţiile relative la înavuţirea fără cauză.
Nu tot astfel este în dreptul nostru, unde revocarea
pentru ingratitudine, ca şi acea pentru neîndeplinire de con­
diţii (art. 832), nu se face, în regulă generală, de drept,
precum se face acea pentru naştere de prunci (art. 836),
ci trebue să fie cerută dela justiţie, care apreciază gravi
tatea faptelor imputate (').
Revocarea pentru ingratitudine este deci, pe deoparte,
facultativă, iar pe dealta, judiciară.
Motivele, care au făcut pe legiuitor să admită această
soluţie, sunt următoarele: 1° revocarea donaţiunei pentru
ingratitudine fiind un ultragiu al cărui judecător trebue să
fie însuş daruitorul ofensat, ea ar puteà fi invocată nu
numai de dăruitor, dar încă de orice persoană interesată,
dacă revocarea ar aveà loc de drept; 2° asemenea revocare
fiind o reparare înfiinţată numai în folosul dăruitorlui ofensat,
el trebue să aibă facultatea de a ierta pe donatar, prin re­
nunţarea sa la revocare, şi el ar fi lipsit de acest drept,
2
dacă revocarea ar aveà loc ipso jure ( ).
Trebue însă să observăm că art. 835 este prea absolut,
când zice că revocarea pentru ingratitudine nu se face
niciodată de drept, căci în caz de pronunţarea divorţului
pentru cauză determinată, donaţiunea făcută între soţi se
revoacă de drept şi în virtutea legei, prin singurul efect al
3
transcrierei hotărîrei de divorţ (art. 280) ( ).

D) Termenul acţiunei In revocare pentru ingratitudine.

Art. 833 § 1. — Cererea de revocare pentru ingratitudine

trebue făcută în termen de u n an din ziua faptului, sau din ziua

citate în P a n d . fr., v° cit., 5763 şi în Dalloz, Nouveau code

civil annoti, I I , art. 959, N o . 10. Vezi a s u p r a acestei con­
troverse, Beltjens, op. cit., art. 959, No. 3 şi 9; Acollas. I I ,
p. 500, 5 0 1 , etc.
(!) Cpr. O. Bucureşti, Dreptul din 1891, No. 3 5 ; Mourlon, I I , 7 3 5 ;
Arntz, I I , 1930; Demolombe, X X , 590, 659, etc.
2
( ) Cpr. Mourlon, I I , 7 3 5 ; P a n d . fr., v° cit., 5766, etc.
s
( ) Vezi tom. I I al Coment, noastre, p . 178 (ed. a 2-a). Cpr.
TERMENUL ACŢ. ÎN REVOC. P . I N G R A T I T U D I N E . — A R T . 8 3 3 § , 1. 457

când donatorul a cunoscut faptul. ( A r t . 9 3 1 , 1202 C. civil

A r t . 957 § 1 C. fr.).

Autorii erau divizaţi a l t ă dată asupra chestiunei de a i > . v e e h i u

f r a n e e z
se şti cât timp trebuia să ţie acţiunea în revocare pentru
ingratitudine
Codul actual a curmat deci vechia controversă, admi- Dr. actual,
ţând că acţiunea în revocare se stinge în toate cazurile prin
trecerea unui an din ziua Gomiterei faptului sau clin ziua
de când acest fapt a parvenit la cunoştinţa dăruitorului
2
(art. 833 § 1)( ).
Acţiunea în revocare pentru ingratitudine, fiind în adevăr P r e z u m ţ i a d e
întemeiată pe o ofensă adusă dăruitorului, legea presupune p ^ r t e ^ a ^ u i -
câ el a iertat această ofensă de câteori a lăsat să treacă torului,
3
un an fără a reclama (Art, 1202) ( ).

Beltjens, a r t . 957, No. 1, in fine; L a u r e n t , I I I , 305 şi X I I I ,

24, p r e c u m şi autorii citaţi în tom. I I suscitat, p . 178, nota 3 .
(!) Vezi Demolombe ( X X , 660), care a r a t ă diversele păreri. C p r .
Planiol, I I I , 2649.
2
( ) I a t ă cum se exprimă, în această privinţă, a r t . 373 lit. o din c. elveţian,
codul elveţian dela 1907 (titlu final, despre donaţiune): Art. 373 lit. o.
„ D r e p t u l de a revoca o donaţiune se poate exercita t i m p de
un an din ziua în care dăruitorul a avut cunoştinţă de cauza
revocărei. — Dacă d ă r u i t o r u l moare înaintea expirărei acestui
termen, acţiunea trece l a moştenitorii săi, care pot s'o exercite
pană la e x p i r a r e a acestui termen.
„ Moştenitorii pot să revoace donaţiunea de câteori donatarul,
a n u m e şi fără drept, a cauzat moartea dăruitorului sau 1-a
împedicat de a-şi exercita dreptul său de revocare".
Art. 532 din codul german dispune, de asemenea, că r e - c. german,
vocarea este exclusă când d ă r u i t o r u l a iertat pe donatar (wenn Art. 532.
der Schenker dem Beschenkten verziehen hat), sau când a
trecut un an din momentul de când acel care era în drept
să revoace donaţiunea a avut cunoştinţă de survenirea fap­
telor ce-i confereau acest drept. Revocarea nu mai este cu
putinţă în u r m a morţei d ă r u i t o r u l u i . „Nach dem Tode des
u
Beschenkten ist der Widerruf nicht mehr zulăssiq .
3
( ) C p r . Demolombe, X X , 6 6 1 ; Mourlon. II, 7 4 1 ; Th'iry, I I , 3 8 3 ; stingerea acţ.
în
D u r a n t o n , V I I I , 5 6 0 ; P a n d . fr., v° cit., 5790. Stingerea a c - . revocare
ţiunei în revocare fiind întemeiată pe o prezumpţie de iertare ^"ruitoruluT
din partea dăruitorului, acţiunea va fi stinsă şi înaintea ex­
pirărei acestui termen, de câteori p â r î t u l va proba că dă­
ruitorul 1-a iertat, fie în mod expres, fie tacitamente, de exem­
p l u : p r i n executarea voluntară a donaţiunei, soluţie care era
admisă şi prin a r t . 1278 din codul Calimaeh (949 C. austriac).
 458 COD. CIV. — C A E T . I I I . — T I T . I L — C A P . • I I I . —' S-a I I . , — A R T . 833 § 1.

Aplic. art.833 A r t . 8 3 3 fiind aplicabil şi la dispoziţiile testamentare,

ia testamente. c e r e r e a m r n i i legat p e n t r u i n g r a t i t u d i n e nu
e v o c a r e a u r

mai este admisibilă, dacă dela comiterea pretinsei injurii şi

4
p a n ă la moartea testatorului a trecut u n a n ( ) .
Acţ. în revo- D i n art. 8 3 3 § 1 rezultă deci că acţiunea în revocare
e n r u
d e ^ L d e n t a d e P * ingratitudine poate fi stinsă, cu toate că ar subzista
aeţ. p u b l i c ă încă acţiunea publică p e n t r u aplicarea pedepsei şi acţiunea
1 < a oea
* K, c ă civilă p e n t r u despăgubirea d ă r u i t o r u l u i . Şi în sens invers,
se poate î n t â m p l a că acţiunea publică şi cea civilă să
fie stinse, iar aceea în revocare să p o a t ă fi exercitată în
2
termen u t i l ( ) .
Constituirea R ă m â n e însă bine înţeles că dăruitorul ar puteà să se
c o n s
ca^arte^ci- t i t u e p a r t e civilă înaintea instanţelor represive, dacă do­
vila, n a t a r u l ar fi u r m ă r i t penaliceşte p e n t r u faptele care cons-
tituesc ingratitudinea, cu toate că acţiunea în revocare a r fi
stinsă (Demolombe, X X , 662).
T e r m e n u l de D i n textul suscitat mai rezultă că termenul de u n an,
c e s e a c o r
T adevăratâ' 6
d ă d ă r u i t o r u l u i , spre a-şi exercita acţiunea în re-
p r e s c r i p ţ i e . vocare, n u este o a d e v ă r a t ă prescripţie şi că, p r i n u r m a r e ,
Controversă. n u p]jg e p i regulele dreptului comun, d u p ă care
a c a m S e c e

prescripţia este suspendată în favoarea minorilor şi inter­

zişilor (art. 1876), si n u curge între soţi, în t i m p u l căsă­
3
toriei (art. 1881) ( ).'

Cpr. Demolombe, X X , 6 7 4 ; A r n t z , I I , 1924; Marcadé, I I I ,

7 0 7 ; T h i r y , loco cit; B a u d r y et Colin, I, 1619; Planiol, I I I ,
2 6 5 1 ; Beltjens, art. 957, No. 2 ; A r n t z , T I , 1924; Troplong,
I I , 1325, 1 3 2 7 ; L a u r e n t , X I I I , 3 1 ; P a n d . fr., v° cit., 5 8 2 1 , etc.
N e a p l i c . în F a p t u l vechiu al donatarului, şters fie p r i n iertarea d ă r u i -
t
B
F ^ . a
torului, fie p r i n inacţiunea sa în termenul prescris de lege,
a r t . 252 C. c i v .
nu poate fi l u a t în consideraţie înxr'o acţiune în revocare
întemeiată pe u n fapt nou, căci art. 252 dela titlul divor­
ţ u l u i nu este aplicabil în specie. Demolombe, X X , 6 7 5 ; M a r ­
cadé, I I I , 7 0 7 ; P a n d . beiges, v° Donations, 6 5 4 ; Beltjens, loco
cit; L a u r e n t , Supplement, I V , p . 157. No. 194, lit. B ; P a n d .
fr., v° cit, 5825. — C o n t r a : Poujol, Donations, art. 957, N o . 2 ;
Laurent, X I I I , 2 4 ; Cas. fr. D. P . 56. 1. 154; Sirey, 56. 1. 199.
(!) Beltjens, op. cit, art. 957, N o . 10 şi 12; Arntz, I I , 2 1 6 1 .
Vezi şi infra, explic, art. 9 3 1 .
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 31 ; Demolombe, X X , 6 6 1 , 6 6 2 ; T . H u e ,
V I , 244, p a g . 3 1 0 ; Arntz, I I , 1 9 2 4 ; D e m a n t e et Colmet de
Santerre, I V , 100 bis I I ; P a n d . fr., v° cit, 5 7 9 1 , etc.
3
( ) L a u r e n t , X I I I , 3 5 ; D e m o l o m b e , X X , 6 6 6 ; A u b r y et Rau
TERMENUL ACŢ. ÎN REVOC. P. I N G R A T I T U D I N E . — A R T . 833 § 1. 459

In baza acestor principii, trebue sa decidem ca ter- Neaplie. 1

a r t - 1881
menul de un an, prevăzut de art. 833, curge între soţi, "
art. 1881 nefiind aplicabil în specie.
Tot pentru aceleaşi motive vom decide că art. 1876 Neaplie.
nu se aplică în specie, aşa că termenul de un an, stator- controversa
nicit de art. 833, va curge contra dăruitorului interzis sau
contra moştenitorilor săi minori; căci persoanele incapabile
având un tutore, acesta va putea să exercite acţiunea, fiind
responsabil de negligenta sa, dacă n'a exercitat-o în timp
util (art. 390) (').
In fine, s'a decis că termenul de un an, conferit de lege N e a p l i e . re-
pentru revocarea donaţiunei pentru ingratitudine, constitue ^^poHaia
o decădere la care nu se aplică regulele ordinare ale pres- sunt ad agen-
dwm etc
cripţiei şi, în special, regula: Quce temporalia sunt ad ' '
2
agendum, perpetua sunt ad excipiendum( ).
Termenul prevăzut de art. 833 § 1 nu va fi, de ase- Nesuspen-
a
menea, suspendat nici prin imposibilitatea fizică în care s'ar ^™ ;

găsi dăruitorul de a exercita acţiunea, de exemplu, când el an prin i m p o -

ar fi devenit nebun după ce a luat cunoştinţă de faptele ^ a l n ' T a r e
care constituesc ingratitudinea, cu toate că nu era interzis, s'ar găsi dă-
ruitorul
căci maxima : contra non valentem agere non currit prevs- -
3
criptio, n'a fost nicăieri consacrată de legea actuală ( ).

V I I , § 708, p. 422, text şi nota 2 6 ; Z a c h a r i * , Handbuch

des fr. Civilrechts, I V , § 718, p . 426, nota 16 (ed. Crome.)
„ D a s Iahr ist keine Verjăhrungszeit sondern eine Frist (annus
utilis)", zice acest a u t o r ; B a u d r y et Colin, I, 1620; Beltjens,
art. 957, No. 1; Planiol, I I I , 2 6 5 0 ; P a n d . fr. v° cit, 5 8 1 0 ;
P a n d . beiges, v° Don. entre-vifs, 644 u r m ; Dalloz, Nouveau
code civil annoté, I I , art. 957, No. 27 u r m . ; C. Aix, D. P .
96. 2. 4 5 0 ; C. Metz, Sirey, 69. 2. 171. — Contra: Troplong,
I I , 1 2 1 3 ; Massé-Vergé, I I I , § 484, p . 236, nota 19, precum
şi deciziile citate în P a n d . fr., v° Don. et testaments, 5809.
0 ) Cpr. Demolombe, X X , 666, 6 6 7 ; L a u r e n t , X I I I , 3 5 ; Pand.
fr., v° cit., 5813. — Contrà: Massé-Vergé, Troplong. loco
suprà cit. Cpr. Cas. fr. D . P . 4 5 . 1 225.
2
( ) C. Besancon, D. P . 73. 2. 122; Sirey, 7 3 . 2. 196; P a n d . fr.
v° cit, 5811.—Cât pentru chestiunea de a s e şti dacă r e g u l a
r o m a n ă : Qum temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt
ad excipiendum, m a i este sau nu în vigoare în dreptul ac­
tual (chestie controversată), vezi tom. V I I al Coment, noastre,
p. 84 u r m .
!
( ) Demolombe, X X , 6 6 8 ; P a n d . fr„ v° cit, 5814. — Contra:
 ^

460 OOD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I I . — A R T . 8 3 3 § 1.

Demenţa sau A fortiori, deci, termenul de un an nu va puteà fi sus

en(
i n r
nl tlruìui °" d
P i a ţ prin demenţa sau interdicţia donatarului, intervenită
în urma Gomiterei faptelor care constituesc ingratitudinea (*).
Exercitarea Dăruitorul nu poate să păstreze acţiunea în revocare
reală a a c - jeeât exercitând-o în realitate în termenul prescris de lege,
ţiunei. . . . . . .
şi cesiunea acestei acţiuni, ce el ar face unui terţiu îna­
intea expirărei termenului de un an, n'ar echivala cu o ce­
rere în judecată, dacă n'ar fi exercitat el însuş acţiunea în
2
termenul util ( ).
Denunţarea Mai mult încă, faptul din partea dăruitorului de a
donatarului denunţa pe donatar sau de a se constitui parte civilă înaintea
d e câ/vi°& dai"
ruitor sau instanţelor represive, în caz când el ar fi fost urmărit pe-
faptui d e a se n a j j c e ş ţ e n u } _ ìmpedicà de a pierde acţiunea în revo-
a r

«onsţitm parte . u • • î , •• • r , î i î
care, pentrucă nici denunţarea, nici faptul de a cere des­
civilă.
păgubiri nu echivalează cu acţiunea în revocare, care exercitată
în termenul util, singură poate păstra neatins dreptul dă­
3
ruitorului ( ).
D e când curge Termenul de un a n , în care acţiunea revocatone trebue
termenul de g £ exercitată, curge din ziua G o m i t e r e i faptului care cons-
g e

titue ingratitudinea, sau din ziua în care dăruitorul a putut

să cunoască acest fapt. Deci, dacă revocarea donaţiunei a
fost cerută în urma expirărei termenului legal, donatarul
v a puteà să opue această fine d e neprimire, în care caz dă­
ruitorul va trebui să dovedească sau că termenul legal n'a
expirat încă, sau că e l n'a putut să afle acest fapt decât
mai târziu. Legea rezervă, deci, dăruitorului dreptul d é a
stabili că e l n'a avut cunoştinţă d e faptul donatarului, î n
care caz termenul statornicit d e lege n'a început încă a
curge contra lui (*).
Mai mult încă, dăruitorul a r puteà să stabilească prin
Grenier, Don. et testaments, I I , 214, pag. 191 u r m . , a cărui
p ă r e r e se vede respinsă de adnotatorul său Bayle-Mouillard
(loco cit., nota e, p . 197).
0) Demolombe, X X , 6 6 9 .
2
() Demolombe, X X , 6 7 1 . — V o m vedea în adevăr infra, p . 4 6 6 ,
că acţiunea în revocare pentru cauză de ingratitudine poate
fi cedată u n u i terţiu, în u r m a deschiderei ei.
8
() Demolombe, X X , 6 7 2 ; Troplong, I I , 1 3 3 4 ; P a n d . fr., v° cit.,
5817, etc.
4
() T h i r y , I I , 3 8 3 ; B a u d r y et Colin, I , 1 6 1 5 ; T . H u e , V I , 2 4 4 ;
Planiol, I I I , 2649, etc.
TERMENUL A C Ţ . Î N R E V O C . P . I N G R A T I T U D I N E . — A R T . 8 3 3 § 1 ŞI 2. 461

orice soni de mijloace ca, cu toate că faptele de ingratitu­

dine ar fi putut să parvie la cunoştinţa lui, totuşi, de fapt,
el nu le-a cunoscut încă, căci perderea dreptului de a cere
revocarea darului întemeindu-se pe o prezumpţie de iertare
din partea lui, raţional vorbind, el n'a putut să ierte un
fapt despre care n'a avut cunoştinţă
Pentru ca termenul de un an să înceapă a curge, nu
este suficient ca dăruitorul să fi luat cunoştinţă de faptul
care constitue ingratitudinea, ci trebue să ştie că donatarul
2
este autorul acestui fapt( ).
pl u , alit atea
Dacă donatarul s'a făcut culpabil de mai multe fapte f t e J (

succesive de ingratitudine, termenul util pentru a cere re- gratitudine,

vocarea donaţiunei nu va începe a curge decât din ziua
3
comiterei ultimului fapt( ).
C a z u l c a n d
Se poate întâmpla ca faptul, care constitue ingratit'u-
faptul care
dinea donatarului, să ţie toată viaţa dăruitorului, ceace se constitue in-
va întâmpla, de exemplu, atunci când femeea donatară, con- . g " " | ' & r a t t d i a

damnată a reintegra domiciliul bărbatului, nu s'ar supune \à™ d&ruito- y

rului
acestei hotărîri, în care caz faptul donatarei fiind continuu, -
termenul de un an n'a început să curgă, şi dreptul dărui­
torului de a cere revocarea donaţiunei făcută femeei, păs-
trându-se pană în ziua morţei sale, va trece la moşteni­
torii săif*).

E) Persoanele care pot cere şi în contra cărora se potè cere revocarea

donaţiunei pentru ingratitudine.

Art. 833 § 2. — Acţiunea de revocare nu se poate intenta

în contra erezilor donatarului, nici de erezii donatorului în contra
donatarului, afară n u m a i dacă, în acest caz, acţiunea s'a intentat
de donator, sau donatorul a m u r i t în anul în care se puteà in­
tenta acţiunea. ( A r t 834, 931 C. civ. A r t . 957 § 2 C. fr.).

1
ţ ) Mourlon, I I , 741; L a u r e n t , X I I I , 32; Demolombe, X X , 664;
Demante, I V . 100 bis I I I ; P a n d . fr., v° cit, 5795, etc.
2
( ) Demolombe, X X , 665; Mourlon, I I , 741; P a n d . fr., v° cit,
5797, etc.
3
( ) Laurent, X I I I , 33; P a n d . fr., v° cit, 5798; Beltjens, art. 957,
No. 5; C. Caen şi Cas. fr. D. P . 56. 2. 132;'D. P . 56. 1.
54; Sirey, 56. 1. 199; D. P . 97. 1. 559 ; D. P . 98. 1. 347, etc.
( ) Laurent,' X I I I , 33, 35; P a n d . fr., v° cit, 5799. 5812; Cas.
4

fr. Sirev, 70. 1. 167; D. P . 70. 1. 292.

 462 COD. C I V . — C A S T . III. — T I T . II. — C A P . III. — S - a II. — A H T . 833 §2.

1° Persoanele care pot cere revocarea pentru ingratitudine.

Dr. roman. La Romani, acţiunea în revocare pentru ingratitudine,

având de scop repararea unei ofense şi pedepsirea donata­
rului culpabil, nu puteà fi exercitată decât de însuş dăruito­
rul ofensat, contra donatarului culpabil. „ Actionem ita per-
sonalem esse volumus, ut vindicationis, id est vindictce, tantum
habeat effectum, nec in heredem detur, nec tribuatur he-
4
redi" ( ).
Acţiunea, odată începută de dăruitor, puteà însă fi conti­
nuată atât în contra moştenitorilor donatarului, cât şi de
către moştenitorii dăruitorului, conform maximei: „Omnes
actiones, qum morte aut tempore pereunt, semel inclusa} su­
2
dicio, salvce permanent" ( ).
C. Calimaeh. Codul Calimaeh modificase în această privinţă dreptul
Art. 1278. j t . 1278 din acest cod (949 C. austriac) pre­
r o m a r i i c a c a r

vede că, dacă vătămatul dăruitor nu va fi iertat cu dovadă

pe nemulţămitorul primitor al darului, se dă dreptate şi
moştenitorilor dăruitorului să pornească jalbă şi asupra
3
moştenitorilor aceluia pentru răsturnarea darului ( ).
Dreptul ac- Codul actual primeşte principiul roman că acţiunea în
tuai. revocare trebue să fie mărginită între donator şi donatar,
admiţând însă două excepţii, care nimicesc aprope cu de­
săvârşire regula generală. In adevăr, după ce art. 833 § 2
pune în principiu că acţiunea revocatone este personală
între donator şi donatar, personce inherens, apoi tot acest
text prevede că această acţiune poate fi exercitată de moşte­
nitorii dăruitorului ('*) : 1° când ea a fost exercitată de dăruitor
şi el a murit în cursul procesului (pendente lite); şi 2° când

1
ţ ) L. 7, in medio, Cod, De revocandis donationibus, 8, 56.
2
( ) L . 139, D i g . , Des div. regulis juris antiqui, 50, 17.
8
C. german. ( ) D u p ă art. 530 § 2 din codul german, moştenitorul dăruito­
Art. 530 § 2. r u l u i nu este în drept a revoca donaţiunea decât dacă do­
natarul, cu voinţă şi în mod ilegal, a cauzat moartea d ă r u i ­
torului sau 1-a împiedecat de a face revocarea. Vezi şi suprà,
p . 436, nota 1.
4
Sensul c u v â n ­ ( ) P r i n moştenitori sau erezi, după cum se exprimă textul, trebue
tului erezi. să înţelegem aci, ca şi în art. 291 şi 302, toţi succesorii uni­
versali, adecă care succed în toate drepturile defunctului, prin
u r m a r e şi moştenitorii neregulaţi, legatarii universali sau cu
titlu universal, etc. Cpr. L a u r e n t , X I I I , 2 7 ; Demolombe,
PEKSOAN. CAEE POT CERE REVOC. P. INGRATIT. — ART. 8 3 3 § 2. 463

daruitorul a murit înainte de a exercita acţiunea, însă în

termenul util, adecă în anul în care puteà să fie exercitată (*).
Acest drept îl are şi curatorul succesiunei vacante ( ). 2 S u c
- vacantă.
Prima excepţie, care permite moştenitorilor daruito- Justificarea
rului de a continua acţiunea începută de autorul lor, se jus- p r
c 'epţn? X

tifica în deajuns, căci este de principiu, după cum am văzut

mai sus, că acţiunile personale, odată începute, sunt trans­
3
misibile moştenitorilor ( ).
A
Cât pentru a doua excepţie, în baza căreia moşteni- d
° u a ex-
torii daruitorului sunt autorizaţi a cere revocarea în caz când c e i e
Pt -
autorul lor ar fi murit în termenul util de a exercita ac­
ţiunea, ea nu se prea justifică, căci acţiunea fiind personală
daruitorului, ar fi trebuit, după rigoarea principiilor, ca ea
să se stingă prin moartea sa. Codul actual s'a depărtat
însă dela această rigoare şi a admis dreptul moştenitorilor
daruitorului de a exercita acţiunea începută în persoana au­
torului lor, presupunând ca daruitorul ar fi cerut el însuş
revocarea donaţiunei, dacă ar fi trăit pană la expirarea ter­
4
menului conferit pentru aceasta ( ).

X X , 6 9 0 ; D e m a n t e , IV, 100 bis V I I I ; P a n d . fr., v° cit., 5 7 7 3 ;

Beltjens, art. 957, N o . 4, in medio; Michaux, Donations, 1244,
p. 229 (ed. a 2-aj. — V e z i însă A u b r y et R a u , V I I , §, 708,
p. 419, nota 18, care înţeleg prin moştenitori n u m a i cei
ce reprezintă persoana defunctului.
(') Moştenitorii d a r u i t o r u l u i nu pot, deci, să dobândească dreptul
de a cere revocarea donaţiunei decât prin transmitere. Cu
alte cuvinte, moştenitorii exercită dreptul ce s'a născut în
persoana a u t o r u l u i lor, fără ca această acţiune să se poată
naşte în persoana l o r ; de unde şi concluzia că o injurie, oricât
de gravă, adusă la memoria d a r u i t o r u l u i n u este o cauză de
revocare a donaţiunei. Vezi suprà, p a g . 450, unde se a r a t ă
controversa.
2
() Demolombe, X X , 6 9 1 . Vezi infra, p . 464.
3
() Vezi suprà, p. 462, unde se citează în acest sens L . 139,
Dig., 50, 17. Cpr. Beltjens, art. 957, No. 6 şi autorităţile
citate acolo; A u b r y et R a u , V I I , § 708, p . 420, text şi nota
2 1 ; B a u d r y et Colin, I, 1 6 2 3 ; L a u r e n t , X I I I , 3 0 . — Contra:
Planiol, I I I , 2 6 4 8 ; Demolombe, X X , 6 7 9 ; T. H u e , V I , 2 4 8 , etc.
()4
Este de observat că legea se mărgineşte a arăta cazurile în Termenul în
care moştenitorii daruitorului pot să exercite acţiunea în r e - c a r e moşteni-
vocare, fără a arăta termenul în care ei trebue s'o exercite. ? , p o t e x e r -
t ( r u

c l a a c i u n e a
In lipsă de text, termenul este acelaş pentru moştenitori c a v -
şi pentru dăruitor (art. 8 3 3 § 1). Deci, dacă daruitorul a
 464 coi). C I V . —' CART.- lîî.-~- TIT. II-, — C A P . I I I . — S-a I I . - ART.. 833-§ 2,

Critica legei. Soluţia admisă de lege este însă departe de a fi"ju>

ridică, căci de câteori dăruitorul n'a iertat pe donatar, moş­
tenitorii lui au, după text, aceleaşi drepturi ca şi autorul
lor defunct, ceace este contrar principiului pus de art.
833, după care moştenitorii dăruitorului nu sunt în drept
a cere revocarea donaţiunei.
Cu toate aceste, legea fiind expresă, moştenitorii dărui­
torului pot, în cazurile mai sus expuse, să exercite acţiunea
în revocare şi acest drept aparţine, după cum am văzut
suprà, p. 460, şi curatorului succesiunei vacante (M.

m u r i t î n necunoştinţa faptelor care constituesc ingratitudinea,

termenul de un an va curge, pentru moştenitori, din ziua
morţei d ă r u i t o r u l u i , dacă, bine înţeles, ei cunoşteau faptele co­
mise de d o n a t a r ; iar la caz contrar, din ziua de când ei au
l u a t cunoştinţă despre aceste fapte. Opr. L a u r e n t , X I I I , 3 4 ;
Demante, I V , 100 bis V I I ; ' D e m o l o m b e , X X , 6 8 5 ; Troplong,
I I , 1332; B a u d r y et Colin, I, 1 6 2 7 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 708, p . 4 2 1 , etc.
Cazul când Cât p e n t r u cazul când d ă r u i t o r u l a r fi m u r i t t a r ă a cere
dăruitorul a revocarea şi înaintea expirărei termenului de un an, având
murit, fără a
însă cunoştinţă despre faptele de ingratitudine, se susţine de
cere revocarea
şi înaintea unii că moştenitorii lui vor putea intenta acţiunea n u m a i
termenului de pană l a împlinirea acelui a n ; de unde rezultă eă dacă dă­
un an, a v â n d r u i t o r u l , care a cunoscut faptele de ingratitudine, s'a săvârşit
însă cuno­ din viaţă d u p ă împlinirea u n u i an fără o s i n g u r ă zi, moşte­
ştinţă despre
laptele de in­
nitorii sunt presupuşi că a u iertat pe donatar, p e n t r u c ă n'au
gratitudine. pornit acţiunea chiar în ziua î n m o r m â n t ă r e i a u t o r u l u i lor.
Controversă. A u b r y et R a u , loco cit., text şi nota 2 3 ; Beltjens, a r t . 957,
No. 9 ; Arntz,. I I , 1925. Această soluţie este însă, d u p ă pă­
rerea noastră, inadmisibilă, pentrucă inacţiunea moştenitorilor
fiind o iertare tacită, asemenea iertare nu se presupune dupa
art. 833 decât dacă. inacţiunea a ţinut u n an. Deci, finea de
neprimire, care rezultă din iertare, nu poate fi opusă în ase­
menea caz moştenitorilor, decât dacă a trecut un nn dela
moartea d ă r u i t o r u l u i . Cpr. L a u r e n t , X I I I , 3 4 ; B a u d r y et
Colin, I, 1 6 2 8 ; C. Paris, D . P . 9 3 . 2. 517, etc.
Cazul când Dacă moştenitorii n'au avut cunoştinţă de faptele donata­
moştenitorii r u l u i , t e r m e n u l de u n an nu va curge dela moartea dărui­
n'au a v u t cu­ torului, ci din ziua de când faptele de ingratitudine au parvenit
noştinţă de
faptele dona­
la cunoştinţa lor. Demolombe, X X , 6 8 6 ; D e m a n t e , I V , 100
tarului. bis V I I ; Beltjens, a r t . 957, N o . 9, in fine; T h i r y , I I , 383,
Dalloz, Répert., v° Disp. entre-vifs, 516, etc.
(D Demolombe, X X , 6 9 1 ; Demante et Colmet de Santerre, I V ,
100 bis V I I ; P a n d . fr., v° cit, 5774.
PERSOANELE CARE POT CERE R E V O C . P . I N G R A T I T . — A R T . 833 § 2. 465

Moştenitorii soţului dăruitor nu pot însă să intente, Art. 270 e.

p e n
contra soţului donatar supraveţuitor, o acţiune în revocare '
întemeiată pe adulterul acestui soţ, admiţându-se, bine în­
ţeles, că daruitorul a murit înaintea expirărei anului de
când s'a comis faptul, fără a-1 fi denunţat, şi aceasta fără
a se distinge între adulterul bărbatului şi acel al femeei,
pentrucă acţiunea în adulter este esenţialmente personală
soţului ultragiat şi nu poate fi pornită decât după cererea
J
lui (art. 270 O. pen.)( ).
Legea conferind acest drept moştenitor lor ca o excepţie, Creditorii ds-
ruit0L ul,u
şi excepţiile fiind de strictă interpretare, creditorii dăruito- ' -
rului nu pot cere revocarea donaţiunei, căci atâta timp cât
traeste daruitorul, el singur este stăpân pe acţiunea în re­
vocare, care este personalisimă', după expresia vechilor au­
tori f).
Creditorii daruitorului n'ar putea, după unii, nici chiar C o n t i n u a r e a
3
să continue acţiunea începută de autorul lor ( ). acţmnei.

Tot pentru aceleaşi motive, trebue să decidem că ac- Ci editorii

ţiunea în revocare nu poate fi exercitată nici de creditorii ™ l u " t o n i i u î . â
r

moştenitorilor daruitorului (*). Controversă.

(V) C p r . Demolombe, X X , 6 8 8 , 6 8 9 ; Troplong, I I , 1335, 1336;

B a u d r y et Colin, I, 1 6 3 2 ; P a n d . fr., v° cit, 5 7 7 7 ; P a n d .
beiges, v° Adultere, 3 5 3 ; Beltjens, art. 957, No. 1 3 ; Cas. fr.
D / P . 75. 1. 449. Cpr. P a n d . fr., v° Adultere, 67, 6 8 . —
Contra: L a u r e n t , X I V , 264.
2
( ) L a u r e n t , X I I I , 2 8 ; Demolombe, X X , 693 şi X X V , 8 3 ; De­
t t a n t e , tom. I V , 100 bis V I I I şi tom. V, 81 bis I X ; Mar­
cadé, I V , art. 1166, N o , 1; T h i r y , I I , 3 8 3 ; Arntz, I I I , 8 2 :
A u b r y et R a u , I V , § 312, p . 208 (ed. a 5-a) şi V I I , § 708,
p. 419 (ed. a 4 - a ) ; Zacharise, Randbuch des fr. Civilrechts,
IV, § 718, in fine, p a g . 426, text şi nota 16 (ed. Crome);
B a u d r y et Barde, Oblig., I , 6 1 3 ; B a u d r y et Colin, Donations,
I, 1 6 2 1 ; Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I , 230,
p. I l l , 1 1 2 ; L a r o m b i è r e , Oblig., I, art. 1166, No. 9 ; M o l i t o r .
Oblig, en droit romain, I I I , 1 1 9 5 ; Planiol, I I I , 2 6 4 7 ; Pand.
fr., v° Donations et testaments, 5776. Vezi tom. V al Coment,
noastre, p . 208 şi tom. V I I I , p. 8 0 0 . etc.
3
( ) A u b r y et R a u , V I I , § 708, p. 420, text şi nota 20.-Contra:
T. H u e , V I , 2 4 6 ; L a r o m b i è r e , loco cit.; Duranton, X , 559,
p. 534 (ed. a 4-a), etc.
4
( ) L a u r e n t , X I I I , 2 8 ; Arntz, I I , 1 9 2 1 ; A u b r y et R a u , loco cit,
p. 419 u r m . , nota 18.—Contrà: Demolombe, X X , 6 9 2 ; Pand.
fr., v° cit, 5775.

5S79Î- 30
 466 COD. C I V . — C A E T . III.—TIT. II.— CAP1T. III.—S-a II.—A E T . 833 § 2.

Cedarea ac- Se admite însă, în genere, ea dăruitorul poate să ce-

ţiunei. j
c ţi
e z e unui terţiu, după ce ea s'a deschis, căci
a c u n e a s a
4
prin cesiune el o exercită ( ).
Neîndepiini- In fine, am văzut suprà, p. 4 3 1 , că atât creditorii da­
rea de sarcini. i . . . . , ., „ . , .,,
ruitorului cat şi c e i a i moştenitorilor s a i pot exercita ac­
ţiunea în revocare pentru neîndeplinire de sarcini.

2° Persoanele în contra cărora se poate cere revocarea

donaţiunei pentru ingratitudine.

Act. în revo- Acţiunea în revocare pentru ingratitudine având un

e a r a c e r e n a
dt™ nunmMn * P ^ orice pedeapsă neputând fi pronunţată
contra dona- decât în contra celui culpabil, nu poate niciodată fi exer-
taruim ingrat, gjf^â contra moştenitorilor, ci numai în contra donatarului
ingrat, şi aceasta chiar în cazul când dăruitorul n'ar fi avut
timpul necesar spre a exercita acţiunea în contra donata­
rului, ceeace s'ar întâmpla atunci când acest din urmă ar
fi murit imediat după comiterea faptului, care constitue in­
2
gratitudinea ( ).
Acţ. nu poate Acţiunea în revocare nu poate fi exercitată contra moş-
m c i m t r u n ^enitoi'ilor donatarului, nici chiar atunci când ei ar fi acei
caz ii exerci- _ '
tată contra care au comis faptele ce constituesc ingratitudinea, pentrucă
e s e s e s c
donatarului^ * f°l° de bunurile dăruite, totuşi nu sunt do­
natari. Prin urmare, revocarea nu poate nici într'un caz
fi cerută în contra lor, nici pentru faptele lor personale,
3
nici pentru faptele autorului lor ( ). „Această acţiune nu
poate fi începută de moştenitor, nici in contra moştenito­
rului", ziceà Ricard ('*).
u t o a t e a c e s t e a d u ă a r t
a l
°Art i278 " h
^ - P - -278 din codul Calimach,
(949 C. austriac), răsturnarea darului puteà fi cerută şi în
contra moştenitorilor donatarului.
(>) Demolombe, X X , 6 9 4 ; Laurent, X I I I . 2 9 ; Demante, I V , 100
bis V I I I ; A u b r y et R a u , V I I , § 708, p. 420; Beltjens, art. 957,
No. 5; P a n d . fr., v° cit, 5779, 5 7 8 1 ; T. H u e , VI, 247. Vezi
şi tom. V I I I al Coment, noastre, p. 800.
2
( ) Demolombe, X X , 6 7 8 ; Laurent, X I I I , 3 0 ; A r n t z , I I , 1922;
Pand. fr., v° cit, 5 7 8 2 ; Planiol, I I I , 2648, etc.
8
( ) Pothier, Tr. des donations entre-vifs, V I I I , 192, p. 4 1 4 ; Coin-
Delisle, a r t . 957, N o . 20, p. 2 8 9 ; P a n d . fr., v° cit, 5 7 8 3 ;
D u r a n t o n , V I I I , 562, etc.
4
( ) Citaţie î m p r u m u t a t ă dela D u r a n t o n , loco cit, p. 654, nota 1.
PERS. CONTRA CĂRORA REVOC. POATE F I C E R U T Ă . — A R T . 8 3 3 § 2. 467

Dar dacă acţiunea în revocare pentru ingratitudine nu Continuarea

a c m n e i
poate niciodată fi exercitată contra moştenitorilor donata- ; 'f
r , , ' . contra moşte-
rului, chestiunea este de a se şti daca instanţa poate fi nitoHior dV
n a t a r a l u i
continuată contra acestor din urmă, atunci când revocarea >
1
. atunci cana
a fost cerută contra donatarului şi el a murit în cursul pro- revocarea a
1 fo st eruta
cesului, pendente lite ? Această chestiune este foarte contro- , <;
' r .. , . contra donata-
versată. Unii ar voi, în adevăr, ca acţiunea în revocare s ă r u i u i , şi ei a
muT lt 111
se stingă prin moartea donatarului ingrat, întocmai ca si ,
. , .(\ . .. * cursul proce-
acţiunea publică (art. 12 Pr. p e n . ) ( ) ; iar alţii cred, şi c u s u i u i . Contro-
Tersa
drept cuvânt după noi, că instanţa începută de dăruitor poate "
fi continuată în contra moştenitorilor donatarului, pentrucă
această acţiune, prefacându-se, în urma deschiderei ei, din
morală ce era în băneasca, nimic nu se opune ca ea să fie
continuată în contra moştenitorilor, principiu care, după cum
2
ştim, era admis atât în dreptul roman ( ) cât şi în dreptul
nostru anterior (art. 1278 C. Caiimach). (Cpr. art. 303 din
codul civil actual). Această din urmă soluţie, admisă şi în
3
vechiul drept francez ( ), este preferabilă celei dintăi, pen­
trucă dăruitorul şi-a manifestat voinţa de a revoca donaţi­
unea şi nu mai rămâne decât să se pronunţe hotărîrea care,
ca toate hotărîrile, va aveà efect retroactiv pană în ziua ce­
rerei în judecata ('").
!
Dacă donatarul a murit în urma pronunţarei hotărîrei Dreptul de
( ) Bugnet asupra lui Pothier, V I I I , p. 418, nota 2 ; Planiol, I I I ,
dela prima instanţă, dreptul
2 6 4 8 ; Demolombe, X X , 6 7de apel va aparţine
9 ; Demante, moştenite-
I V , 100 bis IV ş i V ; P A E L

Marcadé, I I I , 7 0 9 ; Mourlon, I I , 744; T h i r y , II, 3 8 3 ; T. H u e ,

V I , 2 4 8 ; P a n d . fr., v° cit, 5785, 5786, etc.
2
( ) Vezi L. 139 Dig., De diversis regidis juris antiqui, citată
suprà, p . 4 6 2 .
3
( ) Vezi Domat, Lois civiîes dans leur ordre naturel, I I , p. 330,
No. 11 (ed. C a r r é din 1822).
4
< ) L a u r e n t , X I I I , 3 0 ; Arntz, I I , 1 9 2 3 ; Beltjens, art. 957, No. 6 ;
D u r a n t o n , V I I I , 5 6 2 ; Saintespès-Lescot, I I I , 8 9 7 ; Troplong,
II, 1 3 2 8 ; B a u d r y et Colin, I, 1 6 2 3 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 708, p. 420, text şi nota 2 1 ; Massé-Ver'gé, I I I , § 484,
p. 237, nota 21 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V ,
§ 718, in fine, p . 426 (ed. Crome); Surville, Elements d'un
cours de droit civil, I I I , 230, p. I l l ; P a n d . beiges, v° Don.
entre-vifs, 6 3 4 ; Dalloz, Répert., Supplement, v° Disp. entre-
vifs, 513, etc.
 468 COD. C I V . — C A R T . III. — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a II. — A R T . 834 § J .

rilor săi sau dăruitorului, după împrejurări (*). Nicio discuţie

nu este cu putinţă în această privinţă.

Fj Efectele revocărei donaţiunei pentru cauză de ingratitudine.

Sub această rubrică vom examina: 1° efectele revocărei

în privinţa terţiilor (art. 834 § 1); şi 2° efectele revocărei
între părţi (art. 834 § 2).

i° Efectele revocare! în privinţa terţiilor (art. 834 § 1).

Art. 834.—Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma

nici înstrăinările făcute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini
reale cu care el ar fi p u t u t greva obiectul d ă r u i t ; este n e a p ă r a t
însă ca acestea să se fi făcut înaintea inscripţiunei extractului ce­
rerei de revocaţiune pe marginea transcripţiunei prescrisă prin
art. 818.
I n caz de revocaţiune, donatarul se condamnă a întoarce va­
loarea obiectelor înstrăinate după estimaţiunea ce li s'ar face în
t i m p u l cererei ('**); se condamnă asemenea a întoarce veniturile din
ziua cererei. (Art. 480, 485 urm., 765, 818, 830, 855, 1746 urni.,
1770 C. civ. Art. 958 C. fr.).

Efectele re- Revocarea donaţiunei pentru ingratitudine nu produce

n c m n 11
vinta terţiilor i efect î privinţa terţiilor, care au contractat cu do­
natarul, pentrucă această revocare este o pedeapsă, care nu
trebue să atingă decât pe cel vinovat, şi singurul vinovat
3
în specie este numai donatarul ( ).
Revocarea Mai mult încă, terţii, care au dobândit un drept real
a s u r a
to^fara"efect P imobilului dăruit, n'au putut să prevadă revocarea,
retroactiv, precum ei au putut s'o prevadă în caz când donaţiunea a
fost făcută sub modo, adecă sub oarecare sarcini. Regula:
resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, aplicabilă re­
vocărei pentru neîndeplinire de sarcini (art. 830), nu mai
1
ţ ) Cpr. Beltjens, art. 957, No. 6, in fine; P a n d . fr., v° cit., 5787,
5 7 8 8 ; Demolombe, X X , 680.
2
Inexactitate ( ) Redacţiunea textului este greşită, căci preţeluirea nu se face
d e t e x t
- în t i m p u l cererei, ci experţii decid ce valoare a u avut l u ­
crurile în momentul cererei, de când revocarea începe a-şi
produce efectele sale. Vezi infra, p. 474.
3
( ) Cpr. Bugnet a s u p r a lui Pothier, Tr. des donations, VIII,
p. 412, nota 1.
 EFECTELE REVOC. ÎN P R I V I N Ţ A TERŢIILOR. — ART. 834 § 1. 469

este deci aplicabila în specie, şi revocarea pentru ingrati­

tudine se face ex nunc, adecă numai în viitor, soluţie care este
foarte juridică; căci dacă donaţiunea ar fi desfiinţată nu
numai în viitor, dar şi în trecut (ex tunc), aşa precum se
întâmplă în caz de revocare pentru neîndeplinire de sarcini
(art. 830) şi pentru survenire de copii dăruitorului în urma
donaţiunei (art. 836 urm.), terţii ar fi pe nedrept pedepsiţi
pentru o faptă ce nu le poate fi imputată. Apoi, mai trebue
să adâogăm că, în specie, lipsind condiţia rezolutorie ta­
cită, care este subînţeleasă de părţi de câteori revocarea
are loc pentru neîndeplinire de sarcini (vezi suprà, p. 422),
revocarea pentru ingratitudine nu pune lucrurile în starea
în care erau mai înainte, ci lasă, din contra, pe donatar
să rămâe proprietar până în momentul revocărei ; de unde
rezultă că şi actele făcute de dânsul trebue să fie respec­
tate, ca unele ce emană dela proprietar ('). De aceea, art. 834
dispune că revocarea pentru ingratitudine nu desfiinţează
înstrăinările cu titlu oneros sau gratuit făcute de donatar,
2
nici ipotecile ( ) sau celelalte sarcini reale, precum : servitu­
tile, uzufructul, etc., constituite de dânsul asupra imobilului
3
dăruit, soluţie care era admisă şi la Romani ( ).
In baza acestui principiu trebue să decidem că, de Efectele revo-
A , . r i î • ^ i • /• cărei admisă
cateon revocarea donaţiunei a fost admisa contra unei fe- î t a unei n c o n r

f e m e i m ă r i
mei măritate, bărbatul nu pierde dreptul de folosinţă ce ;
aveà în virtutea convenţiei sale matrimoniale asupra bunu- f e ' ia" drep- T r

t u r i l e
rilor dăruite femeei, rămânând ca dăruitorul să fie despăgu- barba-
bit de dauna suferită prin folosinţa care rămâne bărbatului ( ). Controversă. 4

(') Cpr. L a u r e n t , X I I I , 37,

2
( ) Ipotecile constituite de donatar înaintea cererei de revocare Menţinerea
vor fi menţinute, chiar dacă ele n'au fost înscrise decât în ipoteeilor
urma înscrierei cererei de revocare în registrul respectiv, constituite de
pentrucă ipoteca existând din momentul constituirei sale, în­
scrierea ei este privitoare n u m a i la interesul terţiilor şi, în
specie, dăruitorul nu are nevoe de a fi prevestit despre exis­
tenţa ipotecei, de oarece el trebue să prevestească pe ceilalţi.
Cpr. P a n d . fr., vo cit., 5 8 4 6 ; Demolombe, X X , 7 0 3 . — Vezi
insă Massé-Vergé, I I I , § 484, p. 235, nota 15.
3
( ) „Ante inehoatum caiptumque jurgium vendita, donata, per­
mutata, in dotem data, caiterisque causis legitime alienata,
minime revocamus". L. 7, in medio, Cod, De revocandis do­
nationibus, 8, 56.
4
( ) Cpr. Laurent, X I I I , 5 2 ; P a n d . fr., v° cit, 5 8 4 8 ; Beltjens,
 470 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a I I . — A R T . 8 3 4 8 1.

1
Art. 818. înstrăinările şi sarcinile reale constituite de donatar
asupra imobilului dăruit, vor rămânea deci în picioare şi vor
fi opozabile dăruitorului, dacă au fost făcute înainte de a
fi parvenit cererea de revocare la cunoştinţa terţiilor, prin
înscrierea în extract a acestei cereri pe marginea regis­
trului în care donaţiunea a trebuit să fie transcrisă conform
art. 8ISC).
Soarta tnstrăi- Cât pentru actele de înstrăinare, consimţite de donatar
u r m a
s!mtiteVe°do-^ n
înscrierei cererei de revocare pe marginea regis-
2
natar în urma trului respectiv, ele sunt nule prin efectul revocărei ( ), so-
a r t e
r"reTd?reTo"-^ t^ f ° u
dreaptă, căci terţii fiind vestiţi despre cererea
e

care pe mar- în revocare, au comis o imprudenţă contractând cu dona-

st?'iiuîrespec-* ^ Legea s'a gândit deci a ocroti atât drepturile ter-
a r u

tiv. ţiilor cât şi ale dăruitorului, care are interes, îndată ce a

pornit acţiunea în revocare s'o transcrie în extract în regis­
-
trul de transcripţiune respectiv, fiindcă numai astfel el poate
să împedice pe donatar de a dispune în mod irevocabil de
3
imobilul dăruit, supus restituirei ( ).
s c o p u l in- Această inscripţie are de scop prevestirea terţiilor şi
e r o r e r
S P 1
r"i de reTo-" ^^ m
i l ° - S'ar puteà însă susţine că, dacă ei ar
u r a r e a

care. fi de rea credinţă, atât înstrinările cât şi ipotecile anterioare

nu numai inscripţiei, dar chiar însăşi cererei de revocare,
vor puteà fi anulate. Această soluţie, admisă în vechiul drept

art. 959, No. 14. — Vezi însă Demolombe, X X , 703 bis şi

D u r a n t o n ( V I I I , 563), care disting între cazul când dona­
ţiunea făcută femeei este anterioară sau posterioară căsătoriei,
distincţie care este inadmisibilă, căci bărbatul fiind în toate
cazurile un terţiu, femeea sau legea a p u t u t să-i confere fo­
losinţa bunurilor dăruite. Tot ce se poate admite este n u m a i
dreptul d ă r u i t o r u l u i de a fi despăgubit pentru folosinţa r ă ­
masă bărbatului, conform principului general, care cârmueşte
r a p o r t u r i l e dintre donator şi d o n a t a r u l ingrat.
!
L. belgiană. ( ) L e g e a belgiană a generalizat această dispoziţie, prevăzând
principiul publicităţei în toate cazurile în care revocarea nu
a r e efect retroactiv (art. 3 şi 4 L. din 16 Decembrie, 1851).
2
( ) L a u r e n t , X I I I , 4 0 ; Mourlon, I I , 736; T h i r y , I I , 384, etc.
3
( ) D u p ă proiectul primitiv al codului francez, revocarea aveà
efect retroactiv pană în ziua cererei, conform dreptului r o ­
man şi vechiului drept francez, însă această dispoziţie a fost
cu drept cuvânt modificată, în privinţa imobilelor, d u p ă pro­
punerea T r i b n n a t u l u i . Vezi P a n d . fr., v° cit-, 5 8 3 5 ; D e m o ­
lombe, X X , 6 9 7 ; L a u r e n t , X I I I , 4 1 ; B a u d r y et Colin I, 1638.
 EFECTELE REVOC. ÎN PRIVINŢA TERŢIILOR. — ART. 834 § 1. 471

francez de Dumoulin, Ricard, Furgole, etc. ar puteà cu atât

mai mult fi admisă în dreptul nostru, cu cât legiuitorul nostru
a eliminat art. 1071 din codul francez, după care lipsa trans­
cripţiei nu poate fi înlocuită prin cunoştinţa ce creditorii sau
terţii achizitori ar fi avut despre înstrăinările consimţite de
donatar (').
înscrierea cererei de revocare în marginea registrului Cazul când
respectiv, nefiind cu putinţă decât atunci când donaţiunea a 'a°"ostTrTn- n

fost transcrisă, se naşte întrebarea : ce trebue să decidem în scrisă. Con-

t r o v < r s ă
caz când transcrierea ei n'a avut loc? Unii ar voi ca terţii -
să sufere efectele revocare! din ziua cererei în judecată, cu
toate că ea n'a fost adusă la cunoştinţa lor prin publicitate,
pentrucă ei au avut imprudenţa de a trata şi contracta cu
2
donatarul ( ). După alţii, cel mai bun mijloc ce ar avea dă­
ruitorul de a împedica ca înstrăinările să fie valide, ar fi ca să
ceară el însuş transcrierea donaţiunei (vezi suprà, p. 350),
şi apoi inscripţia cererei de revocare în registrul de trans­
3
criere ( ), sau să ceară cel puţin înscrierea cererei de l'evo­
care în registrul curent de transcrieri, rămânând ca această
înscriere să se menţioneze în marginea transcrierei actului
de donaţiune, când acest act se va transcrie mai târziu de
4
către donatar ( ).
Transcrierea donaţiunei nefiind prescrisă de lege decât Efectele revo-
atunci când are de obiect bunuri ce pot fi ipotecate (art. 818), ^ t â ! donì^de
în ceeace priveşte bunurile mobiliare, revocarea îşi va pro- bunuri mobi-
h a r e
duce efectele sale din ziua cererei în judecată, conform drep- '
tului vechiu francez (') şi conform proiectului primitv al
codului, dela care nu s'a derogat decât în privinţa donaţi­
unilor de bunuri imobiliare

(') C p r . Coin-Delisle, art. 9 5 8 , No. 8.—Vezi însă art. 723 P r . eiv.

2
() Vezi Demante et Colmet de Santerre, I V , 101 bis I I I .
3
() A u b r y et Bau, V I I , § 708, p. 425, n. 3 2 ; D u r a n t o n , V I I I , 570.
4
() Demolombe, X X , 700; Mourlon, I I , 7 3 6 ; Arntz, I I , 1932;
P a n d . fr., v° cit., 5 8 3 8 ; T h i r y , II, 384, p. 3 7 6 ; Martou, Privii,
et hypothcques, I, 138, p. 185 u r m . Cpr. Michaux, Donations,
1249, 1250, p . 230 (ed. a 2-a).
('') Vezi Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel, II, No. 12,
p. 330 (ed. Carré din 1822).
6
( ) Laurent, X I I I , 4 1 : Demolombe, X X , 6 9 7 ; Thiry, II, 384;
B a u d r y et Colin, I, 1 6 4 3 ; Beltjens, art. 9 5 8 , No. 4 bis şi 4
ter; f. H u e , V I , 2 5 0 ; Mourlon, I I , 737, etc.
 472 COD. CIV. — CART. I I I . — TIT. II. — CAP. III. — S-a II. — ART. 4 3 4 § 1.

Art. 1909. De câteori va fi îasă vorba de mobile corporale, achi­

zitorii de bună credinţă a acestor mobile vor puteà să in-
voace prescripţia instantanee, statornicită de art. 1909 din
1
codul civil. ( ).
Creanţe. Dacă este vorba de o creanţă, pe care donatarul ei ar
Controversa. J ţ_ j
e e ( a introducerei cererei în revocare, cesiunea
0 nu r m a

va cădea ca fiind făcută de o persoană fără călit ite, chiar dacă

cesionarul s'ar fi conformat, înainte de judecată, art. 1393
2
din codul civil ( ).
Dreptul dă- Din cele mai sus expuse rezultă că drepturile dăruito-
r u
rìuà măsuri l u i pot fi compromise, în privinţa donaţiunilor de bunuri
conservatorii, mobiliare, prin actele de dispoziţie ce donatarul ar puteà să
Art. 101 ts. £ ^ <j a c j d revocare, însă înaintea pronunţăm
n u r m a c e r e r e e

hotărîrei. De aceea, se conferă dăruitorului dreptul de a luà

măsuri conservatorii, spre a-şi apăra drepturile sale, căci în
urma introducerei acţiunei în revocare, el este un proprietar
3
condiţional (art. 1016) ( ).
Căzui don. Demolombe a mers chiar şi mai departe, admiţând că,
bani s â c â i t o rm
privinţa donaţiunilor care ar aveà de obiect o sumă de
lucruri fungi-bani sau alte lucruri fungibile, dăruitorul ar puteà să ceară
blle
' o inscripţie asupra imobilelor donatarului, pană la concu­
4
renţa sumei ce s'ar determina de justiţie ( ) ; însă această so­
luţie este, după părerea noastră, cu desăvârşire inadmisibilă,
pentrucă niciun text de lege nu dă drept judecătorilor de
a înfiinţa un privilegiu sau o ipotecă ca măsură conser­
5
vatorie ( ).

( M B a u d r y et Colin, I, 1 6 4 3 : Demolombe, X X , 7 0 4 ; A r n t z , I I .
1932; T h i r y , I I , 3 8 4 ; Beltjens, art. 9 5 8 , N o . 4 bis; L a u r e n t ,
X I I I , 4 1 ; Demante et Colmet de Santerre, I V , 101 bis I V ;
Dalloz, Nouveau code civil annoté, I I , a r t . 958, N o . 2 1 , precum
şi autorităţile citate acolo.
2
( ) T . H u e , V I , 250, in fine; L a u r e n t , X I I I , 4 2 ; A u b r y et Rau,
V I I , § 7 0 8 , p. 424, nota 3 1 ; B a u d r y et Colin, I, 1637; Belt­
jens, art. 9 5 8 , N o . 4 bis, in medio; P a n d . fr., v° ctt., 5853.
— Contrà: Demolombe, X X , 7 0 4 ; D e m a n t e et Colmet de San­
terre, I V , 101 bis I V .
3
( ) C p r . Demolombe, X X , 7 0 5 ; L a u r e n t , X I I I , 4 3 ; Marcadé, I I I .
7 1 3 ; P a n d . fr., v° Donations et testaments, 5854, precum şi
alte a u t o r i t ă ţ i citate acolo.
4
( ) Demolombe, X X , 7 0 5 .
5
( ) Laurent, X I I I , 4 3 ; P a n d . fr., v° cit., 5855, etc.
 EFECTELE EEVOCĂBEI ÎN T E E PĂBŢL — AET. 834 § 2.

2« Efectele revocărei între părţi (art. 834 § 2).

Vechii autori francezi erau împărţiţi asupra efectelor Drept

v e e h i u
ce trebue să producă, inter partes, revocarea donaţiunei pentru
cauză de ingratitudine; căci, pe când unii voiau ca dona­
tarul să restitue, în urma revocărei, ceea ce el mai deţinea
1
încă, cu titlu de dar, din obiectele dăruite ţ ), alţii, precum:
Dumoulin, Furgole, etc. susţineau, din contra, că donatarul
era obligat a restitui valoarea bunurilor înstrăinate, soluţie
admisă şi în codul Calimach.
„Acel ce judecătoreşte s'au dovedit ca un nemulţămitor c. Caii
Art 1
către dăruitor,- făcătorul său de bine, zice art. 1277 din codul *
Calimach (949 C. austriac), se osândeşte să întoarcă acestuia
darul ce l-au primit, de va fi încă de faţă în natură, sau
preţul lui, socotindu-se ca un stăpânitor cu rea credinţă,
din ceasul ce s'au dovedit nemulţumirea lui".
Codul actual a curmat controversa de altădată, pu- Dreptul
nând în principiu prin § 2 al art. 834, că donatarul trebue
să restitue dăruitorului valoarea obiectelor înstrăinate de
2
dânsul cu titlu gratuit sau oneros ( ), iar nu preţul cu care

0) Aceşti autori, între care vom cita pe Pothier, Ferrière, R i ­

card, etc. interpretau în mod greşit L. 7, C. De revocandis
donationibus, 8, 56, unde se zice: „Quidquid is ex titulo do-
nationis tenet, eo die cogatur reddere". I a t ă cum se exprimă
în această privinţă D o m a t (Lois civiles, etc., I I , p. 3 3 1 , No. 14,
ed. C a r r é ) : „Lorsque la donation a été révoquée pour cause
d'ingratitude, le donataire doit rendre les effets compris dans
la donation; cependant si une pârtie ou mème la totalité de
ces effets, était périe, le donataire ne serait pas tenu d'in-
demniser le donateur, à moins qu'on ne p ù t lui i m p u t e r de
1
la fraude '. „Si id quod donatum sit, perierii, vel consump-
tum sit, ejus qui dedit est detrimentum". ( L . 28, Pr., Dig.,
De donationibus inter virum et uxor em, 24, 1).
2
( ) Demolombe, X X , 7 0 9 ; L a u r e n t , X I I I , 4 8 ; Arntz, II, 1 9 3 0 ;
P a n d . fr., v° cit., 5 8 6 5 ; P a n d . beiges, v° Don. entre-vifs, 679;
Beltjens, art. 9 5 8 , No. 1 1 ; A u b r y et Rau, V I I , § 708, in fine,
p. 425, text şi nota 3 5 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rechts, I V , § 718, p. 425, nota 13 (ed. Crome). — Contra:
L. 7, Cod, De revocandis donationibus, 8, 56 şi Zacharise,
op. cit., I V , § 708, p. 344, nota 13 (ed. Anschtitz), după care
donatarul n'ar datori nicio restituire, de câteori el ar fi dis­
pus cu titlu gratuit de lucrul dăruit, ceeace este inadmisibil,
pentrucă, după cum a m observat m a i sus, obligaţia de resti-
COD. C I V . — C A E T . III. — TIT. II. — C A P . III. — S-a I I . — A R T . 834 § 2 .

el a înstrăinat acele bunuri, ceeace dovedeşte că obligaţia

de restituire, impusă donatarului, este independentă de îm­
prejurarea dacă el a tras sau nu vreun folos din înstrăi­
narea totală sau parţială a obiectelor dăruite.
Valoarea, pe care donatarul o va restituì, va fi aceea
ce, după spusa experţilor, obiectele înstrăinate aveau în mo­
mentul cererei în revocare, de când revocarea începe a-şi
produce efectele sale. (Vezi suprà, p. 468, nota 2).
Donatarul, în contra căruia s'a admis cererea de re­
vocare, va mai fi condemnat a restitui veniturile sau fruc­
tele produse de lucrul dăruit, din ziua cererei în revocare,
pentrucă din ziua acestei cereri încetează şi dreptul său de
proprietate. Pana în momentul cererei în revocare, donatarul
dobândeşte deci fructele, nu numai cele percepute, dar şi cele
ce el a neglijat de a percepe şi pe care trebue să le ceară
4
dela dăruitor ( ). Şi el dobândeşte aceste fructe în calitate
de proprietar, iar nu ca un posesor de bună credinţă, după
cum îl consideră art. 1277 din codul Calimaeh, reprodus
2
suprà, p. 473 ( ).
După rigoarea principiilor ar fi trebuit însă ca dona­
tarul să restitue toate fructele, chiar şi cele percepute pană
în ziua cererei de revocare, întocmai ca şi moştenitorul ne­
demn care, în baza art. 657, restitue toate fructele şi veni­
turile a căror folosinţă a avut-o dela deschiderea succesi-
unei, pentrucă este nedrept ca un donatar ingrat să se fo­
3
losească de liberalitatea de care s'a arătat nedemn ( ). Cu
tuire, impusă d o n a t a r u l u i , este independentă de î m p r e j u r a r e a
dacă el a t r a s sau n'a tras vreun folos din înstrăinarea totală
sau p a r ţ i a l ă a l u c r u l u i dăruit.
1
C) D e m a n t e et Col met de Santerre, I V , 101 bis V I I .
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 4 6 ; Demolombe, X X , 7 1 4 ; D e m a n t e ,
I V , 101 bis, V I I ; P a n d . fr., v° cit, 5864. — Vezi însă D u ­
ranton ( V I I I , 5 6 8 , in fine), M a r c a d é , I I I , 7 1 5 ; M o u r l o n ,
I I , 740, etc., d u p ă care d o n a t a m i a r d a t o r i restituirea fruc­
telor din ziua cererei în revocare, p e n t r u c ă din acest moment
el încetează de a fi de bună credinţă, d u p ă cum se e x p r i m ă
art. 1277 din codul Calimaeh (949 C. austriac), p ă r e r e pe
care o socotim inadmisibilă, fiindcă d o n a t a r u l nu este posesor
nici de bună, nici de rea credinţă, şi p e n t r u c ă el nu are drept
la fructe decât în calitate de p r o p r i e t a r (art. 483), calitate
care încetează din ziua cererei în revocare.
3
( ) Demolombe, X X , 713.
 EFECTELE REVOCĂREI ÎNTRE PĂRŢI. — ART. 834 § 2. 475

toate motivele ce unii autori s'au încercat a dà pentru a jus­

tifica această dispoziţie, care este mai favorabilă donatarului
ingrat decât moştenitorului nedemn, ea nu se prea explică
şi este în contradicţie cu principiul moral, care predomină
1
această materie ( ).
Autorii nu sunt de acord asupra principiului juridic, T e m e i u l j u r i -
1
care serveşte de bază dispoziţiei art. 834 § 2. După unii, " g ^ C o n t r o l
revocarea donaţiunei între părţi s'ar face ex tunc, iar nu versă.
ex nunc, ca pentru terţii, ceeace însemnează că, între dă­
ruitor şi donatar, revocarea ar aveà efect retroactiv, dărui­
torul fiind pus în situaţia de mai înainte, ca şi cum dona­
ţiunea n'ar fi avut loc, şi bunurile dăruite n'ar fi eşit din
2
patrimoniul lui ( ).
Această soluţie este însă în opoziţie cu însuş textul
legei, căci dacă donaţiunea ar fi desfiinţată cu efect retro­
activ, donatarul n'ar aveà niciun drept la fructele şi veni­
turile lucrului dăruit. In adevăr, revocarea pentru ingrati­
tudine neîntem'eindu-se, după cum ştim, pe o condiţie rezo­
lutorie tacită, ci fiind o pedeapsă contra donatarului ingrat,
pedepsirea culpabilului nu poate să aibă efect retroactiv.
Faptul pentru care donatarul este pedepsit fiind un delict
moral, morala se opune ca omul ingrat să tragă vreun fo­
los din actele sale. Iată pentru ce el trebue să restitue dă­
ruitorului ceeace a primit, sau să-1 despăgubească, de câteori
această restituire este cu neputinţă. Prin urinare, între părţi,
ca şi în privinţa terţiilor, revocarea nu are efect retroactiv,
ci se îndeplineşte tot ex nunc if).
Acţiunea ce dăruitorul are în contra donatarului poate Cazul când
donataru e s t e
deci sa devie iluzorie, dacă acest din urmă este i n s o l v a b i l , '
. . . . insolvabil.
pentrucă el nu are nicio garanţie în contra acestei insolva­
bilităţi (*).
1
ţ ) L a u r e n t , X I I I , 4 6 ; P a n d . fr., v° cit., 5864, etc.
2
( ) Demolombe, X X , 7 0 7 ; D e m a n t e , I V , 101 bis, V ; A u b r y et
Rau, V I I , § 708, p. 4 2 5 . „ E n t r e les parties, zic aceşti din
u r m ă autori, les effets de la revocation remontent, en general,
au jour de la donation".
3
( ) L a u r e n t , X I I I , 4 4 ; P a n d . fr., v° cit., 5858; Zacharise, Band-
• buch des fr. Civilrechts, I V , § 718, p. 424, 4 2 5 , nota 12 (ed.
Crome).
4
( ) L a u r e n t , X I I I . 50.
 476 COD. CIV.— CART. III. — T I T . II. — CAP. I I I . — S-a II. — A R T . 834 § 2.

Art. 480. Legea obligă pe donatar a restitui valoarea lucrurilor

dăruite, pentrucă ea presupune că aceste lucruri au fost în­
1
străinate, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit ( ), înstră­
inare care se respectă, fiindcă donatarul aveà dreptul de a
înstrăina lucru] dăruit, în calitatea sa de proprietar (art. 480).
N e a p i i o . în Cât pentru lucrurile neînstrăinate, mobile sau imobile,
a
Pe
art 77^> c ele vor fi restituite dăruitorului în natură, in re, după cum
civil. dispune art. 1277 din codul Caiimach, căci art. 772, care
ne arată cum se face raportul mobilelor, nu este aplicabil
2
în specie ( ).
s t a r e a în c a r e Lucrurile dăruite vor fi restituite dăruitorului în starea
c a I e s e V01 s n
trebue sà fie ^
U U R
" * §^ * * momentul cererei de revocare, pentrucă
r e s t i t u i t e d ă - atunci donatarul încetează de a fi proprietar. Rămâne numai
ruitoruiui. g a g i
g e între dăruitor şi donatar chestiunile de per-
r e U e z e

deri, de degradări sau de îmbunătăţiri ale lucrului dăruit.

Şi mai înainte de toate este cert că donatarul nu va răs­
punde de perderea sau deteriorarea lucrului dăruit, prove­
nită din întâmplare şi fără culpa lui, înainte de cererea de
3
revocare, căci nimene nu răspunde de faptul întâmplărei ( ).
Tot pentru aceleaşi motive, dăruitorul nu va datori
nicio despăgubire donatarului pentru îmbunătăţirile surve­
4
nite fără fapta acestui din urmă ( ).
Despăgubirea Echitatea cere însă ca dăruitorul să plătească mărirea
c e t r e b u e sa v a i i i i l u i dobândită prin lucrările executate de donatar
o r e u c n

p r i m e a s c ă şi r

să p l ă t e a s c ă şi să primească o despăgubire pentru deteriorările sau de-

dăruitomi. g d ă i i aduse lucrului prin faptul donatarului, căci dărui­
r a r e

torul nu trebue nici să se înavuţească în detrimentul do­

natarului, nici să încerce o pagubă din culpa acestui din
urmă. Care este însă regula ce trebueşte urmată în privinţa
îmbunătăţirilor şi deteriorărilor aduse lucrului dăruit prin
faptul donatarului? In privinţa îmbunătăţirilor ce donatarul
a (')
adus,
Veziprin
suprà,faptul său,nota
p. 473, lucrului
2. dăruit, este evident că dă-
2
( ) Marcadé, I I I , 7 1 4 ; Demolombe, X X , 7 1 1 , 7 1 2 ; L a u r e n t , X I I I ,
4 5 ; P a n d . fr., «° cit., 5 8 5 9 ; A u b r y et R a u , V I I , § 708, p . 4 2 5 ;
Beltjens, a r t . 959, No. 12 bis, etc.
8
( ) D o m a t , Lois civiles, citat textual suprà, p. 473, nota, in fine;
Laurent, X I I I , 47, in fine; Demolombe, X X , 7 0 8 ; T h i r y , I I ,
384, p. 376, etc.
4
( ) P a n d . fr., v<> cit., 5860.
 EFECTELE REVOCĂREI ÎNTRE PĂRŢI. — ART. 834 § 2. •

r ui torul trebue să le plătească, pentrucă altfel el s'ar

înavuţi în dauna donatarului, luând mai mult decât a dat.
1
(Cpr. art. 766) ţ ).
Chestiunea poate fi mai delicată, ce e drept, în privinţa P l a t a degra-
degradârilor aduse lucrului dăruit. Se admite însă, în genere, ^èru'u^deT
că donatarul va trebui să despăgubească pe dăruitor de toate către donatar,
deteriorările aduse lucrului prin faptul său, fără a se aveà
în vedere timpul când dauna a fost cauzată; căci este inad­
misibil ca un donatar ingrat să poată jigni drepturile dă­
2
ruitorului. (Cpr. art. 767) ( ).
Donatarul va trebui să despăgubească pe dăruitor nu înstrăinările
numai de înstrăinările totale, dar şi de cele parţiale ale bu- ^ u f u ! dă-
nurilor dăruite, precum şi de ipotecile şi alte sarcini ce ar niit.
3
fi constituit asupra lor( ).
Dăruitorul n'ar putea însă să ceară ca donatarul să Degrevarea,
i m o b l l u l m
degreveze imobilul şi să-1 restitue liber de orice sarcină, -
pentrucă aceste sarcini sunt valide şi opozabile dăruitorului,
4
ca unele, ce au fost constituite de către proprietar ( ).
Legea nu vorbeşte în art. 834 decât de înstrăinările Respectarea
totale sau parţiale emanate dela donatar. Ce trebue să de- d m i W r a t i e - a

ciclem în privinţa actelor de administraţie emanate dela el, emanate dela.

d o n a t a r
precum ar fi : contractele de închiriere sau arendare? Dărui- -
torul va trebui să respecte aceste contracte, chiar dacă ar
fi fost încheiate pe un period mai lung de cinci ani, în care
caz ele nu se mai consideră ca acte de administraţie, ci ca

0 ) L a u r e n t , X I I I , 4 7 ; Demolombe, X X , 7 0 8 ; Marcadé, I I I , 714;

P a n d . fr., v« cit., 5 8 6 1 : Planiol, I I I , 2655, etc.
2
( ) L a u r e n t , X I I I , 4 7 ; Demolombe, X X , 7 0 8 ; A u b r y et Rau,
V I I , § 708, p. 426, text şi nota 36 ; Zacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 718, p a g . 424, nota. 12 (ed. Crome), în
care se. vede părăsită părerea susţinută în ed. Anschiitz, pe
care o adoptase şi A u b r y et Rau, în ediţiile anterioare,
d u p ă care donatarul n ' a r t r e b u i să despăgubească pe d ă r u i t o r
decât în privinţa deteriorărilor aduse lucrului numai din ziua
cererei de revocare, p e n t r u c ă pană atunci el a fost p r o p r i e t a r
şi a p u t u t uza şi abuzà de lucru, d u p ă bunul său plac.
3
( ) L a u r e n t , X I I I , 4 9 ; Demolombe, X X , 710; Troplong, I I , 1347;
P a n d . fr., v° cit., 5 8 6 6 ; P a n d . beiges, Don. entre-vifs, 680;
A u b r y et R a u , V I I , § 708, p. 4 2 5 ; B a u d r y et Colin, I, 1645,
1646; Beltjens, art. 958, No. 1 1 , in fine, etc.
4
( ) L a u r e n t , X I I I , 49.
 4<8 C . C . — C A R . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S - a I I . — R E V O C . P . STJRVEN. D E COPII.

acte de dispoziţie, pentrucă donatarul fiind proprietar pană

la ziua cererei de revocare, actele de dispoziţie emanate dela
el sunt opozabile daruitorului. Aceste contracte vor fi opo­
zabile daruitorului, chiar dacă n'au fost transcrise sau nu
au dată certă
Despăgubirea Rămâne însă bine înţeles că dăruitorul este în drept
•daruitorului. a g despăgubit de donatar, de câteori el va suferi o pagubă
din cauza termenului prea lung al contractului de închiriere
2
sau de arendare ( ).

III. — Revocarea donaţiunei pentru survenire de copii

3
daruitorului, în urma donaţiunei ( ).
Ultima cauză de revocare a donaţiunilor este survenirea
de copii daruitorului.
Revoc. don. p. In adevăr, donaţiunea făcută de o persoană, care nu
d e a r e C0 U
san
cop!i7 P " legitimi sau legitimaţi în momentul facerei ei, este
revocată de drept, dacă dăruitorul dobândeşte în urma do-
ţiunei un copil, fie chiar postum.
•Origina aees- Această cauză de revocare, necunoscută în dreptul nostru
a n e r
revocarT D r t i o i ' , îşi are origina sa în legea romană aşa zisă Si un-
roman. quam, pentrucă începe prin aceste cuvinte, care nu declară
revocabilă pentru naştere de prunci decât donaţiunea făcută
de un patron libertului său.
„Si unquam libertis fair onus, filios non habens, bona omnia
vel partem aliquam facultatum fuerit donatione largitus, et postea
susceperit liberos, totum quidquid largitus fuerat, revertatur in
u 4
ejusdem donatoris arbitrio ac ditione mansurum ( ).

(') L a u r e n t , X I I I , 5 1 ; Beltjens, a r t . 958, N o . 13, p . 1 8 3 ; P a n d .

fr., v° cit., 5868, etc. Vezi şi infra, p . 5 0 1 , 5 0 3 .
2
( ) L a u r e n t , loco'cit.; P a n d . fr., v° cit., 5868, etc.
Bibliografie. ( ) Vezi a s u p r a acestei materii, B e r r i a t St. P r i x , Memoir e sur la
3

revocation des donations pour cause de survenance d'enfants

(Paris, 1844); G u é r i n - L o n g , De la revocation des donations
pour cause de survenance d'enfants (teză pentru doctorat, 1874);
Zachariee, Randbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 719,
p . 427 u r m . (ed. Crome), von dem Widerruf einer Schenkung
propter liberos supervenientes insbensondere.
4
( ) L. 8, Cod, De revocandis donationibus, 8, 56. Mai vezi L. 6,
Cod, De institutionibus et substitutionibus, 6, 2 5 ; L. 40, § 3,
Dig., De pactis, 2, 14, etc.
 HEVOC. DON. P. SURVENIRE DE COPII DARUITORULUI. 479

Câteva cutume şi ordonanţa din 1731 (art. 39 urm.), i s t o r i c u l a c e s -

a ze
au generalizat însă principiul legei romane, aplicându-1 la ^ " " •
toate donaţiunile în genere, inovaţie care, după o vie dis- v e c h i u fr.
cutie, urmată în consiliul de Stat, a trecut şi în legea ac­
tuală, căci art. 65 al proiectului primitiv, care desfiinţase
această cauză de revocare, a fost respins şi revocarea a fost
admisă astfel cum era organizată prin ordonanţa susmen­
ţionată (')•
Legiuitorul a crezut că daruitorul n'ar fi dispus de Motivele
a o e s r e T O
averea sa, dacă s'ar fi închipuit că are să aibă mai în urmă ^. "
copii, de unde s'a dedus, după cum se exprimă Pothier că :
„ L a donation devait étre censée contenir en soi une clause
2
tacite et implicite de revocation, en cas de survenance d'enfants" ( ).

Tot cam în asemenea termeni se exprimă şi Domat:

„Si après une donation faite par une personne qui n'a point
d'enfants, il lui en snrvient, la donation demeurera nulle, par la
présomption que celui qui donnait, n ' a y a n t point d'enfants, n'aurait
pas donne, s'il en avait eu, et qu'il ne donnait que sous cette con­
dition, que s'il venait à avoir des enfants, la donation serait sans
8
effet" ( ) .

Această dispoziţie este însă departe de a-şi ajunge scopul, Critica legei.
căci deşi donaţiunea se revoacă în interesul copiilor, după
cum s'a zis în consiliul de Stat, totuşi bunurile dăruite nu
devin proprietatea lor, ci se întorc la dăruitor, care este
liber de a dispune de ele în folosul unui terţiu. Copiii nu
se vor puteà deci folosi de revocare decât în mod indirect.
Pentru aceasta ei vor trebui să supraveţuiasca daruitorului
şi să vie la succesiunea lui, iar bunurile dăruite sa nu fi
fost înstrăinate de acest din urină f).

(') Vezi Planiol, I I I , 2 6 5 8 ; Marcadé, I I I , 7 2 0 ; Arntz, I I , 1 9 3 4 ;

Mourlon, I I , 7 5 5 ; L a u r e n t , X I I I , 5 4 ; Demolombe, X X , 719.
Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 3262, etc.
2
( ) Pothier, Tr. des donations entre-vifs, V I I I , 146, p. 399 (ed.
Bugnet).
8
( ) Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel, I I , p. 332, No. 15
(ed. C a r r é din 1822). Cpr. Beltjens, art. 960, 9 6 1 , N o . 1 . —
Vezi însă Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 3267, unde se zice
că acest mod de a vedea lucrurile este inexact.
(*) Cpr. Planiol, I I I , 2 6 5 9 ; L a u r e n t , X I I I , 55, 85, 87, 8 8 ; D e ­
molombe, X X , 7 8 8 ; Mourlon, II, 7 5 8 ; P a n d . fr., v° cit., 5876;
 480 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I I . - A R T . 83fi, 8 3 7 .

Proiectaipri- Prin urmare, mult mai logic era proiectul primitiv al

duiuTfrancez, comisiei de redacţie (art. 65), după care donaţiunea era ire­
vocabilă, conform principiului general inscris în art. 8 0 1 ,
rămânând numai dreptul copilului, care se năştea în urma
donaţiunei, de a cere reducerea ei, de câteori printr'însa i
se ataca rezerva lui. Această dispoziţii înţeleaptă era admisă
1
şi în codul Caiimaeh ( ).

Condiţiile la care este supusă revocarea donaţiunei pentru

survenire de copii.

Art. 836. — Orice donaţiuni prin acte între vii, făcute de

persoane ce nu au copii sau descendenţi existenţi în timpul facerei
lor, oricare a r fi valoarea acestor donaţiuni şi sub orice titlu ele
s'ar fi făcut, fie chiar donaţiunea m u t u a l ă sau remuneratorie, fie,
în fine, donaţiune în favoarea maritajului, făcută soţilor de oricare
altă persoană afară de ascendenţii lor, sunt revocate de drept,
dacă donatorul, în u r m a donaţiunei, dobândeşte un copil legitim,
postum, sau chiar când a legitimat pe un copil n a t u r a l prin mă-
2
r i t a g i u subsecvent ( ) . ( A r t . 304 u r m . , 306, 837 u r m . , 9 3 7 C. civ.
3
A r t . 960 C. fr.) ( ) .

Art. 837. — Revocaţiunea se face şi când copilul donatorului

sau al donatricei, a r fi fost conceput în t i m p u l donaţiunei (*). ( A r t . 8 3 6
C. civ. A r t . 961 C. fr.).

Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 3 2 6 6 ; T . H u e , V I , 2 5 8 . Vezi

şi infra, p . 494, nota 2.
C. Caiimaeh 0) A r t . 1283, 1287 C. Caiimaeh. Cpr. art. 9 5 1 , 954 C. austriac,
şi dreptul
străin.
a s u p r a cărora vezi Stubenrauch, Commentar zum osterreichischen
aìlgemeinen biirgerlicken Geetzbuche, II, p a g . 143 u r m . şi
p. 148 (ed. a 8-a, 1903). — Codul elveţian din 1907 şi codul
german nu admit, de asemenea, revocarea donaţiunei pentru
survenire de copii. Vezi Ernst B a r r e , Biirgerlickes Geselzbuck
und Code civil, § 104, pag. 158. Codul portughez (art. 1483
urm.), codul spaniol (art. 644 u r m . ) şi codul italian (art. 1083
urm.) admit, din contra, această cauză de revocare.
2
() Acest text reproduce art. 40 al ordonanţei din 1731. Vezi
infra, p. 482, text şi nota 5.
8
() Vezi Pothier, Introduc, au titre des donations, I, 9 9 u r m . ,
p. 381 u r m . şi Tr. des donations entre-vifs, V I I I , 145 urni.,
p. 398 u r m . (ed. Bugnet).
4
Deoseb. d e () Textul francez cere, pentru ca legitimarea să poată aveà loc,
codul francez
ca copilul n a t u r a l să fie născut în u r m a donaţiunei (s'il est
né depuis la donation), adaos care s'a făcut în u r m a obser-
REVOC. DON. P. SUKV. D E COPII D Ă R U I T O R U L U I . — A R T . S3t>, 837. 481

Două condiţii sunt necesare pentru ca donaţiunea să Condiţiuniie

curnte
fie revocată ob liberos intervenientes : 1° dăruitorul nu t r e b u e i , e n t r u

c a
. . . . . . . . . . . . revocarea
să aibă nici copn, nici alţi descendenţi existenţi in momentul să poată a v e à
loc
facerei donaţiunei^); 2° în urma donaţiunei, el trebue să -
dobândească un copil legitim sau legitimat. De câteori această
îndoită condiţie se îndeplineşte, toate donaţiunile, afară de
cele exceptate prin însuş textul art. 836 si de prezenturile
obişnuite, sunt revocate de drept.
Prima condiţie necesară pentru ca revocarea să poată Prima con-
dl ie
aveà loc, este ca dăruitorul să nu aibă, în momentul dona- *"
ţiunei. nici copii, nici alţi descendenţi legitimi.
Din împrejurarea că art. 836 vorbeşte de copii şi des- Cazul când
cendenţi la înmulţit, ca si legea 8, Cod, De revocandis do- f daruitor111 r e

nationibus, 8, 56 „si patronus fillOS non habens", n'ar trebui momentul fa-
c e r e i d a , u l u i
sâ credem că donaţiunea emanată dela un dăruitor care, î n -
momentul facerei ei, aveà un singur copil, ar ti revocată
prin survenirea unui al doilea copil, căci nu se poate zice
de cel ce are un copil că nu are copii. „Non est sine liberis,
cui vel unus filius, un a ve filia est: hcec enim enunciatio:
habet liberos, non habet liberOS, semper plurativo numero
11 2
profertur, sicut et pugillares et codicilli ( ).
Donaţiunea făcută de cel ce are, în momentul darului, irevoeahUi-
t a t a d lui
un singur copil, este deci irevocabilă (art. 801). Această - * *™ - g o

luţie se aplică şi celorlalţi descendenţi ; de unde rezultă că

existenţa unui singur copil, sau a altui descendent, va împedică
3 4
revocarea donaţiunei ( ), puţin importă sexul ( ) sau gra-

vaţiilor T r i b u n a t u l u i şi care s'a eliminat de legiuitorul nostru.

Vezi infra, p. 486, nota 2.
1
() P r i n momentul facerei donaţiunei se înţelege momentul au­
tentificărei actului. Vezi suprà, p. 84, unde se a r a t ă controversa.
2
() L. 148, Dig., De verborum significatone, 50, 16.
3
() L a u r e n t , X I I I , 5 6 ; Arntz, I I , 1935; Demolombe, X X , 724;
Mourlon, I I , 759; Marcadé, I I I , 7 2 2 ; A u b r y et R a u , V I I , §
709, pag. 4 3 1 , text şi nota 18; P a n d . fr., v° cit., 5 8 7 9 ;
P a n d . beiges, v° Don. entre-vifs, 6 8 8 ; Répert. Sirey, v°
Don. entre-vifs, 3 2 9 6 ; T . Hue, VI, 254; Beltjens, Encyclo­
pedic du droit civil belge, art. 960, 9 6 1 , No. 1 ; B a u d r y et
Colin, I, 1669; T h i r y , II, 3 8 7 ; Planiol, I I I , 2664; Da'lloz,
Nouveau code civil annoté, II, art. 969, No. 72 u r m , etc.
4
() Astfel existenţa unei fete ar face ca donaţiunea să r ă m â e ire­
vocabilă, cu toate că d ă r u i t o r u l a r dobândi mai în urmă un

587!) 1 31
 482 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . LI. — C A P III. — S - a II. — ART. 836, 837.

!
d u l ( ) acestui copil ori descendent. In dreptul actual nicio
discuţie nu este cu putinţă în această privinţă.
2
Neapiie. în Pentru a ìmpedicà revocarea donaţiunei, copilul ( ) trebue
s n e n
6 118
x?mei ' infans^ ^ ^ ^scut, iar nu numai conceput în momentul fa-
couceptus, etc. cerei ei. De câteori există, deci, un copil legitim conceput în
momentul donaţiunei, dăruitorul se consideră ca neavând
copii. Maxima : Infans conceptus pro nato habetur, etc., nu
este deci aplicabilă aci, pentrucă aplicarea ei ar fi contrară
3
interesului copilului ( ). Apoi, legiuitorul presupune că dărui­
torul n'a putut încă să aprecieze toată puterea afecţiunei
4
părinteşti ( ). Consecinţa firească a acestui sistem este că naş­
terea acestui copil, în urma donaţiunei, o va revoca, după
cum prevede anume art. 837, care reproduce, în această pri­
5
vinţă, art. 40 al ordonanţei din 1731 ( ). Aşa dar, donaţiunea
făcută de o femee îngreunată sau de bărbatul ei, va fi re­
vocată prin naşterea copilului, care era conceput în momentul
facerei darului. Pentru ca naşterea acestui copil să revoace
donaţiunea, el va trebui însă să se nască viu, căci altfel el
ar fi considerat ca inexistent.

fiu. Bugnet a s u p r a lui Pothier, Donations, V I I I , pag. 406,

nota 2 ; Planiol, I I I , 2664; Demolombe, X X , 7 2 5 ; Marcadé,
I I I , 7 2 2 ; P a n d . fr., v° cit., 5881 ; Répert. Sirey, v° cit., 3 2 9 3 . —
Contra: Pothier, care reproduce părerea lui Ricard (în pri­
vinţa vechiului drept francez), Tr. de donations, V I I I , 161,
p. 406.
!
() Astfel, existenţa u n u i nepot, la săvârşirea donaţiunei, va face
ca ea să r ă m â e irevocabilă, cu toate că d ă r u i t o r u l a r fi do­
bândit mai în u r m ă un fiu. Cpr. Marcadé, I I I , 7 2 2 ; Demo­
lombe, X X , 726; Planiol, loco cit; L a u r e n t , X I I I , 5 6 ; P a n d .
fr., v° cit, 5 8 8 2 ; Répert. Sirey, v° cit, 3 2 9 4 ; Saintespès-Lescot,
I I I , 917, p. 471 u r m . , etc. Vezi şi L . 84, Dig., De verb. signi­
ficatone, 50, 16, unde se zice: Filii r appellatone omnes li­
ber os intelligimus".
a
() P r i n copil se înţelege aci orice descendent, de orice grad a r
fi. Marcadé, I I I , 738.
8
() Cpr. Planiol, I I I , 2664.
4
() Cpr. Marcadé, I I I , 7 3 8 ; Arntz, I I , 1935. „Major solet *
affectio erga filios qui jam sunt in rerum natura, quam in
nascituros, ut nos docet experienţa, optima rerum magistra •
ziceà un vechiu autor ( T i r a q u e a u ) .
5
Ordon, din () „Revocarea va aveà loc, zice acest text, chiar dacă copilul
731. Art. 40. donatorului sau donatoarei era conceput în momentul dona­
ţiunei".
BEVOC. DON. P. SURV. DE COPII DĂRUITORULUI. — ART. 836, 837. 483

Sistemul legei, după care copilul conceput nu împedică Critica legei.

revocarea donaţiunei, nu se prea explică, căci, cel puţin, de
câteori dăruitorul a avut cunoştinţă de zămislirea copilului,
nu se poate zice că el a dispus de averea sa pentrucă credea
1
că n'are să mai aibă copii ( ).
Oricum ar fi, numai copilul născut în momentul facerei Legitimarea
donaţiunei va împedică revocarea ei, fără a se distinge dacă
acest copil este legitim sau leg'itimat, de oarece copiii legi­
timaţi prin căsătorie subsecventă a părinţilor lor, au ace­
leaşi drepturi, ca si cum ar fi născuţi din această căsătorie
2
{art. 306) ( ).
Donaţiunea va fi deci revocabilă pentru naşterea unui Existenţa
m u e o p i 1 na
copil legitim în urma ei, deşi dăruitorul. în momentul facerei ! î ~
I a ^ . . . turai recunoş­
t i , aveà un copil natural recunoscut, căci legiuitorul nostru cut în m<>-
1
nevorbind nicăiri despre tatăl natural, nicio legătură n u " ^ ; ™
3
există între acest tată şi copiii săi fireşti, chiar recunoscuţi ( ).
Această lege este însă contrară naturei şi Furgole ziceà cu
drept cuvânt: „Le pére est censé avoir un amour aussi fort
4
pour ses enfants naturels que pour ses en/ants legitimes" ( ).
Chestiunea este însă cu totul alta, în legislaţia noastră, Existenţa
în privinţa mamei, pentru care niciun copil nu este natural,t^raiTfnpar-
toţi copiii ei fiind legitimi, conform regulei : Nul nest bâ- tea mamei.
C o n t r o T e l s a
tard de par sa mère, sau după cum se exprimă o veche maximă ' -
germană: Keine Mutter trăgt einen Bastart (art. 652, 677,
5
678) ( ). Consecinţe acestui principiu ar trebui să decidem că
existenţa unui copil natural, recunoscut de către mamă,
ar împedică revocarea donaţiunei de a aveà loc; şi în acest
6
sens se pronunţă, în adevăr, unii autori în Franţa ( ). Din

( 0 Cpr. L a u r e n t , X I I I , 5 7 ; Demolombe, X X , 727; Pand. fr.,

v° cit, 5883, etc.
2
( ) P e n t r u ca un copil legitimat să facă obstacol la revocarea Naşterea si l e -
donaţiunei, trebue deci că atât naşterea cât şi legitimarea l u i g i t i m a r e a c o ­
să fie ambele anterioare donaţiunei. D e m a n t e et Colmet de P ^™ " ^ 1 1 1 t i e u e

San terre, IV, 103 bis I X ; L a u r e n t , X I I I , 5 8 ; Demolombe, V , ^ j ^ r a r o n a

373 şi X X , 7 2 8 ; P a n d . fr., v° cit, 5884, etc. ţiunei.

8
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 175 u r m .
4
( ) Citaţie î m p r u m u t a t ă dela T r o p l o n g , I I , pag. 657, nota 3
(ed. a 3-a).
5
( ) Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes du droit germanique,
p. 3 6 3 . Vezi şi tom. I I I , partea II, al Coment, noastre, p. 177.
6
( ) Cpr. Troplong, Don. et testaments, II, 1 3 8 1 ; Guilhon, Dona-
 484 COD. C I V . — C A R T . I I I . — TIT. II. — CAP. I I I . — S-a II. — A R T . 8 3 6 , 837

partea finala a art. 836 pare însă să rezulte că numai le­

gitimarea copilului natural poate aveà de efect revocabili-
tatea donaţiunei.
Existenţa Ce trebue să decidem în privinţa copiilor adoptaţi?
a d o p t a H n Existenţa unui copil adoptat în momentul donaţiunei, face
momentul do-ea obstacol la revocarea donaţiunei pentru' survenire de
C 0
ContrOTersă.
U
P \ survenirea unui copil adoptat revoacă ea donaţiunea
făcută de către un dăruitor care nu aveà copii în momentul
facerei darului? Asupra ambelor chestiuni, negativa este ge­
neralmente admisă, pentrucă cuvintele din art. 836 „ce n'au
copii sau descendenţi* nu pot să se refere la copiii adop­
taţi, fiindcă aceşti copii neintrând în familia adoptatorului
(art. 313), alta este iubirea ce un părinte are pentru copilul
]
său legitimat şi alta, pentru un copil înfiet( ).
Don. fâcută Faptul că donaţiunea ar fi fost făcută însuş copilului
1
adopţi" adoptat sau natural, nu schimbă întru nimic regula de
2
mai sus ( ).
Existenţa Cât pentru copilul ce dăruitorul ar fi avut dintr'o că-
năseut dîntr'o scorie putativa chiar anulată, existenţa lui în momentul
căsătorie pu- facerei donaţiunei împedică revocarea de a aveà loc, chiar
tati vă.
tativa. j p i ţ a aceluia din soţi care ar fi fost de rea credinţă,
n r v m
Art. 183, 184,
pentrucă după art. 183 şi 184, căsătoria contractată de
bună credinţă, fie chiar numai de unul din soţi, produce,
în privinţa copiilor născuţi din această căsătorie, aceleaşi

tions, I I , 7 6 3 ; Taulier, Théorie raisonnée du code civil, I V ,

p. 1 0 4 ; P . P o n t , Bevue de legislation, anul 1844, tom. 19,
p. 624. — Contra: A r n t z , II, 1 9 3 5 ; P a n d . fr., v° cit., 5886,
5887 şi numeroşii autori citaţi acolo, i
(') Cpr. Mourlon, II, 7 6 3 ; L a u r e n t , X I I I , 6 0 ; Demolombe, X X ,
7 3 3 ; Demante et Colmet de Santerre, I V , 103 bis V I I I ; A u ­
b r y et R a u , V I I , § 709, p . 434, text şi nota 2 2 ; Massé-Vergé,
I I I , § 485, p. 2 4 1 , nota 14; Zacharise, Handbuch des fr. Ci-
vilrechts, I V , § 719, pag. 429, text şi nota 12 (ed. Crome);
P a n d . fr., w° cit., 5 8 9 4 ; Planiol, I I I , 2664, in fine; T. H u e , VI,
2 5 4 ; B a u d r y et Colin, I, 1674; Beltjens, art. 960, 9 6 1 , N o . 4 . —
Contra: Marcadé, I I I , 727, care revine a s u p r a primei sale
o p i n i u n i ; Zachariee (ed. Massé-Vergé) loco cit., text şi San-
buch des fr. Civilrechts, I V , § 709.'p- 346, 347 (ed. Anschiltz).
O Laurent, X I I I , 5 9 ; Demolombe, X X , 731, 734; P a n d . fr.,
v° cil., 5890 urm., 5896. — Contra: (în privinţa donaţiunei
făcută copilului n a t u r a l ) , A u b r y et R a u , V I I , § 709, p. 4 3 3 ,
text şi nota 2 1 ; T r o p l o n g , op. cit., I I , 1381, etc.
BEVOC. DON. P. SURV. DE COPII D Ă R U I T O R U L U I . — A R T . 836, 837. 485

efecte civile ca şi o căsătorie validă. Or, existenţa unui copil

legitim în momentul facerei darului împedicând revocarea
de a aveà loc, aceeaş soluţie este admisibilă în privinţa co­
1
piilor născuţi dintr'o căsătorie putativa ( ).
Ce trebue să decidem în privinţa copilului donatorului, Existenţa
unl copi1
absent în momentul facerei donaţiunei? Acest copil este el , " .
> _ r absent in m o -
considerat ca existent sau inexistent? In vechiul drept francez, mentui dona-
copilul absent era considerat ca inexistent ( ). Astăzi, trebue ^ " " o ^ s a " "
2 1

să distingem. In timpul perioadei punerei în posesie provizorie

(art. 106 urm.), copilul absent este considerat ca existent, iar
în urma punerei în posesie definitive (art. 114 urm.), el se
consideră ca inexistent, pentrucă din acel moment absentul
3
este presupus a fi murit ( ).
Pentru a împedica revocarea donaţiunei, copiii sau des- Pentru a îm~
cendenţii dâruitorului trebue să fie existenţi în momentul P ?." e d u a r e v

. . . . . ' . / , carea, copii

facerei ei, adecă născuţi, iar nu numai concepuţi (art. 837), treb ue să fie
existe 1 1 ]
actuellement vivants, zice textul francez: de unde rezultă că 't »
. -, momentul la-
naşterea posterioară a unui copil legitim va aduce revocarea cerei darului,
donaţiunei emanată dela un părinte, care credea că are un
copil în viaţă, pe când, în realitate, acest copil era mort,
deşi motivul legei lipseşte în cazul de faţă; căci, în ipoteza
noastră, suntem tocmai in termenii art. 836, care cere, pentrucă
donaţiunea să fie revocabilă, ca dăruitorul să nu aibă în mo­
4
mentul facerei ei niciun descendent existent ( ).
Legea nu cere însă ca dăruitorul să nu fi avut nici- Oazui când
odată copii, ci numai să nu aibă actualmente descendenţi v " t d ă r u i t o - a
U

în momentul facerei donaţiunei ; de unde rezultă că dona- mi, nu mai

ţiunea făcută de un dăruitor, care a avut copii, însă care nu-i l e n t u l dona-"
mai are în momentul săvârşirei donaţiunei, este revocată de ţiunei.
drept prin naşterea unui alt copil (°).
A doua condiţie cerută pentru ca donaţiunea să fie re- A doua con­
diţie.
(') Cpr. Demolombe, X X , 7 3 5 ; D e m a n t e , I V , 103 bis X ; Mour­
lon, I I , 762; P a n d . fr., v° cit., 5897. V. şi Marcadé, I I I , 7 3 1 .
2
( ) Vezi Demolombe, X X . 7 3 9 .
3
( ) Demolombe. II, 145 şi X X , 739; Marcadé, I I I , 7 2 6 ; Mourlon,
I I , 7 6 1 . Chestiunea este însă controversată. Vezi Demolombe,
II, 145; P a n d . fr., v° Absence, 334, etc.
4
( ) Demolombe, X X , 736; P a n d . fr., i-o cit., 5898, etc.
B
( ) D e m o l o m b e , X X , 737, 7 3 8 ; D u r a n t o n , V I I I , 577; P a n d . fr.,
v° cit., 5899, etc.
 486 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . II. — CAP. I I I . — S-a I I . — A R T . 8 3 6 , 8 3 7 .

vocată este ca dăruitorul sâ dobândească, în urma facerei

1 2
ei, un copil legitim ( j sau legitimat ( ).
Naşterea sau Naşterea sau recunoaşterea unui copil natural n'ar revoca
ec n c
u^u^copitm^^ i ' ^ îitr'un caz donaţiunea, nici chiar în privinţa mamei
turai nu re- dăruitoare, pentrucă altfel ea ar fi avut interes a-şi crea o
^iunea nÎcî descendenţă nelegitimă, spre a puteà redobândi
d
bunurile
3
chiar în pri- eşite din patrimoniul ei, soluţie care ar fi contrară moralei ( ).
vinta mamei.

1
Căsătoria p u ­ ţ ) Ce trebue să decidem în privinţa copilului născut dintr'o că­
tativa. sătorie p u t a t i v a ? Nici o dificultate n u se prezintă când a m b i i
soţi sunt de b u n ă credinţă; căci, în asemenea caz, căsătoria
putativa producând, a t â t în privinţa soţilor cât şi a copiilor,
efectele unei căsătorii valide, este evident că copilul născut
dintr'o asemenea căsătorie va aduce revocarea donaţiunei. P a n d .
fr., v° cit., 5 9 1 2 ; T h i r y , I I , 300. V. şi tom. I, p . 6 7 3 , t. n. 1.
Cazul când Chestiunea este însă controversată în caz când dăruitorul
dăruitorul a este acela care, cu r e a credinţă, a contractat o căsătorie a n u -
contractat, cu labilă. D u p ă unii, naşterea unui asemenea copil a r aduce în
rea credinţă, o
căsătorie anu-
totdeauna revocarea donaţiunei, chiar dacă soţul d ă r u i t o r a r
labilă. Con­ fi fost de rea credinţă, şi aceasta atât în privinţa copiilor cât
troversă. şi a soţului dăruitor. A u b r y et R a u , V I I , § 709, pag. 436,
text şi nota 2 9 ; T h i r y , I I , 3 9 0 ; L a u r e n t , Supplement, IV,
202, p . 166; P a n d . fr., v° cit., 5 9 1 5 . — D u p ă alţii, revocarea
a r aveà loc n u m a i în folosul copiilor. P l a n i o l , I I I , 2 6 6 7 ; D u ­
ranton, V I I I , 586. — I n fine, d u p ă u l t i m u l sistem, la care
ne-am r a l i a t în tom. I al Coment, noastre, p . 672, t. şi n. 4 ,
revocarea n u va puteà să a i b ă loc, fiindcă faţă de d ă r u i t o r u l
de rea credinţă, căsătoria neproducând niciun efect civil, nu
poate să-i procure vreun folos; de unde şi consecinţa că el
nu poate să invoace naşterea u n u i copil din această căsătorie
spre a produce revocarea donaţiunei sale. Vezi în acest din
u r m ă sens, Marcadé, I I I , 7 3 1 ; Mourlon, II, 7 0 2 ; Demolombe,
I I I , 382 şi X X , 7 4 5 , p r e c u m şi tom. I, p . 672, nota 4 (ed.
a 2-a). Mai vezi şi Beltjens, art. 960, 9 6 1 , No. 5 bis.
2
Deoseb. de re­ ( ) L e g i t i m a r e a u n u i copil firesc va aduce revocarea donaţiunei,
dacţie de co­ chiar dacă acest copil era născut mai înainte de donaţiune.
dul francez. Aceasta rezultă din î m p r e j u r a r e a că legiuitorul nostru a eli­
minat din textul francez cuvintele: „s'il (l'enfant naturel) est né
depuis la donation", cuvinte care au fost adaose proiectului pri­
mitiv d u p ă cererea T r i b u n a t u l u i . Cpr. Demolombe, X X , 7 4 8 ;
Marcadé, I I I , 7 8 2 ; P a n d . fr., v° cit, 5917. Textul nostru este
deci astăzi redactat astfel cum era vechiul proiect al codului
francez (ari. 72) şi art. 39 al ordonanţei din 1 7 3 1 . Cpr. De­
molombe, X X , 748. Vezi şi suprà, p. 480, nota 4.
3
( ) Cpr. Demolombe, X X , 7 4 7 ; Demante, IV, 103 bis V I I ; T r o p ­
long, II, 1372; P a n d . fr., v° cit, 5903, etc.
REVOC. DON. P. SURV. DE COPII D Ă R U I T O R U L U I . — A R T . 836, 837. 487

Tot astfel, nici adopţiunea unui copil n'ar puteà să Adoptarea

u n u i e o p i L
aducă revocarea unei donaţiuni anterioare (M.
De asemenea, reîntoarcerea unicului copil absent al Reîntoar-
Ce re a opi
dăruitorului nu poate fi asimilată cu naşterea sa si, ca atare, 1 , . !; "
r
. \ ' ' ' lului absent
nu poate sa aducă revocarea donaţiunei făcută în timpul n u poate fi
a s i m l l a t a e u
absenţei acestui copil, căci reîntoarcerea lui dovedeşte că el
exista în momentul facerei darului; dăruitorul n'a fost deci unui copil,
în acel moment fără copii existenţi, după cum cere art. 836,
2
pentru ca donaţiunea să fie revocabilă ( ).
După art. 836, donaţiunea este revocată chi ar prin Survenirea
un c o p i 1
survenirea unui copil postum, adecă născut în urma morţei "'
i • i • /<n • , . ' postum re-
dăruitorului ( ), căci revocarea având efect retroactiv pană voacă dona-
unea
în ziua facerei donaţiunei, când dăruitorul era în viaţă, el t' -
se foloseşte de dânsa, transmiţând bunurile dăruite copilului,
4
care s'a născut în urma morţei sale ( ).
In fine, trebue sa adăogăm că, deşi art. 836 nu vor-Naşterea unui
beste în partea sa finală decât de copii, totuşi donaţiunea , P n e o t i n c ă

L 1
' , . . . „ ' ' a d u c e revoca­
va n revocata şi prin naşterea unui nepot, he chiar postum, r e a d-maţiu-
nei
căci revocarea fiind întemeiată pe afecţiunea ce dăruitorul -
are pentru descendenţii săi, afecţiunea pe care el o are pentru
nepoţi este egală, dacă nu mai mare ca acea pe care el o
:>
are pentru proprii săi copii ( ). „Nimic nu este mai scump
(') Planiol, I I I , 2 6 6 9 ; Tliiry, I I , 3 9 1 ; T. H u e , V I , 2 5 5 ; Arntz,
II, 1 9 3 7 ; B a u d r y et Colin, I, 1686; Beltjens, art. 960, 9 6 1 ,
No. 8; L a u r e n t , X I I I , 6 6 ; Mourlon, II, 7 6 3 ; Demante, et
Colmet de Santerre, I V , 103 bis V I I I ; Demolombe, VI, 164
şi X X , 7 5 0 ; T r o p l o n g , II, 1 3 7 3 ; D u r a n t o n , I I I , 315 şi V I I I ,
5 8 1 ; Valette sur P r o u d h o n , Etat des personnes, I I , p. 224,
nota a (ed. din 1848) şi Cours de code civil, p. 471.—Contra:
Marcadé, I I I , 727, care revine a s u p r a primei sale opiniuni,
susţinută în tom. I I , No. 110.
('-) Cpr. Planiol, I I I , 2 6 7 0 ; Marcadé, I I I , 734; Demolombe, I I ,
145 şi X X , 752; P a n d . fr., v° Absence, 335. Vezi şi D e m a n t e
et Colmet de Santerre, I V , 103 bis X I I şi X I I I .
3
( ) ..Posthumos autem, dicimus eos duntaxat, qui post mortem pa­
rentis nascuntur". ( L . 3 § 1, Dig., De injusto, rupto et irrito
facto testamento, 28, 3).
4
( ) Cpr. Pothier, Tr. des donations entre-vifs, 164, p. 407 ; Lau­
rent, X I I I , 6 3 ; Mourlon, I I , 759; A r n t z , I I , 1937; Marcadé,
I I I , 7 3 0 ; Demolombe, X X , 742; P a n d . fr., v° cit., 5908;
Planiol, I I I , 2 6 6 6 ; Beltjens, art. 960, 9 6 1 , No. 5, etc.
5
( ) Cpr. Pothier, loco cil., 163, p. 406, 4 0 7 ; L a u r e n t , X I I I , 6 3 ;
COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . IL—CAP. I I I . — S-a II. — A R T . 836, 837.

decât copilul copilului", zice o veche maximă germană: Es r

J
ist nichts lieber als Kindes Kind" ( ).
Astfel, dacă presupunem o donaţiune făcută de un pă­
rinte, în urma morţei copilului său căsătorit, care s'a să­
vârşit din viaţă lăsând pe femeea sa însărcinată, această do­
naţiune fiind făcută într'o vreme când daruitorul nu aveà
copii, ei un nepot numai conceput, naşterea acestui nepot
2
va revoca donaţiunea făcută de bunul său ( ).
Donatarul n'ar puteà, pentru a împedica revocarea, să con­
teste legitimitatea copilului sau nepotului survenit în urma do­
naţiunei, tăgăduindu-le paternitatea, pentrucă această acţiune
nu aparţine decât tatălui si moştenitorilor săi (art. 290,
3
291) ( ).
El ar puteà însă să dovedească că daruitorul, în ne­
putinţa în care se găsea de a aveà copii, a recurs la ma­
noperele prevăzute şi pedepsite de art. 275 C. penal, pentru
a face să se creadă că femeea sa a născut, în urma facerei
4
donaţiunei, un copil pa care nu l-ar fi născut în realitate ( )
şi, în asemenea caz, proba testimonială va fi fără nicio în­
doială admisibilă, de câteori vor exista fapte constante şi
precize de natură a face suspect actul de naştere al copi­
5
lului şi posesiunea sa de stat echivocă ( ).

Mourlon, I I , 759; A r n t z , II, 1 9 3 7 ; Marcadé, I I I , 7 3 0 ; De­

molombe, X X , 7 4 6 ; P a n d . fr., v<> cit, 5908, precum şi alte
a u t o r i t ă ţ i citate acolo.
(') Vezi Chaisemartin, Proverbes et maxirnes du droit germanique,
p. 407. Vezi şi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 121,
text şi nota 1 (ed. a 2-a).
2
() Cpr. B u g n e t a s u p r a lui Pothier, V I I I , p. 407, nota 1; L a u ­
rent, X I I I , 6 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V ,
§ 719, p . 430, nota 14. I a t ă exemplul pe care îl dă acest din
u r m ă a u t o r : „A macht eine Schenkung. Das einzige Kind des
A war mit Hinterlassung einer Wittwe kurz vor der Schenkung
verstorben. Die Wittwe bringt (intra tempus legitimum) ein
Kind zur Welt. Die Schenkung ist widerrufen".
3
() Demolombe, X X , 7 4 2 ; Arntz, I I , 1 9 3 5 ; P a n d . fr., v° cit,
5904, etc. Vezi şi tom. I I al Coment, noastre, p. 227 u r m .
(ed. a 2-a).
4
() C p r . L a u r e n t , X I I I , 6 2 ; Demolombe, X X , 7 4 2 ; T r o p l o n g ,
I I , 1 3 8 3 ; P a n d . fr., v° cit., 5 9 0 4 ; C. Bordeaux, D . P . 4 8 .
2. 4 1 .
6
() C. Bordeaux, D . P . 4 8 . 2. 4 L
 DOX. REVOCABILE P E N T R U NAŞTERE D E COPII. — A R T . 8 3 6 . 489

Donaţiunile revocabile pentru naştere de copii (art. 836).

Toate donaţiunile între vii, oricare ar ti forma sub Ţ ţ domi­ o a e

nare au fost făcute şi oricare ar fi valoarea lor (*), fie chiar ì^prmcìpiu,
2
făcute săracilor sau stabilimentelor publice ( ), afară de cele revocabile p.
exceptate prin însuş textul art. 836, sunt revocabile pentru piL surv e n
c 0
d e

naştere de copii.
Astfel, sunt revocabile pentru această cauză: 1° dona- D o n . revo-
ţiunile ordinare; 2° donaţiunile oneroase sau însărcinatoare venire de"""
3
(sub modo) ( ); 3° donaţiunile remuneratorii sau răsplă- copii-
titoare rămânând ca să se aprecieze dacă donaţiunea me­
rită acest nume şi dacă ea nu constitue plata unei datorii
sau unei obligaţii naturale (art. 1092); 4° donaţiunile mu-

:
( ) In dreptul veehiu francez se discuta chestiunea de a se şti Dr. veehiu
dacă donaţiunile de o m i c ă însemnătate t r e b u i a u sau nu să francez în p n -
T m t 011 d e
fie revocabile pentru naştere de prunci şi L . 8, Cod, De r e - v J '
• •7 O R R > ^ - , A mică însem-
vocandis donatiombus, 8, oo pare a nu supune revocarei decât nătate.
donaţiunile universale sau cel puţin considerabile, omnia bona
vel partem, aliquam facultatum (vezi suprà, p. 478), discuţie
care nu mai este cu p u t i n ţ ă astăzi şi pe care atât o r d o n a n ţ a
din 1731 (art. 30) cât şi art. 836 a u voit s'o evite pentru a
pune capăt contestaţiilor ce s'ar fi ivit şi a închide calea a r ­
b i t r a r u l u i . Cpr. Pothier, Tr. des donations entre-vifs, VIII,
147, p . 3 9 9 ; Demolombe, X X , 7 6 5 ; L a u r e n t , X I I I , 7 1 ; P a n d .
fr., v° cit., 5962. — Cu toate acestea, vom vedea, că prezen- Prezenturile
turile obişnuite, care sunt scutite de r a p o r t (art. 759), nu sunt obişnuite,
revocabile ob liberos intervenientes. Cpr. Planiol, I I I , 2660
şi alţi autori citaţi, infra, p . 4 9 3 , nota 2.
C) Cpr. Demolombe, X X , 7 6 2 ; D u r a n t o n , V I I I , 5 9 5 ; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 3 2 7 1 , etc.
J
( ) Rămâne însă bine înţeles că, în caz de a se revoca o dona- Revoc, unei
d o n
ţiune oneroasă, d o n a t a r u l a r e o acţiune în contra d ă r u i - - oneroase,
torului p e n t r u a fi despăgubit de sarcinile ce el a r fi exe­
cutat. Cpr. Pothier, op. cit., 150, p . 4 0 1 ; Arntz, I I , 1 9 2 6 ;
Demolombe, X X , 7 6 4 ; L a u r e n t , X I I I , 7 2 ; Beltjens, a r t . 960,
9 6 1 , N o . 9. Vezi şi suprà, p . 452, nota 4.
4
( ) In caz de revocarea unei danaţiuni r e m u n e r a t o r i i sau r ă s - D o n . remune-
a t o s a u
plătitoare, d o n a t a r u l are o acţiune contra d ă r u i t o r u l u i pentru J 5 "
s atltoare
p l a t a serviciilor prestate de dânsul, dacă aceste servicii pot ra pl -
fi apreciate în bani. Demolombe, X X , 7 6 4 ; L a u r e n t , X I I I ,
74; B a u d r y et Colin, I, 1 6 5 8 ; Beltjens, a r t . 9 6 0 , 9 6 1 , No. 14,
p . 1 8 7 ; A r n t z , I I , 1 9 2 6 ; Marcadé, I I I , 7 2 8 ; D e m a n t e , I V ,
103 bis I I I ; Cas. r o m . Bult. 1891, p . 132 şi Dreptul din 1891,
No. 1 3 . Vezi şi suprà, p . 452, nota 3.
490 COD. C I V . - CART. III. — T I T . II. — C A P . I I I . — S-a II. — A R T . 836.

tuale sau reciproci (*); 5° donaţiunile manuale, afară de

2
prezenturile? obişnuite (art. 759) ( ); 6° donaţiunile indirecte
şi deghizate sau ascunse sub forma unui contract cu titlu
s
oneros ( ) ; 7° remiterile de datorii făcute debitorului animo
donandi, iar nu transactions causa, fie aceste remiteri fă­
4
cute prin predarea titlului creanţei (art. 1138), fie altfel( );
8° renunţările la o succesiune, la un legat sau la alte drep-

(') Revocarea uneia din donaţiuni nu a t r a g e însă numai decât

revocarea celeilalte, ca şi în caz de ingratitudine. Vezi B u g n e t
a s u p r a lui Pothier, V I I I , p. 400, nota 1; L a u r e n t , X I I I , 73,
Marcadé, I I I , 7 2 8 ; B a u d r y et Colin, I, 1 6 6 1 ; Beltjens, art. 9 6 0 /
9 6 1 , No. 11 bis, in medio. — Contra: Demolombe, X X , 5 8 9 ;
D u r a n t o n , V I I I , 5 9 0 ; A u b r y et Rau, V I I , § 7 0 3 , p . 380,
text şi nota 2 ; D e m a n t e , I V , 103 bis I I I ; T r o p l o n g , I I , 1395,
etc. Soluţia acestor din u r m ă autori, admisă de P o t h i e r
(Tr. des donations entre-vifs, V I I I , 148, p . 440) şi de a r t . 1083
§ 2 din codul italian, d u p ă care revocarea pentru naştere
de copii a unei din donaţiuni, a r a t r a g e n u m a i decât revocarea
celeilalte, denaturează principiul donaţiunilor mutuale, pe
care legea le consideră ca adevărate liberalităţi, pentru a face
din ele un contract cu titlu oneros, un schimb.
(«) Demolombe, X X , 7 5 5 ; A u b r y et R a u , V I I , § 709, p. 428 ;
Beltjens, art. 960, 9 6 1 , No. 11 ter; Bressolles, Théorie et
pratique des dons manuels, 222.
3
( ) Demolombe, X X , 7 5 9 ; L a u r e n t , X I I I , 7 7 ; T r o p l o n g , I I , 1400;
Demante, I V , 103 bis I I ; A u b r y et Rau, V I I , § 709, p. 428,
text şi nota 6 ; T. H u e , VI, 2 5 2 : B a u d r y et Colin, I, 1 6 5 5 ;
Beltjens, a r t . 960, 9 6 1 , N o . 1 3 ; P a n d . fr., v° cit., 5950; Cas.fr.
D . P . 8 1 . 1. 2 7 ; D. P . 96. 1. 2 8 4 ; etc. Astfel, liberalităţile care
nu sunt decât condiţia în folosul u n u i terţiu, a unei stipulaţii
făcută pentru sine însuş, sunt revocate prin survenire de copii,
ca şi donaţiunile directe. A u b r y et R a u , loco cit; Demolombe,
X X , 756; Demante et Colmet de Santerre, I V , 103 bis I I ;
Beltjens, art. 960, 9 6 1 , No. 13, p . 187, etc.
4
( ) Pothier, Tr. des donations entre-vifs, V I I I , 1 5 1 , p. 4 0 1 ;
Demolombe, X X , 7 5 7 ; Arntz, I I , 1 9 2 6 ; Laurent, X I I I , 76;
Demante, I V , 103 bis I I ; P a n d . fr. v° cit., 5 9 4 1 ; Zacharise,
Handbuch des fr. Civirechts, I V , § 719, p. 429, nota 10 (ed.
C r o m e ) . — V e z i însă Toullier, I I I , p a r t e a I-a, 312, p. 180, d u p ă
care revocarea n ' a r aveà loc decât atunci când remiterea ti­
tlului a r fi constatată p r i n t r ' u n act în r e g u l ă , soluţie care, cu
drept cuvânt, este respinsă de adnotatorul său, Duvergier (p-
180, nota a), p e n t r u c ă ea este contrară atât spiritului cât şi
r
textului legei. Cpr. L a u r e n t , X I I I , 7 6 ; A u b r j et R a u , V I I ,
§ 709, p . 4 2 8 , nota 9; P a n d . fr., v° cit., 5943, etc.
 DON. REVOCABILE PENTRU NAŞTERE DE COPII. — ART. 836. 491

turi, făcute animo donandi, cu scopul de a face o liberali­

tate cuiva ('); 9° rentele viagere înfiinţate cu titlu gratuit sub
2
forma unei donaţiuni (art. 1640) ( ). 10° In fine, sunt revo­
cabile pentru naştere de copii : donaţiunile făcute soţilor de
cei de al treilea în favoarea căsătoriei, fie că aceste dona­
ţiuni ar cuprinde atât bunurile prezente şi viitoare ale da­
3
ruitorului, cât şi bunurile prezente numai, sau cele viitoare ( ).
Dar dacă toate donaţiunile sunt, în genere, revocabile Nerevocare»

, , î •• î , x • testamentelor

pentru naştere de copii, numai ele sunt supuse acestei re- si e o n traeteior
vocâri, nu însă şi dispoziţiile testamentare (*), nici contrac- cu t i t l u one-
ros
tele cu titlu oneros, care în mod impropriu ar fi fost caii- '
;)
ficate donaţiuni ( ).
(') Demolombe, X X , 7 5 8 ; L a u r e n t , X I I I , 7 6 ; T r o p l o n g , I I , 1398;
P a n d . fr., v° cit-, 5944, etc. — Astfel, r e n u n ţ a r e a g r a t u i t ă
făcută la un uzufruct, de către un legatar în folosul altuia,
este revocabilă pentru naştere de copii. C. Lyon, D . P .
71. 2. 187.
2
( ) T r i b . Ilfov, Dreptul din 1901, No. 6, p. 44 şi Cr. judiciar
din 1905, No. 69 (cu observ, noastră); C. Bucureşti, Dreptul
din 1904, No. 58, p . 4 7 3 ; B a u d r y et W a h l , Contrats aléatoires
(Eente viagere), 340. Cpr. Planiol, II, 2138. Vezi tom. I I I ,
partea I al Coment, noatre, p. 196, nota 3 şi tom. X . p . 101,
nota 2. Decizia Curţei din Bucureşti mai sus menţionată pune,
cu d r e p t cuvânt, în principiu că revocarea rentei p e n t r u na­
şterea u n u i copil, operându-se de drept în virtutea legei, do­
naţiunea este revocată, nu din momentul naşterei copilului,
ci încă din ziua când ea a fost făcută; de unde rezultă că, daca
donatarul n'a primit încă pană atunci veniturile rentei sale,
el nu mai are, conform principiilor generale, nici un titlu
în baza căruia să le poată reclama, titlul său fiind, în specie, .
desfiinţat de lege prin faptul naşterei copilului şi al notifi-
cărei ei. C. Bucureşti, Dreptul din 1904, No. 58, p. 473, 474.
s
( ) Demolombe, X X , 7 6 7 : L a u r e n t , X I I I , 7 5 ; A u b r y et Kau,
V I I , § 709, p. 4 2 9 ; Massé-Vergé, I I I , § 485, p . 239, n. 8, etc.
4
( ) Massé-Vergé, I I I , § 485, p . 237, nota 1; Zacharise,, Hand-
bnch des fr. Civilrechts, I V , § 709, p. 345, nota 1 (ed. An-
schiitz), § 719, p. 427, nota 1 (ed. Crome).
S u n t însă revocabile p e n t r u survenire de copii instituţiile Instit. con-
contractuale (Zacharise, loco cit, ed. Crome; Grrenier, Don. et traetuală, îm-
i r u a l a as
testaments, I I I , 425, p. 318 urm.) şi împărţelele de ascendenţi P ' ţ ~

A C \- î 1 • • rî î • • st cendentilor.
tăcute in torma de donaţiuni. Zacharise, op. cit., ed. Crome,
§ 739, p. 507, nota 1.
5
( ) L a u r e n t , X I I I , 6 7 ; Marcadé, I I I , 7 2 8 ; P a n d . fr., v° cit, 5926;
Cas. fr. Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1867, nota 1. —
 492 COD. CIV. — C A R T . III. — T I T . I I . — C A P . I I I . — S-a I I . — A R T . 836.

Testamentul. Astfel, testamentul făcut de o persoană, care nu ştiea

că femeea lui eră îngreunată, nu este revocat prin naşterea
unui copil
Remiterea Nu vor fi, de asemenea, supuse revocărei pentru naş-
u n e i
t ' tere
e e de copii, remiterea unei datorii făcută transactionis
a t o r u

causâ, renunţarea la prescripţie, recunoaşterea unui copil

2
natural, adopţiunea, etc. ( ).
Donaţiunile Ce trebue sa decidem în privinţa donaţiunilor ce viitorii
d i n t r n t o r i l
g J s o ţ i şi-ar face între ei, fie prin contractul de căsătorie, fie
0

D r . franeez. printr'un act separat, înainte însă de a se căsătorii Art. 960

din codul francez face să intre asemenea donaţiuni în ex­
cepţie, declarându-se irevocabile, şi aceasta cu drept cuvânt,
pentrucă soţii se căsătoresc tocmai în scopul de a aveà copii,
şi pentrucă este indiferent dacă aceşti copii vor găsi averea
dăruită în patrimoniul dăruitorului sau în acel al donata­
3
rului, de oarece ambii au interes la conservarea ei ( ).
Dr. nostru. La noi, nefiind însă niciun text eare, prin excepţie, să de-
c c i a r
°f!an-ez
D e
' e asemenea donaţiuni irevocabile, de oarece cuvintele : „par
autres que par Ies conjoints Vun à Vautre", care se văd în art.
960 fr., au fost eliminate de legiuitorul nostru, trebue să de
cidem că ele vor fi revocabile pentru naştere de copii, conform
principiului general înscris în art. 836 din codul civil, pen-

0 expertiză prealabilă a r puteà deci să fie ordonată pentru

a se verifica dacă condiţiile impuse d o n a t a r u l u i nu fac să intre
actul în contractele comutative ordinare, cărora a r t . 836 nu
este aplicabil. Cas. fr. loco cit.; P a n d . fr., v° cit., 5 9 2 7 ; B a y l e -
Mouillard asupra lui Grenier, Don. et testaments, I I , p . 155,
nota c, e t c . .
1
( ) Massé-Vergé, loco cit.— Contrà: Chabot, Questions transitoires,
v° Testament, § 9, No. 2 ; Vazeille, Successions, donations et
testaments, I I I , art. 1037, N o . 6, p . 142 (ed. din 1 8 3 7 ) . —
D u p ă o lege engleză din a n u l 1837, inaplicabilă în Scoţia,
orice testament este revocat p r i n căsătoria subsecventă a tes­
tatorului. Court of Sessions din Scoţia, J. Clunet, a n u l 1906,
p. 848 şi Dreptul din 1906, No. 67, p . 535 (cu observ, n o a s t r ă ) .
2
( ) Demolombe, X X , 776.
3
( ) Cpr. Pothier, Tr. des don. entre-vifs, V I I I , 153, in fine,
p. 402. — Vezi însă Demolombe, X X , 777 şi D e m a n t e et
Colmet de Santerre, I V , 103 bis V I , care justifică această ex­
cepţie a textului francez prin favoarea calitâţei de soţ, fa­
voare care lasă a se presupune că d ă r u i t o r u l a avut intenţia
de a prefera pe soţul donatar înainte chiar a posterităţei sale.
 DON. NEREVOCABILE PENTRU NAŞTERE DE COPII. — A R T . 836. 493

truca nicio excepţie nu poate să existe fără un anume text

de lege (').

Donaţiunile care, prin excepţie, nu sunt revocabile

pentru naştere de copii (art. 836).

Prin excepţie, nu sunt revocabile pentru naştere de Prezenturile

o b l n m t e
copii: 1° prezenturile obişnuite, care sunt scutite ş i d e raport . -
(art. 759), din cauză că au o însemnătate prea mică pentru
2
a fi considerate ca donaţiuni ( ) ; 2° donaţiunile făcute între D o n . dintre
soţi n im ul
soţi în timpul căsătoriei (art. 937 8 3). Cât pentru a c e l e : l * P
1
.. A ' A • ' căsătoriei.
ce viitorii soţi şi-ar face între ei, înainte de a se căsători,
am văzut mai sus că, în lipsă de text, ele sunt revocabile.
3° In fine, art. 836 dispune că nu sunt revocabile pentru naş- D o n . făcute
d aseenrten 1
tere de copii: donaţiunile făcute soţilor de către ascendenţii ? t -
1 1 1
i /<t\ o . • favoarea
lor ( ), în favoarea căsătoriei. căsătoriei.
Este însă de observat că aceasta nu este o adevărată inutilitatea
ai L 836
excepţie, căci ascendentul, care face un dar descendentului ' -
său, ce se căsătoreşte, are un copil actualmente existent, şi
când el are un copil, donaţiunea nu este revocată prin naş­
terea altuia. Suntem deci în regula generală, iar nu în ex­
4
cepţie. Ca atare, această dispoziţie este inutilă ( ).
(!) Vezi infra, explic art. 936. Mai vezi şi suprà, p. 454, 455,
unde se a r a t ă că, cu toată controversa ce există a s u p r a acestui
punct, asemenea donaţiuni sunt revocabile pentru ingratitudine.
2
( ) Pothier, op. cit., V I I I , 147, pag-. 4 0 0 ; Marcadé, I I I , 7 2 8 ;
Mourlon, I I , 7 6 5 ; Demolombe, X X , 7 6 6 ; L a u r e n t , X I I I ,
7 1 ; Arntz, II, 1 9 4 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
I V , § 719, p. 429 (ed. Crome); A u b r y et R a u , V I I , § 709,
p. 430, 4 3 1 ; Michaux, Donations, 1 2 6 6 ; Pand. fr., v° cit.,
5 9 6 3 ; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 3270; Beltjens, art. 960,
961, N o . 11, etc. Vezi şi suprà, p. 489, nota 1, in fine.
Mai vezi şi suprà, p. 453, unde a m văzut că prezenturile
obişnuite nu sunt, de asemenea, revocabile pentru ingratitudine
3
( ) Ascendentul poate să facă o donaţiune atât copilului său pro­
priu cât şi soţului acestui copil, adecă ginerelui sau nurorei
sale. Cpr. Demolombe, X X , 7 7 0 ; T r o p l o n g , I I , 1 3 9 1 ; Massé-
Vergé, I I I , § 485, p . 239, nota 9.
4
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 7 8 ; Arntz, II, 1945; Mourlon, II, 767;
D u r a n t o n , V I I I , 574, nota 1, etc. — Vezi însă justificarea
acestei dispoziţii în Demante et Colmet de Santerre (IV, 103
bis I V ) şi în Demolombe ( X X , 769).
 494 COD. CIV. — C A K T . I I I . — TIT. II. — CAP. I I I . — S-a I I . — A R T . 836.

Modul cum se îndeplineşte revocarea pentru

naştere de copii (art. 836).

Art. 832. Revocarea donaţiunilor pentru neîndeplinire de sarcini

şi pentru ingratitudine nu se face niciodată de drept, ci
trebue în totdeauna să fie admisă de justiţie (art. 832).
Survenirea de încât priveşte însă revocarea pentru naştere de copii,
eopii R e v o - t â 49
t ' d n a n ţ e i din 1731 cât şi' art. 836 din
rt a J or 0

care de drept ' ^>

şi absolută, codul actual prevăd că revocarea are loc de drept; de unde
rezultă că această revocare nu este nici facultativă, nici
judiciară, pentrucă ea' se îndeplineşte imediat, fără ştirea şi
voinţa dâruitorului şi fără intervenţia justiţiei : ita ut nul-
lius hominis sit opus, după cum se exprimă Grodefroy
asupra L. 8, Cod, De revocandis donationibus, 8, 56. Cu
alte cuvinte, revocarea pentru neîndeplinire de sarcini şi
pentru ingratitudine este relativă, pe când revocarea pentru
naştere de copii este absolută; căci, după cum se exprimă
Pothier, îndată ce s'a născut copilul, donatarul nu mai are
1
niciun titlu pentru a reţine lucrul dăruit ( ).
Conseeinţile Din cele mai sus expuse rezultă următoarele importante
care rezulta i ţ i \° revocarea pentru naştere de copii poate fi
c o n s e c n :

•din revocarea • • i i . .
de drept a do-opusă de toate părţile interesate, adecă de dăruitor şi cre-
naţiunei. ditorii săi, de moştenitorii săi în urma morţei sale, şi chiar
de cei de al treilea, lucrând în numele lor propriu, dacă ei
2
ar aveà vreun interes la aceasta ( ) ; 2° lucrurile dăruite vor
puteà fi revendicate dela donatar, şi chiar dela cei de al
treilea, treizeci de ani dela naşterea copilului (art. 840);
3° donaţiunea fiind desfiinţată de drept prin naşterea copi­
lului, nu poate fi confirmată prin niciun eveniment poste-
(') Pothier, Don. entre-vifs, Vili, 165, p. 4 0 7 ; Demolombe X X ,
782, 783, etc.
2
Copilul nu ( ) Deşi s'a zis în Consiliul de S t a t că revocarea se face şi în
poate opune interesul copilului, totuşi el nu va puteà s'o opue, pentrucă
revocarea. revocarea fiind rezolvirea donaţiunei, copilul, în specie, nu
este p a r t e contractantă. E l nu se va folosi decât indirect de
revocare, dacă b u n u r i l e d ă r u i t e se vor găsi în succesiunea
dăruitorului. Vezi suprà, p. 479. — Copilul va puteà însă să
revendice bunurile dăruite, dacă părintele său a m u r i t fără a
exercita acţiunea, pentrucă el găseşte această acţiune în pa­
trimoniul părintelui său. L a u r e n t , X I I I , 8 5 ; Cas. fr., R é p e r t .
Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1923, nota 1.
 CONSECINŢILE REVOCĂREI DE DREPT. — ART. 838 § 1. 495

rior, nici prin moartea copilului, nici prin acea a dăruito­

rului, nici prin executarea voluntară a donaţiunei (art. 838
1
§ 1, 839), pentrucă nu se poate confirma ceeace nu există( ).
Naşterea unui copil legitim sau legitimarea unui copil Condiţie re-
z o l u t o n e Im
firesc producând de drept revocarea donaţiunei, chestiunea este "
I 1 . p u s a de lege.
de a se şti dacă această revocare este sau nu aplicarea prin- R e v o c a r e ie-
ala
cipiului înscris în art. 1019, 1020 după care contractele ° '
sunt de drept desfiinţate, de câteori părţile au stipulat o
condiţie rezolutorie? Negativa este afară de orice îndoială.
In adevăr, o condiţie rezolutorie expresă nu există în cazul
de faţă. Nu se poate zice, de asemenea, că ar exista o con­
diţie rezolutorie tacită propriu zisă, pentrucă legea nu per­
mite dăruitorului de a manifesta o voinţă contrară, renun­
ţând la revocare (art. 839), şi pentrucă condiţia rezolutorie
tacită nu operează de drept niciodată, ci trebue să fie ce­
rută în justiţie (art. 832, 1021). Prin urmare, nu poate să
fie vorba în specie de o condiţie consimţită tacitamente de
părţi, ci de o condiţie rezolutorie impusă de lege. Revocarea
2
este deci legală ( ).

Consecinţile revocărei de drept.

Art. 838 § 1.—Donaţiunea r ă m â n e revocată, chiar când do­
n a t a r u l a r fi intrat în posesiunea lucrurilor d ă r u i t e şi a r fi fost
lăsat în posesiunea acelor lucruri d u p ă naşterea fiului donatorului.
( A r t . 836 C. civ. A r t . 962 § 1 O. fr.).

Proprietatea donatarului fiind revocată ipso jure prin Consecinţile

naşterea unui copil legitim sau prin leg'itimarea unui copil pHvira'ia pro-
natural (art. 836), faptul că donatarul ar fi intrat în po- prietatea i u -
c r u l m d a r u i t
sesiunea lucrurilor dăruite, şi chiar trădarea acelor l u c r u r i -
din partea dăruitorului, fie înainte, fie în urma revocărei, nu
pot să facă ca proprietatea revocată să se întoarcă iarăş la

(') Demolombe, X X , 7 8 3 ; Mourlon, II, 770. Vezi şi suprà, p. 416. o. italian.

2
( ) L a u r e n t , X I I , 486 şi X I I I , 53 şi 8 1 . — I n codul italian Art. 1083.
(art. 1083 urm.), revocarea nu are loc de drept, ci în puterea
unei condiţii rezolutorii tacite, ca şi în cazul art. 832. De
aceea, a r t . 1083 din acest cod nu prevede că donaţiunile sunt
revocate de drept, ci n u m a i că ele pot fi revocate . . possono
essere rivocate per la sopravvegnenza di un figlio legittimo
del donante, etc.
 496 COD. CIV. — CART. III. — TIT. II. — CAP. III. — S-a II. — ART. 839.

d o n a t a r . Deci, dacă în momentul revocărei, d o n a t a r u l se

găseşte în posesiunea lucrurilor dăruite, el v a trebui să le
restitue, i a r dacă lucrurile nu i-au fost încă predate, el n u
v a putea să le ceară dela d ă r u i t o r .
Neantul nu Mai m u l t încă, d o n a t a r u l care a r fi fost p u s în pose­
poate fi con
firmai. siunea lucrurilor dăruite, în u r m a revocărei, n ' a r putea să
pretindă că această executare v o l u n t a r ă a d ă r u i t o r u l u i a r
constitui o confirmare a donaţiunei, căci donaţiunea fiind
desfiinţată p r i n survenirea unui copil legitim sau legitimat,
ea n u m a i a r e fiinţă, şi ceeace n u există nu poate fi con­
firmat. Quod nullum est confirmari nequit
Moartea copi­ Revocarea odată îndeplinită, moartea copilului, care
lului, care a 2

revo a produs-o, n u poate să reînvie donaţiunea ( ), şi s i n g u r u l

prodùs^vo*-
produs
carea mijloc ce a r aveà dăruitorul de a transmite din nou dona­
t a r u l u i proprietatea lucrurilor dăruite, a r fi de a-i face o
3
n o u ă donaţiune ( ).
4
Art. 839. — Orice clauze ( ) sau convenţiuni, prin care dona­
torul a r r e n u n ţ a la revocarea donaţiunei pentru naştere de fiu, este
nulă şi fără niciun efect. ( A r t . 5, 9 6 8 , 1838 C. civ. A r t . 9 6 5 C. fr.).

MotiTeie D ă r u i t o r u l nu poate de m a i 'nainte să renunţe nici în

5
art. 839. m o ^ total, nici în mod parţial ( ), la revocarea donaţiunei

(') Cpr. Marcadé, I I I , 7 3 9 ; T h i r y , II, 3 9 2 ; L a u r e n t , X I I I ,

8 3 ; Detnolombe, X X , 786. Vezi aplicarea acestui principiu,
suprà, p . 164, 2 0 8 , 209, 416, 4 9 5 , etc.
Dar manua Remiterea voluntară a lucrurilor dăruite făcută, animo
donandi, în u r m a revocărei, îndeplinită şi cunoscută de dăruitor,
a r constitui însă, din partea acestui din u r m ă , o n o u ă dona­
ţiune, un d a r m a n u a l , dacă a r fi vorba de mobile corporale,
a căror proprietate se dobândeşte şi se transmite prin tradiţie.
Marcadé, loco cit.
2
C. fr. şi codul ( ) A r t . 964 din codul francez, eliminat de legiutorul nostru ca
italian. deprisos, este expres în această privinţă. A r t . 1090 din codul
italian prevede, din contra, că d ă r u i t o r u l nu mai poate cere
revocarea în u r m a morţei copiilor şi a descendenţilor l o r , '
încât moartea descendentului, care a produs revocarea, stinge
acţiunea revocatorie.
3
( ) Cpr. Marcadé, I I I , 7 3 9 ; L a u r e n t , X I I I , 8 2 ; Arntz, I I , 1 9 4 1 ; Belt-
jens, art. 9 6 5 , N o . 2 ; T h i r y , I I , 3 9 2 ; Michaux, Donations, 1319.
4
( ) P r i n clauză (dela claudere, clausum) se înţelege o dispoziţie
care face parte dintr'o convenţie, în specie din donaţiune.
6
( ) Demolombe, X X , 7 7 8 ; B a u d r y et Colin, I, 1650, in .fine;
 EFECTELE KEVOCĂREI ÎNTRE PĂRŢILE CONTRACTANTE. 497

pent™ naştere de copii, fie p r i n t r ' o clauză a donaţiunei, fie

p r i n t r ' o convenţie posterioară, nu doar că revocarea donaţi­
unei ar fi de ordine publică, d u p ă cum este prescripţia
neîndeplinita, la care n u se poate de asemenea r e n u n ţ a
(art. 1838), ci pentrucă r e n u n ţ a r e a ar cuprinde o nouă li-
beralitate, care a r fi şi ea revocabilă, ca şi donaţiunea a n ­
terioară.
D ă r u i t o r u l n'ar putea să renunţe la revocare, nici chiar Neeonfirma-
r e a d n r e T 0
în u r m a îndeplinirei ei p r i n naşterea copilului, p e n t r u c ă ° " a t e

aceasta a r fi o confirmare a donaţiunei precedente, actual­

mente inexistentă, şi ştim că neantul nu poate fi confirmat
sau validat
D i n împrejurarea că d ă r u i t o r u l nu poate să renunţe în N e g a r e a
e
mod direct la revocarea donaţiunei, mai rezultă că el nu evocare!
poate să cedeze sau să v â n d ă altuia dreptul său de revo­
care, căci această revocare nu foloseşte n u m a i dăruitorului,
2
ci în mod indirect şi copiilor ( ).
A r t . 8 3 9 se aplică t u t u r o r donaţiunilor, chiar şi celor Don. de-hi-
z e
deghizate sau ascunse sub forma u n u i contract cu titlu ' '
3
oneros ( ).
D ă r u i t o r u l ar putea însă, prin contractul de căsătorie, Cazul când
să renunţe la revocarea donaţiunei atunci când el s'ar ca- J te''re'nuntà p a

sători cu persoana căreia donaţiunea a fost făcută, fără Ja revocarea

însă ca asemenea r e n u n ţ a r e să poată aveà loc în u r m a că­ (U>aatiunei.
sătoriei f ' ) .

Efectele revocărei între părţile contractante.

Revocarea p e n t r u naştere de copii efectuându-se, d u p ă Restituirile

cum am văzut p . 4 9 5 , în baza unei condiţii rezolutorii le- tor"*! donatei
gale, şi condiţia rezolutorie p u n â n d lucrurile în starea de
mai înainte (art. 10191, d o n a t a r u l va restituì tot ce a p r i -

Dalloz, Nouveau code civil annoti, I I , art. 965, No. 10 şi 1 1 ;

Beltjens, art. 965, No. 5, etc.
(') Marcade, I I I , 7 4 5 ; L a u r e n t , X I I I , 82. Vezi suprà, p. 496.
2
( ) Demolombe, X X , 780; B a u d r y et Colin, I, 1 6 5 1 ; A u b r y et
Rau, V I I , § 709, p. 427 ; Dalloz, op. cit., art. 9 6 5 , No. 5.
3
() Beltjens, art. 965, No. 4; Dalloz, op. cit., art. 965, No. 12, 1 3 .
4
() Cr. ' D e m o l o m b e , X X , 781 bis; Beltjens, art. 9 6 5 , No. 6 ;
Dalloz, Nouveau code civil annate, I I , art. 965, N o . 14 şi 15.

5879 Î- 32
 498 COD. CIV. —CABT. III. — TIT. II. — CAP. III. — S-a II. — ABT. 838 § 2.

mit dela d ă r u i t o r (*) şi acest din u r m ă va puteà să ceară,

fie dela donatar, fie dela terţii, lucrurile dăruite, căci ele
n ' a u încetat niciodată de a-i a p a r ţ i n e .
Aeţ. dămito- Contra terţiilor, d â r u i t o r u l nu va aveà decât acţiunea
m
terţiiior°şido- revendicare, care a p a r ţ i n e oricărui p r o p r i e t a r ; contra do­
natarului, n a t a r u l u i însă, el va aveà acţiunea personală, care izvorăşte
2
din contract şi din desfiinţarea lui ( ).
Dreptul dă- D â r u i t o r u l fiind p r e s u p u s că n'a încetat niciodată de
C a p a n e d e ^ p r o p r i e t a r u l lucrurilor dăruite, va puteà, în u r m a re-
a

îuerui dăruit, vocărei, să dispue de ele cu titlu oneros sau cu titlu g r a -

^ T I T " tuit, fie în folosul vechiului donatar, fie în folosul altor
7
cărei dona- "
ţiunei. persoane (art. 4 8 0 ) . . . totum quidquid revertatur in dona-
toris arbìtrio, d u p ă cum se e x p r i m ă L. 8, Cod, De revo-
candis donationibus, 8, 56 ; ceeace este contrar interesului
copilului, care a p r o d u s revocarea. Revocarea nu dă deci
niciun drept copiilor, chiar dacă d â r u i t o r u l n'ar dispune de
lucrurile dăruite, care s'au reîntors în patrimoniul său, şi
ei nu vor puteà Svi SG folosească de aceste b u n u r i decât dacă
vor supraveţui d â r u i t o r u l u i şi vor găsi bunurile d ă r u i t e în
3
p a t r i m o n i u l lui ( ).

Restituirea fructelor.

Art. 838 § 2. — D o n a t a r u l posesor nu va fi obligat a restitui

fructele de orice n a t u r ă , luate de el, decât din ziua în care i se
va fi notificat naşterea fiului sau legitimarea sa prin căsătorie
4
subsecventa ( ). (Art. 483, 485 urm, 836 C. civ. A r t . 962 C. fr.).

Dobândirea Revocarea donaţiunei având efect retroactiv, a r fi tre-

cstre'donatar. buit, d u p ă rigoarea principiilor, ca d o n a t a r u l să restituiască

C. italian. (') A r t . 1089 din codul italian dispune că d o n a t a r u l , în u r m a

Art. 1089. revocărei donaţiunei, restitue valoarea ce lucrurile înstrăi­
nate de dânsul aveau în momentul cererei, p r e c u m şi fruc­
tele, tot din ziua cererei.
2
( ) L a u r e n t , X I I I , 86, 96.
8
( ) Vezi supra, p. 479 şi p. 494, nota 2.
Deoseb. de re­ 4
( ) T e x t u l corespunzător francez a d a o g ă : că donatarul va restitui
dacţie de C. fructele din ziua notificarci, chiar dacă revendicarea bunurilor
francez.
dăruite nar fi fost făcută decât în urma acestei notificări,
soluţie care este adevărată şi la noi, unde acest m e m b r u de
frază s'a eliminat ca deprisos. Opr. Demolombe, X X , 799.
 RESTITUIREA FRUCTELOR. — ART. 838 § 2. 499

toate fructele, chiar şi cele percepute înainte de revocare,

pentruca, în u r m a acestei revocări, el se consideră ca şi cum
n ' a r fi fost niciodată p r o p r i e t a r . Cu toate acestea, pentru
motive de echitate, s'a a d m i s că d o n a t a r u l dobândeşte pro­
prietatea fructelor p a n ă în ziua notificărei naşterei sau le-
g i t i m ă r e i copilului, care a p r o d u s revocarea.
Care este titlul sau principiul în virtutea căruia dona- Titlul în baza
t a r u l dobândeşte proprietatea acestor fructe, de orice n a t u r ă tarui dobâii- la

ar ii, a d e c ă : naturale, industriale sau civile (art. 483)? deşte proprie-

A u t o r i i r ă s p u n d că d o n a t a r u l le dobândeşte p â n ă în ziua Jj**^contro-
revocarei, ca proprietar, iar dela revocare pană la no- versă.
tificare, ca posesor (*). in realitate, însă, d o n a t a r u l n u este
nici proprietar, dreptul său fiind desfiinţat cu efect retro­
activ, nici posesor de b u n ă credinţă, p e n t r u c a posesor de
b u n ă credinţa este acela care posedă ca proprietar, în baza
u n u i titlu tranzlativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt
2
cunoscute (art. 486) ( ).
Legea atri bue d o n a t a r u l u i proprietatea fructelor pană Respectarea
v n p a
în ziua notifiearei naşterei copilului sau legitimărei sale, ° ' ^ ' " t o r

pentru a respecta şi a consfinţi voinţa părţilor. In adevăr,

d ă r u i t o r u l a înţeles, de sigur, a gratifica pe donatar, şi
este necontestat ea donaţi unea n'ar mai fi p e n t r u dânsul o
binefacere, iii o p a g u b ă , dacă el a r fi obligat a restitui fruc­
tele percepute şi consumate. (Laurent, X I I I , 8 9 , 90).
I n puterea intenţiei presupuse a d â r u i t o r u l u i , d o n a t a r u l Momentul
va dobândi deci fructele lucrului d ă r u i t de orice n a t u r ă a r *ui% rébue'Tă
fi, şi el nu le va restitui, chiar dacă a r fi a v u t cunoştinţă restitue fruc-
t e l e
de naşterea sau legitimarea copilului, care a produs revo- '
3
carea, decât din ziua notificărei naşterei sau legitimărei sale( ).

(') Opr. Planici, III, 2 0 7 5 ; Demante, 1V, 10b' bis I; Marcadé,

III, 740; Demolombe, X X , 7 9 3 , etc. Acest din u r m ă autor
zice că, în u r m a revocărei, donatarul a r fi proprietar numai
de /'apt, fără a fi p r o p r i e t a r de drept, ceeace este u n non­
sens, căci cineva este sau nu este p r o p r i e t a r , legea necu-
noscând p r o p r i e t a t e a de fapt. Opr. L a u r e n t , X I I I , 89.
2
( ) In privinţa d o n a t a r u l u i , contra căruia s'a admis revocarea
pentru ingratitudine, este iarăşi controversă a s u p r a punctului
de a se şti dacă el dobândeşte proprietatea fructelor p a n ă în
ziua cererei în j u d e c a t ă (art. 834 § 2), ca proprietar sau ca
posesor de bună credinţă. Vezi suprà, p. 474, text şi nota 2.
s
( ) Donatarul are d r e p t la fructe p a n ă în ziua notificărei, chiar
 500 COD. CIV. — CAET. III. — TIT. II. — CAP. III. - S-a II. — A S T . 838 § 2-

Notificare A ş a dar, pe când d o n a t a r u l încetează ipso jure de a

pnn portărei, g p r o p r i e t a r din ziua naşterei sau legitimărei copilului, c a r e
a p r o d u s revocarea, chiar dacă d ă r u i t o r u l n'a făcut nicio ce­
rere în contra lui, în privinţa fructelor, din contra, el n u
le datoreşte decât din ziua notificărei ce i se va face, în g e ­
nere, p r i n corpul portăreilor
utilitatea no- Legea prescriind această notificare, a p u s c a p ă t con-
tificărei. testaţiilor, care s'ar fi ivit de sigur a s u p r a p u n c t u l u i tìe a
se şti şi de a se determina m o m e n t u l când d o n a t a r u l a aflat
despre faptul care a p r o d u s revocarea.
Cunoştinţă de D i n cele m a i sus expuse rezultă că d ă r u i t o r u l n ' a r
c e r e
"estimarea 1
fructele p e n t r u t i m p u l anterior notificărei, s u b
copilului, c u v â n t că d o n a t a r u l a r fi a v u t cunoştinţă despre naşterea
2
sau legitimarea copilului ( ).
Lipsa de po- A r t . 8 3 8 § 2 obligă pe d o n a t a r a restitui fructele din
z ua
Trurìiorda^" ^ notificărei, p r e s u p u n â n d că el se găseşte în posesiunea
mite. lucrurilor dăruite, şi în textul nostru se v ă d chiar cuvintele
„donatar posesor", cuvinte care nu figurează în textul c o ­
respunzător francez. Se poate însă î n t â m p l a ca el să nu
aibă posesiunea lucrurilor dăruite, în care caz el va fi în

dacă el ri ar fi perceput acele fructe, p e n t r u c ă intenţia dona­

torului a fost de a gratifica pe donatar. C. G a l a ţ i , Dreptul
din 1899, N o . 8 3 ; L a u r e n t , X I I I , 9 0 ; Arntz, I I , 1 9 3 9 ; T . H u e ,
I V , 256. — Contra: Demolombe, X X , 7 9 4 ; D e m a n t e et Colmet
de Santerre, I V , 106 bis I ; C. Grenoble, D . P . 5 8 . 2. 164.
Vezi Beltjens, Encyclopedic du droit civil belge, art. 962,
No. 4 şi Dalloz, Nouveau code civil annota, I I , art. 9 6 2 ,
N o . 13 urm., p r e c u m şi atorităţile citate acolo.
Deoseb. de (') T e x t u l francez voeşte ca notificarea să se facă „par exploit ou
redacţie de autre acte en bonne forme", cuvinte care au fost eliminate de
C. francez. legiuitorul nostru. S'a decis că nicio formalitate nefiind
cerută de legea noastră în această privinţă, notificarea poate
fi făcută p r i n t r ' u n act extrajudiciar, şi chiar înaintea justiţiei,
atunci când, în instanţă, d o n a t a r u l a luat cunoştinţă de actul
de naştere sau de legitimare al copilului. C. Galaţi, Dreptul
din 1899, N o . 83, p . 679. Vezi observaţia ce am p u b l i c a t
a s u p r a unei sentinţe a trib. Ilfov, în Gr. judiciar din 1905,
No. 69, p. 552, nota 7.
a
( ) L a u r e n t , X I I , 8 9 ; Demolombe, X X , 7 9 7 ; Planiol, I I I , 2 6 7 5 ;
Arntz, I I , 1939; T r o p l o n g , I I , 1 4 1 1 ; Beltjens, art. 962, No. 3 1 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 709, p . 440, nota 3 9 ; Dalloz, Nouveau
code civil annoté, I I , art. 962, N o . 24.—Vezi însă D u r a n t o n ,
V I I I , 597, p. 6 8 3 , nota 1.
 EFECTELE EEVOCĂEEI ÎN PRIVINŢA TEEŢIILOR. 501

d r e p t a cere fructele dela d ă r u i t o r (*). A s u p r a acestui p u n c t

nu mai încape nicio îndoială.
D i n faptul că legea a t r i b u e d o n a t a r u l u i proprietatea Dreptul dona-
1
fructelor, rezultă că el are d r e p t u l de a face acte de ad- j^™ ™
ministraţie, administraţia nefiind decât o consecinţă a folo- nistraţie.
sinţei. P r i n u r m a r e , actele de administraţie, p r e c u m : contrac­
tele de arendare, închiriere şi altele, emanate dela donatar,
chiar în u r m a revocărei, însă înainte de notificare, vor fi
2
respectate de d ă r u i t o r ( ).

Efectele revocărei în privinţa terţiilor (art. 963 din codul

francez, eliminat de legiuitorul nostru).

Revocarea donaţiunei p e n t r u naştere de copii a v â n d Nulitatea ac-

efect retroactiv, şi d o n a t a r u l fiind p r e s u p u s că n'a fost p o ^ / ^ e u t e
niciodată proprietar a s u p r a lucrurilor dăruite, orice act de de 'donatar,
dispoziţie făcut de dânsul, fie cu titlu oneros, fie cu titlu
g r a t u i t , trebue privit ca făcut de un non dominus şi, prin
u r m a r e , este nul în baza maximei : Resoluto jure dantis,
3
resolvitur jus accipientis ( ).
In baza acestui principiu vom decide deci că înstrăi- Nulitatea în-
s t lnari r
nările totale sau parţiale ale imobilului dăruit, sau sarci-, , ? !° ,. 1
7
1 * totale sau pâi­
nile reale constituite a s u p r a lui, precum : ipotecile, servitutile, ţiaie, ipote-
- Cl1 01 s e r v l t u
uzufructul, etc. sunt nule si că bunurile se voi reîntoarce , ,' etc. "
la dăruitor sau la copilul său postum (art. 836), libere de
1
( ) Demolombe. X X , 7 9 3 ; Demante, I V , 106 bis 1; A u b r y et
Ran, V I I , § 709, p. 440, nota 3 7 ; P a n d . fr., v° cit., 6007. Vezi
şi Cas. fr., considerente reproduse în P a n d . fr., v° cit., 6008.
2
( ) Laurent, X I I I , 9 5 ; Demolombe, X X , 8 0 2 ; Demante, I V ,
!07 bis, I I ; Beltjens, art. 9 6 2 , No. 8, p. 189; T. H u e , V I ,
256, p. 3 2 4 ; P a n d . fr., v° cit., 6023. Vezi suprà,, pag. 477,
478 şi infra, p. 5 0 3 .
3
( ) Art. 1088 din codul itatian prevede, din contra, că atât r e - c. italian,
vocarea pentru ingratitudine cât şi acea pentru naştere de Art. 1088.
copii, nu aduce niciun prejudiciu terţiilor, care ar fi do­
bândit d r e p t u r i a s u p r a imobilului dăruit, înainte de transcrierea
cererei în revocare . . . non pregiudica ai terzi che hanno
acquistati diritti sugli immobili anteriormente alla transcri-
zione della domanda. In codul italian revocarea se face deci
ex nune, iar nu ex tunc, d u p ă cum ea se face atât în codul
nostru cât şi cel francez.
 502 COB. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. III. — S-a II. — ART. 838 § 2.

orice sarcină. A r t . 9 6 3 din codul francez este expres î n

această privinţă, şi deşi acest text se vede eliminat de le*
giuitorul nostru, totuşi soluţia este aceeaş, p e n t r u c â r e v o ­
carea a r e efect retroactiv.
Act. înreven- Terţii vor restituì deci imobilul d ă r u i t liber de orie&
dl
ruUoruhrf sarcină reală, fiindcă p r i n efectul revocarci, d ă r u i t o r u l n ' a
contra ter- încetat niciodată de a fi p r o p r i e t a r u l lui. P e n t r u aceasta
ţnior. d ă r u i t o r u l sau moştenitorii lui vor avea o acţiune în re~
vendicare, şi această acţiune se va prescrie p r i n 30 de ani
dela naşterea sau legitimarea copilului (art. 8 4 0 ) .
Dobândirea I n p r i v i n ţ a fructelor percepute de terţii, aceştia v o r
a v e a
fructelo^de aceleaşi d r e p t u r i ca şi d o n a t a r u l , adecă vor dobândi
către terţii, proprietatea fructelor, de orice n a t u r ă a r fi, p a n ă în z i u a
c n
art, "838 § 2 . ° t i f i c ă r e i naşterei sau legitimărei copilului, care a revocat
donaţiunea, nefiind datori a restitui fructele decât din z i u a
acestei notificări, întocmai ca şi d o n a t a r u l (art. 8 3 8 § 2 ) .
Motivul acestei soluţii este iarăşi intenţia p r e s u p u s ă a d ă -
r u i t o r u l u i . In adevăr, acest din u r m ă având, fără îndoială,
intenţia de a gratifica pe donatar, donaţiunea în loc de a
fi fost p e n t r u d â n s u l o binefacere, a r fi fost o cauză de
ruină, căci dacă terţii a r fi obligaţi a restitui fructele p a n ă
în ziua notificărei, ei a r aveà de sigur regres în contra d o ­
n a t a r u l u i , dela care a u dobândit lucrul d ă r u i t (art. 1 3 3 7
u r m . ) ; aşa că, la u r m a urmei, acest din u r m ă n ' a r fi câş­
tigat fructele. . P e n t r u ca el să dobândească proprietatea fruc­
telor trebue deci ca terţii s'o dobândească şi ei. Aceasta este
a d e v ă r a t a r a ţ i u n e p e n t r u care terţii n u restituesc fructele
!
decât din ziua notificărei ( ).
Neîndepiin. î n c â t ' priveşte restituirea fructelor de către terţii în
de sarcini şi
ingratitudine.
P ) Opr. Beltjens, art. 962, No. 7 ; B a u d r y et Colin, I, 1 7 0 0 ;
T. H u e , V I , 257, in fine; T h i r y , I I , 392, p. 3 8 2 ; L a u r e n t ,
X I I I , 94. — Toullier ( I I I , p a r t e a I, 3 2 1 , in fine, p. 182) şi
G-renier (Don. et testaments, I I , 2 0 8 , p . 180), luându-se după.
P o t h i e r (Introduction au titre des donations, I, 108, in fine,
p. 386), a r voi, prin aplicarea art. 485 u r m . , ca terţii detentori
să nu restitue fructele decât din ziua acţiunei în revendicare
introdusă în contra lor, însă această soluţie este inadmisibila,
pentrncă terţiul nu este un posesor, ci un p r o p r i e t a r sub con­
diţie rezolutorie. Cpr. Demolombe, X X , 8 0 1 ; A u b r y et B a u ,
V I I , § 709, p . 440, text şi nota 4 0 ; P a n d . fr., vo cit., 6 0 2 5 ;
E é p e r t . Sirey, v° Don. entre-vifs, 3 4 2 4 ; T r o p l o n g , I I , 1 4 1 5 , etc.
 PRESCRIEREA ACŢIUNEI. — ART. 840. 503

caz de revocarea d o n a ţ i u n i l o r p e n t r u neîndeplinire de sar­

cini s a u p e n t r u i n g r a t i t u d i n e , vezi supra, p . 4 2 4 şi 4 7 4 .
D i n î m p r e j u r a r e a că terţii s u n t în d r e p t a percepe fruc- Dreptul ter­
i o r d e a f a c e
ţele p a n a l a notificare şi a d o b â n d i p r o p r i e t a t e a lor, rezultă * ' ! , , .
ca ei s u n t in d r e p t a face şi acte de a d m i n i s t r a ţ i e , aşa că nistraţie.
contractele de închiriere sau a r e n d a r e , încheiate pe u n p e ­
riod de cinci ani cel m u l t (art. 4 2 7 , 5 3 4 , 1 2 6 8 , 1 4 1 9 ) şi
J
celelalte acte de a d m i n i s t r a ţ i e vor fi respectate de d ă r u i t o r ( ).
D ă r u i t o r u l a r putea însă să dovedească că contractul de Art. 975.
închiriere s a u a r e n d a r e a fost încheiat în f r a u d a lui, a t â t de d o ­
n a t a r cât şi de terţii, c a r e cunoşteau evenimentul revocărei şi
2
care s'au g r ă b i t a-1 încheia înainte de notificare (art. 975) ( ).

Prescrierea acţiunei prin care dăruitorul cere înapoi lucrurile

3
dăruite, fie dela donatar, fie dela terţii detentori ( ).
Art. 840. — Prescripţiunea acţiunei de revocaţiune se în-
plineşte (lupă 30 de ani dela naşterea fiului. ( A r t . 6 4 5 , 1837,
r
1863 u r m . , 1875 urm., 1890 u r m . C. cn . A r t . 9 6 6 0 . fr. modificat).

(') Vezi suprà, p. 5 0 1 .

(-) C p r . Demolombe, X X , 8 0 2 ; Demante, I V , 107 Uè I I ; Pand.
fr., v° Don. et testaments, 6 0 2 3 ; Képert Sirey, v° cit., 3425.
3
( ) A r t . 8 4 0 vorbeşte de prescrierea acţiunei în revocare, însă Inexactitate
aceasta este inexact, căci revocarea pentru naştere de prunci de text.
îndeplinindu-se de drept (art. 836), justiţia, în specie, nu pro­
nunţă revocarea, d u p ă cum p r o n u n ţ ă acea pentru ingratitudine
şi pentru neîndeplinirea de sarcini (art. 832), ci c o n t a t ă n u m a i
îndeplinirea ei. Ceeace se prescrie deci în cazul de faţă, nu
este acţiunea r e v o c a t o n e , ci acţiunea prin care d ă r u i t o r u l
cere lucrurile dăruite dela donatar sau dela terţii detentori.
P r i n u r m a r e , textul nostru cuprinde o greşală de redacţie,
greşală care provine din schimbarea ce s'a adus textului fr.
D a r dacă acţiunea în revocare nu există l a noi, ea îşi a r e C. italian.
fiinţă în codul italian (art. 1083 urm.), unde revocarea se Art. 1083
urm., 1090.
pronunţă de justiţie şi unde, cu drept cuvânt, art. 1090 vor­
beşte de prescrierea acţiunei în revocare. Este însă de observat
că, d u p ă acest text, acţiunea în revocare nu se prescrie prin
30 de ani ci pi in cinci ani dela naşterea u l t i m u l u i fiu.
..L'azione di rivocazione per sopravvegnenza di figli al donante
si prescrive col decorso di cinque anni computabili dal giorno
della nascita dell' ultimo figlio". Această acţiune se m a i stinge
încă prin încetarea din viaţă a descendentului care a produs
revocarea. „II donante non può proporre la detta azione
dopo la morte dei figli e loro discendenti (art. 1090 § 2).
 504 COD. CIV. —CAKTEA III. — T I T . II. —CAPIT. HI. — S-a I I . — A E T . 840.

Art. 836. D u p ă a r t . 8 3 6 , donaţiunea se revoaeă de drept prin

naşterea u n u i fiu legitim, sau p r i n legitimarea u n u i copil
firesc.
Acţiunile ce Asemenea revocare a v â n d de efect reîntoarcerea b u n u -
r or
tomitreonTră ^ d ă r u i t e în p a t r i m o n i u l d ă r u i torului, libere de orice
donatarului şi sarcini, acest din u r m ă poate, în u r m a revocărei, să ceară
ter
tentori înapoi b u n u r i l e dăruite, a t â t dela d o n a t a r cât şi dela terţii
ae

detentori, care le-ar fi d o b â n d i t dela d o n a t a r . Acţiunea, pe

pe care el o are în contra terţiilor, este o a d e v ă r a t ă acţiune
în revendicare, iar în contra d o n a t a r u l u i , o acţiune perso­
nală izvorîtă din rezolvirea contractului.
Prescr. acţiu- A m b e l e aceste acţiuni se prescriu p r i n 30 de ani, con-
l l o r
" form d r e p t u l u i c ò m u n (art. 1890). Acesta este sensul a r t . 8 4 0 .
Don. deghi- Această prescripţie se aplică chiar donaţiunilor deghizate
z a t e
' sau ascunse sub forma u n u i contract cu titlu oneros, p e n t r u c ă
aceste din u r m ă d o n a ţ i u n i n u se deosebesc de celelalte, decât
în p r i v i n ţ a formelor (').
Dobândirea P r i n u r m a r e , dacă d o n a t a r u l a posedat n e î n t r e r u p t 30
imobilului dă­ d e a n

ruit de către * imobilul dăruit, dela naşterea s a u legitimarea copilului

donatar princare a p r o d u s revocarea (art. 836), el a devenit p r o p r i e t a r u l
a c e s
pr
30°de 'ani* t u i imobil, nu însă ca donatar, fiindcă donaţiunea n u
6

m a i există din m o m e n t u l revocărei, ci p r i n prescripţia achi-

2
zitivâ (art. 6 4 5 , 8 4 0 , 1 8 3 7 , 1890) ( ).
Donatarul nu D o n a t a r u l sau moştenitorii săi n u vor putea însă să opue
u z a c a i u n e a d e 1 0 s a u 2 0 d e a i l i
P
o°pue u z " P (art- 1 8 9 5 u r m . ) , p e n t r u c ă
piunea de io această uzucapiune nu poate fi opusă decât acţiuhei în re-
sau 2 0 de am. ji gj^ j p i
v e r i c d ă r u i t o r u l n u exercită contra d o n a ­
c a r o n g e c e ţ

t a r u l u i o acţiune în revendicare, ci o acţiune personală iz­

vorîtă din reziliarea donaţiunei. A p o i , în u r m a revocărei,
d o n a t a r u l ne m a i a v â n d niciun titlu (titlul său fiind

(') Cpr. L a u r e n t , X I I I , 100; B a u d r y et Colin, I, 1 7 0 8 ; Belt­

jens, a r t . 966, N o . 5, p. 1 9 2 ; P a n d . fr., v° Don. et testaments,
6 0 4 9 ; Cas. fr. Sirey, 32. 1. 801 şi R é p e r t . Dalloz, v° Disp.
entre-vifs, 1923, nota 1. Vezi în privinţa donaţiunilor deghi­
zate, suprà, p. 294.
3
( ) Marcadé, I I I , art. 966, N o . 748, p . 624 (ed. a 6-a); L a u r e n t ,
X I I I , 9 9 ; Beltjens, art. 966, N o . 4 ; Planiol, I I I , 2676.—Vezi
însă T. H u e , V I , 259, pag. 3 2 6 ; B a u d r y et Colin, I, 1 7 1 1 ;
Demolombe, X X , 8 1 3 ; D e m a n t e et Colniet de Santerre, I V ,
110 bis I I I ; Mourlon, I I , 7 7 1 , etc.
 PRESCRIEREA ĂCŢIUNEI. — ART. 840. 505

desfiinţat), condiţia esenţială a uzucapiunei îi lipseşte cu

desăvârşire (art. 1 8 9 5 u r m . ) (').
Acţiunea în revendicare (rei vindicatio), ce d ă r u i t o r u l Prescr. act în
2 r e v e n d i c a r e
a r e contra terţiilor detentori, se prescrie tot p r i n 30 de ani( ). -
Ca şi donatarul, terţii n u vor putea să opue uzucapiunea Terţii deten­
de 10 sau 20 de ani, fiindcă, p r i n desfiinţarea titlului do- i X e i o p u n e n
U

n a t a r u l u i , s'a desfiinţat şi titlul acelui care a dobândit imo- uzucapiunea

de 2 0
bilul dela dânsul : Resoluto jure dantis, resolvitur jus acci- ^
pientis. Neexistând deci în specie un titlu, nici d o n a t a r u l ,
3
nici terţii achizitori n u pot să opue uzucapiunea ( ).
R ă m â n e însă bine înţeles că terţii detentori ai b u n u - Chemarea în
ffa do
rilor dăruite vor putea să cheme în g a r a n ţ i e pe d o n a t a r u l ^" *^ * " a 1 i

dela care a u dobândit aceste b u n u r i , când, în u r m a revo­

4
carci donaţiunei, se vor vedea ameninţaţi de evicţiune ( ).
Prescripţia n u va începe a curge, a t â t în privinţa do- Momentul de
n a t a r u l u i cât şi a terţiilor detentori, decât din ziua naşterei p ^ r ^ f 6

sau legitimărei copilului, care a p r o d u s revocarea, şi aceasta

5
chiar dacă în urmă s'ar mai fi născut şi alţi copii ( ).

(') L a u r e n t , X I I I , 96 şi X X X I I , 3 9 8 ; T h i r y , I I , 392, p. 3 8 2 ;
B a u d r y et Colin, I, 1704, etc.
2
( ) In caz când donaţiunea revocată ar fi avut de obiect mobile Mobile corpo-
r a l
corporale, terţii detentori de b u n ă credinţă vor putea opune °g i r t 0 9

d ă r u i t o r u l u i prescripţia instantanee (art. 1909). Cpr. L a u r e n t ,

X I I I , 1 0 1 ; Beltjens, a r t . 9 6 6 , No. 6. Vezi suprà, p . 472.
A r t . 1909 nefiind însă, d u p ă cum ştim, aplicabil mobilelor Mobile incor-
incorporale (vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, porale.
p. 919, nota 1), d ă r u i t o r u l va putea să revendice creanţele
dăruite, care a r fi fost cedate de către donatar. Laurent, Belt­
jens, loco cit.; Képert. Dalîoz, v° Disp. entre-vifs, 1938, etc.
3
( ) 'Laurent, X I I I , 97 şi X X X I I , 3 9 8 ; T r o p l o n g , I I , 1 4 2 3 : M a r -
cadé, I I I , 7 4 6 ; Mourlon. II, 7 7 2 ; A r n t z , I I , 1 9 4 2 ; T h i r y , I I ,
392; P a n d . fr.. v° cit., 6040 u r m . ; Planiol, I I I , 2676. Cpr.
Demolombe, X X , 816 u r m . — Vezi însă D e m a n t e et Coltnet
de Santerre, IV, 110 bis 1.
4
( ) Laurent, X I I I , 101.
(") T e x t u l nostru este, în adevăr, expres în această p r i v i n ţ ă . — Deoseb. de re-
d e d
T e x t u l francez (art. 966) şi cel italian (art. 1090), r e p r o d u - ^ f *J °' {r z
u r a n e e z
când a r t . 45 al ordonanţei din 1731, fac, din contra, o dero- -
gare dela dreptul comun pentru cazul când s a u născut m a i
mulţi copii. In adevăr, prescripţia nu curge, în acest caz, în
contra dăruitorului, dela naşterea p r i m u l u i copil, care a produs
revocarea, ci dela naşterea celui din urmă copil. Motivul
acestei derogări dela dreptul comun, care face să curgă p r e -
 506 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. IV. — REZERVA.

întreruperea T e x t u l francez m a i a d a o g ă că regulele o r d i n a r e a s u p r a

P
Art i 8e3
Cri P
î n t r e r u p e r e i prescripţiei s u n t aplicabile şi în specie (art. 1 8 6 3
urm. u r m . ) , soluţie a d e v ă r a t ă şi la noi, deşi t e x t u l nostru este
m u t în această p r i v i n ţ ă , p e n t r u c ă în specie este v o r b a de
o a d e v ă r a t ă prescripţie, şi î n t r e r u p e r e a prescripţiei este de
d r e p t c o m u n (').
Suspendarea Cele zise în p r i v i n ţ a î n t r e r u p e r e i prescripţiei s u n t a p l i -
P
AXT874' ° i l e şi în p r i v i n ţ a cauzelor de s u s p e n d a r e , care n u des-
c a

urm. fiinţează posesiunea, ci p u n n u m a i în suspensie c u r s u l

2
prescripţiei (art. 1 8 7 4 u r m . ) ( ).

CAPITOLUL IV

Despre partea disponibilă a bunurilor şi despre

3
reducţiune ( ).

Consideraţii g e n e r a l e şi istorice asupra rezervei.

r t
a^reptafde ^ " defineşte p r o p r i e t a t e a : d r e p t u l ce are omul
proprietate, de a d i s p u n e de l u c r u l său în mod excluziv şi absolut; însă,

scripţia din ziua naşterei u l t i m u l u i copil, a r fi că naşterea

fiecărui copil dă loc l a o creanţă nouă în contra dăruitorului
şi că prescripţia fiind i n t r e r u p t ă prin naşterea unui al doilea
copil, nu trebue să înceapă decât din acest moment. Această
teorie este însă inexplicabilă, căci din momentul în care re­
vocarea a avut loc prin naşterea p r i m u l u i copil, dâruitorul
dobândeşte dreptul de a dispune de lucrul d ă r u i t şi, prin
u r m a r e , se poate prescrie în contra lui. B i n e a făcut deci le­
giuitorul nostru de a modificat textul francez în această pri­
vinţă, şi aceasta cu a t â t mai mult, cu cât textul francez este
aspru criticat de unii autori. I a t ă c u m se e x p r i m ă în această
privinţă Acollas (Manuel de droit civil, I I , p. 5 1 2 ) : „Get
article n'est susceptible d'etre soumis à au cu ne théorie; il
heurte non seulement l'intérèt économique et la raison, mais
mème les regies ordinaires de la legislation et de la science
j u r i d i q u e actuelle".
1
( ) Laurent, X I I I , 98.
2
( ) L a u r e n t , loco cit.; Demolombe, X X , 8 1 0 ; T r o p l o n g , I I , 1 4 2 6 ;
Demante, I V , 110 bis V I ; B a u d r y et Colin, I, 1 7 0 2 ; A u b r y
et B a u , V I I , § 7 0 9 , p a g . 4 4 1 ; Michaux, Donations, 1324;
Dalloz, Nouveau code civil annoté, I I , art. 966, N o . 14 şi
toţi aittorii.
8
( ) Codul fr. se ocupă de partea disponibilă a b u n u r i l o r şi de
 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI ISTORICE ASUPRA REZERVEI. 507

cu toate acestea, p r o p r i e t a r u l nu a r e în t o t d e a u n a facul­

t a t e a de a d i s p u n e de l u c r u l sau decât în limitele determi­
nate de lege, quatenus juris ratio patitur. Or, tocmai legile
a u m ă r g i n i t , în unele cazuri, d r e p t u l de a d i s p u n e cu titlu
g r a t u i t , deosebind cazul când p r o p r i e t a r u l n u lasă la m o a r t e a
sa descendenţi sau ascendenţi (tată şi m a m ă s a u n u m a i
u n u l din ei) de cazul când el lasă asemenea rude în v i a ţ ă .
In cazul întâi, p r o p r i e t a r u l poate d i s p u n e cu titlu
g r a t u i t (donaţiune sau testament) de toate b u n u r i l e sale, iar
în cazul al doilea, el nu p o a t e d i s p u n e decât de o p a r t e
oarecare (').

rezervă în capit. I I I , iar în capit. de faţă, de donaţiunile

între vii. Codul nostru a schimbat aceasta ordine, ocupându-se
în capit. I I I de formele donaţiunilor între vii şi revocarea
lor,' iar în capit. de faţă (al IV-lea), de p a r t e a disponibilă,
rezervă şi acţiunea în reducţiune. Codul italian se ocupă şi el
despre reducerea donaţiunilor (art. 1091 u r m . ) tot după ce
s'a o c u p a t mai întăi despre donaţiuni în genere şi de revo­
carea lor. Codul spaniol din 1889 se ocupă în acelaş capit.
de revocarea şi reducerea donaţiunilor.
Vezi a s u p r a rezervei, Beautemps-Beaupré, De la portion de Bibliografie.
biens disponible et de la reduction (2 vol. 1855); G. Boisso-
nade, Histoire de la reserve hércditaire et de son influence
morale économique (1873); Cli. Brocher, Etude historique et
philosophique sur la legitime et les reserves en matière de
succession heréditaire (1808); N . Stănescu, Despre partagiu
şi rezervă, p . 526 u r m . (Craiova, 1910), monografie r e m a r ­
cabilă, deşi autorul este foarte modest în prefaţa sa, etc.
(') P o r ţ i u n e a disponibilă poate fi dăruită sau legată, în totul ori Q_ Calimaeh.
în p a r t e , atât străinilor cât şi moştenitorilor (art. 846). „Tes- Art. 'J73.
tatorul, d u p ă ce va lăsa moştenitorilor n e a p ă r a ţ i legitima,
poate dispozà pentru cealaltă avere după voinţa sa, şi să lase
o parte sau şi toată u n u i a sau mai multora din ei, sau altor
rudenii, sau şi străinilor", zice art. 973 din codul Calimaeh.
Rezervatarii n ' a r putea să ceară nici reducerea, nici a n u - ^ , ^ 347 u r m -

larea unei asemenea dispoziţii, pentrucă p r o p r i e t a r u l poate să C. civ. actual,

dispue de această p a r t e a averei sale, p r i n donaţiune sau tes­
tament, aşa cum înţelege şi voeşte. Din momentul însă ce el
a r atinge rezerva, dispoziţia sa va fi reductibilă (art. 847 urm.).
P r a v i l a lui Matei B a s a r a b dispune, de asemenea, că partea p a r i l a lui
disponibilă: „o hărăzeşte t a t ă l unde-i este voe, sau u n u i a din Matei Ba-
feciorii lui, sau la străini, sau unde-i va fi voea; si de va sarab. Glava
vreà tatăl s'o arunce în mare, n'ar e nimene treabă a-l opri
sau sai ieà seamă" (glava 282).
 508 GOD. CIV. —CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. IV. — REZERVA.

Partea dis- P a r t e a de care el poate să dispue p r i n donaţiune sau

?l
Rezerva testament, se numeşte parte, porţiune sau cantitate dispo­
nibilă (art. 7 5 2 , 7 7 0 , 8 4 4 , 8 4 6 , 8 4 7 , 1 6 4 1 , etc.), iar p a r t e a
p e care legea o păstrează neatinsă în folosul u n o r moşte­
nitori a n u m e determinaţi (M şi de care el n u poate dispune
2
cu titlu g r a t u i t (portio legibus debita, pars legitima) ( ), se
numeşte legitimă, p a r t e legitimă (art. 7 9 8 , 939) sau rezervă
(art. 8 5 3 ) , Pfiichttheil, d u p ă terminologia g e r m a n ă .
Eezerva cons- Rezerva unei p ă r ţ i oarecare din p a t r i m o n i u l o m u l u i ,
e s e
ponibiîitate a * ' d u p ă c u m s'ar p u t e a crede, o restricţie la c a p a -
1 n u

bunuriior. citatea de a dispune, căci capacitatea r ă m â n e întreagăr.

Rezerva n u constitue deci o incapacitate a persoanei, ci o
indisponibilitate a b u n u r i l o r ; persoana este şi r ă m â n e c a p a ­
bilă de a dispune, şi n u m a i o parte din bunurile sale este
3
lovită de indisponibilitate ( ).
Definiţia re- Rezerva poate deci fi definită: o parte din succesiunea
z e r v e i
" a b intestat, g a r a n t a t ă în folosul u n o r moştenitori, n u m i ţ i
rezervatari, în contra liberalităţilor lui de cujus(*).
Dr. rechin-fr. L-egitima aveà acest caracter a t â t " în d r e p t u l interme-
5
? 1
media" ' ^ i a r francez ( ) cât şi în d r e p t u l vechiu, cel p u ţ i n în p r o ­
6

vinciile care urmase obiceiul p ă m â n t u l u i , u n d e D u m o u l i n

(Molineus), pe care Curtea noastră s u p r e m ă îl porecleşte, cu
6
drept cuvânt, oracolul juris consuetudinari ( ), ziceà î n ter- A

(') Aceşti moştenitori se numesc astăzi rezervatari, iar în codul

Calimach, neapăraţi (art. 965 urm.).
2
( ) Cpr. L . 8 § 11, Dig., De inofficioso testamento, 5, 2 . — A t â t
codul lui A n d r . Donici (§ 7, capit. 35) cât şi codul Cali­
mach (art. 965 urm.) întrebuinţează cuvintele legitimă sau
parte legitimă, expresie care, d u p ă cum observă L a u r e n t ( X I I ,
8 şi 12), Demolombe ( X I X , 35) şi p r o c u r o r u l general D u p i n
( D . P. 64. 1. 21) nu se găseşte în tot codul francez. Codul
italian (art. 1091 urm.), cel spaniol (art. 806) şi cel olandez
(art. 960 u r m . ) , nu se feresc însă de a întrebuinţa cuvântul
legitimă. Codul nostru întrebuinţează uneori când cuvântul re­
zervă (art. 853), când expresiunea parte legitimă (art. 798, 939).
3
( ) Cpr. Marcadé, I I I , 5 2 4 ; Michaux, Testaments, 876, p . 121
(ed. a 2-a), etc.
4
C. olandez. ( ) „ L e g i t i m a este o p a r t e din b u n u r i l e rezervate unor moşteni-
Art 960. tori, de care defunctul n ' a p u t u t să dispue p r i n donaţiune
sau testament", zice art. 9 6 0 din codul neerlandez.
5
( ) Vezi a s u p r a d r e p t u l u i intermediar fr., Planiol, I I I , 3056.
(«) Cas. r o m . Bult. 8-a 1, 1876, p . 500.
 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI ISTORICE ASUPRA REZERVEI. 509
«

meni n u se poate mai nemeriţi şi mai energici în acelaş

x
t i m p : Apud nos, non habet legitimam, nisi qui heres est( ).
Aşa dar, rezerva fiind o p a r t e din succesiunea a b in- Parte di»
2
testat [pars hereditatis)( ), de aci rezultă mai multe con- ^bTntesut
secinţi foarte i m p o r t a n t e :

(') Opr. Domat, Lois civiles dans leur ordre naturel, VI, p. 335,
No. 1, (ed. Carré din 1824); L e b r u n , Tr. des successions,
Cartea I I , capit 3, S-a 1, p. 220, 221 (ed. din 1735); B a u d r v
et Colin, I, 6 i 4 ; Demolobe, X I X , 2 3 ; Cas. rom. Bnlt. 1876.
loco cit.—In provinciile de drept scris, unde se aplica dreptul Dr. vechiu fr.
roman, ligitima era, din contra, considerată ca o p a r t e a bu- Provinciile de-
nurilor defunctului, iar nu ca o parte a succesiunei. Legitima drept s c r l s
-
pars est honorum, non heredititatis (cpr. L . 6, Cod. De inof­
ficioso testamento, 3, 2 8 ; L. 5, Cod. De inojfficiosis donatio-
nibus, 3, 29). Cpr. Planiol, I I I , 3 0 7 8 ; B e a u t e m p s - B e a u p r é , De
la portion de Mens disponible et de la reduction, I, 24, p. 21
u r m . ; Demolombe, X l X , 12, 1 3 ; L a u r e n t , X I I , 9 ; Arntz, II,
1760; A u b r y et E a u , V I I , § 678, p. 159; Cas. r o m . Bult. 1876,
p. 500 u r m . Vezi şi r a p o r t u l consilierului F a u s t i n Hélie, în
D. P . 64. 1. p. 9.
2
( ) „Rezerva, zice foarte bine Curtea din Bucureşti (Dreptul din
1876, N o . 13, consid. dela p . 101), este o unitate ereditară,
care este însăş succesiunea a b intestat, mai puţin porţiunea
bunurilor disponibile". „Considerând, zice, de asemenea, Curtea
de casaţie, că art. 8 4 1 , determinând bunurile de care părinţii
pot dispune, fie în favoarea copiilor lor, fie în favoarea străi­
nilor, rezultă că rezerva nu este alt ceva decât însăş succesiunea
micşorată în limitele a r ă t a t e de acest text". Bult. 1890, p . 316
şi Dreptul din 1891, No. 27, consid. dela pag. 213, col. 1.
L a R o m a n i , legitima era o p a r t e din bunurile defunctului Dr. roman si
c
(honorum partem... debitum honorum subsidium) (vezi legile - Calimaeh.
citate suprà, nota precedentă), iar nu o parte din succesiune,
precum este astăzi; de unde rezultă că ea putea să fie lăsată
legitimarului nu n u m a i cu titlu de moştenire, dar şi cu titlu
de legat, de fideicomis, de donaţiune mortis causa, etc., ceeace
nu era permis sub codul Calimaeh, unde art. 972 (774 C.
austriac modificat), dispune că legitima trebue să se lase cu
numirea rânduirei de moştenitori, iar nu sub numirea de
legatum sau de fideicomis. L e g i t i m a era deci, la Romani, o
creanţă datorită legăturei de sânge, care nu a t â r n a de calitatea
de moştenitor şi care puteà fi reclamată independent de această
calitate. Această stare de l u c r u r i n'a fost schimbată prin
Nov. 115, capit. 1, deşi d u p ă această Novelă, legitimarul trebuia
să fie instituit moştenitor, pentrucă nu se cerea o instituţie
uuiversală, ci o instituţie ex certa re, şi moştenitorul instituit
ex certa re nu era decât un legatar (Instit. De fideicommis-
 510 COD. CIV. — CARTE A III. — TIT. II. — CAPIT. I V . — REZERVA.

Consecinţiie 1° P e n t r u a p u t e à cere rezerva t r e b u e a ii moştenitor,

c e n r u a
r<
<Un împreju- ^ P t fi moştenitor rezerva t a r t r e b u e m a i î n a i n t e de
l
rare» ea re- toate a fi moştenitor. Prius est esse, quam esse tale ( ) ;
Z eS
parte din 0
%° Moştenitorul care r e n u n ţ a la succesiune n u p o a t e
succesiunea reclama rezerva p r i n t r ' o acţiune, nici a o reţine p r i n t r ' o
ab intestai. ţ (
e x c e p i e 2).
3° Moştenitorul rezervatar, care r e n u n ţ ă Ia succesiune,
este s t r ă i n faţă de această succesiune şi deci, n u a r e î n
genere, d r e p t u l , s u b titlul de d o n a t a r s a u legatar, decât la
3
p a r t e a disponibilă, n u însă şi la rezervă ( ) ;
Dr. interna- 4° Rezerva fiind o p a r t e din succesiunea a b intestat,
ţjionai. ^ j e] ) £ g ^ ( j câteori succesiunea u n u i străin se com­
a c r e z u C e

p u n e n u m a i d i n imobile situate în R o m â n i a , devoluţia acestor

b u n u r i , prin u r m a r e , şi rezerva şi p a r t e a disp( nibilă se de­
4
t e r m i n ă d u p ă legea r o m â n ă , conform a r t . 2 din codul civil ( ) ;

sartia hereditatibus, 2, 23 § 9 şi L . 13, Cod, De heredibus

instituendis, 6, 24). E a n'a fost schimbată nici prin No­
vela 18, capit. 1 (vezi L . 6, Cod, De inofficioso testamento,
3, 28), care determină legitima copiilor d u p ă n u m ă r u l lor,
fixând-o, ca şi codul Cali mach ( a r t . 9 6 8 , care modifică, în
această privinţă, a r t . 765 din codul austriac), la j u m ă t a t e a
b u n u r i l o r t a t ă l u i , când ei sunt m a i mulţi de patru, şi la a
treia parte în caz contrar. C p r . Demolombe, X I X , 8 şi 9.
Cu toate că rezerva nu mai a r e astăzi, d u p ă părerea ge­
nerală, caracterul pe care legitima îl aveà la Romani, totuşi
s'au găsit autori care susţin că rezerva din codul actual nu
este decât legitima din dreptul roman. Vezi Chabot (Comment,
sur la loi des successions, II, art. 8 4 5 . N o . 9, p . 3 9 4 urm.,
ed. Belost-.Iolimont din 1839) şi Merlin (Répert., v° Legitime,
S-a I I , § 1). Codul italian (art. 808) c u r m ă orice discuţie,
punând în principiu că porţiunea legitimă este o p a r t e din suc­
cesiune. „La porzione legittima è una porzione dell' eredità",
zice Mattei, a s u p r a a r t . 767 din codul austriac (976 C. Cali-
mach), 1 paragrafi del codice civile austriaco, avvicinati dalle
leggi romane, francesi e sarde, I I I , p. 509, No. 1 (Venezia.
1853). Vezi şi art. 8 0 8 , ab initio din eodul italian, care zice:
„La porzione legittima è quota di eredità.
() C p r . Baudry et Colin, I, 6 8 3 . Vezi infra, p 530 şi 540.
2
() Vezi infra, p . 541 u r m .
8
() Vezi infra, p . 540, 5 4 1 u r m . şi tom. I I I , partea II, al Coment.
noastre, p . 564 urm,, unde se a r a t ă controversa.
4
() Oas. rom. Dreptul din 1912, No. 47, p. 3 7 2 ; Gr. judiciar
din 1912, N o . 44, p. 526 şi No. 58, p. 676. Vezi tom. I al
Coment, noastre, p . 135, 136 (ed. a 2-a).
 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI ISTORICE ASUPRA REZERVEI. 511

5° Rezerva fiind o p a r t e din succesiunea a b intestat, Partea re-

iar nu o simpla creanţă a p a r ţ i n â n d fiecărui copil în succe- " p ^ t ^ p i " -
siunea părintelui sau, d u p ă cum era altă d a t ă legitima, de tea celorlalţi
câteori copilul, căruia ea este d a t o r i t ă renunţă, la ea, această p a r ^ ' ^ o ş t e -
renunţare sporeşte p a r t e a celorlalţi copii sau, în lipsa lor, nitoHior din
p a r t e a moştenitorilor, deci clasa u r m ă t o a r e (art. 6 9 7 ) ; pe g r
^tor? ' r

când legitima r e n u n ţ ă t o r u l u i sporià altă d a t ă p a r t e a dona­

t a r u l u i sau legatarului u n i v e r s a l ^ ) , etc.
La R o m a n i , în d r e p t u l primitiv, libertatea de a dis- Dr. roman
pune prin testament n u aveà nicio m a r g i n a , şi părintele de P - r i m i t i v

familie putea să dispue de toată averea sa, în favoarea străi­

2
nilor, fără a lăsa nimic copiilor săi ( ).
I a t ă cum se e x p r i m ă , în această privinţă, u n a u t o r :
., Dans la première période du droit, qui est l'epoque théo-
cratique ou aristocratique, le patrimoine du pére de familie est
entièrement disponible pour l u i : ses enfants, eux-mèmes, n'ont au-
cun droit de legitime. Vainement ceux-ci se plaindront-ils qu'on
leur ait préféré un étranger, invoquant tous les titres qu'ils au-
raient à une preference c o n t r a i r e ; on leur imposera silence avec
«ette règie inflexible du droit formule: uti super pecunia tutelave
8
suee rei legassit, ita jus esto" ( ). JfJJ
Mai t â r z i u însă, m o r a v u r i l e devenind mai blânde şi mai Dr. roman
11 erior
umane, se privea ca o datorie de pietate (officium pietatis) '
ca tatăl sa nu treacă cu vederea în testament pe copiii săi,
căci de câteori aceştia e r a u omişi, ei erau în drept să atace
testamentul ca inoficios, adecă ca. contrar datoriei i m p u s ă de

1
( ) (]as. fr. Répert. Dalloz, y" Successions, 1028, nota 3 ; Pand.
cliron., I, partea 1-a p. 1 9 5 ; Sirey, l-ere serie, tom. V (anii
1 8 1 5 — 1818), partea 1-a, p. 422. Vezi şi tom. I I I , partea I I
al Coment, noastre, p. 2 8 5 u r m . (ed. a 2-a),
2
( ) „Paterfamilias, uti legassit super pecunia tutelave suce rei, L. celor 12 ta­
li « jus esto" (L. celor 12 table, T a b . 5 § 1). Iată cum se ble .şi Nov. 22,
exprimă, i u această privinţă, Novela 22, capit. 2. „Ut om- capit. 2.
nia qucccunque ex hodierna die testator disposuerit de tali-
bus, sive vir sive mulier consistat, hoec valeant. Disponat Ha­
gue unusquisque super suiş, ui dignum est; et sit lex ejus vo­
luntas: sicut et antiquissima nobis lex et prima pene reipu-
hlica) Romanorum disponens ait (dicimus aid em duodecim ta-
bularum). secundum antiquam et patriam linguam ita dicens:
Uti legassit quisque de sua re, ita jus esto".
3
( ) Benech (profesor la facultatea din Toulouse), De la quotité
disponible entre cpoux, p. 21 (ed. din 1843).
 512 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. —CA PIT. IV. — REZERVA.

n a t u r ă (*). Această p l â n g e r e a copilului, care se n u m e a que­

2
rela inofficiosi testamenti ( ), lăsa a se p r e s u p u n e că testa­
t o r u l , care d ă d u s e toată averea* sa la străini, nu era cu
3
mintea î n t r e a g ă în m o m e n t u l facerei acestui testament ( ).
Efectele que- P r i n această acţiune, care se a d m i t e a n u n u m a i în contra
re e fi
c ioase° " testamentelor neoficioase, d a r şi în c o n t r a d o n a ţ i u n i l o r (*),
5
copiii, care e r a u pe nedrept desmoşteniţi ( ), făceau să cada

C. Cali mach. ('.) Şi d u p ă codul Calimach, moştenitorul n e a p ă r a t , desmoştenit

pe nedrept (art. 984) sau trecut cu vederea (art. 997 § l r

lit. g), putea să moştenească în contra testamentului, sfărâ-

mându-1 ca neoficios. F i u l cel desmoşterrit putea p o r n i tân­
guire a s u p r a testamentului, cu toate că tatăl său l-ar fi t ă ­
găduit, scriind că nu este al său ( a r t . 990 O. Calimach). F i u l
bastard putea şi el să pornească t â n g u i r e a s u p r a testamentului .
mamei sale ( a r t . 991). Naşterea u n u i copil postum făcea ca
testamentul să fie rumpt, adecă a n u l a t (art. 986 şi 997 § 3
lit. a), ca şi în codul Caragea (art. 40, lit. 6, partea I V , capit.
3). î n c â t priveşte efectele naşterei unui postum în p r i v i n ţ a d o ­
naţiunilor, vezi a r t . 1283 şi 1287 C. Calimach.
2
( ) Vezi asupra querelei inofficiosi testamenti d u p ă Novela 115,
D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 154, p . 300 u r m . (ed. a 7-a).
( ) „Hoc colore, quasi non sanae mentis fuerint, cùm testamentum
3

ordinarent parentes" (Tnstit., P r . , De inofficioso testamento, 2,

C. Andr. 18 şi L. 2, De inofficioso testamento, 5, 2). Vezi şi codul
Donici. lui Andr. Donici (capit. 3 5 . § 7), unde se zice: „ A t â t p ă ­
rinţii cât şi fii şi fraţii pot porni j a l o b ă î m p r o t i v a dietei,
iar nu şi celelalte rudenii, şi j a l o b a aceasta a r e î n c h i p u i r e
11
ca cum testatorul n'ar fi fost desătfârşit în mintea întreagă .
4
( ) In adevăr, fiindcă părintele putea să dispne cu titlu g r a t u i t ,
în timpul vieţei sale, de toată averea sa, prin d a r u r i inter
vivos, constituţiile imperiale au statornicit . . . ad similitudinem
inofficiosi testamenti, querela inofficiosa! donationis (Cod, De ino­
fficiosi» donationihus, 3, 29) şi querela inofficiosa; dotis (Cod,
De inoficiosis dotibvs, 3, 30). Vezi şi L . 87 § 3, Dig., De le­
gati» et fideicommissis, X X X I , I I . Cpr. D e r n b u r g , Pandekten,
I I I , § 156, p . 303 u r m . (ed. a 7-a).
5
Dr. roman. ( ) L a Komani, moştenitorii legitimări puteau fi lipsiţi de legi-
Cauzele de t i m a lor pentru cauză de nedemnitate, motivele acestei ne-
desmoştenire. demnităţi fiind m a i întăiu lăsate la aprecierea j u d e c ă t o r i l o r
(Nov. 115, capit. 3 , P r . ) . Cauzele, pentru care descendenţii şi
ascendenţii se puteau reciproc desmoşteni, n ' a u fost limitativ
determinate decât prin Novela 115, capit. 3 § 1 şi capit. 4
§ 1 u r m . Cauzele pentru care părinţii pot desmoşteni pe
copii sunt reduse la patrusprezece, iar acele p e n t r u care copin
pot desmoşteni pe părinţii lor sunt reduse la şapte. Vezi
 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI ISTORICE ASUPRA REZERVEI. 513

cu totul testamentul sau donaţiunea a u t o r u l u i lor, şi luau

D e r n b u r g , Pandeklen. III, § 153, nota 1 dela p . 298, 299,

(ed. a 7-a, 1903).
Codul Calimaeh, luându-se d u p ă Novela suscitată, a r a t ă şi C. Calimaeh.
el cauzele multiple pentru care descendenţii şi ascendenţii se
puteau reciproc desmoşteni. Aceste cauze e r a u : n e î m p ă r t ă ş i r e a
in biserica ortodoxă, vrăjmăşirea vieţei, bătaia, necinstirea
patului, defăimarea cu sudălmi, impedicarea prin silă şi vi­
cleşug de a face testament, dedarea la desfrâuri sau la alte
necuviinţe, neîngrijirea din p a r t e a părinţilor pentru creşterea
copiilor, etc. Vezi art. 695, 697, 978—980 C. Calimaeh. Cpr.
art. 540, 542, 768 urm. C. austriac, art. 848 u r m . din codul
spaniol, etc. Testatorul trebuia să arate a n u m e în testament
numele acelui desmoştenit şi pricinile desmoştenirei, a căror
probă i n c u m b a moştenitorilor celor scrişi, în caz de t ă g ă ­
duire din partea celui desmoştenit (art. 982 C. Calimaeh, 771
C. austriac). Vezi Nov. 115, capit. 3 § 14, art. 850 C. spa­
niol, art. 1880, 1881, C. portughez, etc.
„Când prin testament un părinte deMiioşteneşte pe fiul său
pentru o cauză admisă de lege, zice Curtea noastră de casaţie,
nu e suficient ca acea cauză să lie menţionată în testament,
ci ea trebue probată de acei care au interes la menţinerea
testamentului''. Cas. rom., S-a 1, 6 Octombrie 1879, Bult.
1879, p. 081 şi Dreptul din 1879, No. 42, p . 347. P a r t e a
copilului desmoştenit se cuvineà celorlalţi copii, prin dreptul
sporirei (accesiune) (art. 977 C. Calimaeh). Testatorul, care aveà
un moştenitor neapărat, însărcinat cu datorii, sau risipitor,
ori t â m p i t la minte şi incapabil de a-şi oeârmui averea sa,
puteà să-1 desmoştenească cu scopos bun şi folositor şi să
lase copiilor acestuia legitima cuvenită lui (art. 981 C. Cali­
maeh, 773 C. austriac). Cpr. a r t . 2338 C. german.
In orice caz, desmoşteni: ea nu puteà fi a n u l a t ă decât p r i n ­
t r ' o revocare expresă declarată fie prin act scris, fie chiar
şi verbal, însă în fiinţa unor martori vrednici de credinţă
(art. 983 C. Calimaeh, 772 C. austriac). Vezi şi art. 856 din
codul spaniol dela 1889, d u p ă care î m p ă c a r e a posterioară
între cel ofensat şi ofensator i'ace ca desinoştenirea să nu
mai producă niciun efect, y deja sin efecto la desheredacibn
ya hechta.
î n c â t priveşte codul Caragea, el prevede, de asemenea, c. Caramea,
oarecare cauze reciproci de desmoştenire între părinţi şi copii
(art. 34, 36, partea I V , capit. 3), însă aceste cauze sunt mult
mai puţin numeroase decât în codul Calimaeh. A r t . 35, partea
IV, capit. 3 din acest cod adaogă că părinţii cei sufle­
teşti (adoptivi) pot şi ei să depărteze dela moştenire pe copiii
lor de suflet pentru aceleaşi cuvinte pentru care şi cei ade-

33
 514 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. IV. —REZERVA.

toata averea acestui din urmă cu titlu de succesiune a b

in testat.

văraţi părinţi îşi lipsesc pe copiii lor de moştenire. Vezi şi

codul Ipsilant (capit. pentru diata, art. 1), unde se zice că:
cei ce vor face diată să nu lepede pre moştenitorii lor cei
adevăraţi, fără de a nu arăta vina lor.
C. Andr. Do­ Venim, în fine, la codul lui A n d r . Donici, care reproduce
nici. Cauzele Nov. 115, capit. 3, Qua sunt justa; exheredationis liberorum
pentru care
părinţii pu­
causa;. „ P ă r i n ţ i i pot depărta pre fii din moştenire pentru
teau să des- pricini cuviincioase, a d e c ă : când vor pune m â n a a s u p r a pă­
moştenească rinţilor, sau îi vor ameninţa cu b ă ţ u l sau a r m ă , sau îi vor
pe copiii lor. lovi, sau se vor a r ă t a a s u p r a lor cu silnicii, sau pre alţii vor
îndemna spre aceasta; sau îi vor cleveti, sau îi vor batjocori
cumplit, sau vor porni asupra lor p â r ă de vinovăţie; sau când
vor spurca patul părintesc cu maştiha lor (si noverca; sua;,
aut concubina; patris filius sese immiscuerit); sau când se vor
bolnăvi părinţii şi fiii nu-i vor c ă u t a ; sau când vor sărăci şi
se vor năcăji în lipsă şi fiii îi vor trece cu vederea, nevrând
să-i ajute; sau când vor cădea la închisoare şi fiii înştiinţân-
du-se de starea lor, nu se vor sirgui a-i scoate, intrând mij­
locitori sau chezeşi; însă dacă fiii nu vor fi în mică copilărie,
având iertare din pravilă pană la 18 ani, iar fiind fiii mai
m a r i de vrâstă, d u p ă ce tatăl se va izbăvi dela închisoare,
are voe să depărteze pre fii din moştenire. Cum şi de se va
î n t â m p l a să moară în închisoare sau în robie şi se va dovedi
că nici fiii, nici alte rudenii nu s'au silit a-i izbăvi, atuncea
pentru r ă u t a t e a lor se vor lipsi din moştenire şi averea mor­
t u l u i se va dà la visteria t â r g u l u i de unde a fost mortul,
care acea avere să se cheltuiască p e n t r u cei săraci şi pentru
cei robiţi şi pentru grijile lui sau alte miluri. Sau când fin
se vor însoţi cu hoţi şi tâlhari spre fapte rele; sau când se
vor dà la vreun meşteşug u r â t şi defăimat, precum : făcân-
du-se ghiduşi şi jucăuşi la priveleşte; sau când fiii vor sta
pricină de împedecare sau se vor pune de împrotivire părin­
ţilor spre a nu-i lăsa să-şi facă diată şi să-şi rânduiască ale
lor după buna plăcere şi voinţa lor, la care de se vor do­
vedi, să cază din dreptatea moştenirei. Sau când fiii se vor
a r ă t a nebăgători de seamă pravoslavnicei credinţe şi vor pă­
răsi biserica şi pricistania, sau când vor schimba legea, sau
când vor cădea în erezuri; sau când părinţii vor cădea în
boala nebuniei şi fiii sau rudeniile nu le vor p u r t a de grijă,
vor fi depărtaţi din moştenire. I a r dacă vreun om străin, mi­
lostivind u-se, îl va luà în purtarea sa de grijă şi dând de
ştire rudeniilor Iui, aceia nu vor b ă g a de seamă, atunci moş­
tenirea o va luà acel străin (art. 10, capit. 36).
„ P ă r i n ţ i i vrând să căsătorească pre fiica lor, dacă va pune
CONSIDERAŢII GENERALE ŞI ISTORICE ASUPRA REZERVEI. 515

Aceasta acţiune, care tindea la desfiinţarea testeinentului.

care aveà caracterul unei petiţii de ereditate, era însă de-

pricină şi nu va voi să se mărite, petrecând viaţă desfrânată,

pot p ă r i n ţ i i s'o depărteze din moştenire" (art. 1 1 , capit. 3 6 ) .
„Asemenea, şi fiii pot să depărteze pre p ă r i n ţ i i lor din moş- Cauzele
e n r u u a r e
tenirea averei lor pentru pricini cuviincioase, adecă: când tatăl P ţ
va vrăjmaşul viaţa fiului, sau când va p ă c ă t u i cu noră-sa (si gâ^esmoste-
pater nurui sua;, aut concubina; filii sui sese immiscuerit) nească pe'pă-
(Nov. 1 1 5 , capit. 4, § 3 ) ; sau când va pârî pre fiul său cu rinţii lor.
vinovăţie de cap (pedeapsă c a p i t a l ă ) ; sau când văzând pre
fiul său bolnav, sau p ă t i m i n d în golâtate şi în ticăloşie, sau
în închisoare, îl va lepăda, trecându-1 cu vederea fără milă;
sau când fiul va vedea pre tatăl său că nu u r m e a z ă legei
pravoslavnice, etc." (art. 1 2 , capit. 3 6 ) .
Toate aceste cauze de desmoştenire sunt î m p r u m u t a t e dela Dr. veehiu
d r e p t u l roman, a s u p r a cărora vezi Boissonade, Histoire de tnuicez.
la reserve héréditaire, 1 4 1 . p . 1 2 7 . L a aceste cauze de des­
moştenire dreptul vechiu francez adăogase, pentru părinţi, fa­
cultatea de a desmoşteni copiii, care se câsăotreau fără consim-
ţ i m â n t u l părinţilor, fetele înainte de 2 5 de ani, iar băeţii
înainte de 3 0 ; însă acest caz este criticat de Etienne Pasquier.
I a t ă cum se e x p r i m ă acest din u r m ă a u t o r : „N'est-ce pas
renare ma vìellesse Men malheureuse, que non seulement je
voye ce sot à demy miserable pour estre follement lié, mai*
que pour consolation je n'aye recours qua le rendre du tout
miserable par une exhérédation que la loi met entre mes
mains". (Citaţie î m p r u m u t a t ă dela Boissonade, op. cil., 2 5 6 ,
p. 2 5 1 ) .
Este de observat că codul Calimaeh, de care a m vorbit Deoseb. între
mai sus, vorbeşte în art. 6 9 5 urm. de nevrednicia la moş- codul Cali-
ra cl1 l (
tenire (nedemnitate), iar în art. 9 7 8 urm., de desmoştenire. J!, * ''
a a e a
Codul C a r a g e a nu vorbeşte decât de desmoştenire (art. 3 4 < 8 -
urm., partea I V , capit. 3 ) .
Astăzi, desmoşteuirea a dispărut din legea noastră, ne mai Desmoste-
existând decât nedemnitatea. Vezi tom. I I I , partea I I , al Co-nirea n u m a i
e x i s t ă a s t i 4 z i
ment. noastre, p. 8 4 , nota 1. Cpr. Planiol, I I I , 1 7 3 5 , 1 7 3 6 . -
Desmoştenirea există însă şi astăzi în m a i multe legiuiri D,-. străin,
străine, de e x e m p l u : în codul austriac, în codul spaniol, în
codul portughez (art. 1 8 7 5 urm.), în codul german (art. 1 9 3 8 ,
2 3 0 3 urm., 2 3 3 3 ) , în codul elveţian din 1 9 0 7 (art. 4 7 7 urm.), etc.
S u n t autori care, a p r o b â n d unele cauze de desmoştenire introducerea
prevăzute de Justinian, ar dori introducerea lor şi în dreptul desmostenirei
în d r
actual (vezi, de exemplu, Batbie, citat de Boissonade, op. cit., - actual.
laa x
5 7 9 , p. 1 5 5 ; vezi şi Brocher, Etude historique et philosop- ^™^ ~
hique sur la legitime et Ies reserves, p. 3 9 2 , 3 9 3 ) ; insă pe
lângă că aceasta este inutil faţă de dispoziţiile legei actuale,
 516 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. IV. — REZERVA.

parte de a-şi atinge s c o p u l : căci nu era vorba de a î m p e -

dicâ pe ascendenţi de a dispune cu titlu g r a t u i t în detri­
mentul copiilor lor, ci numai de a le asigura o parte oare­
care în averea părinţilor lor, ceeace făcu J u s t i n i a n (').
Persoanele, Legitima era acordată descendenţilor defunctului şi. în
care aveau
legitima la lipsă de descendenţi (deficientibus liberisj, ascendenţilor săi,
Romani. iar în lipsă de descendenţi şi de ascendenţi, fraţilor* şi su­
rorilor, însă numai atunci când defunctul lăsase averea sa
unei persoane i n f a m e . . . tvrpibus personis scriptis here-
2
dibus ( ), sau la o faţă netrebnică şi defăimată, d u p ă cum
se e x p r i m ă codul lui A n d r . Donici (capit. 36 § 6, in fine),
ori la o persoană necinstită (art. 9 8 9 C. Calimachi.
Fixarea câ- Câtimea legitimei, cuvenita fiecărui copil, se fixase m a i
timei legi­ 3

timei.
întâi la o pătrime, probabil d u p ă analogia cuartei falcidie! ),
aşa că fiecare din ei luà a p a t r a parte din averea ereditară ce
el a r fi luat a b intestat, quarta debitce portionis ('*). J u s t i ­
nian, recunoscând că legitima copiilor este prea mică, a
suit-o la jumătate sau la a treia parte din succesiune, d u p ă
cum n u m ă r u l lor era mai mare sau mai mic de p a t r u (Nov.
18. capit. 1. De legitima portione liberis relinquenda, etc.)r'\

care depărtează ea însăş pe copiii nedemni dela succesiunea

părinţilor lor, apoi aceasta ar fi uneori şi periculos, pentrueă
de cele mai multe ori nu tatăl ofensat ar fi acela care ar
luà iniţiativa acestei pedepse, ci ea s'ar datori sugestiunei
unui frate gelos, unei nurori ambiţioase, unei soacre intri­
gante, etc. „ P u t e r e a părintească t r e b u e să se manifeste, a
zis T r o p l o n g (La propriété selon le code civil, capit. 31),
prin acte de iubire şi de dreptate, iar nu prin acte de mânie
şi de resentiment". (Citaţie î m p r u m u t a t ă dela Boissonade, op.
cit., 5 8 1 , p . 557).
(') L . 6, Cod, De inofficioso testamento, 3, 28, A u t h . ex. N o ­
vella 18, capit. 1.
2
() Instit., De inofficioso te stavi ento, 2, 18 § 1 şi L . 27, Cod,
loco cit.; Nov. 115, capit. 3 ; Nov. 18, capit. 4, etc.
3 u
() „In singulis heredibus, ratio legis Falcidiai ponenda est
(Instit., De lege falcidia, 2, 22, § 1. in fine). Vezi şi A n d r .
Donici, capit. 35, § 7, care numeşte falchidion partea legi­
timă a fiilor. Mai vezi şi pravila lui Matei B a s a r a b , glava 282,
pentru falchidion. Cpr. Domat, Lois civiles dans leur ordre
naturel, etc., V I , p. 331 (ed. Carré).
4
() L . 8 § 8, Dig., De inofficioso testamento, 5, 2.
6
() Cpr. Domat, op. cit., V I , p. 332, 333, unde se pot vedeà şi
dispoziţiile vechilor cutume franceze.
 CONSIDERAŢII GENERALE ŞT ISTORICE ASUPRA REZERVEI. 517

dispoziţie care trecuse şi în vechile legiuiri ale Moldovei

(art. 9 6 8 C. Calimach şi A n d r . Donici, capit. 3 5 . § 7).
Daca testatorul lăsase ceva moştenitorilor săi neapă- A aio supe­
C o m
rati, fără însă a le dà toată legitima lor. astfel cum o h o - "
.. ,„ . ° ' i /•• plectarea re-
t ă r a JNov. I O , capit. 1. aceştia nu p u t e a u să ceară desimi- zervei.
tarea testamentului, ci n u m a i complectarea legitimei printr'o
acţiune numită : actio suppletoria sau expletoria (ad sup-
plendam legitimam) acţiunea pe care o prevede si codul
C a ragea (•).
Aceste consideraţii istorice asupra rezervei odată expuse,
sa vedem a c u m c i r é este, din punctul de vedere filozofic şi
social, justificarea acestei instituţii.
Obligaţia de a păstra din averea sa o parte neatinsă justificarea
r e z e r v e i
p e n t r u moştenitorii n e a p ă r a ţ i sau rezervatari, este sancţiunea -
unei datorii naturale, unei datorii de pietate, ex officio pie-
tatis, d u p ă c u m ziceau Romanii, care există între ascendenţi
şi descendenţi, datorie din care izvorăşte şi obligaţia ali­
m e n t a r ă (art. 185 u r m . ) . A r fi fost, în adevăr, nu numai
nedrept şi inuman, d a r chiar şi imoral ca u n ascendent să
poată dispune cu titlu g r a t u i t de toată averea sa, fără a
lăsa nimic descendenţilor săi, sau ca un copil să aibă dela
lege facultatea de a lăsa pe părinţii săi peritoli de foame.
Ordinea publică a r fi fost a d â n c zguduită p r i n acest trist
spectacol, şi legiuitorul nu putea să permită călcarea dato­
riilor celor m a i s i c r e ale naturei, căci ştiut este că omul
are pe această lume nu n u m a i drepturi, d a r şi datorii de
îndeplinit. Iată pentru ce legiuitorul a voit ca, înainte de a face
i n f r a l i t a t i la străini (extraneas largitates), ascendenţii şi
1
( ) L. 30. Cod, De inofficioso testamento, 3, 28.
2
( ) „Se drege diata în parte .şi nu se strică de tot, zice acest cod: C. Carasrea.
când cel ce face diată nu va lăsa moştenitorilor din jos sau
din sus, deplin partea j u m ă t a t e ce e dator să le-o lase, sau
două p ă r ţ i din trei, sau trei din p a t r u şi celelalte, şi va dărui
legaturi aiurea m a i mult de j u m ă t a t e (de va aveà un moşte­
nitor), sau mai m u l t de a treia parte (de va aveà doi), sau mai
mult de a p a t r a parte (de va aveà trei), etc. Cpr. a r t . 998
C. Calimach (783 C. austriac). Vezi şi a r t . 815 din codul C. spaniol.
spaniol dela 1889, care zice că: „moştenitorul rezervatar că­ Art. 815.
r u i a testatorul a lăsat, pentru orice cauză ar fi, mai puţin
decât rezerva ce i se cuvine, va puteà cere complimentul ei,
podră fedir el complemento de la misma".
 518 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. IV. — REZERVA.

descendenţii să lie obligaţi a lăsa o p a r t e din averea l o r

neatinsă, îndeplinindu-şi astfel o datorie ce le i m p u n e n a ­
t u r a . Et natura primo curata competenter, sic ad extraneas
largitates accedere, d u p ă cum se e x p r i m ă Novela 18,
c a p i t . 1, in fine; ceeace însemnează că p ă r i n ţ i i n u vor p u t e a
face liberalităţi decât n u m a i d u p ă ce vor satisface ceeace
ei datoresc n a t u r e i . Aceste consideraţii de o înaltă ordine socială
s u n t suficiente p e n t r u a justifica instituţia rezervei, pe c a r e
legiuitorii t u t u r o r ţărilor o consacră fără şovăire
E s t e a d e v ă r a t că unii publicişti s'au încercat a com­
bate acea.stă instituţie şi a cere a b r o g a r e a ei, în numele d r e p ­
t u l u i de p r o p r i e t a t e şi a libertăţei care t r e b u e să a p a r ţ i e
p ă r i n t e l u i de familie. I a t ă c u m se e x p r i m ă , în această p r i ­
v i n ţ ă , u n u l din cei m a i a p r i g i adversari ai rezervei :

„Que Ton y prenne garde, ce q u i constitue l'essence de n o t r e

loi sur Ies heritages, bien plus, de notre legislation sur la p r o p r i é t é
en general, ce n'est nullement la portion disponible que le Code
nous laisse sur nos biens à l'heure de notre mort, pas plus que l a
faculté de vendre, d'acheter et d'échanger qu'il nous accorde d'ail-
leurs pendant notre vie; le principe des reserves forcées, voilà l a
veritable clef de la position que la loi entend nous faire et qu'elle
nous fait en réalité. P a r cela seul qu'elle se pose comme a y a n t
autorité p o u r nous relirer dans certains cas l'usage d'une partie de
nos biens, elle nie absolument la propriété individuelle et l a q u o t i t é

Dr. străin. C) Vezi în privinţa diferitelor legiuiri străine, Planiol, I I I , 3 0 5 3

şi Boissonade, op. cit., 746 u r m . , p. 709 u r m . , care a r a t ă că
rezerva testamentară există şi în imperiul otoman, unde toate
b u n u r i l e sunt disponibile n u m a i prin d a r u r i între vii (op. cit.,
771, p . 721). D u p ă cât cunoaştem, în adevăr, n u m a i legislaţia
anglo-saxonă consacră libertatea de a testa în mod absolut,
lipsind pe copii de orice rezervă. Vezi E r . L e h r , Droit civil
anglais (ed. a 2-a); L a u r e n t , Avant-projet de revision du code
civil, H I , p . 472, N o . 10; B a u d r y et Colin, I, 672, p . 3 1 9 .
Vezi în privinţa argumentelor pe care unii autori le t r a g din
exemplele Angliei şi Statelor-Unite, Boissonade, op. cit., 4 7 9 ,
p. 4 6 1 .
Legea Legislaţia neo-zelandeză recunoaşte şi ea părintelui de fa­
neo-zelandeză. milie libertatea absolută de a testa, însă conferă t r i b u n a l e l o r
dreptul de a corecta abuzurile posibile. Astfel, j u d e c ă t o r u l
poate să rezerve soţului supraveţuitor şi copiilor lui de cujus
o p a r t e din succesiune, pe care el o determină în mod discre­
ţionar. Vezi Consiliu privat (Judicial Commitee). 27 Iulie 1 9 1 1 ,
J. Clunet, anul 1913, p . 640.
 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI ISTORICE ASUPRA REZERVEI. 519

dont elle nous permei d user à notre gre, ainsi que toutes les autres
permissions qu'elle nous octroie, ne sont qu'une a u t r e maniere de
constater notre déchéance absolue de tout droit immédiat. S'il nous
est libre de disposer de notre p r o p r e avoir, c e s t uniquement p a r
suite d'une concession de la loi et dans la limite, comme dans les
circonstances, qn'il lui plait de fixer. En principe, nous sommes
au moyen age, ,011 dans l'antique Babylone, à Constantinople ou
à Memphis; l'Etat chez nous est seul propriétaire des liommes et
des choses . . .
..En nous soumettant à un regime de tutelle, le principe des
reserves foreées nous réconcilie à la fois avec l'idée d'etre asservis
et avec celle d'asservir les a u t r e s ; il nous faconne à aimer l'arbi-
traire sans le savoir. à disposer en maìtres, dans nos systèmes, de
la vie et de la proprietà de nos semblables; que dis-je, à ne con-
cevoir et à ne vouloir vraiment, mème sous le nom de liberté, q u ' u n
système de dictature au ])rofit de nos idées" (').

L u p t a lor, care tinde a ne duce cu câteva secole î n a p o i ,

adecă la. legea celor 12 table, a r ă m a s însă zadarnică,
pentrucâ d r e p t u l individului treime să cedeze înaintea inte­
resului obştesc, şi Statul este interesat, mai ales in p r i v i n ţ a
copiilor, ca o p a r t e din averea p ă r i n ţ i l o r lor să r ă m â e nea­
tinsă, p e n t r u ca ei să nu cadă în. sărăcie şi în mizerie şi
astfel să devie o p o v a r ă şi uneori chiar un pericol p e n t r u
societate
In acest sens, un edict al lui Francisc al II-lea, încă din Edictul iui
anul 1 5 6 0 . opera ilustrului cancelar de l'Hospital, supra- ^ " " l i r ?
n u m i t ,,1'èdit des secondes noces", î m p r u m u t a t dela L . 6, îooo.
Cod, De secund is nuptiis, 5. 9, zi. ea foarte bine c ă : mic-

(M M. I. Milsand, Le Code et la Lilierté, Liberte du mariage,

Liberte des testaments( P a r i s , 1865). C p r Acollas, Manuel de droit
eiril, I I , p. 408 u r m . , dela care am î m p r u m u t a t citaţia de
mai sus; Pilastre, Abrogation de la reserve legale des enfants,
Revue pratique de droit Iranc.ais, anul 1865, tom. 20, p.
4 3 7 — 4 5 1 ; L e PI aye, La reforme sociale en France, I, p. 102
u r m . ; l i . Fontaine, La liberte de tester, Revue pratique,
anul 1866. tom. 2 1 , p . 2 3 3 — 2 5 4 , etc. Vezi critica acestor
utopii în Planioi, I I I , 3050.
2
( ) Cpr. Demolombe, X I X , 2 ; Mourlon, I I , 5 9 2 ; T h i r y , I I , 3 1 7 ;
Troplong, I, 12—31J B a u d r y et Colin, 1 , 6 7 1 u r m . ; P l a n i o i ,
I I I , 3 0 4 9 ; Laurent, Avant-projet de revision du code civil,
III, pag. 469 u r m . : T . H u e , Le code civil italien et le code
Sapolcon, I, p. 1 9 9 u r m . ; P a n d . fr., v° Don. et testaments,
2078 u r m . ; Stâneseu, Partagiu si rezervă, 8 8 1 , p. 533, etc.
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — C A P I T . IV. — REZERVA.

Rezerva a fost deci edictată iu toate legislaţiile nu

n u m a i în interesul familiilor, d a r chiar în acel al însuş
Statului :

„ T r e b u e ca voinţa sau dreptul individului să cedeze, a zis

Bigot-Préameneu, necesitatei de a menţine ordinea socială, care nu
poate sa subziste dacă există incertitudine în transmiterea unei părţi
a p a t r i m o n i u l u i t a t ă l u i şi mamei către copiii l o r " (-).

Reforma p r o p u s ă este deci d e p a r t e de a fi folositoare

şi de a a d u c e roadele a ş t e p t a t e ; şi d o v a d ă de aceasta este
legislaţia anglo-saxonă, u n d e libertatea a b s o l u t ă de a testa
a i n t r o d u s u r a şi discordia în familii. în loc de pacea, a r ­
m o n i a şi egalitatea ce trebue să domnească în s â n u l lor,
p r i n excluderea fetelor dela succesiune în folosul copiilor
de sex masculin şi p r i n menţinerea d r e p t u l u i de p r i m o g e ­
8
n i t u r a ( Ì.

(') „Desquelles donations, oultre Ies querelles et divisions d'entre

Ies mères et Ies enfans, s'ensuit la desolation des bonnes fa­
milies et conséquemment diminution de la force de l'estat pu-
a
blique... . Cpr. Planiol, I I I , p . 222, 223, nota 1 (ed. a 5-a)
şi No. 3049. — I a t ă istoricul acestui edict celebru: O femee din
societatea înaltă, văduvă, b ă t r â n ă şi bogată, având şapte copii,
s'a căsătorit- eu un tânăr, fâcându-i o donaţiune considerabilă.
Cancelarul de l'Hospital mişcat, cu d r e p t cuvânt, de acest
exemplu pernicios, a făcut pe Francisc al II-lea să semneze
acest edict, pentru a împedica liberalităţile exagerate făcute
în detrimentul copiilor. L e b r u n şi m a i cu samă P o t h i e r (Tr.
du contrat de mariage, V I , 528 u r m . , p . 2 4 4 urm., şi Tr. des
donations entre-vifs, V I I I , 254 u r m . , p . 433 urm., ed. Bugnet)
vorbesc pe l a r g de acest edict. C p r . Planiol, I I I , 1399, text
şi nota 1.
2
(' ) Şedinţa din 30 Nivòse, anul X I . Vezi Locré, Legist, civile,
X I , p. 68. C p r . Michaux, Testaments, 877, p. 122.
8
( ) Vezi E r . Lehr, Droit civil anglais, I I , 979. Vezi şi t o m . I I I ,
p a r t e a I I , al Coment, noastre, p. 144, ad notam—S'a decis, cu
drept cuvânt, că validitatea dispoziţiilor testamentare ale u n u i
supus englez, săvârşit din viaţă în F r a n ţ a (şi deci şi în România),
cu privire la averea mobilă lăsată de el în F r a n ţ a (sau în
România), trebue să fie apreciată d u p ă legile engleze. I n con­
secinţă, rezerva copiilor fiind necunoscută în E n g l i t e r a , unde
tatăl şi m a m a au dreptul de a dispune cu titlu g r a t u i t de
întreaga lor avere, Englezii decedaţi în F r a n ţ a (şi deci şi în
 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI ISTORICE ASUPRA REZERVEI. 521

Mirabeau î n t r u nul din cele mai' frumoase ale sale dis­

c u r s u r i , pe care însă m o a r t e a nemiloasă 1-a împedicat de
a-1 p r o n u n ţ a , a condemnat în termeni elocinţi şi fulgeră­
tori această stare de lucruri, nedemnă de o ţară liberă şi
civilizată :
„ C e s t un axiome de droit devenii vulgaire. zice marele orator,
q u e Ies enfants sont héritiers naturels de leurs p a r e n t s ; ce qui in-
dique à la fois et la légitimité du titre en vertu duquel ils entrent
dans l'héritage, et l'egalité du droit que la n a t u r e donne à chacun
d'enx" (').
-
Cu ocazia discuţiei codului italian, un m e m b r u al pai - A m a
nda-
• , i - ì A ' / ^ I ^ •,• W • A mental propus
l a m e n t u l u i a a d u s in Camera o critica vie in contra p r o - c u ocazia dia-
lectului acelui cod, în numele libertaţei de a testa, susţinând d
c
J t t S , r e
|
că părintele este liber de a dispune de averea sa d u p ă Imnul
sau plac şi, la nevoe, chiar de a desmoşteni pe fiul său in­
g r a t ; însă acest reformator, a p ă r ă t o r zelos al celor 12 table,
a rămas singur de părerea lui [*).
D s ; i
De asemenea, Camera Franceză, la 1 8 6 5 , a respins i £ » ţ ur-
a p r o a p e în u n a n i m i t a t e propunerea d e p u t a t u l u i de Xeance, mer afranceză,
care avea de scop abrogarea rezervei şi introducerea în lege
a principiului libertaţei de a testa
Toate acestei ne dovedesc pană la evidenţă că liber- Concluzie,
tatea o m u l u i nu poate să fie absolută şi, precum a m spus
m a i sus, că el are nu n u m a i d r e p t u r i , d a r şi datorii de
îndeplinit. Or, tocmai, legitima sau rezerva, p u ţ i n importă
numele, este o datorie a naturei. Instituţia rezervei se explică
deci şi se justifica în de ajuns. E a îşi are temeiul său j u ­
ridic în însăş existenţa familiei, fiind una din condiţiile ei
esenţiale.
N u p u t e m mai bine t e r m i n a acest capitol, decât re­
p r o d u c â n d cuvintele a doi oratori de seamă, u n u l al tim­
p u r i l o r moderne şi altul al antichità tei :

România), nu sunt supuşi dispoziţiilor proibitive, existente

în această privinţă în F r a n ţ a şi în ţ a r a noastră. C. P a n , J.
Clunet, anul 1907, p. 156.
(') Citaţie î m p r u m u t a t ă dela Boissonade. op. cit, 405, p. 400.
Vezi şi tom I I I , partea II, al Coment, noastre, p. 143, 144.
2
( ) Vezi L a u r e n t , Avan-projet de revision du code civil, I I I .
p. 471," 472.
3
( ) Vezi Demolombe. X I X . 2 bis.
 522 C O D . CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. IV. — S-a I. — REZERVA

..Au milieu de toute.s ces discussions, a zis Bigot-Préameneu (';»

il est un guide que Ton peut suivre avec sùreté: c'est la voix q u e
la n a t u r e a fait entendre à tous les peuples et qui a diete presque
toutes les legislations".

Cu m u l t înaintea lui B i g o t - P r é a m e n e u . Cicerone zisese :

„Omni in re consenso omnium gentium lex Natura: putanda
2
est" ( ).

SECŢIUNEA I

Despre partea disponibilă a bunurilor.

In această secţie legea determină partea de care o m u l

poate să dispue p r i n acte cu titlu g r a t u i t (partea disponi­
bilă!, ea determinând astfelììn mod indirect rezerva. (Vezi
infra, p . 530).

Persoanele^care augdrept Ia rezervă.

Art. Persoanele, care a u drept la o rezerva, s u n t : descedenţii

841—843. ( k
a r ^ 842) şi ascedenţii din g r a d u l întăi, adecă tatăl şi
m a m a (art 843).
Fraţii nu au Consiliul de Stat admisese o rezervă, bine înţeles cu oare­
si no treime restricţii, si în folosul fraţilor: însă această dispoziţie,
c a r e

să aiba drept i . u „ ì . A I i I - \
la o rezervă, admisa in unele cazuri atat in dreptul roman cat şi in
3
dreptul nostru anterior (vezi suprà, p . 561) ( ), fu p ă ­
4
răsită în u r m a observaţiilor T r i b u n a t u l u i ( ), pentrucă re­
zerva fiind întemeiată pe datoria reciprocă ce există î n t r e
părinţi şi ,copii, asemenea datorie nu există între fraţi. Apoi,
rezerva fiind o restricţie a d u s ă dreptului de proprietate, p r o ­
prietarul trebue să aibă dreptul nemărginit de a d i s p u n e
îndată ce nu există motive suficiente pentru a jusificà ase-
(') Bigot-Préameneu, Exposé des motifs du titre des donations.
2
( ) Cicerone. Tusculane, I, X I I I , 30. C p r . Boissonade, op. cit.,
772, p. 722.
3
( ) In privinţa vechiului drept francez, Domat (Lois civiles, etc.,
VI, p . 338, No. 8, ed. Carré) zice că fraţii n'aveau drept l a
legitimă.
4
( ) Vezi P a n d . fr. v° cit., 2085 u r m . ; Boissonade, bp. cit., 575,
p. 550, 551, etc.
 PERSOANELE CARE AU DREPT LA REZERVĂ. 523

menea restricţii ; şi, în specie, asemenea motiv lipseşte, pen-

t r u c â nu poate să fie vorba de o datorie de pietate între
fraţi I)e aceea, t r i b u n a l u l din P a r i s ceruse disfinţarea re­
zervei dintre c o l a t e r a l i : „ p e n t r u c ă u n om nu datereste nimic
fraţilor şi surorilor s a l e ; el nu le-a d a t viaţă şi nici n'a
primit-o dela ei" (-).
Cu toate acestea, fraţii şi surorile a u ' d r e p t la o re- c. elveţian,
zervă în codul elveţian din 1 9 0 7 (art. 4 7 1 ' . Ait. 4 , 1 .
Femeea săracă, care vine la succesiunea, b ă r b a t u l u i ei, în Femeea să­
baza a r t . 6 8 4 , n'a re însă în legea noastră d r e p t la nicio racă nu are
nieio rezervă
rezervă, deşi ea are a s u p r a averci b ă r b a t u l u i u n d r e p t de îni ayerea
averea i>ăr
Iii;
succesiune ^anomala), iar nu u n drept de creanţă i^ ), căci băţului ei. 3

Art. 684.
rezerva fiind un d r e p t excepţional, care nu a p a r ţ i n e decât
u n o r moştenitori a n u m e determinaţi de lege (art. 8 4 1 , 8 4 2 ,
843), nu poate ti conferită decât în baza u n u i text de lege,
care în specie nu există ("''): de unde rezultă că. de câteori
1
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 4 ; Planiol, I I I , 3 0 7 5 ; Demolombe, X I X ,
7 2 ; Troplong, I I , 7 6 3 : Stănescu, op. cit., 894, p . 592. Deci,
persoana care n ' a r lăsa la moartea sa nici descendenţi, nici
ascendenţi din gradul întăi, adecă tată sau mamă. poate să
dispue cu titlu g r a t u i t de toată averea sa. A r t . 816 din codul
francez, eliminat la noi ca de prisos, este expres în această
privinţă. C p r . art. 974 C. Calimaeh.
2
( ) Vezi Planiol, I I I , 3 0 7 5 ; Boissonade, op. cit., 574, p. 5 5 0 . —
I n proiect de lege, propus A d u n ă r e i legislative în anul 1849,
de către A. Crémieux, care tindea la admiterea unei pensii
alimentare între fraţi, a fost retras înainte de a veni în dis­
cuţie. Vezi Boissonade, op. cit., 576, p. 5 5 1 . A r t . 141 din
codul italian admite obligaţia alimentară între fraţi, însă în
anumite condiţii. Vezi tom. I al Coment, noastre, pag. 702,
nota 1 (ed. a 2-a). U n profesor dela Toulouse, Rodière, a
emis părerea că datoria alimentară n u trebue să existe între
fraţi, ca să nu se încurajeze lenea şi t r â n d ă v i a ; însă acelaş
a u t o r se pronunţă în favoarea rezervei dintre fraţi. V. Bois­
sonade, loco cit. De aceaş părere este şi Vernet, De la quotiti
disponible, p . 349 u r m .
3
1 ) Vezi a s u p r a acestei chestiuni tom. I I I , partea I I , al Coment.
noastre p. 214 u r m . (ed. 2-a).
4
( ) Vezi tom. I I I suscitat, p . 209 şi autorităţile citate acolo în
nota 1. Vezi şi Alex. D e g r é care, cu această ocazie, zice că,
deşi nu împărtăşeşte toate părerile noastre, totuşi m ă r t u r i ­
seşte că, fiind dat scurtul t i m p în care s'a întocmit l u c r a r e a
noastră, ea este cea m a i b u n ă care a fost produsă p a n ă acum.
(Dreptul, din 1892, Xo. 2 3 , p. 1 8 1 , nota 2).
 524 COD. CIV. — CART. I I I . — TIT. II. —CAP. IV. — S-» I. — ART. 841, 842.

b ă r b a t u l a dispus de toată averea sa cu titlu g r a t u i t , femeea

nu va luà nimic, ceeace constitue o nedreptate strigătoare.
Legile străine f ) aceea, m u l t m a i logice şi m a i drepte s u n t legile
e

o rezervă fe- străine, care conferă o rezervă soţului s u p r a v e ţ u i t o r . Acestea

m e e i 1
- s u n t : codul italian (art. 8 1 2 u r m . ) ( i , codul spaniol din 1 8 8 9
(art. 8 0 7 , 3°), codul g e r m a n (art. 2 3 0 3 § 2) si codul el­
veţian din 1 9 0 7 ; aplicabil în toată confederaţiunea, eu înce­
2
pere dela 1 I a n u a r 1907 (art. 4 7 0 si 4 7 1 , 4°) ( ). etc.

Rezerva descendenţilor.
Art. 8 4 1 . — Liberalităţile, fie făcute prin acte între vii, fie
făcute prin testament, nu pot trece peste j u m ă t a t e a b u n u r i l o r dis-
p u n ă t o r u l u i . dacă la moartea-i lasă un copil legitim; peste a treia
parte, dacă lasă doi copii; peste a p a t r a parte, dacă lasă trei sau
mai mulţi. (Art. 306, 315, 770, 800 urm., 842 urm., 847 u r m . , 852
urm., 9 3 9 C. civ. A r t , 9 1 3 C. fr.).
Art. 8 4 2 . — Sunt cuprinşi în a r t . precedent sub n u m e de
copii, descedenţii din orice grad. ( A r t . 6 6 4 urm., 669, 841 C. civ.
A r t . 914 C. fr.).

Descendenţii P e n t r u motivele m a i sus expuse, legea conferă o re­

in mfimt. z e r copiilor legitimi sau, m a i bine zis, descedenţilor
v a în
infinit, căci c u v â n t u l copii c u p r i n d e în genere toţi descen­
3
denţii de orice g r a d (art. 8 4 2 ) ( ), p r i n c i p i u care era p r o ­
c l a m a t a t â t prin legea 2 2 0 , Dig., De verb. significatione,
5 0 , 16 cât şi de a r t . 6 2 , 8 2 6 şi 9 6 6 din codul Calimach,
4
(42, 6 8 1 şi 7 6 3 C. austriac) ( ). „Toţi nepoţii ce sunt din-

r
( ) P e n t r u ca soţul s u p r a veţuitor să aibă o rezervă în averea
soţului defunct se cere ca să n u existe. în contra lui o
sentinţă r ă m a s ă definitivă, care să fi p r o n u n ţ a t separarea de
t r u p (art. 812, ab initio, C. italian). „II coniuge contro cui
non sussista sentenza di separazione personale passata in
giudicato, ha diritto, etc.", zice acest text.
2
C. austriac. ( ) Codul austriac dispune, din contra, anume, că soţul nu a r e
Art. 7i>0. niciun drept la o porţiune legitimă. „Ein Ehegatte hat zwar
Kein JRecht auf einen Pflichtteil" ( a r t . 796).—Vezi însă a r t . 1243
din acelaş cod.
3
( ) Vezi suprà, p . 113, text şi nota 4 ; p. 407, nota 2, etc,
4
C. Calimach. ( ) In codul Calimach, toţi descendenţii erau moştenitori rezer-
vatari (neapăraţi) afară de fetele înzestrate care, deşi erau
moştenitoare legitime, totuşi nu aveau drept la rezervă; de
 REZERVA DESCENDENŢILOR. — ART. 841, 842. 525

tr'un fiu sau o fiică se socotesc un trup", zice codul lui

A n d r . Donici ' § 6, capit. 36).
Aşa d a r . copilul legitim, fie el conceput chiar în u r m a Copiii îegi-
t i m L
facerei liberalitâţei ('), are o p a r t e rezervata în averea p ă -
rintelui său, de care acesta n u poate dispune cu titlu g r a t u i t .
In r â n d u l copiilor legitimi trebue să p u n e m pe cei le- Copiii îegi-
2
gitimaţi (art. 306Ì ( .) şi a d o p t a ţ i . în p r i v i n ţ a succesiunei ''"taţi' etc.° P

3
adoptă torului (art. 315) I ) ; pe cei născuţi d i n t r o căsătorie

unde rezultă că fata înzestrată, care veneà la succesiunea pă­

rintelui său, nu putea să reducă legatele sau donaţiunile fă­
cute de el, legea presupunând că zestrea p r i m i t ă de fiică dela
părintele său, echivalează cel puţin cu legitima ce i se cu-
vineà după lege (art. 9 6 5 , 9 7 3 , 988, 1003, 1013 C. Calimach).
Cpr. B . Î L Missir, Dreptul din 1876, N o . 3, p. 22. Vezi şi
C. Iaşi, Gr. judiciar din 1902, No. 36, p . 300 (motive).
l
( ) Laurent, X I I , 18; Arntz, I I 1 7 7 2 : Mourlon, I I , 5 9 6 ; Planioi,
III, 3058, etc.
2
( ). Planioi, I I I , 3 0 5 8 ; Tliiry, II, 3 2 0 ; T. H u e , V I , 1 4 4 : Répert.
Sirey, v° Quotile disponible et rezerve, 7 2 ; L a u r e n t , X I I , 1 8 ;
Baudry et Colin, I, 7 0 5 ; Demolombe, X I X , 8 0 ; Stănescu,
op. cit.. 903, p. 599, şi toţi autorii. Cpr. art. 806 C. italian.
3
( ) L a u r e n t , loco cit.; Demolombe, X I X , 8 2 ; B a u d r v et Colin,
I, 7 0 5 ; Planioi, I I I , 3 0 5 8 ; Beudant, I I , 674, p . 3 1 4 ; B a u d r y
et Chénaux, Personnes, I V . 9 7 ; Thiry, I, 485 şi I I , 3 2 0 ;
Mourlon, I I , 5 9 5 ; Arntz, 1 1 . 1 7 7 2 ; Marcadé. II, 108 şi I I I , 5 2 9 ;
T. H u e , III, 126 şi V I , 144; Répert. Sirey, r° cit, 7 3 ; P a n d .
fr., v" Don. et testaments, 2254 u r m . ; Nacu, I I , 155, p. 3 1 8 ;
Stănescu, op. cit., 904, p . 599, etc.; T r i b . Tecuci şi Ilfov,
Dreptul din 1892, No. 30 şi din 1911, No. 1. Vezi şi tom.
II al Coment, noastre, p . 406 (ed. a 2-a). C p r . art. 806 C.
italian.
P e lângă rezerva ce copilul adoptat are în averea adop- Art. 313.
tătorului, el va mai aveà o rezervă şi în averea părintelui său
adevărat, pentrucă el r ă m â n e în familia sa firească (art. 313).
A d o p t a t u l ar aveà, d u p ă unii, drept chiar la rezerva spe- Aplic. art.
cială statornicită de a r t . 939, el fiind în totul, în privinţa 939. Contro-
succesiunei adoptatorului, asimilat unui copil născut din că- versa,
sătorie. Chestiunea este însă controversată. Vezi tom. I I al
Coment, noastre, p. 406, 407, text şi nota 1 (ed. a 2-a). Vezi
şi infra explic, art. 939.
In orice caz, a d o p t a t u l este in drept a reduce donaţiunile Reducerea
făcute de adoptator înainte de adopţiune, pentrucă el fiind liberalităţilor
în totul asimilat unui copil legitim sau legitimat, este necon- făcute^ de
a c l o l a t o r
testat că aceşti din u r m ă pot să reducă liberalităţile făcute P -
înainte de naşterea sau legitimarea lor. Planioi, I I I , 3058.
 526 COD. CIV. —CART. III. — TIT. I I . — CAP. IV. — S-a I. — ART. 841, 842

Copiii natu- p u t a t i v a (art. 1 8 3 , art. 184) ('). şi chiar pe cei naturali, faţa
r a h - 2
de m a m a lor şi ascendenţii de pe m a m ă (art. 6 5 2 , 677) ( ),

Ascendenţii Copilul adoptat, excluzând dela succesiune pe toţi ascen­

adoptatorului denţii adoptatorului, aceştia nu a u niciun drept la rezervă,
nu au nicio
rezervă în
fiindcă ei nu sunt moştenitori. Demolombe, X I X , 8 3 ; L a u ­
averea lui. rent, X I I , 18; Marcadé, I I , 1 0 8 ; A u b r y et Kau, V I , § 560,
p. 138. nota 16. — Vezi însă Toullier-Duvergier, I, partea II,
1011, nota 2 ; F a v a r d , Répert., v° Adoption, S-a I I , § 3, No. 7,
despre a cărui părere A u b r y et R a n (loco cit.) zic că ea
pare a fi rezultatul unei erori de tipar.
Succes, ru­ Copilul adoptat nu are "însă nicio rezervă în succesiunea
delor adop­ rudelor adoptatorului, fiindcă el nu este moştenitorul lor
tatorului. (art. 315). Vezi Demolombe, V I , 132 u r m . şi X I X , 84.
Descendenţii Descendenţii a d o p t a t u l u i nu au, de asemenea, nicio rezervă
adoptatului în succesiunea adoptatorului, fiindcă, d u p ă părerea noastră,
nu au nicio ei nu moştenesc pe adoptator. Cu toate acestea. Curtea de
rezervă în
averea adop­ Casaţie s'a p r o n u n ţ a t de mai multe ori în sens contrar. Ultima
tatorului. sa decizie este din 1 F e b r u a r 1912. Vezi Dreptul din 1912,
Controversă. No. 2 3 . Vezi a s u p r a acestei chestiuni, tom. II, al Coment,
noastre, p. 408 u r m . (ed. a 2-a). Vezi şi tom. I I I , p a r t e a II,
(tabla analitică), v° Adopţiune; Stănescu, Partaj şi rezervă, 905,
p. 600 urm., care discută foarte pe l a r g şi foarte bine această
chestiune, ca şi multe altele. Cartea distinsului fost magistrat
al Curţei din Craiova este foarte serioasă şi foarte bine în­
tocmită, după cum am avut ocazia de a observa de mai
multe ori.
0) Arntz, II, 1772 şi toţi autorii.
2
C. Calimaeh. ( ) Cpr. art. 991 din codul Calimaeh, d u p ă care şi fiul bastard
Art. 991. puteà să pornească t â n g u i r e a s u p r a testamentului mamei sale.
„De inofficioso testamento matris spurii quoque filii dicere
po-ìsunt^. ( L . 29 § 1, Dig,, De inofficioso testamento, 5, 2).
Cpr. D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 149, ab initio, pag. 292
(ed. a 7-a).
Dr. francez în In dreptul francez actual, înainte de legea din 25 Martie
privinţa co­ 1896, chestiunea de a se şti dacă copilul n a t u r a l recunoscut
piilor naturali aveà sau nu drept la o rezervă, era controversată. Vezi B a u d r y
şi alte legiuiri
străine. et Colin, I, 706, 706 bis; T. H u e , V I , 145 u r m . Astăzi, art. 913
§ 2 al codului fr., adaos prin legea suscitată, p u n e principiul
că copilul n a t u r a l recunoscut are drept la o rezervă. Aceeaş
soluţie este admisă în codul italian (art. 815 urm.), în codul
portughez (art. 1785), în codul spaniol (art. 807, 3°). ^odul
elveţian din 1907 uită de a prevedea între rezervatari pe
copilul natural, deşi acest cod îi conferă oarecare d r e p t u r i de
succesiune, chiar în privinţa tatălui. Vezi în privinţa acestor
drepturi, tom. I I I , partea II, al Coment, noastre, pag. 174,
ad notam.
 REZERVA DESCENDENŢILOR. — ART. 841, 842. 527

soluţie care era admisă, d u p ă unele cutume, şi în vecinul

drept francez (*).
F a ţ ă de tatăl n a t u r a l , nu poate să fie vorbă de nicio Copiii natu-
r a a d e
rezervă, fiindcă copiii n a t u r a l i nu moştenesc nici î n t r ' u n caz ^ i \ a o r

pe tatăl lor, cu toată părerea contrară a d-lui. G . P . P e -

2
trescu ( ).
T o t astfel, nepoţii au o rezervă în succesiunea b u n u l u i Rezerva nepo-
ţ l l 0 A r t
lor, pe care ei sunt chemaţi a-1 moşteni d u p ă a r t . 669 g ' i 0

C. civil (art. 842).

Daca aceşti nepoţi vin la succesiunea b u n u l u i sau bunei Moştenire
ep
prin reprezentarea u n u i fiu săvârşit din viaţă (art. 6 6 4 urm.), J "" e ™* z n ti tl

rezerva lor este acea pe care ar fi avut-o t a t ă l lor, dacă ar e»>i urm.
fi trăit, pentrucă descendenţii, care vin la succesiune p r i n re­
prezentaţie, succed per modum unius şi nu pot aveà, cu
toţii la u n loc, oricare ar fi n u m ă r u l lor, decât p a r t e a ce
3
a r fi a v u t a u t o r u l comun reprezentat ( ).
Deci, dacă defunctul a lăsat ca moştenitori u n copil Exemplu,
şi m a i m u l ţ i nepoţi ai u n u i alt copil săvârşit din viaţă,
aceşti nepoţi, oricare ar fi n u m ă r u l lor, nu vor n u m ă r a decât
drept unul, ceace însemnează că, în specia de mai sus, co­
ti ta tea disponibilă va fi a treia parte, iar rezerva două
treimi, ca şi cum defunctul n'ar fi lăsat decât doi copii
(art. 841). T e x t u l francez este expres în această privinţă,
şi soluţia trebue să fie aceeaş şi la noi, d u p ă principiile
generale, deşi partea finală a textului corespunzător francez
4
a fost eliminată de legiuitorul nostru ( ).

(') Vezi L e b r u n , Tr. des successions, Cartea I I , capit. I I I , secţia 2

No. 7, pag'. 229 (ed. din 1735). C u t u m a din Valenciennes
ziceà, între altele, că: „en succession maternelle n g a nuls
batard* naturellement, tant succèdent à leur mère, aussi bien
qu'autres enfants procreez en lèal mariage". Vezi L e b r u n ,
op. şi loco suprà cit.
2
( ) Vezi Petrescu, Succesiunile, I, p . 258. Vezi a s u p r a acestei
chestiuni tom. I I I , partea II, al Coment, noastre, p. 175 u r m .
Tot de părerea noastră este şi d-1 Stănescu, Partaj şi rezervă,
907, p. 606, care discută foarte bine chestiunea. Soluţia ad­
misă in dreptul nostru a c t u a l era admisă şi în vechiul drept
francez. Vezi L e b r u n , Tr. des successions, Cartea I I , capit.
I I I , S-a 2-a, No. 1, p. 228 (ed. din 1735).
3
( ) Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre, p. 135 u r m .
(*) T r i b . G o r j , Dreptul din 1888, No. 75. Cpr. Demolombe,
XIX, 76.'
 COD. CIV. — CART. III.— TIT. II. —CAR. III. — S-a I. — ART. 841, 842.

Determinarea In sistemul codului actual, p a r t e a disponibila este, în

-
rezervei în caz \* , • i r~\ ^ •A -
când existăgenere, cat partea unui copil. D a c a exista numai u n s i n g u r
[
un singur copil legitim, legitimat sau adoptat, la m o a r t e a p ă r i n t e l u i [ \
1 a v e r e a a c
le^ìtimat sau' estuia se î m p a r t e în două: jumătate este confe-
"adoptat. ritâ de lege .descendentului şi constitue rezerva lui, iar celalta
jumătate este partea disponibilă, de care este liber a dis­
2
pune prin acte cu titlu g r a t u i t (donatami şi testament) ( ),
lie în folosul unui străin, fie în folosul u n u i moştenitor,
chiar rezervatar (art. 846), putând s'o arunce şi în mare.
d u p ă cum se e x p r i m ă pravila lui Matei Basar.-ib. (Vezi suprà,
p . 5 0 7 . nota 1, in fine)
Cazul când Dacă există doi descendenţi, fiecare din ei are, ca r e -
a t r e a
z e i
muiţf* d e ^ e n - ' - ' v a
' p a r t e din averea ascendentului sau, iar cealaltă
denţi. treime este partea disponibilă. Dacă există trei descendenţi,
fiecare din ei are, ca rezervă, o pătrime in averea ascen­
dentului său, iar cealaltă p ă t r i m e a p a r ţ i n e părintelelui. el
p u t â n d dispune de ea d u p ă b u n u l său plac. In fine, dacă

Rezerva nepo­ In F r a n ţ a se controversează chestiunea de a se şti dacă toţi

ţilor, când ei nepoţii n u m ă r ă tot drept unul, când ei vin ia sucesinnea bu­
vin la succe­ nului lor jure proprio, iar nu prin reprezentaţie; de exemplu,
siunea bu­
nului lor jure când tatăl a r e n u n ţ a t la succesiune sau s'a făcut nedemn de
•proprio. Deo­ ea, controversă care la noi nu mai este cu putinţa, din cauza
sebire de re­ eliminărei părţei finale a art. 914 fr. L a noi, nu mai î n c a p e
dacţie de C. îndoială că nepoţii n u m ă r ă şi în acest caz tot drept unul şi
francez.
au ca rezervă, în averea b u n u l u i lor, n u m a i partea ce ar fi
avut-o şi tatăl lor, pentru că ei nu pot t r a g e niciun folos din
moartea, nedemnitatea sau r e n u n ţ a r e a tatălui lor, fiindcă a t â t
p a r t e a disponibila cât şi rezerva se stabilesc după numărul
copiilor ce defunctul a lăsat la moartea sa. Vezi infra,
p. 530. C p r . Demolombe, X I X , 7 7 : L a u r e n t , X I I , 1 5 ; T.
H u e , V I , 143; B a u d r y et Colin, I, 7 0 4 ; Pand. fr., v° cit.,
2364 u r m . ; C. Rouen, Sirey, 88. 2. 4 2 ; D . P . 89. 2. 181, etc.
(') N u m a i la moartea lui de cujus poate să fie vorba de p a r t e a
disponibilă şi de rezervă, p e n t r u c ă n u m a i atunci se deschide
succesiunea lui (art. 651). Cpr. D u r a n t o n , V I I I , 2 8 0 ; De-
mante et Colmet de Santerre, I V , 4 3 ; T h i r y , I I , 346, etc.
Proprietarul (-) N u m a i actele cu titlu g r a t u i t , adecă donaţiunile şi testamen­
poate dispune, tele, sunt supuse restricţiei prevăzută de art. 841 u r m . I n
fără nicio res­ privinţa actelor cu titlu oneros, nu mai încape îndoială că
tricţie de lu­ p r o p r i e t a r u l poate să dispue de averea sa fără nicio m a r g i n a
crul său, prin
acte cu titlu şi restricţie (art. 480), pentrucă, în asemenea caz, intra un
oneros. Art. echivalent în p a t r i m o n i u l său. Cpr. Mourlon, I I , 5 9 0 ; L a u r e n t ,
480. X I I , 65 şi 202, ab initio.
 REZERVA DESCENDENŢILOR.— ART. 841, 842. 529

ascendentul a lăsat la moartea sa p a t r u sau mai mulţi

descendenţi, p a r t e a disponibilă este invariabil fixată la o
pătrime, iar rezerva la trei p ă t r i m i . Această rezervă r ă m â n e
neatinsă în averea ascedentului, şi descendenţii o moştenesc a b
intestat în indiviziune (art. 669) (').
1
ţ ) I a t ă cum codul Calimaeh fixează câtimea legitimei descen- C. Calimaeh.
A r t 9 6 8 9 7
denţilor: „ L e g i t i m a cuvenită fiilor, zice art. 968 din a c e s t - > ° -
cod, de vor fi p a n ă la p a t r u , este a treia, iar de vor fi mai
mulţi este j u m ă t a t e din curata avere a părinţilor, adecă:
a treia p a r t e sau j u m ă t a t e din câte s'ar fi cuvenit fără tes­
t a m e n t " . P r i n avere curată, codul Calimaeh înţelege acea
care r ă m â n e d u p ă plata datoriilor, a cheltuelilor de înmor­
m â n t a r e şi a pomenirilor făcute d u p ă starea defuunctului
(art. 970). Vezi şi Andr. Donici, § 7, capit. 3 5 ; Nov. 18,
capit. 1 şi L. 6, Cod, De inofficioso testamento, 3, 28, precum
şi pravila lui Matei B a s a r a b (glava 282).
A r t . 765 din codul austriac, corespunzător cu art. 968 din C. austriac,
A r t 7 6 5
codul Calimaeh, a t r i b u e fiecărui copil, cu titlu de porţiune - -
legitimă (als Pflicttheil), j u m ă t a t e din ceeace s'ar fi cuvenit
după ordinea suecesiunei legitime. Codul Calimaeh părăseşte
de astădată codul austriac, care i-a servit de model, fixând le­
gitima descedenţilor după n u m ă r u l moştenitorilor şi r e p r o ­
ducând, în această privinţă, Nov. 18, capit. 1, soluţie admisă
atât în pravila lui Matei Basarab (glava 282) cât şi în codul
lui Andr. Donici (§ 7, capit. 35).
Codul Caragea fixează, de asemenea, rezerva şi partea dis- C. Caragea.
ponibilă tot d u p ă n u m ă r u l moştenitorilor, însă în această le­
giuire, partea disponibilă este, d u p ă î m p r e j u r ă r i , de j u m ă t a t e ,
a treia p a r t e şi a patra parte, iar rezerva de j u m ă t a t e , două
treimi sau trei pătrimi (art. 33, p a r t e a I V , capit. 3).
Este de observat că, în codul Caragea, se putea dispune Deoseb. î ntre
de toată averea sa, prin daruri între vii, fără a fi obligat codul Caragea
ş l a l l _
a lăsa o parte din această avere cu titlu de rezervă, în fo- ^' ^
Josul moştenitorilor, legitima nefiind admisă în acest cod, •
decât în privinţa dispoziţiilor testamentare; pe când în codul
Calimaeh, darurile între vii nu puteau să atace legitima cu- ./
venită descendenţilor, care, sub pedeapsa reducţiunei, era fixată . >-'-•' '
la jumătate din averea dăruitorului, fără a se face de astă­
dată, ca şi la testamente (art. 968), vreo distincţie în p r i ­
vinţa celor descendenţi (art. 12<s2, 1283 C. Calimaeh, 951
G. austriac). — Tot d u p ă codul Calimaeh (art. 1284), dacă
dăruitorul aveà n u m a i ascendenţi (suitori), el nu putea să
dăruiască altora mai mult decât două treimi din averea sa.
Rezerva ascendenţilor, oricare a r fi fost n u m ă r u l lor, era deci
o treime, iar partea disponibilă două treimi, ca şi în m a ­
terie de testamente (art. 969 C. Calimaeh, 766 C, austriac).

58794 3Ì
 530 COD. CIV. — CART. I I I . — TIT. II. — CAP IV. — S-a I. — ART. 841, 842.

Art. 847 urm. Sancţiunea acestei dispoziţii este reducerea donaţiunilor

şi testamentelor care a r întrece partea disponibilă (art. 8 4 7
urm.).
Determinarea Este de observat, d u p ă cum a m văzut supra, p . 5 2 2 ,
c a a r
mod^ndirect ^ ^ 4 1 nu determină în mod direct câtimea rezervei,
ci n u m a i partea disponibilă a ascendentului, aşa că rezerva
se găseşte determinată în mod indirect pe cale de consecinţă.
I n realitate, rezerva nu este deci decât succesiunea micşo­
rată prin dispoziţiile cu titlu g r a t u i t ce poate face ascen­
dentul, d u p ă n u m ă r u l copiilor ce el lasă la moartea sa.
De aceea, am şi văzut suprà, p . 5 0 9 , că rezerva este o
p a r t e din succesiunea a b intestat (pars hereditatis), quota
di eredità, d u p ă cum S J e x p r i m ă art. 8 0 8 din codul ita­
lian (*).
Rezerva şi ± ^şa dar, n u m ă r u l descendenţilor, pe care ascendentul
v a a s a a m o a
nfbUă seTie-" ' ' r t c a sa, este baza care va determina câ-
termină după timea rezervei şi a părţei disponibile. T o a t ă chestiunea este
n u m a
"ardenţilor* i de a se şti care copii trebue să fie n u m ă r a ţ i şi care
n u trebue să fie n u m ă r a ţ i .
Nenumărarea Mai întăi, nu încape îndoială că descendenţii incapabili
e e a m o e r n n U s e
ţUor° i'neapa- ^ Şt n u m ă r ă , pentrucă n u sunt moştenitori,
bili. Astfel a r fi, de exemplu, copilul care nu era încă conceput
în m o m e n t u l deschiderei succesiunei (art. 6 5 4 § 1), sau care
a încetat din viaţă înaintea deschiderei ei, fără a lăsa des­
2
cendenţi, care să-1 poată reprezenta ( ).
Copilul T o t astfel, copilul declarat sau n u m a i presupus absent
absent.

Aplie. art. 1 D i n cele mai sus expuse rezultă că o donaţiune, făcută

C. civil. sub codul Caragea, nu poate fi redusa astăzi, conform art. 847
din codul actual, căci altfel legea nouă a r aveà efect re­
troactiv, ceeace nu se poate (art. 1 C. civ.). Cas. r o m . Bult.
S-a 1, 1881, p a g . 841 şi Dreptul din 1882, N o . 8, pag. 69;'
Dreptul din 1881, No. 38, pag. 305 şi din 1 8 9 1 , No. 15,
pag. 118. Vezi şi B. M. Missir, Dreptul din 1876, No. 2,
p. 16. Cpr. D u r a n t o n , V I I I , 3 8 8 .
Revocarea do- N u n u m a i reducţiunea, dar şi revocarea donaţiunilor, se
naţiumlor. f t t ] p ă legea în vigoare în momentul
a c e 0 r U donaţiunei.
Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 2 3 8 8 ; Cas. fr. Sirey, 3 5 .
1. 163. Vezi şi suprà, p a g . 419, nota l.
1
( ) Vezi suprà, p. 510, ad notam, in fine.
2
( ) Demolombe, X I X , 90, 9 1 ; P a d . fr., n cit., 2 5 3 8 . Cpr. P l a ­
nioi, I I I , 3060, etc.
 REZERVA DESCENDENŢILOR. - ART. 841, 842. 531

«ste socotit ca inexistent şi, ca atare, nu n u m ă r ă p e n t r u de­

terminarea rezervei ( M .
A r t 7 5
De asemenea, dacă p r e s u p u n e m că un străin î n p ă m â n - - § -
n s1
tenit are u n copil străin (adecă născut înaintea î n p ă m â n t e - ° '
nirei) şi u n copil r o m â n (adecă născut în u r m a î n p ă m â n -
tenirei), acest din u r m ă se va n u m ă r a , i a r celalalt n u se va n u ­
măra, d u p ă rigoarea principiilor, în privinţa imobilelor rurale
lăsate de către părintele său, pen truca el este incapabil de
2
a moşteni aceste imobile (art. 7 § 5 Constit.) ( ).
Ce t r e b u e să decidem în p r i v i n ţ a copiilor capabili de Cazul când
a moşteni, însă care a u r e n u n ţ a t la succesiune (art. 6 9 5 urm.), d^a'mo^tent
sau care s'au făcut nedemni de ea? Chestiunea este contro- au renunţat ia
, ^ A „ ^ • • •v „ ' , i i u „ succesiune ori
versata,, insa părerea cea m a i j u r i d i c a este, de buna seama, . _ g a u ne

acea d u p ă care copiii renunţători sau nedemni nu se n u m ă r ă vrednici de

e a
pentru calcularea rezervei. In adevăr, moştenitorul renunţă tor " " j / ° T e r

sau nedemn fiind p r e s u p u s că n'a fost niciodată moşte­

nitor (art. 696), n'a existat în privinţa succesiunei şi, deci,
nici în privinţa rezervei, care, d u p ă cum ştim, nu este decât
o parte din succesiunea a b intestat if).
(') Planiol, I I I , 1720, nota 1 şi 3060, in fine; Laurent, I I , 254
urm., şi X I I , 17, 2 3 ; Marcarle, I I I , 5 3 9 ; A u b r v et R a u , I ,
§ 158, p . 954 (ed. a 5-a) şi V I I , § 6 8 1 , p . 173" (ed. a 4-a);
Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 680, p a g . 2 5 5 ,
text şi nota 2 (ed. Anschutz); T . H u e , I, 447 şi V I , 144;
Demante, I V , 45 bis I ; D u r a n t o n , V I I I , 3 0 1 ; P a n d . fr., v°
Absence, 410 u r m . ; Répert. S i r , y , v° Quotité disponible, 8 1 ,
115; Troplong, I I , 7 8 2 ; Naeu, I I , 156, p . 3 1 9 ; Stănescu, op. cit.,
9 0 1 , pag. 595, 596, etc. Vezi şi tom. I al Coment, noastre,
nota 3 dela p. 5 1 8 , 519.
Încât priveşte chestiunea de a se şti dacă absentul poate Reprezentarea
fi reprezentat de către copiii săi, ea este controversată. Vezi absentului
C o n t r o v e r s ă
tom. I al Coment, noastre, p . 520, text şi nota 2 (ed. a 2-a), -
precum şi tom. I I I , partea I I , p. 132, 133 (ed. a 2-a).
2
i ) Cpr. Demolombe, X I X , 9 3 . — Soluţia contrară va fi însă ad­
misă în teoria consacrată de Curtea de casaţie, d u p ă care
copilul străin a r e drept l a valoarea imobilului rural. Vezi suprà,
p. 101 u r m .
8
< ) Planiol, III, 3 0 6 1 ; Mourlon, I I , 600 u r m . ; T . H u e , V I , 1 4 1 ;
Demolombe, X I X , 97 u r m . ; L a u r e n t , X I I , 2 1 , 2 2 ; B a u d r v
et Colin, I, 723 u r m , ; T h i r y , I I , 3 2 5 ; A r n t z , II, 1 7 7 3 ; M a r ­
carle, I I I , 5 3 6 ; Acollas, I I , pag. 4 2 2 ; Vigié, I I , 560 şi 5 7 5 ;
Demante, I V , 4 5 bis I ; Michaux, Testaments, 9 4 0 ; Valette,
Melanges de droit, de jurisprudence et de legislation, I, p. 284
 532 COD. CIV. — CA ET. III. — T I T . I I . — CAP. IV. — S-a I. — ART. 841, 842.

c. austriac A r t . 7 6 7 din codul a u s t r i a c prevede a n u m e că m o ş -

Art. 767. tenitorul, care a r e n u n ţ a t la succesiune sau care s'a f ă c u t
nedemn de ea, n u n u m a i că n u a r e niciun d r e p t la legitimă.,
d a r t r e b u e să fie considerat ca inexistent în p r i v i n ţ a formărei
^Qmr (hat auf einen Pflichttheil keinen Anspruch, und wird
bei der Ausmessung desselben so betrachtet, als wenn er gar
C. Calimaeh. nicht vorhanden ware) (*). T e x t u l corespunzător din codul
Art. 976. Calimaeh (976) n u r e p r o d u c e p a r t e a finală a t e x t u l u i a u s ­
triac, ci prevede n u m a i c ă : „moştenitorul cel n e a p ă r a t ( r e -
zervatar) care, de b u n a voe sa, ori se va lepăda din m o ş -

u r m . şi Revue pratique de droit francais, anul 1868, tom..

25, p. 193 u r m . ; Vernet, Bevue pratique, a n u l 1864, tom. 17,
p. 3 0 ; Boissonade, Reserve héréditaire, 720 u r m . , p . 6 8 4 urm.;:
Pand. fr., v° Don. et testaments, 2547 u r m . ; Petrescu, Testa­
mentele, p . 170; Nacu, I I , 157, p a g . 3 1 9 ; Tabacoviei, Prime
elemente de drept civil, I I , 394, p . 2 5 6 ; Stănescu, Partaj şi
rezervă, 9 1 1 , p. 611 u r m . ; C. Bucureşti, Dreptul din 1885,.
No. 4 2 ; T r i b . Milhau şi C. Montpellier, D . P . 66. 2. 2 0 8 ;
Sirey, 6 7 . 2. 2 3 5 ; T r i b . Bruges (Belgia), Sirey, 1902. 4. 8.
şi Cr. judiciar din 1902, No. 40 (cu observ, noastră). —
Contrà: A u b r y , et R a u , V I I , § 6 8 1 , p . 173, 174, text şi nota
5; Troplong, I I , 784 u r m . ; Masse-Verge, I I I , § 450, p . 1 3 1 ,
nota 4 ; Duranton, V I I I , 2 9 8 ; Saintespès-Lescot, Don. et tes­
taments, I I , 3 1 2 ; Grrenier, Idem, I V , 564, p . 27 u r m . ; Coin-
Delisle, Idem, a r t . 9 1 3 , N o . 8, p . 123, 1 2 4 ; Levasseur, Quotiti
disponible, 4 0 ; L a b b é , Revue pratique de droit francais,
anul 1858, tom. 5, p . 3 1 3 , 354 şi 382, precum şi nota sub
Cas., Sirey, 8 1 . 1. 9 7 . C. de cas. din F r a n ţ a s'a pronunţat în mod
invariabil în acest sens, precum şi multe Curţi de apel. Vezi
deciziile citate în Répert. Sirey, v« Quotile disponible et re­
serve, 8 5 ; în P a n d . fr., v° Don. et testaments, 2549 şi în Dalloz,
Nouveau code civil annoté, I I , art. 9 1 3 , No. 37. M a i vezi tot
în acest sens. în privinţa nedemnităţei, T r i b . Lille şi C. Douai,
Dreptul din 1 8 9 1 , No. 50, p. 399, 400 şi D . P . 92. 2. 8 9
(cu nota Iui Planiol). Vezi a s u p r a acestei controverse, Michaux,
Testaments, 930, p . 130 (ed. a 2-a).
(*) Renunţarea, excluderea sau desmoştenirea eredelui, nu conferă
testatorului dreptul de a dispune de partea moştenitorului
renunţător, exlus sau desmoştenit, căci această p a r t e sporeşte
p a r t e a celorlalţi legitimări. Vezi Mattei, I paragraf del codice
austriaco avvicinati dalle leggi romane, francesi et sarde,
I I I , p . 510, No. 5 (Venezia, 1853). Cpr. Stubenrauch, Com­
mentar zum osterreichischen allgemeinen burqerlichen Gesetz-
buche, I, p . 937, 938 (ed. a 8-a, 1902).
 REZERVA ASCENDENŢILOR. — ART. 843 533

tenirea cuvenită lui, sau se va d e p ă r t a de lege ca un ne­

vrednic de ea, nu poate să ceară legitima".
Codul g e r m a n are o dispoziţie c o n t r a r ă . Iată, în adevăr, c. german,
A r t 2 3 1
c u m se e x p r i m ă a r t . 2 3 1 0 din acest din u r m ă c o d : „ C â n d - °-
este v o r b a de a se fixa p a r t e a ereditară, care serveşte de
bază calculărei rezervei, t r e b u e să se n u m e r e acei ce s u n t
excluşi dela succesiune p r i n t r ' o dispoziţie de u l t i m ă voinţa
(durch letzwillige VerfilgungJ, p r e c u m şi cei care a u l e p ă d a t
succesiunea sau care a u fost declaraţi nedemni de a m o ş ­
teni. N u se n u m ă r ă însă acela care este exclus d i n d r e p t u l
de succesiune p r i n t r ' o r e n u n ţ a r e convenţională (durch Erb-
verzicht)" ('').

Rezerva ascendenţilor.
Art. 843. — Liberalităţile prin acte între vii, sau prin testa­
ment, nu pot trece peste j u m ă t a t e a b u n u r i l o r dacă, în lipsă de
2
copii, defunctul lasă tată şi m a m ă , sau n u m a i pe unul dintr'înşii ( ) .
( A r t . 670, 6 7 1 , 6 7 3 , 675 C. civ. A r t . 915 C. fr., modificat).

T a t ă l şi m a m a legitimi, sau care a u legitimat pe co- Rezerva tată-

3 l m Ş i a m a m e i
p i l u l lor n a t u r a l (art. 3 0 6 ) ( ), a u şi ei d r e p t u l la
0 rezervă -

(') Această soluţie este conformă dreptului roman. Vezi W i n d - Dr. roman,
scheid, Lehrbuch des Pandektenrechts, I I I , § 580, p . 3 6 1 , nota 4,
in fine (ed. K i p p din 1901). Iată, în adevăr, cum se e x p r i m ă
acest a u t o r : „Bei der Berechnung der Intestatportion sind die
sămmtlichen Intestaerben in Anzatz zu bringen, mit Einschluss
der Armen Wittwe, auch die nicht pflihtteilsberechtigten, auch
die giiltig ausgeschlossenen; nicht aber diejenigen, welche bei
Lebzeiteri des Erblassers auf ihr Erbr. verzichtet haben". ( N u
se n u m ă r ă însă acei care, în timpul vieţei testatorului, au
r e n u n ţ a t la dreptul lor de succesiune).
C) A r t . 8 4 3 modifică textul francez. I a t ă cum Boissonade a a p r e - Deoseb. de
ciat această modificare: „ L ' a r t . 8 4 3 (autorul zice d i n greşeală redacţie de
e o < i u l r a n c e z
l'art. 8 4 2 ) accorde aux ascendants une reserve exorbitante: e l l e * -
est de la moitié des biens, mème quand il n'y a d'ascendants
que dans une ligne, fut-il seul lui-mème. D e plus, la reserve
des ascendants prime toujours la succession legitime, Ies colla-
t é r a u x q u i ne sont pas réservataires. Sous ce r a p p o r t , l'art. 8 4 2
du code r o u m a i n (trebuia zis: l'art. 843) répond à l'un des
voeux q u e nous avons e x p r i m é s ; mais cette reserve de moitié
en pleine propriété, destinée à des vieillards, nous paraît e x -
cessive". Boissonade, op. cit., N o . 754, p . 716.
a
( ) C p r . Demolombe, X I X , 1 0 5 ; Mourlon, I I , 6 0 5 ; Pand. fr.,
v° cit., 2286; Planiol, I I I , 3063, etc.
 534 COD. CIV.— CARTEA III.—TIT. II. — CAP. IV. — S-a I. — ART. 843.

în averea acestui copil, căci d u p ă cum a zis J a u b e r t î n

r a p o r t u l său către T r i b u n a t , pietatea filială, din care r e ­
zultă şi obligaţia a l i m e n t a r ă către ascendenţi (art. 187),.
obligă pe copii a lăsa p ă r i n ţ i l o r o p a r t e din averea lor ca
4
succesiune a b intestat ( ).
Art. 847 mm. P ă r i n ţ i i moştenesc această rezervă întocmai ca şi d e s ­
cendenţii, adecă ca o succesiune a b intestat, iar sancţiunea
acestei dispoziţii este reducţiunea liberalităţilor care a r î n ­
trece p a r t e a disponibilă (art. 8 4 7 u r m . ) .
Condiţiile ce- P e n t r u ca p ă r i n ţ i i să aibă însă o rezervă în averea
rute pentru ca ... , , , u -i ^ î i ±- * T
părinţii să copiilor lor, aceştia trebue sa n u a i b a descendenţi: m lipsa
aibă o r e z e r v ă ^ copii, zice a r t . 8 4 3 ; căci dacă ei a r aveà descendenţi
în averea co- I M -I . * ;• î i i - i i
piiior lor. capabili de a moşteni, aceşti descendenţi a r exclude pe a s ­
cendenţi (art. 6 7 0 ) şi, în asemenea caz, părinţii nefiind
1
ţ ) C p r . Laurent, X I I , 3 ; A r n t z , I I , 1770; Mourlon, I I , 592, etc.—
Vezi însă T h i r y , I I , 319, p . 314, care zice că nu există m o ­
tive grave care să justifice rezerva ascendenţilor, p e n t r u c ă ,
d u p ă ordinea naturei, ei n ' a u p u t u t conta, pe averea descen­
denţilor. Legea admite rezerva, în specie, m a i mtilt ca o con­
Tatăl natural t i n u a r e şi o lichidare a obligaţiei alimentare.
nu are rezervă T a t ă l n a t u r a l nu a r e nicio rezervă în averea copilului său
în averea co­
pilului său. n a t u r a l recunoscut, p e n t r u c ă el nu-1 moşteneşte niciodată,
d u p ă cum nici copilul nu moşteneşte pe tatăl său.
Rezerva î n c â t priveşte m a m a n a t u r a l ă , este însă netăgăduit că ea
mamei natu­ are drept la rezervă în averea copiilor săi naturali recunoscuţi,
rale.
dacă aceşti copii n ' a u lăsat descendenţi legitimi, legitimaţi
sau adoptaţi (art. 843), pentrucă ea moşteneşte, în asemenea
caz, pe copiii săi n a t u r a l i , ca şi pe cei legitimi (art. 678).
Cpr. Nacu, I I , 154, p. 3 1 8 .
Părinţii adop­ Cât pentru părinţii adoptivi, ei nu au drept la nicio r e ­
tivi, nu au zervă în averea copilului adoptat, pentrucă ei nu moştenesc
nicio rezervă pe acest copil (art. 3 1 5 urm.). A d o p t a t o r u l nu va aveà drept
în averea co­
piilor adop­ la rezervă nici chiar în privinţa b u n u r i l o r ce el a dat adop­
taţi. tatului, pentrucă el nu-şi ià înapoi aceste b u n u r i , decât atunci
când ele se găsesc în n a t u r ă în succesiunea adoptatului (art. 316,
317). Cpr. Demolombe, X I X , 107, 1 0 8 ; Planioi, I I I , 3 0 5 3 ;
T. H u e , V I , 1 4 9 ; T r o p l o n g , I I , 8 1 2 , 8 1 6 ; Grenier, I V (Adop­
tion), 4 1 , p. 6 1 9 ; B a u d r y et Colin, I, 7 4 2 ; B e a u t e m p s - B e a u p r é ,
Portion de Mens disponiate et reduction, I, 2 6 3 , p a g . 2 3 7 ;
Marcadé, I I I , 5 4 3 ; Saintespès-Lescot, Don. et testaments, I I ,
3 5 2 ; Masse-Vergè, I I I , § 449, p. 129, nota 3 ; P a n d . fr., v°
Don. et testaments, 2287 ; Répert. Sirey, v° Quotité disponible,
102; Stănescu, Partaj şi rezervă, 9 2 3 , p. 627, etc.
 REZERVA ASCENDENŢILOR — ART. 843. 535

moştenitori, nu pot aveà nicio rezervă ('). Legea este ex­

presă în această privinţă şi nu lasă loc la nicio îndoială.
P e n t r u ea aceşti descendenţi să facă obstacol la rezerva Descendenţii
f a e o b s t a e o 1
părinţilor, nu este însă suficient ca ei să existe n u m a i , ci ,
7
r > _ ' l a rezerva as-
trebue să fie moştenitori : de unde rezultă că dacă descen- cendenţiior,
n u m a i c a n d
denţii a u renunţat la succesiune sau au fost recunoscuţi ne- .
' sunt moştem-
demni, părinţii vor aveà d r e p t la rezerva lor, pentrucă des- tori. Contro-
v e r s ă
cendenţii care nu voesc sau care nu pot fi moştenitori, nu '
2
există în privinţa succesiunei (art. 696) ( ).
Este de observat că a r t . 8 4 3 nu conferă rezerva decât Numai tatăl şi
3 m a a
tatălui şi mamei legitimi, precum şi mamei naturale (art. 678) ( ), ' ™ ^^ I r ez

nu însă şi celorlalţi ascendenţi (bunilor, străbunilor, etc.), Deoseb. de

c o d u l f r a n c e z
d u p ă cum o conferă a t â t textul corespunzător francez (art. 9 1 5 ) -
cât şi cel italian (art. 867). Aceşti ascendenţi nu vor aveà
decât dreptul la alimente, când vor fi în lipsă (art. 187) ('*).
P r i n u r m a r e , n u m a i tatăl şi m a m a s u n t rezervatari în Dreptul ta-
tal ei
legislaţia noastră. Dacă ambii părinţi vin la succesiune, e i j " ? ^ * ™ n

au dreptul la rezervă în mod colectiv şi o iau în indivi- ziune.

5
ziune ( ).
(') Cpr. P a n d . fr., rP cit, 2 3 0 8 ; T h i r y , I I , 3 3 2 ; Demolombe,
X I X , 1 1 5 ; Troplong, II, 8 0 4 ; Demante et Colniet de Santerre,
I V , 50 bis V I I ; L a u r e n t . X I I , 2 5 ; Mourlon, I I , 606, etc.
2
( ) Planiol, I I I , 3 0 6 7 ; Demolombe, X I X , 116; Thiry, I I , 332;
D u r a n t o n , V I I I , 3 1 1 ; L a u r e n t , X I I , 2 6 ; Mourlon, II, 606;
• Arntz, II, 1 7 7 7 ; Marcadé, I I I , 5 4 1 ; Troplong, II, 8 0 6 ; De-
mante, I V , 50 bis V I I I ; Vernet. Quotiti disponible, p. 3 6 5 ;
P a n d . fr., v° cit., 2309 u r m . ; Répert. Sirey, v<> Quotiti dispo­
nible, 120 u r m . ; Stănescu, op. cit., 924, p. 6 2 7 ; Cas. fr. D. P .
63. 1. 1 2 1 ; Sirey, 63. 1. 190; Sirey, 97. 1. 137; D. P . 97.
1. 6 0 1 , etc. — Contra: A u b r y et Rati, VII, § 680, p. 169,
170, text şi nota 10; Iléan, Revue pratique de droit franc ais,
anul 1867, tom. 24, p. 465 u r m . Cpr. T. H u e , VI, 148.'
8
( ) Vezi suprà, p. 534, nota 1, in medio.
4
( ) Această observaţie, cu privire la dreptul nostru, se face atât
de Planiol (III, 3 0 6 1 , nota 1) şi în Répert. lui Sirey, v°
Quotile disponible et reserve, 1082, unde se trimete la T r a t a t u l
nostru în limba franceză.
6
( ) D u p ă codul Calimach, bunii şi străbunii aveau însă drept la C. Calimach
1 dr
rezervă, căci art. 966 din acest cod (art. 763 C. austriac) S - roman,
declară c ă : sub numirea de părinţi se înţelege atât bunii şi
bunele cât şi ceilalţi suitori, dispoziţie nereprodusă în codul
actual (art- 842). Soluţia codului Calimach era admisă şi la
R o m a n i . Vezi D e r n b u r g , Pandelden, I I I , § 149, pag. 292.
 536 COD. CIV. — CARTEA UT. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a I. — ART. 843.

Cazul când Deci, dacă defunctul n'a lăsat la moartea lui nici des-
e e n
poate'dTs'pune d e n ţ i , nici tată sau m a m ă legitimă, sau chiar n a t u r a l ă ,
de toată el va p u t e à dispune, p r i n acte cu titlu g r a t u i t , de întreaga
a
Icte c^titVu s
i şi celelalte r u d e ale lui, oricare ar fi, n'ar puteà
a a v e r e

gratuit, cere reducerea liberalităţilor sale.

Aplic, părţei A r t . 9 1 5 din codul francez are la sfârşit o dispoziţie,
8*15*0 ir e . eliminată din codul nostru, u n d e se zice că : ascendenţii
a
n vor
reprodusă de aveà singuri drept la rezerva lor in toate cazurile în care
0
^noTtru™ împărţeală,
1
in concurenţă cu colateralii, nu le-ar conferì
porţiunea bunurilor la care ea este fixată, dispoziţie care
l
s'a adaos în u r m a observaţiilor T r i b u n a t u l u i ( ) şi care în­
semnează că rezerva ascendenţilor se împlineşte mai înainte
de a puteà cere ceva colateralii chemaţi î m p r e u n ă cu ascen­
denţii privilegiaţi (tatăl şi mama) la succesiunea a b infestat
a defunctului (art. 6 7 1 , 673). Chestiunea este însă de a se
şti dacă această dispoziţie este sau nu aplicabilă în legea
noastră, u n d e ea lipseşte. Credem că afirmativa este singură
admisibilă; căci altfel, în loc de a s? face reducţiunea în
favoarea părinţilor, ea s'ar face în favoarea colateralilor p r i ­
vilegiaţi, care nu a u drept la nicio rezervă.
Exemplu. U n exemplu ne va face mai bine să l ă m u r i m această
delicată ipoteză. Să presupunem că defunctul a lăsat o avere
de 1 0 0 0 0 0 lei, din care a dispus cu titlu g r a t u i t de 4 0 0 0 0
lei, aşa că a mai r ă m a s 6 0 0 0 0 lei avere, care urmează a
se î m p ă r ţ i între tatăl, m a m a şi u n frate ai defunctului
(art. 6 7 1 , 673). T a t ă l şi m a m a vor lua rezerva lor, care
este j u m ă t a t e din averea întreagă, adecă 5 0 0 0 0 lei (art. 843),
iar fratele va luà restul de 1 0 0 0 0 lei. F r a t e l e nu va puteà
deci să zică că banii rămaşi în succesiune fiind în specie
6 0 0 0 0 lei, şi a r t . 6 7 1 , 6 7 3 dându-i drept la jumătate din

„Aszendenten jeden Grades haben PflicĂtteilsreckt gegen ilire

Deszendenten", zice acest autor.
C. Caragea. Codul Caragea (art. 31 u r m . , partea I V , capit. 3) vor­
beşte, de asemenea, ca şi codul lui A n d r . Donici (§ 6, capit.
36), de rudele din sus, expresie care cuprinde pe toţi ascen­
denţii în genere şi în infinit. Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din
1883, No. 47. Este deci de m i r a t cum d-1 Petrescu (Testa­
mentele, p. 195) a p u t u t zice că, în dreptul nostru anterior,
rezerva ascendenţilor, alţii decât t a t ă l şi m a m a , n'a avut nici­
odată fiinţă.
(') Vezi P a n d . fr., v° Don. et testaments, 2480.
 REZERVA ASCENDENŢILOR. — ART. 843. 537

această avere, el trebue să ieà 30000 lei, r ă m â n â n d ca

t a t ă l şi m a m a să-şi procure cei 20000 lei ce le lipseşte,
pană la complectarea rezervei lor, din reducerea liberalităţei
defunctului. O asemenea p r o p u n e r e din p a r t e a fratelui a r fi
inadmisibilă, căci dacă părinţii găsesc destui bani în suc­
cesiune spre a-şi complecta rezerva lor, ei n u a u nevoe de
a reduce liberalităţile defunctului, de oarece atunci reduc-
ţiunea n u s'ar m a i face în favoarea lor, ci în favoarea fra­
telui, care n u este rezervatar. P r i n u r m a r e , în caz de concurs
între părinţi şi colaterali privilegiaţi, reducerea liberalităţilor
-
nu va avea loc decât atunci când în succesiune n u s'ar g ăsi
destui b a n i spre a se complecta rezerva părinţilor. Acesta
este sensul § 2 al a r t . 915 din codul francez, şi soluţia
trebue să fie aceeaş şi la noi, în baza principiilor generale,
deşi legiuitorul nostru a eliminat acest p a r a g r a f (').
Să n u se zică, aşa precum are aerul de a zice d-1 P e -
trescu şi u n a u t o r francez, care a r ă m a s singur de această
2
părere ( ), că bunurile ce se găsesc la m o a r t e a defunctului,
formând succesiunea sa a b intestat, trebue să se î m p a r t ă de
o potrivă între ascendenţi şi colaterali şi că, dacă această
împărţeală nu conferă părinţilor rezerva ce li se cuvine, ei
nu a u decât s'o complecteze prin reducerea liberalităţilor de­
f u n c t u l u i ; căci, în specia de m a i sus, rezerva părinţilor nu
este atacată, şi ştiut este că liberalităţile n u sunt supuse
reducerei decât atunci când întrec p a r t e a disponibilă (art. 847).
Deci, în ipoteza noastră, dacă defunctul a r fi dispus de
60000 lei, în loc de 40000 lei, precum a m presupus, p ă ­
rinţii, sau acel din ei r ă m a s în viaţa, v a l u a cei 40000 lei
ce a u m a i rămas, reducând liberalitatea încă pentru 10000
lei spre a-şi complecta rezerva s i , iar fratele n u va lua
nimic, căci el nefiind moştenitor rezervatar, reducţiunea n u
poate să aibă loc în folosul lui.
Copilul care, la moartea sa, lasă în viaţă pe tatăl şi Art. 843.
maina sa, s a u n u m a i pe u n u l din ei, nu poate dispune p r i n
acte cu titlu g r a t u i t (donaţiune sau testament) decât de ju-

(') C p r . . T h i r y , I I , 3 3 4 ; Marcadé, I I I , 5 4 4 ; Mourlon, I I , 6 1 1 ;

Arntz, I I , 1 7 7 9 ; Demolombe, X I X , 1 1 3 ; D u r a n t o n , V I I I , 3 1 3 ;
P a n d . fr., v° cit., 2477 urm., etc.
2
( ) Petrescu, Testamentele, p . 193. Vezi şi Levasseur, Trăite de
la portion de biens dont on pent disposer, N o . 52.
 538 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a 1. — ART. 843.

mătate din averea sa. O j u m ă t a t e din această avere este

partea disponibilă, i a r cealaltă jumătate este rezerva ascen­
denţilor (art. 8 4 3 ) C ) .
ipoteza prevă- D a c ă presupunem cazul a r t . 6 7 0 , adecă ipoteza în care
3 r t
Z U t ă
670 defunctul n'a lăsat descendenţi, nici fraţi sau surori, nici
descendenţi dintr'aceştia, în care caz părinţii iau toată averea,
copilului lor, ambii părinţi sau cel din ei r ă m a s in v i a ţ ă
vor fi în drept a reduce liberalitatea copilului lor pană la
j u m ă t a t e din averea acestuia. Deci, dacă defunctul a lăsat
2 0 0 0 0 0 lei avere şi o liberali tate de 1 5 0 0 0 0 lei, părinţii
sau cel clin ei r ă m a s în viaţă, vor putea reduce liberalitatea
defunctului la 1 0 0 0 0 0 lei, j u m ă t a t e din averea întreagă,
1 0 0 0 0 0 lei fiind rezerva ambilor p ă r i n ţ i sau celui r ă m a s
în viaţă. I n această ipoteză, ambii părinţi, dacă trăiesc v o r
luà din succesiune 1 0 0 0 0 0 lei în incliviziune. D a c ă n u m a i
u n u l din părinţi se găseşte în viaţă la moartea copilului
său, s u m a de m a i sus se va luà de acest părinte. P r i n u r m a r e ,
în ambele cazuri, adecă fie că trăesc ambii părinţi, fie că
traeste n u m a i u n u l din ei, rezerva este tot aceeaş, adecă
j u m ă t a t e din averea defunctului (art. 6 7 0 , 8 4 3 ) .
Art. 67i şi Chestiunea nu prezintă, de asemenea, nicio dificultate
843 •* • • • •
când a m b i i p ă r i n ţ i se găsesc în viaţă şi vin la succesiunea
copilului lor, î m p r e u n ă cu fraţii sau surorile lui, ori cu des­
cendenţii acestora. In această ipoteză, în adevăr, partea c u ­
venită ambilor părinţi fiind j u m ă t a t e din avere (art. 6 7 1 ) ,
rezerva lor este egală cu partea lor de succesiune, cealaltă
2
j u m ă t a t e din avere fiind partea disponibilă (art. 843) ( ).
C. Calimach. (') D u p ă art. 969 din codul Calimach (766 C. austriac), legitima
Art. 969, 970 cuvenită părinţilor era a treia parte din curata avere a co­
si 1283. piilor, şi a r t . 970 din codul Calimach (inexistent în codul
austriac) a d a u g ă că avere curată se numeşte ceeace r ă m â n e
d u p ă scăderea datoriilor, a cheltuelilor de î n m o r m â n t a r e şi
a pomenirilor făcute d u p ă starea defunctului. Averea nu se
cerceta câtă era la facerea testamentului, ci câtă se aflà la
moartea testatorului (art. 970 C. Calimach). In privinţa do­
naţiunilor însă, a r t . 1283 din codul Calimach (951 C. austriac)
pune în principiu că n u în momentul morţei dăruitorul ui a r e să
se examineze dacă legitima a fost atinsă prin donaţiune, ci în
momentul facerei darului. V. infra, p . 554, n. 2 şi p . 605 n. 2.
2

Anomalie. ( ) Aceasta constitue însă o anomalie, căci rezerva fiind o p a r t e

ereditară redusă, pars ptortionis ( L . 8 § 5, D i g . , De inofficioso
 EEZEEVA ASCENDENŢILOE. — ART. 843. 539

Chestiunea se complică însă când n u m a i unul din p ă - ipoteza prevă-

zn t
rinţi vine la succesiune, în concurenţă cu fraţii şi surorile * g 3 ' 6 1
d
7
r t

defunctului sau descendenţii lor. I n adevăr, în această ipo­

teză, fraţii şi surorile sau descendenţii lor l u â n d trei p ă t r i m i
din avere, iar p ă r i n t e l e n u m a i o pătrime (art. 6 7 1 , 673),
rezerva acestuia fiind de j u m ă t a t e (art. 8 4 3 ) , este m a i m a r e
decât p a r t e a lui de succesiune (').
Mai m u l t încă, rezerva p ă r i n t e l u i fiind în t o t d e a u n a de Altă anomalie
j u m ă t a t e (art. 8 4 3 ) , poate uneori fi m a i m a r e decât
descendentului. I n adevăr, când defunctul lasă doi descen­
denţi, rezerva fiecăruia este n u m a i de o treime, iar când
el lasă p a t r u descendenţi, rezerva fiiecăruia este n u m a i de

testamento 5, 2), ea a r trebui sa fie, p r e c u m este în codul

austriac (art. 7 6 5 , 766), m a i mică, iar nu egală, nici m a i
m a r e decât p a r t e a ereditară a ascendentului, după c u m este
în realitate, ceeace a făcut pe unii autori să decidă că, de
câteori u n u l din părinţi vine la succesiunea copilului său, în
concurenţă cu fraţi şi surori sau descendenţi din ei ( a r t . 6 7 1 ,
673), el nu a r e drept, ca moştenitor rezervatar, la j u m ă t a t e
din b u n u r i l e copilului, ci la j u m ă t a t e din bunurile ce i s'ar
cuveni ca moştenitor a b intestat, d u p ă a r t . 6 7 1 , 6 7 3 ; prin
u r m a r e , la j u m ă t a t e dintr'o pătrime, adecă la o optime. Vezi
Levasseur, op. cit., N o . 50. Această soluţie este însă inadmi­
sibilă, pentrucă legea n'a înţeles a vorbi de j u m ă t a t e a bunu­
rilor ce s'ar cuveni părintelui ca moştenitor a b intestat, ci de
j u m ă t a t e a bunurilor ce copilul a lăsat la moartea lui. A r t . 843
fiind, în adevăr, în l e g ă t u r ă cu a r t . 8 4 1 , t r e b u e să a i b ă acelaş
înţeles. Cpr. A u b r v et R a u . V I I , § 6 8 1 , p a g . 174, nota 6 ;
P a n d . fr., v° cit-, 2473 u r m . ; Répert. Sirey, v« Quotiti dis­
ponile, 106. Vezi şi Planiol, I I I , 3064.
(') Deşi, d u p ă a r t . 6 7 3 , fiecare din părinţii supraveţuitori nu a r e
drept decât la o pătrime din succesiunea copilului, când vine
la succesiunea Ivii în concurenţă cu fraţii şi surorile lui,
totuşi a r t . 8 4 3 , fixând invariabil rezerva părinţilor la jumătate
din averea succesorală, fie că defunctul lasă tată şi m a m ă , fie
numai pe unul din ei, s'a decis că liberalităţile defunctului
sunt reductibile la j u m ă t a t e a averei succesorale, când defunctul
lasă n u m a i m a m ă şi surori, întrucât a r t . 673 s'ar aplica numai
la succesiunea a b intestat. Cas. r o m . Bnlt. 8-a I-a, 1883,
p. 1068 şi Dreptul din 1884, N o . 9. Cpr. T r i b . E â m n i c -
Sărat, C. Focşani şi Bucureşti, Dreptul din 1883, N o . 20,
p. 158, 161 şi N o . 52, p . 424. — Vezi însă Cas. r o m . Bult.
1893, p . 3 0 5 . Vezi şi C. G a l a ţ i , Dreptul din 1912, N o . 5 5 ,
p. 4 3 8 .
 540 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT II. — CAP. IV. — S-a I. —REZERVA.

o p ă t r i m e (art. 8 4 1 ) , a d e c ă : în ambele cazuri, mai mică

decât acea a părintelui, ceeace necontestat este iarăş o a n o ­
malie, căci descendenţii formează p r i m a clasă de moşteni­
tori, fiind în totdeauna preferaţi ascendenţilor (art. 659).
Ca a t a r e , ei a r fi trebuit deci să aibă o rezervă mai m a r e
decât părinţii.

Condiţiile cerute pentru ca descendenţii şi ascendenţii

să aibă drept la rezervă.

Pentru a aveà Rezerva nefiind, precum ştim, decât succesiunea ab

n e s a
zerfâ trebuè i ^ ^ ^ micşorată cu liberalităţile defunctului (*), trebue nea-
a ti moşte- p a r a t ca descendenţii sau părinţii să fie moştenitori pentru
2
nitor. a fi în drept a o reclama ( ).
Căile prin Rezerva poate fi reclamată pe două c ă i : 1° pe calea
a c u n e n r e ( l u c u n e
C P
reciamà re ^te
^ * ţi Ş* 2° pe cale de excepţie, când des-
'•>

zerva. cendentul sau părintele, către care s'a făcut liberalitatea, o

reţine din bunurile ce le are în m â n a sa.
n
Primul caz ^ privinţa p r i m u l u i caz, autorii sunt a p r o a p e u n a n i m i
Moştenitor re- p e n t r u a recunoaşte că descendentul sau părintele, care re­
nunţător. n u n ţ ă la succesiune nu poate reclama rezerva p r i n acţiunea
în reducţiune, căci moştenitorul renunţăţor, încetând de a
fi moştenitor (art. 696), încetează n e a p ă r a t de a fi şi re-
3
zervatar ( ).

1
ţ ) Vezi supra, p. 509, nota 2.
2
( ) Vezi suprà, p. 510.
8
( ) Laurent', X I I , 1 3 , 36 u r m . , 137 şi 1 6 1 ; Demolombe, X I X ,
41 urm., 207, 2 2 2 ; Arntz, I I , 1767; Acollas, II, p . 4 1 8 ;
Marcadé, I I I , 5 3 3 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 59 bis
I V ; A u b r y et R a u , V I I , § 682, p. 174, 175, text şi notele 1, 2 ;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 693, ab initio,
text şi p . 316, text şi nota 2 (ed. Crome); Planioi, I I I , 3 0 7 8 :
B a u d r y et Colin, I, 684, 6 8 5 ; P a n d . fr., v" cit., 2194 u r m . ;
C. Craiova, Dreptul din 1912, No. 45 şi Or. judiciar din
acelaş an, No. 67 (cu observ, n o a s t r ă ) ; Cas. fr. D. P . 56.
1. 9 7 ; Sirey, 56. 1. 3 8 5 ; Sirey, 6 3 . 1. 513 şi D . P . 64. 1.
5. (cu un r e m a r c a b i l r a p o r t al consilierului F a u s t i n Hélie).
Vezi şi suprà, p. 5 1 0 . — Vezi însă T r o p l o n g (II, 914 urm.),
după care n ' a r ii n u m a i decât nevoe de a fi moştenitor pentru
a exercita acţiunea în reducţiune, atunci când nu există nimic
 CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA REZERVEI. 541

Moştenitorul, care a r e n u n ţ a t la succesiune, având însă, Art. 701. Con-

t r o v e r s a
d u p ă art. 7 0 1 O. civ., facultatea de a primi în u r m ă suc- -
cesiunea, cât t i m p d r e p t u l său de acceptare nu este prescris
şi cât t i m p succesiunea n'a fost acceptată de altul, ar aveà,
d u p ă unii, d r e p t u l de a cere reducerea donaţiunilor şi le­
gatelor, care întrec p a r t e a disponibilă, îndată ce el a revenit
1
a s u p r a renunţărei sale( )-
Venim a c u m la a doua ipoteză, care este m u l t mai Dacă moşteni-
torul d o n a t a r
errea si a n u m e : la acea de a se sti dacă moştenitorul r e z e r - >
o i _ , > sau legatar,
vatar poate să reţie rezerva pe cale de excepţie. Cu alte care renunţă
l a s u c c e s m n e
cuvinte, moştenitorul, care r e n u n ţ ă la succesiune, fiind d o - eu
,>
1

retie si " rezerva?

' ?
Aceasta este faimoasa si celebra . . chestiune
. poate
P^, :
cumula
p
3 S p o

n a't a r i sau legatar, poate el, pe lângă p ai r t e a disponibilă, să mbila.

%
rezervaCon-
e

a cumulărei rezervei cu partea disponibilă, care a dat loc la troversă.

2
atâtea discuţii şi care, d u p ă expresia u n u i a u t o r ( ), din cauza
divergenţei jurisprudenţei, părea tot atât de insolubilă ca şi
cercetarea pietrei filozofale de către alchimiştii secolului
al X V I - l e a .
1° D u p ă u n sistem, se susţine că moştenitorul re- Sistemul cu-
mt,lulu
n u n ţ ă t o r poate c u m u l a rezerva cu întreaga parte disponibilă, >-
(Argument din tradiţia veche şi din Novela 92, care era
3
admisă în provinciile de drept scris) ( ).
în succesiune şi când rezerva se reclamă contra unor d o n a t a r i
între vii, p ă r e r e care, cu drept cuvânt, este respinsă de ma­
j o r i t a t e a autorilor. Vezi L a u r e n t , X I I , 3 7 ; Demolombe, X I X ,
4 2 ; P a n d . fr., v" cit., 2200 u r m . ; Répert. Sirey, v° Quotile
disponible et reserve, 216, 217.
(>) Vezi în acest sens C. Montpellier, D. P . 66. 2. 2 0 8 ; Sirev,
67. 2. 2 3 5 ; Pand. fr. v> cit, 3309 u r m . ; L a u r e n t , X I I , 38
şi 1 6 1 . — Contra: Demolombe, X V , 71 şi X I X , 2 2 3 ; A n b r v
et Rau, VI, § 613, p. 4 4 5 : Massé-Vergé, I I , § 380, p. 317,
nota 3 4 ; D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain, I I , 600, nota 1;
L a u r e n t , X , 456 (care se contrazice cu cele spuse în tom.
X I I , No. 3 8 ) ; Gas. fr. D . P . 78. 1. 3 4 4 ; Sirey, 78. 1. 457.
2
( ) Miehaux, Testaments, 9 5 1 , p. 133.
3
( ) Astfel, dacă presupunem că un părinte moare, după ce a Exemplu-
dăruit u n u i copil, fără dispensă de raport, 45000 lei, lăsând
la moartea lui o avere de 75000 lei şi şease copii, activul
total a s u p r a căruia urmează a se calcula partea disponibilă
şi rezerva, după regula statornicită de art. 849, este 120000 lei;
de unde rezultă că rezerva fiecărui copil este de 15000 lei,
iar partea disponibilă 30000 lei (art. 841). Ei bine, în exemplul
 542 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . II. — C A P . IV. — S-a I. — REZERVA.

inadmisibili- T r a d i ţ i a veche trebue însă să fie î n l ă t u r a t ă , spre a ne

n e
S
muiuî şa zis
a t * n u m a i de sensul legei, pentrucă aşa, precum foarte bine zice
te

al cumulului, consilierul P o r r i q u e t , în decizia celebră Delaroque de Mons,

prin care Curtea de casaţie a respins sistemul c u m u l u l u i
1
încă din a n u l 1 8 1 8 ( 1 8 F e v r u a r ) ( ) , codul civil a introdus
u n drept şi u n principiu nou. A p o i , sistemul aşa zis al cu­
2
m u l u l u i a r fi, d u p ă cum se e x p r i m ă u n a u t o r ( ) , stabilirea
u n u i drept exorbitant, care a r aveà de rezultat concentrarea
într'o s i n g u r ă m â n a a părţei celei m a i însemnate din pa­
trimoniul familiei, în contra intenţiei d i s p u n ă t o r u l u i , care
a voit egalitatea, dacă n u în totul, cel puţin într'o m ă s u r ă
oarecare. Sistemul c u m u l u l u i este deci negarea complectă a
voinţei defunctului şi, ca atare, nu poate li admis.
Sistemul im- 2° D u p ă un al doilea sistem, se susţine că moştenitorul
âars^înâdmi- d o n a t a r sau legatar, care renunţă la succesiune, poate să
sibii. reţie sau să reclame mai întâi rezerva şi apoi p a r t e a dis­
r
ponibilă, însă în aşa mod încât A aloarea totală a libera-
lităţei, reţinută sau reclamată de dânsul, să n u întreacă
3
partea disponibilă ( ) . Această teorie, aşa zisă a i m p u t a ţ i u n e i .

de mai sus, d u p ă acest sistem, copilul d o n a t a r va puteà, cu

toate că a r fi r e n u n ţ a t la succesiunea părintelui său dăruitor,
să păstreze întreaga donaţiune, adecă 45000 lei, de oarece ea
nu întrece rezerva sa (15000 lei), c u m u l a t ă cu p a r t e a dis­
ponibilă (30000 lei), la u n loc: 45000 lei. Acest sistem, aşa
zis al cumulărei sau cumulului, a fost consacrat în F r a n ţ a
prin mai multe decizii judecătoreşti, deşi Curtea de casaţie
respinsese de m u l t sistemul c u m u l u l u i prin decizia celebră De­
laroque de Mons, p r o n u n ţ a t ă în Secţii-unite încă din anul 1818.
Vezi numerasele decizii citate în P a n d . fr., v° Don. et testa­
ments, 2228 şi 2229, precum şi în Répert. -Sirey, vo Quotile
disponible et reserve, 220. In .icelaş sens se p r o n u n ţ ă şi unii
a u t o r i . Vezi Grenier, op. cit., I V , 566, 5 9 4 ; T r o p l o n g , I I ,
786 u r m . ; L a b b é , Revue pratique de droit francais, anul
1858, tom. 5, p. 193, 257, 305, 3 5 3 ; Ragon, De la retention
et de l'imputation des dons faits à des successibles, p. 246
u r m . şi Revue pratique, anul 1863, tom. 15, p. 286 urm., etc.
(*) Vezi această r e m a r c a b i l ă şi celebră decizie în Répert. Dalloz,
v° Successions, 1028, nota 3 ; în Pand. Chron., I (anii 1789 —
1829), partea I, p. 195 şi în Sirey, 1-ère serie, tom. V (anii
1815—1818), p a r t e a I-a, p. 422 u r m .
2
( ) T . H u e , Le code civil italièn et le code Napoleon, I, N o . I V ,
p. 233.
3
( ) Vezi în acest sens, A u b r y et R a u , VII, § 684 ter, p. 216,
 CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA REZERVEI. 543

pe care p r o c u r o r u l general Dupin o declară cu d r e p t cu­

v â n t fantastică ('), nu se întemeiează pe niciun a r g u m e n t .
3° In fine, d u p ă ultimul sistem, s i n g u r admisibil, a d m i s Moştenitorul,
a r e r e n u n ţ a
în termeni expresi prin a r t . 1 0 0 3 din codul italian ( ' 0 , d e s - f
i a
, ' . succesiune
cendentul d o n a t a r sau legatar, fără dispensă de r a p o r t , care nu poate cu-
m u l a r e z e , a
r e n u n ţ â la succesiune, nu poate să reţie s a u să reclame de 7
» l ' ca partea dis-
cât partea disponibilă. E l nu poate însă să reţie, nici să ponibiiă.
primească nimic cu titlu de rezervă sau l e g i t i m ă : non può
reţinere o conseguire nulla a titulo di legittima, după cum
3
se e x p r i m ă a r t . 1 0 0 3 din codul italian ( ) . In adevăr, re­
zerva fiind, d u p ă c u m ştim. o parte din succesiunea a b
intestat, şi descendentul care r e n u n ţ ă la succesiune, fiind pre­
s u p u s că n'a fost niciodată moştenitor ( a r t . 6 9 6 ) , nu poate
nici să reţie, nici să reclame vreo p a r t e din această suc­
cesiune. Descendentul d o n a t a r sau legatar nefiind. în u r m a
renunţă rei sale, decât un d o n a t a r sau legatar, d u p ă cum
text şi nota 3 9 ; C. Anbry, Revue pratique, anul 1857, tom. I I I ,
p. 481 u r m . Demante, I V , 42 bis V u r m . ; Coin-Delisle,
art. 919, No. 1 5 u r m . , p. 147 u r m . ; Guilhon, Donations, 109,
precum şi deciziile citate în P a n d . fr., v° cit., 2 2 1 9 .
{') Concluzii puse înaintea Curţei de casaţie, Sirey, 6 3 . 1.
522 u r m . ; D. P . 64. 1. 18 u r m .
2
< ) Vezi textul ital ian reprodus in tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, c. Calimaeh.
noastre, p . 565, nota 2. Vezi şi a r t . 1016 din Codul Calimaeh, Art. 1016.
care a r e u r m ă t o a r e a cuprindere: „ F i u l sau nepotul fiind de
sâneşi stăpân, dacă nu vor voi să intre în moştenirea tatălui
sau a bunului lor, nu sunt datori să p u e la mijloc darurile
şi câştigurile ce au luat ori au câştigat dela aceia; iar dacă
darurile, covârşind legiuita măsură, vor pricinui micşorarea
legitimelor a celorlalţi moştenitori, se va luà din acele daruri
atâta numai câte vor ajunge spre îndeplinirea acestor legitime".
3
( ) Descendentul donatar sau legatar nu va puteà să cumuleze
partea disponibilă cu rezerva decât atunci când partea dis­
ponibilă i-a fost dată sau legată cu dispensă de r a p o r t şi
când el a acceptat succesiunea. Cas. r o m . şi C. Bucureşti,
Bult. 1 8 9 1 , p. 3 1 5 ; Dreptul din 1890, No. 82, p. 6 5 5 şi din
1891, N o . 2 7 ; T r i b . Ilfov, Dreptul din 1 8 8 3 , No. 86. Cpr.
L a u r e n t , X I I , 39. Judecătorii fondului apreciază deci şi decid
în suveranitatea lor dacă intenţia testatorului a fost ca mo­
ştenitorul rezervatar să poată cumula rezerva cu p a r t e a dis­
ponibilă. Gas. S-a 1, decizia No. 270 din 22 Aprilie 1911
{nereprodusă în Buletin), Revista Jurisprndenta din 1911.
No. 19, p. 2 9 1 . Vezi şi Cas. fr. D. P . 69. 1. 519.'Cpr. Baudrv
et Colin, I, 9 3 4 ; T . H u e , V I , 173, in fine, p . 2 2 5 , etc.
 544 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. —S-a I. - REZERVA.

a r fi şi u n străin, el n u p o a t e să reţie ca d o n a t a r sau să

reclame ca legatar decât p a r t e a disponibilă, care s i n g u r ă
poate să facă obiectul unei d o n a ţ i u n i sau u n u i legat şi să
fie d i s t r a s ă din succesiunea a b intestat. I n adevăr, a r t . 7 5 2
prevede că moştenitorul, care r e n u n ţ ă la succesiune, p o a t e
să oprească d a r u l sau să ceară legatul făcut* însă numai
în limitele părţei disponibile
Acest sistem, d u p ă care copilul d o n a t a r , fără dispensă
de r a p o r t , se consideră ca un străin, de câteori el a r e n u n ţ a t
la succesiunea p ă r i n t e l u i său d ă r u i t o r , este a d m i s nu n u m a i
2
de majoritatea a u t o r i l o r ( ) şi de j u r i s p r u d e n ţ a s t r ă i n ă , d a r
3
chiar de j u r i s p r u d e n ţ a n o a s t r ă ( ).
E l fusese consacrat, d u p ă c u m a m văzut, de c ă t r e
C u r t e a de casaţie din F r a n ţ a încă din 1 8 1 8 (18 F e v r u a r i e ) ,
prin celebra decizie Delaroque de Mons, a t u n c i c â n d p e n t r u

1
Exemplu sprt ţ ) I a t ă un exemplu, care ne va l ă m u r i mai bine. Să presupunem
lămurirea sis­ că un părinte, care a r e patru copii, a lăsat la moartea sa o
temului de
avere de 100000 lei şi că acest părinte a dăruit, fie cu titlu
de dotă, fie altfel, în t i m p u l vieţei sale, 60000 lei unuia din
aceşti copii, lăsând unei alte persoane u n legat de 10000
lei. Dacă copilul donatar r e n u n ţ ă l a succesiune, iată ce se va
î n t â m p l a : averea r ă m a s ă la moartea părintelui adăogându-se
prin calcul fictiv la, suma dăruită, d u p ă r e g u l a prescrisă de
art. 849, formează suma de 160000 lei, a s u p r a căreia se va
calcula partea disponibilă, care d u p ă art. 8 4 1 , este a patra
pa.'te, adecă; 40000 lei; de unde rezultă că rezerva este
de 120000 lei. E i bine, copilul donatar, care a r e n u n ţ a t la
succesiunea părintelui său, nu poate să reţie din cei 60000 lei
primiţi ca donaţiune, decât partea disponibilă, adecă 40000
lei. E l trebue deci să restitue 20000 lei pentru a complecta
rezerva de 120000 lei, care. a p a r ţ i n e celorlalţi trei copii ce
a u primit succesiunea. Legatul de 10000 lei lăsat de defunct
nu poate deci să fie executat, t o a t ă partea disponibilă fiind
reţinută de copilul donatar, care a r e n u n ţ a t la succesiune.
Cpr. şi a r t 1016 din codul Calimach, citat suprà, p. 543,
nota 2.
3
( ) Yezi autorii citaţi în tom. I I I , p a r t e a I I al Coment, noastre,
p. 5 6 5 , nota 2, ia care trebue să adâogăm, Vigié, I I , 577
u r m . ; Planioi, I I I , 3079 u r m . ; B a u d r y et Colin, I , 685 u r m . ;
Nacu, II, 158, p. 322 şi Stănescu, op. cit., 8 8 4 — 8 9 1 , p . 5 4 2 — 5 8 9 ,
care discută foarte pe l a r g chestiunea. Vezi a s u p r a acestei
controverse, Michaux, Testaments, 949 u r m . , p . 132 u r m .
8
( ) Vezi numeroasele decizii române şi străine, citate în t o m .
I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 564, nota 2.
 CONDIŢIILE CERUTE PENTRU EXISTENŢA REZERVEI. 545

prima oara chestiunea se înfăţişase înaintea justiţiei, şi deşi

această j u r i s p r u d e n ţ ă a fost p ă r ă s i t ă m a i bine de 20 de
ani dela 1 8 4 3 încoace, şi înlocuită prin sistemul c u m u l u l u i
rezervei şi a parţei disponibile, totuşi ea a fost din nou
consacrată p r i n t r ' o decizie solemnă p r o n u n ţ a t ă în Secţii-unite
la 27 Noemvrie 1863(M şi de atunci j u r i s p r u d e n ţ ă Curţei de
casaţie din F r a n ţ a n"a mai variat.
C a z u l c a n d
De asemenea, de câteori u n ascendent a făcut o dona-
t -> .1 , v i i * , un ascendent
ţiune unui descendent succesibil, d u p ă ce el dispusese d e făcut o do- a

partea sa disponibilă prin liberalităti anterioare, descen- naţiune unui

î , î T ; A î i . descendent
dentul donatar, m caz de a renunţa la succesiunea aseen- ccesit>ii re- SU

dentului dăruitor, nu poate să retie d a r u l ce i s'a făcut, , nunţător,

• • „ „ i / - , • t" •! - l j.- A după ce epui-
nici p a n a la concurenţa parţei disponibile, aceasta parte rtea z a s e pa

fiind epuizată, nici p a n ă la concurenţa rezervei, această re- disponibilă

zervă fiind alipită de calitatea de moştenitor, pe care el taţi anterioare
2
n'o mai are ( ).
A d m i ţ â n d , precum am văzut mai sus, că descendentul Neadmiterea
renunţător nu poate să reţie liberalitatea făcută de aseen- ta^unei^Con-
dentul său decât p a n ă la concurenţa părţei disponibile, traversă,
chestiunea este de a se şti dacă această liberalitate trebue
să fie i m p u t a t ă n u m a i a s u p r a părţei disponibile, sau dacă
ea este i m p u t a b i l ă mai întăi a s u p r a părţei acestui moştenitor
din rezerva sa, şi n u m a i în mod subsidiar a s u p r a părţei
disponibile, aşa că ascendentul să poată dispune de întregul
excendent al părţei disponibile, în folosul altor moştenitori
sau al unor persoane străine. Chestiunea este controversată
d u p ă cum a m văzut suprà, p . 5 4 2 , text şi nota 3, însă
teoria aşa zisă a imputaţiunei, susţinută de A u b r y et R a u ,
n'a triumfat nici în doctrină, nici în j u r i s p r u d e n ţ ă . In adevăr,
moştenitorul r e n u n ţ ă t o r devenind prin renunţarea sa străin
de succesiune (art, 696), alienus ah hereditate, d u p ă cum
se e x p r i m ă L. 22 § 1, Dig., De jure deliberandi, 6, 30,
şi fiind asimilat u n u i d o n a t a r străin, trebue să i m p u t e li-
(') Cas. fr. Sirey, 6 3 . 1. 5 1 3 ; D. P . 64. 1. 5 (raportor F a n s t i n
Hélie, concluzii conforme ale proc. general Dupin). I n tom.
I I I , partea II, al Coment, noastre, p. 564, nota 2, această
decisie este citată, din eroare de tipar, în D . P . 64. 15 (în
loc de D . P . 64. 1. 5).
2
( ) Vezi tom. I I I , partea II, al Coment, noastre, p. 566, text
şi nota 1.

5S79Ì
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

beralitatea sa n u m a i asupra părţei disponibile. Acestea ni

s'iiu p ă r u t în totdeauna adevăratele principii (').
P r o c u r o r u l general Dupin. în remarcabilele concluzii
puse înaintea Secţhmilor-unite ale Curţei de casaţie din
F r a n ţ a , a dovedit foarte bine că comentatorii codului civil
nu se mărginesc de astă dată a interpreta principiile noi,
pe care le-a introdus acest cod. ci voesc să reînvieze dreptul
anterior.
„On a défait l'oeuvre du code civil, zice el. Son objet Hait
de terminer les controverses de Vancien droit et de les rem-placer
par des regies fixes: il a abrogé le passe! Les commentateurs, au
2
contraire, ont pris à tăche de le fair e revirre, etc."'' ( ).

SECŢIUNEA II

Despre reducţiunea donaţiunilor şi legatelor.

Este de observat că codul nostru, ca si cel francez,

cuprinde un viciu de clasificare, pe care codul italian 1-a
îndreptat, vorbind mai în tăi despre acţiunea în reducţiune
şi apoi despre cazurile în care reducţiunea are loc. A r fi
fost însă mai bine ca legiuitorul să ne arate mai întăi modul
cum se procede pentru a se determina dacă liberalitaţile întrec
partea disponibilă şi apoi să se ocupe de acţiunea în re­
ducţiune. De aceea, noi vom schimba ordinea admisă de lege.

Formarea masei asupra căreia urmează a se calcula

câtimea părţei disponibile şi a rezervei.
A r t . 849. — Partea disponibilă se calculează în chipul ur­
3
mător: pe lângă bunurile ( ) ce a lăsat donatorul sau testatorul,
în momentul morţei sale, se adaogă prin calcul şi bunurile de care

(') Vezi tom. I I I , partea II. al Coment, noastre, p. 566, text şi

nota 2 (ed. a 2-a).
('-) Vezi Sirey, 6 3 . 1. p. 522, col. 1-a, ab initio şi D . P . 64. 1.
ÎS, col. 2, in medio. Vezi asupra chestiunei, Boissonade,
Histoire de la reserve héréditaire, 713 urm., p. 678 urm.
(ed. din 1873).
3
( ) Textul francez se e x p r i m ă în termeni mai energici, vorbind
de toate bunurile defunctului (tous les biens existants, etc.).
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE SI A REZERVEI. — ART. 849. 547

el a dispus prin donaţiuni între vii, d u p ă starea lor "din momentul

donaţiunei, şi d u p ă valoarea ce a u avut în momentul morţei dona­
torului. Din această masă de b u n u r i , scăzându-se datoriile, pe ceeace
va r ă m â n e a se calculează p a r t e a disponibilă, d u p ă n u m ă r u l şi ca­
litatea erezilor. ( A r t . 7 5 1 , 7 6 3 , 766 urm., 772, 848, 850 C. civ.
A r t . 922 C. fr.).

Operaţia prin care se reconstituie întregul p a t r i m o n i u Punctele reia-

1 eI a r e c o n s
al defunctului si se formează m a s a i ) a s u p r a căreia trebue *.J ~
r
' ,. . . . . . . tituirea patri-
să se calculeze p a r t e a disponi Itila şi rezerva, este relativă la moniuiui <ie-
f l U H t u ! , u
cinci p u n c t e p r i n c i p a l e : 1" la bunurile existente in succe- ' -
siune, în momentul morţei d ă r u i t o r u l u i s a u testatorului :
2° la preţeluirea acestor b u n u r i : 3° la bunurile de care el
a dispus p r i n d o n a ţ i u n i î n t r e v i i ; 4° la preţeluirea acestor
b u n u r i ; 5" si i n f i n e , la deducerea datoriilor defunctului din
averea sa reală.

] ° BUNURILE EXISTENTE ÎN SUCCESIUNE LA MOARTEA DĂRUITORULUI

SAU TESTATORULUI.

T o a t e bunurile, fără nicio deosebire, fie mobile S a i l Bunurile care

s e a s e s e î n
imobile (art. 999 O. Calimaeh), corporale sau incorporale. s
. . . . . . . . patrimoniul
fungibile sau nefungimle, etc.. care se găsesc în p a t r i m o n i u l dispunăto-
m h 1 î n m ,
d ă r u i torul ui sau testatorului în momentul morţei sale. chiar ' , ! ~.
•)< ' montul morţei
şi cele de care el a dispus prin t e s t a m e n t s ) , se a d u n ă la sale.
C) Tncât priveşte formarea masei succesorale, vezi tom. I I I . partea \ i a s a s u c c e

II, al Coment, noastre, p. 517 u r m . (ed. a 2-a). sorala.

2
( ) B u n u r i l e legate prin testament fac parte din activul ereditar, Bunurile le-
în momentul morţei testatorului, pentrucă ele n'au eşit încă din gate prin tes-
t a m e n t f a c
p a t r i m o n i u l său (art. 802). Marcade, I I I , 5 9 1 ; Arntz, I I , 1 8 0 6 : '
art e d l i a c
Beltiens, I I I , a r t . 9 2 2 , No. 3 : Baudry et Colin, I, 8 8 5 ; Laurent, P , ' "
X I I ) 5 8 : Demolombe, X I X , 2 5 0 : A n b r y et R a u , V I I , § 684,
p. 185; T . H u e , VI, 167, p. 2 1 6 ; Planiol, I I I , 3085, etc.
Tot pentru aceleaşi motive, fac parte din acest activ: bui- Don. de bu­
n u r i
nurile cuprinse într'o donaţiune de bunuri viitoare (art. 8 2 1 , . viitoare
933 u r m . ) (vezi autorii suprà citaţi), precum şi cele cuprinse ascendentuor*
1
într'o î m p ă r ţ e a l ă făcută de ascendentul defunct, prin testa­
ment, pentrucă această î m p ă r ţ e a l ă nu-şi produce efectele sale
decât la moartea testatorului. L a u r ent, X I I , 5 8 : P a n d . fr..
v° cit, 2607.
Mai fac încă parte din activul ereditar: bunurile care au Legate piuase
făcut obiectul u n o r legate pioase remuneratorii, r ă m â n â n d ?' remune-
ratorii
însă ca, în acest din u r m ă caz, să se deducă valoarea serv
 548 COD. CIV. — CAETEA III. — T I T . II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

u n loc şi formează m a s a sau activul ereditar, a s u p r a c ă r u i a

a r e să se calculeze p a r t e a disponibilă şi rezerva.
Bunurile ^ I n s ă p e n t r u ca b u n u r i l e existente în succesiune să fie
c u r m s e n
o^vàioaTe^ P * a c t i v u l ereditar, se cere ca ele să aibă o v a -
4
nească. loare reală, a p r e c i a b i l ă în b a n i ( ), quod refici ex hereditate
2
potest, d u p ă expresia Iui U l p i a n ( ).
Animalele Astfel, nu v o r fi c u p r i n s e în m a s ă : animalele care, deşi
bolnave.
există în m o m e n t u l deschiderei succesiunei, totuşi s u n t atinse
3
de o boală, care trebue să le facă să p i a r ă ( ) : „ut eos non
posse vivere certuni esset" (*).
Creanţele lip- Aceste principii se aplică m a i cu seamă creanţelor l i p -
Slte 60 6
c f v i i e f * s i t e de efecte civile, a d e c ă : care n u constituesc din p a r t e a
5
d e b i t o r u l u i decât o obligaţie n a t u r a l ă ( ), sau ai căror debi­
tori s u n t insolvabili, căci creanţele nesigure n u vor figura

ciilor care a r fi p u t u t să confere legatarului o acţiune în

j u s t i ţ i e . P a n d . fr., v° cit., 2608.
1
ţ ) Cpr." Demolombe, X I X , 260, 2 7 3 ; P a n d . fr., o° cit., 2 6 1 1 .
2
() L . 8 2 , ab initio, D i g . , Ad legem Falcidiam, 3 5 , 2.
s
() C p r . Demolombe, X I X , 2 7 4 ; P a n d . fr., v° cit., 2612, etc.
Decoraţiile, De asemenea, nu se vor pune în masă obiectele care, deşi
armele de­ a u o valoare intrinsecă, totuşi se consideră ca o amintire lă­
functului, etc. sată de defunct, precum sunt: decoraţiile şi armele sale, por­
tretele de familie, etc. Cpr. Demolombe, X I X , 2 6 1 ; B a u d r y
et Colin, I, 8 8 2 ; P a n d . fr., v° cit., 2 6 1 5 ; Répert. Sirey, v°
Quotiti disponible, 3 2 4 ; T . H u e , V I , 167, p . 216, etc.
Tablourile, R ă m â n e însă bine înţeles că se vor p u n e în masă obiectele
statuele, ar­ de o valoare însemnată, precum a r fi: tablourile sau statuele,
mele defunc­
tului, etc. care a r fi opera u n u i pictor sau unui sculptor cu r e n u m e ;
armele defunctului, care a r fi împodobite cu pietre scumpe,
biblioteca sa, etc. P a n d . fr., v° cit., 2 6 1 6 ; Saintespès-Lescot,
Don. et testaments, I I , 464, p . 2 6 6 u r m . , etc.
Mormintele Mormintele de familie nu vor figura, în genere, în masă,
de familie. pentrucă ele sunt în afară de regulele ordinare ale d r e p t u l u i
de proprietate şi a liberei dispoziţiuni a bunurilor. T . H u e ,
V I , 167, p . 2 1 7 ; Beltjens, a r t . 9 2 2 , N o . 5 ; Pand. fr., v° cit.,
2617 şi deciziile citate acolo. — Vezi însă L a u r e n t , X I I , 59.
Dreptul mem­ I n orice caz, mormintele de familie fiind proprietatea moşte­
brilor familiei nitorilor concesionarului, în p r o p o r ţ i e cu partea lor ereditară,
la înmormân­
tare în mor­ fiecare din ei poate să înmormânteze în ele pe membrii fa­
mintele de fa­ miliei sale, s u b condiţie de a respecta drepturile comoşteni-
milie. torilor săi şi de a se conforma regulelor edictate de a u t o r i ­
tatea comunală. C. Nancy, Sirey, 89. 2. 188.
4
() L . 11 § 4, Dig., loco cit.
5
() Demolombe, X I X , 284.
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 549

în masă p e n t r u întreaga valoare datorită, ci n u m a i pentru

1
dividendul ce poate fi încasat ( ). „Cujus debitor solvendo
2
non est, tantum habet in bonis, quantum exigere potest" ( ).
Creanţa insolvabilă va figura în m a s ă n u m a i în două Cazurile în
cazuri : 1° când debitorul ei va fi însuş moştenitorul rezer- ivabue 0
C 6

va t a r ; căci, în privinţa donatarilor şi a legatarilor, el nu figurează în

3 m a s a
poate niciodată fi considerat ca insolvabil ( ) ; şi 2° când '
creanţa a fost legată debitorului ; căci, d u p ă cum se e x p r i m ă
jurisconsulţii romani, în privinţa socotirei cuartei Falcidie,
debitorul este atunci presupus solvabil, de oarece prin efectul
compensaţiei, el este p r e s u p u s a se plăti însuş ... ipse sibi
solvendo videtur, et quod ad se attinet dives est (L. 8 2 , in
medio, Dig., Ad legem Falcidiam, 3 5 , 2)
Ce se va face cu creanţele al căror debitor este de o Creanţele in­
solvabilitate îndoelnică? A u t o r i i p r o p u n m a i multe soluţii. "^aversa.
Unii a r voi ca acele creanţe să se v â n d ă şi preţul p r i n s din
vânzare să figureze în m a s ă ; alţii p r o p u n să nu se cuprindă
în masă decât valoarea venală a acestor creanţe, d u p ă o
preţeluire făcută de justiţie, ex aequo et bono, sau făcută de
b u n ă voe între p ă r ţ i . In fine, s'a mai p r o p u s şi un alt mijloc,
care consistă în a se lăsa creanţele deocamdată la o parte,
r ă m â n â n d a se î m p ă r ţ i pe u r m ă ceeace se va încasa din ele,
în aceeaş proporţie între partea disponibilă şi rezervă. Toate
aceste mijloace, care erau admise altă dată p e n t r u calcularea
5
cuartei F a l c i d i l i ) , pot fi admise şi astăzi

O Cpr. Demolombe, X I X , 2 7 6 ; Tliiry, II, 3 3 9 ; T. H u e , VI,

167; P a n d . fr., v° cit., 2626 u r m . ; Répert. Sirey, v° Quotiti
disponiate et reserve, 325 u r m . ; Beltjens, I I I , art. 922, No. 6
u r m ; T r i b . Clamecy şi C. Bourges (sub Cas.), Sirey, 1903.
1. 459, etc.
2
() L . 61 § 1, Dig., Ad legem Falcidiam, 3 5 . 2.
3
() Demolombe, X I X , 2 6 6 ; L a u r e n t , X I I , 6 0 ; Baudrv et Colin,
I, 8 8 4 ; A u b r y et R a n , V I I , § 684, p. 187; P a n d ' f r . , v° cit,
2629. Cpr. L. 87 § 2, Dig., Ad legem Falcidiam, 3 5 . 2. —
Vezi însă C, Grenoble, D . P . 7 1 . 2. 209.
4
() Vezi şi L. 22 § 3, Dig., loco cit. Cpr. Demolombe, X I X ,
277 u r m . ; T r o p l o n g , II, 949, 9 5 0 ; P a n d . fr., v° cit., 2631
u r m . ; Répert. Sirey, v° Quotiti disponiate, 326, etc.
5
() L. 73 § 1, Dig., Ad legem Falcidiam, 35, 2.
6
() Cpr. Laurent, X I I . 60 u r m . ; Demolombe, X I X , 280 urm.;
Marcadé, I I I , 5 9 1 ; Arntz, II, 1806; Duranton, V I I I , 332;
Mourlon, II, 6 3 1 ; T r o p l o n g , I I , 9 4 8 ; A u b r y et Rau, V I I ,
 550 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

Creanţele ce Se vor
pune în socoteală şi vor figura în m a s ă 11U
c e
ìtoòntramoj! 1111111 1
* ' defunctul ai* aveà în contra terţiilor, d a r
e l
' e a n e
ţ ^
tenitoruiui chiar şi în contra moştenitorului rezervatar, cu toate
rezervatar. c^ | e ^ primit succesiunea p u r şi simplu şi fără bene­
a r

ficiu de i n v e n t a r ; pentrucă deşi, la moartea creditorului, se

operează o confuziune. prin faptul că debitorul a moştenit
pe creditor (art. 1154 urm.), totuşi această confuziune nu
împedică existenţa creanţei în averea defunctului p â n ă la
încetarea lui din viaţă, ci împedică n u m a i pe debitorul moş­
tenitor de a se u r m ă r i pe sine, şi de a-şi face plata el însuş
sie: potius eximit personam ab obligatione, quam extinguit
obligationem. Acest obstacol de fapt, încă odată, nu împe­
dică însă creanţa de a-şi aveà fiinţă în realitate şi de a cons­
titui o valoare a succesiunei, de care defunctul a r fi p u t u t
dispune cu titlu g r a t u i t , micşorându şi patrimoniul. Oa atare,
ea trebue deci să fie cuprinsă în masa bunurilor prezente,
de câteori defunctul n a dispus de ea, cu a t â t mai m u l t cu
cât dacă ar fi altfel, ar a t â r n a de moştenitorul debitor de
a face ca câtimea rezervei să fie schimbătoare, d u p ă cum
el a r primi succesiunea p u r şi simplu sau sub beneficiu de
inventar, ceeace este inadmisibil ('Ì.
Creanţele T o t pentru aceleaşi motive vom vedeà mai la vale,
mo;tenito-
nilul
pag. 5 8 1 , că creanţele, ce moştenitorul ar avea contra de-

§ 684, p. 186; B a u d r y et Colin, I, 8 8 3 ; Demante et Colmet

de Santerre, I V , 60 his I I I ; P a n d . fr., v<> cit., 2;>30, 2637, etc.
Drepturile li- Soluţiile de mai sus sunt aplicabile d r e p t u r i l o r litigioase
tigioase, ere- ( r t . 1403), creanţelor condiţionale (art. 1004 urm.), etc. Cpr.
a
antele condì Arntz, I I , 1806; Demolombe, X I X , 286, 2 8 7 ; P a n d . fr., »°
tionale. etc.
cit., 2638 u r m . ; Répert. Sirey, v° Quotiti disponible el re­
serve, 327: T r i b . Clamecy şi C. Bourges (sub Cas.) Sirey,
1903. 1. 459, etc.
(') Cpr. Demolombe, X I X , 206 şi X X V I I I , 718; Mourlon, I I ,
6 3 1 ; T h i r y , I I , 3 3 9 ; Arntz, I I , 1 8 0 6 ; Laurent, X I I , 60 şi
X V I I I , 4 8 8 : Marcadé, I I I , 5 9 1 ; Beltjens, I I I , art. 922, No. 7;
Vigié, I I , 1555; B a u d r y et Colin, I, 8 8 4 : Demante, V, 252
bis I V ; T. H u e , V I , 167 şi V I I I , 177; A u b r v et R a n , I V ,
§ 330, p. 404 (ed. a 5-a); P l a n i o i , I I , 601 "şi I I I , 3 0 8 5 ;
P a n d . fr., v° Don. et testaments, 2626 şi Oblig., 6163 u r m . ;
Répert. Sirey, v° Quotité disponible, 315, 484. Vezi şi tom.
V I al Coment, noastre, p. 809. Această soluţie era admisă
şi la Romani. Vezi L. 1 § 18 şi L. 87 § 2, Dig., Ad legem
Falcidiam, 35. 2.
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 551

l
functuhii, vor intra în pasivul succesiunei[ i, soluţie foarte
dreapta şi echitabilă, care, ca atare, era admisă şi la R o ­
mani. (Vezi infra, p . 5 8 1 . nota 3).
R ă m â n e însă bine înţeles că creanţele sau celelalte Creanţe so-
drepturi nu vor fi cuprinse în masă decât pentru s u m a ce ^tàuìe^o.
aparţinea în realitate defunctului. Astfel, o creanţă solidară
nu va figura în activul succesiunei decât p e n t r u partea ce
i se cuvine faţă cu ceilalţi creditori solidari (art. 1035).
Tot astfel, o creanţă indivizibilă va intra, în genere, în
2
masă n u m a i pentru partea sa virilă (art, 1057 u r m . ) ( ).
Fiindcă tot ce are o valoare reală, apreciabilă în bani, Fondurile de
formează, d u p ă c u m ştim. activul ereditar, care serveşte a ^ " ^ ^
d e t e r m i n a reducţiunea, masa va trebui să cuprindă proprie-rară, artistică,
3
ta tea, marfa şi clientela unui fond de comerţ ! ) ; concesiunea ^ e t e i ^ d e
dreptului de a aveà o farmacie, proprietatea operelor lite- invenţie, etc.
rare, artistice, ştiinţifice, industriale şi brevetele de invenţie,
4
conservate conform legilor în vigoare ( !: uzufructul sau ren­
tele viagere, constituite în folosul unui tertiu, care s'ar afla
încă în viaţă şi a r fi cedat aceste d r e p t u r i d e f u n c t u l u i ! ' ! :
interesele ce defunctul ar aveà într'o societate care, d u p ă

(') A u b r y et R a n , loco cil.: Demolombe, X X V I I I . 719. — S'a

decis că un moştenitor rezervatar este în drept a contesta
validitatea şi sinceritatea unei creanţe a cărei cifră, dacă a r
fi justificată, ar micşora cu atâta drepturile sale de creditor
al defunctului. Cas. fr. Pand. Period. 1905. 1. 137.
2
( ) Demolombe, X I X . 295, 2 9 6 ; P a n d . fr., v° Don. et testaments,
2645. Cpr. L. 38 § 1, Dig., Ad legem Falcidiam, 3 5 . 2.
8
( ) Demolombe, X I X . 2 6 3 : Répert. Sirev, v° cit, 3 0 9 ; H u e . V I , 167.
(*) Cpr. T . H u e , V I , 167, p. 2 1 6 ; Demolombe, X I X , 2 6 4 ; Ré­
7
pert, Sire} , i'° cit., 3 1 2 ; P a n d . fr. v" cit-, 2623, etc. Vezi asupra
proprietăţei literare, industriale, etc., tom. I I I , partea I, al
Coment, noastre, p. 245 u r m . (ed. a 2-a).
Cât pentru manuscrisele needitate, care a r fi opera defune- Manuscrise
tului, ele nefiind în genere considerate ca un bun existent, nu needitate,
vor figura în masă decât atunci când defunctul a r fi t r a t a t
cu un editor pentru publicarea lor, sau când ar fi vorba de
publicarea unei alte ediţii a operei publicată mai 'nainte. De­
molombe, X I X , 2 6 5 ; Saintespès-Lescot, op. cit., I I , 4 6 4 , p. 2 6 8 ;
Pand. fr., v° cit, 2624; Répert. Sirey, v° cit, 3 1 3 : Massé-Vérgé,
I I I , § 4 5 5 , p. 138, nota 1. Mai vezi Répert. Sirey, v° Pro-
prietà littiraire et arlisiique, 363 urm., etc.
r
( ') B a u d r y et Colin, I, 8 8 6 ; Demolombe, X I X , 2 6 8 ; P a n d . fr.,
r° cit", 2 6 4 8 ; Répert. Sirey, v° cit, 316. etc.
 552 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

stipulaţiile părţilor, a r t r e b u i să fie c o n t i n u a t ă , în u r m a

r
morţei lui cu moştenitorii săi (art. 1 5 2 6 ) ( ) ; c a p i t a l u l ce o
societate de a s i g u r a r e s'ar fi obligat a plăti succesiunei de­
2
functului, p e n t r u premiile plătite de d â n s u l ( ) ; fructele civile
ajunse la scadenţă şi fructele n a t u r a l e percepute în m o m e n t u l
3
morţei ( ) ; obiectele ereditare ascunse sau puse la o p a r t e
4
de către moştenitorul rezervatar (art. 703) ( ) ; p a r t e a indi­
viză ce defunctul a r fi a v u t în nişte lucruri comune. între
5
el şi moştenitorul rezervatar sau u n t e r ţ i u ( ) ; n u d a p r o p r i e ­
6
tate şi b u n u r i l e lovite de u n uzufruct străin ( ) ; măririle sau
sporirile de valoare intervenite în u r m a deschiderei succesi­
unei, dacă ele provin d i n t r ' o cauză a n t e r i o a r ă m o r ţ e i lui de
7
cujus, ( ) ; valorile ce defunctul a a v u t intenţia de a d ă r u i ,

C) Répert. Sirey, v° Quotité disponible et reserve, 3 1 0 ; T . H u e ,

V I , 167, p. 216, etc.
(*) P a n d . fr., v° cit.,. 2649 u r m . ; C. Amiens, D. P . 78. 2. 2 2 4 . -
Vezi însă C. Douai, Pand. Period. 86. 2. 2 0 3 . C p r . Boisso­
nade, Reserve héréditaire, 735, p . 694 urm. Vezi şi infra,
Sumele dato­ p. 5 6 0 . — S u m e l e ce, în asemenea caz, a r t r e b u i să se plătească
rite de o so­ de societatea de asigurare, moştenitorilor, nu vor putea, în
cietate de asi­ genere, fi u r m ă r i t e de către creditorii succesiunei, pentrucă
gurare, sueee-
siunei. defunctul este presupus a fi făcut stipulaţia pentru moşteni­
torii săi. Qui paciscitur, sibi heredique suo pacisci intelligitur.
Vezi tom. V al Coment, noastre, p. 103. Cpr. Boissonade,
op. cit., p . 696, nota a.
Fructele pro­ 3

duse de bunu­ ( ) Répert. Sirey, v° cit., 3 2 3 ; Planiol, I I I , 3086, 4°.—Fructele

rile defunc­ produse de bunurile defunctului în u r m a deschiderei succe­
tului. siunei, nu intră însă în masă pentru calcularea rezervei şi a
părţei disponibile, pentrucă ele n ' a u a p a r ţ i n u t niciodată de­
functului. T . H u e , V I , 167. in fine: Planiol, I I I , loco cit.;
Demolombe, X I X , 2 6 9 ; L a u r e n t , X I I , 9 2 ; P a n d . fr., v° cit.,
2659. etc. C. P a u , D . P . 86. 2. 2 5 2 ; Cas. fr. D. P . 9 7 . 1. 4 0 9 .
4
( ) Répert. Sirey, v° cit, 322.
(") Répert. Sirey, v° cit, 317.
6
( ) Répert. Sirey, v° şi loco cit.
Plus-valuta O Répert. Sirey, v° cit, 3 1 8 . Cpr. Cas. fr. Sirey, 1910. 1. 529.
dobândită Vezi infra, p . 5 7 1 u r m . — S'a decis însă că plus-valuta do­
între dona­
ţiune şi bândită, în intervalul de timp strecurat între donaţiune şi
moartea dă- moartea dăruitorului, de acţiunile unei societăţi comerciale,
ruitorului. d ă r u i t e de defunct unuia din moştenitorii săi, nu intră în
masa care se formează pentru calcularea părţei disponibile
şi a rezervei, de câteori această plus-valută nu este rezultatul
întinderei fireşti a operaţiilor acelei societăţi, nici opera dă­
r u i t o r u l u i , ci n u m a i consecinţa cooperarci acestui din urmă,
 CALCUL. PARTEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 553

însă care n ' a u p u t u t să intre în p a t r i m o n i u l acelui care le-a

r
primit ( ), etc.
N u se vor p u n e însă la socoteală şi nu vor figura în Bunurile care
activul e r e d i t a r : bunurile care, de fapt, s'ar găsi în p a t r i - ™ ^ [ v u i *
moniul defunctului, însă care ar fi încetat de a fi proprie- ereditar,
tatea lui. Astfel sunt, de exemplu : dreptul u n u i uzufruct
sau a unei rente viagere constituite a s u p r a capului lui, căci
aceste drepturi fiind viagere, s'au stins odată cu moartea
2
lui ( ) ; fructele produse de bunurile defunctului în u r m a morţei
sale, pentrucă aceste fructe n ' a u fost niciodată proprietatea
3
lui ( ) ; capitalul unei asigurări contractată de defunct în fo­
4
losul u n u i terţiu ( ) ; b u n u r i l e date defunctului cu stipulaţia
dreptului de reîntoarcere către dăruitor, în caz de a m u r i
d o n a t a r u l m a i înainte (art. 8 2 5 ) ; drepturile ce legea pensiu­
nilor clin 1 9 0 9 conferă p r i n art. 6 u r m . copiilor a s u p r a
pensiunei, pe care o avea t a t ă l lor în calitate de funcţionar
public ; pentrucă copiii nu găsesc acest drept în succesiunea
tatălui lor, la care ei pot să renunţe, ci îl dobândesc dela
lege, care, pentru a încuraja pe funcţionarii publici, con­
tinuă a servi atât copiilor acestor funcţionari. în timpul m i -
norităţei, cât şi mamei lor, o parte din pensia ce primea
5
părintele lor ( ), etc.

devenit asociat, la operaţiile societâţei. C. Rouen, Sirey, 1909.

2. 178. Această decizie, foarte r e m a r c a b i l ă şi bine motivată,
decide în mod implicit că plus-valuta, de care s'a vorbit m a i
sus, nu este supusă nici r a p o r t u l u i ce trebue să se facă la
succesiunea lui de cujus.
(') Répert. Sirey, v° cit.. 3 2 1 .
2
() B a u d r y et Colin, I, 8 8 6 ; Planiol, I I I , 3 0 8 6 ; T h i r y , I I , 339,
in fine, etc.
3
() Yezi suprà, p. 552, nota 3, in fine.
4
() Planiol, I I I , 3086 in fine.; Cas. fr. Sirey, 96. 1. 3 6 1 ; D . P . 97.
1. 73. Cpr. Albert W a l i l , Eevue trimestrielle de droit civil,
anul 1902, tom. I, p. 20 urm. (L'assurance en cas de décès
au point de vue da rapport successor al, de la quotiti', dispo­
niate et des recompenses).—încât priveşte capitalul ce o socie­
tate de a s i g u r a r e s'ar fi obligat a plăti succesiunei defunc­
tului pentru premiile plătite de dânsul, în t i m p u l vieţei sale,
vezi suprà, p. 552, text şi nota 2.
5
() Boissonade, Histoire de la reserve hcrcdifaire et de son in­
fluence morale et économique, 733, p. 6 9 3 (ed. din 1873);
P a n d . fr., v° Don. et testaments, 2657, etc.
 554 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. , IV. — S-a II. — ART. 849.

U
2 Preţeluirea bunurilor ce dăruitorul sau testatorul a lăsat
în momentul morţei sale.

Preţeluirea Masa bunurilor existente în momentul morţei dispu-

bununior s t o r u l u i odată formată, trebue să se proceadă la pretelu-
existente in J i i '
momentul ii'ea acestor b u n u r i , deşi a r t . 8 4 9 nu prevede decât preţe-
j -
morţei .iispu- n bunurilor dăruite, căci altfel nu s'ar putea a n a vâ­
l i e A
1
nătorului. . . . .
Art. 999 c loarea întregei averi şi calculul prescris de lege a r fi cu ne-
Caiimacii. p t i n ţ a . De aceea, a r t . 9 9 9 lit. b din codul Calimach dis­
U

pune că trebue să se preţeluiască cu preţ cuviincios şi ade­

v ă r a t toate bunurile, de către persoane experte şi vrednice
de credinţă, cu cuget curat, fără vreun vicleşug sau p ă r ­
tinire. Codul actual n a m a i vorbit de preţeluirea bunurilor
lăsate în succesiune de către dăruitor sau testator, pentrucă
preţeluirea lor nu prezintă nicio particularitate deosebită,
precum prezintă acea a bunurilor dăruite (').
Valoarea din Această preţeluire se va face d u p ă valoarea ce b u n u -
timpul j ] existente în succesiune aveau în momentul
r e deschiderei
deschiderei , . . . . . .
snccsmnei. succesiunei. principiu admis şi la K o m a m (-), pentrucă acesta
este momentul când se deschide dreptul moştenitorilor rezer­
vatari (*).
Dr. roman şi P r i n u r m a r e , n u se va ţine nicio socoteală de schim-
c. Calimach. 1,^,-ile ce a u p u t u t să intervie, în privinţa valorei bunurilor
Deoseb. intre . , . / - A ' •
c. raiimach preţeluite, ne înaintea, tie in urina morţei dispunătorului.
si dr. actual. p , ^ j e e mărire sau micşorare a valorei lucrului, inter­
o r c e

venită în intervalul dela deschiderea succesiunei şi pană în

ziua') preţeluirei,
Cpr. L a u r e n tva
, Xprivi
I I , 8 6n; uDemolombe,
m a i pe rezervatari şi nu
X I X , 352, etc. va aveà
2
) „In quantitate patrimonii exquireuda, visum est mortis tempus
spectari". ( L . 73, Dig., Ad legem Falcidiam, 35. 2). Vezi şi
L. L . 6 şi 30, Cod, De inofficioso testamento, 3, 28. „Averea
nu se cercetează câtă era la facerea testamentului, zice art. 970
din codul Calimach, ci câtă se află la moartea testatorului,
î n c â t priveşte însă donaţiunile, codul Calimach, deosebindu-se
de codul actual, prevede prin a r t . 1283 (951 C. austriac), că
nu în momentul morţei dăruitorului a r e să se examineze daca
legitima a fost sau nu atinsă prin donaţiune, ci în momentul
facerei darului. Vezi şi suprà, p. 538, n. 1 şi p. 6 0 5 , n. 2.
5
) C p r . Demolombe, X I X , 3 5 3 ; L a u r e n t , X I I , 8 6 ; A u b r y et
Ran, V I I , § 684 bis, p. 194; P a n d . fr., v° cit., 2 6 6 7 ; Cas.
fr. D. P. 67. 1. 5 5 ; Sirey, 67. 1. 2 2 3 ; C. Rouen, S i r e y 1 9 0 9 .
v

2. 178, punctul al 4-lea din speţă. Vezi şi infra, p. 5 7 0 .

 CALCUL. PARŢEI DISPONIBILE SI A REZERVEI. — ART. 849. OOO

nicio înrâurire a s u p r a drepturilor donatarilor sau legata­

rilor (').
Această preţeluire se face d u p ă valoarea reală ce lu- Preţeluirea
p
crurile a u p e n t r u toată lumea, secundum rei veritate/m, d u p ă ^ * a

cum se e x p r i m ă legea r o m a n ă ("), iar nu d u p ă preţul atee- riior.

ţiunei, uici d u p ă utilitatea particulară ce moştenitorul, do­
n a t a r u l sau legatarul ar putea să tragă din lucru. .,Pretta
rerum non ex affectu, nec utilitate singulorum, sed commu-
u
niter funguntur (f.
X u se va luà, de asemenea, în consideraţie venitul ce Venitul din
ar figura în rolul de contribuţii, ex formali pretto (''!; nici ^ . ^ t i ! îtc~ 6

preţui mai mare sau mai mic ce moştenitorul ar ti p u t u t

1
dobândi dela un c u m p ă r ă t o r t e m e r a r i ) : neque ex stultitia
y
emptoris( ).
Preţeluirea neţiind supusă niciunei forme speciale, Preţeluirea
poate fi făcuta şi prin b u n a înţelegere a părţilor. T o t ce se " " g ° p
~ e] e
n
r
â
e
în

cere n u m a i este ca ea sa tie făcută faţă cu părţile intere­

sate; de unde rezultă că preţeluirea făcută de însuş testa­
torul prin testamentul său sau p r i n t r ' u n alt act, n'ar fi obli­
gatorie ('). d u p ă cum dispune a n u m e art. 9 9 9 din codul Ca­
s
limach \ ).
In regulă generală, toate bunurile lăsate de defunct sunt Banii găsiţi
111 n u m e r a r
supuse preţeluirei : imobilele, mobilele corporale, ca şi cele -
incorporale (art. 9 6 9 lit. b C. Calimach), etc. X u m a i banii
care se găsesc în n u m e r a r nu comportă nicio preţeluire.
1
( ) L a u r e n t , X I I , 86, 89 şi 9 5 ; Demolombe, X I X , 354. 3 6 6 ;
P a n d . fr.. v" cit, 2668, etc.
2
( ) L. 62 § 1, Dig'., Ad legem Falcidiam, 3 5 . 2. Vezi şi L. 42,
Dig., loco cit., unde se zice: „In Falcidia < e stimati o pretii
rerum ex veritate facienda %i
est .
3
( ) L. 63, ab initio, Dig., loco cit.
4
( ) L. 62 § 1, Dig., loco cit.
(°) Cpr. Demolombe, X I X , 3 6 4 : Pand. fr., t'" cit, 2675 u r m .
6
( ) L. 3, Dig., loco cil.
(') L a u r e n t , X I I , 8 7 ; Demolombe, X I X , 3 6 2 ; B a u d r v et Colin,
1, 8 9 1 ; Beltjens. I l i , art. 922, No. 2 5 : P a n d . fr.. v» cit, 2 6 7 9 ;
Troplong, II, 9 7 6 ; C. Limoges, D . P . 60. 2. 14; Sirev, 6 1 .
2. 303, etc.
8
( ) „Testatorul nu are voe să preţeluiască î n s u ş . . . " , zice acest c. Calimach
1
text: „Quarta, quce per legem Falcidiam retinetur, cvstima- Ş dr. roman.
tione, quarn testator fecit, non magis minui potest, quam au-
ferri". ( L . 1 5 ' § 8, Dig., Ad legem Falcidiam, 35. 2).
 556 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II; — ART. 849.

Valorile co- C â t p e n t r u rentele a s u p r a S t a t u l u i şi celelalte valori

b u r s a
tate la - c o t t
a e } bursă, ele v o r fi preţeluite d u p ă cursul ce a v e a u
a

în m o m e n t u l morţei d ă r u i t o r u l u i s a u testatorului
Averea dă- Averea d ă r u i t ă descendenţilor p r i n acte între vii, fără
dentiio'! fărâ dispensă de r a p o r t , treime a se considera ca avere existentă
e3C

scutire de la m o a r t e a d ă r u i t o r u l u i , dacă acei descendenţi primesc s u c -

raport. i > . • â c i , fa asemenea caz, ei t r e b u e să raporteze la
c e s u n t a c

m a s a succesorală t o a t ă averea ce li s'a d ă r u i t , şi această

avere i n t r ă în m a s a succesorală liberă de orice sarcini, î n ­
2
fiinţate de d o n a t a r i a s u p r a ei ( ).

3° Bunurile de care defunctul a dispus prin donaţiuni între vii.

Adâogarea Masa b u n u r i l o r existente odată f o r m a t ă , în u r m a de-

» ^ ~ « H Ì < . ™ = ducerei din aceste b u n u r i
11 I1
a datoriilor si a sarcinilor b u -
care a dispus ,
3
defunctul, puse d o n a t a r i l o r ( ), se a d a o g ă p r i n calcul fictiv b u n u r i l e de

(') Demolombe, X I X . 359, 3 9 1 ; L a u r e n t , X I I , 9 4 ; Beltjens, I I I ,

art. 9 2 2 , No. 2 5 ; P a n d . fr., v° cit., 2671 u r m . , 2 8 3 5 ; C. Bor­
deaux, Sirey, 3 5 . 2. 109 şi Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs,
1133 şi 1134, nota 1.
2
( ) Cas. r o m . Bult. 1895, p . 6 9 9 .
3
Deducerea ( ) Sarcinile impuse donatarilor, în interesul dăruitorului, vor fi
sarcinilor im­ deduse din valoarea b u n u r i l o r dăruite, căci aceste sarcini nu
puse donata­ înavuţesc pe donatar, el nefolosindu-se decât de ceeace r ă m â n e
rilor in inte­
resul dăruito­ în u r m a deducerei l o r . Planiol, I I I , 3 0 9 2 ; Gas. fr. D . P . 78,
rului. 1. 16. Vezi şi Dalloz, Nouveau code civil annoti, l i , a r t . 922,
No. 107 u r m . — A c e e a ş regulă este aplicabilă în privinţa su­
melor plătite de donatar, n u însuş dăruitorului, ci credito­
rilor săi, pentru achitarea datoriilor acestui din u r m ă , pentrucă
plata datoriilor d ă r u i t o r u l u i constituind o sarcină a donaţiunei,
micşorează cu a t â t a emolumentul ei. D a r , dacă se ţine în
seamă donatarului plata datoriilor făcută de dânsul în n u ­
mele dăruitorului, plata procentelor acestor datorii n u se scade
din valoarea b u n u r i l o r dăruite, pentrucă aceste procente sunt
luate de obiceiu din veniturile b u n u r i l o r dăruite. C p r . Cas.
fr. Sirev, 1904. 1. 121, 122 (cu nota l u i E . N a q u e t ) ; D . P .
1904. 1". 4 2 5 .
Evaluarea în- Stabilirea rezervei şi a p ă r ţ e i ' d i s p o n i b i l e n u se operează
tregei averi a p e n t r u fiecare moştenitor în parte, ci se evaluează m a i întăi,
defunctului. prin calcul, întreaga avere a defunctului, adecă: atât cea con­
siderată ca existentă ia moartea l u i cât şi cea d ă r u i t ă la
străini sau la moştenitori scutiţi de r a p o r t , d u p ă care, scă-
zându-se datoriile şi sarcinile impuse de dăruitor, se calcu-
 CALCUL. PĂKŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 557

1
care defunctul a dispus p r i n donaţiuni între vii Ţ ), fără a se
2
ţine însă seamă de veniturile acestor b u n u r i ( ). Această
întrunire permite ele a se reconstitui p a t r i m o n i u l defunctului
astfel c u m el s'ar fi găsit în ziua morţei sale, dacă n'ar fi
făcut nicio liberalitate, şi de a socoti astfel rezerva şi partea
disponibilă.
Această întrunire nu este însă decât fictivă, d u p ă c u m i r « <u I n t r u n a

3
o spune a n u m e art. 9 2 2 din codul francez( ) (pe hârtie), căci'art. sZ^nn
e s t e
ea n u prejudică î n t r u nimic soarta liberalităţilor. E a este o reals, oi
l v a -
simplă operaţie de calcul, care are de scop fixarea averci de-
functului în momentul morţei sale. N u m a i d u p ă fixarea părţei
disponibile, se va procede la i m p u t a r e a donaţiunilor, fie a s u p r a
părţei disponibile, fie a s u p r a rezervei (art. 945), şi atunci
n u m a i rezervatarii vor aveà acţiunea în reducţiune contra
donatarilor, dacă liberalitatea lor întrece p a r t e a disponibilă (*).
R ă m â n e însă bine înţeles că bunurile dăruite inter vivos nd C a z u l c a

, 1 ^ • j. A î ^ ' i - A • i • x • defunctul n'a

trebue sa reintre m mod fictiv m succesiune, chiar atunci i ă s a t n i c i o

când defunctul n ' a r fi lăsat la moartea lui nicio avere. D a c ă av

ere i ^ a
m o a r t e a Ul
art. 8 4 9 prevede că pe lângă bunurile lăsate de defunct, -
lează apoi î n t r e a g a p a r t e din averea netă, cuvenita t u t u r o r
-
moştenitorilor ca rezervă, proporţional cu n u m ă r u l lo. , iar restul
r ă m â n e ca p a r t e disponibilă. Cas. r o m . Bult. 1895, p . 6 9 9 .
(') S'a decis însă că nu este nevoe, spre a se calcula partea dis­
ponibilă şi rezerva, ca b u n u r i l e dăruite de către de cujus, în
specie, soţului său, să fie adaose prin calcul fictiv la masă,
de eâteori aceste b u n u r i se regăsesc in întregimea lor şi în
n a t u r ă în patrimoniul dispunătorului, unde ele s'au reîntors
prin efectele unui legat făcut d ă r u i t o r u l u i de către donatar.
Cas. belg. Sirey, 1905. 4. 2 1 .
2
f) Cas. rom. Bult. 1896. p. 992.
() 8
„On y reunit fictivement", etc. Vezi şi art. 822 din codul italian,
care zice, de asemenea: „si riuniscono quindi fittiziamente
i beni, etc."
4
() Cpr. L a u r e n t , X I I , 6 2 ; Demolombe, X I X , 3 0 1 ; P a n d . fr.,
v° cit, 2 6 8 1 , etc. — D u p ă formarea masei succesorale, moşteni­
torii rezervatari trebue să-şi r e t r a g ă rezerva mai întăi din averea
existentă, adecă: atât din acea găsită la m o a r t e a lui de cujus
cât şi din acea intrată în masa succesorală prin facerea r a ­
porturilor, şi n u m a i dacă nu li se va acoperi rezerva lor
din menţionata avere, p r o p o r ţ i o n a l cu n u m ă r u l lor şi cu în­
t r e a g a avere succesorală, n u m a i atunci ei au dreptul să şi-o
complecteze prin reducerea donaţiunilor nesupuse r a p o r t u l u i .
Cas. rom. Bult. 1895, p. 700.
 558 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

trebue să se adaoge acele de care el a d i s p u s p r i n d o n a ­

ţiune, aceasta este n u m a i din cauză că legea p r e s u p u n e cazul
cel m a i ordinar, adecă : acela când defunctul a lăsat la m o a r t e a
lui o avere cât de mică, la care pot a t u n c i fi adăogite b u ­
nurile d ă r u i t e p r i n acte între vii. B u n u r i l e d ă r u i t e p u t â n d
însă, în unele cazuri, să formeze unicul element spre a se
socoti p a r t e a disponibilă şi rezerva, nu mai încape îndoială
că ele vor figura în t o t d e a u n a în m a s a care datereste re­
zerva şi a s u p r a căreia se calculează partea disponibilă (*).
Toate bunu­ Termenii a r t . 8 4 9 fiind generali, se înţelege că toate
rile dăruite b u n u r i l e dăruite trebue să intre în acest calcul fictiv, ori­
intră în cal­
culul fictiv". care a r fi n a t u r a lor, fie mişcătoare sau nemişcătoare, cor­
porale s a u incorporale, etc. r i .
Nu s.' are în N u se va aveà, de asemenea, in vedere m o m e n t u l când
vedere mo­ 3

mentul când s a făcut d o n a ţ i u n e a ! ) . nici valoarea imnurilor d ă r u i t e , nici

s'a făcut do­
naţiunea, etc.
(') P a n d . fr., v° cit., 2 6 8 2 ; Demolombe, X I X . 3 0 3 . A r fi, în adevăr,
ridicol, zice Ricard, ca bunurile dăruite să nu intre în mod
fictiv în masă, atunci tocmai când rezerva nu se poate exer­
cita decât asupra acestor bunuri. Vezi Demolombe, loco cit.
2
( ) Marcadé, I I I . 5 9 4 ; A r n t z , II, 1807; Demolombe, X I X , 3 1 0 :
P a n d . fr., v° cit., 2684, 2726, etc.
3
( ) Calculul fictiv, prevăzut de a r t . 849, va aveà deci loc, deşi
donaţiunea ar fi fost făcută înaintea naşterei copilului, sau
înaintea căsătoriei dintre tatăl şi m a m a sa, şi chiar atunci
când ar fi trecut mai bine de 30 de ani dela facerea dona­
ţiunei şi pană la deschiderea succesiunei. Cpr. P a n d . fr., v° cit.,
2 7 2 1 : Demolombe. X I X , 306.
Donaţiunile Din î m p r e j u r a r e a că nu se a r e în vedere momentul ta­
făcute sub cerei donaţiunei. rezultă că şi donaţiunile făcute sub legea
legea veche. veche vor fi adao.se prin calcul fictiv la bunurile existente în
momentul morţei dărnitorului. P a n d . fr., v° cit-, 2 7 2 2 ; De­
molombe, X I X , 3 0 7 ; Troplong, I I , 904, 905. etc.
Reducerea do­ Donaţiunile făcute sub legea veche nu vor fi însă reduse
naţiunilor decât pană la concurenţa părţei disponibile determinată sub
făcute sub legea sub care au fost făcute, soluţie admisă şi la R o m a n i ,
lesea \eche. prin Novela 92, capit. I, căci altfel legea nouă a r aveà efect
retroactiv, ceeace nu se poate ( a r t . 1). C p r . Demolombe, I, 51
şi X I X , 3 0 7 : A n b r y et R a u , I, § 30, p. 127, text şi nota 64
(ed. a 5-a); T r o p l o n g , II, 9 6 4 ; P a n d . fr., v° cit., 2723, pre­
cum, şi alte autorităţi citate în Dalloz, Nouveau code civil
alinole. I, art. 2, No. 704 u r m . : Stănescu, op. cit., 998, p. 6 7 5 .
Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 105 (ed. a 2-a), unde se
a r a t ă controversa.
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 559

forma sau caracterul donaţiunei şi nici chiar persoana do­

natarului.
Rezerva nu şi-ar mai atinge scopul p r o p u s , daca cal- Toate dona-
culul fictiv p e n t r u compunerea masei n'ar cuprinde decât ^ . a r e ^ / ' r î "
donaţiunile învestite cu solemnităţile prevăzute de a r t . 8 1 3 forma lor. sunt
s u
C. civil. A r t . 8 4 9 fiind conceput în termeni generali, s e ^ ^ j^"'
aplică deci nu numai donaţiunilor solemne, d a r t u t u r o r li- prevent d e
a i t 8 4 , )
beralităţilor între vii. prin u r i n a r e : donaţiunilor m a n u a l e ' '
(vezi infra, p . 6 1 2 ) . celor directe ca .şi celor indirecte; do­
naţiunilor deghizate sau ascunse sub forma unui contract cu
titlu oneros(f : celor care procura d o n a t a r u l u i achiziţia unui
lucru mobil sau imobil, ca şi celora care-i procura numai
liberarea unei obligaţii r ) . etc.
Caracterul donaţiunei n u joacă de asemenea niciun rol Don. m-i-
în această privinţă. Deci, a r t . 8 4 9 este aplicabil donatili- X^H-i^on."-
nilor ordinare ca şi celor reciproci, remuneratorii, oneroase, etc., r.»a<e. eu-,
r ă m â n â n d a se deduce valoarea serviciilor prestate sau sar­
cinilor executate, dacă aceste servicii sau sarcini s u n t a p r e ­
5
ciabile în banii' ).
Toate donaţiunile între vii. emanate dola defunct, chiar Donaţiunile
, ,.. j • ^ K j_ • • - • îi. făcute din i - a -
şi cele făcute unui aşezământ pios sau oricărei alte persoane i t a l s a u J i n

morale (*), intrând în compunerea masei, servesc a determina venituri,

partea disponibilă şi rezerva, fără a se distinge dacă aceste li-
beralităţi au fost făcute din capital sau din venit: căci a r
fi foarte g r e u de a se constata care donaţiuni s u n t făcute
din capital şi care sunt făcute din venit, veniturile fiind şi
ele supuse capitalizarei (''
P e n t r u ca a r t . 8 4 9 să fie aplicabil, se cere însă ca Prezenturiie
actul să aibă caracterul unei adevărate donaţiuni : de unde Art!""'!,
rezultă că prezenturiie obişnuite i-art. 7 5 9 1 actele de bine-
(') Vezi supra, p. 308, nota 2. Cpr. Baudry et Colin, I, 895.—
S'a decis, în consecinţă, că în masa succesorală intră nu numai
donaţiunile, dar şi a vantaggile indirecte rezultând dintr'o do­
naţiune. C. Bucureşti, Dreptul din 1897, No. 77.
2
( ) Cpr. Pand. fr., v» 'cit., 2729, 2 7 7 7 ; Demolombe, X I X , 310.
Vezi şi intra, explic, art. 847, p . 602 u r m .
8
( ) Demolombe, X I X , 3 1 7 ; Troplong-, II, 896, 8 9 7 : P a n d . fr..
v° cit., 2 7 3 1 . etc.
4
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. 1896, consid. dela p a g . 948.
5
( ) Cpr. Planiol, I I I , 3088; P a n d . fr., ?;° cit., 2734 şi autorităţile
citate acolo; Cas. fr.. Sirev. 82. 1. 129; D . P. 82. 1, 313. etc.
 560 COD. C I V . - C A R T E A III. — TIT. II. — CAP. IV. —S-a II. — A R T . 849.

facere şi milele care obişnuit se fac din venituri, fără a

se atinge capitalul, şi, în genere, toate liberalităţile pe care
legea le scuteşte de raport, pentrucă ele se iau tot din ve­
nituri şi n u distrug egalitatea dintre moştenitori, n u se con­
sideră ca adevărate donaţiuni şi nu sunt supuse r a p o r t u l u i
x
fictiv statornicit de a r t . 8 4 9 ( ).
Cazul când D a c ă aceste liberalităţi a u fost însă luate din capital,
v o r
^a^su^au ^ 6
irdrà în m a s a care serveşte a determina p a r t e a dis-
6

2
fost făcute ponibilă şi rezerva ( ). Astfel, Curtea din L y o n a declarat,
dm capital. ^ ^
c u â n t , reductibil, ca făcut în detrimentul rezer-
r e c u v

vatarilor, u n legat de milostenie, care cuprindea a p r o a p e

3
averea întreagă a defunctului ( ).
Sumele dato- D e asemenea, capitalul format din venituri a r fi s u p u s
cinate"de as^I reducţiunei şi a r intra în masa a s u p r a căreia trebue să se
•urare, suc- calculeze p a r t e a disponibilă şi rezerva, atunci când capitalul
cesi unei. astfel format a r constitui o donaţiune, dacă nu directă, cel
p u ţ i n indirectă. Astfel a r fi, de exemplu, folosul ce a r re­
zulta p e n t r u u n copil din contractul p r i n care t a t ă l său
l-ar fi asigurat la o societate de asigurare, care, în baza p r i ­
melor primite dela părinte, în timpul vieţei sale, s'ar fi obligat
i
a plăti copilului o sumă oarecare, la moartea tatălui s ă u ( ) .
Cazul când A m zis eâ, p e n t r u aplicarea a r t . 8 4 9 . n u se are în ve-
d
fo"t'fâeută a
dere persoana d o n a t a r u l u i ; de unde rezultă că acest text se
unui moşte- aplică n u n u m a i când donaţiunea a fost făcută u n u i străin,
nitor. dar chiar u n u i moştenitor, fie el rezervatar, şi fie că această
donaţiune a fost făcută ca o anticipare a s u p r a succesiunei

1
ţ ) L a u r e n t , X I I , 6 3 ; Demolombe, X I X , 312 u r m . ; Demante,
I V , 58 bis; B a u d r v et Colin, I, 8 9 3 ; A u b r y et B a u , V I I ,
§ 684, p. 189; P a n d . fr., v° cit, 2733, 2 7 3 6 ; Planiol, I I I , 3 0 8 8 ;
Nacu, I I , 182, p . 3 3 1 ; Stănescu, op. cit., 1 0 0 1 , p . 6 7 6 , etc.
2
( ) Demolombe, X I X , 3 1 4 ; Demante et Colmet de Santerre,
I V , 58 bis; P a n d . fr., v° cit, 2747, etc.
3
( ) P a n d . fr., v° cit, 2745.
4
( ) C p r . B a u d r y et Colin, I, 8 9 5 ; P a n d . fr., v° cit, 2735 şi a u t o ­
rităţile citate acolo. Vezi şi suprà, p. 552, text şi nota 2. —
Cu toate acestea, soluţia de mai sus se contestă de unii, pen­
trucă capitalul, pe care îl primeşte copilul la moartea t a ­
tălui său, n ' a intrat niciodată în patrimoniul defunctului, ci
este rezultatul primelor plătite de dânsul societăţei, din ve­
niturile .sale. Vezi Caquerai, Bevue pratique de droit francai»,
anul 1863, t o m . 16, p . 2 0 3 şi nota 2 în Pand. Period. 8 8 .
1. 186. Cpr. Acollas, I I , p . 439.
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 561

fen avancement d'hoiriej. fie cu dispensă de r a p o r t ('); aşa

că toate bunurile dăruite u n u i succesibil trebue, în regulă
generală, să fie adus.' prin calcul şi în mod fictiv la masă,
ca şi bunurile dăruite străinilor.
Deci, dacă presupunem că un părinte a făcut o do- Legatarii şi
naţiune unui copii al său, lăsând şi oarecare legate, legatarii şi străini pot
ceilalţi donatari străini, care s'ar vedea ameninţaţi de o acţiune cere raportul
in reducţiune. vor putea, conform art. 8 4 9 , să ceară r a p o r t u l i j <i . n C t e a r t
8 4 9
fictiv al donaţiunei. pentru a se determina p a r t e a disponibilă şi - P N e a l i c

rezerva. Este adevărat ca. după art. 7 6 3 , legatarii nu p o t ' " e T c ' ^ - i v . '
pretinde ca moştenitorii să facă raportul, însă în specie nu
este vorba de u n raport real şi efectiv, ci numai de un
calcul, de o operaţie de aritmetică şi de un raport fictiv,
necesar pentru a se forma, masa asupra căreia trebue să
se calculeze partea disponibilă şi rezerva. A r t . 7 6 3 ar fi
opozabil numai atunci când ei ar cere ca obiectele r a p o r t a t e
să le fie atribuite in totul sau în parte, pentru a li se com­
plectă legatul, nu însă si atunci când ei nu cer decât un
r a p o r t fictiv care. în realitate, n'are să le aducă niciun folos,
ci are să servească numai a determina partea de care de­
functul a p u t u t să dispue cu titlu gratuit.
I n exemplu ne va lămuri mai bine. Astfel, dacă pre- exemplu
. . . .. , . -,.
.pentru lămu-
supunein ca Iriinus, care are doi copii, a d a t u n u i a om e i ; a celor de
r r e

m a i
4 5 0 0 0 de lei si apoi moare, lăsând pe aceşti doi copii moş- os­
tenitori şi în acelas t i m p un legat de 2 0 0 0 0 lei şi o avere
de 1 5 0 0 0 de lei: se naşte î n t r e b a r e a : cum se va socoti re­
zerva si partea de care defunctul a p u t u t să dispue prin
testament, căci miniai astfel vom putea şti p a n ă la ce sumă
legatul este valid. Dacă aplicăm art. 7 6 3 . partea disponi­
bilă şi rezerva se vor calcula n u m a i asupra, sumei de 1 5 0 0 0
lei. pentrucă. după acest text, legatarii nu pot cere ra­
portul sumei de 4 5 0 0 0 de lei. dată unuia din moştenitori.
(') Este, în adevăr, de principiu că toate donaţiunile, chiar şi
cele scutite de r a p o r t , trebue să fie întrunite la masă pentru
a se socoti partea disponibilă şi rezerva. Deci, dacă este ade­
v ă r a t că tot ce e supus r a p o r t u l u i face obiectul întrunirei
fictive prevăzută de art. 849, nu se poate zice, în sens invers,
că ceeace nu este supus r a p o r t u l u i nu trebue să facă parte
din masă. Cpr. L a u r e n t , X I I , 6 4 ; Saintespès-Lescot, op. cit.,
II, 484, p. 2 9 1 ; P a n d . fr., r° cit., 2749, etc.

J
5S79Ì. :6
 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

D u p ă acest sistem, admis de j u r i s p r u d e n ţ a franceză pană

[
la celebra decizie aşa zisă St. Arroman{ ), care este din
8 Iulie 1 8 2 6 , partea disponibilă va fi 5 0 0 0 de lei, iar re­
zerva 1 0 0 0 0 de lei (art. 8 4 1 , 7631, aşa că legatarul nu va
lua decât 5 0 0 0 de lei. Dacă, din contra, aplicăm a r t . 849^
trebue m a i întăi să a d ă o g ă m prin calcul fictiv la 1 5 0 0 0
de lei găsiţi în succesiune, suma de 4 5 0 0 0 de lei, dăruită
de defunct, ceeace formează o masă de 6 0 0 0 0 lei, asupra
căreia rezerva va fi de 4 0 0 0 0 de lei, iar partea disponi­
bilă de 2 0 0 0 0 de lei (art. 8 4 1 . 8491. P r i n urmare, d u p ă
acest sistem, legatarul ar trebui să ieâ întreaga sumă le­
gată ( 2 0 0 0 0 de lei). însă fiindcă în succesiune nu se g ă ­
sesc decât 1 5 0 0 0 de lei, legatul său va fi redus Ia această
sumă, căci pentru a-1 complecta a r trebui că ceeace lipseşte
să se ieà din cei 4 5 0 0 0 de lei dăruiţi unuia din copii, ceeace
este cu neputinţă, fiindcă d u p ă a r t . 7 6 3 , legatarul nu poate
cere ca moştenitorul să facă raportul real. Acesta este sis­
temul cel mai juridic şi m a i raţional în acelaş timp, pe care
j u r i s p r u d e n ţ a franceză îl admite acum în mod constant, fără
nicio şovăire dela celebra decizie St. Arroman, de care am
vorbit mai sus şi la care a aderat aproape unanimitatea a u ­
torilor (•).

(') Vezi această decizie în Pand. dir on., tom. I (anii 1789—1829),
1, p. 270, 271 şi în Sirey chron., tom. V I I I (anii 1825—1827),
I, 383.
(-) Vezi autorităţile citate în tom. I I I , partea I I , al Coment,
noastre, p . 5 8 1 , nota 1, in fine, la care trebue să a d ă o g ă m :
Beltjens, Enciclopédie du droit civil belge, I I I , art. 922, No. 20
bis, p. 115; Beautemps-Beaupré, Portion disponible et reduction,
II, 6 9 1 , p. 110 u r m . (ed. din 1856); Laurent, X I I , 76 u r n i . ;
Demolombe, X V I , 289 şi X I X , 3 0 9 ; Troplong, I I , 9 8 1 u r m - ;
Marcadé, I I I , 5 9 8 ; Arntz, I I , 1 8 1 1 ; Thirv, II 3 4 5 ; Mourlon,
II, 632, nota 1; A u b r v et R a u , V I , § 630, p. 617 şi V I I
§ 684, p. 1 8 8 : Demante, tom. I l i , 192 bis I I şi tom. I V , 60
bis V I u r m . ; T h . H u e , V I , 169; Planiol, III, 2239, 3087;
B a u d r y et W a h l , Successions, I I I , 2 7 2 7 ; Baudry et Colin,
Don. et testaments, I, 9 0 0 — 9 0 2 (în tom. I I I , partea I I , al
Coment, noastre, la p. 582, finele notei 1 dela p. 5 8 1 , din
eroare de t i p a r se citează: Baudry et Colin, I, 2296); Stă-
nescu, Partaj şi rezervă. 226, p. 121 urm. Vezi a s u p r a acestei
controverse, P a n d . f r . , v° cit., 2685 u r m . ; Sirey et Gilbert, Code
civil annate, II, art. 922, No. 34 u r m . ; Dalloz, Nouveau code
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 563

D a r , dacă trebue să recunoaştem. în principiu, lega- Dreptul t e s t a -

tarului d r e p t u l de a calcula partea disponibilă a defunctului ^e^n^rt"
conform a r t . 8 4 9 , este necontestat că judecătorii a r puteà, 849 să nu fie
ap 1 c t in
prin interpretarea voinţei testatorului, sa decidă că bunurile o s p e ie

dăruite n u trebue să figureze în calculul provizor al părţei

disponibile, pentrucă voinţa d i s p u n ă t o r u l u i determină în mod
suveran întinderea Jiberalităţei sale.
D i s p u n ă t o r u l poate deci să interzică donatarilor sau i n t e r p r e t a r e a
legatarilor săi raportul fictiv, pe care îl autoriză a r t . 8 4 9 , t e s ^ I m T n t u i u i
zicând, de e x e m p l u : că liberalitatea va fi socotită exclusiv d e j u d e c ă t o r i i
f o n c I l l l u i
numai a s u p r a bunurilor ee el va lăsa la moartea sa. Ches- -
tiu nea de a se şti cum trebue să se calculeze partea dis­
ponibilă, este, la u r m a urmei, o chestie de intenţie, şi voinţa
dispunătorului constitue o lege în această privinţă. Dacă
testatorul nu si-a a r ă t a t voinţa sa în termeni clan' şi precizi.
judecătorii vor interpreta în mod suveran termenii testa­
mentului
C u r t e a din Iaşi a decis că calcularea părţei succeso- Neapiie. art.
1
rale cuvenită văduvei sărace, conform a r t . 684 C. civil. ^Vsi^Con -
are a se face tot conform a r t . 8 4 9 . a d e c ă : adăogându-se la trovers».
averea găsita în fiinţă la moartea b ă r b a t u l u i , şi valoarea lu­
crurilor de care el a dispus cu titlu g r a t u i t în favoarea
moştenitorilor săi("), soluţie formal admisă prin noua lege
franceză din 10 Martie 1 8 9 1 . Această soluţie este însă inad­
misibilă în dreptul nostru, unde nu avem un text expres
în această privinţă, ca în F r a n ţ a , pentrucă a r t . 8 4 9 cu­
prinzând o excepţie, care nu poate fi întinsă prin analogie,
se aplică n u m a i când este vorba de calcularea părţei dis­
ponibilă într'o succesiune cuvenită moştenitorilor rezer-
• va tari, şi ştim că femeea nu are nicio rezervă în averea
3
b ă r b a t u l u i ei ( ).

civil annoti, I I , art. 922, No. 83 u r m . ; Répert. Sirey, v°

Quotiti dhponible, 390 urm.
(') Cpr. L a u r e n t , X I I , 8 1 , 8 2 ; Demolombe. X I X , 309, infine:
B a n d r v et Colin, I, 9 0 3 ; Beaiitemps-Beaupré, op. cit., I I , 689,
p. 108, 1 0 9 : P a n d . fr., > cit., 2 7 0 1 . C p r . Cas. fr. Sirev.
90. 1. 3 5 5 ; T ) . P . 9 1 . 1. 437, etc.
p) Dreptul din 1890, No. 34.
:;
( ) Vezi A l . Degré; Dreptul din 1892, No. 2 3 , p. 180 şi Scr.
juridice, I, p. 174; Stănescu, op. cit.. 1008, p. 6 8 6 . Vezi şi
tom. I I I , partea, II al Coment, noastre, p. 5 2 3 , 524. Vezi pentru
 564 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

Cazul când Bunurile dăruite u n u i succesibil trebue sa lie cuprinse

donatarul s'a * m a g conform art. 8 4 9 , chiar dacă d o n a t a r u l s'ar fi să-
â
7
săvârşit tun t t

viaţă înaintea vârşitdin viaţă înaintea d ă r u i t o r u l u i , pentrucă deşi r a p o r t u l

daruitoruim. (j^toreşte decât de copilul donatar, iar n u de moşte­
i m g e

nitorii săi, afară de cazul când ei a r veni la succesiune prin

reprezentaţie (art, 755), totuşi r a p o r t u l fictiv, statornicit de
art. 8 4 9 , n a r e , p r e c u m ştim, nimic comun cu r a p o r t u l real
prevăzut de art. 7 5 1 C. civ. l l a p o r t u l prevăzut de art. 8 4 9
fiind o simplă operaţie de calcul, trebue să aibă loc de
câteori există o donaţiune (M, chiar dacă această donaţiune
ar fi făcută unei persoane necunoscute, destul este ca exis­
2
tenţa liberalităţei să fie certă ( ).
Cazul când Această deosebire între r a p o r t u l real si cel fictiv, pre-
mostenitorui . u t moştenitorul, care a primit o
d t 8 4 9 f

1
care a primit _ •> 1_
renunţat la
donaţiune, a donaţiune
o succesiune ca o anticipare a s u p r a succesiunei sale şi a re­
n u n ţ a t la succesiune, să poată cere, eu toată renunţarea
sa, r a p o r t u l fictiv al celorlalte donatili ni, p e n t r u a compune
masa ereditară şi a determina apoi a s u p r a acestei mase,
3
partea disponibilă ( ).
împărţeala O controversă destul de vie s'a ridicat a s u p r a chestiunei
a s e a c a
a e
făcută 'pr!n d« ^ ^ bunurile cuprinse într'o împărţeală de as-
donaţiune cendenţi, făcută p r i n acte între vii (art. 795). trebue sau
i n t 0 n n u s a n e
troversă " considerate ca supuse r a p o r t u l u i fictiv statornicit
de a r t . 8 4 9 , pentru calcularea părţei disponibile, atunci când
se î m p a r t e succesiunea ascendentului dărui t o r ; însă părerea
cea mai juridică este, de bună seamă, cea care p u n e în prin­
cipiu că bunurile cuprinse în împărţeală urmează a fi aduse
în m o d fictiv la succesiunea ascendentului dăruitor, p e n t r u
socotirea părţei disponibile, căci nu mai r ă m â n e îndoială că,
în cazul art. 7 9 5 urm., defunctul a dispus de bunurile sale
cu titlu g r a t u i t , şi este ştiut ea a r t . 8 4 9 prevede r a p o r t u l
fictiv al t u t u r o r b u n u r i l o r de care de cujus a dispus prin do-
mai multe detalii a s u p r a acestei chestiuni, critica deciziei men­
ţionate a Curţei din Iaşi, făcută de noi în Dreptul din 1893,
No. 12.
!
( ) Laurent, X I I , 8 5 : P a n d . fr., v« cit., 2 7 1 8 ; Cas. fr. D. P .
57. 1. 3 6 3 ; Sirey, 57. 1. 572.
2
( ) P a n d . fr., v° cit, 2 7 1 9 ; C. Eouen, D. P . 80. 2. 4 9 ; Sirey,
80. 2. 2 8 1 .
3
( ) P a n d . fr., v° cit, 2700.
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 565

1
naţiuni între viii ). (Ju toate acestea, chestiunea este, d u p ă
cum ştim, foarte controversată.
C a z u l e à d
B u n u r i l e cuprinse în împărţeala ascendentului numai "
<• . i • e .• j j i i c r n ascendentul a
atunci nu vor li supuse r a p o r t u l u i fictiv, prevăzut de a r t . 8 4 9 , dispus n e a -
2
când ascendentul a manifestat o voinţă contrară ( ), s a u când P l i c a r e a a i t
-
. . . 849.
împărţeala sa nu mai înfăţişează caracterul unei liheralitâţi,
3
ci a unei convenţii cu titlu oneros ( ).
Aceasta ne aduce a vorbi de înstrăinările cu titlu oneros. înstrăinările
T l v i i t v 1 -î i cu titlu oneros
Kezerva neavand de scop decât a p ă r a r e a drepturilor moşte- intră în n u

nitorilor rezerva tari, în contra înstrăinărilor cu titlu gratuit P m a s a a s i i r a

i i i • • „ A i - i ^- I A , ^ căreia se cal­
^ i
ale defunctului, nu m a i încape îndoiala ca Imnurile instra- cuiează partea
inate de defunct cu titlu oneros (vânzare, schimb, etc.), n u < P°nibiiâ. lls

vor fi cuprinse în masa a s u p r a căreia se calculează partea

disponibilă. In adevăr, aceste înstrăinări a d u c â n d u n echi­
valent, modifică n u m a i compunerea patrimoniului în loc de
a-1 micşora, după c u m îl micşorează liberalităţile. Se poate,
ce e drept. întâmpla ca, din cauza unor speculaţii gre­
şite, p a t r i m o n i u l să fie micşorat şi prin înstrăinările cu titlu
oneros, însă se poate întâmpla şi contrariul. Şansele sunt
deci egale. Iată pentru ce înstrăinările cu titlu oneros nu
sunt cuprinse în masa a s u p r a căreia se calculează partea
4
disponibilă ( ).
(») Din
Vezi aceste
Planiol, principii
I I I , 3 0 8 8 ; necontestabile
B a u d r y et Colin,a rI, părea
8 9 8 ; Beltjens, I I I , înzestrare.
să rezulte
art. 922. No. 18 şi autorităţile citate i n t r ' u n sens şi într altul
în tom. III, partea I I , al Coment, noastre, p . 860, 8 6 1 , nota 5,
la care trebue să adăogăm, în sensul aplicărei a r t . 849 la împăr­
ţeala ascendenţilor: P a n d . fr., v° Don. et testaments, 2753 u r m .
şi Repert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 297 ; C. Bu­
cureşti, Dreptul din 1894, No. 40, etc.
2
( J Nimic nu împedica deci pe ascendent să mărginească libe­
ralitatea sa la bunurile ce el va lăsa la moartea sa, în care
caz b u n u r i l e cuprinse în î m p ă r ţ e a l ă nu vor ti arlaose în mod
fictiv Ia cele lăsate de dânsul în succesiunea sa. Cpr. L a u r e n t ,
X I I . 7 4 : Demolombe, X I X . 3 2 3 : A u b r v et R a u , V I I . § 084,
p. 190, 1 9 1 ; Massé-Vergé. I I I , § 455. p. 140, nota 3 ; Pand.
fr., v° cit., 2 7 6 1 , etc.
8
( ) P a n d . fr., v° cit, 2764.
4
( ) Cpr. Planiol. I l i , 3087, nota ! ; Laurent, X I I , 6 5 şi 202,
ab initio; Vigié, I I , 5 8 5 ; B a u d r v et Colin. I, 9 1 4 ; Demo­
lombe, X I X , 3 2 4 : Pand. fr.. v" cit., 3765. Vezi şi suprà,
p. 528, nota 2. — Vezi însă art. 8 4 5 .
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. —S-a II. — ART. 849.

că donaţiunile făcute cu titlu de dotă nu sunt supuse r a ­

p o r t u l u i fictiv statornicit de a r t . 8 4 9 , cel puţin în t i m p u l
vieţei bărbatului, pentrucă, d u p ă părerea t u t u r o r , faţă cu
b ă r b a t u l , constituirea dotei este un contract cu titlu oneros,
fiindcă acest din u r m ă joacă rolul unui c u m p ă r ă t o r sau
unui creditor, d u p ă expresia lui Iulian : quodammodo creditor
aut emptor intelligitur qui dotem. petit
Credem însă, cu toate acestea, că Imnurile dăruite de
defunct cu titlu de dotă, sunt supuse r a p o r t u l u i fictiv pre­
văzut de a r t . 8 4 9 , d u p ă cum sunt supuse şi raportului real
(art. 7 5 8 , 7 6 1 , 1 2 8 2 , 1914), şi aceasta chiar dacă dota s'ar
găsi în manile b ă r b a t u l u i ; pentrucă, pe de o parte, tot ce e
2
supus r a p o r t u l u i real este supus şi raportului t i c t i v ( ) ; iar
pe de altă parte, dota este, în privinţa constituitorului ei, o
adevărată liberalitate, de oarece părinţii nu m a i sunt astăzi
obligaţi, precum erau altă dată, a-si înzestra copiii lor
3
(art. 186) ( ). (Cpr. a r t . 3 5 al o r d o n . ' d i n 1 7 3 1 ) .
I n cazul a r t . 7 6 1 şi 1 2 8 2 , a d e c ă : în caz de insolvabi­
litate a b ă r b a t u l u i în momentul constituirei flotei, nu se va
c u p r i n d e în masă decât acţiunea ce femeea are în contra
bărbatului insolvabil, căci bunurile care constituesc dota nu
sunt. în asemenea caz. supuse r a p o r t u l u i ("').

(') L . 19, Dig., De oblig ationibus et uctionibus, 44, 7. Vezi şi

L . 25 § 1, Dig., Qu(c in fraudem creditor um, 4 2 , 8. Vezi
tom. V al Coment, noastre, pag. 228, ad notam. Cpr. Cas.
Palermo, Sirey, 9 1 . 4. 10. 11 şi Dreptul din 1910, No. 6,
p. 48 (cu observ, d-lui S. Rădulescu). Vezi şi infra, p. 6 1 5 .
2
( ) Pothier, Tr. den donations entre-vifs, V I I I , 2"20, p. 422 (ed.
Bugnet) şi Introduction au titre des donations, I. 7 1 , p. 372;
L a u r e n t , X I I , 6 5 : Demolombe, X I X , 3 1 8 ; Troplong, I I , 9 5 8 ;
P a n d . fr., v° cit., 2 7 6 6 ; T . H u e , VI, 168; Beltjens, a r t . 922,
No. 1 2 ; Rivière, Jurisprudence dela Cour de cassation, 27'5;
Beautemps-Beaupré, Portion de Mens disponible et reduction,
I I , 6 6 1 , p . 7 3 ; Sirey et Gilbert, Code civil annate, II, art. 922,
No. 3 ; Dalloz, Nouveau code civil annate, I I , art. 922, No. 7o.
Vezi şi nota lui Dalambert, în Sirev, 1909. 2, p . 178, col. I-a.
Cas. fr. D . P. 56. 1. 145; Sirev, 56. 1. 6 7 3 ; C. Orléans, D
P . 8 5 . 2. 2 0 4 ; T r i b . Romanaţi,' Gr. judiciar din 1908, N o . 40
(cu observ, noastră).
3
( ) Vezi tom. I I I , partea l i , al Coment.-noastre, p. 590, nota o
şi p. 623. nota 2. Vezi şi suprà, p. 3 2 1 , 322.
4
( ) Demolombe, X I X , 3 1 8 ; P a n d . fr., r° cit., 2 7 6 7 ; Vernet,
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A EEZEEVEI. — AET. 849. 567

CVit p e n t r u cazul prevăzut de a r t . 2 8 5 C. civil ^mo- Art. -2S5 c.

c l v l L
diticat prin legea din 15 Martie 1906), d u p ă care, în caz
de despărţenie pentru cauză determinată, o treime din averea
soţului declarat vinovat prin sentinţa de divorţ trece in p r o ­
prietatea copiilor născuţi din căsătoria desfăcută (M, iar în
caz de divorţ prin consimţimânt m u t u a l , j u m ă t a t e din averea
ambilor soţi devine proprietatea copiilor clin ziua primei
declaraţiuni de divorţ, nu mai încape îndoială că aceste
bunuri nu sunt supuse raportului real si reducţiunei ; prin
urmare, nici raportului fictiv statornicit de art. 8 4 9 , în fo­
losul copiilor născuţi din altă căsătorie, pentrucă copiii năs­
cuţi din căsătorii desfăcută nu dobândesc aceste b u n u r i prin
liberalitatea părinţilor, ci în virtutea legei, care vrea să p u e
o stavilă a t â t despărţeniei prin consimţimânt m u t u a l , cât şi
chiar acelei pronunţată p e n t r u cauză determinată. | L . din
15 Martie 1 9 0 6 , ri
llunurile dăruite de defunct în timpul vieţei sale, tre- Cazul când
buind neapărat să fie adao.se, prin calcul fictiv, la 1 uimirile eri""prin caz p

pe care defunctul le-a lăsat în succesiune, în momentul fortuit,

morţei sale. spre a se forma astfel masa a s u p r a căreia u r -

Quotitc disponible, pag. 427. Cpr. Stănescu. Partaj şi re­

zervă, 1003, p. 677 urm., etc.
(') S a decis că. dacă anterior introdu cerei acţiunei de divorţ,
soţul vinovat şi-a vândut moşia ce o aveà, primind efectiv o
sumă de bani. iar restul întrebuinţându-1 la plata datoriilor
făcute în timpul căsătoriei, averea din care urmează să se
atri bue treimea cuvenită copilului născut din căsătorie, con­
form art. 285 C. civil, este suma ce i-a rămas efectiv din
vânzarea moşiei. Rezerva ce face instanţa de fond prin dispo­
zitivul deciziei sale, pentru atacare în nulitate a actului de
vânzare ca fiind simulat, nu atrage casarea acelei deciziuni,
întrucât nu se aduce prin aceasta niciun prejudiciu părţei şi
chestiunea simulatici acelui act r ă m â n e î n t r e a g ă a se rezolva
pe cale principală. Cas. rom.. S-a H - a , Cr. judiciar din 1913,
Xo. 3, p. 35, decizia, Xo. 222 din 9 Octombrie 1912.
2
( ) Cpr. Laurent, I I I , 298 şi X I I . 6 9 ; Demolombe, X I X , 3 3 1 : D u -
ranton, V I I , 3 5 2 ; P a n d . fr., v° cit., 2 7 9 2 ; Petrescu, Testa­
mentele, pag. 204, 2 0 5 . Vezi şi tom. II al Coment, noastre,
pag. 204 (ed. a 2-a). Este adevărat că Bigot-Préaineneu, în
expunerea de motive, a e x p r i m a t părerea contrară, însă, precum
foarte bine observă L a u r e n t ( X I I , 69), expunerea de motive
nu poate să ţie loc de lege.
 568 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I I . — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

meaza a se socoti partea disponibilă şi rezerva, se naşte în­

trebarea : ce trebue să decidem în privinţa bunurilor, care
au perit prin caz fortuit, fără culpa d o n a t a r u l u i ? Aceste
b u n u r i , fie ele mobile sau imobile, nu vor intra, de b u n ă
seamă, în această masă, pentrucă ea necuprinzâiid decât b u ­
nurile care, clacă n ' a r ti fost dăruite, a r ti r ă m a s în p a t r i ­
moniul defunctului, în specie p a t r i m o n i u l său nu este mic­
şorat prin donaţiune. ci p r i n t r ' u n fapt datorit întâmplărei.
fapt care n'ar fi împedicat peri rea lucrului, chiar dacă el
s a r fi găsit în manile dăruitorului. P a g u b a se î m p a r t e deci.
în asemenea caz, de o potrivă între rezervatari şi beneficiarii
părţei disponibile (M. A r t . 970 § 1 din codul neerlandez este
expres în această privinţă, însă acest text este deprisos.
2
întrucât el nu este decât o aplicare a principiilor generalei !.
Soluţia de m a i sus este admisibilă, fără nicio distincţie,
fie că lucrurile dăruite au perit în manile d o n a t a r u l u i , fie că

l
( ) C p r . L a u r e n t , X I I , 70 şi Avant-projet de revision du code
civil, I I I , p. 4 8 7 ; Demolombe, X I X , 338, 3 7 7 ; T h i r y , I I , 3 4 3 :
Beltjens, I I I , art.922, N o . 16; Arntz, I I , 1807, in fine: Vernet,
Quotile disponible. p. 4 3 0 : A u b r y et R a u . V I I , § 684, p . 191,
text şi nota 2 4 ; Pand. fr., v° cit., 2838 urm., ete.
Raportul real. încât priveşte r a p o r t u l , legea face însă deosebire între imo­
Deoseb. între bile şi mobile, căci imobilele, care s a u pierdut din caz fortuit
mobile şi imo­ şi fără greşala donatarului, nu sunt supuse r a p o r t u l u i ( a r t . 760);
bile. Art. 760.
pe când mobilele d ă r u i t e descendentului succesibii sunt şi r ă m â n ,
din contra, în riscul şi pericolul său, şi perderea lor fortuită
nu-1 scuteşte de r a p o r t , pentrucă el nu datoreşte înseşi mobilele
dăruite, precum datoreşte imobilul (art. 760), ci suma care
reprezintă valoarea lor. Vezi tom. I I I . partea I I , al Coment,
noastre p. 6 4 1 şi p . 660 u r m . (ed. a 2-a), Această distincţie
dela r a p o r t între mobile şi imobile nu se aplică la reducţiune,
pentrucă situaţia donatarului, supus reducţiunei, este cu totul
alta decât acea a descendentului donatar, supus r a p o r t u l u i .
Cpr. Mourlon, I I , 6 3 3 : A u b r v et R a u , V I I , § 684, nota 24
dela p. 1 9 1 . 192, etc.
C. olandez. (") I a t ă cum se exprimă acest text: ..Lucrul dăruit, care a perit
Art. 970 § 1. înaintea morţei d ă r u i t o r u l u i . fără culpa donatarului, nu va fi
cuprins în masa b u n u r i l o r asupra căreia trebue să se calculeze
legitima (zal zij niet icorden begrepen onder de massa der
goederen over ivelke het ivettelijih erfdeel moet worden berc-
kend). Acest text adaogă însă că lucrul dăruit va fi cuprins
în masă de câteori el va ii perdut prin insolvabilitatea do­
natarului.
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 569

ele a u perit în manile u n u i terţiu achizitor fapud emptorem),

pentrucă p a g u b a fiind în toate cazurile fortuită, rezervatarii
trebue să sufere toate întâmplările care micşorează averea
l
defunctului ( i.
R ă m â n e însă bine înţeles că nu poate să fie vorbă. în Lucruri eon-
s 1 p 1 bll
specie, de lucruri consumptibile şi fungibile, nici de cele de- J ™ j g : fu i b i e ( c

terminate în donaţiune n u m a i in genere, căci ştiut este ca :

î]
genera non pereunt\ .
Sumele de bani dăruite de defunct sunt, din contra, Cazul când
supuse r a p o r t u l u i fictiv statornicit de a r t . 8 4 9 , şi v o r intra d ^ " " " " ^
în masă, chiar atunci când donatarii a r fi devenit insolva-de bani. Con-
h o v e r a
bili, d u p ă cum dispune a n u m e a r t . 9 7 0 § 2 din codul ne- ' ' -
erlandez, citat supra, p . 5 6 8 , nota 2, pentrucă aceste sume
eşind din p a t r i m o n i u l defunctului prin donaţiune, orice d o ­
naţiune trebue, d u p ă art. 8 4 9 . să fie cuprinsă în masă pentru
3
socotirea părţei disponibile si a rezervei ( ).
U l t i m a consecinţă a principiului d u p ă care bunurile Fructele pro-
d s e l e a r u l
dăruite trebuesc adăogate. în mod fictiv, la cele existente " . ' i ^ (
p
ţ ,. . . dăruit pana in
în succesiune, este că, pentru a se socoti partea disponibilă ziua morte;
<ils t0
şi rezerva, nu trebue să se facă raportul fictiv al fructelor ^""* "
produse de lucrul d ă r u i t p â n ă în ziua morţei dispunătorului.
pentrucă aceste fructe fiind destinate a fi consumate, iar nu
capitalizate, n'ar fi fost reprezentate prin nicio valoare în
succesiunea defunctului, chiar dacă el n ' a r fi dispus de b u ­
nurile care le-a p r o d u s .
(') Laurent. X I I , 7 1 ; Demolombe, X I X , 3 3 9 : D u r a n t o n , V I I .
392; Mal pel. Successions, 2 7 1 ; P a n d . fr.. r° cit., 2 8 4 0 : S t ă -
neseu, op. cit., 1 0 3 1 , p. 6 9 9 , etc.— Contra: Saintespès-Lescot.
op. cit., II, 486, pag. 292 u r m . ; Bayle-Mouillard a s u p r a lui
Grenier, op. cit., I V , p. 2 8 1 , ad notam: Vazeille, Successions
et donations, I, a r t . 8 5 5 , N o . 5 şi I I , art. 922, No. 17. p. 187
(ed. din 1837).
2
( ) P a n d . fr., v° cit., 2 8 4 1 . Cpr. Cas. rom. Unit. S-a 1, a n u l 1876.
consid. dela p. 306. Vezi şi tom. V al Coment, noastre, p. 187.
(*) L a u r e n t , X I I , 7 1 ; T r o p l o n g , I I , 996 u r m . ; A u b r y et R a n .
V I I , § 684, p. 1 9 1 . 1 9 2 ; P a n d . fr., v° cit., 2 8 4 2 ; " Beltjens.
I l l , a r t . 922, No. 1 7 : C. Caen, Sirev, 6 3 . 2. 127. — Contra:
Demolombe. X I X , 6 0 3 , 6 0 6 ; M a r c a d é , I I I , 602, 6 0 3 ; Massé-
Vergé, I I I , § 457, in fine, p. 1 5 1 ; Zachariae, Handbuch de*
fr. Civilrcckts. I V . § 6 9 5 , p . 333, text şi nota 36 (ed. Crome):
Demante et Col met de Santerre, I V , 61 bis I I ; D u r a n t o n .
V i l i . 3 3 9 ; Saintespès-Lescot. I I . 5 1 6 . p . 3 4 3 urm., etc.
 570 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I I . — C A P . I V . — S-a I I . — A R T . 8 4 9 .

Fmcteie In ceeace priveşte însă fructele prinse de rădăcini în

prl e a
dâcinf în "momentul deschiderei succesiunei, ele vor intra de sigur în
momentul masă, p e n t r u c ă măresc valoarea b u n u r i l o r d ă r u i t e din care
;ic
succesrîfnei f şi această p l u s - v a l u t ă s'ar fi găsit de sigur în
Ay
V^
succesiune, dacă defunctul n ' a r fi făcut donaţiunea
Art. 854. (^\ţ p e n t r u fructele percepute în urma morţei dărui to­
rului, ele aparţin, în principiu, rezervatarilor (art. 8 5 4 ) .

4° Preţeluirea bunurilor dăruite prin acte între vii.

Scopul acestei D u p ă ce s'au determinat bunurile de care defunctul a

preţeiuin. |j p c p S clonaţiuni ì ut re vii, trebue să se proceadă la
U S r ] U

preţeluirea lor, pentru a se cunoaşte valoarea totală a

masei, din care partea disponibilă si rezerva nu sunt decât
o fracţiune.
valoarea ce Această preţeluire se va face, ca si p e n t r u bunurile lăsate
a v e a u ^ n ' m o - ^ d â r u i t o r sau testator în succesiune, d u p ă valoarea ce b u -
1

mentui morţei nurile dăruite de defunct aveau în momentul morţei sale,

"ruiui" ~ P e r u c ă atunci n u m a i se datoreşte rezerva moştenitorilor
ll t0

n e a p ă r a ţ i . Acesta este deci momentul ce trebue să se aibă

2
in vedere, când este vorba de a se socoti rezerva ( ).

fì
(') Pand. fr., v cit., 2845. Opr. Demolombe, X I X , 3 7 6 ; L a u r e n t ,
X I I , 92. Vezi şi supra, p. 554.
\-) Vezi suprà, p. 554. — S'a decis că art. 849 se referă n u m a i
la donaţiunile făcute persoanelor nesuccesibile, sau celor făcute
succesibililor cu dispensă de raport, ori acelor care r e n u n ţ ă
la succesiune. Cas. r o m . Bult. 1895, p. 317. „Considerând,
zice această decizie, că, deşi prin art. 849 C. civil, se pre­
vede că averea de care defunctul a dispus prin donaţiune
între vii se calculează la masa succesorală după starea ei
din momentul donaţiunilor şi valoarea din momentul morţei
donatarului, fără a se face vreo distincţie între diferitele ca­
tegorii de donatari, totuşi această dispoziţie nu se poate referi
decât la donaţiunile făcute la persoane nesuccesibile, sau la
cele făcute succesibililor cu dispensă de raport, ori acelor
care r e n u n ţ ă la succesiune; căci, în ceeace priveşte donaţiunile
făcute la succesibili nescutiţi de r a p o r t , ele ne mai putându-se
considera că există îndată ce acei donatari succesibili, iie-cn-
tiţi de raport, au acceptat succesiunea, fiindcă averea din care
se compune... se r a p o r t e a z ă la succesiune, libera de orice sar­
cină, ca şi cum n'ar fi fost d ă r u i t ă (art. 769); apoi, este evi­
dent că prin citatul text (849), legiuitorul nu mai putea să
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 571

P e n t r u a se fixa valoarea acestor bunuri, se va luà de Fixarea v.-.-

loi ei ] nu
bazâ starea în care ele se găseau în m o m e n t u l tacerei do- ', ? -~
° rilor după
naţiunei, ceeaee însemnează, d u p ă părerea t u t u r o r , că nu se starea lor din
m o n , e n t n l d o
va ţine nicio socoteală de îmbunătăţirile sau d e t e r i o r ă r i l e "
. . . . * . naţiunei.
aduse lucrului d ă r u i t prin faptul d o n a t a r u l u i ! ). ci se vol­
tine în seamă n u m a i îmbunătăţirile şi degradările care
ar rezulta din n a t u r a lucrurilor sau d i n t r ' u n caz fortuit.
Legea a voit, cu alte cuvinte, de astă dată, ca şi în materie
de raport, ca bunurile dăruite să fie preţeluite d u p ă valoarea
ce ele a r fi a v u t dacă r ă m â n e a u în p a t r i m o n i u l defunctului,
fără a se ţine în seamă prefacerile aduse prin faptul dona­
t a r u l u i . A r fi fost nedrept, în adevăr, ca p r i n calculul fictiv
prevăzut de a r t . 8 4 9 , să se pue în activul succesiunei un
imobil care, din cauza îmbunătăţirilor aduse de donatar, a r
valora astăzi 1 0 0 0 0 0 de lei, pe când în momentul tacerei
donaţiunei, acest imobil nu valora decât 5 0 0 0 0 de lei;
pentrucă prin facerea donaţiunei dăruitorul şi-a micşorat
patrimoniul cu 5 0 0 0 0 de lei. iar nu cu 1 0 0 0 0 0 de lei, cat
valorează imobilul dăruit in momentul preţeluirei. Este însă
aibă în vedere asemenea donaţi uni: că această interpretare a
art. 849 rezultă clar şi din faptul că el se află aşezat de
legiuitor în capit. I V , S-a I I , care tratează despre reducerea
donaţiunilor şi legatelor, adecă: de donaţiuni şi legate făcute
străinilor, sau făcute succesibililor cu dispensă de raport, ori
succesibililor care r e n u n ţ ă la succesiune, căci n u m a i asupra
unor asemenea donaţiuni se poate face operaţia reducţiunei.
iar cele făcute succesibililor fără dispensă de r a p o r t , ele sunt
supuse r a p o r t u l u i , iar nu reducţiunei, îndată ce asemenea do­
natari acceptă succesiunea".
(') T h i r y , I I , 3 4 3 : B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I. 9 0 i ;
Beltjen.s, I I I . a r t . 922.' No. 24 ter; P a n d . fr., vo cit, 2800,
2848 u r m . : Demolombe, X I X , 3 6 8 : L a u r e n t , X I I . 8 9 ; P l a ­
nioi, I I I , 3090; Arntz, II, 1807; Mareadr, I I I , 5 9 4 ; Acollas,
II, 4 3 8 ; Mourlon, I I , 6 3 2 ; Surville, Elements d'un cours de
droit civil, I I I , 133, p. 7 1 , etc.
Alta este însă chestiunea de a se şti dacă donatarul a r e Despăgubirile
llt S
drept la vreo despăgubire pentru cîieltuelile făcute de dânsul l' 5~Ş' e e

, a t o r e s c
fie înainte, fie în u r m a deschiderei succesiunei, sau dacă e l ' ? f
, „ ,„ ., . . . n a t a m i si r e -
trebue sa plătească rezervatarilor vreo indemnitate pentru d e - rvatarii.
z e

teriorarile pricinuite lucrului dăruit. Chestiunea acestor des­

p ă g u b i r i reciproci va fi studiată mai la vale, sul) art. 8 5 4 .
când ne vom ocupa despre efectele acţiunei în reducţiune.
Vezi infra, p. 660 u r m .
 572 COD. CIV. — CARTEA I I I . — T I T . II. — CAP. IV. —S-a II. — A R T . 849.

j u s t de a se ţine in seamă schimbările de valoare aduse

b u n u r i l o r dăruite prin n a t u r a lucrurilor sau printr u n caz
fortuit, pentrucă aceste schimbări s'ar fi î n t â m p l a t chiar dacă
imobilul n'ar fi e.şit din patrimoniul defunctului.
Prefacerile Aşa dar, de câteori lucrul d ă r u i t s a prefăcut în u r m a fa-
a 1 uc 11
î!a!!; ^!! cerei donaţiunei, dobândind o valoare mai mare sau mai mică,
(

q<*i UIT prin '

fapiui întâm-pentru a se şti clacă această prefacere va aveà sau nu vreo
a s u r a
iuate in con-^ r e S
P preţeluirei acelui lucru, trebue a se cerceta
n r m n i e

sideraţie. cauza acelei prefaceri. Dacă se datoreşte faptului donatarului,

ea nu va fi ţinută în seamă : dacă, clin contra, ea se dato­
reşte întâmplărei, prefacerea se va ţine' în seamă. Astfel, dacă
presupunem că imobilul d ă r u i t valora în momentul dona­
ţiunei 5 0 0 0 0 de lei şi că, mai târziu, prin deschiderea unei
uliţe nouă în apropierea acelui imobil, valoarea lui s'a urcat
cu 2 5 0 0 0 de lei. imobilul va fi preţeluit drept 7 5 0 0 0 lei,
pentrucă acest spor rămânea în patrimoniul defunctului,
dacă el nu dăruia imobilul. Dacă presupunem, clin contra,
că imobilul care. în momentul donaţiunei, valora 5 0 0 0 0 lei.
astăzi face 1 0 0 0 0 0 de lei din cauza prefacerilor aduse prin
faptul donatarului, acest imobil se va preţelui tot 5 0 0 0 0
de lei, asemenea î m b u n ă t ă ţ i r i neţinându-se în seamă.
Perirea imo- Dacă imobilul d ă r u i t a perit prin caz fortuit sau
r
oaz fortuit! f ° ţ a majoră, aceste două expresiuni fiind sinonime, raportul
Ul

fictiv prevăzut de art. 8 4 9 . neavând loc, nu se va procede

la nicio preţelui re f).
Exproprierea I n caz când imobilul d ă r u i t a fost e x p r o p r i a t pentru
c a u z
T™iiitate pit - & de utilitate publică, se va adaogă la bunurile existente
ll >

2
biics. despăgubirea primită de d o n a t a r i ) ,
vinderea imo- In caz însă când imobilul d ă r u i t s'a v â n d u t de către
dltorii dona-"
tarului. creditorii personali ai donatarului, ceeace se va adăoga la
b u n u r i l e existente în succesiune nu va fi preţul adjudecare!,
ci valoarea ce imobilul v â n d u t aveà în momentul deschidere!
Mobile sau succesiunei fi.
imobile. 4
Mobilele vor fi preţelui te în acelaş mod ca şi imobilele f .
(M Vezi suprà, p. 568.
(-) L a u r e n t , X I I , 9 1 ; Demolombe, X I X , 3 4 0 ; Demante et Colmet
de Santerre, IV, 60 bis I; Pand. fr., v° cit., 3 8 1 3 , etc.
3
( ) Demolombe. loco cit.; P a n d . fr., v° cit.. 2815. etc.
4
( ) Marcaci.-, I I I , 5 9 5 ; T h i r y , II, 3 4 3 : Mourlon, 1 1 , 6 3 3 : Laurent,
X I I . 9 3 : Demolombe, X I X , 3 7 8 : Troplong, I I . 9 7 4 ; Demante,
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 573

Această soluţie este singură conformă cu textul legei, cu in­

tenţia legiuitorului astfel cum ea rezultă clin lucrările pre­
gătitoare i'i şi, in tine, cu principiile a s u p r a cărora se înte­
meiază a r t . 8 4 9 : ele unde rezultă că moştenitorul s u p u s re­
ducţiunei, spre deosebire de ceeaee se î n t â m p l ă în p r i v i n ţ a
moştenitorului supus r a p o r t u l u i , se va folosi de î m b u n ă t ă ­
ţiri sau va suferi deteriorările ce vor m ă r i ori vor micşora
valoarea mobilelor în intervalul dela facerea donaţiunei şi
până la moartea d ă r u i t o r u l u i .
Această soluţie se aplică nu n u m a i mobilelor COrpo- ^Mobilele in-
c o r r a ! e
rale, d a r şi celor incorporale, precum : creanţele, rentele, P° -
2
acţiunile societăţilor comerciale sau industriale, e t c . ' ) .
Din lucrurile mobile se exceptează însă cele fungibile Lucrurile fun-
. n » r. -, .. , ^ si bile si cen­
si consumptibile jart. o J b : , care vor ti preţeluite d u p ă va-" mptibii<-. SU

loarea ce eie aveau in momentul facerei donaţiunei, pentrucă

I V , 60 bis I I ; Acollas, I I . p. 439; Arntz, I I , 1807: B a u d r v

et Colin, I, 909; Beltjens, I I I , art. 922, N o . 32; Dalloz, Répert.
Supplement, v° Disp. entre-vifs, 300; P a n d . fr., v" cit., 2818
urm.; Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I , 133,
p. 71, e t c . — Contrà: D u r a n t o n , V I I I , 342; Grenier, Don. et
testaments, I V , 637, p. 279 u r m . ; Levasseur, Portion dispo­
nible ou Traité de la portion de biens dont on peut disposer,
79, etc., care susţin că mobilele trebue să intre în masă după
valoarea ce ele aveau in momentul facerei donaţiunei (argum.
din d r e p t u l vechiu francez). Cpr. Pothier. Tr. des donations
entre-vifs, V I I I , 225, p. 424.
(') T r o n c h e t propusese, în adevăr, ca r e g u l a pentru preţeluirea
imobilelor să nu fie aplicabilă la mobile, ca şi în materie de
r a p o r t (art. 772), însă această propunere a fost respinsă în
u r m a observaţiilor lui Bigot-Préanieneu, pentru cuvânt că
există o m a r e deosebire între reducţiune şi r a p o r t . Vezi P a n d .
fr., v" cit., 2825.
('*) Vezi suprà, p. 555, 556. P r i n t r e lucrurile dăruite sau legate Art. 844.
de defunct poate să se găsească un uzufruct sau o r e n t ă via­
geră (art. 844). Preţeluirea acestor d r e p t u r i având în totdeauna
un caracter necert, din cauză că valoarea l o r a t â r n ă de exis­
tenţa m a i lungă sau mai scurtă a persoanelor pe capul cărora
ele au fost constituite (art. 557, 1651), art. 844, pe care îl
vom explica mai la vale, a r e tocmai de scop de a pune capăt
acestor dificultăţi, conferind moştenitorului rezervatar dreptul
san de a executa dispoziţia fără nicio reducere, astfel cum a
fost constituită, sau de a. lăsa d o n a t a r u l u i ori legatarului p r o ­
prietatea deplină a părţei disponibile. Vezi infra, explic,
acestui text, p. 621 u r m .
 574 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

dacă ele n ' a r fi fost dăruite, d i s p u n ă t o r u l le-ar fi î n t r e b u i n ţ a t

sau v â n d u t , aşa că valoarea ce s a r fi găsit în succesiune
este aceea pe care aceste lucruri a r fi avut-o într'un t i m p
a p r o p i a t de donaţiune ('").
Cazul când L u c r u r i l e fungibile şi consumptibile n u m a i atunci vor
"fbiiT'l! c o n - * ^ m m m a s
& d u p ă valoarea ce ele aveau în m o m e n t u l
r

sumptibiie morţei dăruitorului, când acesta şi-ar ti rezervat uzufructul

n a r
după valoarea' ' 01
^ dispus de ele înaintea morţei sale, fie consu-
din momentulmându-le, fie vânzânclu-le, după cum era în drept a o face
c a l i t
m 0 r
toruiui " n , i
a t e a sa de uzufVuctuar (art. 526), pentrucă, în ase­
î n

menea caz, mobilele dăruite se găsesc identic aceleaşi in suc­

2
cesiune, în momentul morţei dăruitorului ( j .

5° Deducerea datoriilor defunctului din averea sa reală.

Deducerea da- P e n t r u a se socoti partea disponibilă şi rezerva, este,

D u c u m t u n
functidui LÎN^ P^ Ş ' n e a p ă r a t de a se c o m p u n e şi reconstitui în-
masă. tregul patrimoniu al defunctului, astfel d u p ă cum el a r fi
-
fost în ziua morţei sale, dacă el n a i fi făcut nicio libera-
litate. In acest scop, la bunurile ce dăruitorul sau testatorul
a lăsat în succesiune, in momentul morţei sale, se vor adăoga
prin calcul fictiv (pe hârtie n u m a i ! bunurile de care el a
dispus prin donaţiuni între vii, d u p ă starea lor din momentul
donaţiunei; apoi, preţeluindu-se ambele aceste categorii de
bunuri d u p ă valoarea c i ' ele aveau în momentul morţei
d ă r u i t o r u l u i , din această masă de b u n u r i se vor deduce d a ­
toriile defunctului, şi câtimea părţei disponibile se găseşte
prin aceste operaţii determinată.
Itin a r t . 8 4 9 , astfel cum se află redactat, s'ar părea
că datoriile trebue să se scadă nu numai din averea reală
ce dispunătorul a lăsat la moartea lui în succesiune, d a r şi
din acea pe care el a îustrâinat-o prin acte intre vii şi care
s'a a d ă o g a t în mod fictiv la acea existentă.
Această soluţie poate fi aplicată fără niciun inconve-

(') Cpr. Laurent, X I I , 9 3 ; Demolombe, X I X . 3 8 1 ; Marcarle, I I I ,

5 9 5 ; Tliiry, I I , 3 4 3 ; B a u d r y et Colin, I, 9 1 1 ; T. H u e , V I , 1 7 1 ;
Beltjens, I I I , art. 9 2 2 , Nò. 32, in fine; A u b r y et R a n , V I I ,
§ 684. p. 195, text şi nota 5; P a n d . fr., vo cit, 2 8 2 9 . — V e z i
însă Cas. fr. Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1129, n. 1.
2
( ) Demolombe, X I X . 3 8 2 : P a n d . fr., v° cit, 2 8 3 1 , etc.
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE SI A REZERVEI. — ART. 849. ' 575

nient atunci când activul ereditar este m a i m a r e sau cel

p u ţ i n egal eu pasivul (') ; ea a r fi însă nedreaptă şi inadmi­
sibilă, de câteori datoriile defunctului a r ti mai m a r i decât
activul său real. D e aceea, a t â t doctrina cât şi j u r i s p r u d e n ţ a
s u n t de a s t ă d a t â u n a n i m e spre a decide că. de câteori pasivul
întrece activul, datoriile treime să se deducă prin calcul fictiv
clin b u n u r i l e existente în succesiune, înainte de adăogirea
fictivă a b u n u r i l o r d ă r u i t e prin acte între vii, d u p ă cum se
e x p r i m ă a r t . 8 2 2 din codul italian şi a r t . 8 1 8 din codul s p a ­
niol dela 1 8 8 9 , şi că de câteori datoriile sunt m a i mari
decât averea defunctului, partea disponibilă si rezerva treime
să se socotească excluziv a s u p r a masei b u n u r i l o r d ă r u i t e
r
prin acte între vii ( ).

(') In adevăr, dacă presupunem că defunctul a dispus prin do- Exemplu,

naţiuni între vii de 60000 de lei, lăsând în succesiune o avere
reală tot de 60000 de lei şi datorii pentru 40000 de lei, este
indiferent ca deducerea datoriilor să se facă după sau înaintea
adăogărei bunurilor dăruite la cele existente; căci, în ambele
cazuri, rezultatul va fi acelaş, adecă va da un activ ereditar
de 80000 de lei, a s u p r a căruia se va socoti partea disponi­
bilă şi rezerva. In adevăr, întrunind la uu loc bunurile lăsate
de defunct în succesiune (60000 de lei) cu acele de care el
a dispus prin donaţiuni (60000 de lei), avem o masă de
120000 de lei, din care scăzându-se datoriile (40000 de lei),
va r ă m â n e a un activ de 80000 de lei. T o t astfel, daeă începem
prin a deduce datoriile (40000 de lei) din bunurile existente
(60000 fie lei), avem un activ de 20000 de lei, care adăo-
gându-se la suma de 60000 de lei, dăruită prin acte între vii,
va forma tot acelaş patrimoniu de 80000 de lei. In ambele
cazuri, prin u r m a r e , rezultatul este acelaş. Cpr. Laurent. X I I ,
n
102; P a n d . fr., v cit., 2572, etc.
2
( ) Laurent, X I I , 102; Demolombe, X I X , 3 9 7 ; T h i r v , II, 3 3 8 ;
Mourlon, II, 6 3 0 ; Demante, I V , 60 bis I V ; Marcadé, I I I ,
5 9 0 ; Arntz, I I . 1 8 0 8 ; Duranton, V I I I , 3 4 3 ; Troplong, I I ,
9 4 6 ; Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I , 132,
p. 7 1 ; Saintespès-Lescot, op. cit., I I , 469, p. 274 u r m . ; A u b r y
et R a u , V I I , § 684, nota 3 dela p. 185, 186; Massé-Verg.'.
I I I . § 4 4 5 , p. 139, nota 2 ; Planiol, I I I , 3094; B e r r i a t St.
Prix, Notes élémentaires sur le code civil, II, 3 3 2 7 ; B a u d r v
et Colin, I, 916, 9 1 7 ; Paiid. fr.. v" cit, 2572 u r m . ; Répert.
Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 3 0 2 ; Répert. Sirey, v°
Quotité disponile, 5 0 2 ; T. H u e , VI, 1 6 6 ; Beltjens, I I I , art. 9 2 2 ,
N o . 4 4 ; Stănescu, op. cit.. 1045, p. 707 u r m . ; Nacu, II, 177,
p. 3 3 0 ; Cas. fr. D . P . 56. 1. 6 7 ; Sirey, 56. 1. 289, etc.
 576 COD. f i ? — CARTEA III. — TIT. 11. — CAP. IV. — S-a II. - ART. 849.

Exemplu spre 1 i i exemplu ne va lămuri m a i bine. Sa presupunem că

cèfo"^mai defunctul a lăsat u n activ de 1 0 0 0 0 0 de lei, un pasiv de
sus. 1 8 0 0 0 0 de lei şi o donaţiune de 5 0 0 0 0 de lei. D a c ă a m
aplica textul a r t . 8 4 9 ad litteram, a r trebui să adăogăin
m a i întâiu, prin calcul fictiv s u m a d ă r u i t ă ( 5 0 0 0 0 de lei)
la activul ereditar ( 1 0 0 0 0 0 de lei), ceeace ne-ar da masa de
1 5 0 0 0 0 de lei, din care scăzându-se datoriile ( 1 8 0 0 0 0 de
lei) a r rămânea un deficit de 3 0 0 0 0 de lei, iar rezerva ai­
ti redusă la nimic. Cu chipul acesta creditorii defunctului
s a r folosi de reducţiune în contra a r t 8 4 8 , ceeace vom vedea
că este inadmisibil. Dacă, din contra, u r m ă m d u p ă modul
a r ă t a t m a i sus, avem u n rezultat m u l t m a i p r a c t i c şi mai
drept în acelaş t i m p . Astfel, în exemplul de mai sus, vom
deduce mai în tăi datoriile ( 1 8 0 0 0 0 de lei) din activul
ereditar, care este 1 0 0 0 0 0 lei. ceeace ne va dà un deficit
de 8 0 0 0 0 de lei, care va rămânea în sarcina creditorilor.
Aceştia nu se pot plânge, pentrucă ei au comis i m p r u ­
denţa de a contracta cu un debitor insolvabil. Cât pentru
suina de 5 0 0 0 0 de lei, d ă r u i t ă de defunct, creditorii nu pot
să aibă nicio pretenţie asupra ei, de oarece presupunem că
această sumă eşise din p a t r i m o n i u l defunctului înainte de
a deveni ei creditorii lui. Datoriile odată scăzute clin averea
rămasă în succesiune, vom procede la adăogirea fictivă pre­
văzută de art. 8 4 9 , pentru formarea masei a s u p r a căreia
trebue să se calculeze p a r t e a disponibilă şi rezerva. A d ă o -
g â n d u - s e deci s u m a d ă r u i t ă ( 5 0 0 0 0 de lei) la ceeace a r ă m a s
din avere, d u p ă scăderea datoriilor, adecă la 0, avem tot
5 0 0 0 0 de lei, din care se va determina partea disponibilă
si rezerva. Deci, dacă presupunem că defunctul a lăsat un
singur copil, rezerva acestui copil fiind de j u m ă t a t e (art. 8 4 1 ) ,
donaţiunea, care era de 5 0 0 0 0 de lei, va fi redusă la 2 5 0 0 0
de lei, iar 2 5 0 0 0 de lei se vor luà de copilul rezervatar.
Cazul când De câteori, deci, pasivul defunctului va întrece activul,
pasivul de- a V e r e a reală ce se va găsi în succesiune se va abandona
fnnctului în- ., ... , \ , , , -.r,^o>
trece activul.creditorilor, ea fund gajul lor (art. Ititi*,, iar rezerva si
partea disponibilă se vor calcula n u m a i a s u p r a bunurilor
dăruite prin acte între vii. Dacă a r t . 8 4 9 nu prevede a n u m e
acest mod de deducere al datoriilor, cauza este ca legiuitorul
s'a gândit la ceeace se î n t â m p l ă de cele mai multe ori.
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE SI A REZERVEI. — ART. 849. 577

de eo quod plerumque fit, prevăzând n u m a i cazul când

defunctul a lăsat u n activ m a i m a r e decât pasivul.
Legea voeşte ca, înainte de a se calcula partea dis­
ponibilă şi rezerva, să se scadă datoriile, pentrucă nu se
consideră ca avere decât ceea ce r ă m â n e în u r m a plăţei
datoriilor. Bona non intelliguntur, nisi deducto cere alieno
Legitima se socoteşte, zice a r t . 9 6 8 din codul Calimach, c Calimach.
A r t 968 9 7
din curata avere a fiilor sau a părinţilor, şi a r t . 9 7 0 d i n * > ° -
acelaş cod adaogă că averea curată (netă) se numeşte aceea
ce r ă m â n e d u p ă scăderea datoriilor şi a cheltuelilor de în­
m o r m â n t a r e (-).
Se naşte acum î n t r e b a r e a : ce trebue să înţelegem prill Sensul cuvân­
tului datorii.

(!) L . 39 § 1, Dig., De verb. significatione, 50, 16. Vezi asupra

acestui adagiu, tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre, p . 4 1 4 ,
nota 3 ; 5 8 3 , 687, text şi n. 2 ; p . 7 1 5 , 754, 866, nota 3, 877.
2
( ) Mai vezi art. 959 şi 999 lit. v din codul Calimach, precum C. austriac,
A r t 785
şi art. 785 din codul austriac. „Datoriile şi alte sarcini (und - -
andere Lasten), care a p ă s a u asupra succesiunei, din t i m p u l
vieţei defunctului, vor fi deduse din masa (werden von der
Masse abgerechnet). Chestiunea de a se şti dacă cheltuelile de
î n m o r m â n t a r e se consideră ca o datorie a succesiunei, conform
principiilor romane ( L . 8 § 9, Dig., De inofficioso testamento,
5, 2), este controversată în Austria. Iată, în adevăr, cum se
e x p r i m ă în această privinţă Mattei (I paragrafi del codice
civile austriaco avvicinati dalle leggi romane, francesi e sarde,
I I I , p . 5 4 1 , No. 11). „ P e r le leggi romane, le spese funebre
erano considerate come un debito d e l l e r e d i t à , e veniano de­
t r a t t e p r i m a di determinare la porzione legittima; m a il signor
Carozzi, Zeiller e Nippel portano opinione che questo principio
non sia adottabile nella legislazione austriaca, che vuole che
sieno dedotti soltanto i debiti ed i pesi che erano inerenti
alla sostanza mentre viveva il testatore, quando le spese funebri
sopravvengono dopo". Mattei respinge însă, cu drept cuvânt,
părerea acestor autori, pentrucă art. 549 din codul austriac,
corespunzător cu art. 704 din codul Calimach, dispune ritos
că: ..cheltuelile de î n m o r m â n t a r e (die Begrăbnisskosten),
potrivite cu obiceiurile locului, cu starea şi averea defunctului,
fac p a r t e din sarcinile inerente succesiunei". F a ţ ă cu un
text a t â t de formal este de m i r a t ca să se fi găsit autori care
să susţie că, după codul austriac, cheltuelile de î n m o r m â n t a r e
nu sunt o datorie a succesiunei. Vezi Unger, Das osterreichische
Erbreht systematisch dargestellt, § 8 1 , p . 3 4 2 (ed. din 1871);
Stubenrauch, Commentar zum usierreichischen allgemeinen
b'iirgerlichen Gesetzbuche, I I , p . 754 (ed. a 8-a, 1902).

58794 37
 578 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. II — CAP. IV. — S-a II. — ART. 849.

datorii ? P r i n datorii trebue să înţelegem toate obligaţiile (')

existente în contra defunctului, oricare a r fi n a t u r a lor,
la executarea cărora succesiunea este obligată şi cu care,
2
p r i n u r m a r e , averea succesiunei este micşorată ( ).
Exemplu de Astfel a r fi toate datoriile civile, care aveau fiinţă în
d n ca re
, ™!! - ! fi m o m e n t u l deschiderei succesiunei, precum : contribuţiile d a -
deduse din torite fiscului ( ) ; salariile servitorilor, oricare a r fi n a t u r a
activul ere­ serviciilor prestate ( ), plata slugilor şi a argaţilor, d u p ă c u m
4

ditar.
se e x p r i m ă glava 2 8 2 din pravila lui Matei B a s a r a b ; d a ­
toriile ipotecare sau chirografare ale defunctului, existente
chiar către moştenitori, care a r fi acceptat succesiunea p u r
şi simplu şi fără beneficiu de i n v e n t a r ; căci, d u p ă c u m ştim,
art. 1 1 5 4 este inaplicabil în specie şi confuziunea n u are
niciun r a p o r t cu compunerea masei (L. 8 7 § 2, Dig*.,
5
Ad legem Falcidiam, 35, 2)( ).
D a c ă o datorie, necunoscută în momentul deschiderei
succesiunei, a r fi descoperită m a i în u r m ă , se va face o

1
Datoriile ţ ) N u se ţine însă nicio socoteală de datoriile care nu e r a u
prescrise, na­ obligatorii p e n t r u defunct, precum a r fi, de exemplu: datoriile
turale, etc. prescrise ( a r t . 1842) şi cele care rezultă din obligaţii n a t u r a l e
(art. 1092 § 2), etc., pentrucă defunctul nu puteà fi u r m ă r i t
în baza lor. C p r . Demolombe, X I X , 3 9 9 ; P a n d . fr., v° cit., 2580.
Datorii ne­ O datorie consfinţită p r i n t r ' o acţiune va fi însă dedusă din
constatate activul ereditar, chiar dacă creditorul n ' a r aveà niciun titlu
prin titlu. pentru dovedirea ei, dacă moştenitorul a recunoscut-o. D e m o ­
lombe, X I X , 400.
2
( ) C p r . L a u r e n t , X I I , 9 6 ; Marcadé, I I I , 5 9 3 ; Demolombe, X I X ,
3 9 8 ; P a n d . fr., v° cit, 2579, etc.
8
( ) L a u r e n t , X I I , 9 6 ; P a n d . fr., v° cit., 2597. — Unii autori disting
însă între contribuţia fonciară şi cea personală. Vezi T . H u e ,
V I , 170; Demolombe, X I X , 4 1 1 ; Répert. Sirey, v° cit, 467
urm.; B a u d r y et Colin, I, 9 2 1 , 9 2 2 .
4
( ) L a u r e n t , loco cit. ; P a n d . fr., v° cit, 2599. — Unii autori dis­
ting însă şi de astădată între servitorii ataşaţi la serviciul per­
soanei defunctului şi cei ataşaţi la imobil precum, a r fi:
grădinarii, feciorii boereşti, etc., ale căror servicii conside-
rându-se ca o sarcină a folosinţei, s'ar socoti în contul suc­
cesiunei n u m a i pană în ziua morţei lui de cujus. Demolombe,
X I X , 4 1 1 ; Répert. Sirey, v° cit, 500.—Vezi însă T . H u e , V I ,
172, in fine şi B a u d r y et Colin, I, 9 2 3 , d u p ă care, în p r i ­
vinţa salariilor servitorilor, se vor u r m à convenţiile intervenite
î n t r e ei şi stăpânul lor.
u
( ) Vezi suprà, p . 550, text şi nota 1.
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE SI A REZERVEI. — ART. 849. 579

rectificare din care va putea să rezulte reducerea u n o r libera-

1
lităţi, care m a i întăi fusese menţinute f ).
Din cele m a i sus expuse a r părea să rezulte că sar- Sarcinile suc­
cinite succesiunei (art. 7 7 4 , 7 7 7 ) , adecă : obligaţiile care au ^ ^ V ™ '
luat parte în u r m a morţei lui de cu jus, quo? ab herede succesiunei.
2 C o n t r o v e r S i 4
cceperunt( ), precum s u n t : cheltuelile de î n m o r m â n t a r e , cele -
făcute cu ocazia punerei peceţilor, inventariere)', expertizărei
sau preţeluirei averei (art. 7 0 8 , 7 2 3 , 8 4 9 , 9 1 9 ) , etc, n ' a r
mai trebui să figureze în pasivul succesiunei, pentrucă omul
nu m a i poate contracta datorii în urina morţei sale şi, în
3
adevăr, în acest sens se p r o n u n ţ ă unii a u t o r i ( ).
Cu toate acestea, părerea generală este ca asemenea cheltuelile de
sarcini trebuesc asimilate datoriilor defunctului. Cheltuelile _°r n- Î I l m m a

de î n m o r m â n t a r e m a i cu seamă ffuneris impensa), hind

făcute în interesul memoriei defunctului, a u fost în toate
timpurile considerate ca o datorie a succesiunei
In cheltuelele de î n m o r m â n t a r e i n t r ă : pomenirile ce Pomenirile
se obişnuesc a se face d u p ă starea defunctului (art. 9 7 0 ^ ^ ™ - ° ^ ' ^
C. C a l i m a c h ) ; pomenile date p e n t r u odihna sufletului luiftmctuiui. do-
l l u l
(pravila lui Matei B a s a r a b , glava 2 8 2 ) . Aceste cheltueli m a i gţf ' t l v e L

pot încă c u p r i n d e : doliul văduvei (art. 1 2 7 9 ) ; suma necesară

spre c u m p ă r a r e a terenului pentru ridicarea u n u i monument în

(') Demolombe, X I X , 4 0 9 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V ,

60 bis V ; P a n d . fr., v° cit, 2593, etc.
2
( ) L . 4 0 , Dig., De obligationibus et actionibus, 4 4 , 7. Vezi
tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 5 9 , nota 4 (ed. a 2-a).
3
( ) L a u r e n t , X I I , 1 0 1 ; T . Hue, V I , 172, etc,
4
( ) Cpr. Demolombe, X I X , 4 1 5 ; B a u d r y et Colin, I, 9 2 0 ; A u b r y
et R a n , V I I , § 684, p. 185, text şi nota 2 : 31 arcade, I I I . 5 9 3 ,
infine; Beltjens, I I I , a r t . 922. No. 4 2 ; T h i r y , I I , 3 4 0 ; Toullier-
Duvergier, I I I , partea I, 144, p . 9 4 ; D u r a n t o n , V I I I , 3 4 4 ;
P a n d . fr., v° cit., 2601 u r m . ; Répert. Sirey, v° Quotité dis­
ponible, 4 8 9 ; Naquet, nota în Sirey, 1904. 1. p . 1 2 1 , col. 3, etc,
Cpr. L . 8 § 9, Dig., De inofficioso testamento, 5, 2 ; L. 1,
§ 19, Dig-, Ad legem Falcidiavi, 35, 2 şi Instit. 2, 22, De
lege Falcidia, § 3, ab initio; Paidi Sent, De inofficiosi querela
§ 6, unde se zice: „Quartcc portionis portio liberis deducto a;re
alieno et flineris impensa prccslanda est, ut ab inofficiosi
querela excludantur". Mai vezi art. 704, 970, 9 9 9 şi 1005,
C. Calimach, precum şi art. 298 din cutuma Parisului.
Cpr. şi a r t . 549 din codul austriac, asupra căruia vezi suprà,
p. 577, nota 2.
 580 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I I . — CAP. IV. — S-a II. — ART. 8 4 9 .

1
memoria defunctului, impensa monumenti ( ), etc. T o a t e aceste
cheltueli vor fi în r a p o r t cu starea şi poziţia socială a
2
defunctului ( ).
Chestie de Tribunalele vor aprecia în mod suveran clieltuelile facute T
f a p t
' referindu-se la uzurile locale, la starea şi poziţia socială a
defunctului, etc.f).
c. spaniol. Cu această ocazie vom menţiona o dispoziţie înţeleaptă
Art. 1894 § 2 . a c o i i din 1 8 9 9 care, prin art. 1 8 9 4 § 2 ,
d u l u i s p a n 0

dispune că clieltuelile de î n m o r m â n t a r e , potrivite cu s t a r e a

defunctului şi uzurile locului (los gastos funerarios propor-
cionados d la calidad de la persona y d los usos de la
localidad), u r m e a z ă a se plăti, chiar daca defunctul n'a lăsat
avere, de acei care, în t i m p u l vieţei lui, îi datoreau alimente
(por aquellos que en vida habrìan, tenido la obligation de
alimentarle).
Punerea pe- De asemenea, este j u s t ca să se deducă din averea
' t a r i a r e a ' ' " ^ * ^ ' clieltuelile făcute cu ocazia panerei peceţilor, in-
c e e e x s e n

averei, etc. ventarierei averei, preţeluirei ei şi celorlalte operaţii ale î m -

parţelei, pentrucă aceste cheltueli sunt făcute în interesul
c o m u n al t u t u r o r , a t â t al donatarilor şi al moştenitorilor
4
cât şi al legatarilor ( ).
Pomeniri, T o t astfel, vor puteà fi considerate ca datorii ale suc-
pomeni, etc. i }
c e s atare, vor puteà fi deduse clin m a s a : sumele
u n e c a

de mica însemnătate care, d u p ă dorinţa defunctului, trebue

• sa fie întrebuinţate la griji sufleteşti, pomeniri, pomene şi
altele; căci asemenea dispoziţii s u n t mai mult nişte sarcini

(') L . 1 § 19, Dig., Ad legem Falcidiam, 35, 2.

2
( ) „Sumptus funeris arbitrantur pro facultatibus, vel dignitate
defuncţi. (L. 12 § 5, Dig-., De religiosis et sumptibus funerum,
11, 1). Cpr. art. 1729 § 2 C. civil actual, explicat în tom. X
al Coment, noastre, p. 378 u r m .
s
( ) Vezi autorităţile citate suprà, p. 579, nota 4.
4
( ) Marcadé, I I I , 5 9 3 ; Demolombe, X I X , 4 1 8 ; D u r a n t o n , V I I I ,
344; B a u d r y et Colin, I, 9 2 0 ; P a n d . fr., v° cit, 2604; N a q u e t ,
nota în Sirey, 1904. 1. p. 121, col. 3 ; C. Grenoble, Sirey,
69. 2. 2 9 1 ; D . P . 7 1 . 2. 115.—Contrà: L a u r e n t , X I I , 1 0 1 ;
A u b r y et Kau, V I I , § 684, p. 186, etc.
Clieltuelile de X u se vor deduce însă din averea defunctului cheltuelile
timbru pentru de t i m b r u ţi înregistrare făcute pentru actele de înstrăinare,
actele de aceste cheltueli fiind în sarcina beneficiarilor acestor acte.
înstrăinare. C a s > g ; ^ 1 9 Q 4 > j j 2 1 ; R p m L 1 _ M .
 CALCUL. PĂRŢEI DISPONIBILE ŞI A REZERVEI. — ART. 849. 581

impuse de defunct succesiunei în interesul păstrărei memoriei

sale, ad auctoritatem defuncţi conservandam ('). D a c ă a r fi
însă vorba de o s u m ă prea mare, asemenea dispoziţie a r con­
stitui atunci un adevărat legat care. ca atare, a r fi i m ­
putabil a s u p r a părţei disponibile. Tribunalele vor aprecia
2
deci d u p ă împrejurări ( ).
D u p ă c u m creanţele ce defunctul aveà în contra u n u i Creanţele ce
, ., A ' . . . . . , . mo-tenitorul
moştenitor se p u n in socoteala activului succesiunei (vezi v e à contra a r a

suprà, p . 5 5 0 ) , tot astfel şi pentru aceleaşi motive, se vor defunctului,

scădea din masă datoriile ce defunctul a r avea către m o ­
ştenitorii săi, fără a se ţine vreo socoteală de eonfuziunea
ce rezultă din acceptarea p u r ă si simplă a moştenitorului,
căci această confuziune n u stinge datoria, ci împedică n u m a i
u r m ă r i r e a ei (').
In privinţa datoriilor condiţionale şi litigioase, se va Datoriile eon-
d l , 0 1 ) a l e
puteà u r m a d u p ă u n u l din modurile a r ă t a t e suprà, p . 5 4 9 , i -
5 5 0 , text şi nota 6 (*).
In privinţa datoriilor solidare s a u indivizibile, se admite, Datoriile sou-
d a d l
în genere, că ele n u se deduc din masă decât pentru partea ^ ? y j " "
5
ce defunctul trebuia să plătească ( ).
R ă m â n e însă bine înţeles că, clacă în momentul des- Cazul când
chiclerei succesiunei. unul din code tutori era recunoscut in- ^MtorTerìT
solvabil, se va deduce din masă n u n u m a i partea personal insolvabil,
datorită de defunct, ci şi contribuţia s u p l i m e n t a r ă ce el
6
trebue să plătească pentru a acoperi această insolvabilitate ( ).
(') L . 7, in medio, Dig., De annuls legatis et fideicommissis, 32, 3.
Cpr. a r t . 970 C. Calimach. Vezi suprà, p . 579.
2
( ) Demolombe, X I X , 4 1 7 ; P a n d . fr., v° cit., 2603. Cpr. Cas. fr.
Sirey, 34. 1. 700. — Contra: L a u r e n t , X I I , 1 0 1 .
3
( ) L a u r e n t , X I I , 100; Marcadé, I I I , 5 9 3 ; Demolombe, X I X ,
4 0 1 ; D u r a n t o n , V I I I , 3 3 3 ; Saintespès-Lescot, II, 475, p. 2 8 4 ;
P a n d . fr., v" cit., 2 5 8 1 . C p r . L. L . 12, 54 şi 87 § 2. D i g . , Ad
legem falcidiam, 35, 2, precum şi L . 6, P r . , L . 8, Cod, Ad
legem Falcidiam, 6, 50, etc.
4
( ) Cpr. P a n d . fr., v° cit., 2582 u r m . şi autorităţile citate acolo.
5
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 9 7 ; Demolombe, X I X , 4 0 5 ; Beltjens, I I I ,
art. 922, N o . 3 8 ; P a n d . f r . , «° cit., 2585 u r m . — S o l u ţ i a admisă
mai sus pentru cazul de solidaritate ar fi aplicabilă şi în
cazul când defunctul ar fi obligat ca fìdejusor (art. 1662, 1669).
Demolombe, X I X , 4 0 6 : P a n d . fr., v<> 'cit, 2588. C p r . L. 9 5
§ 1, Dig., Ad legem Falcidiam. 3 5 . 2.
6
( ) P a n d . fr., v" cit, No. 2587 şi autorităţile citate acolo.
 582 C. C . — C A R T . III.— T I T . I I . — C A P . I V . — S - a I. — I M P U T . L I B E R A L I T A T I .

Datoriile con- Cât p e n t r u datoriile contractate de defunct s u b o con-

d^fumd^SULFO diţie suspensivă, ele neexistând pană la îndeplinirea condi-
condiţie sus- ţiei, deducerea se va face în m o d provizor, r ă m â n â n d să se
pensivă. £ ^ a c | | m ^a g , răfuială, dacă condiţia n u se î n ­
n u r m 0 n o u

deplineşte. P ă r ţ i l e n ' a u decât să c u r m e dificultatea p r i n

b u n ă înţelegere
Cazul când Se poate întâmpla ca defunctul să datorească o rentă
defunctul da- „ • A . 1 r i 1
m
toresteo r e n t ă
v i a
8' *e i
asemenea caz, este g r e u de a se tace deducerea
a ]
Şi
viageră, acestei datorii, p e n t r u c ă ea consistând în p l a t a unor
a n u i t ă ţ i pană la stingerea rentei, datoria este necertă şi n u
se ştie la ce s u m ă se va sui, fiindcă tot. necert eşte şi m o ­
mentul când renta se va stinge, adecă : când va m u r i bene­
ficiarul ei (art. 1 6 5 1 ) . Cel mai b u n mijloc a r fi ca părţile
să se înţeleagă între ele. In lipsa unei asemenea înţelegeri,
s'au p r o p u s m a i multe moduri de procedare din care însă
2
niciunul nu este lipsit de inconveniente ( ). Cel m a i b u n
mijloc a r fi acela care a r consista în fixarea de către j u s ­
tiţie a unui capital, ale cărui dobânzi să servească la p l a t a
anuităţilor rentei şi să reintre m a i târziu în masă, la stin­
gerea rentei, spre a se î m p ă r ţ i între rezervatari şi beneficiarii
părţei disponibile. In orice caz, tribunalele sunt în drept
a lua măsurile necesare spre a se ocroti drepturile opuse,
3
care se găsesc faţă în faţă ( ).

Despre imputaţiunea liberalităţilor.

Masa odată formată şi preţeluirea b u n u r i l o r făcută, este
uşor de a se determina câtimea părţei disponibile şi a re­
zervei. P e n t r u a se şti însă dacă liberalitatea defunctului
întrece partea disponibilă şi, în consecinţă, dacă reducţiunea
are loc. trebue să ştim care liberalităţi sunt imputabile
a s u p r a părţei disponibile, şi care sunt imputabile a s u p r a
rezervei.

1
ţ ) Marcadé, I I I , 5 9 3 ; Tliiry, I I , 3 4 0 ; L a u r e n t , X I I , 9 9 ; Répert.
Sirey, v° Quotile disponiate et reserve, 485. Opr. L . 73 § 1,
Dig., Ad legem Falcidiam, 35, 2.
2
() Vezi în privinţa modurilor propuse, L a u r e n t , X I I , 9 8 ;
Demolombe, X I X . 4 0 7 ; P a n d . fr., v° cit., 2589 u r m . ; Saintespès-
Lescot, I I , 4 7 3 , p. 2 8 1 , 282, etc.
8
( ) Cpr. Beltjens, I I I , a r t . 922, N o . 3 9 ; P a n d . fr., v° cit., 2 5 9 1 .
 LIBER ALITATI LE IMPUTABILE ASUPRA PĂRŢEI DISPONIBILE. 583

A t â t codul Calimach (art. 1 0 0 2 u r m . ) cât şi codul c. Calimach

ş l a u s t n a o
austriac (art. 7 8 7 u r m . ) cuprind oarecare dispoziţii a s u p r a ° '
imputaţiei liberalitâţilor, însă aceste texte sunt departe de
a fi clare şi lămurite (').

Liberalităţile imputabile asupra părţei disponibile.

Sunt imputabile a s u p r a părţei disponibile:

1° T o a t e donaţiunile sau legatele, directe ori indirecte,
învestite sau nu cu formele solemne, făcute unor persoane
străine, sau chiar unor moştenitori. însă nerezervatari,
pentrucâ donatarii sau legatarii neavând în specie dreptul
la rezervă, nu poate să fie vorba de a se i m p u t a asemenea
liberalităţi a s u p r a rezervei(~)\
2° T o a t e liberalităţile făcute prin donaţiune sau tes­
tament u n o r moştenitori nerezervata ri. care a u renunţat la
succesiune, fără a se distinge dacă liberalitatea a fost făcută
cu sau fără dispensă de raport, pentrucâ moştenitorul care
r e n u n ţ ă este p r e s u p u s că n'a fost niciodată moştenitor
(art. 690Ì. Asemenea moştenitor neavând drept la rezervă,
3
liberalitatea nu poate fi i m p u t a t ă a s u p r a rezervei) );
3° T o a t e , liberalităţile făcute unei persoane, care a r fi
venit la succesiunea dispunătorului în momentul facerei do-
naţiunei, d a r care s'a săvârşit din viaţă înaintea deschi-
derei succesiunei. fără a lăsa reprezentanţi ('') ;

(!) Vezi a s u p r a textelor din codul austriac, Mattei, / paragrafi

del codice civile austriaco avvicinati dalle leggi romane,
francezi e sarde, I I I , p . 544 u r m . ; Unger, Das osterreichische
Erbrecht, § 8 1 , p . 342 u r m , etc.
2
( ) Planiol, I I I , 3 0 9 7 ; T . Hue, V I , 1 7 3 ; L a u r e n t , X I I , 1 0 4 ;
Arntz, I I , 1810; Demolombe, X I X , 4 7 8 ; T h i r v , I I , 3 4 5 ;
Beltjens, I I I , a r t . 922, No. 4 6 ; A u b r y et B a u , V I I , § 684
ter, p . 2 0 1 ; Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I ,
134, p . 7 2 ; P a n d . fi\, v° cil.; 2 8 8 2 ; Bépert. Sirey, v° Quotiti
disponiate, 511 u r m . ; Nacu, I I , 195, p. 336, etc.
3
( ) Planiol, I I I , 3 0 9 8 ; T. H u e , VI, 1 7 3 ; T h i r y , I I , 3 4 5 , in fine;
Arntz, II, 1810; Acolas, I I , p . 4 4 0 ; P a n d . fr., v° cit., 2 8 9 4 ;
Gas. fr. D . P . 8 1 . 1. 8 1 . C p r . B a u d r y et Colin, I, 958, 9 5 9 .
Vezi şi suprà, p. 510, precum şi tom. I I I , p a r t e a I I , al
Coment, noastre, p . 566 (ed. a 2-a).
4
( ) Thiry, I I , 3 4 5 ; T . H u e , VI, 1 7 3 ; Arntz, I I , 1810; L a u r e n t ,
 COB. CIV. — CARTEA III. — T I T . II. — CAP. IV. —S-a II. — ART. 845.

4° T o a t e liberalităţile făcute cu dispensă de raport

u n u i moştenitor rezervatar, care a p r i m i t succesiunea, căci
p r i n această dispensă defunctul a a r ă t a t v o i n ţ a sa ca libe­
ralitatea făcută de d â n s u l să nu fie i m p u t a t ă a s u p r a p ă r ţ e i
sale ereditare ('). D a c ă liberalitatea întrece p a r t e a d i s p o n i ­
bilă, excedentul este s u p u s reducţiunei.
Se poate deci c u m u l a calitatea de moştenitor r e z e r v a t a r
2
cu acea de legatar, dacă aceasta a fost intenţia defunctului ( ).
5° I n fine, legea m a i declară i m p u t a b i l e a s u p r a p ă r ţ e i
disponibile liberalităţile p r e v ă z u t e de a r t . 8 4 5 .

Cazul excepţional prevăzut de a r t . 8 4 5 .

Art. 845. — Valoarea ( ) b u n u r i l o r înstrăinate ( ) unui suc-

3 4

5
cesibil ( ) în linie dreaptă, cu sarcina unei rente viagere sau cu
6
rezervă de uzufruct, va fi socotită ( ) în porţiunea disponibilă, şi
7
excedentul ( ), de este, se va trece în masa succesiunei. I m p u t a -
8
ţiunea şi r a p o r t u l ( ) n u pot fi cerute de suecesibilul în linie d r e a p t ă

X I I , 1 1 1 ; Demolombe, X I X , 4 7 9 ; P a n d . fr., v° cit., 2 8 8 6 ;

A u b r y et Rau, V I I , § 684 ier, p . 2 0 3 ; Beltjens, I I I , art. 9 2 2 ,
No. 4 7 ; B a u d r y et Colin, I, 9 6 1 u r m . ; Troplong, II, 9 8 9 ;
Beautemps-Beaupré, op. cit., I I , 870, p . 2 8 2 ; Cas. fr. D. P .
57. 1. 3 6 3 ; Sirey, 57. 1. 5 7 2 ; C. Limoges, D. P . 6 0 . 2. 1 4 ;
Sirey, 6 1 . 2. 3 0 3 .
(0 T h i r y , I I , 3 4 5 ; B a u d r y et Colin, I, 9 2 3 ; T . H u e , V I , 1 7 3 ;
A r n t z , I I , 1 8 1 0 ; Acollas, II, p . 4 4 0 ; N a c a , I I , 197, p . 3 3 6 ;
C. Dijon, D. P . 6 7 . 2. 2 2 8 .
2
() Vezi suprà, p . 5 4 3 , n o t a 3 şi autorităţile citate acolo.
3
() Valoarea, se înţelege a deplinei proprietăţi, după cum se e x ­
primă atât a r t . 918 din codul francez cât şi art. 811 din codul
italian. Vezi infra, p . 595.
4
() F i e aceste b u n u r i mobile sau imobile (lex non distinguit)
Vezi infra, p . 5 9 1 , nota 2.
6
() P r i n succesibil se înţelege aci moştenitorul prezumptiv, în
momentul înstrăinărei, al p r o p r i e t a r u l u i care înstrăinează.
Cpr. T . H u e , V I , 1 5 6 ; Acollas, I I , p a g . 4 3 1 ; L a u r e n t , X I I ,
127; B a u d r y et Colin, 1, 8 3 2 ; Planiol, I I I , 3 0 8 9 ; R é p e r t .
Sirey, v° Quotiti disponible, 618. Vezi infra, p . 592, nota 1.
8
() A d e c ă : va fi imputată a s u p r a părţei disponibile.
7
() Excedentul este prisosul care întrece p a r t e a disponibilă. C p r .
art. 399, 770, 8 8 5 , 1333, care m a i întrebuinţează cuvântul
excedent. «
s
() Toţi autorii observă că cuvântul raport este i m p r o p r i u i n -
 CAZUL EXCEPŢIONAL PREVĂZUT DE ART. 845. 585

care a consimţit la aceste înstrăinări ('). ( A r t . 517 urm., 6 6 1 , 751

urm., 8 4 1 , 8 4 3 , 844, 1200 urm., 1639 C. civ. A r t . 918 C. fr.).

A r t . 8 4 5 , a cărui origină se g'ăseşte în legea din 17 Origina art.

8 4 5
Nivóse a n u l I I (art. 26) ("), este obscur şi greu de înţeles, '
c u toate ea el este m a i bine redactat în codul nostru deeât
în cel francez.
Acest text prevede d o u a specii de î n s t r ă i n ă r i , şi a n u m e : instrâin. cu
ai 111 a
1° î n s t r ă i n a r e a u n o r b u n u r i mobile s a u imobile, făcută ,.! Z , ;

de u n ascendent, u n u i descendent, cu sarcina unei rente via­

gere, î n s t r ă i n a r e a cu sarcina unei rente viagere este acea
p r i n care d o b â n d i t o r u l b u n u l u i î n s t r ă i n a t se obligă a plăti

t r e b u i n ţ a t aci, ca şi în art. 770 (cpr. Planiol, I I I , 3125,

nota 2), pentrucă ceeace legea numeşte în specie raport nu
este decât un caz de reducţiune. (Vezi tom. I I I , partea, I I ni
Coment, noastre, p . 677 şi intra, p. 646). Reducţiunea este
calificată în specie raport, p e n t r u c ă este vorba de un moş­
tenitor care aduce la masă valoarea ce întrece partea dispo­
nibilă. Cpr. Marcadé, I I I , 5 6 2 ; Mourlon, I I , 616 bis, infine;
L a u r e n t , X I I , 127 şi Avant-projet de revision du code civil,
I I I , p . 4 9 1 ; A u b r y et R a n , VII, § 684 ter, nota 24 in medio
dela pag. 2 1 1 ; Demante, I V , 56 bis V I ; T. Hue, V I , 158.
Vezi şi Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts. I V , § 695,
p. 324, nota 12, care se e x p r i m ă în modul u r m ă t o r ; ..Mit dem
Ausdruch „rapport" ist hler die im Text bezeichnete „Einstel-
u
lung (in die Eechnung), nicht die Kollation gemeint".—Vezi
însă Arntz, I I , 1792, care găseşte cuvântul raport la locul lui.
(') Textul francez mai adaogă că reducerea (raportul) şi impu- Deoseb. de re-
tarea n u pot nici î n t r ' u n caz fi cerute de moştenitorii cola- dacţie de
c o u l
lerali, ceeace se înţelege dela sine, pentrucă colateralii nea- ^ francez,
vând nicio rezervă, n'au calitatea de a reduce liberalităţile
directe sau indirecte ce defunctul a r fi făcut în dauna lor.
Cpr. Tliiry, I I , 342, in fine, p. 3 3 1 . Cuvintele relative la
colaterali, ce se vad în textul francez, nu s'au mai reprodus
în textul nostru, nici în a r t . 8 1 1 din codul italian, pentrucă
ele sunt inutile, după cum observă toţi autorii. Cpr. Planiol,
I I I , p. 7 8 3 , nota 1 (ed. a 5-a); Marcadé, I I I , 574; Mourlon,
II, 6 1 9 ; Acollas, I I , p . 4 3 2 ; L a u r e a t , X I I , 136 şi Avant-
projet de revision du code civil, I I I , p a g . 4 9 1 ; Demolombe,
X I X , 5 3 7 ; B a u d r y et Colin, I, 8 4 0 ; /acharise, IJandbuch
des fr. Civilrechts, I V , § 695, p. 325 (ed. Crome); Demante,
I V , 56 bis X I ; D n r a n t o n , VII, 3 3 1 , pag. 481 (ed. a 4-a);
Stănescu, Partaj şi rezervă. 1135, p . 7 8 1 , etc.
2
( ) A ezi acest text reprodus în B a n d r v et Colin, Don. ci testa­
ments, I, 808, p . 388 (ed. a 3-a).
 586 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. III. — S-a l ì . — ART. 845.

vânzătorului, drept preţ al acestei vânzări, o s u m a oarecare

şi la t i m p u r i a n u m e determinate, cât t i m p va trăi v â n z ă ­
torul. D e exemplu : v â n d copilului m e u cutare imobil, sti­
p u l â n d ca el să-mi plătească în tot t i m p u l vieţei mele, d r e p t
preţ al vânzărei, o rentă de 12000 de lei pe a n .
Deoseb. do T e x t u l francez şi cel italian m a i vorbesc încă de î n s -
codui°franceztrăinarea à fonds perdus, adecă cu capitalul perdut, a ca­
pitale perduto, d u p ă cum se e x p r i m a a r t . 811 din codul
italian, cuvinte pe care legiuitorul nostru a a v u t b u n u l
simţ de a le elimina, p e n t r u c ă înstrăinarea cu sarcina unei
rente viagere nu este decât o specie sau o formă a înstrăi-
nărei cu capitalul perdut. I n adevăr, de câteori cineva se
obliga a plăti altuia o rentă viageră în schimbul u n u i lucru
pe care îl primeşte în deplină proprietate, capitalul ce c u m ­
p ă r ă t o r u l serveşte vânzătorului, fiind destinat a fi cheltuit
zi cu zi. este p e r d u t şi moştenitorii acestui din u r m ă nu-1
mai găsesc la moartea lui, fiindcă el se stinge odată cu
moartea beneficiarului rentei (M. X u este deai exact de a
se zice, precum zice u n a u t o r român că înstrăinarea cu
capitalul perdut este a treia specie de înstrăinare, pe care
o prevede codul francez, căci, încă odată, înstrăinarea u n u i
lucru cu sarcina unei rente viagere şi cea cu capitalul p e r d u t
este tot u n a .
înstrăinarea 2° A doua specie de înstrăinare, prevăzută de a r t . 845,
es e
u n u i uTufract. ^ înstrăinarea cu rezerva- unui uzufruct din partea v â n ­
zătorului, adecă : vânzarea n u m a i a nudei proprietăţi, fie
pentru u n preţ fix, care atunci nu este u n capital p e r d u t ,

(') Cpr. P l a n i c i , I I I , 3 0 8 0 : Mourlon, II, 6 1 6 ; L a u r e n t , X I I ,

116; Demolombe, X I X , 4 9 8 ; Marcade, I I I , 5 6 6 ; P a n d . fr ;T

v° cit., 2963, etc. — T e x t u l nostru este deci, în această p r i ­

vinţă, mai bine redactat decât textul francez. A r t . 811 d m
C. italian. codul italian vorbeşte numai de înstrăinarea cu capital perdut
A r t
- SU- sau cu rezervă de uzufruct, fără a mai vorbi de înstrăinarea
cu sarcina unei rente viagere. T o t în acest sens este redactat
şi a r t . 885 din Ante-proiectul de revizuire al Ini Laurent..
C. olandez. A r t . 969 din codul neerlandez se exprimă, din contra, ca şi
Art. !J09. textul nostru, zicând că se consideră ca donaţiuni toate îns­
trăinările de b u n u r i , fie cu sarcina unei rente viagere, fie
cu rezerva de uzufruct (met voorbehoud van vruchtgebruik)?
făcute unuia din moştenitori.
2
( ) A~ezi Petrescu, Testamentele, p . 230
 CAZUL EXCEPŢIONAL PREVĂZUT DE ART. 845. 587

fie cu u n capital perdut, adecă : cu sarcina din partea cum­

p ă r ă t o r u l u i de a servi o rentă viageră vânzătorului.
P r e c u m vedem, legiuitorul vorbeşte în art. 8 4 5 de nişte înstrăinări cu
t l t l u o n e r o s
înstrăinări cu titlu oneros şi, în adevăr, ele îşi păstrează -
acest caracter de câteori a u fost făcute între persoane străine
sau între rude colaterale şi, în dreptul nostru, chiar de
câteori ele a u fost făcute de un nepot sau strănepot bu­
nului or s t r ă b u n u l u i său. sau vice-versa; pentrucă în dreptul
nostru, n u m a i tatăl şi m a m a sunt rezerva tari (art. 843) (').
Asemenea înstrăinări, făcute chiar între străini, pot să
ascundă o liberalitate. însă legea le consideră serioase cât
2
timp cel în drept n'a stabilit simulaţiunea ( ).
Cazu e n d
Când însă asemenea înstrăinări a u fost făcute între A!- }
, . - 1 ^ , ^ - i M I - ^ i înstrăinările
rezervatari, adecă de u n p ă r i n t e copilului sau. s i u de u n consideră
s e

copil părintelui său, legea cu toată denumirea şi a p a r e n ţ a °* LIBERALITAŢI.

lor de seriozitate, le loveşte de o prezumpţie de g r a t u i t a t e
şi le consideră ca nişte adevărate liberalităţi. scutindu-le de
r a p o r t şi declarându-le imputabile a s u p r a părţei disponibile,
pentru valoarea totală a lucrului înstrăinat, fără ca pretinsul
c u m p ă r ă t o r care. în specie, se consideră ca u n donatar, să
poată deduce anuităţile ce el ar pretinde a fi plătit. Astfel.
dacă p r e s u p u n e m că am v â n d u t unui copil al meu u n imobil
de 2 5 0 0 0 de lei, p e n t r u o rentă a n u a l ă de 1 0 0 0 de lei,
acest act se consideră ca o donaţiune şi. la moartea mea,
copilul meu. considerat de lege ca donatar, iar nu ca cum-
1
( ) Vezi infra, p . 592, nota 2.
2
( ) A r t . 845 fiind o dispoziţie cu totul excepţională, nu poate Art. 845, fiind
fi aplicat înstrăinărilor dintre străini sau colaterali, care excepţional,
u
r ă m â n ceeace sunt, adecă nişte convenţii aleatorii cu titlu " ^ - j ^ . j \ p ţ
t

oneros. Cpr. Marcadé, I I I , 5 6 4 ; Mourlon, I I , 616 bis; L a n - ' ' -traini

[U ntr e

rent. X I I , 118, 126; Demolombe, X I X , 496, 5 1 3 ; Arntz, I I . sau colaterali.

1790; Demante, IV, 56 bis I I ; Pand. fr., v° cit., 2954 urm., Controversă.
3 0 0 4 ; Cas. fr. Sirey, 69. 1. 4 2 9 ; D . P . 70. 1. 113, e t c . —
Contra: D u r a n t o n , V I I , 331 şi Cas. belg. (Pasicrisie belge, 34. ] .
279), care aplică art. 845 şi la colaterali. Cine nu vede însă că
acest text este o excepţie şi, ca atare, nu poate fi întins prin
i n t e r p r e t a r e la cazuri neprevăzute. I a t ă cum se exprimă, în
această privinţă, Zacharias (Handbuch des fr. Cwilrechts, D ' ,
§ 640, pag. 174, nota 16, ed. Crome): „Die in art. 918 ent-
haltene Ansnahme ist nicht auszudeknen". Excepţia cuprinsă
în art. 918 nu trebue interpretată în sens extensiv. Mai vezi
acelaş autor, tot tom. IV, § 695, p. 325, nota 14.
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 845.

părător, nu va putea să reclame anuităţile ce el a r pretinde

a fi plătit în tot t i m p u l vieţei mele, pentrucă a r t . 8 4 5 , fă­
când aplicarea m a x i m e i ; inter proximos fraus facile prce-
sumitur, presupune tocmai că anuităţile n ' a u fost nici­
odată plătite
P e n t r u ca asemenea prezumpţie să fie aplicabilă se
cere însă ca înstrăinarea să fi fost făcută direct între t a t ă
şi fiu, iar nu p r i n persoane interpuse, fiindcă prezumpţia
2
statornicită de a r t . 8 1 2 nu este aplicabilă în specie ( ).
leg-ei Legea din 17 Novose anul I i , din care a r t . 8 4 5 îşi
trage origina sa, considerând înstrăinările de care vorbeşte
acest text ca cuprinzătoare de liberalităţi deghizate, le oprea
formal prin art. 26 § 1, ceeace era logic în spiritul acestei
legi, pentrucă ea fiind dominată de principiul egalităţei ce
trebuia să existe între membrii aceleaşi familii, oprea pe
de cujus de a dispune de partea sa disponibila în favoarea
moştenitorilor săi (art. 16).
drep- Redactorii codului actual permiţând, din contra, prin
art. 8 4 6 , de a d à totul sau parte din cotitatea disponibilă
u n u i a din moştenitori, n u avea nicio raţiune de a p ă s t r a
proibiţia legei din 17 Nivòse a n u l I I . F i i n d însă constant
-
ca înstrăinările cu sarcina unei rente viag ere s a u a u n u i
uzufruct sunt a rareori serioase, când c u m p ă r ă t o r u l este
moştenitor în linie directă a vânzătorului, de vreme ce m a i
în totdeauna anuităţile rentei viagere sau preţul nudei p r o ­
prietăţi n u se plătesc vânzătorului, chiar atunci când el dă
chitanţă de primirea lor, legea actuală ţinând seamă de aceste
î m p r e j u r ă r i şi p ă r ă s i n d legea din 17 Nivòse a n u l II, n u le
anulează, ci le consideră ca adevărate liberalităţi. ,,Also, es
ist eine prozsumptio juris et de jure, talem alienationem
3
fuisse donationem", zice Zachariaì ( ).
Scopul acestei dispoziţii este de a împedica pe de cujus
de a avantaja pe unii din moştenitorii săi rezervatari, în

1
ţ ) Yezi infra, p . 593.
2
( ) P a n d . fr., v° cit., 3 0 0 5 ; Marcadé, I I I , 5 6 5 ; L a u r e n t , X I I ,
126; Demolombe, X I X , 5 1 4 ; Demante, I Y . 56 bis V ; A u b r y
et R a n , V I I , § 684 ter, p a g . 2 0 5 ; Massé-Vergé, I I I , § 4 5 5 ,
p. 142, nota 12, in fine; Troplong, I I , 875, etc.
s
f ) Zacharifie, Handbuch des fr. Civilrechts, I Y , § 685, p. 265,
nota 12 (ed. Anschutz).
 CAZUL EXCEPŢIONAL PREVĂZUT DE ART. 845. 589

d a u n a celorlalţi, făcând liberalităţi simulate, care a r atinge

rezerva ('). Apoi, o alta cauză care a contribuit la edictarea
art. 8 4 5 este dificultatea de a socoti valoarea rentei viagere
sau a uzufructului, din cauză ca aceste drepturi stingân-
du-se odată cu moartea beneficiarului lor, preţeluirea lor
are în totdeauna u n caracter necert şi aleator, fiindcă v a ­
loarea lor a t â r n ă de existenţa m a i l u n g ă sau m a i scurtă a
persoanei în folosul cărora ele a u fost constituite. î n t â l n i m
deci şi de astă dată aceleaşi motive care a u determinat şi
2
dispoziţia a r t . 8 4 4 ( ).
Din cele mai sus expuse rezultă că prezumpţia de g r a - Elementele pe
tuitate. statornicită de a r t . 8 4 5 , se întemeiază pe două ele- meiazapwT
u
m e n t e : l pe n a t u r a convenţiei; şi 2" pe calitatea persoa- zumpţia sta­
6
nelor între care această convenţie a intervenit. In adevăr, ^"t^'slsî
pentru ca această prezumpţie excepţională şi exorbitantă
sâ-şi primească aplicare, se cer doua c o n d i t a m i : A) trebue
să fie vorba de o înstrăinare cu titlu oneros sau cu titlu
3
g r a t u i t ( ), care să impue c u m p ă r ă t o r u l u i s a u donatarului

(') Cpr. L a u r e n t , X I I , 116 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 2949 urm.

2
( ) Vezi infra, p. 622, explic, acestui text. C p r . Arntz, I I , 1789;
L a u r e n t , X I I , 116; Demolombe, X I X , 4 9 5 ; Demante, I V ,
56 bis I: Troplong, II, 8 4 6 ; Pand. fr., v° cit., 2 9 5 1 , etc.
3
( ) Cuvântul înstrăinare, întrebuinţat de art. 845 (art. 8 5 5 zice Ce cuprinde
alienare), cuprinzând atât înstrăinările cu titlu oneros cât şi cuvântul îns-
cele cu titlu gratuit, este generalmente admis că prezumpţia trainare,
statornicită de a r t . 845 se aplică nu n u m a i convenţiilor fă­
cute sub a p a r e n ţ a unui contract cu titlu oneros, d a r şi do-
natiunilor cu sarcina unei rente viagere. Cpr. Laurent, X I I ,
1 2 2 ; Demolombe, X I X , 5 0 6 ; A u b r y et Rati, V I I , § 684 ter,
p. 204, nota 9; Massé-Vergé, III, § 455, p . 141, nota 10;
ZacharisTe, Handbuch des fr. C'ivilrechts, I V , § 685, p. 265,
nota 11 (ed. Anschiitz); Dentante, I V , 56 bis I I I ; Beautemps-
B e a n p r é , Portion de biens disponible et reduction, II, 821,
p. 2 3 7 ; Vernet, Quotile disponible, p . 4 3 3 ; Pand. fr., v° cit.,
2 9 7 2 : Cas. fr. şi C. Donai, D. P . 48. 1. 2 0 3 ; Sirey, 49. 1. 1 3 9 ;
Sirey, 44. 2. 3 0 4 ; D . P . 48. 2. 1 9 0 ; Cas. rom.' S-a I, deciz.
No. 184 (27 F e b r u a r i e 1912), Săptămâna juridică din 1912,
No. 18, pag. 279 u r m . şi Dreptul din 1912, No. 48 (cu
observ, noastră).—Contrà: Marcadé, I I I , 5 6 2 ; Berriat St. P r i x ,
Notes element, sur le code civil, I I , 3 3 0 6 ; Toullier-Duvergier,
I I I , partea 1-a, 132, nota a; B a u d r y et Colin, I, 8 3 0 . Vezi
şi C. M. Sipsom, Dreptul din 1912,' No. 2 0 .
D a r , dacă art. 845 este aplicabil donaţiunilor care impun
 590 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. —S-a II. — ART. 845.

4
sarcina unei rente viagere ( ), ce u r m e a z ă a fi plătită fie însuş

Don. care nu o sarcină viageră donatarului, el nu este, din contra, aplicabil

impun nicio donaţiunilor p u r e şi simple, m ă r g i n i t e la n u d a proprietate sau
sarcină dona­ făcute cu rezerva uzufructului, fără a impune nicio sarcină
tarului.
donatarului. Obligaţia d o n a t a r u l u i se mărgineşte, în acest caz,
p u r şi simplu la r a p o r t , fără nicio i m p u t a r e . Opr. P a n d . fr.,
v° cit, 2 9 7 8 ; Cas. fr. D. P . 75. 1. 129; Sirey, 77. 1. 3 4 3 ;
C. Bucureşti, Dreptul din 1908, N o . 57.
Aplic. art. 845 Chestiunea de a se şti dacă a r t . 845 este sau nu aplicabil
la împărţeală. la înstrăinările care cuprind o î m p ă r ţ e a l ă (art. 791) este însă
Controversă.
controversată. Unii aplică, în adevăr, acest text şi la asemenea
înstrăinări (Demolombe, X I X , 5 0 5 ; Cas. fr. Sirey, 40. 1. 3 4 ;
Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1007, nota 1), iar alţii
nu-1 aplică, şi cu drept cuvânt, pentrucă î m p ă r ţ e a l a nefiind
translativă de proprietate (art. 786), ea nu constitue o înstrăi­
n a r e în sensul j u r i d i c a l cuvântului. Cpr. L a u r e n t , X I I , 1 2 1 ;
P a n d . fr., v° cit, 2 9 8 1 .
înstrăinările (') A r t . 845 nu se aplică înstrăinărei făcute cu sarcina unei rente
făcute cu sar­ perpetue, admiţând, bine înţeles, că asemenea rente a r exista
cina unei şi la noi, ceeaee ştim că este foarte îndoelnic; pentrucă, în
rente per­
petue.
asemenea caz, bunul înstrăinat se găseşte înlocuit în p a t r i ­
moniul vânzătorului p r i n t r ' u n d r e p t care, departe de a se
stinge odată cu viaţa lui, este, din contra, permanent şi veşnic.
L a u r e n t , X I I , 116; Arntz, I I , 1 7 9 1 ; Demolombe, X I X , 5 0 0 ;
Marcadé, I I I , 5 6 6 ; Troplong, I I , 8 5 8 ; A u b r v et R a u , V I I ,
§ 684 ter, p. 204, nota 8 ; Massé-Vergé, I I I , " § 455, p . 141,
nota 6; P a n d . fr., v° cit, 2965 u r m . ; Répert. Sirey, v° Quo­
titi disponible, 5 8 2 . — Contrà: D u r a n t o n , V I I , 334.
înstrăinarea Legea neprevăzând decât înstrăinările cu sarcina u n u i uzu­
cu rezerva fruct, şi art. 845 fiind de strictă interpretare, el nu se aplică
unui drept de la vânzarea făcută cu rezerva u n u i drept de uz sau de abi­
uz sau de
abitatie. tatie (art. 565 urm.). P a n d . fr., v° cit, 2 9 6 8 ; Cas. fr. Sirey,
84. 1. 9 7 ; D. P . 8 4 . 1. 2 5 3 ; T r i b . imperiului german, Pand.
Period. 89. 5. 10 şi Dreptul din 1910, No. 46, p . 372 (cu
nota d-lui S. Rădulescu). Asemenea înstrăinări nu vor fi deci
considerate ca liberalităţi, ci vor fi supuse dreptului comun,
p a r t e a interesată fiind obligată a face proba simulaţiunei.
înstrăinare Ce trebue să decidem în caz când înstrăinarea a fost fă­
eu sarcina cută în aeelaş t i m p cu sarcina unei rente viagere şi stipu-
unei rente larea unui capital fix? Chestiunea este controversată, însă
viagere şi sti­
pulare» unui p ă r e r e a cea m a i j u r i d i c ă este, de b u n ă seamă, acea după care
capital fix. a r t . 845 va fi aplicabil n u m a i p e n t r u p a r t e a de b u n u r i a
Controversă. căror valoare este reprezentată prin renta viageră, iar nu şi
p a r t e a din bunuri, care se găseşte reprezentată prin capitalul
stipulat. D u p ă acest sistem, generalmente admis astăzi, îns­
t r ă i n a r e a făcută cu sarcina unei rente viagere va fi conside-
 CAZUL EXCEPŢIONAL PREVĂZUT DE ART. 845. 591

a u t o r u l u i înstrăinărei, fie u n u i terţiu ales de p ă r ţ i (*), căci

legea nu distinge, şi frauda p e care ea voeşte s'o î n l ă t u r e
a r fi tocmai cu p u t i n ţ ă , p r i n f a p t u l că s a r alege a n u m e
ca rentier o p e r s o a n ă b ă t r â n ă şi bolnăvicioasă.
B) P e n t r u ca p r e z u m p ţ i a de g r a t u i t a t e statornicită de Cumpărătorul
l l r i s
a r t . 8 4 5 să existe se cere, în al doilea loc, ca c u m p ă r ă - ^ ^ '" " t e

torul lucrului î n s t r ă i n a t , fie acest lucru mobil sau imobil r ) , ă fi moşt. s e

prezumptiv al
proprieta-
r a t â ca o înstrăinare ca titlu g r a t u i t , conform art. 8 4 5 , iar mini.
pentru partea de b u n u r i înstrăinată cu sarcina plăţei capita­
lului, convenţia va fi o înstrăinare cu titlu oneros. Astfel,
dacă presupunem ca un imobil de o valoare de 100000 de lei
a fost vândut pentru suma de 40000 de lei şi o rentă viageră
de 5000 de lei, capitalul de 40000 de lei se va plăti suece-
siunei, iar 60000 de lei, suplimentul care complectează va­
loarea totală a imobilului, se va imputa a s u p r a părţei dispo­
nibile. Opr. A r n t z , I I , 1 7 9 1 ; L a u r e n t , X I I , 1 2 3 ; À u b r y et
B a u , V I I , § 684 ter, nota 19 dela p. 207, 2 0 8 ; Demolombe,
X I X , 5 0 2 ; Acollas, I I , p . 4 3 0 ; P a n d . fr., v° cit, 2993 urm.
Vezi a s u p r a acestei controverse diversele sisteme ( p a t r u la
n u m ă r ) expuse pe l a r g în Demolombe, X I X , 502 şi în
P a n d . fr., v° cit, 2 9 8 9 ' u r m .
Soluţia de m a i sus, admisă pentru cazul în care o înstrăi- înstrăinarea
nare a fost făcută cu sarcina unei rente viagere şi stipularea ou rezerva
zu
plăţei u n u i capital fix este, pentru aceleaşi motive, aplica- " fructului
• , , • /. . T • • • u .. numai a unei
bila şi î n s t r ă i n a m cu rezerva uzufructului n u m a i a unei p a r ţ i p _ ă r t i d i n lra

din bunurile înstrăinate. I n asemenea caz, înstrăinarea nu va mirile înstrăi-

fi considerată ca o liberalitate decât pentru partea grevată nate,
de uzufruct, cealaltă parte r ă m â n â n d în afară de p r e z u m p ţ i a
statornicită de art. 845. L a u r e n t , X I I , 124; Demolombe, X I X ,
5 0 3 ; P a n d . fr., v° cit, 2997 u r m . Cpr. O. Orléans, D. P .
64. 2. 1 7 3 ; Sirey, 6 5 . 2. 7 1 ; Gas. fr. Sirey, 66. 1. 2 9 8 : D.
P . 66. 1. 445, etc.
(») L a u r e n t , X I I , 1 2 5 ; Demolombe, X I X , 5 0 1 ; Troplong, IT,
860; Demante, I V , 56 bis I V ; A u b r y et Bau, V I I , § 684
ter, p . 206, text şi nota 1 7 ; Masse-Vergè, I I I , § 4 5 5 , p. 141,
nota 9 ; Pand. fi*., v<> cit., 2986 u r m . ; IJaudrv et Colin, I, 8 2 3 ;
Gas. fr. Sirey, 3 3 . 1. 6 9 9 . — Contrà: Marcadé, I I I , 5 6 8 ;
Acollas, l i , p . 4 3 0 ; Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grenier, I V ,
p. 2 9 5 , nota a ; Goin-Delisle, a r t . 918, No. 5, p. 138. Cpr.
C. P a r i s , Sirey, 62. 2. 9 1 ; D . P . 6 3 . 2. 192.
2
( ) Generalitatea cuvintelor bunuri înstrăinate cuprinde, în adevăr,
fără nicio deosibire, atât imobilele cât şi mobilele şi chiar
creanţele ( T h i r y , I I , 342, p . 329). Valorile mobiliare dobân­
dind din ce în ce o însemnătate mai mare, este j u s t de a le
pune, ca şi imobilele, la adăpostul unei înstrăinări fraudu-
 592 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 845.

să fie succesibil în momentul înstrăinărei, adecă moştenitor

prezumptiv (') în linie dreaptă ascendentă sau descendentă,
a p r o p r i e t a r u l u i care înstrăinează (').

loase. Cpr. L a u r e n t , X I I , 120; Demolombe, X I X , 5 0 8 ; De­

mante, I Y , 56 bis I I I ; Duranton, V I I , 3 3 2 ; T r o p l o n g , I I ,
859; Pand. fr., v° cit., 2970. Cpr. Cas. fr. Sirey, 3 3 . 1. 699
şi R é pert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 988, nota 1.
Sensul euvân- (!) Cuvântul succesibil are mai multe înţelesuri. In adevăr, în
tului «îcee- unele cazuri (vezi de exemplu, art. 756, 770, 773), el în­
semnează moştenitor efectiv sau real, adecă care are cali­
tatea de a primi o succesiune deschisă, după cum se e x p r i m ă
art. 753 şi 754. (Vezi şi art. 851 unde moştenitorul real este
n u m i t unul din cei cu drept de moştenire); în alte cazuri
succesibil însemnează moştenitor prezumptiv (art. 846), adecă
care ar moşteni pe o persoană a b intestat, dacă acea per­
soană a r m u r i la o epocă a n u m e determinată. (Cpr. a r t . 106,
107, 109, 112 § 2 , etc.). I n cazul de faţă, fiind vorba de în­
cheierea u n n i contract, nu poate să fie vorba de moştenire
între părţile contractante, pentrucă ele sunt încă în viaţă şi
ştiut este că: nulla est viventis herediias. P r i n u r m a r e , cu­
vântul succesibil nu poate să însemneze aci moştenitorul real
sau efectiv, ci numai moştenitorul prezumptiv, d u p ă cum se
exprimă şi a r t . 20 al legei din 17 Nivóse anul I I , de unde
este luat a r t . 845. Cpr. T h i r y , I I , 342, pag. 330. î n c â t p r i ­
veşte sensul cuvântului succesibil in partea a doua a r t . 845,
vezi infra, p. 596, nota 2, unde se a r a t ă controversa.—Deci,
dacă contractul a fost încheiat cu o r u d ă care, în momentul
înstrăinărei, nu era moştenitoarea prezumptivă, art. 845 nu
va ii aplicabil, cu toate că în u r m ă această r u d a a r veni la
succesiunea a u t o r u l u i înstrăinărei. A r t . 845 va fi însă apli­
cabil, în privinţa actului suspect încheiat între defunct şi
unul din moştenitorii săi, chiar dacă acest din u r m ă n'ar
veni la succesiunea lui, fie din cauză că a r fi r e n u n ţ a t la
această succesiune, fie din cauză că s'ar fi săvârşit din viaţă,
etc. Cpr. Laurent, X I I , 127; Arntz, I I , 1790; Marcadé, I I I ,
564; A u b r y et R a u , V I I , § 684 ter, p. 206, nota 16 şi alţi
autori citaţi suprà, p. 584, nota 5. Cpr. C. Angers, Sirey,
79. 2. 3 3 3 ; D. P . 80. 2. 137. — Contrà: Demolòmbe, X I X ,
510 u r m . ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 56 bis V I ;
Massé-Vergé, I I I , § 455, pag. 142, 143, nota 15; P a n d . fr.,
v° cit., 3 0 Î 3 urm., etc.
2
( ) î n s t r ă i n a r e a făcută de un nepot, bunului sau străbunului său,
n ' a r fi deci c â r m u i t ă de art. 845, ci de dreptul comun, p e n t r u c ă
legiuitorul nostru, spre deosebire de cel francez, nu conferă
nicio rezervă bunilor şi străbunilor, ci numai tatălui şi mamei
(art. 843). î n s t r ă i n a r e a cu sarcina unei rente viagere sau cu
 CAZUL EXCEPŢIONAL PREVĂZUT D E ART. 845. 593

In lipsa ambelor acestor condiţii sau a uneia m ă c a r Prezumpţu

8 J
din ele, înstrăinarea va ti considerată, p a n ă la dovada c o i i - ^ t f i c o m - p e

t r a r ă , ca făcută cu titlu oneros, aşa cum se a r a t ă . Dacă, din bătută prin

contra, aceste două condiţii sunt îndeplinite, înstrăinarea trar^contro-
este p r e s u p u s ă a fi eu titlu g r a t u i t , şi această prezumpţie Tersa,
legală fiind juris et de jure, n u poate fi c o m b ă t u t ă prin
p r o b a c o n t r a r ă (art. 1 2 0 2 ) ; de u n d e rezultă că moştenitorul,
care a r fi în stare să dovedească plata anuităţilor rentei
sau a p r e ţ u l u i nudei proprietăţei, dacă a r fi vorba de o
înstrăinare cu rezerva uzufructului, nu poate să ceară înapoi
sumele plătite de dânsul, chiar dacă p l a t a lor a r fi consta­
t a t ă prin chitanţe emanate dela autorul înstrăinărei, pentrucă
legea presupune că aceste chitanţe au fost date de comple­
zenţă şi că pretinsa înstrăinare cu titlu oneros este o libe-
ralitate deghizată (').
Moştenitorul c u m p ă r ă t o r n'ar puteà să exercite acţiunea Neadmiterea
în repetiţie nici chiar in cazul când a r pretinde că a plătit t i t ì e \ ì i n a C e

v â n z ă t o r u l u i o sumă, fie în capital, fie în anuităţi, chiar partea dona-

m a i m a r e decât venitul b u n u r i l o r înstrăinate, pentrucă con­
venţia fiind, în ochii legei, o liberalitate. nicio acţiune în

rezerva unui uzufruct, făcută de un b u n sau s t r ă b u n nepo­

tului sau strănepotului său, va cădea însă sub aplicarea art. 8 4 5 ,
fiindcă nepoţii şi strănepoţii au o rezervă în averea bunilor
şi străbunilor lor (art. 8 4 1 , 842). Tot astfel, va cădea s u b
aplicarea acestui text înstrăinarea făcută de un copil tatălui
său legitim şi m a m e i sale, fie ea chiar n a t u r a l ă ' (art. 843).
(') Vezi suprà, p. 588. C p r . Mourlon, 1 1 , 6 1 7 ; Acollas, I I , 431 ;
Demante, I V . 56 bis V I I I ; Demolombe, X I X , 4 9 4 şi 5 1 7 ;
Arntz, I I , 1 7 9 2 ; T h i r y , I I . 342, p. 3 3 0 ; Marcadé, I I I , 5 6 2 ;
A u b r y et R a u , V I I , § 684 ter, pag. 2 0 5 ; Massé-Vergé, I I I ,
§ 4 5 5 , p. 142, nota 1 3 ; Beautemps-Beaupré, op. cit., I I , 825,
p. 239 u r m . ; Vernet, Quotiti disponible, p. 4 3 5 ; Pand. fr.,
v° cit., 3032 u r m . ; T . H u e , V I , 1 5 7 ; Stănescu, Partaj si
rezervă, 1124, p . 775.—Contra: C. Amiens, D. P . 4 8 . 1. 2 0 3
(sub Cas.); B a u d r y et Colin, I, 8 1 9 ; Planiol, I I I , 3089 lit. E ;
L a u r e n t , X I I . 130. (Autorii S u p l i m e n t u l u i nu admit în>â
părerea lui Laurent). Vezi L a u r e n t , SufjpUment,I\~, pag. 73, 74.
D-l Nacu (II, 200, p. 337), semnalează controversa, fără însă a-şi
dà părerea. Cât pentru d-l Tabacovici (Prime elemente de
drept civil, I I , 404), d-sa atinge întrucâtva chestiunea, însă
din cele spuse nu i-ara putut afla părerea, cu toate că p a r e
a înclina pentru admiterea probei contrare.

5879Ì. 38
 594 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 845.

repetiţie n u este admisibilă din p a r t e a m o ş t e n i t o r u l u i d o ­

natar
îmbunătăţirea E l n u va aveà d r e p t decât la cheltuelile făcute p e n t r u
Ş1 c r e a 2
j ° ' ^ ^ ^ î m b u n ă t ă ţ i r e a şi conservarea l u c r u l u i î n s t r ă i n a t ( ).

Efectele prezumpţiei statornicite de art. 8 4 5 .

Readucerea la De câteori este loc la aplicarea a r t . 8 4 5 , î n s t r ă i n a r e a ,
masa suece- c u titlu oneros în a p a r e n ţ ă , se consideră, d u p ă cele mai sus
sorală a exce- i - j.- A o i ±- ì ±
e x u s e c a 0
dentuiui care P i donaţiune, insa ca o d o n a ţ i u n e scutita de r a p o r t ,
trece peste p e n t r u c ă legea o declară i m p u t a b i l ă a s u p r a părţei disponi­
8 1 0
bila . * bile. Ca a t a r e , deci, n u m a i excedentul sau prisosul, adecă
ceeace trece peste p a r t e a disponibilă, se readuce la m a s a
succesorală, dacă moştenitorii rezervatari sau reprezentanţii
lor o cer (art. 8 4 8 ) . De câteori există deci u n excedent, el
3
este reductibil, şi valoarea lui se aduce înapoi la m a s ă ( ).
Epuizarea P e n t r u ca donaţiunea să p o a t ă fi i m p u t a t ă a s u p r a
a r e i
par
"ni!me ~ P0
P t disponibile, se cere ca defunctul să nu fi dispus de
(') Demolombe, X I X , 5 1 8 ; Demante, I V , 56 bis V I I I ; P a n d . fr.,
v° cit., 3032 u r m . ; Stânescu, op. cit., 1125, p . 775, 7 7 6 . —
Contra: Duranton, V I I , 337. Cpr. B a u d r y et Colin, I, 820.
2
( ) P a n d . fr. v° cit, 3036.
3
Readucerea ( ) Chestiunea este însă, în asemenea caz, de a se şti dacă atunci
excedentului când valoarea lucrului înstrăinat întrece partea disponibilă,
în natură. excedentul sau prisosul trebue să se aducă înapoi în natură
Controversă. (in re), sau dacă reducţiunea are loc numai prin restituirea
valorei excedentului lucrului înstrăinat, chiar atunci când este
vorba de un imobil? Chestiunea este controversată. Unii cred,
în adevăr, că această restituire se face după regula generală
în natură (art. 765, 770). Vezi P a n d . fr., v° cit., 3047; A u b r y
et R a n , VII, § 684 ter, p a g . 210, text şi nota 2 4 ; C. P a r i s ,
Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1022, nota 1, etc. Alţii,
bazându-se pe cuvântul valoare, care se vede ìn art. 845 şi
pe discursul rostit de J a u b e r t înaintea T r i b u n a t u l u i (vezi
P a n d . fr., v° cit, 3046), susţin că, prin derogare dela r e g u l a
d u p ă care reducţiunea se face în n a t u r ă , această reducţiune
t r e b u e să se facă p r i n restituirea valorei lucrului înstrăinat.
Vezi Laurent, X I I , 1 2 9 ; Demolombe, X I X , 5 2 3 u r m . ; T r o p ­
long, II, 871 u r m . ; Demante, I X , 56 bis V I I ; Masse-Verge,
III, § 455, j). 142, nota 14, etc. Acest din urmă sistem este
singur admisibil în legislaţia noastră faţă cu dispoziţia art. 8 5 o ,
care pune la adăpost de orice revendicare pe terţii detentori
ai imobilului dăruit.
 EFECTELE PREZUMPŢIEI STATORNICITE DE ART. 845. 595

aceasta p a r t e p r i n liberalităţi anterioare înstrăinărei, căci

dacă toată partea disponibilă a fost epuizată prin libera­
lităţi anterioare, scutirea de raport, care rezultă din a r t . 8 4 5 ,
n u m a i produce niciun efect şi înstrăinarea se consideră ea
o donaţiune, supusă în întregimea ei reducţiunei, p e n t r u a
se complecta rezerva celorlalţi moştenitori. Când, deci, a r t . 8 4 5
declară asemenea înstrăinări imputabile a s u p r a părţei dis­
ponibile, el p r e s u p u n e n e a p ă r a t ca partea disponibilă n'a fost
epuizată p r i n alte liberalităţi (').
A r t . 8 4 5 dispune că ceeace se i m p u t a a s u p r a părţei Ceeace se im-
disponibile este valoarea bunurilor înstrăinate, fără a zice, P _ " P * u t a a s r

1
i _ " părţei rfisptv-
ca textul francez, valoarea în deplină proprietate; însă, cu nibiie este
v a l o a i e a ,e
toate acestea, nu mai încape îndoială că n u valoarea nudei . : ' ~
. . . plinei pru-
proprietăţi, ci acea a deplinei proprietăţi a b u n u r i l o r îns- prietăţi a bu-
m m l o r
trăinate va fi i m p u t a t ă a s u p r a părţei disponibile, p e n t r u c ă -
prezumpţia de liberalitate există în privinţa întregei valori
2
a bunurilor înstrăinate ( ).
Această valoare se va determina p r i n t r ' o expertiză, Aplic. în
avându-se în vedere momentul morţei a u t o r u l u i înstrăinărei, g * s p e C
" 4
a r t

iar n u m o m e n t u l când a fost făcută înstrăinarea. A r t . 8 4 9

este deci aplicabil şi în specie, întrucât a r t . 8 4 5 nu deroagă
3
dela el ( ). Deci, dacă bunurile înstrăinate a u perit p r i n caz
fortuit, nici r a p o r t u l , nici h n p u t a ţ i a nu vor mai p u t e a sa
aibă loc ("').
Mijloacele ce părţile pot să întrebuinţeze pentru a se
sustrage dela prezumpţia ie liberalitate, statornicită de
art. 8 4 5 .

.Legiuitorul înţelegând că prezumpţia de liberalitate, Art. 845.

pe care o stabileşte a r t . 8 4 5 , a r p u t e a să a d u c ă inconve- P a r t e a f l n a l

niente serioase, atunci când înstrăinarea cu sarcina unei rente

(') P a n d . fr., v° cit., 3029; Demolombe, X I X , 516, etc.

2
( ) Vezi suprà, p. 584, nota 3.
3
( ) Demolombe, X I X , 5 2 1 ; L a u r e n t , X I I , 129; Arntz, I I , 1792;
P a n d . fr., v° cit., 3040; C. Bordeaux, Sirey, 46. 2. 440 şi
Képert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1128, nota 1.
0) Demolombe, X I X , 5 2 2 ; Masse-Verge, I I I , § 455, p a g . 142,
nota 14, in fine; P a n d . fr., v° cit., 3 0 4 1 . — Vezi însă Saint-
 1

596 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. —S-a II. — ART. 845.

viagere sau cu rezerva u n u i uzufruct, făcuta către u n s u c -

cesibil în linie d r e a p t ă ascendentă sau descendentă, a r fi
lipsită de fraudă, a trebuit să p e r m i t ă p ă r ţ i l o r de b u n ă c r e ­
d i n ţ ă de a se sustrage dela această p r e z u m p ţ i e cu t o t u l
excepţională şi e x o r b i t a n t ă . D e aceea, p a r t e a finală a a r t . 8i5 r

r e p r o d u c â n d a r t . 2 5 al legei din 17 Nivòse a n u l I I , d e -

c l a r ă că i m p u t a ţ i u n e a şi reducţiunea (legea zice în t e r m e n i
2
i m p r o p r i i raportul) (M n u pot fi cerute de succesibilul ( ) î n
3
linie d r e a p t ă , care a consimţit la aceste î n s t r ă i n ă r i ( ).
Moştenitorii P a r t e a interesată n'are deci decât să facă să intervie ceilalţi
in privinţa i i i i g|
s u e c e s dobândească recunoaşterea lor că actul este-
D s a

earora pre- ^ n . A • '

zumpţia de în realitate o vânzare, i a r nu o donaţiune, în care caz, a u -
01 a c e s e
f r a i
teaz& " * *" n e
t i recunoaşteri vor fi legaţi prin ea şi nu vor
espès-Lescot, Don. et testaments, I I , 398, p . 155, 156, care nur
admite această soluţie decât in privinţa imobilelor (art. 7 6 0 ) r

perirea mobilelor privind n u m a i pe dobânditorul lor.

(') Vezi suprà, nota 8 dela p. 584, 585 şi infra, p. 6 4 6 .
2
Sensul cuvân- ( ) Care este sensul cuvântului succesibil întrebuinţat de partea,
tului sucee- finală a a r t . 845? Chestiunea este şi de astă dată controver-
S l b l 1
- sată, ca şi în privinţa înţelesului ce acest cuvânt trebue să.
aibă în partea întăi a acestui text. (Vezi suprà, p . 592, nota 1).
Unii ar voi ca, şi de astă dată, prin succesibil să se î n ţ e l e a g ă
moştenitorul prezumptiv, ca şi în partea întăi a textului. Vezi
Marcadé, I I I , 572. Alţii susţin însă că, în partea a doua a.
acestui text, cuvântul succesibil însemnează moştenitorul real
sau efectiv (Laurent, X I I , 1 2 7 ; Mourlon, I I , 6 1 8 ; P a n d . fr. r

v° cit., 3 0 1 3 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 56 bis X ) r

soluţie care ni se p a r e cea m a i j u r i d i c ă , căci partea finală a.

art. 845 oprind pe succesibilul în linie d r e a p t ă de a cere
i m p u t a r e a şi reducţia, aceste d r e p t u r i nu pot fi exercitate
decât atunci când succesiunea este deschisă. R ă m â n e însă b i n e
înţeles că persoanele, care au consimţit la înstrăinare, t r e b u e a u
să fie moştenitori prezumptivi în momentul când au consimţit.
Cpr. L a u r e n t , X I I , 127. I a t ă deci că am ajuns la concluzia,,
care, la p r i m a vedere, a r părea stranie şi puţin logică că, în
p a r t e a întăi a textului, cuvântul succesibil însemnează moş­
tenitor prezumptiv, iar în partea a doua, moştenitor real sau
efectiv şi moştenitor prezumptiv în acelaş t i m p .
3
( ) Moştenitorii, care au consimţit, n u mai pot reveni a s u p r a c o n -
simţimântului lor, însă această r e n u n ţ a r e va puteà fi anulată,
conform d r e p t u l u i comun, dacă consimţimântul a fost dat din
eroare, smuls prin violenţă sau suprins prin doi (art. 9 5 3 urm.).
Demolombe, X I X , 5 3 6 : L a u r e n t , X I I , 134: Troplong, I L
8 5 1 ; P a n d . f r . , v° cit., 3074, etc.
 PREZUMPŢIA STATORNICITĂ DE ART. 845. 597

p u t e à , la moartea vânzătorului, a face ca bunurile vândute

s ă reintre în masă pentru calcularea rezervei lor. Cu alte
cuvinte, prezumpţia de fraudă, statornicită de art. 8 5 4 , va
înceta în privinţa acestor succesibili (').
A r t . 8 4 5 fiind, d u p ă părerea generală, aplicabil nu n u m a i Moştenitorii,
înstrăinărilor cu titlu oneros, dar si donaţiunilor făcute < ar
? f- i , " l
ai 1 c o n

' . ' î • î i simţit la do-

c u sarcina unei rente viagere, nu mai încape îndoială, dacă naţiune,
m a i p o t m
nu
se admite acest sistem, că c o n s i m d m â n t u l d i t de moştenitori " v o c a
. . . ( pre­
ia o asemenea donaţiune validează înstrăinarea făcută prin zumpţia de
fl au a stat(
donaţiune si că moştenitorii, care au consimţit la facerea e i , ' . 5 ^~
1
' \ , . * incita de art.
n u vor mai putea să invoace prezum])ţia de fraudă stator- 845.
nicită de art. 8 4 5 , căci dacă se admite că acest text este
aplicabil şi donaţiunilor, de sigur că el trebue aplicat în
întregimea lui, prin u r m a r e , a t â t în privinţa principiului
3
c â t şi a excepţiei ( ).
Legea deroagă deci, în cazul de faţă, dela una din re- Pact sm-ee-
s o r a l ] e ro
gulele sale cele mai esenţiale, adecă dela acea care opreşte " ?, "
1
° •> ' gare dela
pactele succesorale (art. 7 0 2 . 9 6 5 § 2 şi 1 2 2 6 ) , pentrucă dreptul
o o m u
c o n s i m ţ i m â n t u l moştenitorilor constitue, în cazul de faţă, "-
tocmai u n pact succesoral sau o convenţie a s u p r a unei suc­
4
cesiuni nedeschisă î n c ă ! ) . „ Die vor dem Tode des Er-
0) Planioi, I I I , 3089, lit. F ; Laurent, X H , 131. Acest din u r m ă
autor observă însă, cu drept cuvânt, că legea nu-şi atinge scopul
propus, căci dacă toţi moştenitorii n'au recunoscut n a t u r a
actului, prezumpţia art. 845 subzistă pentru acei care au
rămas străini de această recunoaştere.
2
( ) Vezi suprà p. 589, nota 3, unde se a r a t ă controversa.
s
( ) L a u r e n t , X I I , 132. Vezi şi Cas. fr. D . P. 48. 1. 202.
4
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 1 3 1 ; Demolombe, X I X , 525, 534; Marcadé,
I I I , 573 ; Mourlon, II, 617, nota 1 : Arntz, II, 1793; D e m a n t e
et Colmet de Santerre, I V , 56 bis I X ; Pand. fr., v" cit., 3 0 5 1 ;
Baudry et Barde, Oblig., 1 , 2 8 1 ; Zacharne, Handbuch des fr.
Civilrechts, IV, § 695, p. 325, nota 13 (ed. Crome). I a t ă cum
se e x p r i m ă acest din u r m ă autor (loco cit., ed. Crome şi §
685, p. 266, nota 13 ed. Anschiitz) ,,Ein in seiner Art
eiìiziger Fall, in welchem die Vorschrift der ari. 791, 1130
cine Ausnahme leidet"; ceeaee însemnează că: acesta este un
caz unic în genul său, în care prescripţia a r t . 791 (702 C.
rom.) şi 1130 (965 C. rom.) sufere excepţie. Vezi şi a l t e .
exemple de pacte succesorale excepţional permise în tom. I I I ,
partea II, al Coment, noastre, p. 3 2 1 , 322, 682, text şi nota 3 .
Vezi şi tom. VI al susziselor Comentarii, p. 238, nota 2.
 598 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 845

blassers stattgefundene Anerkennung involvirt einen Erb-

1
verzichf', zice Zacharise ( ) .
Posibilitatea P e n t r u ca prezumpţia de fraudă statornicită de art. 8 4 5
" . " " ' ^ R ' ^ ' s a fie înlăturată, nu este nevoe ca consîmtiraântul succe-
1
U III H U I u a C l v

*<Hn partea sibilor să fie dat prin însuş actul de î n s t r ă i n a r e ; el poate

e e n
m
°rrior " lt0
^ ^at ^ ^ 5m
^a
^ u r m ă , chiar p r i n t r ' u n act separat,
m e

căci legea nu cere decât consimţimântul lor, fără ca să p r e ­

v a d ă m o d u l şi t i m p u l când ei trebue să dea acest consimţi-
2
m â n t ; de unde rezultă că consimţimântul poate fi şi tacit ţ ) .
Nepresupu- j ) câteori este însă vorba de u n consimţimânt tacit,
e

ţărilor, actul din care se deduce acest consimţimânt trebue să-1

implice neapărat, pentrucă este de principiu ca renunţările
3
nu se p r e s u p u n niciodată ( ). Nemo res suas jactare prce-
sumitur. (Vezi şi infra, p . 6 3 1 , nota 2, in medio).
Cazul când Dacă n u m a i o p a r t e din moştenitori a u dat consim-
dì^mòsten'i- ţ " n â n t u l lor, convenţia va avea un caracter oneros numai
tori au'con- faţă de ei, cei care n a u consimţit p u t â n d să invoace pre-
simţit. z u mpţj a ([ fraxiclâ statornicită de art. 8 4 5 , pentrucă con­
e

venţiile nu pot să-şi producă efectele lor decât între p ă r ­

4
ţile contractante (art. 9 6 9 ) ( ).
(') Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 695, p. 325 (ed. Crome).
2
( ) Vezi Cas. rom. S-a I, No. 184 din 27 F e b r u a r i e 1912, Dreptul
din 1912, No. 4 8 ; Săptămâna juridică din 1912, No. 18,
p. 279 u r m . ; Cr. judiciar din 1912, No. 32, p. 383 (rezu­
mate de speţe); Jurisprudenţa hi fişe (revistă de drept, care
a p a r e la Craiova sub direcţia noastră şi sub îngrijirea d-lui
D . Călinescu), art. 845, No. 1. Cpr. L a u r e n t , X I I , 1 3 3 ;
B a u d r y et Colin, I, 838, 8 3 9 ; Demolombe, X I X , 5 3 1 , 5 3 2 ;
Marcadé, I I I , 572, in fine; A u b r y et Bau, VII, § 684 ter,
p. 2 1 1 , 2 1 2 ; Masse-Verge, I I I , § 455, p. 143, text şi nota 17;
Zacharife, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 695, p . 325,
(ed. Crome); Pand. fr., v° cit.. 3065 şi 3 0 7 1 ; Stănescu, op cit-,
1132, p. 7 8 0 ; Cas. fr. D. P . 48. 1. 2 0 3 ; Sirey, 49. 1. 137, etc.
3
( ) Cpr. B a u d r y et Colin, I, 938. — Astfel, s'a decis că eomoşteni-
torul succesibilului în linie dreaptă, în folosul căruia defunctul
consimţise o înstrăinare cu sarcina unei rente viagere, a putut,
în mod valid, să dea chitanţă acestui succesibil de veniturile
rentei ajunse la scadenţă în ziua deschiderei succesiunei,
fără ea să rezulte din partea sa o r e n u n ţ a r e la d r e p t u l de a
invoca i m p u t a ţ i a prevăzută de art. 845. C. Angers, Sirey, 79.
2. 3 3 3 ; D. P . 80. 2. 137. Cpr. P a n d . fr. r ' r i l , ' 3 0 6 9 ; Bépert.
Sirey, v° Quotité disponible et reserve, 647, etc.
4
( ) Laurent, X I I , 1 3 1 ; Mourlon, II, 6 1 7 ; Marcadé, I I I , 5 7 2 ;
 EFECTELE PUEZUMPŢIEI STATORNICITE DE ART. 845. 599

Ce se va întâmpla însă în caz când, deşi toţi moşte- Consimţi-

mant 1 ( at ( e
nitorii prezumptivi, care existau în m o m e n t u l î n s t r ă i n a r e i , " ? . î
L 1 1
. . . . . moştenitorii
au consimţit, totuşi la moartea a u t o r u l u i acestei înstrăinai'1, existenţi în
mo e tu 1 î n s
s'ar erăsi p r i n t r e moştenitorii săi rude care, în momentul ™ ° . "
°. 1 ' . . . trainarci nu
înstrainărei, nu aveau calitatea de moştenitori prezumptivi, împedică
e oare
pe
s a r
fie că nu erau chemaţi la succesiune, fie că nu erau încă °. \
1V1 m a i . ' m
.
născuţi? De exemplu, în u r m a înstrainărei, defunctul a do- a
urmă de
1
bandit u n copil legitim sau a recunoscut u n copil n a t u r a l ( ) ; g^^Contro-
sau în fine, o r u d ă , care nu era chemată la succesiune în versa,
momentul înstrainărei, este chemată în momentul morţei
a u t o r u l u i acestei înstrăinări. Chestiunea este controversată.
I n adevăr, o parte din doctrină susţine că toţi aceşti moş­
tenitori sunt legaţi prin consimţimAntul dat de către cei
care aveau calitatea de moştenitori în momentul înstrainărei
şi că, prin urinare, nimene nu v a puteà sa iuvoace art. 8 4 5
contra succesibilului c u m p ă r ă t o r ^ ) . P ă r e r e a cea mai juridică
este însă. de b u n ă seamă, acea care p u n e în principiu că
finea de neprimire stabilită de partea finala a art. 8 4 5 n u
poate ii opusă decât moştenitorului care a consimţit de în­
străinare şi reprezentanţilor săi, p e n t r u c ă regula generală
fiind că inipiitaţiunea şi reducţiunea pot fi cerute de orice
rezervatar (art. 848), legea exceptează dela aceasta regulă
n u m a i pe cei care au consimţit la înstrăinare, şi ştiut este
ca excepţiile sunt de cea mai strictă interpretare, mai ales în
cazul de faţa, unde este vorba de un pact succesoral care,
de b u n ă seamă, nu poate fi opus decât moştenitorilor care
a u luat p a r t e la formarea luif"').
D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 56 bis I X ; Arntz, I I ,
1793; Troplong, I I , 8 5 2 ; P a n d . fr., v* cit, 3052, etc.
(') V o r b i m , bine înţeles, în ipoteza în oare recunoaşterea ar emana
dela m a m ă , iar nu dela tatăl copilului. Opr. C. Agen, Sirev,
48. 2. 2 9 ; D : P . 48. 2. 3 9 ; P a n d . fr., v° cit, 3 0 6 3 ; Massé-
Vergé, III, § 455, p. 143, nota 16, in fine, etc.
2
( ) Vezi în acest sens, Mareadé, I I I , 5 7 2 ; Toullier-Duvergier, I I I ,
partea 1-a, 132, nota 1; Coin-Delisle, op. cit., art. 918, No. 20,
pag. 142; Demante et Colmet de Santerre, IV, 56 bis X ;
Saintespès-Lescot, Don. et testaments, 11, 407, p. 165, 1 6 6 ;
Répert. Sirey, v° Quotitc dispoiiible, 650, etc.
s
( ) L a u r e n t , X I I , 1 3 1 ; Demolombe, X I X , 5 2 7 ; Troplong, I I ,
852, 8 5 3 ; A u b r y et Rau, YTI, § 684 ter, p. 2 1 2 ; Massé-
n
Yergé, I I I , § 455, p. 143, nota 1 6 ; P a n d . «fr., v cit., 3055
 600 C. C—CART. III.—TIT. IT—CAP. IV.—S a II.—IMPUT. LIBERALITĂŢI.

Liberalităţile imputabile asupra rezervei.

A m a r ă t a t suprà, p . 5 8 3 , 5 8 4 , care sunt liberalităţile ce se
i m p u t i a s u p r a părţei disponibile. A c u m trebue să vedem
acele care se i m p u t ă a s u p r a rezervei.
Dispoziţiile 1° S u n t imputabile a s u p r a rezervei : toate dispoziţiile
directe sau directe u indirecte, chiar cele ascunse
s a sub forma u n u i
indirecte, ia- i\ <•
cute unui re-contract cu titlu oneros ( ), făcute u n u i moştenitor rezervatar,
zervatar fâră dispensă de raport, atunci când el primeşte succesiunea,
J r
dispensa de T I i- • •1 '
raport, când pentrucă asemenea hberalităţi se consideră ca un a v a n s
ei primeşte f a c u ţ moştenitorului a s u p r a părtei cuvenită lui din succe-
succesmnea. ' i /• i •' i>i • • r A

siunea a b intestat a defunctului (avetncement d hoiriej. De

câteori, deci, defunctul a făcut o liberalitate unui moştenitor
rezervatar, fără a-I scuti de raport, sau fără a zice că ceeace
i s'a d a t este peste partea sa din succesiune (art. 846), această
liberalitate se i m p u t ă a s u p r a rezervei acelui moştenitor, d a c ă
el vine la succesiunea defunctului, iar n u a s u p r a p ă r ţ e i
disponibile, de care defunctul este liber să dispue d u p ă
b u n u l său p l a c ; căci dacă el a r fi înţeles a nu dà de pe
acum moştenitorului său u n avans a s u p r a părţei sale din
succesiune, ci a-1 lăsa să cumuleze p a r t e a disponibilă eu
rezerva, de bună seamă, el l-ar fi scutit de raport(-').
Moştenitorul, D o n a t a r i i şi legatarii străini sunt deci în drept a cere
donatar sau o a v t a r i i donatari sau legatari, care a u p r i m i t succe-
r e z e V a
1
leg'atar mi , . ,
poate să opne siunea, să impute a s u p r a rezervei lor toate avansurile primite
art. 763 ( ^ j ^fm^t
e p r a părţei lor de sueesiune. Moştenitorul
a S U

acelor care cer i > , • ••' —/»o

imputarea, d o n a t a r sau legatar n a r putea să opue acestei pretenţii art. i o o ,
pentrucă d o n a t a r u l sau legatarul, care cere i m p u t a r e a
liberalitaţilor făcute de defunct u n u i rezervatar, nu-i cere r a ­
portul real al lucrurilor dăruite sau legate, adecă, nu cere
urm.; Répert. Sirev v° Quotile disponible et reserve, 648 u r m . ;
Bau.lrv et Colin, I, 836, 8 3 7 : Planiol, I I I , 3089, infine: T.
H u e , VI, 159, etc.
1
C ) L a u r e n t , X I I , 110; Beltjens, I I I , art. 922, No. 56, etc.
2
( ) T. H u e , V I , 173, p. 2 2 4 ; T h i r y , II, 3 4 5 ; L a u r e n t , X I I , 1 0 8 ;
P a n d . fr., v" cit.. 2897; Répert. Sirey, v° Quotile disponible
et rezerve, 5 5 5 : Arntz, I I , 1 8 1 1 ; Acollas, II, p. 4 4 0 ; D e m o -
lombe, X I X , 483 u r m . ; A u b r y et Ran. V I I , § 684 ter, p . 212
şi p. 213, text şi nota 3 2 : B a u d r y et Colin, I, 9 3 5 ; Beltjens,
III, art. 922, No. 5 4 ; Dalloz, Répert. Supplement, v° Disp.
entre-vifs, 2 7 0 ; Stănescu, op cit., 1099, p. 754, etc.
 LIBERALITĂŢILE IMPUTABILE ASUPRA REZERVEI. 601

o parte în n a t u r ă sau în valoare din lucrurile date sau

legate moştenitorului, ci se a p ă r ă numai, o p u n â n d rezerva-
t a r u l u i , care cere reducţiunea, o fine de neprimire trasă din
împrejurarea că el şi-a primit rezerva sa şi că, p r i n u r m a r e ,
nu mai are nicio cerere de făcut. Cu alte cuvinte, donatarul
s a u legnatami străin nu opune în specie art. 7 6 3 , ci art. 8 4 9
tì
2 S u n t imputabile a s u p r a rezervei toate bunurile dă- Imputarea
b u n u r i l o r d a
ruite ca o anticipare a s u p r a succesiunei, când s u c c e s i b i l u l
d o n a t a r se săvârşeşte din viaţă înaintea dăruitorulni, lăsând tiripare a sue
c e s m n e i
u n copil care vine la succesiunea acestui din u r m ă prin -
2
reprezentarea tatălui său ( ).
U n d e însă chestiunea devine controversată, este asupra Modul cum
t e b u e s a s e
punctului de a se sti cum trebue sa se facă imputatiunea ' ' .
TI T • • ' Î • I • • • ' tacă impu­
ti beralităţei, atunci când fiind mai mulţi moştenitori rezer- tarea. Con-
vatari, care acceptă succesiunea, unul singur din ei sau mai traversa,
mulţi au primit dela defunct o donaţiune ca anticipare
a s u p r a părţei lor viitoare din succesiune. Unii ar voi cu
i m p u t a r e a să se facă asupra rezervei t u t u r o r moştenitorilor.
3
în masă (in globo) ( ), iar alţii numai a s u p r a părţei de re­
zervă a moştenitorului d o n a t a r şi apoi asupra părţei dis­
t
ponibile ( ).

1
( ) Cpr. Thiry, I I , 3 4 5 ; L a u r e n t , X I I , 1 0 3 ; P a n d . fr., v° cit.,
2 8 9 8 ; Reperì. Sirev, v° cit., 537 urm.; A u b r v et R a t i , V I I ,
§ 684 ter, p. 2 1 3 / 2 1 4 , nota 32, in fine; Baud'ry et Colin, I,
836 urm., etc. — Vezi însă C. Agen, Répert. Dalloz, v° DU]),
entre-vifs, 1033, nota 2. Mai vezi şi C. Bordeaux, Sirev,
34. 2. 4 6 1 .
2
( ) T. H u e , VI, 173, ]>. 124.
3
( ) Demolombe, X I X , 488, 4 8 9 ; Mourlon, II, 632, nota 1; A u b r y
et E a u , V I I , § 684 Ier, p. 215, text şi nota 36 (care revin
a s u p r a primei lor o p i n a m i ) ; Vernet, Revue pratique de droit
francais, anul 1861, tom. 11, p. 449 şi tom. X I I , p. 113
urm.; P a n d fr., v° Donations et testaments, 2094 şi alte auto­
rităţi citate acolo.
(*) Arntz, I I , 1812; L a b b é , Revue pratique, anul 1861, tom. 11,
p. 277 urm., No. G8 u r m . ; T. H u e , VI, 173, p. 2 2 4 ; B a u d r v
et Colin, I, 947 u r m . ; Cas. fr. Sirey, 85. 1. 302; D. P . 8:1
5. 372 şi alte decizii citate în P a n d . fr., r° cit-, 2905. Vezi
justificarea acestui sistem în Arntz, II, 1812, in fine. Vezi
a s u p r a • acestei controverse, Baudry et Colin, 1, 945 u r n i . ;
Beltjens, Encyclopedic du (Imit civil bel (/e (i-èrc pârtie, Code
civil), I I I , art. 922, No. 54, etc.
 602 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. II.—CAP. IV.—S-a II.—ART. 847, 1641.

Despre acţiunea în reducţiune.

Art. 847. — Liberalităţile (făcute) prin act sau între vii sau
prin testament când vor trece peste p a r t e a disponibilă, vor fi
reduse la această parte. (Art. 651 urm., 841 u r m . , 848 u r m . , 1641
C. civ. A r t . 920 C. fr.).

Art. 1641. Rendita (renta) pe viaţă, înfiinţată prin dona-

ţiune sau testament, este supusă reducţiunei, dacă întrece porţiunea
2
d i s p o n i b i l ă ( ) . (Art. 841 urm., 844 u r m . , 847 urm., 1640, 1642
u r m . C. civ. Art. 1970 C. fr.

Natura acţiunei în reducţiune.

Sancţiunea Acţiunea în reducţiune este sancţiunea directă a dispo­

dispoziţiilor 3

privitoare la
ziţiilor legislative privitoare la rezervă! ). In adevăr, la ce
rezervă.
(') Textul fr. zice: Ies dispositions soit entre-vifs, soit à cause de
mort. Prin aceste ultime cuvinte textul fr. nu se referă ia
donaţiunile mortis causa de altă dată, ci la liberalităţile făcute
prin testament. Cpr. B a u d r y et Colin, I, 842.
2
( ) Vezi explic, acestui text în tom. X al Coment, noastre, p. 101.
3
Persoanele ( ) Acţiunea în reducţiune fiind sancţiunea rezervei stabilită,
contra cărora de lege, poate fi exercitată fie în contra unui donatar
p;a:e fi exer­ străin de succesiune, fie contra unui succesibil donatar, care
citată ac­
ţiunea în re­ renunţă la succesiune, fie contra unui succesibil donatar cu
ducţiune. dispensă de r a p o r t . E a nu poate însă fi exercitată contra unui
succesibil donatar nescutit de r a p o r t , care primeşte succesiunea,
acesta fiind ţinut să raporteze liberalitatea ce i s'a făcut,
pentru a restabili egalitatea ce trebus; să domnească între
toţi descendenţii care vin la succesiunea a b intestat a aceluiaş
ascendent donator. Cor. C. Bucureşti, Dreptul din 1909, No. 6 1 ,
p. 4 8 3 .
Redneţiunea Această decizie mai pune în principiu că acţiunea în re­
nu poate (i ducţiune, neeonfundându-se eu acţiunea în r a p o r t , ci, din
cerută pentru contra, deosebindu-se de această din u r m ă acţiune, nu se poate
prima oară în
apel
cere pentru prima oară în apel r a p o r t u l unei donaţiuni, atunci
când acţiunea intentată la prima instanţă aveà de obiect ex-
cluziv reducerea ei, ca îutrecând cotitatea disponibilă. Dreptul,
loco cit.
Rap irtul Cererea în r a p o r t dintre moştenitori poate însă fi f ă c u t a
poate fi c e r u t pentru p r i m a oară în apel, înaintea tragerei loturilor la sorţi,
pentru prima de câteori acţiunea intentată la p r i m a instanţă este o acţiune
o a r ă în a p e l . în împărţeală, aceasta nefiind o cerere nouă, -ci un mijloc
de a p ă r a r e . Vezi tom. III, partea II, al Coment, noastre, p . 531
şi 588. Mai vezi şi Cas. rom. Dreptul din 1912, No. 48 (cu
 ACŢIUNEA ÎN REDUCŢIUNE. — ART. 847, 1641.

ar mai servi aceste dispoziţii, care mărginesc dreptul omului

de a dispune cu titlu g r a t u i t , dacă acest drept n'ar fi g a ­
rantat printr'o sancţiune^).
De câteori, deci, liberalităţile făcute p r i n donaţiune sau
testament, fie chiar sub forma unei rente viagere (art. 1 6 4 0 ,
2
16411, sau sub a p a r e n ţ a unui contract cu titlu oneros( ),
vor trece peste p a r t e a disponibilă, de atâtea ori persoanele
determinate în mod limitativ în art. 8 4 8 sunt în drept a
3
cere dela justiţie reducerea acestor liberalităţi ( ), fiind liberi
de a renunţa la această acţiune, însă bine înţeles, n u m a i în
u r m a deschiderei succesiunei, căci altfel r e n u n ţ a r e a lor a r
fi un pact succesoral oprit de lege (art. 7 0 2 , 9 6 5 § 2, 1226) ("'').
Acţiunea în reducţiune este, în legislaţia noastră, o a c ­
ţiune personală şi, ca atare, va fi introdusă la t r i b u n a l u l
domiciliului sau rezidenţei p â r î t u l u i (art. 58 P r . civ.)(°).
Aceasta rezultă din art. 8 5 5 , modificat dela codul francez,

observ, noastră) precum şi Săptămâna juridică din 1912, No. 18,

p. 280. Cpr. P a n d . fr., v° Successions, 11019, etc.
(') Această acţiune întruneşte în ea, zice u n autor, funcţiunile
querelei inofficiosi testamenti din dreptul roman, ale acţiunei
ad supplendam legitimam şi acele ale querelei inofficiosa; do-
nationis et dotis. Zacharhe, Handbuch des fr. Civilrechts, I V ,
§ 695, p. 320, nota 1 (ed. Crome).
2
() Vezi suprà, p. 308 şi infra, p. 612.
3
() R ă m â n e însă bine înţeles că reducerea nu poate fi ceruta
pentru prima oară în apel. C. Bucureşti, Dreptul din 1900,
No. 77 şi Cr. judiciar din 1901, No. 3, p . 20.
4
() Cpr. Laurent, X I I , 1 6 2 ; Arntz, II, 1797, infine; Demo­
lombe, X I X , 190, 204 şi 2 2 5 ; Dalloz, Nouveau code civil
annotc, II, art. 9 2 1 , No. 49 u r m . ; C. Craiova, Dreptul din
1912, No. 45 şi Cr. judiciar din acelaş an, No. 67 (cu observ,
noastră); Cas. fr. D. P . 1904. 1. 4 2 5 ; Sirey, 1904. 1. 1 2 1 . Vezi
infra, p. 609.
5
() Aceeaş soluţie este admisă şi în F r a n ţ a , pentrucă acţiunea
în reducţiune se exercită contra donatarului, în scopul de a
desfiinţa liberalitatea ce i-a fost făcută. Planiol, I I I , 3 1 1 1 ;
B a u d r y et Colin, 1, 1047. — Odată însă desfiinţarea dobândită,
moştenitorul are, după art. 930 din codul francez, acţiunea
în revendicare contra terţiilor achizitori, în baza p r i n c i p i u l u i :
Resoluto jure danlis, etc. (Cpr. Planiol, I I I , 3115, 3 1 1 8 ;
B a u d r y et Colin, I, 1048), pe când la noi, terţii achizitori de
bună credinţă nu pot fi atinşi prin acţiunea moştenitorului
(art. 855). Vezi infra explic, acestui text, p. 653 u r m .
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. II.—CAP. IV.—S-a II.—ART. 847, 1641.

d u p ă care rezervatarii nu sunt în drept a u r m ă r i b u n u r i l e

dăruite în m â n a terţiilor detentori
inexistenţa N u este însă exact de a se zice, aşa precum susţin
mai 2
r e z o ù i t o d f l a - " *°ţi autorii ( ), că d o n a t a r u l este eventual obligat a res-
cite. Contro- tituì moştenitorului rezervatar totul sau p a r t e din bunurile
v e r s ă -
dăruite, în baza unei condiţii rezolutorii tacite, care a r ti
subînţeleasă în donaţiune, căci dacă acţiunea în reducţiune
a r izvorî din convenţia părţilor, ea a r trebui să a p a r ţ i e a t â t
d ă r u i t o r u l u i cât şi moştenitorilor săi, ceeace art. 8 4 8 n'a
3
admis ( ).
Dreptul la re- D r e p t u l la reducţiune nu izvorăşte clin contract, ci
ràs^edìn î e ^ - e " ^ ^ S i m e
rezervatarii îl exercită în contra voinţei d ă r u i ­
e

torului, care n'a p u t u t transmite d o n a t a r u l u i u n drept ire­

vocabil, pentrucă el a dispus de ceeace legea nu-i permitea.
Acţiunea rezervatarilor, deşi relativă la u n lucru şi uneori
chiar la un imobil, este însă personală, pentrucă ei nu pot
revendica acest lucru dela terţii detentori (art. 8 5 5 ) . A r t .
9 3 0 din codul fr. (corespunzător cu al nostru 855) califică
însă acţiunea în reducţiune de acţiune în revendicare, ceace
a făcut pe unii {*) să zică că ea este o acţiune personală
in rem scripta, a d e c ă : pe de o p a r t e personală, iar pe de
alta reală, terminologie î m p r u m u t a t ă dela sistemul formular
al Romanilor, care nu mai are niciun sens în dreptul modern.
Aoţ. în redue- N ' a r trebui, de asemenea, să credem, d u p ă cum iarăş pe
D
o T c t î n n u ^ ^ P * susţin unii( >, că acţiunea în reducţiune este o acţiune
U e n e ( r e
a

lare'a dona- în anulare a d o n a ţ i u n e i ; căci defunctul fiind proprietar şi

ţiunei. Con­ capabil, aveà dreptul de a dispune de bunurile sale, aşa
troversă.
că nu există nicio cauză de nulitate. Moştenitorii ai căror
rezervă a fost atinsă nu vor cere deci anularea dispoziţiunei,
ci n u m a i reducerea sau micşorarea ei în limitele părţei dis­
ponibile. Reducerea poate, ce e drept, să m e a r g ă uneori p a n ă
la desfiinţarea întregei liberalităţi, în care caz reducerea se

1
i) Cpr. C. Bucureşti şi Craiova, Dreptul din 1884, N o . 35 şi
din 1912, No. 45, precum şi Cr. judiciar din 1912, No. 67
(cu observ, noastră). Vezi şi infra, explic, art. 855, p. 653 u r m .
2
() Cpr. Demolombe, X I X , 191; Mourlon, II, 6 4 6 ; Demante et
Colmet de Santerre, I V , 67 bis V I I I ; Pand. fr.. v° cit., 3200, etc.
s
() Cpr. L a u r e n t , X I I , 167.
4
() Cpr. Troplong-, I I , 9 4 1 .
6
() Vezi Marcadé, I I I , 5 8 1 .
 ACŢIUNEA ÎN REDUCŢIUNE. — ART. 847, 1641. 605

aseamănă, în privinţa efectelor ei, cu anularea, însă nu este

1
o a n u l a r e p r o p r i u zisă! ).
Oare este momentul când acţiunea în reducţiune poate Momentul
c â n d t e f l
ti exercitată? Art. 9 2 0 din codul francez prevede că ea n u .?°*
1
A . . exercitata ac-
poate fi exercitată decât în u r m a deschiderei succesiunei, ţiunea în re-
d u c i u n e
lors de l'ouverture de la succession. T o t astfel se e x p r i m ă t -
şi art. 8 2 1 , 1 0 9 1 din codul italian fed tempo in cui si
apre la successione). Deşi aceste cuvinte n'au fost reproduse
de textul nostru, totuşi nu mai încape îndoială că soluţia
este aceeaş şi la noi, căci rezerva nefiind, d u p ă cum ştim,
decât succesiunea a b intestat micşorată cu partea disponibilă,
moştenitorul rezervatar nu poate să ceară rezerva pe calea
acţiunei în reducţiune, cât t i m p succesiunea nu este deschisă.
Nulla, est viventis htreditas.
Din cele mai sus expuse r e z u l t ă : 1° că rezerva se v a Consecinţile
a r e r e z u l t a
calcula nu d u p ă n u m ă r u l si calitatea moştenitorilor ce d ă - < .
, ' . '. , . -, dm împreju-
ruitorul a r avea în momentul confecţionărei actului, ci d u p ă rărea că acţ.
111 reduc une
n u m ă r u l si calitate.; moştenitorilor ce el a lăsat in timpul t'
S E E X E R C ] T A
7 OII !• M M 1 11

morţei sale; 2 rezerva si partea disponibila se vor caJcuia deschiderea

s u c c e s m n e i
d u p ă averea ce d i s p u n a t o m i va lăsa tot în momentul morţei -
sale. iar nu d u p ă aceea ce el poseda în momentul tacerei do-
2
naţiunei sau testamentului! ).
P e n t r u aceleaşi motive, copiii n'ar putea să oblige pe Copiii nu pot
S l l p e pr rin l
părinţii lor. care a r fi risipitori sau răi administratori, ă s \ ! «
{ , . . . . . , sa le asigure
le asigure m timpul vieţei rezerva lor, chiar dacă ar exista rezerva lor.
fraudă din pârlea acelor părinţi, căci nu poate fi vorba de
3
rezerva cât timp succesiunea nu este încă deschisă ( ).
[
( ) Cpr. Laurent, X I I , 5 4 ; Demolombe, X I X , 189, 2 1 8 ; Arntz,
II, 1796; A u b r y et R a n , V I I , § 685, in fine, p. 220, etc.
2
( ) Cpr. Arntz, II, 1797; Mourlon, II, 6 2 1 . — I n această privinţă, D seb. între e0

codul Calimach se deosebeşte de codul actual, căci deşi, în codul actual şi

privinţa testamentului, averea nu se cerceta câtă era la facerea C. Calimach.
lui, ci câtă se afià la moartea testatorului (art. 970), totuşi
art. 1283 din codul Calimach (951 C. austriac) dispune că,
nu în momentul morţei d ă r u i t o r u l u i are să se examineze dacă
legitima a fost sau nu atinsă prin donaţiune, ei în momentul
tacerei darului. Vezi suprà, p. 538, nota 1 şi 554, nota 2.
Cpr. B. M. Missir. Dreptul din 1876, No. 3, p. 22.
3
( ) Cpr. Laurent, X I I , 142; Demolombe, X I X , 195 u r m . ; T r o p ­
long, Contrat de mariage, I, 134; A u b r y et R a n , V I I ,
§ 6 8 3 , in fine, p. 174: B a u d r y et Colin, I, 954, 9 5 5 ; C. Rioni,
Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 2434, etc.
 606 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. —CAP. IV. — S-a II. — ART. 848.

Art. 458 urm. Cel m u l t s'ar p u t e à r â n d u l p ă r i n t e l u i risipitor u n con­

siliu j u d i c i a r (art. 4 5 8 u r m . ) ^ ) .
Măsuri con- Copiii sunt, în asemenea caz, în imposibilitate de a luà
seivatorn. - c n i conservatorii, p e n t r u c ă nu se poate luà nicio
a r m a s u r

2
m ă s u r ă p e n t r u conservarea u n u i d r e p t care n u există î n c ă ( ) .

Persoanele care pot exercita acţiunea in reducţiune.

Art. 848. — Reducţiunea liberalităţilor între vii nu va puteà

fi cerută decât de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de acei
care înfăţişează d r e p t u r i l e lor. ( A r t . 7 8 1 , 8 4 1 u r m . , 974 C. eiv.
Art. 9 2 1 C. fr.).

Persoanele Persoanele p r e v ă z u t e de art. 8 4 8 s u n t singurile care

^ d u c t i u n e l ' P ^ exercita acţiunea în reducţiune. Aceste persoane s u n t :
6 0

3
sunt determi-descendenţii (art. 8 4 2 ) ( ), i a r din ascendenţi n u m a i tatăl şi
m a m a a r
î n mod U m i -
a 6
( ^ 8 4 3 ) . Aceste persoane vor p u t e à cere reducerea
tativ. liberalităţilor excesive, n u m a i s u b condiţia de a primi s u c ­
cesiunea defunctului ; căci, d u p ă c u m ştim, p e n t r u a avea
d r e p t la rezervă trebue a fi moştenitor (').

5
Punerea unei ( ) Vezi tom. I I I , p a r t e a I, al Coment, noastre, p . 8 6 . — - S ' a
FEMEI mări- decis, cu drept cuvânt, că şi o femee măritată poate fi pusă
tate sub con sub consiliul judiciar, oricare ar fi r e g i m a i ei matrimonial,
siliu judiciar
fie chiar cel dotai. T r i b . Toulouse, Dreptul din 1912,
No. 1 1 , p . 88 (cu nota d-lui S. Rădulescu). Vezi şi tom. I I I ,
partea I, al Coment, noastre, p . 89, text şi nota 2, p r e c u m
şi autorităţile citate acolo.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 1 4 3 ; A u b r y et R a u , loco cit.; B a u d r v et Colin,
I, 8 5 6 ; T . H u e , V I , 164; Demante, I V , 67 bis I X . Vezi şi
infra, p . 705. — Contra: Demolombe, X I X , 200, 2 0 1 ; T r o p -
long, I I , 935 şi I V , 2748.
3
Dreptul copi- ( ) Copilul adoptat având şi el o rezervă în averea adoptatorului
lului adoptat (vezi suprà, p . 525), va puteà, ca şi copilul legitim, să ceară
^fucereaTibe-" reducerea liberalităţilor făcute de părinţii săi adoptivi, chiar
ralitătil'or fă- anterioare adopţiunei. P a n d . fr., v° cit., 3 2 4 1 ; Répert. Sirey,
cute de adop- v° Quotile disponible, 666 şi v« Adoption, 237 u r m . Cpr.
tător. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1911, N o . 1. Această sentinţă, pro­
n u n ţ a t ă de d-l Ef. Antonescu (judecător unic), se referă în
motivele sale la p ă r e r e a noastră. I n privinţa liberalităţilor
anterioare adopţiunei, chestiunea este controversată. Vezi Répert.
Sirey, v° Adoption, 238 u r m . şi tom. I I al nostru, p . 4 0 6 .
4
( ) Vezi p . 510, 540 şi p . 630. — Moştenitorul care a r e n u n ţ a t
la succesiune poate însă, după unii, să revie a s u p r a renunţărei
 ACŢIUNEA ÎN KEDUCŢIUNE. — ART. 848. 007

Moştenitorii rezervatari, care n'au r e n u n ţ a t la S U C C e S l U n e , Accept, puri

a u acţiunea în redueţiune chiar dacă au p r i m i t succesiunea \i efjciaVă T
en

p u r şi simplu, fără beneficiu de inventar, căci legea n'a succe^iunei.

1
s u p u s exerciţiul acestei acţiuni acceptărei benificiare^ ).
Se naşte însă, în asemenea caz, întrebarea : C U m S e Va Stabilirea i n ­
s f i c i e e i
stabili de moştenitorul rezervatar că b u n u r i l e aflătoare în " "t
' . . „ , bunurilor
succesiune sunt insuficiente pentru a se forma rezerva lui? aflătoare în
Unii a r voi ca această dovadă să n u se poată face decât succesiune.
* Controversa.
p r i n t r un a n u m e inventar. Legea n e i m p u n â n d însă această
formalitate, câtimea averei găsită în succesiune va putea fi
stabilită prin orice mijloace, conform d r e p t u l u i comun,
r ă m â n â n d ca judecătorii să aprecieze şi p â r î t u l să facă do­
2
vada c o n t r a r ă ( ).
Acţiunea în redueţiune fiind divizibilă, ca orice acţiune Dirizibiii-
ereditară, fiecare moştenitor o poate exercita pentru partea ^ucHune"
lui, şi r e n u n ţ a r e a unuia din ei nu împedică exercitarea ei
din partea celorlalţi N u m a i moştenitorul, care a r e n u n ţ a t
la d r e p t u l său, nu mai poate exercita aceasta acţiune.
N a r t r e b u i însă să credem, d u p ă cum pe nedrept a Moştenitorii
n u r re nta
decis Curtea din Bordeaux (''), că moştenitorii rezervatari a u «P "
\ ' pe uaruitor.
sale, dacă a existat din p a r t e a lui o eroare de drept, adecă
dacă a r e n u n ţ a t crezând că va putea să reţie d a r u l pănâ la con­
curenţa rezervei, p e n t r u c ă eroarea de d r e p t (error juris) Eroare de
viciază consimţimântul ca şi eroarea de fapt. Cpr. L a u r e n t , drept.
X I I , 161 şi X V , 505 u r m . Vezi suprà, p a g . 541. Vezi în
privinţa erorei de drept, Cas. fr. Dreptul din 1913, N o . 40,
p. 320 (cu nota d-lui S. Rădulescu). Vezi şi tom. V al Coment,
noastre, p. 53, 370, 3 7 1 . Mai vezi tom. V I I , p. 340 urm.;
tom. X , p. 221, etc.—Contra: C. Rioni, D. P . 55. 2. 6 1 ,
d u p ă care eroarea de dept n ' a r vicia consimţimântul, ci numai
eroarea de fapt.
0 ) Cpr. Demolombe, X I V , 523 şi X I X , 2 3 2 ; L a u r e n t , X I I , 138:
B a u d r y et Colin, I, 8 6 0 ; A r n t z , I I , 1800; Mourlon, I I , «22;
Mareadé, I I I , 586; Demante, IV, 59 bis I I I ; P a n d . fr., v° cit.,
3212 u r m . ; Ver net, Quolitc disponible, p. 5 0 7 ; T. H u e , VI.
1 6 3 ; Vigié, TI, 5 8 7 ; Cas. fr. D. P . 78. 1. 218. — Contra:
Malleville, Successions, a s u p r a art. 802.
2
( ) Laurent, X I I , 138; Demolombe, X I X , 2 3 3 ; P a n d . fr., v° cit.,
3215 urm., etc.
3
( ) B a u d r y et Colin, I, 863, 1054; L a u r e n t , X I I , 150; Demo­
lombe, X I X , 2 4 3 ; C. Craiova, Dreptul din 1912, N o . 45 şi
Cr. judiciar din acelaş an, No. 67 (cu observ, noastră).
4
( ) C. Bordeaux, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 909, nota 1.
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. I V . — S - a II. — ART. 848.

această acţiune in calitate de reprezentanţi ai dăruitorului^

pentrucă d ă r u i t o r u l n'o are nici într'un caz. E i exercită
deci acţiunea în reducţiune în puterea legei, ca u n d r e p t
p r o p r i u născut în persoana lor prin deschiderea succesiunei (') ;
de u n d e rezultă că actele consimţite de defunct, în f r a u d a
2
rezervei, n u sunt opozabile moştenitorului ( ) .
Aoţ în reduc- Acţiunea în reducţiune nu este personală moştenitorului
moL'nitorii* rezervatar, căci ea fiind un drept ereditar, trece la moşte-
t

rezervatariior. nitorii săi, ca orice drept bănesc. D e a c e e a , a r t . 8 4 8 conferă

această acţiune nu n u m a i moştenitorului rezervatar, d a r ş i
moştenitorilor săi, soluţie care, d u p ă c u m observă M a r c a d é
(III, 5 8 3 ) , a r fi fost adevărată chiar dacă legea n ' a r fi
fost expresă în această privinţă.
Exemplu. Astfel, de exemplu, dacă tatăl meu, d u p ă ce m ' a m o ş ­
tenit pe mine, culegând cu titlu de rezervatar j u m ă t a t e din
averea mea (art. 8 4 3 ) , moare şi el, lăsând ca moştenitor
pe u n frate al său sau o altă rudă, este evident ca acest
moştenitor, găsind acest drept de rezervă în succesiunea d e ­
functului, este p r o p r i e t a r u l lui şi, ca atare, va putea exer­
cita acţiunea în reducţiune în privinţa liberalităţilor lăsate
3
de mine. ca şi cum a r fi p u t u t - o exercita însuş tatăl m e u ( ) .
Reprezen- In fine. acţiunea în reducţiune m a i poate fi exercitată
nîtoruiui^re- de reprezentanţii moştenitorului rezervatar (les ayants-cause,
zervatar. gli aventi diritto). Aceştia s u n t : cesionarii, donatarii, lega­
tarii si creditorii moştenitorului (*).
1
( ) Laurent, X I I , 137, 1 3 8 ; Demolombe, X I X , 2 0 8 : Mourlon,
II, 6 2 2 ; Arntz, I I , 1 7 9 9 ; P a n d . fr., «° cit, 3 2 1 1 ; Répert.
Sirey, v° Quotile disponible, 6 6 9 ; B a u d r y et Colin, I, 8 6 0 ,
in fine; Planioi, I I I , 3 1 0 4 ; T . H u e , V I , 1 6 3 ; Cas. fr. D . P .
68." 1. 70; Sirey, 6 8 . 1. 3 6 2 ; Pand. Period, 9 1 . 1. 52, etc.
2
( ) Cas. fr. D. P . 6 5 . 1. 2 2 2 ; Sirey, 6 5 . 1. 4 5 4 ; Sirey, 67. 1.
2 0 8 ; D. P . 68. 1. 7 0 ; C. Nîmes, Sirey, 67. 2. 174. P r i n
aplicarea acestui principiu, Curtea de casaţie din F r a n ţ a a
decis, cu drept cuvânt, că ascunderea unei donaţiuni sub forma,
unui contract cu titlu oneros, î n d r e p t a t ă contra rezervatarilor,
nu poate să aducă nicio atingere drepturilor lor. Cas. fr.
Pand. Period. 9 1 . 1. 52. Vezi şi infra, p. 6 1 5 .
3
( ) Marcadé, I I I , 5 8 3 .
(*) L a u r e n t , X I I , 1 3 9 : T h i r y , I I , 3 4 6 ; Marcadé, I I I , 5 8 3 ; De­
molombe, X I X , 2 0 9 : B a u d r y et Colin, I I I , 8 6 6 , 8 6 7 ; Vigié,
I I , 5 8 7 ; Planioi, I I I , 3 1 0 4 ; P a n d . fr., v° cil., 3223 şi toţi
autorii.
 ACŢIUNEA ÎN EEDUCŢIUNE. — ART. 848. 609

Creditorii moştenitorului au, fără îndoială, acţiunea în Creditorii

reducţiune, pentrucă ei pot exercita drepturile şi acţiunile "i^™!^"
debitorului lor, care nu-i sunt excluziv personale (art. 974), 974.
şi acţiunea în reducţiune nu este o acţiune persona; inherens,
1
ci o acţiune bănească! )
Dacă rezervatarii a u r e n u n ţ a t la acţiunea în reducţiune Acţ. pauiiana.
A r t 6 9 9 , 9 7 5
fie în mod expres, fie tacitamente, ceeace ei sunt în d r e p t ' '
2
să facă, bine înţeles în u r m a deschiderei succesiunei ( ),
creditorii pot ataca această renunţare ca frauduloasă
3
(art. 6 9 9 . 975) ( ).
Acestea sunt persoanele, care pot cere reducerea libera- Donatarii şi
. , .. „ n ,. n legatarii de-
btaţilor excesive. Acţiunea in reducţiune nu a p a r ţ i n e deci f t „ i i na uno u

donatarilor si legatarilor defunctului, pentrucă ei fiind re- acţiunea A

a u

^ « i i i rccLuctniiiG»
prezentanţii lui, nici defunctul nu avea această acţiune.
Apoi, donatarii şi legatarii defunctului nefiind rezervatari,
nu se poate pricepe cum ei ar putea să exercite o acţiune,
care este înfiinţată în contra lor (*).
Acţiunea în reducţiune nu a p a r ţ i n e nici creditorilor de- Creditorii de­
f n n c t u l u i
functului, cel puţin în privinţa donaţiunilor : 1° pentrucă -
ei sunt reprezentanţii l u i ; si 2° fiindcă b u n u r i l e dăruite
de debitorul lor nu mai s u n t în patrimoniul lui pentru ca
5
ei să aibă vreun drept a s u p r a lori ). (Cpr. şi art. 7 6 3 ,
d u p ă care creditorii defunctului nu pot cere nici raportul).
1
( ) Vezi tom. V al Coment, noastre, p . 201 şi autorii citaţi
în nota precedentă. D r e p t u l creditorilor, ca şi acel al moşte­
nitorului, nu se deschide însă decât prin moartea dispunăto-
rului. Cât t i m p acesta traeste, ei nu au decât un d r e p t even­
tual, care nu le permite de a luà nici m ă c a r măsuri conser­
vatorii. Planiol, I I I , 3104.
2
( ) Vezi suprà, p. 603 şi infra, p. 6 3 1 .
3
( ) L a u r e n t , X I I , 139; Demolombe, X I X , 2 1 0 ; Troplong, I I ,
9 3 0 ; P a n d . fr., v° cit, 3224. Cpr. a r t . 1186 C. Calimach
(953 C. austriac).
4
( ) Cpr. L a u r e n t , X I I , 1 4 1 ; Demolombe, X I X , 212. etc.
6
( ) Cpr. T r i b . Iaşi, Dreptul din 1904, Xo. 4 5 şi Cr. judiciar Ueoseb. de re-
d a i e d e c
din acelaş an, X o . 87 (cu observ, n o a s t r ă ) ; L a u r e n t , X I I , 140; ° ţ -
f r a n c e z
Demolombe, X I X , 2 1 9 ; P a n d . fr., v° cit, 3245 u r m . , etc. -
Textul francez prevede a n u m e că donatarii, legatarii şi cre­
ditorii defunctidui nu pot nici să ceară reducţiunea, nici să
se folosească de ea, dispoziţie care a fost, cu drept cuvânt,
eliminată de legiuitorul nostru: 1° pentrucă este inutilă; şi
2° pentrucă, în dreptul francez, ea a dat loc la m a i multe

5879i 8»
 610 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 848.

Creditorii de- Aceste principii nu se aplică însă decât la donaţiuni,

cereredu'cerea^ ^ creditorii defunctului pot totdeauna să ceară reducerea
0

legatelor, legatelor, pentrucă legatele nu se plătesc decât în u r m a da­

toriilor conform regulei : Nemo liberalis, nisi liberatus,
2
sau : Bona non inietti guntur, nisi deducto aire alieno ( ).
Cazul când Mai mult încă, de câteori moştenitorul rezervatar a
functuiui p o t P ™ ^ succesiunea fără
1 1
beneficiu de inventar, creditorii de-
exercità aut. functuiui pot exercita acţiunea în reducţiune. chiar în p r i -
16 v m a
'"n Sviata ţ donaţi iinilo r ; pentrucă, în asemenea caz. patrimoniul
donaţiunilor. defunctului fiind confundat cu acel al moştenitorului, cre­
ditorii defunctului a u devenit şi creditorii moştenitorului re­
zervatar, şi ştim că creditorii moştenitorului a u acţiunea în
reducţiune, conform u r t . 9 7 4 C. civil.
Separaţia de P e n t r u ca creditorii defunctului să n u poată reduce
patmnomi. liberalităţile sale, trebue sau ca moştenitorul rezervatar să
fi primit succesiunea sub beneficiu de inventar, sau ca pa­
trimoniul defunctului să fi fost separat de acel al moşte­
3
nitorului ( ).
Dâruitorul. Cât pentru dăruitor, nu mai încape îndoială ca el nu
are acţiunea în reducţiune, pentrucă el despoindu-se de averea
sa în mod irevocabil (art. 8 0 1 ) , nu poate sâ-si întoarcă
d a r u l (*). Donner et retenir ne vaut.
Drepturile Dâruitorul, care s a r găsi în lipsă, ar putea n u m a i să
dăruitorului. c e a r £ ] i n t e şi să provoace revocarea donaţiunei, dacă do­
a m e

n a t a r u l i-ar refuza aceste alimente (art. 8 3 1 , 3°).

dificultăţi. Cpr. L a u r e n t , X I I , 140, 1 4 1 ; Demolombe, X I X ,

212 u r m . ; Mourlon, I I , 624 u r t o . ; Marcadé, I I I , 584 u r m . ;
Demante, I V , 59 bis V ; P a n d . fr., v° cit., 3226 urm., etc.
(') Cpr. Arntz, I I , 1 8 0 3 ; Saintespès-Lescot, op. cit., I I , 449,
in fine, p. 233. Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre,
p. 414, 582, 5 8 3 , 687, 715, 754, etc.
2
() L. 39 § 1, Dig., De verb. significatane, 50, 16. Vezi
suprà, p. 72 şi 577.
3
() Cpr. Planiol, I I I , 3105, in fine; L a u r e n t , X I I , 140; T h i r y ,
I I . 3 4 6 ; Arntz, II, 1802; B a u d r y et Colin, I, 874, 8 7 5 ;
Marcadé, I I I , 5 8 5 ; Demante, I V , 59 bis I I ; Troplong, I I , 9 1 3 :
Mourlon, I I , 625 u r m . ; Demolombe, X I X , 2 2 0 ; Duranton.
V I I , 269, 276 şi V I I I , 324, 3 2 5 ; Vernet, Quotité disponible,
p. 4 6 4 ; A u b r y et Rau, V I I , § 685, p. 2 1 9 ; P a n d . fr., v°
cit., 3 2 4 6 ; Répert. Sirey, v° Quotité disponible, 678, etc.
4
() L a u r e n t , X I I , 137; Demolombe, X I X , 2 0 8 ; Répert. Sirey,
v° cit., 6 7 2 ; Toullier-Duvergier, I I I , partea 1, 121, p. 8 1 , etc.
 LIBERALITĂŢILE SUPUSE EEDUCŢIUNEI. — ART. 847. 611

In fine, acţiunea în reducţiune a donaţiunilor, care ar Absenţa. Art.

106'urm. 1 0 6 u r m
atinge rezerva, fiind subordonată morţei d â r u i t o r u l u i , nu Controversa.
'
poate să aparţie moştenitorilor rezervatari, care au fost puşi
în posesiunea provizorie a averei unui absent (art. 1 0 6
urm.), cât t i m p aceştia nu vor stabili moartea a u t o r u l u i lor
absent ('').
Este vorba bine înţeles, în specie, n u m a i de donaţiunea Liberalităţile
între vii, căci dacă a r fi vorba de liberalităţi făcute de a b - ^ p a

sent prin testament, legatarii nu vor putea cere liberarea testament,

legatelor decât în limitele părţei disponibile (*).

Liberalităţile supuse reducţiunei (art. 8 4 7 ) .

A r t . 8 4 7 dispune că acţiunea în reducţiune se exercită Art. 847.

în contra liberalitaţilor excesive, adecă care întrec partea dis­
ponibilă, fie aceste liberalităţi făcute prin acte între vii, fie
prin testament.
P r i n u r m a r e , atât donatiunile cât si legatele, fie chiar Reducerea do-
3
ale u n u i corp cert şi determinat ( ), sunt supuse reducţiunei, l ; ? à t e i T r . n 5 1

de câteori întrec partea disponibilă; şi dacă art. 8 4 7 vor­

beşte n u m a i de liberalităţile făcute prin acte între vii, fără

(') Pand. fr. v° Don. et testaments, 3 2 5 0 ; Demolombe, I I , 1 4 0 ;

A u b r y et Rati, I, § 153, p. 932 (ed. a 5-a); T. H u e , I, 4 3 8 ;
Planiol, I I I , 2 4 7 8 ; C. Caen, Sirey, 72. 2. 2 4 1 ; D. P . 73. 2.
81. Vezi şi tom. I al coment, noastre, p. 508 (ed. a 2-a).—
Contrà: Demante, I, 152 bis I V u r m . ; Garsonnet, nota în D.
P . 7 3 . 2. 8 1 . Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre,
p. 45, nota 2 (ed. a 2-a), unde am văzut că absenţa unei
persoane, ori cât de prelungită ar fi, nu aduce deschiderea
succesiunei cât t i m p nu se dovedeşte moartea absentului (art. 115).
Vezi şi tom. I al Coment, noastre, p. 510 (ed. a 2-a).
N u m a i atunci când moartea absentului nu se constată niciodată,
absenţa declarată este de fapt o cauză de deschidere a suc­
cesiunei, legea presupunând de astâdată moartea absentului
din ziua dispariţiei sale, sau din ziua de când s'au primit
ultimele ştiri dela dânsul. Cpr. Mourlon, I I , 20.
2
( ) A u b r y et Rau, I, loco cit., p . 932, nota 26 (ed. a 5-a); T. Hue,
I, 438, p. 472, etc.
3
< ) L a u r e n t , X I I , 170; Demante, IV, 64 bis I I ; P a n d . fr., v° cit.,
3268. Cpr. C. Orléans, D. P . 5 1 . 2. 100; Sirey, 5 1 . 2. 409.—
Contrà: Toullier-Duvergier, I I I , partea I, 558, p . 312.
 612 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 847.

a zice nimic despre legate, aceasta nu poate fi decât o scă­

pare din vedere
Reducerea I n privinţa donaţiunilor, textul a r t . 8 4 7 este atât d e
tUt na
th°niior " o e n
' ^ e
încât ele sunt toate supuse reducţiunei, chiar şi cele
i a

scutite de r a p o r t (art. 759), dacă, bine înţeles. întrec partea

2
disponibilă ( ).
Reducerea fi- P r i n aplicarea acestui principiu, Curtea de casaţie din
dejusiunei. j r ţ r a n clecis, cu drept cuvânt, că fidejusiunea este şi ea
a a

reductibilă, de câteori constitue o liberalitate, adecă de câteori

3
ea a fost subscrisă p e n t r u g a r a n t a r e a unei donaţiuni ( ).
Don. de bu- Toate liberalităţile defunctului sunt deci supuse r e d u c -
nun viitoare. ţ - ^
u n e j donaţiunile de b u n u r i viitoare şi cele dintre
c n a r

soţi (*).
Don. deghi- Acţiunea în reducţiune se aplică şi donaţiunilor d e -
zate. ghizate sau ascunse s u b forma u n u i contract cu titlu oneros,
pentrucă ea este aplicabilă t u t u r o r bunurilor care a u eşit
cu titlu g r a t u i t din patrimoniul defunctului, fără a se ţine
5
seamă de formele actului ( ).
Legea declară reductibile, fără nicio distincţie, zice
6
Curtea din Iaşi( ), toate liberalităţile făcute prin acte intre
vii sau testament, de câteori acele liberalităţi întrec p a r t e a
disponibilă ; şi s u b numele de liberalitate trebue să înţelegem
toate actele cu titlu g r a t u i t , independent de forma, scopul,
n a t u r a şi cauza acelor donaţiuni, sau de calitatea persoanei
donatarului.
Don.manuale. P r i n urmare, şi donaţiunile m a n u a l e sunt supuse r e ­
ducţiunei. d u p ă cum ele sunt supuse şi r a p o r t u l u i fictiv
7
stabilit de a r t . 8 4 9 ( ), pentrucă d u p ă c u m a zis raportorul

1
ţ ) C p r . L a u r e n t , X I I , 170; P a n d . fr., v° cit., 3263 urm., etc.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 1 7 1 ; Planiol, I I I , 3 1 0 2 ; Demolombe, X V I ,
4 2 0 ; P a n d . fr., v° cit., 3 2 7 3 ; D e m a n t e , I I I , 188 bis I. C p r .
Demante, I V , 58 bis. Vezi suprà, p . 559 şi tom. I I I , p a r t e a
I I , al Coment, noastre, p . 620, nota 3. — Contra: Toullier-
Duvergier, I I I , p a r t e a I, 135, p . 88 ( a r g u m e n t din art. 7 5 9 ) .
3
( ) Cas. fr. Sirey, 72. 1. 3 2 5 ; D . P . 7 3 . 1. 1 5 ; L a u r e n t , X I I ,
172; B a u d r y et Colin, I, 8 4 7 ; P a n d . fr., v° cit., 3 2 7 5 . —
Contra: C. Lyon (decizie casată), Sirey şi D . P . loco suprà cit-
4
( ) L a u r e n t , X I I , 173.
6
( ) Vezi suprà, p. 308 şi 6 0 3 .
6
( ) Dreptul din 1910, No. 57, p . 456 (cu observ, noastră).
7
( ) Vezi suprà, p. 559.
 LIBER ALITATILE SUPUSE REDUCŢIUNEI. — ART. 847. 613

J a u b e r t înaintea T r i b u n a t u l u i , donaţiunile m a n u a l e nu de-

roaga dela regulele de fond, ci n u m a i dela regulele de formă
ale donaţiunilor ( M .
Se naşte însă întrebarea : dacă înzestrările, pe care legea Reducerea in­
z e 8 t r a r i l o r
ie supune a n u m e r a p o r t u l u i (art. 7 5 8 , 7 6 1 , 1 2 8 2 , 1914), -
s u n t sau nu supuse acţiunei în reducţiune? I n codul francez
chestiunea nu poate ti îndoelnică pentrucă pe de o parte,
art. 1 0 9 0 (eliminat de legiuitorul nostru), le declară reduc­
2
tibile ( ), iar pe de altă parte, art. 9 3 0 (al nostru 8 5 5 m o ­
dificat), declara acţiunea în reducţiune opozabilă subachi-
zitorilor cu titlu oneros sau cu titlu g r a t u i t .
Această soluţie era admisă şi în codul lui A n d r . Donici.
„ D a c ă zestrea ce va r â n d u l tatăl prin diată, fiicei sale, cum C. Andr.
şi daniile lăsate prin diată nu sunt analogisite ca să r ă m â e legiuita Donici,
parte moştenitorilor celor după lege chemaţi, se porneşte jalobă
şi se strică diata" (art. 14, capit. 35).

î n c â t priveşte însă codul Oalimach, se decide, din contra, c. Caiimach.

că acţiunea în reducţiune nu era admisă, deşi această ac­
ţiune se vede reglementată în menţionatul cod, în privinţa
celorlalţi moştenitori rezervatari prin art. 1 2 8 2 — 1 2 8 5 . F e ­
tele înzestrate erau deci, în această leg'islaţie, moştenitoare
legitime, fără a fi rezervatare, legea p r e s u p u n â n d că dota
d a t ă de p ă r i n t e echivala cel p u ţ i n cu rezerva ce li se cu­
3
venea ( ).
Ce trebue sa decidem în legislaţia actuală? J u r i s p r u - Dr. actual,
C o n t r o T e r a
denta admite acţiunea în reducţiune, spre a restabili eg'a- » -
litatea între copii (*).

(') Vezi suprà, p. 258, 276.

2
( ) Conform : L . 8 Pr., in fine, Cod, De inojiciosis donationibus, Dr. roman.
3, 29, unde se zice: „Quod donatum est, pro ratione quartce
ad instar inofficiosi testamenti convicti deminuetur".
3
( ) Cas. rom. Bu'lt. 1889, p. 9 1 5 şi Dreptul din 1890, N o . 1.
(Considerentele acestei decizii sunt reproduse în observaţia ce
am publicat în Dreptul din 1910, No. 57, p. 458). In acelaş
sens, C. Galaţi, Dreptul din 1897, N o . 3 1 . Cpr. şi B . M.
Missir, Dreptul din 1876, No. 3, p. 22.
4
( ) Vezi C. din Bucureşti, Dreptul din 1885, No. 42 şi din 1897,
No. 77; Gr. judiciar din 1898, No. 1 şi 5 şi din 1900, N o . 24
(cu observ, n o a s t r ă ) ; Dreptul din 1904, No. 3 6 : Cas. rom. Bult.
1905, p. 8 4 4 ; Cr. judiciar din 1905, No. 62 şi Dreptul din
1906, No. 11 (soluţie implicită); C. Iaşi, Dreptul din 1910,
 614 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 847.

Chestiunea pare însă a fi îndoelnică, nu atât din eli­

minarea a r t . 1 0 9 0 , care n u este decât o aplicare a p r i n c i ­
piilor dreptului comun (*), dar mai cu seamă din modificarea,
adusă de legiuitorul nostru art. 9 3 0 din codul francez; căci,
pe când d u p ă acest text, acţiunea în reducţiune sau în re­
vendicare (în virtutea întoarcerei proprietăţei ce, ca conse­
cinţă, a t r a g e reducţiunea), poate fi exercitată în F r a n ţ a de
către moştenitorii rezervatari contra terţiilor detentori ai
imobilelor dăruite de defunct şi înstrăinate de d o n a t a r ; d u p ă
art. 8 5 5 din codul nostru, înstrăinarea b u n u r i l o r dăruite
consimţită de d o n a t a r r ă m â n e , din contra, validă, şi moşte­
nitorii rezervatari nu pot ataca acea înstrăinare, nici c h i a r
atunci când donatarul ar fi insolvabil, r ă m â n â n d ca acesta
să poată face, dacă are cu ce, reducerea în bani, întocmai
2
ca la r a p o r t (art. 765) ( ).
P e n t r u ca a c ţ i u n e a ' î n reducţiune să-şi poată p r o d u c e
efectele sale, trebue ca ea să se restrângă şi a s u p r a terţiilor,

No. 57, p. 457 (cu observ, noastră). Vezi şi Stănescu, Partaj

şi rezervă, 1003, p. 677 u r m . — C o n t r a : Ştefan Stătescu, con­
cluzii puse înaintea Curţei din Bucureşti, publicate în Dreptul
din 1897, No. 6 1 ; Gr. Păucescu, Oblig., I, 415, p. 4 3 2 ; D .
G. Popescu, Dreptul din 1884, N o . 3 5 ; T r i b . Teleorman, Cr.
judiciar din 1896, No. 1; T r i b . Falcili (G. T. Pallade, j u d e ­
cător unic), Dreptul din 1910, No. 57, p. 459 u r m . (sentinţă
infirmată de Curte). Vezi asupra acestei chestiuni, D. Che-
bapci, Cr. judiciar din 1897, No. 39 şi 40. (Fiica înzestrată
este ea ţinută să raporteze zestrea şi comoştenitorii ei sunt
în drept a cere reducţiunea)?
1
ţ ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1885, No. 42, consid. dela
p. 335, col. 2.
2
Modific, art. ( ) Curtea din Bucureşti a r a t ă foarte bine că acesta este sensul
930 din C. fr. ce trebue să se dea art. 855 (Dreptid din 1884, N o . 35). L e ­
prin art. 855. giuitorul nostru, pentru raţiuni economice a respectat deci
d r e p t u r i l e dobândite de terţii, şi această modificare p r o p r i e
legislaţiei noastre, nu este î m p r u m u t a t a dela codul italian,
aşa cum pe nedrept afirmă o altă decizie tot a Curţei din B u ­
cureşti (Cr. judiciar din 1900, No. 24, consid. dela p . 1 9 2 ,
col. 2), căci art. 1096 din codul italian reproduce, fără nicio
schimbare, art. 930 din codul francez. Din î m p r e j u r a r e a că
uneori s'a avut în vedere şi codul civil italian care, în mo­
mentul redactărei codului nostru, era în stare de proiect, n a r
t r e b u i să credem că toate modificările admise de legea n o a s t r ă
sunt datorite acestui din u r m ă cod.
 LIBERALITĂŢILE SUPUSE REDUCŢIUNEI. — ART. 847. 615

căci altfel ea n u este de niciun folos, mai ales atunci când

b ă r b a t u l este insolvabil.
Oricum a r fi, şi deşi b ă r b a t u l intervine în contractul
matrimonial ca u n subachizitor al femeei: quasi creditor
1
aut emptor intelligitur qui dotam petit i ), totuşi acţiunea în
reducţiune este echitabilă, pentrucă înlesnirea căsătoriilor n u
poate să meargă p a n ă a despoià familia d ă r u i t o r u l u i în fo­
2
losul familiei donatarului ( ). I n favoarea admiterei acestei
acţiuni s'a m a i zis că, deşi b ă r b a t u l este considerat ea u n
achizitor cu titlu oneros al dotei, totuşi el trebue să sufere
reducţiunea ca u n u l ce a primit dota s u b această sarcină,
ştiind prea bine că ea poate să tie redusă în folosul celor­
3
lalţi copii ai înzestrătorului, de câteori atacă rezerva lor ( ).
In fine. acţiunea în reducţiune are de scop restabilirea
egalităţei între membrii aceleiaşi familii, care este baza sis­
temului succesoral modern, şi care pentru u n moment fusese
distrusă prin dispoziţia d ă r u i t o r u l u i , încât sunt destule mo­
tive care a u făcut ca j u r i s p r u d e n ţ ă să a d m i t ă şi la noi re­
ducţiunea dotei, deşi chestiunea este îndoelnică şi, d u p ă cum
am a r ă t a t , m a i sus. chiar controversată.
Cât p e n t r u .chestiunea de a se şti dacă bunurile d ă - Raportul
raite cu titlu de dotă sunt sau nu supuse r a p o r t u l u i fictiv '° ^ 4 9 .
prevăzut de a r t . 8 4 9 . vezi supra, p. 5 6 6 .
Moştenitorul rezervatar, care atacă liberalitatea defunc- Moştenitorul,
tului ca întrecând p a r t e a disponibilă, s a u care invoacă n u - ' . . w a r e C a l l _

. 1 ,. I M . beralitatea nu
mai art. 8 4 9 pentru a determina partea disponibilă şi re- reprezintă pe
- 1 s e
zerva. exercitând un drept p e care lee ea i-1 conferă direct, .j 5
d e f u n t :

1 1
. ~ . considera ca
nu este reprezentantul defunctului şi, prin u r m a r e , n u poate nn terţiu.
fi legat de mărturisirile şi declaraţiile lui, care aveau de
scop tocmai fraudarea dreptului său l ' i ; de unde rezultă că
moştenitorul a cărui rezervă este atinsă, poate să stabilească
prin orice mijloace, de e x e m p l u : prin prezumpţii grave şi
!
( ) L . 19, Dig., De obliaationibus et actionibus, 44, 7. C p r .
art. 1240, 1245, 1246 C. civil actual; a r t . 1634, 1636 C.
Calimach, etc. Vezi suprà, p . 566, text şi nota 1 şi tom. V I I I ,
p. 178 şi 188. Mai vezi t. I I I , p a r t e a I I , pag. 594 (ed. a 2-a).
2
( ) Vezi tom. V I I I al Coment, noastre, p . 178.
8
( ) Cpr. Pothier, Tr. des donations entre-vifs, V I I I , 220, p 422
(ed. B u g n e t ) ; Demolombe, X I X , 318.
4
( ) Vezi suprà, p . 608.
 616 COD. CIV.— CARTEA I I I . - T I T . II. — CAP. IV.—S-a II. — ART. 846.

concordante, martori, existenţa unei donaţiuni indirecte, oculte

sau simulate, făcută u n u i străin sau chiar unui alt moşte­
nitor, cu scop de a-i atinge rezerva (').

Condiţiile cerute pentru ca reducţiunea să poată

fi admisă (art. 8 4 7 ) .

Pentru a fi A r t . 8 4 7 determină condiţiile esenţiale pentru ca re-

b ra
i'-'i-rT' V t "ducţiunea să poată avea loc. P e n t r u aceasta trebue ea a t â t
J
litaţile trebue ' . . . „ . A

sâ atace re- donatiunile cât şi legatele sa fie excesive, adecă: sa întreacă

zerva. partea disponibilă şi să atace rezerva.
Art. ii69. Moştenitorul, care cere reducţiunea, trebue să dove­
2
dească, conform principiului înscris în art. 1 1 6 9 C. civil ( ).
m a i întăi, că bunurile existente în succesiune nu sunt su­
ficiente pentru a-i complini rezerva, şi apoi, că liberalitatea
3
făcută de defunct întrece partea disponibilă ( ). Legea nu-1
obligă însă a face inventar (*).
Cazul când Daca defunctul a dăruit toată averea sa, reclamantul
defunctul ţ i - » n uavea nicio probă de făcut, ci liberalitatea va fi redusă,
v a
1
dăruit toata \ . '
averea, d u p a ce se va fixa valoarea bunurilor dăruite ['').
Ce trebue să De cele mai multe ori, dăruitorul sau testatorul, care
dovedească a r e moştenitori rezervatari, nu va dispune de toate bunurile
1 1
moştenitorul . .
rezervatar. sale şi, in asemenea caz, moştenitorul, care-şi urmăreşte re­
(') Cpr.
zerva C. Galaţi
sa va şi Craiova,
avea două lucruriDreptul din 1892,
de dovedit: 1° No. 83 şi
el va din
trebui
1896, No. 8 1 ; Dreptul din 1902, No. 7 şi Cr. judiciar 1902,
No. 20 (cu observ, noastră); Cas. fr. şi belg. Sirev, 89. 1. 4 2 6 ;
Sirey, 9 1 . 4. 2 5 ; P a n d . fr., v° cit., 2793 u r m . ş'i 3360 u r m . ;
L a u r e n t , X I I , 300, 3 3 1 ; Demolombe, X I X , 233, 3 3 6 ; B a u d r y
et Colin, I, 853, 8 6 1 ; L a b b é , nota în Sirey, 80. 2. 2 8 1 ;
Dalloz, Nouveau code civil annoté, I I , art. 9 2 1 , No. 43 u r m .
Vezi suprà, p. 311 şi infra, p . 617. Vezi şi tom. V al Coment,
noastre, p. 279.
2 11
() „Onus probandi incumbit ei qui dicit, non qui negat . L. 2,
Dig., De probationibus, 22, 3. Vezi şi alte legi romane citate
în tom. V I I , al Coment, noastre, p. 106, nota 4.
3
() Cpr. L a u r e n t , X I I , 144; Demolombe, X I X , 2 4 4 ; Troplong,
II, 907 ; Répert. Sirey, v° Quotité disponible et reserve, 692.
(*) Cas. fr. D. P . 78. 1. 2 1 8 ; Sirey, 78. 1. 335. Cpr. B a u d r y
et Colin, I, 8 6 1 , etc.
5
() Laurent, X I I , 144; P a n d . fr., r° cit., 3364, etc.
 CONDIŢIILE REDUCŢIUNEI. — ART. 847. 617

sa stabilească p a r t e a b u n u r i l o r de care defunctul putea să

dispue şi care variază d u p ă a r t . 8 4 1 — 8 4 3 ; 2° el va stabili
că liberalităţile defunctului întrec această p a r t e ('), p â r î t u l
p u t â n d , la r â n d u l lui, să c o m b a t ă această îndoită d o v a d ă
stabilind, de exemplu, că r e c l a m a n t u l a p r i m i t dela defunct
m a i multe sume de bani, ce trebuesc i m p u t a t e a s u p r a re­
2
zervei ( ).
P e n t r u ca moştenitorul rezervatar să fie în d r e p t a Rezerva moş-
l t o r i u
exercità acţiunea în reducţiune, trebue însă ca liberalităţile ^ j j-
t i e

defunctului sa-i a t i n g ă rezerva, şi rezerva n ' a r fi a t i n s ă dacă atinsă,

el a dispus de imobilele sale, lăsând în succesiune b u n u r i
3
mobiliare suficiente p e n t r u a complecta această rezervă ( ) ;
de u n d e rezultă că defunctul a p u t u t să dispue de toate

1
ţ ) Această îndoită dovadă se va face conform dreptului comun. Mijloacele de
P r o b a testimonială şi prezumpţiile vor fi admise, de câteori probă admise
d e l e e
moştenitorul rezervatar a fost în imposibilitate de a-şi p r o - ° '
cura o dovadă scrisă şi când, de exemplu, defunctul a făcut
o donaţiune deghizată s u b a p a r e n ţ a unui contract cu titlu
oneros, sau prin persoane interpuse, ori a făcut un d a r ma­
nual ocult, etc. Vezi suprà, p . 6 1 5 , 616 şi t o m . V , p. 279.
2
i ) C p r . Demolombe, X I X , 2 4 6 .
3
( ) Să presupunem, de exemplu, că defunctul a lăsat un singur Cazul când
copil şi o avere de 200000 de lei, din care 100000 de lei defunctul a
ls
în bani şi un imobil valorând 100000 lei. Dacă defunctul a . î' ţ''a'nat
,. î . • i •î . * î imobilele sale,
dispus de acest imobil, copilul sau nu va putea cere reriu- ^ ^ j ţ _ s n ( ns U C

cerea liberalităţei, pentrucă rezerva sa (100000 de lei) este e e 8 i bani u n e

neatinsă. Este adevărat că moştenitorul a r e d r e p t la rezerva sa suficienţi p.

în n a t u r ă , in re (cpr. C. Craiova, Dreptul din 1912, N o . 45, complectare»
p. 3 5 5 şi infra, p . 647), în acest sens că dispunătorul n'ar ^enhorilor^"
putea să institue un legatar universal căruia el a r transmite
toate bunurile sale, sub sarcina de a plăti rezerva cu tin ca­
pital sau alte venituri mobiliare sau imobiliare din p a t r i m o ­
niul legatarului (vezi Demolombe, X I X , 4 2 6 ) ; însă de aci nu
rezultă dreptul moştenitorului de a reduce donaţiunile imobi­
liare, pentru ca el să-şi primească partea sa din imobile,
atunci când în succesiune a r exista valori mobiliare sufici­
ente spre a-i complecta rezerva. A r t 7 4 1 , care voeşte ca, la
formarea şi compunerea loturilor, să se dea în fiecare parte,
pe cât se poate, aceeaş cantitate de mobile, de imobile, de
d r e p t u r i sau de creanţe de aceeaş n a t u r ă şi valoare, nu este
deci aplicabil decât atunci când m a i mulţi moştenitori îm-
pârţesc succesiunea între ei. C p r . L a u r e n t , X I I , 1 4 6 ; Demo­
lombe, X I X , 4 2 7 ; P a n d . fr., v" cit., 3098 u r m . ; C. Caen, D .
P . 5 8 . 2 . 1 2 6 ; Sirey, 59. 2. 417, etc.
 618 COP. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 847

imobilele sale, lăsând rezervatarilor n u m a i valori mobilio r e r

d u p ă c u m el poate să împuternicească pe l e g a t a r a alege

b u n u r i l e ce i-ar conveni. I n toate aceste cazuri moştenitorul
nu va aveà acţiunea în reducţiune, dacă rezerva sa a r ă m a s
neatinsă (').
Fie că rezerva a r fi lăsată moştenitorilor în mobile,
2
fie
fâ în imobile, d i s p u n ă t o r u l nu se poate atinge de e a ^ ) .
moştenito- E l trebue s o lese moştenitorilor intactă şi liberă, n e s u p u s ă
u n u
de^rlc^sar- * termen, unei condiţii sau sarcini, sau m o d a l i t ă ţ i o a r e -
3
cină. care ( ) : ut pura max restituatur, d u p ă cum se e x p r i m ă J u s ­
tinian (*). „Legitima, zice a r t . 9 7 2 din codul Calimach ( 7 7 4
C. a u s t r i a c i trebue a se dà fără întârziere, curată şi slo­
bodă, de condiţie sau de alte însărcinări ("), p e n t r u c ă c o n -

1
ţ ) C p r . L a u r e n t , X I I , 147, 1 4 8 ; Demolombe, X I X , 427 bis;
11
Pand. fr., v cit., 3101 şi deciziile citate acolo. — Curtea d i n
C h a m b é r y ( D . P . 6 5 . 2. 2 1 7 ; Sirey, 6 5 . 2. 249) a a n u l a t
ca atingând rezerva o clauză prin care legatarul fusese auto­
rizat de testator a alege bunurile ce-i vor conveni, însă această
soluţie este criticată de autori, căci pentru a se şti dacă r e ­
zerva este sau nu atinsă, nu trebue a se aveà în vedere na­
tura, ci valoarea btmurilor lăsate rezervatarilor. C p r . Panii-
fr., u° cit.,, 3 1 0 3 ; Demolombe, X I X , 427 bis, etc.
2
( ) Laurent, X I I , 1 4 9 ; Demolombe, X I X , 4 2 1 ; A u b r y et R a u ,
VII, § 679, p . 165, text şi nota 3 ; Zachariae, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 688 (678), p . 307 (ed. Crome).—Astfel
tatăl nu poate, nici chiar în interesul copilului, să-i ià a d m i ­
nistraţia bunurilor rezervate, pentrucă copilul fiind p r o p r i e ­
tarul rezervei sale, n u m a i legea poate să mărgineasă exerci­
ţiul dreptului de proprietate (art. 480). L a u r e n t , loco cit.;
P a n d . fr., v° cit, 3090, etc.
3
( ) C p r . C. Galaţi, Dreptul din 1890, No. 7 5 , consid. dela p . 6 0 2 ,
col. 2 ; Cas. r o m . Bult. 1887, p . 4 2 3 ; Dreptul din 1887, N o . 4 7 ,
p. 3 7 4 ; Demolombe, X I X , 4 2 1 , 4 2 9 ; Arntz, I I , 1 7 8 3 ; P a n d .
fr., v° cit, 3083 u r m . ; L a u r e n t , X I I , 1 4 9 ; Beautemps-Beaupré,
Portion de biens disponible et reduction, I I , 732, p a g . 1 5 3
urm., etc.
4
( ) L. L . 32 şi 36 § 1, Cod, De inofficioso testamento, 3, 2 8 .
Cpr. Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrechts, III, § 582,
p. 364 u r m . (ed. K i p p din 1901); D e n r b u r g , Pandekten,IH,
§ 155, p . 302 (ed. a 7-a); Benech, Quotile disponible entre
cpoux, p . 2 3 . Vezi şi Cas. rom. B u l t . 1887, p . 4 2 3 ; Dreptul
din 1887, No. 4 (motive), etc.
C. spaniol. (°) „Testatorul, zice art. 8 1 3 din codul spaniol, nu poate să lip—
Art. 813. sească pe moştenitorii săi de rezerva lor decât în cazurile
 CONDIŢIILE REDITCŢIUNEI. — ART. 847. 619

diţiile şi celelalte însărcinări se p u n n u m a i la acea p a r t e de

moştenire ce trece peste l e g i t i m ă " (').
T o ţ i a u t o r i i a d m i t însă că t a t ă l , care a r lăsa t o t u l sau Cazurile când
zerTa ate
parte n u m a i din cotitatea disponibilă, moştenitorilor săi r e - ^ ? P°
1
•T . , • ' , . ii grevată de
zervatari, a r putea sa greveze rezerva lor de sarcini posi- sarcini posi­
2 b l l e Ş 1 l l c l t e
bile şi licite ( j. sarcini pe care legatarii s u n t liberi a nu le -
executa, r e n u n ţ â n d însă la p a r t e a disponibila lăsată lor.
D a c ă ei a r p r i m i legatul, sarcinile vor t r e b u i însă să fie
executate, opţiunea lor n e a d u c â n d nicio atingere rezervei.
Nimic n u se opune, în adevăr, ca moştenitorul rezervatar
să poată o p t a intre rezerva sa liberă şi întreagă, astfel cum
o- vceşte legea, şi rezerva grevată de o sarcină, însă com­
pensată cu u n folos din p a r t e a disponibilă {*).
„Considerând, zice foarte bine Curtea de casaţie, p r i n t r ' o de­
cizie p r o n u n ţ a t ă la 15 M a i 1887, că testatorul n u poate impune
nicio sarcină rezervei, în acest înţeles că acţiunea în reducţiune a
rezervatarului trebue să r ă m â e neatinsă, d a r nimic nu se opune
ca testatorul, lăsând rezervatarului m a i mult decât rezerva sa, să
adaoge condiţia expresă ca el să sufere grevarea rezervei, în care
caz r e z e r v a t a m l va aveà opţiunea, eeeace nu se tăgădueşte de ni-
mene, să execute legatul şi să primească rezerva astfel grevată,
4
sau să ceară rezerva sa n e g r e v a t ă " ( ).

a n u m e statornicite de lege. E l n u poate, de asemenea, să le

impue nici sarcini, nici condiţii, nici substituţii de orice fel
(ni condicióno, ni sustitución de ninguna especie)"', etc.
(') A r t . 774 din codul austriac, corespunzător cu a r t . 9 7 2 din C. austriac,
A r t >
codul Calimach, a r e la sfârşit u r m ă t o a r e a dispoziţie, care nu
se vede reprodusă în codul C a l i m a c h : „Orice sarcină sau con­
diţie restrictivă este nulă. D a c ă s'a lăsat moştenitorului nea­
p ă r a t o p a r t e ereditară m a i mare, condiţia sau sarcina nu
poate fi aplicată decât părţei care întrece legitima". Cpr.
art. 2306 C. german, a s u p r a căruia vezi Stubenrauch, Com­
mentar zum osterreichischen allgemeinen bilrgerlichen Gesetz-
buche, I, p . 9 4 5 , nota 1 (ed. a 8-a, 1992).
2
() Astfel, rezerva n ' a r puteà fi grevată de o substituţie fideicomi- Art. 803 C.
sară, asemenea substituţie fiind considerată ca ilicită şi con- civ.
t r a r ă principiului liberei circulaţii a bunurilor ( a r t . 803).
Cpr. Demolombe, X I X , 4 2 5 , 4 3 1 .
f) C p r . L a u r e n t , X I , 486 şi X I I , 1 4 9 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 6 7 9 , p . 1 6 5 ; Demolombe, X I X , 430, 4 3 7 : P a n d . fr., v°
cit., 3 1 0 9 ; Gas. fr. D . P . 70. 1. 1 8 2 ; Sirev, 70. 1. 2 6 1 ; C.
Douai şi Paris, Sirey, 52. 2. 3 9 8 ; D . P . 5 5 . 2. 4 0 ; Sirey,
55. 2. 4 2 5 , etc.
4
() Cas. r o m . Bult. S-a I, 1887, p . 4 2 3 şiWreptid din 1887,
 620 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — A R T . 844.

Conferirea ie- T e s t a t o r u l , care a r face moştenitorului rezervatar u n

e a a
divinivi de l £ t c ă r u i valoare a r întrece rezerva, poate deci să-i i m p u e
opţiune, o sarcină licită, declarând că legatul va fi redus la rezerva
sa, în caz când legatarul a r refuza de a îndeplini această
sarcină ('). Opţiunea, pa care testatorul o conferă, în asemenea
caz, moştenitorilor, este perfect legală, p e n t r u c â rezerva acestui
moştenitor r ă m â n e intactă, de oarece el nu perde decât ceeace
trece peste această rezervă.
Cautela So- Aceasta clauză se numeşte clausula sau cautela Socini
CMM
" (dela numele j u r i s c o n s u l t u l u i Mariano Socino junior din
2
Siena, m o r t la 1 5 5 6 ) ( ).
Trecerea la D r e p t u l de opţiune, p a care moştenitorul rezervatar îl
art. 844. ^ j menţionat, ne aduce a vorbi de a r t . 8 4 4 , care
a r f ì c a z u

nu este decât o aplicare a principiilor de m a i sus.

Despre cazul prevăzut de art. 8 4 4 .

Art. 844. — Dacă dispoziţiunea prin acte între vii sau prin
testament, constitue un uzufruct sau o r e n t ă viageră, a cărei va­
loare trece paste cantitatea disponibilă, erezii rezervatari, au fa­
cultatea de a executa aceste dispoziţiuni, sau de a abandona p r o ­
8
prietatea cantităţei disponibile ( ). ( A r t . 517 u r m . , 550 u r m . , 841
urm., 8 4 5 , 1639, 1641 C. civ. A r t . 917 C. fr.).

No. 47, p . 374. Tot în acest sens s'a pronunţat şi Curtea din
Gralaţi, ca instanţă de trimetere. Vezi Dreptul din 1890, No. 7 5 ,
consid. dela p. 602, col. 2.
(') A u b r y et Rau, loco cit.; Zachariae, LTandbuch dei fr. Civil-
rechts, 1 7 , § 678, p. 2 5 1 , nota 3 (ed. Anschiitz), § 6 8 8 nota
3 dela p . 307, 308 (ed. Crome); Saintespès-Lescot, II, 366,
p. I l l , 112, etc.
2
( ) Vezi Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrechts, I I I , § 582,
p. 365, nota 4 ; T h i b a u t , System des Pandektenrechts, II, § 812;
D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 155, p . 302, 303 (ed. a 7-a);
Unger, Das osterreichische Erbrecht, § 82, nota 4, p. 349 (ed.
din 1871). I a t ă c u m se exprimă în această privinţă Zachariae,
(ed. Crome, loco cit., nota 3 ) : „Jedoch kann ein Erblasser auch
dem franzosischen Recide nach den Vorbehcdt mit einer Last
besrhweren, wenn er dem Erben mehr als den Vorbehalt hin-
terlăsst und den Erben auf den Fall, dass er sirh der Last
nicht unterziehen wollte, auf den Vorbehalt beschrănkt (clausula
oder cautela Socini).
s
Combin, art. ( ) L a p r i m a vedere s'ar părea că există o antinomie între
8 4 4 < a r t a r t 8
:" '
1 1 - ^ ?' 1 6 4 1 ; căci, pe de o parte, art. 1641 dispune că
 DESPRE CAZUL PREVĂZUT DE ART. 844. 621

Acest text regulează o p a r t e n u m a i d i n t r ' o ipoteză ce- Curmarea, în

e c
lebra, in care discuţiile e r a u foarte vii în vechia j u r i s p r u - ^ ' e i ^ T e r S

denţă franceză, căci era m a r e controversă a l t ă d a t ă a s u p r a vechiul drept

f r a n c e z
chestiunei de a se şti cum t r e b u i a u să fie t r a t a t e , a t â t faţă -
de legitima provinciilor de d r e p t scris, cât şi faţă de rezerva
provinciilor de drept obişnuelnic, liberalităţile care n u aveau
de obiect p r o p r i e t a t e a b u n u r i l o r , ci n u m a i uzufructul lor(').
In a d e v ă r , dacă p r e s u p u n e m că dispoziţia cu titlu
g r a t u i t a defunctului (donaţiune sau testament) are de obiect
2 3
un uzufruct ( \ u n d r e p t de uz sau de a b i t a ţ i e ( ), ori o rentă

renta, care întrece partea disponibilă, este supusă reducţiunei,

pe când a r t . 844 conferă moştenitorului, a cărui rezervă este
atinsă, facultatea sau de a executa r e n t a excesivă, fără nicio
reducere, sau de a lăsa d o n a t a r u l u i ori l e g a t a r u l u i rentei pro­
prietatea deplină a părţei disponibile. Aceste texte se pot însă
uşor împăca. I n adevăr, a r t . 844, care este o excepţie dela
principiul reducţiunei, se referă la r a p o r t u r i l e dintre moş­
tenitorii rezervatari cu donatarii sau legatarii rentei, iar
art. 1641, care cuprinde aplicarea principiului reducţiunei,
se referă n u m a i la r a p o r t u r i l e ce donatarii şi legatarii rentei
a r putea să a i b ă între ei. C p r . Planiol, I I I , 3 1 3 8 ; Mourlon,
II, 614 bis', Marcadé, I I I , 5 6 1 ; L a u r e n t , X I I , 1 5 3 ; Demo­
lombe, X I X , 443 u r m . , 4 5 1 ; P a n d . fr., v° Don. et testaments,
3143, etc.
1
( ) Vezi a s u p r a acestei controverse, Marcadé, I I I , 5 5 7 ; Demo­
lombe, X I X , 432 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 3 1 1 2 ; Saintespès-
Lescot, I I , 368, p . 112 u r m . , etc.
2
( ) Chestiunea de a se şti care este n a t u r a legatului lăsat prin Chestie de
fa
testament, dacă este vorba de un legat de venituri sau de uzu- P*-
fruct, etc. este o chestie de fapt de a t r i b u t u l suveran al in­
stanţelor de fond. Cas. r o m . S-a I, decizia X o . 890 din 7
D e c e m b r e 1912, Jurisprudenta română din 1913, N o . 7,
•p. 9 8 , 99.
3
( ) Deşi a r t . 844 nu vorbeşte decât de uzufruct, totuşi se admite, Dispoziţia
u n u i
în genere, că şi dispoziţia unui drept de tiz sau de a b i t a ţ i e drept de
6
(art. 565 u r m . ) sunt cuprinse în acest text, fiindcă asemenea abitaţie*
d r e p t u r i nu sunt, d u p ă expresia lui Demolombe, decât nişte
diminutive ale uzufructului. Cpr. Demolombe, X I X , 4 3 9 ;
Demante, I V , 55 bis V I I ; A u b r y et B a u , V I I , § 6 8 4 bis,
p. 1 9 6 ; Troplong, I I , 8 4 1 ; Saintespès-Lescot, I I , 376, p . 127,
128; B a u d r y et Colin, I, 7 9 1 ; P a n d . fr., v° cit, 3158. — D i s p o -
ziţa a r t . 844 fiind excepţională, nu poate însă fi întinsă la o
donaţiune ascunsă s u b forma unui contract de închiriere, chiar
dacă din cauza stipulaţiilor acestui contract el ar avea cea
mai mare analogie cu uzufructul. C. Caen şi Cas. fr. Sirey,
 622 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II — CAP IV. — S-a II. — ART. 844.

viagera sau pe viaţă, d u p ă c u m o numeşte a r t . 1 6 3 9 , se

naşte î n t r e b a r e a : c u m s a r p u t e a oare stabili că rezerva este
sau nu este atinsă, p e n t r u c ă a t â t uzufructul cât şi r e n t a
viagera s t i n g â n d u - s e cu moartea u z u f r u c t u a r u l u i sau ren­
tierului (art. 5 5 7 , 1 6 5 1 ) , preţeluirea acestor d r e p t u r i a u în
totdeauna u n caracter necert, din cauză ca valoarea lor
a t â r n ă de existenţa m a i l u n g ă s a u m a i scurtă a persoa­
nelor în folosul c ă r o r a ele a u fost constituite (').
Scopul art. A r t . 8 4 4 are tocmai de scop de a p u n e c a p ă t acestor
844. dificultăţi, a d o p t â n d o m ă s u r ă p r o p u s ă de L e b r u n în vechea
2
j u r i s p r u d e n ţ ă franceză ( ) şi conferind moştenitorilor rezer­
3
v a t a r i ( ) d r e p t u l de o p ţ i u n e .

80. 2. 1 0 5 ; D . P . 8 2 . 2. 4 9 ; Sirey, 8 3 . 1. 2 6 0 ; P a n d . fr.,

v° cit., 3 1 5 9 ; B a u d r y et Colin, I, 7 9 0 ; Dalloz, Nouveau code
civil annotò, I I , a r t . 917, N o . 1 1 , etc.
Exemplu. (') U n exemplu ne va l ă m u r i m a i bine: Dacă presupunem o
rentă a n u a l ă de 10000 de lei legată pe tot t i m p u l vieţei
unei persoane determinate, nu se poate şti la ce sumă se va
sui această rentă şi, prin u r m a r e , dacă ea întrece sau nu
partea disponibilă. I n adevăr, dacă această rentă se preţe-
lueşte drept 100000 de lei, presupunându-se ca rentierul tra­
este 10 ani, această preţeluire va lì cu 90000 de lei prea mare,
dacă el moare d u p ă un an dela constituirea rentei. T o t astfel,
dacă rentierul traeste 20 de a n i dela constituirea rentei, ea nu
va fi destul de redusă, pentrucă, în asemenea caz, ea va valora
în realitate 200000 de lei. Spre a î n l ă t u r a toate aceste difi­
cultăţi de calcul, l a care dă loc ipoteza de faţă, s'a înfiinţat
art. 844, care conferă moştenitorului rezervatar dreptul de a
executa dispoziţia astfel cum a fost constituită, fără nicio r e ­
ducere, sau de a lăsă donatarului ori legatarului proprietatea
deplină a părţei disponibile. Tot consideraţii de aceeaş na­
t u r ă au servit în parte a determina pe legiuitor să edicteze
şi a r t . 845 din codul civil. Vezi suprà, p . 589.
a
( ) Vezi L e b r u n , Tr. des successions, p . 242 u r m . (ed. din 1735).
Cpr. Potliier, Tr. des donations testamentaires, VIII, p. 281.
3
Neaplic, in ( ) Când exista m a i mulţi moştenitori rezervatari, fiecare din ei
specie, a art. poate să exercite dreptul său de opţiune pentru partea sa
1385. Contro­ (art. 1060). A r t . 1385 dela vânzare n u este deci aplicabil în
versă. specie, pentrucă beneficiarul rentei sau uzufructului este un
achizitor cu titlu gratuit, iar nu cu titlu oneros. Cpr. P l a ­
niol, I I I , 3 1 3 7 ; T . H u e , V I , 1 5 3 ; Arntz, II, 1787; Marcadé,
I I I , 5 5 9 ; B a u d r y et Colin, I, 7 9 8 ; Demolombe, X I X , 4 5 4 ;
A u b r y et B a u , V I I , § 684 bis, p . 2 0 0 ; Massé-Vergé, I I I ,
§ 4 5 5 , p . 1 4 5 ; T r o p l o n g , I I , 8 4 0 ; D e m a n t e , I V , 5 5 bis V I ;
 DESPRE CAZUL PREVĂZUT DE ART. S44. 623

Aceşti moştenitori a u alegerea sau de a executa dispo- Dreptul de

zitia, t a r ă nicio reducere, sau de a lăsa d o n a t a r u l u i ori le- ° P ^ " l ne a l

' . . i . . . . . moştemto-
g a t a r u l u i proprietatea deplină a părţei disponibile, ori a r ă - riior.
măşiţei din această co ti tate, dacă o p a r t e din ea se găseşte
atinsă prin liberalităţile anterioare (').
M o 4 n u ate
Moştenitorul nu are decât alegerea între aceste două ? - P°
a
mijloace, pe care legea i le pune la dispoziţie. E l n'ar putea'^"^ic-c.
deci, fără voea donatarului sau legatarului, să recurgă la
2
un alt mijloc, oricât de favorabil i s'ar părea ( ).
Cu chipul acesta, moştenitorul rezervatar este lăsat el în­
suşi j u d e c ă t o r u l intereselor sale. D a c ă el crede că liberalitatea
defunctului, care consistă î n t r ' u n uzufruct s a u o rentă via­
geră, îi atinge rezerva, el nare decât să-şi oprească acea
rezervă, iar restul să-1 lese în deplina proprietate a dona­
t a r u l u i sau legatarului, care n u se poate plânge, fiindcă i
s'a lăsat toată averea de care putea sa dispue defunctul.
Această facultate sau opţiune, pe care o are moşteni­
torul rezervatar, face ca uzufructul sau renta sa nu mai
fie supuse reducţiunei, clin cauza socotelilor nesigure şi p r o ­
blematice la care ar dà loc reducerea d r e p t u l u i viager, şi
ca ele să fie executate în întregimea lor fără nicio reducere, sau
să fie înlocuite prin partea disponibilă în deplină proprietate.
Dacă moştenitorul rezervatar, care se găseşte în faţa Cazul când
unei dispoziţii de rentă sau de uzufruct ce-i atinge rezerva, " t T u n è i " a r e P

e i e o t r e t r
a optat p e n t r u abandonarea părţei disponibile, precum îi °-
a t
permite legea, exerciţiul acestei opţiuni are efect retroactiv,
chiar atunci când opţiunea a fost exercitata d u p ă mai mulţi
ani şi, prin u r m a r e , moştenitorul are drept, în asemenea caz,
la fructele rezervei întregi, din ziua deschiderei succesiunei,
!
iar n u clin ziua opţiunei sale ( ).
Vernet, Quotile disponible, p . 4 5 8 ; Saintespès-Lescot, op. cit.,
II, 375, p. 124 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 3149. — Contra:
D u r a n t o n ( V I I I , 346), care aplică în specie, prin analogie,
art. 1385 dela vânzare. P ă r e r e a acestui a u t o r a r ă m a s însă
izolată.
In orice caz, dacă ar fi vorba de uzufructul unui lucru Uzufructul
un 1 e l 1
indivizibil, moştenitorii trebue să se înţeleagă între ei p e n t r u ^ . ^ ţ ' " " z i ) |

a executa legatul î n t r ' u n mod sau altul. Planiol, I I I , 3137.

{') C p r . Demante et Col met de Santerre, I V , 55 bis I V .
2
( ) A u b r y et R a u , V I I , § 684 bis, p. 200.
8
( ) P a n d . fr., ifl cit., 3 1 8 3 ; C. Riom, Pand. Period. 88. 2. 4 8 .
 624 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — CAP. IV. — S-a II. — ART. 844.

Moartea moş- D a c ă moştenitorul rezervatar m o a r e înainte de a-si fi

^xercitar" ; ' exercitat
4 6 1
opţiunea, el t r a n s m i t e această facultate moştenito-
opţiunei. rilor săi, care r ă m â n liberi de a lua, fiecare p e n t r u p a r t e a sa,
decizia ce v a crede de cuviinţă.
Art. 9 7 4 . Creditorii lor nu pot însă să exercite opţiunea în baza
a r t . 9 7 4 , p e n t r u c ă această facultate n u face p a r t e din g'ajul
lor('). ' _ ^
Art. 844 fiind A u t o r i i observă că această soluţie este ingenioasă şi fe-
m
d e i a X e p t u l ricitâ acelaş t i m p (-') ; însă treime să a d ă o g ă m că ea cons-
c o m u n este de titue o derog*are g r a v ă dela d r e p t u l comun, î n t r u c â t m o ş -
Stri
pretare ter
tenitori! 1 poate, d u p ă voinţa şi interesul său, să schimbe
n a t u r a liberalitâţei. D e aceea, ea este excepţională şi, ca a t a r e ,
3
n u poate fi întinsă la alte cazuri neprevăzute de lege ( ).

(') Répert. Sirey, vo cit., 4 7 3 ; T . H u e , Y I , 153 şi Tr. de la

cession et de la transmission des créances, I, 9 3 , p . 138.
2
( ) C p r . B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I, 7 7 3 .
3
( ) Répert. Sirey, T ° Quotile disponible et reserve, 4 3 8 ; A u b r y
et R a n , VII* § 684 bis, p . 1 9 6 ; B a u d r y et Colin, I, 792.
Aplic. art. 844 A r t . 844 se aplică însă, după o doctrină şi j u r i s p r u d e n t s
în caznl art. constantă, în cazul a r t . 9 3 9 C. civ., când u n u l din soţi având
9 3 9 -
copii născuţi dintr'o căsătorie precedentă, a făcut celuilalt soţ
o liberalitate excesivă, consistând într'un uzufruct sau într'o-
rentă viageră. B a u d r y et Colin, I, 7 9 3 ; L a u r e n t , X V , 4 0 2 ;
Demolombe, X I X , 4 6 2 şi X X I I I , 6 0 5 ; A u b r v et R a u , V I I ,
§ 6 8 4 bis, p. 1 9 9 ; Arntz, I I , 2 3 4 1 ; Vigié, II,* 1 0 3 2 ; P l a n i o l ,
I I I , 3246 bis; Répert. Sire}-, v° Quotile disponible et reserve,
4 6 2 ; Benech, Quotile disponible entre époux, p . 4 4 0 ; C a s . f r .
Sirey, 1907. 1. 1 2 5 ; D . P . 1908. 1. 166, etc. Cu toate acestea
chestiunea este, d u p ă cum vom vedea, controversată. Vezi
infra, explic, art. 939, nota 2 dela p a g . 759, 7 6 0 .
Cazul pre- A r t . 844 se aplică şi în cazul când moştenitorul rezervatar
văzut de art. i n e la succesiunea nudei proprietăţi, în concurenţă cu fraţii
v

671, 673 C. j j ] defunctului ( a r t . 6 7 1 , 673), fără ca rezervatar ni

ş s u r o r e

să poată obiecta că, în acest caz, nu a r e d r e p t decât la a

p a t r a parte şi deci n ' a r puteà să abandoneze l e g a t a r u l u i p r o ­
T
prietatea cotităţei disponibile. L n asemenea mijloc de a p ă ­
r a r e al rezervatarului este neîntemeiat, de oarece conflictul
de drepturi reglementat de art. 8 4 4 este între l e g a t a r u l u z u -
fructuar cu moştenitorul rezervatar, iar nu şi cu fraţii şi su­
rorile defunctului, care nu au rezervă şi care nu pot, deci,
prin prezenţa lor, să schimbe situaţia lor prevăzută de
lege. P r i n u r m a r e , dacă instanţa de fond constată că r e -
zervatarul a uzat de facultatea ce-i dă art. 844 C. civil şi &
declarat expres că respectă legatul, cu drept cuvânt ea decide
 DESPRE CAZUL PREVĂZUT DE ART. 844. 625

Odată alegerea sau opţiunea făcută şi acceptată de do- Opţiunea,

n a t a r sau legatar, se înţelege dela sine că moştenitorul re- °^^de'do-
zervatar nu m a i poate reveni asupra ei, pentrucă această natar sau ie-
opţiune constitue p e n t r u d o n a t a r sau legatar un drept caş- ifevocabiiă
tigat la executarea dispoziţiunei sau la stăpânirea în de­
plină proprietate a părţei disponibile (').
Mai m u l t încă, a r t . 8 4 4 nu cuprinde o dispoziţie de Art. 844 nu
e 8 t e r i n e
ordine p u b l i c ă ; de u n d e rezultă că acest text încetează d e ^y a p c

a fi aplicabil, dacă d i s p u n ă t o r u l ar fi prevăzut, pentru cazul

când uzufructul sau renta constituite de dânsul ar fi ex­
cesive, ca dispoziţia sa să fie redusă în limitele părţei dis­
2
ponibile, fără nicio compensare în plină proprietate! ).
D r e p t u l de opţiune, pe care îl are moştenitorul re- Condiţia ia
zervatar, este însă supus unei condiţii. In adevăr, pentru s u p ^ a r e p t u i
ca el să poată avea loc, art. 8 4 4 cere ca valoarea dispo- de opţiune,
p
ziţiunei să treacă peste partea disponibilă. Aceste cuvinte e ervataruî? r Z

cuprind, fără îndoială, o inadvertenţă din partea legiuito- Controversă,

rului, căci dacă ele a r fi observate ad litteram, ar trebui
să se facă socoteala aleatorie pe care textul a voit tocmai
s'o înlăture. D u p ă interpretarea generală şi cea mai juridică
în acelaş timp, condiţia necesară p e n t r u ca moştenitorii să
aibă dreptul de opţiune este ca dispoziţia, care are de obiect
un uzufruct sau o rentă viageră, să nu treacă' peste ca­
3
pitalul, ci numai peste venitul părţei disponibile ( ).

că rezultatul nu poate fî altul decât respectarea legatului, fără

nicio reducere, şi trimeterea legatarului, in calitate de uzu-
fructuar, în posesiunea averei legate, d u p ă ce va face in­
ventar şi va dà cauţiune. Cas. r o m . S-a I, decizia No. 890 din
7 Decembrie, 1912, Jurisprudenta română din 1913, N o . 7,
p. 99, No. curent 128.
' ) Demolombe, X I X , 4 6 4 ; T r o p l o n g , I I , 8 4 5 ; P a n d . fr., v° cit,
3177. „Considerând, zice minoritatea Curţei din Galaţi (Dreptul
din 1890, No. 75, p. 604), că opţiunea conferită rezervata-
rului prin art. 844 este o chestiune de fapt, căci legea n'a
supus oferta şi acceptarea la vreo formă p a r t i c u l a r ă ; că odată
opţiunea făcută, ea devine irevocabilă", etc.
2
( ) A u b r y et R a n , V I I , § 684 bis, p. 2 0 0 ; P a n d . fr., v" cit, 3161
şi deciziile citate acolo.
3
( ) Demolombe, X I X , 4 4 2 ; Arntz, I I , 1786; T h i r y , II, 3 4 4 ; D e ­
mante, I V , 55 bis I I ; B a u d r v et Colin, I, 776 u r m . ; Mareadé,
III, 557 u r m . ; Aeollas, I I , p. 4 2 8 ; Mourlon, I I , 6 1 5 ; Massé-
Vergé, I I I , § 456, p. 146, nota 5; Vernet, Quotile disponible,

58 7 9 4 40
 626 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — C A P . IV. — S-a II. - ART. 844.

Cum ar trebui T e x t u l art. 8 4 4 , p e n t r u a fi exact, a r trebui să tie

8 a r c t a t
^ g ^ * a s t f e l r e d a c t a t : Dacă dispoziţia făcută p r i n acte între vii sau
t

c italian, p r i n testament are de obiect un uzufruct sau o rentă viageră,

Art. 810. j fì ^nituri
a e trec peste acele ale părţei disponibile, moş­
c ror

tenitorii rezervatari a u facultatea, etc. In acest sens este

redactat art. 8 1 0 din codul italian.
Cazurile când Se naşte însă întrebarea : dacă d r e p t u l pe care îl are
dreptul de t n i t o r u l rezervatar de a lăsa d o n a t a r u l u i sau legatarului
m o s e

opţiune al i t °
partea disponibilă în deplină proprietate, este aplicabil n u m a i
moştenito-
a u n c
avea^oe^còn- ^ i când există o singură dispoziţie de uzufruct sau rentă,
troversă. sau şi când există m a i multe dispoziţii de asemenea n a t u r ă ,
însă în acelaş t i m p şi dispoziţii în plină proprietate? Ches­
tiunea este controversată. In adevăr, unii considerând a r t .
8 4 4 ca excepţional, d u p ă cum şi este în realitate, şi dero­
g a t o r dela principiul general, d u p ă care d o n a t a r u l sau lega­
t a r u l are dreptul de a cere însuş lucrul cuprins în dispo­
ziţia defunctului, îl aplică n u m a i la cazul î n t ă i u ^ ) ; iar alţii
îl aplică şi la ipoteza a doua, pentrucă scopul textului
este de a face ca moştenitorul rezervatar să nu aibă a suferi
şansele necerte şi problematice ale preţeluirei unui drept
viager, şanse la care moştenitorul a r fi e x p u s n u n u m a i în
cazul întâi, d a r şi în cel de al doilea. D u p ă acest din
u r m ă sistem, art. 8 4 4 a r ti aplicabil în toate cazurile în
care există o dispoziţie de uzufruct sau de rentă viageră,
puţin importă dacă, pe lângă acestea, mai există şi dispoziţii
de n u d ă sau de plină proprietate (•).
Neapiio. art. Oricare a r fi părerea ce s'ar a d o p t a a s u p r a acestei ches­
1
turile dintre tiiani, este necontestat că art. 8 4 4 având de scop, pe de o
donatari ?i parte, de a păstra moştenitorului rezerva întreagă, iar pe
legatari între ' ^
p. 4 5 5 ; P a n d . fr., v° cit., 3132, etc. Cu toate acestea, chestiunea
este controversată. Vezi diversele sisteme în Demolombe,
X I X , 440 u r m . şi în P a n d . fr. v° cit., 3126 u r m .
(M A u b r y et Rau, V I I , § 684 bis, p. 196, 197, text şi nota 7 ;
D u r a n t o n , V I I I , 3 4 7 ; P a n d . fr., v° cit., 3139 şi autorităţile
citate acolo.
2
( ) Demolombe, X I X , 4 5 2 ; Marcadé, I I I , 560 şi alte autorităţi
citate în P a n d . fr., v° cit, 3140. — Vezi şi sistemul lui De­
m a n t e (IV, 55 bis V), care restrânge facultatea moştenitorului
de a lăsa d o n a t a r u l u i sau legatarului deplina proprietate a
părţei disponibile n u m a i la caz când succesiunea a fost p r i ­
mită sub beneficiu de inventar.
 DESPRE CAZUL PREVĂZUT DE ART. 844. 627

d e alta, de a d à d r e p t u l u i de dispoziţie al p r o p r i e t a r u l u i toată

întinderea posibilă, n u este aplicabil decât la r a p o r t u r i l e d i n t r e
rezervatari cu donatarii şi legatarii, n u însă şi la r a p o r t u l ce
4
d o n a t a r i i şi legatarii a r p u t e a să aibă între ei( ).
Deci, d a c ă există m a i m u l ţ i d o n a t a r i s a u legatari, că- Art. i64i.
r o r a m o ş t e n i t o r u l r e z e r v a t a r le-a lăsat deplina p r o p r i e t a t e
a p ă r ţ e i disponibile, conform a r t . 8 4 4 , acela c ă r u i a i s'a
d a t r e n t a sau u z u f r u c t u l a r e d r e p t la acea rentă s a u acel
2
uzufruct, r ă m â n â n d ca aceste dispoziţii să fie reduse ( ), ceea
ce şi p r e s u p u n e a r t . 1 6 4 1 . P r i n u r m a r e , c â n d a r t . 1 6 4 1 ,
prevede că renta pe viaţă, înfiinţată prin donaţiune sau tes­
tament, este supusă reducţiunei, dacă întrece partea dispo­
nibilă, această r e d u c ţ i u n e n u se referă decât la r a p o r t u r i l e
3
d i n t r e d o n a t a r i şi l e g a t a r i între e i ( ) . Deci. încât priveşte
r a p o r t u r i l e d i n t r e d o n a t a r i şi legatari între dânşii, ei n u pot

(') Marcadé, I I I , 5 6 1 : L a u r e n t . X I I , 1 5 3 ; D e m a n t e et Colmet de

Santerre, I V , 5 5 bis V ; Demolombe, X I X , 4 4 3 urm., 4 5 1 ;
Arntz, I I , 1 6 8 5 ; Mourlon, I I , 614 bis; P a n d . fr., v° cit, 3 1 4 3 ;
B a u d r y et Colin, I, 792, etc.
2
( ) Cu toată dispoziţia a r t . 844, care conferă moştenitorului r e - Cazurile când
r e
zervatar dreptul de opţiune între executarea fără nicio ~ ^meazà"'a^fT
ducere a rentei sau a uzufructului constituite de defunct, şi p ţ i u i t şi re e

a b a n d o n a r e a p ă r ţ e i disponibile în deplină p r o p r i e t a t e către redus conf.

d o n a t a r u l acelei rente sau acelui uzufruct, legea n'a făcut în dreptului
toate cazurile cu n e p u t i n ţ ă preţeluirea d r e p t u l u i viager. P r i n comun,
u r m a r e , cu toată excepţia textului de mai sus, există cazuri
în care dreptul viager t r e b u e să fie preţeluit şi redus con­
form principiilor generale, dacă el atinge rezerva. P r e ţ e l u i r e a
şi reducerea vor aveà loc de câteori va fi vorba de a se stabili
r a p o r t u r i l e ce donatarii şi legatarii a r putea să aibă între
ei, ipoteză prevăzută de a r t . 852 şi art. 1 6 4 1 .
In toate aceste cazuri, p r e c u m şi în celelalte în care re­
ducerea va putea să aibă loc, d u p ă cum a r fi de exemplu,
cazul invers prevăzut de a r t . 844, adecă când defunctul a r fi
dispus cu titlu g r a t u i t de n u d a proprietate a unei p ă r ţ i mai
m a r e decât partea disponibilă, despăgubind p e moştenitorul
rezervatar p r i n aceea că i-ar fi lăsat o m a i m a r e p a r t e în
uzufruct (vezi infra, p. 629), reducerea se va face, preţe-
luindu-se d r e p t u l viager d u p ă vârsta şi starea sănătăţei uzu-
f r u c t u a r u l u i sau r e n t i e r u l u i ( L . 68, P r . , Dig., Ad legem Fal-
cidiam, 3 5 , 2). C p r . Arntz, II, 1 7 8 5 ; L a u r e n t , X I I , 154;
Acollas, I I , 4 2 8 : T r o p l o n g , I I , 9 7 5 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 6 8 4 bis, p . 199, etc.
3
< ) Vezi suprà, nota 3 dela pag. 620, 6 2 1 .
 628 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 844.

• să ceară, nici să fie siliţi a primi partea lor în plină p r o ­

prietate din cantitatea disponibilă, p e n t r u c ă legatarii şi d o ­
natarii n u pot invoca între ei art. 8 4 4 , care statorniceşte o
excepţie aplicabilă n u m a i moştenitorilor rezervatari.
Formele lă- Legea nea r a t â n d formele în care moştenitorul t r e b u e
e s e
Rullìi s a T i t " ^
s a
d o n a t a r u l u i sau legatarului proprietatea deplină a
gataruiui a părţei disponibile, ea se va puteà face p r i n t r ' u n act e x t r a -
p^rterdispo- judiciar, r ă m â n â n d a se recurge la justiţie n u m a i în cazurile
nibiie. în care s'ar ivi neînţelegeri (').
Tutorui. T u t o r u l , care n ' a r aveà o autorizare specială a consi­
liului de familie, n ' a r p u t e à să exercite în numele m i n o r u l u i
2
opţiunea p r e v ă z u t ă de a r t . 8 4 4 ( ).
Dacă canti- A u t o r i i se î n t r e a b ă dacă moştenitorii rezervatar! trebue
a I
bU& trebue sa' ^ sa
* ^ ^ donatarilor sau legatarilor de
e s e w n a u r
drepturi
fie lăsată do-viagere, bunurile rămase în succesiune, d u p ă ce mai întăi
legatarilor *în ş i ~
8
P^huit rezerva lor sau dacă ei pot să dea o s u m ă de­
a u

natura. Con- bani care să reprezinte valoarea acestor b u n u r i . Deşi chestiunea

troversa. ţ
e g t r o v e r s a t ă , totuşi este greu de admis că moştenitorii
e c o n

rezervatari a r puteà să se achite, d â n d donatarilor sau le­

gatarilor o suină de bani, care a r reprezenta valoarea c o -
tităţei disponibile, atunci când d u p ă înşişi termenii a r t . 8 4 4 ,
3
ei trebue să lese proprietatea deplină a părţei disponibile ( ).
Caracterul şi Această chestiune ne aduce a vorbi de alta n u m a i
u m
dotóre^pro- P ţ controversată şi a n u m e : de acea de a se şti care sunt.
prietâţei coti- caracterul şi efectul a b a n d o n ă m proprietăţei cotităţei d i s -
*bì\l Contro" ponibile din partea moştenitorilor rezervatari. D u p ă D e m o -
versa. lombe, acest m a r e anatomist al dreptului modern, d u p ă cum
1-a poreclit u n a u t o r ("), exerciţiul din partea moştenitorilor
al d r e p t u l u i de opţiune, prevăzut de a r t . 8 4 4 , ar a t r a g e o
novaţiune a obligaţiei lor şi, prin u r m a r e , stingerea t u t u r o r
5
condiţiilor şi sarcinilor impuse legatarului ( ), Această p ă r e r e

1
ţ ) Demolombe, X I X , 4 5 3 ; Pand. fr. v° cit., 3180 u r m . ; B a u d r y
et Colin, I, 7 9 6 ; Dalloz, Nouveau code civil annoti, II, art. 917,
No. 3 5 ; Stănescu, op. cit., 1080, p . 732, etc.
2
( ) P a n d . fr., v° cit, 3182.
(») Demolombe, X I X , 4 5 8 ; A u b r y et E a u , V I I , § 684 bis,
p. 2 0 0 ; P a n d . fr., v° cit, 3 1 6 3 . — V e z i însă D e m a n t e et
Colmet de Santerre, I V , 55 bis I I I şi distincţia admisă de aceşti
din u r m ă autori.
4
( ) Vezi Michaux, Testaments, 952.
5
( ) Demolombe, X I X , 459 u r m .
 DESPRE CAZUL PREVĂZUT DE ART. 844. 629

a ilustrului profesor dela Caen este însă inadmisibilă, pen­

trucă novaţiunea nu se presupune niciodată, şi voinţa de a
o p e r a o novaţiune trebue să fie cu atât m a i p u ţ i n presu­
pusă în cazul de faţă, cu cât nu este vorba, în specie, de
u n act făcut de p ă r ţ i relativ la o convenţie, care să a t â r n e
n u m a i de consimţimântul lor m u t u a l , ci de o derogare adusă
d e lege dreptului comun, în violarea unei dispoziţii exprese
a defunctului. A b a n d o n a r e a părţei disponibile, la care este
•obligat moştenitorul rezervatar, care nu voeşte să execute
în totul o dispoziţie viag'eră, nu este deci decât u n mod
p a r t i c u l a r de reducţiune, afectând n u m a i obiectul acestei
dispoziţii care, pentru rest, va trebui să fie executata con­
form voinţei defunctului. Acest mod de executare nu aduce
nicio schimbare titlului donatarului sau legatarului, care ră­
m â n e acelaş. P r i n m i n a r e , ideea de novaţiune trebue înde­
1
părtată ţ ).
P â n ă a c u m ne-am ocupat numai de ipoteza textual ipoteza in-
prevăzuta de a r t . 8 4 4 , a d e c ă : de cazul când donaţiunea prevTzuta^e
sau testamentul defunctului a a v u t de obiect un uzufruct art. 844.
C o , u r o T e r s a
.sau o rentă viageră. Ce trebue să decidem în cazul invers. -
adecă atunci când defunctul a dispus cu titlu g r a t u i t de
n u d a proprietate a unei p ă r ţ i mai m a r e decât partea dis­
ponibilă, despăgubind pe moştenitorul rezervatar prin aceea
că i-a lăsat o p a r t e mai mare în uzufruct? Chestiunea este
şi de astădată controversată. Unii, între care şi Curtea noastră
-
de Casaţie, întemeindu-se pe spiritul leg ei şi pe scopul ce
şi-a p r o p u s legiuitorul, aplică art. 8 4 4 şi acestei ipoteze,
conferind şi în asemenea caz moştenitorului rezervatar dreptul
2
d e opţiune( ). Alţii considerând, din contra, art. 8 4 4 ca o

1
( ) Proudhon, Tr. des droits d'usufruii, d'usage personnel et
d'habitation, I, 2 4 1 , p. 397, 398 (ed. din 1836); L a u r e n t .
X I I , 1 5 5 ; T r o p l o n g , I I , 8 4 2 ; Saintespès-Lescot, op. cit., II, 378,
p. 130 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 3168 urm., etc.
2
( ) Cas. rom. Bult. S-a I, 1887, p . 423 şi Dreptul din 1887,
Xo. 47. Vezi şi C. G a l a ţ i (ca instanţă de trimetere), Dreptul
din 1890, No. 75, pag. 6 0 3 ; Arntz, I I , 1788; Demolombe,
X I X , 4 7 1 ; Caqueray, Revue pratique, a n u l 1856—1857, tom.
II, p. 329 u r m . şi a n u l 1858, tom. IV, p. 481 u r m . ; Petrescu,
Testamentele, p . 247. Cpr. Planiol, I I I , 3139, 3140.
A r t . 810 § 2 din codul italian admite acest sistem în ter-C. italian. Art.
meni expreşi. I a t ă , în adevăr, cum se exprimă acest din urmă 810 § 2.
 C. C.—CART. III—TIT. II—CAP. IV.—S-a II.—ACŢ. ÎN REDUCŢIUNE.

dispoziţie excepţionala, îl aplică, cu d r e p t cuvânt, d u p ă p ă ­

rerea n o a s t r ă , n u m a i la cazul a n u m e p r e v ă z u t de lege, deşi
refuză de a-1 întinde la dispoziţia nudei proprietăţi, ceea-ce
a r t . 8 4 4 prevede n u m a i p e n t r u cazul unei dispoziţii în r e n t ă
sau în uzufruct (*).
Neaplicarea în specie a a r t . 8 4 4 nu rezolvă încă ches­
tiunea, p e n t r u c ă este v o r b a de a se determina d r e p t u l m o ş ­
tenitorului r e z e r v a t a r în faţa dispoziţiei nudei p r o p r i e t ă ţ i ,
2
ceeace iarăşi a d a t loc la dificultăţi şi neînţelegeri ( ).

Finele de neprimire opozabile acţiunei în reducţiune.

enun- Moştenitorul, care a r e n u n ţ a t la sucesiune, n u m a i p o a t e
J u c a ţ i p r i m i t a cere reducerea liberalităţilor defunctului, căci,
spre a aveà d r e p t la rezervă şi, deci, şi la acţiunea în r e ­
3
ducţiune, trebue n e a p ă r a t a fi moştenitor ( ).

text: „La stessa scelta spetta ai legittimari nel caso in cui

si è disposto della nuda proprietà di una quota eccedente la
porzione disponibile". Vezi a s u p r a acestui text C. de apel
din Milan, Raccolta di qiurisprudenza italiana (Bellini), a n u l
1886, 2, 9 7 .
(') C. Bucureşti, Dreptul din 1886, N o . 29 (decizie c a s a t a ) ; C a s .
fr. Sirey, 78. 1. 3 1 9 ; D . P . 80. 1. 3 4 6 ; C. Amiens, D . P .
97. 2. 1 9 8 ; Sirey, 9 8 . 2. 130; B a u d r y et Colin, I, 7 8 7 ; L a u ­
rent, X V , 1 5 7 ; A u b r y et E a u , V I I , § 684 bis, p . 1 9 8 ; F r e t e l ,
Revue critique, anul 1862, tom. 2 1 , p . 169 u r m . ; P a n d . fr.,
w° cit, 3 1 9 4 ; Répert. Sirey, v° Quotile disponible, 453 u r m . ;
T. H u e , VI, 1 5 2 ; Dalloz, Nouveau code civil annoti, II,
a r t . 917, No. 6, etc.
(-) Vezi diversele soluţii propuse de L a u r e n t ( X I I , 158 urm.) şi
în P a n d . fr., v" cit., 3 1 9 5 u r m .
3
( ) Vezi suprà, p . 510, 540 şi 6 0 6 . — Vezi însă Troplong, Don,
et testaments, I I , 915 u r m .
liu Această chestiune era controversată în vechiul drept francez,
însă soluţia de m a i sus era susţinută de D u m o u l i n , Ricard,
A r g o u , Pothier, L e b r u n , etc. I a t ă , în adevăr, cum se e x p r i m ă
acest din u r m ă a u t o r : „ P o u r moi, q u i estime qu'il n'y a rien
de plus dangereux, q u e de s'éloigner des regies et q u i , d'ail-
leurs, suis fortement persuade q u e la legitime est une p o r ­
tion de l a succession a b infestat, q u i a dù ètre laissée a u legi­
timate , j e ne puis adherer à l'opinion de ceux q u i
croyent qu'il suffit d'etre fils p o u r pouvoir demander la le­
g i t i m e " . Şi m a i d e p a r t e : ....„Pour ce q u i regarde notre droit
 F I S E L E DE NEPRIMIRE OPOSABILE ACŢ. ÎN REDUCŢIUNE. 631

Moştenitorul r e z e r v a t a r n u va putea, de asemenea, să Are. 845.

exercite acţiunea în r e d u c ţ i u n e contra d o n a t a r i l o r s a u lega­
tarilor, dacă a r fi p r i m i t dela defunct u n d a r sau u n legat,
1
care a r u r m à a fi i m p u t a t a s u p r a rezervei sale (art. 8 4 5 ) ( ) .
A c ţ i u n e a în reducţiune m a i este încă inadmisibilă, de Renunţarea ia
a c - r e d u c
câteori moştenitorul a r fi r e n u n ţ a t la dansa, fie în mod e x - ' v? "
1
. 2\ ' . . . nune.
pres, n e t a c i t a m e n t e ( ). cu toate că a r fi p r i m i t succesiunea.

coutumier, n'est-ce pas un principe q u e le légitimaire est saisi

de plein droit de l a legitime, q u i i peut demauder p a r t a g e ,
selon M a i t r e Charles du Molin, ce qui m a r q u e qu'on l'a
toujours presuppose héritier, etc." ( L e b r u n , Tr. des successions,
Cai-tea I I , capit. 3, S-a I, p . 220, 2 2 1 , ed. din 1735).
(') Demolombe, X I X , 224. C p r . A u b r y et Rau, V I I , § 6 8 5
quater, p. 220.
2
( ) Vezi suprà, p. 6 0 3 şi 6 0 9 . Cpr. Planioi, I I I , 3 1 3 2 ; Demo-Deoseb. între
lombe, X I X . 2 2 6 ; A u b r v et R a u , loco cit. — R e n u n ţ a r e a l renunţarea laa
I , - •'ì w i j • • j. act. în reduc-
e
acţiunea in reducţiune sau la rezerva poate deci h şi tacita, P ţ ; ii _ u n e ş as u e

când r e n u n ţ a r e a la succesiune t r e b u e sa fie în totdeauna ex- * cesiune.

presă, d u p ă a r t . 6 9 5 (cpr. T r i b . Constanţa, Cr. judiciar din
1902, N o . 36, p. 301). N u t r e b u e deci să confundăm ambele
r e n u n ţ ă r i , p e n t r u c ă fiecare din ele este c â r m u i t ă de prin­
cipii deosebite. C p r . L a u r e n t . X I I , 162, 163. Demolombe, X l X ,
2 2 6 ; P a n d . fr. v° cit.. 3316, etc.
R e n u n ţ a r e a expresă trebue să fie certă şi neechivocă, fără Renunţarea
însă ca să fie nevoe de vreun termen sacramental. Demolombe, expresa.
X I X . 227.
Cât pentru r e n u n ţ a r e a tacită, ea t r e b u e să rezulte din Renunţarea
fapte şi acte e m a n a t e dela moştenitor, care presupun din partea tacila,
lui voinţa de a r e n u n ţ a la acţiunea în reducţiune, pentrucă
este de principiu că r e n u n ţ ă r i l e nu se p r e s u p u n . Demolombe,
X I X , 2 2 8 ; P a n d . fr., v° cit., 3319 u r m . Vezi şi suprà, p. 598.
E x e c u t a r e a sau confirmarea legatului, care a r atinge r e - Executarea
s a u c n f l 1
zerva, constitue o r e n u n ţ a r e tacită şi moştenitorul, care a exe- ° '-
m a r e a l L Î ? a
cutat sau confirmat legatul, nu mai poate cere reducerea .
,A î - i - i - • • ' i i - r • • • tului excesiv
decât stabilind ca consimţimantul lui a tost viciat p r i n eroare constitue o
(art. 9 3 3 ) , adecă că el a executat legatul, crezând că bunu-renunţare ta­
C l t ă
rile existente în succesiune erau suficiente pentru complec- - Con tra­
eis
t a r e a rezervei sale. P a n d . fr., v° cit.. 3 3 2 5 ; L a u r e n t , X I I , ^ <'-
104, 165. --- Vezi însă D e m o l o m b e ( X I X , 230), d u p ă care
executarea legatului n ' a r a t r a g e n e a p ă r a t r e n u n ţ a r e a la a c ­
ţiunea în reducţiune, p e n t r u c ă moştenitorul a p u t u t să ignoreze
adevărata câtime a b u n u r i l o r defunctului şi pentrucă orice
r e n u n ţ a r e t r e b u e să fie făcută în cunoştinţă de cauză. I n
orice caz, simpla a p r o b a r e a testamentului sau a donaţiunei,
făcută de către moştenitorul rezervatar, nu a t r a g e n e a p ă r a t ,
 632 c. C—CART. III.—TIT. II.—CAP. I V . - S-a II.—ACT. ÎN REDUCŢIUNE-

Prescrierea I n fine, acţiunea în reducţiune se stinge p r i n prescripţia

e m
* * °89o 30 de a n i (art. 1 8 9 0 ) ('), şi această prescripţie începe a
A r t
'^ e

curge din ziua deschiderei succesiunei, adecă : din ziua morţei

d ă r u i t o r u l u i sau t e s t a t o r u l u i , când a c ţ i u n e a a l u a t naştere,
2
d u p ă c u m dispunea a n u m e a r t . 3 8 a l o r d o n a n ţ e i din 1 7 3 1 ( ).
Art. 1863 Această prescripţie este s u p u s ă cauzelor de î n t r e r u p e r e
u r m 3
'
şi de s u s p e n d a r e p r e v ă z u t e de d r e p t u l c o m u n (art. 1 8 6 3 urm.)( ).
c. olandez şi D u p ă a r t . 9 7 6 § u l t i m din codul neerlandez, acţiunea
c austriac. * j c ţ i u n e se prescrie p r i n trei a n i din ziua de
n r e ( U când re-
z e r v a t a r u l a p r i m i t succesiunea. T e r m e n u l de trei ani este
4
a d m i s si de a r t . 1 4 8 7 ' din codul a u s t r i a c ( ).

ca consecinţă, r e n u n ţ a r e a la dreptul de a reduce legatul sau

donaţiunea cuprinse în aceste acte. Demolombe, X I X , 2 3 1 ;
P a n d . fr., v° cit, 3324, etc.
Cpr. Planiol, I I I , 3 1 3 2 ; L a u r e n t , X I I , 1 6 7 ; Demolombe,
X I X , 235 u r m . ; A u b r y et R a u , V I I , § 6 8 5 quater, p. 2 3 1 ;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 696, ab initio,
p . 334 (ed. C r o m e ) ; Duranton, V I I I , 3 7 8 ; P a n d . fr., v° cit.,
3 3 2 4 ; C. Bordeaux, Sirey, 72. 2 . 1 6 3 ; D . P . 72. 2. 1 7 7 . —
I n F r a n ţ a se discută chestiunea de a se şti dacă prescripţia
de 30 a n i poate fi invocată n u m a i de donatari şi legatari, sau
şi de terţii (v. Planiol, I I I , 3132, 3°), discuţie care la noi n u
are niciun interes, pentrucă, în d r e p t u l nostru, moştenitorul
rezervatar n u poate revendica imobilul d ă r u i t sau legat dela
terţii detentori (art. 855).
( ) L a u r e n t , X I I , 1 6 9 ; Demolombe, X I X , 2 4 0 ; T r o p l o n g , I I , 9 4 2 ;
2

P a n d . fr., v° cit., 3340 şi autorii citaţi în nota precedentă.

(3) Demolombe, X I X , 2 3 8 ; P a n d . fr., v° cit., 3346, etc.
C. Calimaeh.
Art. 1951.
O D u p ă a r t . 1951 din codul Calimaeh, d r e p t u l de a r ă s t u r n a
cu totul a r ă t a r e a voinţei celei de pe urmă, de a cere moşte­
nirea din testament sau fără testament, de a cere îndeplinirea
lipsei legitimei sau legatum, se exercită, d u p ă obiceiul p ă ­
mântului, în termen de patruzeci de ani, i a r t â n g u i r e a a s u p r a
testamentului neoficios se porneşte n u m a i pană în cinci ani.
Art. 1951. S'a decis că acţiunea pentru îndeplinirea legitimei este o
1954 C. Ca­ petiţie de ereditate (jalbă de moştenire), care se poate exer­
limaeh. cita în termen de 40 de ani numai în contra unei persoane
ce posedă pro herede sau pro possessore, d u p ă cum aceasta
rezultă din a r t . 1951 combinat cu a r t . 1954 din codul C a ­
limaeh, iar nu şi în contra celui ce posedă în baza u n u i titlu
tranzlativ de proprietate, cum a r fi un act de donaţiune, caz
care constituind o j a l b ă de reclamarea proprietăţei (acţiune
în revendicare) acţiunea se prescrie n u m a i prin 10 sau 20
de a n i . C. Iaşi, Cr. judiciar din 1902, N o . 36, p. 299 u r m .
 ÎNTRECEREA PĂRŢEI DISPONIBILĂ.

D a r , dacă donatarii sau legatarii pot să opue moşte- N

nitorului, care exercită acţiunea în reducţiune, prescripţia de "
3 0 de ani, ei nu pot să-i opue uzucapiunea de 10 sau 2 0 de
d e ani, pentrucâ ei nu a u u n titlu j u s t în sensul legal al
c u v â n t u l u i , de oarece ei n ' a u dobândit l u c r u l a non domino,
d u p ă cum presupune uzucapiunea. ci dela a d e v ă r a t u l lui p r o ­
p r i e t a r (').

Modurile prin care se poate recunoaşte dacă partea

disponibilă a fost sau nu întrecută.

Ştim că, d u p ă art. 8 4 7 , acţiunea în reducţiune nu poate

i i exercitată decât atunci când dispoziţiile cu titlu g r a t u i t ,
făcute de defunct, a u trecut peste partea disponibilă, adecă
a u înghiţit cu totul sau a u atins n u m a i rezerva.
Se naşte însă întrebarea : cum se va putea şti dacă
liberalităţile defunctului a u întrecut sau nu partea disponi­
bila? A r t . 8 4 9 ne a r a t ă operaţiile ce moştenitorii trebue să
facă p e n t r u aceasta. P a r t e a disponibilă fiind, d u p ă cum ştim,
o fracţiune a patrimoniului (pars hereditatis), adecă o j u ­
m ă t a t e , o treime sau o p ă t r i m e în cazul a r t . 8 4 1 , şi o j u ­
m ă t a t e în cazul art. 8 4 3 , pentru a se cunoaşte această frac­
ţ i u n e , trebue a se cunoaşte întreaga avere a defunctului.
P r i n u r m a r e , operaţia ce incumbă moştenitorilor rezervatari
•este reconstituirea întregului p a t r i m o n i u al defunctului. Odată
averea întreagă cunoscută, p a r t e a disponibilă şi rezerva se
vor socoti, în cazul art. 8 4 1 , d u p ă n u m ă r u l moştenitorilor,
2
•exceptându-se numai pe cei care a u r e n u n ţ a t ( ), iar în cazul
a r t . 8 4 3 , d u p ă calitatea acestor moştenitori. Apoi, se vor
•examina liberalităţile defunctului, spre a se vedea care sunt
imputabile a s u p r a rezervei şi care a s u p r a părţei disponibile.
O d a t ă această i m p u t a r e făcută, se va vedea dacă partea
disponibilă a fost întrecută, şi cu cât a n u m e , în care caz
moştenitorii vor avea acţiunea în reducţiune, dacă ei n'au
3
r e n u n ţ a t la dânsa şi dacă acţiunea nu este prescrisă ( ).

x
( ) Cpr. Laurent, X I I , 167.
2
( ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1885, No. 42.
3
( ) Vezi su]>ră, p. 6 3 1 , 632.
 634 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. II.—CAP. IV.—S-a II.—ART. 850 § 2.

Ordinea în care trebue să se reducă liberalităţile

defunctului.

Art. 847. O d a t ă partea disponibilă determinată, toate liberalită­

ţile care o întrec sunt reductibile. Deci, daca aceste libera-
lităţi nu întrec p a r t e a disponibilă, aşa că rezerva a r ă m a s
intactă, moştenitorii n e a p ă r a ţ i vor lua rezerva lor din averea
r ă m a s ă defunctului, fără a se reduce vreo liberalitate. N u
sunt deci reductibile decât liberalităţile care ating rezerva
şi n u m a i î n t r u a t â t a î n t r u c â t a r trece peste p a r t e a disponi­
bilă (art. 847).
Oare sunt liberalităţile ce u r m e a z ă a fi reduse mai întăi?
De sigur cele din urmă, fiindcă ele sunt acele care atacă
rezerva. T r e i cazuri se pot ivi în p r a c t i c ă : 1° defunctul a
lj
făcut n u m a i d o n a ţ i u n i ; 2° sau n u m a i legate; sau 3 , în
acelaş t i m p , şi donaţiuni şi legate.

1° Cazul întăiu. — Defunctul a făcut numai donaţiuni.

Acest caz este prevăzut de a r t . 8 5 0 § 2.

Art. 850 § 2. — Reducţiunea va începe dela cea din u r m ă do­
n a ţ i u n e ; d u p ă săvârşirea acesteia, se va trece îndată la cea de a d o u a
după dânsa, şi aşa pe r â n d pană la cea m a i veche donaţiune. (Art. 487
urm., 8 0 1 , 851 u r m . A r t . 9 2 3 p a r t e a finală C. fr.).

Donaţiunile Când defunctul a făcut mai m u l t e donaţiuni în dife­

nu sunt, ca rite t i m p u r i , ele nu sunt toate reductibile d u p ă analogie, ca
legatele, re­
ductibile legatele (art. 852) ('), ci reducţiunea va începe dela cea d i n
după ana­ u r m ă donaţiune, trecându-se apoi la a doua şi aşa mai d e ­
logie.
parte, pe rând, p â n ă la cea mai veche. Qui prior est, tem­
pore, potior est jure.
Reduc, după Reducerea se face deci d u p ă ordinea datei ("), cu ìn-
ordinea datei.

C. Calimach O A r t . 1283 şi 1284 din codul Calimach (951 C. austriac) de­

şi vechiul clară, din contra, toate donaţiunile reductibile după analogie*
dr. fr. soluţie care, înaintea ordonanţei din 1731 (art. 34), era
admisă în F r a n ţ a atât de unii a u t o r i cât şi de P a r l a m e n t u l
din P a r i s (decizia Favrolles din 14 M a r t i e 1675). Cpr. P l a n i o l ,
I I I , 3109, in fine; Arntz, II, 1 8 1 4 ; L a u r e n t , X I I , 1 8 3 ; D e ­
molombe, X l X , 572, etc.
2

Art. 813. ( ) Stabilirea datei donaţiunei, care urmează a fi redusă, a d a t

loc la dificultăţi. In privinţa donaţiunilor p r o p r i u zise î n -
 ORDINEA REDUCŢIUNEI. - ART. 850 § 2. 635

cepere dela cea din u r m a donaţiune, soluţie care era admisa

şi la R o m a n i p e n t r u c u v â n t că ultimele donaţiuni sunt
cele care întrec p a r t e a disponibilă; de oarece donaţiunile
anterioare, făcute în limitele părţei disponibile, au conferit
donatarilor d r e p t u r i irevocabile a s u p r a b u n u r i l o r dăruite
(art. 8 0 l ì . Acest mod de reducere este deci o consecinţă a
2
irevocabilităţei donaţiunei ( ).
Regula formulată de art. 8 5 0 § 2, fiind o regulă ge-Aplic, reguiei
d e m a i s u s
nerală, se aplică la toate donaţiunile, la cele r e m u n e r a - , ,
1
_ J. > " _ tuturor dona­
torii ca şi la cele cu sarcini ; la cele care rezultă dintr'o ţiuniior în
enere
împărţeala de ascendenţi, ca şi la cele deghizate sau făcute s -
dela m â n a la m â n ă (donaţiuni m a n u a l e ) ; la donaţiunile fă­
cute între soţi în t i m p u l căsătoriei, deşi ele sunt revocabile
(art. 937), ca şi la cele de bunuri viitoare (art. 821), etc.
I n t r ' u n cuvânt, art. 8 5 0 se aplică la toate donaţiunile în
genere, şi ele vor fi reduse d u p ă ordinea lor chronologică,
cu începere dela cea din u r m ă , tara a se distinge între forma
şi cauza lor, fără a se avea în vedere modalităţile sub care

cheiate p r i n t r ' u n act autentic (art. 813), nu există nicio di­

ficultate; data lor va fi acea a încheiere! actului.
Dacă acceptarea a fost făcută p r i n t r ' u n act autentic pos-Art. 814 § 2.
terior actului de donaţiune, ceeace ştim că legea p e r m i t e (art.
814 § 2), data notificarci acceptarei va determina data libe­
ral ităţei. T. H u e , VI, 176; Dalloz, Novveau code civil annoté,
II, art. 9 2 3 , No. 5 1 .
In privinţa donaţiunilor manuale şi celor deghizate, care Donaţiunile
n'ar fi dobândit dată certă, conform art. 1182 C. civ., înaintea manuale şi de-
, • i. i. i • î - i A ^ i * ffhizate, care &
morţei d a r u i t o r u l u i , se decide, m genere, ca ele vor avea ' , .„
, * . • • , • , • T T • -n i nu au data
data acestei morţi şi vor ii reduse prin analogie. Vezi b a u d r y certă,
et Colin, I, 1000 u r m . ; Dalloz, Nouveau code civil annofe,
I I , art. 9 2 3 , No. 5 3 ; ( l u i l l o u a r d , Revue critique de legisla­
tion et de jurisprudence, a n u l 1879, p. 305 urm. Cpr. Planiol,
I I I , 3110 Ins.— Curtea din Caen a decis însă că, în privinţa
donaţiunilor manuale, data poate fi stabilită prin menţi­
unea făcută de defunct în hârtiile sale casnice, a r t . 1182
C. civ. neiînd aplicabil în specie. D . P . 80. 2. 4 9 ; Sirev, 80.
2. 2 8 1 . Cpr. T. H u e , V I . 176, p. 228.
1
( ) L . L . 7 şi 8, Cod, De inoffteiosis donationibus, 3, 29. Vezi
şi Novela 92, De immensis donationibus in filiis factis,
capit. 1, P r .
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 3 1 0 9 ; Arntz, II, 1814: L a u r e n t , X I I , 1 8 3 ;
Demolombe, X I X , 5 7 2 ; Mourlon, II, 6 3 5 ; B a u d r v et Colin,
I, 982, etc.
 •636 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. IL—CAP. IV.—S-a IL—ART. 850 § 2.

ele a u fost făcute (*), etc., d u p ă cum dispune a n u m e a r t . 1 0 9 1

2
din codul italian ( ).
Exemplu. Astfel, dacă p r e s u p u n e m că defunctul, care a d ă r u i t
4 0 0 0 0 de lei lui Primus, 3 0 0 0 0 de lei lui Secundus şi 3 0 0 0 0
de lei lui Tertius, la diferite date, lăsând la moartea lui o
avere de 2 0 0 0 0 de lei şi u n singur fiu ca moştenitor, masa
compusă conform a r t . 8 4 9 fiind de 1 2 0 0 0 0 lei, rezerva cu­
venită descendentului este 6 0 0 0 0 de lei, i a r partea dispo­
nibilă tot 6 0 0 0 0 de lei (art. 8 4 1 ) .
Deci, moştenitorul rezervatar negăsind în averea de­
functului decât 2 0 0 0 0 de lei, v a luà cei 4 0 0 0 0 de lei, care
îi lipsesc, p e n t r u complectarea rezervei sale, din ultimele do­
naţiuni, adecă 3 0 0 0 0 lei dela Tertius, iar 1 0 0 0 0 lei dela
Secundus. Astfel, Tertius n u v a păstra nimic din donaţiunea
lui, p e n t r u c ă bunurile care i-au fost dăruite a u fost luate
din rezerva descendentului; de asemenea, donaţiunea lui *Se-
cundus v a fi redusă la 2 0 0 0 0 de lei, 1 0 0 0 0 de lei l u â n -
du-se de descendent, iar P r i m u s va păstra întreaga dona-
ţiune de 3 0 0 0 0 de lei neatinsă, pentrucă b u n u r i l e ce i-au
fost d ă r u i t e a u fost luate n u m a i din p a r t e a disponibilă şi
n'au atins rezerva.
Cazul când Se poate întâmpla ca m a i multe donaţiuni să fi fost
toate dona- f t e în aceeaş zi prin u n u l si acelas act, sau p r i n acte
a c u

1 1
ţiunile sunt . * ' . V i
reductibile deosebite. In asemenea caz, toate donaţiumle vor fi reduse
6 r m a n a
^eapTi^art ' P l ° g i e (pro rata), afară >de cazul când donaţiunile
1779. făcute la două persoane deosebite a r a r ă t a ora facerei lor,
în care caz se va reduce m a i întăi donaţiunea făcută cel
mai târziu. A r t . 1 7 7 9 , care dispune ca ipotecile inscrise în
(') Cpr. Beltjens, op. cit., a r t . 9 2 3 , N o . 2, N o . 6, etc.; B a u d r y
et Colin, I, 984 u r m . ; Marcadé, I I I , 6 0 0 ; Demolombe, X I X ,
573 u r m . ; L a u r e n t , X I I , 185 u r m . ; Arntz, I I , 1817; Mourlon,
I I , 624 u r m . ; Acollas, I I , p . 4 4 3 ; A u b r y et R a u , V I I , § 685
bis, p . 2 2 3 ; P a n d . fr., v° cit., 3428 urm'.; Dalloz, Nouveau
code civil annoti, I I , a r t . 9 2 3 , No. 11 u r m . , etc.
2
C. italian. ( ) Iată cum se expimă acest t e x t : „Le donazioni di qualunque
Art. 1091. natura, fatte per qualsiasi causa ed in favore di qualsiasi per­
11
sona, vanno soggette a riduzione , etc. — S'a decis că, în baza
acestui text, şi constituirea de dotă făcută de un părinte fiicei
sale, este supusă reducţiunei, dacă atacă rezerva celorlalţi
moştenitori. Cas. Torino, Il Foro italiano (d> Roma). 1900,
1. 106.
 ORDINEA REDUCŢIUNEI. — ART. 850 § 2. 637

registru în aceeaşi zi a u acelaş rang, nu este deci aplicabil

1
în speciei !.
Ordinea statornicita de art. 8 5 0 , d u p ă care reducţiunea Dăruitorul
trebue să se facă cu începere dela ultima donaţiune, va fi u r m a t ă ^ ^ t e ^ d e - u

chiar atunci când d i s p u n ă t o r u l a r fi derogat dela această roga dela

a r t - 8 5 0
regulă p r i n t r ' o a n u m e clauză înscrisă fie în testamentul său, '
fie î n t r u n a sau mai m u l t e din donaţiunile sale, pentrucă
principiul irevocabilităţei donaţinnilor este u n principiu de
ordine publică, dela care nu se poate deroga p r i n convenţii
2
particulare (art. 5 C. civ.)( ).
D ă r u i t o r u l ar putea regula ordinea reducţiunei, n u m a i Cazul când
atunci când m a i multe donaţiuni ar fi fost făcute în acelaş p ^ à ^ e g u i Y
timp prin u n u l şi acelaş act, fiindcă toate donaţiunile având ordinea re-
d u c m n e i
aceeaş dată, sunt reductibile p r i n analogie şi d ă r u i t o r u l poate t -
să declare, în asemenea caz. ca unele să fie reduse înaintea
celorlalte, fără a aduce vreo jignire nici ordinei publice,
3
nici drepturilor donatarilor l ).
v i n a
Voinţa d ă r u i t o r u l u i poate să se manifeste în această ° ţ tacită,
privinţă nu n u m a i în mod expres, ca pentru reducerea le­
4
gatelor (art. 8 5 3 ) , dar şi tacitamente( ).
Reducerea donaţiunilor d u p ă ordinea chronologică, cu Cazul când
începere dela cea mai din u r m ă (art. 8 5 0 § 2), a d a t loc ^ " n i t T n l o ì -
la discuţii atunci când d o n a t a r u l s u p u s reducţiunei, perzând vabn. Contio-
T e r s a
bunurile ce i-au fost dăruite, a devenit insolvabil. Să pre- -

(*) Beltjens, op. cit, I I I , art. 9 2 3 , No. 4 ; Arntz, I I , 1 8 1 4 ; B a u d r y

et Colin, I. 9 9 2 ; L a u r e n t , X I I , 184, 185: Demolombe, X I X ,
5 8 5 , 5 8 6 ; Planiol, I I I , 3 1 1 0 : A u b r y et Rau, V I I . § 685 bis,
in fine, p. 2 2 4 ; Massé-Vergé, I I I , § 457, p . 149, nota 8;
Troplong, I I , 1002; Saintespès-Lescot, op. cit., I I , 515, p. 341
u r m . ; Maroadé, I I I , 5 9 9 ; T. H u e , V I , 176; T h i r y , I I , 349;
Michaux, Donations, 396, p. 7 8 ; P a n d . fr. v" cit., 3473 u r m . —
Contrà: Répert. Dalloz, y ° Disp. entre-vifs, 1217.
2
( ) L a u r e n t , X I I , 184; Demolombe, X I X , 582; B a u d r y et Colin,
1, 9 8 2 ; Beautemps-Beaupré, Portion de Mens disponible et
reduction, I I , 947, p. 3 6 3 ; Dalloz, Noui^eau code civil annoté,
ù
II, art. 9 2 3 , No. 6; P a n d fr., v cit., 3422. — Vezi însă Cas.
fr. D. P . 72. 1. 81 ; Sirey, 72. 1. 180.
3
( ) L a u r e n t , X I I , 184; Demolombe, X I X , 5 8 2 ; P a n d . fr., v° cit.,
3 4 2 3 ; Baudry et Colin, I, 9 9 3 ; Beltjens, I I I , art. 923, No. 4.
4
( ) L a u r e n t , loco cit. ; Pand. fr., v° cit., 3425 urm., B a u d r y et
Colin, I, 9 9 3 , in fine, p. 460 (ed. a 3-a); C. Agen, D. V. 50.
2. I l l , etc.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. II.—CAP. IV.—S-a II.—ART. 850 § 2.

s u p u n e m , în adevăr, că defunctul a făcut lui Primus o do-

naţiune de 1 0 0 0 0 de lei, iar lui Secundus o donaţiune de
1 2 0 0 0 de lei, lăsând u n descendent şi nicio avere în suc­
cesiunea sa. Masa fiind, d u p ă art. 8 4 9 , de 2 2 0 0 0 de lei,
rezerva descendentului este de 1 1 0 0 0 de lei (art. 8 4 1 ) , pe
care, conform a r t . 8 5 0 § 2, el trebue s'o ceară dela Se­
cundus; pen truca d u p ă ordinea chronolog-icâ, acesta este ul­
timul donatar. Ce se va î n t â m p l a însă când Secundus va fi
insolvabil"? Descendentul a cărui rezervă a fost toata între­
b u i n ţ a t ă prin liberalităţi, putea-va el s'o ceară dela Primus,
d o n a t a r u l anterior? Cu alte cuvinte, cine va trebui să su­
fere p a g u b a care rezultă din insolvabilitatea d o n a t a r u l u i
s u p u s reducţiunei? TJnii a r voi ca toată insolvabilitatea acestui
d o n a t a r să cadă n u m a i în sarcina d o n a t a r u l u i anterior,
pentrucă moştenitorul are, d u p ă a r t . 8 5 0 § 2, dreptul de a
reduce donaţiunile pană la complectarea rezervei sale. D u p ă
acest sistem, pe care unii îl admiteau şi sub ordonanţa din
J
1 7 3 1 ( ), descendentul p u s în imposibilitate de a-şi lua re­
zerva sa dela Secundus, din cauza insolvabilitate]' acestui din
u r m ă , va putea să reducă donaţiunea anterioară, făcută lui
2
Primus ( ).
D u p ă u n alt sistem intermediar, se p r o p u n e de a se
repartiza cu analogie, adecă într'un mod proporţional (pro
rata), p a g u b a ce rezultă din insolvabilitatea ultimului d o n a t a r
8
între moştenitorul rezervatar şi d o n a t a r u l anterior ( ).
1
ţ ) Vezi L e b r u n , Tr. des successions, Cartea II, capit. I I I , S-a 8,
No. 25, p. 265 u r m . (ed. din 1735). — Vezi însă Pothier, Don.
entre-vifs, V I I I , 236, p. 427, 428 (ed. Bugnet).
2
( ) A u b r y et Rau, V I I , § 685 ter, p. 227, text şi nota 1 1 ; Arntz,
I I , 1 8 Ì 5 ; Beltjens, I I I , art. 9 2 3 , No. 9; Grenier, Don. et
testaments, I V , 632, p. 267 u r m . (ed. Bayle-Mouillard din
1847); Troplong, I I , 996, 9 9 7 ; Cas. fr. Sirey, 82. 1. 129;
D . P. 82. 1. 3 1 3 . Acest sistem este admis în termeni expreşi
prin art. 891 § 2 din Ante-proiectul de revizuire al lui L a u r e n t .
„De câteori există conflict între donatar şi un rezervatar,
legea trebue să se pronunţe pentru moştenitorul de sânge,
zice L a u r e n t (Avant-projet de revision du code civil, I I I ,
p . 495), căci nu se poate admite ca dreptul rezervatarului
să p i a r ă cât t i m p există un donatar, contra căruia reduc-
ţiunea poate fi cerută".
3
( ) Pothier, Don. entre-vifs, V I I I , 236 şi Introduction au titre
des donations, I, 8 1 , p . 376 (ed. B u g n e t ) ; T h i r y , II, 3 5 0 ;
 ORDINEA REDUCŢIUNEI. — ART. 850 § 2. 639

In fine, d u p ă u l t i m u l sistem, p a g u b a întreaga, care

rezultă din insolvabilitatea ultimului donatar, va privi numai
pe moştenitorul rezervatar, pentrucă d o n a t a r u l anterior poate,
printr'o fine de neprimire, să respingă acţiunea acestui mo­
ştenitor, de oarece liberalitatea sa n u poate fi s u p u s ă re­
ducţiunei p r i n efectul u n u i eveniment posterior, ca una ce,
din capul locului, a fost făcută de defunct a s u p r a părţei
sale disponibile (').
Această soluţie este admisă de toţi autorii, fără discuţie,
în caz când insolvabilitatea d o n a t a r u l u i a survenit în u r m a
2
deschiderei succesiunei [ ).
Din acesta teorie, singură admisibilă în specie, re-Donatarii care
zultâ că nici donatarii, care a u suferit reducţiunea. n u p o t ^ ^ " ' 1 1
să aibă recurs contra donatarilor anteriori, pentrucă primele recurs contra
donaţiuni fiind făcute a s u p r a părţei disponibile, sunt la ^ 1 , ^ 0 0 ° . '
a d ă p o s t de orice reducţiune (art. 8 5 0 § 2) (*). Controversă.

2° Cazul al doilea. — Defunctul a făcut numai legate.

Art. 852. — Se vor reduce cu analogie atât legatele universale

•cât şi cele p a r t i c u l a r e , fără distineţiune. (Art. 775, 853 urm., 888
4
urm., 893, 894 urm., 899 urm., 909 C. civ. A r t . 926 C. f r . ) ( ) .

D u r a n t o n , V I I I , 3 3 9 ; Marcadé, I I I , 602 u r m . ; Demolombe,

X I X , 6 0 6 ; Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grenier, op. cit., IV,
p. 269, 270, nota a; D e m a n t e , I V , 61 bis I I ; Zacharife (ed.
Masse-Verge), I I I , § 457, in fine, p. 1 5 1 ; Zacharise, Hand-
buchdesfr. Civilrects, I V , § 6 8 5 , in fine, p. 272 (ed. Anschtitz);
T. H u e , V I , 1 7 9 ; B a u d r y et Colin, I, 1007, etc. Vezi şi alte
a u t o r i t ă ţ i citate în P a n d . fr., v° cit., 3480.
(') Vezi în acest sens, L a u r e n t , X I I , 191, 2 0 3 ; Mourlon, I I , 6 3 7 ;
Acollas, I I , p. 4 4 3 : Pand. fr., v° cit., 3481 u r m . : C. Amiens,
D. P . 5 3 . 2. 127; Sirey, 54. 2. 5 6 ; D. P . 55. 2. 108. Acest
ultim sistem era admis de unii, p r e c u m : L e m a î t r e , F e r r i è r e ,
etc. şi s u b regimul ordonanţei din 1731. Vezi a s u p r a vechiului
drept francez, P a n d . fr., v° cit., 3478. Vezi a s u p r a acestei
controverse, Sirey et Gilbert, Code civil annoti, I I , art. 923,
No. 10 u r m .
C-) B a u d r y et Colin, I, 1 0 1 1 ; T . Hue, V I , 1 7 9 ; Dalloz, Nouveau
code civil alinoti, II, art. 9 2 3 , N o . 6 0 ; D e m o l o m b e , X I X ,
603, etc.
3
( ) L a u r e n t , X I I , 2 0 3 ; P a n d . f r . , v° cit., 3483 — 3 4 8 5 ; — Contrà:
Marcadé, I I I , 6 0 4 ; Saintespès-Lescot, I I , 517, p. 345 u r m .
4
( ) S'a decis că art. 852 nu statuează decât a s u p r a modului cum
 640 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. II.—CAP. IV.—S-a II.—ART. 852, 853.

Art. 853. — Când testatorul va declara ca un legat să fie

plătit preferindu-se celelalte, acest legat nu va fi supus la r e d u c ţ i u n e ,
decât d u p ă ce valoarea celorlalte legate nu va împlini rezerva l e g a l ă .
(Art. 852 C. civ. A r t . 927 C. fr.).

Art. 850 § î. î n a i n t e de a atinge donatiunile, reducţiunea loveşte m a i

întâi legatele (art. 8 5 0 § l ì , pentrucâ donaţiunea t r a n s m i ­
ţând d o n a t a r u l u i proprietatea lucrului d ă r u i t încă din m o ­
mentul perfecţiunei contractului (art. 801), dârui torul n u
poate să atingă drepturile dobândite de d o n a t a r prin nişte
dispoziţii de ultima voinţă, care n ' a u să aibă putere decât
la moartea testatorului (art. 8 0 2 ) .
Deoseb. de P e n t r u ca legatul să fie s u p u s reducţiunei trebue
ex s n i
^^francelf c a
^ ^^
s
averea testatorului o p a r t e din porţiunea
disponibilă, pe care el a întrecut-o. D e aceea, a r t . 9 2 6 din
codul fr. dispune că dispoziţiile testamentare sunt reductibile,
când vor întrece fie cotitatea disponibilă, fie partea din
această cotitate care ar rămânea în urma deducerei valorei
donatiunilor între vii, cuvinte pe care legiuitorul nostru le-a
eliminat din a r t . 8 5 2 .
Cazurile când Deci. dacă defunctul apucase a dispune p r i n d a r u r i
legatele sunt între vii de întreaga p a r t e disponibilă, legatele lăsate în
u r m ă nu vor fi reduse, ci vor cădea dela sine, vor fi caduce,
d u p ă c u m se e x p r i m ă a r t . 9 2 4 u r m . din codul civil, adecă
nu vor m a i produce niciun efect, p e n t r u c â toate testamentele
având, în privinţa drepturilor ce rezultă din ele, data morţei
testatorului (art. 8 0 1 ) , chiar când ele a r avea o dată a n ­
terioară donatiunilor între vii, testatorul a dispus de o avere
ce nu-i m a i aparţinea şi care era a moştenitorilor rezer­
vatari ; de oarece el dispusese m a i nainte de întreaga sa
parte disponibilă prin d a r u r i între vii. A r t . 9 2 5 din codul
fr. dispune a n u m e că, în asemenea caz, testamentul este
caduc. însă acest text a fost eliminat de legiuitorul nostru
ca inutil, pentrucă, d u p ă cum observă autorii, el n u este
1
decât o consecinţă a principiului înscris în a r t . 8 5 0 ( ).

are să se reguleze r a p o r t u r i l e dintre legatarul universal şi cel

particular, în caz de reducerea legatelor, fără să aibă nicio
î n r â u r i r e a s u p r a dreptului de rezervă. Cas. r o m . B u l t . 1891,
consid. dela p a g . 1206, 1207.
P ) C p r . Marcadé, I I I , 6 1 2 ; L a u r e n t , X I I , 175; B a u d r y et
Colin, I, 9 6 7 , etc.
 ORDINEA REDUCŢIUNEI. — ART. 852, 853. 641

Cum se vor reduce insa legatele în caz când reduc- Reducerea

ţiunea va puteà să aibă loc? legatelor.
A r t . 9 9 8 din codul Calimach ( 7 8 3 C. austriac) dispune c. Calimach.
A r t 8
c ă : „ a t u n c i când j u d e c a t a va dà dreptul celui î n s t r â m b ă ţ i t " " "
moştenitor n e a p ă r a t ca să ieà partea moştenirei sau legitima,
ori lipsa din legitimă, se îndatoresc moştenitorii scrişi în
testament s'o îndeplinească după analogie, î m p r e u n ă cu
toate rodurile şi veniturile ce s"au luat din vremea întrărei
lor în moştenire"
In vechiul drept francez, reducţiunea era, din contra, Dr. vechiu
f r a n c e z
proporţională n u m a i atunci când legatele erau de aceeaş -
categorie, adecă când erau toate sau universale sau s i n g u l a r e ;
în caz însă când erau şi legate universale şi legate p a r t i ­
2
culare, rezerva se luà mai întâi dela legatarii universali ( ),
care sufereau singuri reducţiunea, fiind obligaţi a plăti le­
gatele particulare, şi n u m a i în subsidiar, rezerva se luà dela
legatarii p a r t i c u l a r i .
Spre a înlătura orice echivoc, codul actual s'a depărtat Codul actual,
dela aceste regule, a d m i ţ â n d reducerea proporţională sau
prin analogie (pro rata) a t u t u r o r legatelor în genere, fie
ele universale, cu titlul universal l^j, sau singulare ori par­
ticulare. N u se distinge, de asemenea dacă legatul are de
obiect un lucru mobil sau u n imobil, un lucru corporal

(') In privinţa codului Caragea, vezi art. 14, lit. c partea IY, C. Caragea şl
capit. 3, iar în privinţa dreptului roman, vezi L. 32, Cod, dr. roman.
De inofficioso testamento, 3, 28, precum şi Nov. 115, capit. 5, •
Pr., capit. 3 § 14 şi capit. 4 § 9, etc.
( ) In provinciile de drept scris, unde se aplica dreptul roman, Dr. vechiu fr.
2

î n
legatarii universali aveau însă dreptul de a opri a p a t r a provinciile
d e d r e p t s m s
parte din fiecare legat (quarta falcidia), fără a se distinge, '
dacă existau sau nu rezervatari. Yezi P a n d . fr., v° Don. et
testaments, 3371 şi autorii vechi citaţi acolo. Cpr. Demolombe,
X I X , 5 4 8 ; Marcadé, I I I , 6 1 6 ; L a u r e n t , X I I , 176, etc.
3
( ) Art. 852 vorbind de legatele universale, cuprinde, fără îndoială, Legatele eu
t i t l u u m
în această expresiune şi legatele cu titlu universal sau ale unei '
fracţiuni de moştenire (art. 894 urm.), şi chiar sublegatele vei sal.
care a r fi fost puse în sarcina unui legatar particular, fiindcă
regula reducţiunei este aceeaş pentru toate legatele în genere.
Cpr. Demolombe, X I X , 556, 5 5 7 ; P a n d . fr., v° cit., 3383 urm.
D e m a n t e et Colmet de Santerre. I Y , 64 bis I ; B a u d r v et
Colin, I, 9 7 1 ; Beltjens, I I I , art. 925, 926, N o . 1 bis şi No. 7;
Stănescu, op. cit.. 1144, p. 788, etc.

5879Ì .41
 642 COD. CIV.—CAETEA III.—TIT. II.—CAP. IV.—S-a I I . - A E T . 852, 853.

sau incorporai, u n lucru determinat n u m a i în specie, în

cantitate, sau şi în individualitatea sa (corp cert şi deter­
minat).
seducerea Această reducere p r o p o r ţ i o n a l ă a t u t u r o r legatelor şi
a
e^ccmform» -^ ' 0 0
sublegatelor de care este grevat u n legat particular,
1

TOhrtaà de- s'a p ă r u t mai conformă intenţiunei probabile a defunctului,

functuiui. ^ ^ a( j > ; f t a t o voinţă c o n t r a r ă ( ).
e n a m a n e s
1

Această soluţie este admisibilă, oricare a r fi forma sau

d a t a testamentului, pentrucă, d u p ă cum am spus-o de mai
multe ori, toate testamentele au, în privinţa drepturilor ce
rezultă din ele, aceeas d a t ă , adecă data morţei testatorului
2
(art. 8 0 2 0 . civ.)( ). '
Aplicarea re- D e asemenea, regula d u p ă care reducţiunea legatelor
g-uiei de mai t f
r e r j u e l o - i e , afară de cazul când testa-
g a g e a e a c u a n a 0

sus in toate _ °
cazurile de torul a dispus altfel (art. 853), se aplică a t â t în cazul când
reducţiune. e j ţ e n ţ p t e a disponibilă şi ating rezerva, cât şi în cazul
r e c a r

când activul succesoral nu este suficient spre a se putea

plăti în integral toate legatele.

(') Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1886, No. 4 7 ; B a u d r y et

Colin, I, 9 7 0 ; Demolombe, X I X , 558 u r m . ; L a u r e n t , X I I ,
1 8 1 ; Demante, I V , 64 bis I I : A u b r y et R a u , V I I , § 685 bis,
pag. 2 2 1 ; Beltjens, I I I , art. 9 2 5 , 9 2 6 , No. 5 şi 10, pag. 1 2 5 ;
T. H u e , V I , 1 7 4 ; P a n d . fr., v» cit., 3387 urm.; Stănescu,
op. cit., 1145 urm., p. 788 u r m . — U n i i ar voi ca legatele de
corpuri certe şi determinate să nu poată fi reduse decât în
u r m a tuturor legatelor de sume de bani şi de l u c r u r i nede­
terminate (vezi autorii citaţi în P a n d . fr., v° cit., 3388, 3389),
însă art. 852 nefăcând, în această privinţă, vreo distincţie,
nicio deosebire nu poate să existe între legatul unui corp cert
şi determinat şi acel al unei cantităţi de lucruri, dacă testa­
torul n'a manifestat o voinţă contrară, conform art. 853 din
codul civil. Vezi autorii suprà citaţi şi P a n d . fr., v° cit., 2 3 9 1 .
L e g a t u l de corpuri certe fiind supus reducţiunei, ca şi legatul
unei cantităţi, de aici rezultă că nu se face nicio deosebire
între deferitele legate de corpuri certe şi determinate, aşa că
legatul unor lucruri devizibile, precum ar fi acel al unei
moşii, al u n u i imaş, al unei livezi, etc. va fi reductibil cu
analogie, întocmai ca legatul unui l u c r u indivizibil, precum
ar fi acel al unei fabrici, al unei uzini, al unui cal, etc. Vezi
Demolombe, X I X , 5 6 1 ; D u r a n t o n , V I I I , 3 6 5 ; P a n d . fr.,
v° cit., 3399, etc.
2
( ) Vezi suprà, p. 640 şi infra, p . 644. Cpr. L a u r e n t , X I I , 174,
176; Demolombe, X I X , 542, 5 4 5 ; B a u d r y et Colin, I, 968, etc.
 ORDINEA REDUCŢIUNEI, — ART. 852, 853. 643

„Considerând, zice t r i b u n . Ilfov, că p r i n c i p i u l pus de art. 8 5 2

este general şi are aplicare în toate cazurile de reducţiune, fie
p e n t r u atingerea rezervei, fie pentru plata de datorii, şi ceeace
•confirmă mai mult aceasta este că nicăiri legiuitorul nu vorbeşte
1
despre modul reducţiunei în caz de deficit" ( ) .

Se naşte însă întrebarea : cum se va opera reducţiunea Reducţiunea

proporţională î n t r ' u n legat universal şi u n legat p a r t i c u l a r ? f X ^ u n T e g a i
-
P e n t r u aceasta trebue să ne închipuim că moştenitorul r e universal si
u n
zervatar n u există, determinând în asemenea ipoteză p a r t e a *i " a r
p a r

ce s'ar cuveni fiecărui legatar, şi apoi să i m p u t ă m rezerva

c u analogie a s u p r a fiecărui legat. Un exemplu ne va lămuri
mai bine: Să presupunem că succesiunea se compune din
8 0 0 0 0 de lei şi că defunctul, a v â n d u n singur copil, a
instituit pe A legatarul său universal, pe B legatar cu titlu
universal p e n t r u o p ă t r i m e din succesiune, adecă p e n t r u
2 0 0 0 0 de lei şi pe C legatar particular, p e n t r u 4 0 0 0 0 de lei.
Dacă n'ar fi existat niciun moştenitor rezervatar, C a r fi l u a t
4 0 0 0 0 de lei, B 2 0 0 0 0 de lei şi A, tot 2 0 0 0 0 de lei.
Fiind însă că există u n moştenitor a cărui rezervă este de
4 0 0 0 0 de lei (art. 841), prezenţa acestui moştenitor face
ca fiecare legat să fie redus cu analogie pe jumătate. Astfel,
G va luà 2 0 0 0 0 de lei în loc de 4 0 0 0 0 de lei ; B va lua
1 0 0 0 0 de lei în loc de 2 0 0 0 0 de lei şi A va luà tot 1 0 0 0 0
de lei în loc de 2 0 0 0 0 de lei. iar partea astfel redusă, care
2
e de 4 0 0 0 0 de lei, va compune rezerva moştenitorului ( ).
Reducerea proporţională a t u t u r o r legatelor fiind în- Manifestarea
temeiată pe voinţa presupusă a defunctului, nu va aveà loc co^are^ln
de câteori el a a r ă t a t o voinţă contrara, manifestată în ter- partea testa­
t o r u l A r t
m e l i expreşi, fără a se cere însă întrebuinţarea vreunui 85 3 '
3
termen sacramental ţ ) .

(') Dreptul din 1 8 8 6 , No. 4 7 . Cpr. Demolombe, X I X , 5 6 6 ;

D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 6 1 bis I I ; B a u d r y et
Colin, I, 9 7 2 ; Beltjens, I I I , art. 9 2 5 , 9 2 6 , No. 1 0 ; C. Alger,
D. P . 9 4 . 2 . 2 1 3 , etc.
2
( ) Cpr. Arntz, I I , 1 8 1 6 ; T h i r y , I I , 3 4 8 ; Acollas, I I , p . 4 4 2 ;
Mourlon, II, 6 3 8 ; Marcadé, I I I , 6 1 4 ; Demolombe, X I X ,
5 6 8 u r m . ; L a u r e n t , X I I , 1 7 7 ; Duranton, V I I I , 3 6 3 , etc.
3
( ) Deşi textul nostru nu prescrie în termeni formali, după cum Deoseb. de re-
prescrie art. 9 2 7 din codul francez, ca declaraţia testatorului să dacţie de C.
ran z
fie expresă, aceasta se înţelege însă dela sine; în adevăr, redu- t «e -
cerea proporţională a t u t u r o r legatelor fiind întemeiată pe voinţa
 644 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. —S-a II. — ART. 852.

Reducerea Testatorul a r puteà, deci, să ordone ca unele legate să

n u e r e
înainteafai- ^ d u s e decât în u r m a altora, fiindcă preferinţa ce
torà şi seu- el manifestă pentru unele din legate n u atinge î n t r u nimic
tirea unui
legat de re
d r e p t u l rezervatarilor. E l a r puteà chiar să scutească u n
ducere. legat cu totul de reducere, dacă rezerva s'ar puteà împlini
din reducerea celorlalte legate; de unde rezultă că legatul
scutit de reducere va fi. cu toate acestea, redus p e n t r u ceeace
n'ar ajunge din reducerea celorlalte legate, fiindcă preferinţa
ce testatorul a a r ă t a t pentru u n legat se respectă n u m a i
î n t r u a t â t a întrucât el lasă intact d r e p t u l moştenitorilor r e ­
zervatari.
Derogare din L e g a t a r i i pot, de asemenea, să deroage şi ei p r i n co-
m u n a r
pa
tariior "ga
l ° înţelegere dela reducerea proporţională a legatelor.
p r e v ă z u t ă de a r t . 8 5 2 , sub condiţia însă, bine înţeles, de a
nu aduce nicio jignire rezervei moştenitorilor (*).

3° Cazul al treilea. — Defunctul a făcut în acelaş timp şi

donaţiuni şi legate.

Reducerea I n caz când defunctul a făcut în acelaş timp şi d o ­

mai întâi a
legatelor şi
naţiuni şi legate, se vor reduce mai întăi legatele şi apoi
apoi a dona- donaţiunile ; şi aceasta chiar când testamentul a r fi cu m u l t
tiunilor. 2
anterior donaţiunei ( ), pentrucă, d u p ă cum ştim, testamentul
nu are, în privinţa efectelor sale, decât o singură dată, şi
a n u m e : aceea a morţei testatorului (art. 8 0 2 ) .
Rezervatarii Rezervatarii nu se vor atinge deci de donaţiunile făcute
nu se pot
atinge de do­
de defunct, decât atunci când n ' a u p u t u t să-şi complecteze
naţiuni decât rezerva lor din reducerea legatelor. Această dispoziţie se
atunci când întemeiază pe următoarele m o t i v e : dreptul legatarilor este
reducerea le­
gatelor nu totdeauna posterior acelui al d o n a t a r i l o r ; 2° donaţiunile fiind,
complecteazâ în principiu, irevocabile (art. 801), d o n a t a r u l are u n d r e p t
rezerva lor.

presupusă a testatorului, nu se poate admite o altă voinţă

din partea lui decât atunci când ea este manifestată în ter­
meni expreşi. Voinţa testatorului e x p r i m a t ă în mod tacit n'ar
fi deci suficientă pentru a deroga dela reducerea p r o p o r ţ i o n a l ă
a legatelor, statornicită de art. 852. T r i b . Ilfov, Dreptul din
1886, No. 47, p . 367.
(>) L a u r e n t . X I I , 179; Beltjens, I H , art. 925, 926, N o . 3.
2
( ) Opr. Mourlon, I I , 6 4 1 ; Demolombe, X I X , 5 4 2 ; T r o p l o n g ,
I I , 1 0 1 1 , etc.
 MODUL CUÌI SE FACE REDUCŢIUNE A. — ART. 770, 851. 645

câştigat la lucrul d ă r u i t încă din m o m e n t u l perfectărei con­

tractului, pe care d ă r u i t o r u l nu i-1 poate r ă p i p r i n facerea
u n u i testament.
Donaţiunile revocabile (art. 937) şi cele de b u n u r i Art. 821,
933, 937.
viitoare (art. 8 2 1 , 933), deşi a u o m a r e asemănare cu legatele,
totuşi vor fi considerate ca donaţiuni, iar nu ca legate, şi,
deci, nu vor fi reduse decât în u r m a legatelor

Modul cum se face reducţiunea.

V Cazul când acţiunea în reducţiune se exercită în contra donatarului.

Art. 851. — Când donaţiunea între vii, supusă reducţiunei, s'a

2
făcut la u n u l din cei cu drept de moştenire ( ), acesta va putea
scădea p a r t e a cu care a r t r e b u i să se reducă donaţiunea, din partea
ce i s'ar cuveni ca erede în bunurile nedisponibile, dacă aceste
b u n u r i sunt de aceeaşi n a t u r ă cu cele dăruite. (Art. 736, 752, 764,
765, 770, 846, 850 C. civ. A r t . 924 C. fr.).

Art. 770. — Când un succesibil ( ) primeşte, cu dispensă de

8

4
r a p o r t , un dar ( ) care excede porţiunea disponibilă, raportul exce­
dentului (°) se face în n a t u r ă , dacă întoarcerea excedentului este
posibilă.
!
( ) Cpr. Mourlon, I I , 642, 6 4 3 ; Demolombe, X I X , 5 7 4 ; Arntz,
II, 1817; Marcadé, I I I , 6 0 0 : Laurent, X I I , 187 urm., etc,
2
( ) L n u l din cei cu drept de moştenire sau succesibilul, după
cum se exprimă textul corespunzător francez, nu poate fî
decât un descendent, pentrucă art. 851 presupunând că dona­
ţiunea este făcută cu dispensă de r a p o r t , în legea noastră
n u m a i descendenţii sunt supuşi r a p o r t u l u i (art. 751 urm.). Vezi
infra, nota u r m ă t o a r e .
8
( ) In privinţa diferitelor sensuri ale cuvântului succesibil, vezi Sensul cuvân-
suprà, p. 592, nota 1 şi 596, nota 2. Aci, ca şi în art. 8 5 1 , tului sucee-
s l b l 1
succesibilul nu poate fî decât un descendent, pentrucă textul '
presupunând cazul unei donaţiuni făcute cu dispensă de r a ­
port, în legislaţia noastră n u m a i descendenţii au obligaţia de
a face r a p o r t u l . Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul, din 1909, Xo. 65,
p. 518. Vezi suprà, nota precedentă şi infra, p. 649, nota
in fine.
4
( ) Textul nostru nu prevede formal, ca cel francez şi cel italian
(art. 1022), că în specie este vorba de donaţiunea u n u i imobil,
însă din § 2 al art. 770 rezultă că legea a înţeles a vorbi de
d a r u l u n u i imobil. E l i m i n a r e a cuvântului imobil din § 1 al
textului nostru nu prezintă deci nicio particularitate şi nicio
modificare dela textul francez,
3
( ) Excedentul este prisosul care trece peste partea disponibilă.
 646 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. II.—CAP. IV.—S-a II.—ART. 770, 851.

In caz contrar, dacă excedentul trece peste j u m ă t a t e a valorei

imobilului, d o n a t a r u l r a p o r t e a z ă imobilul în întregimea lui şi
prelevă a s u p r a masei valoarea porţiunei disponibile; dacă această
porţiune trece j u m ă t a t e valoarea imobilului, d o n a t a r u l poate ţine
imobilul în întregimea lui, ià însă m a i p u ţ i n din celelalte b u n u r i
ale succesiunei şi recompensă pe coerezii săi, sau în bani sau o a r e ­
cum altfel. ( A r t . 765, 841 urm., 851 C. civ. A r t . 866 C. fr.).

Contopirea A r t . 8 9 2 din Ante-proiectul de revizuire al lui L a u r e n t

c o n e
art'kYc cìv l ° P Ş t e într'un singur text art. 7 7 0 şi 8 5 1 din codul
civil, şi aceasta cu drept cuvânt, p e n t r u c ă deşi art. 7 7 0 se
vede clasificat în secţia a I l - a a titlului I din cartea III, care
se ocupa despre r a p o r t , totuşi este generalmente admis, p r e c u m
am observat şi noi ('), ca c u v â n t u l raport este în mod i m ­
2
p r o p r i u î n t r e b u i n ţ a t în a r t . 7 7 0 , ca şi în a r t . 8 4 5 ( ), şi că
art. 7 7 0 , care prevede cazul când ascendentul a d ă r u i t
descendentului său u n imobil cu dispensă de r a p o r t , nu are-
3
în vedere un caz de r a p o r t , ci un caz de reducţiune ( ). De
aceea, locul a d e v ă r a t al a r t . 7 7 0 fiind în secţia care se ocupă
de reducţiune, noi îl vom explica o d a t ă cu a r t . 8 5 1 , cu
a t â t m a i m u l t cu cât aceste texte, departe de a se contrazice,
se complectează unul p r i n altul (*).
Acestea odată expuse, să vedem acum care este e x p l i ­
caţia cea m a i n a t u r a l ă ce se poate dà art. 7 7 0 şi 8 5 1 .
Aeţ. în re- Sancţiunea n e a p ă r a t ă a d r e p t u l u i de rezervă este, d u p ă
ductiune. cum ştim, acţiunea în reducţiune. De càteori, deci, liberali-

Vezi suprà, p a g . 585, aci notam. Cuvântul raport este l u a t

aici în sens de reducţiune.
(') Vezi tom. I I I , partea l i , al Coment, noastre, p . 6 7 7 .
(-) Vezi suprà, p . 585, ad notam şi p. 596.
3
() Cpr. Planiol, I I I , 2285 şi 3125, nota 2 ; T. H u e , V, 3 8 6 ;
T h i r y , I I , 218, in fine; Arntz, I I , 1 5 6 3 ; Mourlon, II, 4 2 2 ;
Acollas, I I , p . 3 1 6 ; Marcadé, I I I , 362 şi 605 u r m . ; D u c a u r r o y ,
Bonnier et Roustain, I I , 732. — Vezi însă Demolombe (XA I T

168, 223 şi 530), care găseşte cuvântul raport la locul lui.

4
() Cpr. L a u r e n t , X I I , 195 şi Avant-projet de revision du code civil r

I I I , p. 4 9 6 : A r n t z , I I , 1819; Beltjens, I I I , art. 924, No. 8 ;

B a u d r y et Colin, I, 9 3 1 ; Demolombe, X I X , 5 9 9 ; P a n d . fr. T

v° cit., 3504, etc. Cu toate acestea, s a dat şi altă i n t e r p r e t a r e

art. 770 şi 8 5 1 . Vezi diferitele sisteme (cinci la n u m ă r ) a r ă t a t e
în Demolombe, X I X , 595 u r m . şi în P a n d . fr., v° cit, 3 4 9 0
urm., precum şi în Dalloz, Nouveau code civil annate, II,
a r t . 924, Xo. 23 u r m . Cpr. Marcadé, I I I , 605 u r m .
 MODUL CUM SE FACE EEDUCŢ1UNEA. — AET. 770, 851. 647

taţile defunctului întrec partea disponibila, legatarii sau do­

natarii trebue să restitue acest excedent moştenitorilor rezer-
vatari, pentrucă defunctul a făcut, în asemenea caz, ceeace
legea nu-i permite, şi a n u m e : a dispus de o avere care trebue
să r ă m â e neatinsă în p a t r i m o n i u l său.
Legea nearătând cum se face reducţiunea legatelor şi Reducerea se
a donaţiunilor, se înţelege că, în principiu, ea se va face, m
a"
î n
p r
n
cipiu, in na-
tura.

inofficioso testamento, 3, 2 8 , de câteori va fi vorba de lucruri

susceptibile de diviziune, precum a r fi, de e x e m p l u : o moşie,
o s u m ă de bani, etc., pentrucă moştenitorii rezerva tari având
sezina bunurilor din care se compune succesiunea (art. 653),
legatarii vor cere legatul lor dela rezervatari (art. 8 8 9 , 8 9 1 ,
8 9 5 , 899) şi-1 vor dobândi redus cu analogie d u p ă regula
art. 8 5 2 . Apoi, moştenitorii a v â n d u n drept real, u n drept
de succesiune a s u p r a lucrului d ă r u i t sau legat, şi rezerva
fiind, d u p ă cum ştim, o parte din succesiunea ab intestat
(pars hereditatis), ei nu pot, în principiu, ti siliţi a primi
1
echivalentul rezervei lor în bani ( ). (V. suprà, p . 6 1 7 , nota 3).
Această soluţie era admisă şi în vechiul drept francez, Dr. vechiu
d u p ă cum ne atestă Ricard. Iată, în adevăr, cum se ex- francez,
p r i m ă acest a u t o r :
.,La legitime étant due à titre d'iiéritier, elle donne un droit
en la chose; tellement que ceux qui la doivent fournir ne peuvent
pas se libérer de cette action en offrant a u x enfants de les indem-
niser et de les recompensei' en deniers ou autres choses, qui ne soient
2
pas de la succession et des biens de leur défunt pére, etc." ( ).

De câteori deci lucrul legat este un lucru cert şi de- Aplic. art.
1 3 8 8
terminat, el va ti î m p ă r ţ i t între legatari şi rezervatari. In -
(') C. Craiova, Dreptul din 1912, No. 45 şi Gr. judiciar din
acelaş an, No. 67 (cu observ, noastră); C. Bucureşti, Dreptul
din 1904, No. 36, p. 2 8 3 : T. H u e , VI, 177; Planiol, I I I ,
3112; A r n t z , II, 1 8 1 8 ; L a u r e n t , X I I , 182, 192; Demolombe,
X I X , 569, 589, 5 9 1 ; Beautemps-Beaupré, Portion de biens
disponible et reduction, I I , 969, p. 3 7 5 ; A u b r y et B a u , VII,
§ 685 ter, ab initio, p. 2 2 4 ; Michaux, Donations, 404 urm.,
p. 8 0 ; Beltjens, op. cit., I l l , art. 9 2 5 , 9 2 6 , No. 6; P a n d . fr.,
v<> cit., 3416, 3 4 8 7 ; Stànescu, op. cit., 1155, p. 792, etc.
2
( ) Ricard, Tr. des donations entre-vifs et testamentaires, 3-a
parìie, No. 1122, p . 666 (ed. din 1707).
 a
648 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. II.—CAP. IV.—S" II.—ART. 770, 851.

caz însă când î m p ă r ţ e a l a în n a t u r ă a r fi cu neputinţă, se

va aplica prin analogie a r t . 1388, ceeace însemnează că
lucrul legat sau d ă r u i t se va vinde p r i n licitaţie publică şi
p r e ţ u l se va î m p ă r ţ i între moştenitori şi legatari.
Cazurile când I n caz când licitaţia ar fi eu neputinţă, precum a r fi,
d e
poate'aveà exemplu, în cazul când defunctul ar fi legat u n u i p r o -
îoc. prietar vecin o servitute de vedere sau de trecere a s u p r a
u n u i a din fondurile sale (*), legatarii vor p ă s t r a lucrurile
indivizibile, fiind obligaţi a plăti moştenitorilor rezervatari
2
s u m a p a n ă la care legatul lor este s u p u s reducţiunei ( ).
Aplic, redu- P r i n c i p i u l reducţiunei în n a t u r ă , care rezultă a t â t din
turâ atâţia * * cât şi, în mod implicit, din a r t . 851, este aplicabil
ar

imobile cât şi a t â t imobilelor cât si mobilelor, de câteori ele se găsesc încă

a mo î e. j ^ j j legatarului sau donatarului, pentrucâ legea n u face
f lm n e

de astă dată deosebirea pe care o face în materie de ra­

3
port (art. 764, 765, 772) ( ).
Excepţii dela Principiul reducţiunei în n a t u r ă fin re) sufere u r m ă -
S î n t l t o a r e l e excepţii:
tură. 1° In cazul art. 851, adecă când donaţiunea excesivă,
s u p u s ă reducţiunei, a fost făcută u n u i descendent cu scutire
de raport (*). I n acest caz, descendentul, în loc de a dà

(') Cpr. L. 80 § 1, Dig., Ad legem Falcidiami, 35, 2.

2
( ) Duranton, V I I I , 3 6 6 ; P a n d . fr., v° cit, 3419, etc.
3
( ) Cpr. Mourlon, II, 6 4 4 ; Arntz, I I , 4 8 1 8 ; Marcadé, I I I , 605
u r m . ; Acollas, I I , p. 4 4 4 ; Demolombe, X I X , 589, 5 9 1 ; L a u ­
rent, X I I , 192; T h i r y , I I , 3 5 1 ; T r o p l o n g , I I , 9 7 4 ; A u b r y et
E a u , V I I , § 685 ter, ab initio, pag. 2 2 4 ; P a n d . fr., v° cit,
3487, etc.
4
Art. 851 pre- ( ) Condiţia scutirei de r a p o r t nu este prevăzută de art. 8 5 1 ,
vede, ca şi d u p ă cum este prevăzută de a r t . 770; însă nu mai încape
art. 710, cazul îndoială că şi art. 851 presupune cazul unei donaţiuni, care
r
unei dona- A / !,„ . . , . *, ,
tiuni excesive întrece p a r t e a disponibila şi care a fost scutita de r a p o r t ,
scutită de ra- pentrucă legea prevăzând că n u m a i ceeace întrece p a r t e a dis­
port- ponibilă se dă înapoi, desigur donaţiunea făcută descendentului
trebue să fie scutită de raport, căci altfel întreaga donaţiune
a r fi supusă r a p o r t u l u i , chiar dacă ea n'ar întrece p a r t e a dis­
ponibilă (art. 751 urm.). Cpr. Arntz, I I , 1 8 1 8 ; Mourlon, I I ,
6 4 4 ; Marcadé, I I I , 6 0 5 ; L a u r e n t , X I I , 194; Demolombe, X I X ,
594, etc. Vezi şi C. Bucureşti, Dreptul din 1908, No. 5, p . 35.
Această decizie p u n e în principiu că dacă este, în genere,
admis că reducţiunea donatiunilor directe sau deghizate, de
b u n u r i mobiliare sau imobiliare, se operează în n a t u r ă , totuşi,
potrivit art. 851 din codul civil, se face o excepţie atunci
 MODUL CUM SE FACE REDUCŢIUNEA. — ART. 770, 851. 649

î n a p o i p a r t e a care întrece cotitatea disponibilă, este în drept

de a scădea această p a r t e din ceeaee i se cuvine ca moş­
tenitor rezervatar, dacă în succesiune există b u n u r i de na­
t u r a celor dăruite (M, spre a fi atribuite comoştenitorilor săi,

când donaţiunea supusa reducţiunei s'a făcut de un ascendent,

cu scutire de r a p o r t , u n u i descendent care primeşte succesiunea
d o n a t o r u l u i şi în p a t r i m o n i u l acestuia există b u n u r i de aceeaş
n a t u r ă cu cele d ă r u i t e ; în acest caz descendentul donatar, în
loc de a remite succesiunei donatorului, în n a t u r ă , partea care
întrece cotitatea disponibilă, o reţine cu titlu de rezervă şi
ià, p a n ă la concurenţa acestei p ă r ţ i , cu a t â t mai puţin din
bunurile nedisponibile aflate în succesiune. Aşa dar, donatarul
succesibil are, d u p ă această decizie, dreptul, în cazul prevăzut
de art. 851 C. civ., de a reţine a s u p r a b u n u r i l o r dăruite, pe
l â n g ă cotitatea disponibilă, şi p a r t e a sa ca rezervatar, păs­
t r â n d deci în întregime d a r u l p â n ă la concurenţa părţei disponi­
bile, c u m u l a t ă cu rezerva. Vezi în privinţa cumulărei părţei
disponibile cu rezerva, controversa a r ă t a t ă suprà, p . 541 u r m .
A r t . 851 mai lasă a se presupune că descendentul donatar a Cazul pre-
p r i m i t succesiunea d ă r u i t o r u l u i , căci moştenitorul r e n u n ţ ă t o r văzut de art.
8 5 1 e s t e 0 e l a
fiind cu totul străin de ea (art. 696), nu poate să a i b ă n i c i u n . 111
j e a r e
, , , . „ • î - i <*es-
d r e p t la rezerva şi, deci, nu poate sa reţie partea Iui de re- d e n t u l do- cen

zervă. L a u r e n t , X I I , 194; Demolombe, X I X , 5 9 5 ; Marcadé, natar a primit

I I I , 6 0 5 ; Mourlon, I I , 6 4 4 ; P a n d . fr., v° cit., 3493 u r m . ; succesiunea
C. Riom, D. P . 5 1 . 2. 4 8 ; Sirey, 5 1 . 2. 90. — Contra: Taulier, £°°**™J"a
Théorie raisonnée du code civil, I I I , p . 335, d u p ă care art. 851
a r presupune cazul unui moştenitor rezervatar, care renunţă
la succesiune, iar art. 770 cazul unui moştenitor rezervatar
donatar, care acceptă succesiunea, soluţie respinsă, cu d r e p t
cuvânt de majoritatea autorilor. Vezi B a u d r y et Colin, I, 932.
In rezumat, ipoteza art. 8 5 1 , în care reducţiunea se poate
face prin l u a r e mai puţin, este aceea în care ascendentul a
făcut, cu scutire de raport, u n u i a din descendenţii săi, care
vine la succesiune, o donaţiune care atacă rezerva celorlalţi
descendenţi. I n legislaţia noastră, art. 851 nu se poate încă-
odată referi decât la donaţiunile făcute descendenţilor, pentrucă
acest text presupunând o donaţiune făcută cu scutire de r a p o r t ,
la noi n u m a i descendenţii sunt supuşi r a p o r t u l u i (art. 751) şi
pot deci fi scutiţi de această obligaţie. Vezi suprà, p. 645,
nota 2 şi nota 3.
l
( ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1904, N o . 36, p a g . 283. — C e se înţelege
P e n t r u ca această condiţie să fie îndeplinită, nu se cere însă prin bunuri
d e 1
ca b u n u r i l e găsite în succesiune să fie de specia b u n u r i l o r aceeaş na-
î , - î . j tura. Contro-
d a r u i t e şi supuse aceluiaş mod de c u l t u r a sau exploatare, de ver *&
e x e m p l u : pădure pentru pădure, imaş pentru imaş, etc. T o a t e
imobilele teritoriale se vor considera deci ca fiind de aceeaş
 650 COD. CIV.—CARTEA III—TIT. II.—CAP. IV.—S-a II.—ART. 770, 851.

p u t â n d chiar să oprească, pe l â n g ă p a r t e a disponibilă, şi

1
p a r t e a lui din rezervă în n a t u r ă ( ). I n acest caz, r e d u c ţ i u n e a
n u se face în n a t u r ă , conform p r i n c i p i u l u i general, ci prin
luare m a i p u ţ i n , p e n t r u c ă descendentul d o n a t a r p ă s t r e a z ă
cu titlu de rezervă p a r t e a pe care el a r t r e b u i s'o a d u c ă
în succesiune, l u â n d p â n ă la concurenţa acestei p ă r ţ i cu
a t â t a m a i puţin din b u n u r i l e nedisponibile, ce se găsesc în
2
succesiune ( ).
Motivul ex-^ Motivul acestei excepţii este lesne de p r i c e p u t . A c e s t
a m
'depart* 8 5 i ! ° d de r e d u c ţ i u n e este, pe de o p a r t e , folositor descenden­
tului d o n a t a r , i a r pe de altă p a r t e nu a d u c e nicio j i g n i r e
comoştenitorilor săi, fiindcă, în ipoteza n o a s t r ă , există a l t e

n a t u r ă , deşi a r fi supuse la culturi deosebite. C p r . Demolombe,

X I X , 6 0 2 ; Troplong, I I , 1010; Saintespès-Lescot, I I , 5 2 7 ;
P a n d . fr., u° cit., 3 5 1 2 ; C. Caen, Répert. Dalloz, v° Disp.
entre-vifs, 1 0 5 1 , nota 1: Sirey, 39. 2. 336. — Vezi însă L a u ­
rent, X I I , 194, in fine, care admite o interpretare restrictivă.
Această condiţie că: în succesiune să existe bunuri de na­
tura celor dăruite, nu figura din capul locului în proiectul
codului francez. E a a fost adaosă în u r m a observaţiilor T r i ­
bunalului, pentru ca unul din moştenitori să nu a i b ă t o a t e
imobilele iar ceilalţi n u m a i mobile sau bani. Cu acest chip
s'a pus de acord a r t . 8 5 1 cu a r t . 8 5 9 fr., dela r a p o r t , care
la noi a fost eliminat. C p r . Marcadé, I I I , 609, in fine; De-
mante et Col met de Santerre, I V , 62 bis, I I , in fine. Vezi şi
nota în D . P . 7 1 . 1. p . 2 8 1 .
(') C p r . O. Bucureşti, Dreptul din 1908, N o . 5, p. 35, decizie
citată suprà, p . 6 4 8 , nota 4. Mai vezi Cas. fr. şi C. N a n c y ,
D. P . 7 1 . 1. 2 8 1 ; D. P . 7 3 . 2. 2 1 4 .
Exemplu. Astfel, dacă presupunem că, la moartea mea, a m lăsat doi
copii şi o avere de 25000 de lei, d u p ă ce am d ă r u i t m a i
întăi unuia din aceşti copii, cu scutire de r a p o r t , un imobil
în valoare de 20000 de lei, masa compusă conform a r t . 8 4 9
fiind de 45000 de lei, p a r t e a disponibilă este 15000 de lei,
iar rezerva fiecărui copil iarăş câte 15000 de lei ( a r t . 841).
Ei bine, în asemenea caz, copilul donatar va reţine întregul
imobil dăruit, deşi valoarea lui întrece cu 5000 de lei p a r t e a
disponibilă, imputând acest excedent a s u p r a rezervei sale,
cave este de 15000 lei, ceeace face că, in loc de a l u à din suc­
cesiune 15000 de lei cu titlu de rezerva, el va l u à imobile
n u m a i pentru suma de 10000 de lei.
2
Dr. roman. ( ) Această soluţie era admisă şi la R o m a n i . Vezi Novela 9 2 ,
capit. 1, P r . , in medio. Vezi şi L. 5, Cod, De inofficiosis do-
nationibus, 3. 29.
 MODUL CUM SE FACE REDUCŢIUNEA. — ART. 770, 851. 651

bunuri de aceeaşi n a t u r ă eu care se vor compune lotu­

rile lor.
Unii aplică, p r i n analogie, art. 8 5 1 şi descendenţilor Aplic. art. 85i
legatari care, bine înţeles, au fost scutiţi de raport, cu toate ţ u ^ i ^ ^ r i
că acest text vorbeşte n u m a i de descendentul d o n a t a r ('). scutiţi de ra-
Reducţiunea p r i n luarea mai p u ţ i n , aplicabilă la donaţiuni, ^°g " p o r t r o

fiind însă o excepţie dela principiul general, d u p ă care ea

trebue să se facă în n a t u r ă , n'ar puteà, d u p ă alţii, fi în­
2
tinsă la legatari ( ).
2° A doua excepţie dela principiul reducţiunei 111 Ilei A doua ex- -

1
tură o găsim în a r t . 7 7 0 , care astfel compiectează a r t . 8 5 1 . ^f ^^
(.land donaţiunea excesivă, făcută cu dispensă de raport, are
de obiect u n imobil şi când în succesiune nu există b u n u r i
de aceeaş n a t u r ă , care să intre în loturile comostenitorilor,
p e n t r u a se şti dacă reducţiunea trebue sau nu să se facă
în n a t u r ă , este n e a p ă r a t să distingem între cazul când re­
ducţiunea în n a t u r ă este cu p u t i n ţ ă , fără deprecierea imo­
bilului, şi acela în care reducerea în n a t u r ă aduce o de­
preciere reală imobilului. In cazul întăi, reducţiunea se va
face în n a t u r ă (art. 7 7 0 § 1 ) , iar în cazul al doilei, a d e c ă :
când reducerea aduce o depreciere imobilului, art. 7 7 0 face
aplicarea regulei: pars major trahit ad se minorem. Dacă
partea imobilului s u p u s ă reducţiunei (excedentul) trece peste
j u m ă t a t e a valorei imobilului întreg, d o n a t a r u l va aduce imo­
bilul întreg la succesiune, r ă m â n â n d c.t, în asemenea crz,
3
el să preleveze( ). a d e c ă : să ià mai întăi clin masă valoarea
părţei disponibile la care el a i e drept. Dacă, din contra,
partea imobilului, s u p u s ă reducţiunei, este mai mică decât
cealaltă parte, donatarul poate să păstreze imobilul în în-

l
( ) Vezi Arntz, I I , 1818, in fine; Demolombe, X I X , 6 0 0 ; De-
mante et Colmet de Santerre, IV, 62 bis I I ; Beltjens, I I I ,
art. 924, No. 7; C. Gând, Belgique judiciaire, anul 1877,
pag. 2 2 5 : Stănescu, op. cil., 1170, pag. 8 0 1 , etc.
(-) T.' Hue, V I . 178, pag. 2 3 0 ; P a n d . fr., v° cit., 3510; Répert.
Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 2 8 4 ; C. Caen, D. P-
8 1 . 2. 209, etc.
Iu orice caz, dispoziţia art. 851 este aplicabilă n u m a i re- Neaplic. art.
g
ductiunei, nu însă şi r a p o r t u l u i p r o p r i u zis. T. Hue, loco cit.: 5 l rapor-
t l l l u i
C. Limoges, 1). P . 90. 2. 79. -
3
( ,i In art. 739, cuvântul prélever a fost tradus prin a luà mai —-
întăiu, iar în art. 739 § 2 şi 740 prin a prelua, preluare.
 652 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. lì.—CAP. IV.—S-a II.—ART. 770, 851.

tregimea lui, r ă m â n â n d ca el să despăgubească pe comoş-

tenitorii săi, l u â n d cu a t â t a mai p u ţ i n din succesiune, sau
dându-le în bani valoarea părţei care trece peste p a r t e a
disponibilă (art. 7 7 0 § 2) (*).
Cazul când D u p ă cum vedem, legea a prevăzut cazul când exce-
este°lntocmai dentul, adecă ceeace trece peste p a r t e a disponibilă, este mai
cat jumătate mic sau mai m a r e decât valoarea imobilului. Ce se va în-
d
îmobiiuiuiT tâmpla atunci când excedentul va ii întocmai cât j u m ă t a t e
Controversă, din valoarea imobilului? In lipsa u n u i text special, trebue
să aplicăm dreptul comun, d u p ă care orice imobil în indi-
viziune, care nu poate fi î m p ă r ţ i t fără p a g u b ă , trebue să
fie v â n d u t prin licitaţie, iar p r e ţ u l î m p ă r ţ i t între coproprie­
2
tari (art. 1388) ( ).
A treia ex- 3° A treia excepţie rezultă din n a t u r a bunurilor dă-
r u n
C e p
'526. i t e - J adevăr, toţi autorii a d m i t că, de eâteori donaţi unea
A r t

reductibilă a a v u t de obiect lucruri fungibile ori c o n s u m p -

tibile (art. 526), d o n a t a r u l se va liberà restituind o canti­
tate egală de lucruri de aceeaş sp>eţâ şi calitate, fiindcă el
este presupus a fi întrebuinţat lucrurile dăruite d u p ă des­
3
tinaţia l o r ( ) ;
A patra ex- 4° In fine, u l t i m a excepţie dela principiul reducerei în
C e p
*855 A r t
" à i o găsim în a r t . 8 5 5 , care prevede cazul când b u ­
n a t u i

nurile dăruite a u fost înstrăinate de donatar. Acest text,

care modifică principiile admise de codul francez, merită însă
u n studiu mai a m ă n u n ţ i t .
1
ţ ) C p r . C. Bucureşti, Dreptul din 1907, N o . 46, p. 384. Această
decizie asimilează pe moştenitorul, care r e n u n ţ ă la succesiune,
cu succesibilul care a primit un dar cu dispensă de r a p o r t
şi care dar întrece p a r t e a disponibilă.
2
( ) T . Hue, V, 3 8 6 ; Demolombe, X V I , 5 3 5 ; D e m a n t e et Colmet
de Santerre, I I I , 199 bis I V ; Acollas, I I , p . 317.—Vezi însă
Mourlon (II, 422, in fine) şi Mareadé (III, 363), d u p ă care
judecătorii vor aprecia în fapt d u p ă quid utilius, admiţând
ca donatarul sau să păstreze sau să raporteze imobilul în în­
tregimea Iui, d u p ă cum a r fi m a i mult sau mai puţin p ă g u ­
bitor pentru ambele p ă r ţ i . I n fine, d u p ă D u c a u r r o y , Bonnier
et Roustain (Commentaire théorique et pratique du code civil,
I I , 733), d o n a t a r u l va trebui să păstreze în totdeauna imo­
bilul în întregimea lui, pentrucâ deposedarea şi evicţiimea
acestui imobil i-ar fi în totdeauna p ă g u b i t o a r e .
3
( ) Cpr. T. H u e , V I , 1 7 8 : Arntz, I I , 1818; Thirv, II, 3 5 2 ; Mourlon,
I I , 644, etc.
 MODUL CUM SE FACE REDUCŢIUNEA.— ART. 855. 653

Cazul când acţiunea în reducţiune se exercită contra terţiilor.

Art. 855. — D o n a t a r u l este obligat, d alienat bunurile

dăruite, să facă în u r m ă r a p o r t u l excedentului peste porţiunea dis­
ponibilă, d u p ă valoarea l u c r u r i l o r din t i m p u l morţei dispunătorului.
(Art. 6 5 1 , 765, 850, 923 C. civ. A r t . 930 C. fr. modificat).

Ştim că a t â t a t i m p cât bunurile dăruite n ' a u fost încă Cazul când

înstrăinate de donatar, reducţiunea părţei care întrece coti- ^ " " " u fost
tatea disponibilă se face, în principiu. în n a t u r ă a t â t în înstrăinate de-
donatar.
privinţa mobilelor cât şi a imobilelor. A r t . 8 5 5 din codul Deoseb. de
civil prevede ipoteza în care bunurile dăruite a u fost în­ codul fr.
străinate de donatar, fie cu titlu oneros, fie cu titlu g r a ­ Art. 855.
tuit, însă rezolvă această chestiune cu totul altfel de cum
o rezolvă codul francez. In adevăr, a t â t textul corespun­
zător francez (930) cât şi alte legislaţii străine dispun că
moştenitorii pot să revendice imobilele dăruite dela terţii
achizitori, însă n u m a i atunci când d o n a t a r u l , care a în­
străinat averea dăruită, este insolvabil. Cu chipul acesta, le­
gislaţiile de mai sus a u căutat să împace toate interesele:
atât interesul rezervatarilor cât şi acel al terţiilor achizitori.
D o n a t a r u l are el cu ce plăti valoarea b u n u r i l o r dăruite şi
înstrăinate de dânsul, el va restitui rezervatarilor acea va­
loare, deşi, d u p ă rigoarea principiilor a r fi trebuit ca aceşti
din u r m ă sa poată cere rezerva lor în n a t u r ă dela terţii,
întocmai ca şi dela însuş d o n a t a r u l ; d o n a t a r u l este el, din
contra, insolvabil, rezervatarii nu vor r ă m â n e a p ă g u b a ş i ;
căci, în asemenea caz, ei vor putea să revendice bunurile
dela terţii achizitori. In loc de această dispoziţie care, pană
2
la u n punct oarecare, se justifica' ), ce a făcut legiuitorul

1
ţ ) Cpr. art. 1096 C. italian, art. 976 C. neerlandez, etc.— Vezi Dr. străin. C.
însă art. 1502 din codul civil portughez, care are u r m ă t o a r e a portughez,
A r t 1 5 0 2
c u p r i n d e r e : „Dacă imobilele nu se mai găsesc, în vremea re- ' '
voeărei sau reducţiunei. în m â n a donatarului, acesta va restitui
1
valoarea ce ele aveau în momentul donaţiunei' . ..Se os im-
moveis se nao acharem ao tempo da revogacao ou reduccao,
em poder do donatario, seră este responsavel pelo valor delles
ao tempo da doaeao".
l
( ) Vezi diferitele consideraţii prin care doctrina caută să j u s ­
tifice dispoziţia codului francez, în Mourlon, I I , 6 4 8 ; D e m o ­
lombe, X I X , 6 3 2 ; L a u r e n t , X I I , 196; Marcadé, I I I , 6 2 1 , şi
în P a n d . fr., v° cit., 3518. Cpr. B a u d r y et Colin, I, 1027.
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — CAP. IV. — S-a II. — ART. 855.

nostru? Sacrificând interesul rezervatarilor, de a căror l u ­

cruri s'a dispus prin donaţiunea s u p u s ă reducţiunei, el a
ocrotit n u m a i interesul terţiilor, deşi aceştia nu p u t e a u d o ­
bândi decât u n d r e p t s u p u s reducţiunei, aşa c u m îl aveà
în p a t r i m o n i u l său însuş d o n a t a r u l , obligând pe a u t o r u l î n ­
străinare! a plăti comoştenitorilor săi în bani, iar nu în
natură, partea care întrece cotita tea disponibilă, d u p ă v a ­
loarea ce lucrurile aveau în m o m e n t u l deschidere! succesiunei,
adecă a morţei dăruitorului (art. 6 5 1 , 8 5 5 ) ; de unde re­
zultă că, la caz de insolvabilitatea donatarului, rezervatarii
vor rămânea păgubaşi ; pentrucă, d u p ă sistemul legei noastre,
ei n u pot niciodată să revendice lucrul dăruit, fie el mobil
sau imobil, dela terţii achizitori. Această soluţie se i m p u n e
în legea noastră (*), cu toată părerea contrară a d-lui GL
P . Petrescu, care crede că, în caz de insolvabilitatea dona­
t a r u l u i , rezervatarii vor p u t e à revendica bunurile înstrăinate
2
dela terţii achizitori ( ). Sistemul susţinut de acest a u t o r
este cu desăvârşire inadmisibil şi chiar contrar textului
a r t . 8 5 5 , care nu s u p u n e la reducţiune decât pe donatar,
obligându-1 pe el singur, şi n u m a i pe el, să facă raportul
excedentului peste partea disponibilă, fără a obliga la aceasta
şi pe terţiul achizitor. Teoria contrară n u poate un moment
fi susţinută în faţa textului pozitiv al a r t . 8 5 5 , de oarece
cu m o d u l acesta n u s'ar m a i interpreta legea, ci s a r în-

1
ţ ) Opr. C. Bucureşti, Dreptul din 1984, N o . 3 5 ; T r i b . Covurlui,
Dreptul din 1887. No. 58 şi Cr. judiciar din 1902, N o . 64
(cu observ, noastră); T r i b . Ilfov, Dreptul din 1905, No. 3 8 ;
Alex. Degré, Ser. juridice, I, p. 326 u r m .
O. Calimaeh. A r t . 1285 din codul Calimaeh (952 C. austriac) dispune în
Art. 1285. această privinţă următoarele: „Dacă primitorul darului va
aveà lucrul d ă r u i t sau preţul lui, sau dacă cu vicleşug s'a le­
pădat de stăpânirea lui, se îndatoreşte a răspunde pentru
aceasta nu n u m a i el însuş, ci şi moştenitorii l u i ; iar într'alt
chip r ă m â n nesupăraţi şi el şi e i " .
Dr L a R o m a n i , acţiunea în reducţiune se puteà, de asemenea,
exercita numai contra donatarului şi moştenitorilor săi. I n caz
de înstrăinarea b u n u r i l o r dăruite, ei nu erau obligaţi la res­
tituire decât n u m a i pană la concurenţa sumei cu care se îna­
vuţise din înstrăinare (ut ita demum computet, si /actus sit
locupletior). ( L . 23, Pr., Dig., De hereditatis petitione, 5. 3).
Yezi şi L . 20 § 2 1 , Dig., loco cil.
2
( ) Yezi Gr. P . Petrescu, Testamentele, p. 270.
 MODUL CUM SE FACE REDUCŢIUNEA. — ART. 855. 655

troduce în text cuvinte pe care legiuitorul nostru le-a văzut

în textul corespunzător francez, însă nu le-a reprodus, în
scopul p r o b a b i l de a consolida proprietatea în m â n a terţiilor
achizitori. Codul francez, precum am spus-o mai sus, caută
sa împace toate interesele, a t â t acel al rezervatarilor cat şi
a l terţiilor, pe când codul nostru găsindu-se între două in­
terese opuse, a sacrificat interesul moştenitorilor, ocrotind
n u m a i pe acel al terţiilor. C u m că aceasta a fost intenţia le­
giuitorului nostru, aceasta mai rezultă încă şi din î m p r e ­
j u r a r e a că dânsul n'a reprodus nici dispoziţia a r t . 929
francez, d u p ă care imobilele revendicate de rezervatari dela
terţii detentori, sunt declarate libere de ipoteci sau alte sar­
cini reale înfiinţate de d o n a t a r ('), şi nici nu avea nevoe s'o
reproducă, p e n t r u motivul foarte simplu că n'a conferit nici
î n t r ' u n caz moştenitorilor rezervatari acţiunea în revendicare
contra terţiilor detentori de imobile succesorale; de unde
rezultă că, dacă imobilul d ă r u i t se găseşte încă, la moartea
d ă r u i t o r u l u i , în patrimoniul d o n a t a r u l u i , reducţiunea se va
face în n a t u r ă , rezervatarii primind imobilul cu sarcinile
reale: ipoteci, servitute, uzufruct, etc., constituite de donatar.
Soluţia admisă de art. 8 5 5 nu-şi primeşte însă apli- Cazul când
care, d u p ă părerea noastră, decât în privinţa înstrăinărilor '^"trăhiat*
cu titlu oneros sau g r a t u i t , anterioare deschiderei succesiunei lucrul dăruit
1 ur
dăruitorului, căci dacă d o n a t a r u l a înstrăinat lucrul d ă r u i t " ' ^ ţ . mo r oi ui

în u r m a morţei dăruitorului, rezervatarii a u acţiunea în torului. Exis-

revendicare contra terţiilor achizitori, pentrucă dreptul lor ^ v e n d î c a r e !
la reducţiune fiind deschis în momentul înstrăinărei, dona­
2
tarul a dispus de un lucru care aparţinea rezervatarilor ( ).

1
( ) Codul francez face, în specie, aplicarea principiului cunoscut:
Resoluto jure concedentis, resolritur jus concessum.
2
( ) T r i b . Ilfov a decis, cu toate acestea, contrarul. Vezi Dreptul
din 1905, No. 38, p. 308. I a t ă motivele pe care se înteme­
iază t r i b u n a l u l p e n t r u a ajunge la acest rezultat, inadmisibil
după noi: „Considerând că distincţia sprijinită de o p a r t e din
doctrină între înstrăinările făcute înainte şi după moartea
donatarului, şi a n u m e : că moştenitorii a r aveà acţiune contra
terţiilor achizitori pentru înstrăinările făcute în urma morţei
donatorului, nu poate fi întemeiată, întrucât legea, a t â t în
interesul siguranţei circularei şi transmiterei bunurilor imo­
biliare, cât şi în vederea consolidărei creditului în genere, a
sacrificat în totul interesul moştenitorilor rezervatari, ocrotind
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 855.

Aşa dar, iată care este, în rezumat, sistemul admis d e

legiuitorul n o s t r u : cât t i m p b u n u r i l e dăruite se găsesc încă
în p a t r i m o n i u l d o n a t a r u l u i , reducţiunea se v a face în n a ­
tură, afară de excepţiile de care a m vorbit m a i sus. I n
u r m a înstrăinărei acestor b u n u r i , fie cu titlu oneros, fie c u
titlu g r a t u i t flex non distinguiti, d o n a t a r u l este personal
obligat a plăti rezervatarilor valoarea lucrurilor î n s t r ă i n a t e
de dânsul, d u p ă preţul ce ele aveau în momentul morţei
d ă r u i t o r u l u i , iar n u d u p ă acel ce ele aveau în m o m e n t u l
donaţiunei, aşa cum dispune a r t . 1 5 0 2 din codul civil p o r ­
tughez dela 1 8 6 7 ('), fără ca terţii achizitori să poată fi
s u p ă r a ţ i (art. 8 5 5 ) . D a c ă d o n a t a r u l este insolvabil, rezer-
vatarii n u vor luà nimic, ei neputând nici î n t r ' u n caz să
se adreseze la terţii.
B u n sau r ă u , acesta este sistemul legei noastre, şi
trebue, cu această ocazie, să observăm că a r t . 8 5 5 este în
perfectă armonie cu a r t . 7 6 5 , d u p ă care, în materie de r a ­
port, comoştenitorii d o n a t a r u l u i n ' a u nici ei acţiunea în r e ­
vendicare contra terţi ilor, atunci când descendentul d o n a t a r
a înstrăinat sau ipotecat imobilul dăruit, înaintea deschi­
2
derei succesiunei ( ). In această privinţă n u există deci, la
noi, nicio deosebire între reducţiune şi raport, deosebire care T

clin contra, are loc în codul francez, şi pe care unii o con­

3
stată numai fără a o putea explica ( ). P o a t e că acesta a fost
chiar motivul care a făcut pe legiuitorul nostru să modifice
textul francez î n t r ' u n mod atât de radical.

pe terţiul achizitor de bună credinţă, contra oricărui a t a c din

partea moştenitorilor, consideraţii ce l-au determinat a modi­
fica dispoziţia foarte echitabilă a codului francez; or, dacă
acesta este motivul modificarci admisă de legea noastră, el nu
poate varia după cum înstrăinarea s'a făcut înainte sau d u p ă
moartea donatorului; că, chiar dacă această distincţie a r p u t e a
fi admisă pentru donaţiunile făcute cu respectul formelor so­
lemne, totuşi ea nu poate fi susţinută nici î n t r ' u n caz atunci
când donaţiunea a fost deghizată sau ascunsă sub forma unui
contract cu titlu oneros, ne m a i având în asemenea caz
raţiunea de a fi".
(') Vezi suprà, p . 6 5 3 , nota 1, in fine.
2
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, pag. 6 4 9 u r m .
(ed. a 2-a).
8
( ) Mourlon, I I , 6 4 8 , in fine. C p r . P l a n i o i , I I I , 3117. Vezi şi
T r i b . Covurlui, Dreptul din 1887, N o . 58.
 EFECTELE EEDUCŢIUNEI. — AET. 854. 657

Efectele reducţiunei.

Efectele reducţiunei s u n t r e l a t i v e : 1° la folosinţa; 2° la

despăgubirile ce d o n a t a r u l poate să datorească sau la care
n
el poate să a i b ă d r e p t ; 3 şi, în fine. la p r o p r i e t a t e a b u ­
nurilor dăruite.

1° Efectele reducţiunei în privinţa folosinţei.

Art. 8 5 4 . — D o n a t a r u l va restitui fructele porţiunei ce trece

peste p a r t e a disponibilă, din momentul morţei donatorului. ( A r t . 483
urm., 521 u r m . , 6 5 1 , 762, 890 C. civ. A r t . 928 C. fr. modificat).

D a c ă condiţia rezolutorie tacită, pe care a u t o r i i o sub-inexistenţa, în

s p e C n e i
înţeleg în d o n a ţ i u n i l e excesive (*), a r fi cu a d e v ă r a t apli- j^ f " .
c 0 n i r z 0

cabila in specie, a r fi t r e b u i t ca d o n a t a r u l să restitue, îniutorii tacite,

u r m a reducţiunei, toate fructele p e r c e p u t e de d â n s u l , p e n t r u c ă
dacă r e d u c ţ i u n e a a r e efect retroactiv, ea t r e b u e n e a p ă r a t să
a t r a g ă rezolvirea d o n a ţ i u n e i şi d o n a t a r u l să fie p r e s u p u s
2
că n'a a v u t nicio d a t ă p r o p r i e t a t e a b u n u r i l o r d ă r u i t e [ \
A r t . 8 5 4 face însă aplicarea principiulu'! c o n t r a r , ad- Păstrarea
3
m i ţ â n d că d o n a t a r u l , fie el străin sau succesibili ), restitue^pute^nafnté
toate fructele, a t â t cele civile ('*) cât şi cele n a t u r a l e ale por- de moartea
dăruitorului.
(') Cpr. P a n d . fr., v° cit., 3 5 6 5 .
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 3 1 1 3 .
3
( ) Cpr. Planiol, I I I , 3 1 2 8 ; L a u r e n t , X I I , 2 0 9 : P a n d . fr., v° cit.,
3572; B a u d r y et Colin, I, 1 0 4 3 ; T. H u e , V I , 1 7 9 ; Beltjens, I I I ,
art. 9 2 8 , N o . 3 ; Cas. fr. D . P . 70. 1. 3 5 9 ; Sirey, 70. 1. 3 7 7 . -
Vezi însă C. P a u (Sirey, 72, 2, 1 7 3 ; D . P . 7 3 . 2. 94), după
care a r t . 854 n ' a r fi aplicabil d o n a t a r u l u i care a r veni la
succesiune.
(*) C p r . Arntz, I I , 1 8 2 3 ; Beltjens, a r t . 9 2 8 , N o . 2. — P r i n fruc-Ce se înţelege
r m
tele porţiunei ce depăşeşte cotitatea disponibilă, şi pe care P fructe.
donatarul este obligat a-le restituì, se înţelege deci a t â t ve­
niturile imobilelor cât şi dobânzile sumelor de bani ce trebuesc
a fi restituite. Cas. r o m . Bult. 1896, p . 9 9 2 şi Cr. judiciar
din 1896, N o . 2 6 ; C. Craiova, Dreptul din 1897, N o . 4 7 . —
Această decizie mai pune în principiu că d o n a t a r u l rezervatar
nu este ţ i n u t să a d u c ă la masa succesorală decât fructele bu­
nurilor, care depăşesc cotitatea disponibilă, percepute din
momentul deschiderei succesiunei, şi aceasta fără a se ţine
seamă de b u n a sau r e a u a credinţă a d o n a t a r u l u i , precum şi
de modul cum au fost făcute donaţiunile, în mod indirect
sau deghizat. Vezi Dreptul, loco cit., p. 3 7 7 .

587 9 4
 658 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — ART. 854.

ţiunei ce trece peste cotitatea disponibilă, din momentul

morţei dăruitorului (*) ; de unde rezultă că el păstrează fruc­
tele percepute înaintea morţei d ă r u i t o r u l u i , şi aceasta în
ealitate de proprietar, i a r n u în calitate de posesor de b u n ă
credinţă, d u p ă c u m pe nedrept a u pretins unii, pentrucă,
înainte de reducţiune, d o n a t a r u l era proprietar, i a r n u p o ­
sesor, şi dovada cea m a i b u n ă că legiuitorul îl consideră
ca proprietar este că a r t . 8 5 5 respectă înstrăinările consim­
2
ţite de dânsul ( ). (Vezi infra, p . 6 6 1 , nota 1).
Aplic. art.854 A r t . 8 5 4 se aplică nu n u m a i donatiunilor directe, d a r
z a t e " Şi celor deghizate sau ascunse s u b forma u n u i contract cu
d o n g h

3
titlu oneros ( ).
justificarea A u t o r i i francezi m a i explică dobândirea fructelor din
toio^pknjuă partea d o n a t a r u l u i pană în m o m e n t u l morţei d ă r u i t o r u l u i
moartea dă- p r i n u r m ă t o a r e a consideraţie: dacă aceste fructe a p a r ţ i n do-
ruitoruim. ^n ai j cauza este, zic ei, că el se găseşte într'o situaţie
a r u u i

Neaplic, în Art. 1088, după care dobânzile nu se datoresc, cu titlu de

specie, a art. daune, decât din ziua cererei în judecată, nu este deci apli­
1038. Contro-
cabil în specie. Opr. Arntz, I I , 1 8 2 3 ; Laurent, X I I . 2 1 0 ; De­
molombe, X I X , 6 1 1 ; Mourlon, I I , 647, nota 1; Massé-Vergé,
I I I , § 457, p. 150 (text); B a u d r y et Colin, I, 1042. — Contrà:
Demante et Colmet de Santerre, I V , 6 6 bis I I I .
Fruetele exi­ Fructele civile exigibile înaintea morţei dăruitorului aparţin
gibile înaintea donatarului, chiar dacă el ar fi neglijat de a le percepe şi, în
morţei dona­ asemenea caz, el le va puteà cere dela rezervatari. P a n d . fr.,
torului.
v° cit., 3566; Demolombe, X I X , 6 0 9 ; Demante, I V , 66 bis I, etc.
Restituirea x
( ) Dota fiind p e n t r u femee o donaţiune, a r t . 854 este aplicabil
fructelor dotei în specie, aşa că, în caz de reducţiunea ei, femeea este da­
femeei.
toare a restitui fructele porţiunei care întrece partea dispo­
nibilă şi ating rezerva, din momentul morţei înzestrătorului,
şi fără deosebire dacă aceste fructe au fost percepute de femee
sau de b ă r b a t u l ei, pentru susţinerea sarcinilor căsătoriei. C.
Bucureşti şi Cas. r o m . Dreptul din 1904, No. 36, p a g . 284 şi
din 1906, No. 1 1 ; Or. judiciar din 1905, N o . 62, p^ 491 şi
Bult. 1905, p . 8 4 4 .
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 3 1 1 3 ; L a u r e n t , X I I , 206, 2 1 2 ; D e m a n t e
et Colmet de Santerre, I V , 66 bis I ; Beltjens, I I I , a r t . 9 2 8 ,
No. 8, etc. — Contrà: D.uranton, V I I I , 3 7 5 ; Troplong, II,
970, etc., d u p ă care donatarul a r aveà drept la fructele di­
naintea morţei dăruitorului, din cauză că el a r fi asimilat unui
posesor de b u n ă credinţa (art. 485), ceeace este inadmisibil.
3
( ) A u b r y et B a u , V I I , § 685 ter, p . 2 2 8 ; L a u r e n t , X I I , 2 1 1 ;
Demolombe, X I X , 6 1 3 ; Beltjens, I I I , art. 9 2 8 , No. 4, e t c
 EFECTELE REDUCŢIUNEI. — ART. 854. 659

c u totul speciala. In adevăr, reducţiunea fâcându-se în fo­

losul moştenitorilor rezervatari, dreptul lor nu se deschide '
•decât la moartea d ă r u i t o r u l u i ; p r i n u r m a r e , ei nu pot câş­
t i g a fructele decât dela această epocă înainte. Cât p e n t r u
fructele percepute pană atunci, ele a p a r ţ i n donatarului, iar
nu rezervatarilor, pentrucă defunctul le-ar fi consumat el
însuş lautius vivendo, dacă a r fi păstrat posesiunea lu­
crurilor dăruite ('). A d e v ă r u l este însă că el dobândeşte
fructele în baza d r e p t u l u i său de proprietate (art. 483).
T r e b u e să observăm că textul nostru se deosebeşte de Deoseb. de
c o d u l f r a n c e z
cel francez, căci pe când acest din u r m ă cod, p u n e o r e s - -
tricţie d r e p t u l u i rezervatarilor, obligându-i a cere reducţiunea,
în timp de un an dela moartea dăruitorului, sub pedeapsă,
la caz contrar, de a nu dobândi fructele decât din ziua
cererei în judecată, legiuitorul nostru n'a reprodus această res­
tricţie, care nu are niciun temeiu juridic şi se bazează numai
2
pe echitate ( ); de unde rezultă că, în d r e p t u l nostru, ca şi
3
în d r e p t u l roman ( ), rezervatarii vor avea în totdeauna
d r e p t u l la fructe din ziua deschiderei succesiunei, oricând
ei ar fi intentat acţiunea în reducţiune.
1
ţ ) Cpr. Marcadé, I I I , 6 1 9 ; Mourlon, I I , 6 4 7 ; L a u r e n t , X I I , 2 0 6 ;
Demolombe, X I X , 6 0 8 ; B a u d r y et Colin, I, 1040; P a n d . fr.,
v° cit., 3565, etc.
Obligaţia pe care o are donatarul de a restitui rezervata- Dreptul rezer-
rilor, la caz de reducţiune, fructele produse de lucrul dăruit, catarilor la
conştitue în folosul acestor din u r m ă o creanţă personală şi j e " ^ ^ ^ ^ ^
o r d i n a r ă ; de unde rezultă că donatarul nu poate fi silit a t un drept e s e

abandona, drept plată a fructelor, o parte din însuş imobilul de creanţă,

dăruit, pentrucă moştenitorul rezervatar nu are, în ceeace p r i ­
veşte restituirea fructelor, decât un drept de creanţă. Cpr.
Demolombe, X I X , 6 1 4 ; Troplong, II, 1022; Saintespès-Lescot,
I I , 523, pag. 562 u r m . ; P a n d . fr.. v° cit., 3 5 6 8 ; C. Poitiers,
Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 1271, nota 3, etc.
{?) Vezi L a u r e n t , X I I , 2 0 7 ; P a n d . fr., v» cit., 3568. Cpr. B a u d r y Modific, adusă
d e
et Colin, I, 1040.—O modificare analoagă s'a făcut de l e g i u i - legiuitorul
torul nostru şi în art. 890 C. civ., căci deşi în textul cores- "g^*™
punzător francez (art. 1005), legatarul universal are dreptul
la fructele lucrului legat din ziua morţei testatorului, dacă
cererea în judecată s'a făcut în termen de un an dela data
morţei lui, totuşi această dispoziţie nu se vede reprodusă de
legiuitorul nostru, în art. 890. Vezi în tom. IV, partea I I ,
explic, acestui text.
3
( ) L . 5, § 1, Dig., De dotis collalione, 37, 7.
 660 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAP. IV. — S-a II. — AET. 854.

Art. 762. In aceasta p r i v i n ţ ă nu există deci, la noi, nicio d e o ­

sebire între reducţiune şi r a p o r t ; căci, d u p ă a r t . 7 6 2 , t o a t e
fructele lucrurilor supuse r a p o r t u l u i sunt, de asemenea, d a ­
torite, fără nicio cerere în judecată, din ziua deschidereî
succesiunei
Neapiie. art. Dispoziţia a r t . 8 5 4 este ea aplicabilă terţiilor achizi-
854 terţiilor t • • |-, ii dăruite? Chestiunea este controversată în
u n u r o r

achizitori ai ,<>, .
bunurilor dă- F r a n ţ a ("). L a noi, nicio controversă nu poate să existe în
r u l t e
' această privinţă, pentrucă, d u p ă a r t . 8 5 5 , terţii achizitori
ai lucrului d ă r u i t fiind la adăpost de orice revendicare d i n
partea moştenitorilor rezervatari, n u poate să fie vorba în
specie de restituirea fructelor.

2° Efectele reducţiunei cu privire la despăgubirile ce donatarul ar puteà

să datorească, sau la care elf ar puteà să aibă drept.

Dreptul dona- De câteori d o n a t a r u l , a cărui donaţiune a fost redusă,

s a m r m a a c e
dTsp%ubit de a
& g it
n u
f lucrului d ă r u i t n u m a i reparaţii de
câteori ei a întreţinere (modicce refectiones) (art. 5 4 5 , 546), care se con­
faci r e p a r a ţ i i ^ ^ sarcină a fructelor si care, ca atare, îl privesc
c a
1
mari lucrului _ , - . . .
dăruit, n u m a i pe dânsul, ci a făcut reparaţii m a r i din acele p r e ­
văzute de art. 5 4 6 , el va aveà drept la o despăgubire, con­
form principiilor generale; căci altfel rezervatarii s'ar îna­
3
vuţi în detrimentul lui, ceeace echitatea n u permite ( ). E l
va fi deci despăgubit de către rezervatari pentru cheltuelile
4
utile şi necesare făcute de dânsul, lucrului d ă r u i t ( ).
(') Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 625 u r m . ,
(ed. a 2-a).
2
( ) Vezi B a u d r y et Colin, I, 1044, 1045 şi autorităţile citate-
acolo. — Curtea din Dijon (D. P . 69. 2. 180) a decis, cu drept
cuvânt, că art. 854 (928 C. fr.) având un caracter excepţional,
nu este aplicabil terţiilor achizitori ai unui imobil dăruit,
aşa că ei vor restitui fructele, conform d r e p t u l u i comun, dela
cererea în j u d e c a t ă formată contra lor.
3
( ) „Jure naturae wquum est, neminem cum alterius detrimento,,
u
et injuria jieri locupletiorem . ( L . 206, Dig., De div. re-
gulis juris antiqui, 50, 17). Vezi şi L . 14, Dig., De condic-
tione indebiti, 12, 6, unde se zice: „Nam hoc natura ozquum
est, neminem cum alterius detrimento fieri locupleliorem".
4
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1904, No. 36, p . 284. Cpr. art. 766,.
9 9 1 , 997, 1345 C. civil, etc.
 EFECTELE REDUCŢIUNEI. 661

E x i s t a deci o analogie perfectă între situaţia d o n a t a - Analogie între

r u l u i s u p u s reducţiunei si acea a descendentului donatar * l t u a
t " i a d o n a

i • rr/>A\ • * tarului supus

s u p u s r a p o r t u l u i (art. 7bb), caci in ambele cazuri este v o r b a reducţiunei şi
a e e e a a d o n a
d e u n p r o p r i e t a r a l cărui d r e p t este a n u l a t sau desfiinţat. ~
1 1
* torului supus
P r i n u r m a r e , se va a p u c a reducţiunei tot ce s a spus în raportului,
p r i v i n ţ a d e s p ă g u b i r i l o r la care are d r e p t descendentul d o ­
n a t a r s u p u s r a p o r t u l u i (').
Aceeaş soluţie este aplicabilă în p r i v i n ţ a î n b u n ă t ă ţ i r i l o r
ce d o n a t a r u l a r fi a d u s imobilului d ă r u i t , chiar în u r m a
2
m o r ţ e i d ă r u i t o r u l u i ( ).
D o n a t a r u l , care este în d r e p t a fi d e s p ă g u b i t de către Existenţa în
moştenitorii rezervatari, poate el să exercite d r e p t u l de re- ^re?"
tenţie a s u p r a l u c r u l u i d ă r u i t p a n ă la p l a t a acestei despă- tenţie.
g u b i r i ? D u p ă rigoarea principiilor r ă s p u n s u l a r trebui să fie.
negativ, p e n t r u c ă , d u p ă părerea n o a s t r ă , d r e p t u l de retenţie
(') Vezi t o m . I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre, p a g . 666 u r m . ,
(ed. a 2-a). C p r . L a u r e n t , X I I , 2 1 2 ; Demolombe, X I X , 3 7 0 ;
P a n d . fr., v° cit., 2809 u r m . ; B a u d r y et Colin, I, 1036, etc.—
Vezi însă Levasseur, Quotiti disponible, N o . 79, care, pe n e ­
drept considerând pe donatar ca un posesor de rea credinţă,
îi aplică art. 494, d u p ă care posesorul poate fi silit la ridi­
carea sau reţinerea î m b u n ă t ă ţ i r i l o r făcute de dânsul, ceeaee
este inadmisibil, pentrucă, d u p ă cum a m văzut suprà, p. 658,
d o n a t a r u l nu este posesor, ci un adevărat proprietar, soluţie
care rezultă şi d i n art. 8 5 5 .
2
( ) L a u r e n t , X I I , 2 1 2 ; T r o p l o n g , I I , 9 7 2 . — D o n a t a r u l n ' a r putea Cazul când
însă cere nicio despăgubire, de câteori valoarea imobilului a r valoarea îmo-
fi fost sporită fără nicio cheltuială din p a r t e a lui, de e x e m p l u : ^"/"fjrg,
prin aluviune ( a r t . 495 u r m . , 535 C. civ.), prin construirea ; ; n e l- 0 e n e

unui d r u m de fer lângă imobil, sau prin alte î m p r e j u r ă r i tuială diu

a r t e a
independente de voinţa lui, pentrucă l u c r u l dăruit a r fi eâş- P dona-
t a i u 111
tigat în preţ, chiar dacă s'ar fi aflat în manile defunctului. '
L a u r e n t , loco cit. Vezi şi tom. I I I , p a r t e a II, al Coment,
noastre, p. 670 (ed. a 2 - a ) .
D o n a t a r u l nu va puteà, de asemenea, cere nicio despăgu- Chettuelile
bire dela rezervatari pentru cheltuelile voluptuoare pe care el voluptuoare
f a u t e e
le-ar fi făcut pentru plăcerea şi desfătarea sa personală, căci f
L
. * , i. î î • • • n - donatar.
asemenea cheltueli nu sporesc valoarea fondului, nici p r o n t a rj ptul de a re

rezervatarilor, ci n u m a i celuia ce le-a făcut. D o n a t a r u l va le ridica,

puteà însă, ca şi usufructuarul, să ridice oglinzile, tablourile
şi celelalte ornamente aşezate pe fond, dacă aceasta se poate
face sine rei detrimento, pentrucă altfel rezervatarii s ar îna­
vuţi în detrimentul lui (art. 539). Vezi tom. I I I , partea I I
al suscitatelor Comentarii, p . 669 (ed. a 2-a).
 662 C. C—CARTEA III.—TIT. II.—CAP. IV.—S-a II.—EFECTELE REDUCT.

este un drept excepţional care, cu toata controversa ce există,

a s u p r a acestui punct, trebue strict mărginit în limitele legei T

şi niciun text de lege nu conferă în specie d o n a t a r u l u i u n

asemenea drept excepţional ('). Se admite însă, cu t o a t e
acestea, că d o n a t a r u l s u p u s reducţiunei poate să reţie lucrul
d ă r u i t p â n ă la plata despăgubirei ce i se cuvine, în baza
a r t . 7 7 1 C. ci v., care conferă acest d r e p t descendentului
d o n a t a r când raportează imobilul în n a t u r ă ; căci acest t e x t
p u t â n d , fără îndoială, fi invocat în cazul când d o n a t a r u l
s u p u s reducţiunei a r fi u n moştenitor, trebue, a fortiori^
2
să poată fi invocat de către un d o n a t a r străin ( ).
Cazul când P â n ă acum a m presupus că imobilul d ă r u i t a câştigat
ruTt^fost'de- valoare prin îmbunătăţirile făcute de donatar. Se p o a t e
m

gradat prin însă î n t â m p l a şi ipoteza inversă, adecă ca imobilul s u p u s

b a r u l u i " " reducţiunei să fi fost degradat sau deteriorat p r i n faptul,.
5 1

Dreptul rezer-culpa sau negligeiiţa d o n a t a r u l u i şi, în asemenea caz, echi-

despăi-ubire.° tatea voeşte ca moştenitorul rezervatar să fie despăgubit
V

a t â t în baza art. 7 6 7 , cât şi în baza principiului general

înscris în art. 9 9 8 şi 9 9 9 0 . civil. D o n a t a r u l va r ă s p u n d e
deci de toate stricăciunile cauzate prin faptul, culpa sau
negligenţa sa, pană la concurenţa scâderei în valoare a i m o ­
3
bilului, în momentul deschiderei succesiunei ( ).
Schimbările^ E l va răspunde, d u p ă unii, chiar de micşorarea v a -
aduse de bună î • i±' i- 1• I v >i 1 jv * i l i »
c t ì a r
credinţă i m o - ' rezulta din schimbarile ce el ar n făcut de buna
o r e i

4
biiuiui. credinţă lucrului d ă r u i t ( ).
Degradările Dacă însă degradarea sau deprecierea imobilului n'a
dat f ei
m l j o p r ' p r o v e n i t din faptul donatarului, ci din întâmplare, din ve­
chime sau din cauză de forţă majoră, el nu este respon-
r
( ) Vezi a s u p r a acestei controverse, tom. I I I , partea 1, al Coment,
noastre, p. 282 (ed. a 2-a); tom. I I I , p a r t e a I I , pag. 670 şi
914 (ed. a 2 - a ) ; tom. X , p. 346 urm., etc. Cpr. P . Bobeş,
Les cas d'application du droit de retention (teză pentru doc­
torat, Paris, 1913).
2
( ) L a u r e n t , X I I , 213 şi Supplement, I V , X o . 116, p. 9 1 ; D e m o ­
lombe, X I X , 6 1 6 ; B a u d r y et Colin, I, 1038; Beltjens, art. 9 2 8 ,
No. 6 ; P a n d . fr., v° cit., 3 5 8 9 ; Bayle-Mouillard asnpralui
Grenier, Don. et testaments, I V , pag. 267, nota b, in fine;
C. Bucureşti, Dreptul din 1904, No. 36, p. 284, etc.
3
( ) Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre, pag. 674, 67o.
4
( ) Demolombe, X I X , 6 1 5 ; A u b r y et Rau, V I I , § 685 ter, p. 2 2 7 ,
2 2 8 ; D u r a n t o n , V I I I , 335. — Contră: L a u r e n t , X I I , 214.
 EFECTELE REDUCŢIUNEI. 663

sabil şi p a g u b a va privi n u m a i pe rezervatari, conform prin­

c i p i u l u i : res perit domino (').

3° Efectele reducţiunei în privinţa proprietăţei.

Defunctul care, a v â n d moştenitori rezervatari, a d a t Reducţiunea

sau legat în totul ori în p a r t e bunurile sale, d u p ă ce a ^e^actiT'
dispus m a i întâi de toată p a r t e a sa disponibilă, a făcut o Controversă,
dispoziţie ce el n u puteà să facă, şi moştenitorii săi rezer­
vatari sunt în drept a cere, p r i n exerciţiul acţiunei în re­
ducţiune, ca bunurile astfel dăruite sau legate să reintre
în masă. Se naşte însă întrebarea : dacă reducţiunea are efect
retroactiv, adecă : dacă, cu alte cuvinte, d o n a t a r u l este pre­
s u p u s că n ' a a v u t nicio dată proprietatea bunurilor d ă ­
2
ruite? Afirmativa este, în genere, admisă în F r a n ţ a ( ). Acest
principiu foarte contestabil, şi chiar contestat de Laurent
(XII, 202), bazat pe efectul condiţiei rezolutorii, care a r fi în
totdeauna subînţeleasă în donaţiunile excesive, întocmai ca
şi în donaţiunile care se revoacă p e n t r u neîndeplinirea de
3
sarcini (art. 8 3 0 ) ( ), este cu desăvârşire inadmisibil la noi.
?
Jn adevăr, d o n a t a r u l a cărui donaţiune s a redus, a fost
proprietar pană în m o m e n t u l reducţiunei, şi dovadă de aceasta
este că el a p u t u t în m o d valid să t r a n s m i t ă altuia p r o ­
prietatea lucrului dăruit, terţii achizitori fiind la adăpost
de orice revendicare din partea rezervatarilor. Aceasta re­
zultă a t â t din eliminarea a r t . 9 2 9 fr., cât şi clin principiul
nou inscris în a r t . 8 5 5 , care menţine înstrăinările totale sau
parţiale consimţite de d o n a t a r . Apoi, aceasta mai rezultă
încă şi din a r t . 8 5 4 , d u p ă care d o n a t a r u l câştigă toate fruc­
tele produse de lucrul d ă r u i t pană în ziua morţei d ă r u i t o ­
rului. T o a t e acestea ne dovedesc că condiţia rezolutorie t a ­
cită, pe care autorii o subînţeleg într'o donaţiune excesivă,
nu are ce căuta în specie şi că donaţiunea este desfiinţată
numai în viitor (ex nunc), fără nieiun efect retroactiv.
Aceeaş soluţie este admisă, prin a r t . 8 3 4 . în privinţa Art. 834.
revocarci donaţiunei pentru ingratitudinea donatarului (').

r
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , ai Coment, noastre, p . 675 (ed. a 2-a).
(-) Vezi suprà, p. 6 0 4 .
8
( ) Vezi suprà, p. 422, 4 2 3 .
4
( ) Vezi suprà, p. 4 6 9 .
 664 C. C—CART. III—TIT. II.—CAP. IV".—S-a II.—REDUCŢIUNE, RAPORT.

Efectele N u m a i revocarea p e n t r u neîndeplinire de sarcini (art. 830)

" l e î n d e p H ™ ^ p e n t r u survenire de copii d o n a t a r u l u i , în u r m a donaţiunei
nire de sar- (art. 8 3 6 urm.), are efect retroactiv şi desfiinţează actele de
nlre de Topit dispoziţie, precum şi sarcinile reale constituite de donatar,
ca făcute de o persoană care n'a a v u t nicio dată proprie­
tatea lucrului dăruit, în baza maximei : Resoluto jure con-
cedentis, resolvitur jus concessimi (').

Asemănarea şi deosebirea ce există între reducţiune

şi raport.

Punctele de R a p o r t u l are mai multe puncte de asemănare cu re-

într™reduc- ducţiunea, mai ales în legislaţia noastră, unde. textele se
ţiune şi raport, deosibesc întru c â t v a de cele franceze. Astfel, între altele:
Art. 765, 855. r a p t u l în n a t u r ă nefiind obligator, de câteori imobilul
0 r

d ă r u i t a fost înstrăinat sau ipotecat de descendentul d o n a t a r

(art. 765), rezultă de aci că imobilul s u p u s r a p o r t u l u i nu
poate fi revendicat de comoştenitorii d o n a t a r u l u i dela terţii
detentori, chiar dacă d o n a t a r u l a r fi cu desăvârşire insol­
2
vabil ( ), ceeace este admis şi în privinţa acţiunei în r e d u c ­
ţ i u n e ; căci d u p ă a r t . 8 5 5 , modificat în această privinţă
dela codul francez, la caz de înstrăinarea totală sau p a r ­
ţială a imobilului supus reducţiunei, rezervatarii care exer­
cită acţiunea în reducţiune, sunt în drept a cere dela co­
moştenitorii lor ceeace trece peste partea disponibilă, fără
a puteà însă revendica imobilul înstrăinat în manile terţiilor
achizitori (art. 8 5 5 ) . (Vezi suprà, p . 6 5 3 u r m . ) ;
Art. 762, 854. 2° T o a t e fructele, fie naturale, fie civile, produse de
lucrul s u p u s r a p o r t u l u i , a p a r ţ i n , d u p ă a r t . 7 6 2 , descenden­
3
tului d o n a t a r p a n ă în momentul deschiderei succesiunei ( ),
d u p ă cum, de asemenea, toate fructele lucrului dăruit s u p u s
reducţiunei a p a r ţ i n donatarului, în calitatea sa de proprietar,
tot p a n a în momentul deschiderei succesiunei, şi rezerva­
tarii nu dobândesc aceste fructe decât din ziua morfei dâ-

(') Vezi suprà, p . 422 u r m . , şi 5 0 1 , 502.

2
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 652, text şi
nota 1 (ed. a 2-a).
3
( ) Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al citatelor Comentarii, pag. 625
(ed. a 2-a).
 DEOSEBIRI ÎNTRE REDUCŢIUNE ŞI RAPORT. 665

r u i t o r u l u i , p u ţ i n importă m o m e n t u l când ei ar fi exercitat

acţiunea în reducţiune (art. 8 5 4 modificat iarăş dela codul
francez,) (*) ;
3° D o t a este supusă a t â t r a p o r t u l u i (art. 7 5 8 , 7 6 1 , Dota femeei.
1 2 8 2 , 1 9 1 4 ) cât şi reducţiunei, cel p u ţ i n d u p ă părerea ge­
2
nerală ( ).
I n fine, am văzut supra, p . 6 6 1 , că există o perfectă Donatarul
analogie între situaţia d o n a t a r u l u i s u p u s reducţiunei şi acea tufuTsi^cèi"
a descendentului d o n a t a r s u p u s r a p o r t u l u i , în privinţa des- supus redue-
m n e i
păgubirilor la care d o n a t a r u l poate să aibă drept sau să ţ -
fie obligat (art. 7 6 6 u r m . O. civ.).
R a p o r t u l se deosibeşte însă, în mai m u l t e puncte de Puncte de
8 r
reducţiune. Astfel, 1° r a p o r t u l are de scop păstrarea ega- ^ ^ ® t

lităţei între descendenţi şi se întemeiază pe voinţa presupusă ţiune şi raport,

3
a defunctului ( ); pe când reducţiunea este sancţiunea unei
d a t o r i i naturale, unei datorii de pietate (officium pietatis),
care există între descendenţi şi ascendenţi, datorie din care
izvorăşte şi obligaţia alimentară (*);
2° R a p o r t u l nu poate fi cerut decât de descendenţi Persoanele '
{art. 7 5 1 urm.), pe când reducţiunea poate fi cerută a t â t rapor^^şfre-
de descendenţi (art. 8 4 1 , 8 4 2 ) , cât şi de ascendenţii din ducţiunea.
g r a d u l întăiu, adecă tatăl şi m a m ă (art. 8 4 3 ) , fiindcă aceştia
sunt în legislaţia noastră moştenitori r e z e r v a t a r i ;
3° Descendentul poate fi scutit de r a p o r t (art. 7 5 1 , Donatarul nu
7 5 4 , 7 5 6 , 846), pe când d o n a t a r u l , fie el moştenitor s a u ^ ^ f ^
străin, nu poate fi scutit de reducţiune, pentrucâ de câteori
defunctul a întrecut prin liberalităţile sale p a r t e a disponi­
5
bilă, de atâteaori el a dispus de lucrul rezervatarilor ( );
4° R a p o r t u l nu poate fi cerut decât dacă există cel Exist, unui
sm u r r ezer
p u ţ i n doi moştenitori descendenţi, din care u n u l a fost a v a n - ^ ~ a ta r

tajat, pe când reducţiunea poate fi cerută de moştenitorul

rezervatar, chiar dacă a r fi singur moştenitor;
5° T o a t e liberalităţile, oricât de iniei ar fi, afară de Art. 847 urm.
prezenturile obişnuite (art. 759), sunt, în principiu, supuse

(') Vezi suprà, p . 660.

(-) Vezi suprà, p . 613 u r m .
3
() Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre, p. 546.
4
() Vezi suprà, p. 517.
5
() Cpr. Mourlon, II, 6 5 2 ; L a u r e n t , X I I , 1 7 1 ; Demolombe, X V I ,
420; P a n d . fr., v° cit.. 2717, etc.
 666 C. C.—CAET. III.—TIT. II.—CAP. IV.—S-a II.—REDUCŢIUNE, RAPORT-

r a p o r t u l u i , pe când reducţiunea n u are loc decât în p r i v i n ţ a

liberali taţilor care întrec p a r t e a disponibilă, astfel cum o
determină legiuitorul (art. 8 4 7 u r m . ) ;
Liberaiitatea 6° Descendentul s u p u s r a p o r t u l u i se poate s u s t r a g e
a a c e a s
Terva trebue" ^ t ă obligaţie, r e n u n ţ â n d la succesiunea ascenden-
să fie redusă, tului său d ă r u i t o r (art. 7 5 1 , 752), pe când nu se p o a t e
nicio d a t ă scăpa de reducţiune, dacă liberaiitatea defunctului
atacă rezerva moştenitorilor n e a p ă r a ţ i (*). Acesta este u n
p u n c t statornic a s u p r a căruia nu mai încape nicio d i s c u ţ i e ;
Art. 765, 772 7° I n materie de raport, imobilele se preţeluesc după.
şi 849. valoarea ce ele aveau în momentul deschiderei succesiunei
(art. 765), iar mobilele d u p ă valoarea ce ele aveau în mo­
2
mentul facerei donaţiunei (art. 772) ( ) ; pe când în materie d e
reducţiune, atât mobilele cât şi imobilele se preţeluesc după
starea lor din momentul donaţiunei şi după valoarea ce ele
3
aveau în momentul morţei dăruitorului (art. 849) ( );
Deoseb. între 8° I n materie de reducţiune, a t â t mobilele cât şi i m o -
Tiie'în^pH^" bilele, care au perit prin caz fortuit sau forţă majoră, n u
vinta rapor- intră în m a s a a s u p r a căreia urmează a se calcula partea.
tului.
disponibilă şi rezerva (art. 849)(''); pe când, în materie d e
raport, n u m a i imobilele, care a u p e r i t prin caz fortuit şi
fără greşala donatarului, nu sunt supuse r a p o r t u l u i (art. 760),
iar mobilele sunt, în orice caz, supuse acestei operaţii p r e ­
liminare, pentrucă d o n a t a r u l supus obligaţiei raportorului,,
nu datereste înseşi mobilele dăruite, precum datereste imo-

(>) Cpr. Mourlon, I I , 6 5 2 .

2
( ) S'a decis că, pentru a se calcula la masa succesorală averea
supusă r a p o r t u l u i , se aplică dispoziţia art. 772 C. civil, eva-
luându-se averea mobiliară, constituită ca donaţiune, d u p ă
valoarea ei din momentul donaţiunei, iar nu d u p ă acea din
momentul morţei donatorului, şi aceasta fără nicio distincţiune
intre cazul când masa succesorala este a se forma numai î n t r e
co moştenitorii supuşi r a p o r t u l u i şi acela când la această masă
concurează a t â t donaţiunile r a p o r t a b i l e cât şi cele nerapor-
tabile. Cas. r o m . Bult. 1895, p . 316.
3
( ) Yezi suprà, p . 570 u r m . — Din lucrurile mobile n u m a i cele
consumptibile şi fungibile (art. 526) se preţeluesc în m a t e r i e
de reducţiune, d u p ă valoarea ce ele aveau în momentul fa-
cerei darului. Vezi suprà, p. 573 şi autorităţile citate acolo
în nota 1 dela pag. 574.
4
( ) Yezi suprà, p . 567, 568.
 PARTEA DISPONIBILĂ — REZERVĂ. — DREPT INTERNAŢIONAL. 667

bilele (art. 760), ci s u m a care reprezintă valoarea mobilelor

ce u r m a u a fi r a p o r t a t e (art. 772) (*);
9° Reducţiunea, a t â t în privinţa mobilelor cât şi a
imobilelor, se face, d u p ă cum ştim, în principiu, în n a t u r ă ,
de câteori bunurile d ă r u i t e se găsesc în m â n a donatarului,
pe când r a p o r t u l mobilelor nu se face în n a t u r ă , ci prin
2
luare mai p u ţ i n (art. 772) ( ), etc.

Despre partea disponibilă şi rezerva din punctul de vedere

al dreptului internaţional privat.

Rezerva fiind, d u p ă cum ştim, o p a r t e a succesiunei Legea care

ab infestat (pars hereditatis), trebue, p e n t r u a determina atâ-t °*oîuti? siic-
te -

moştenitorii rezervatari cât şi p a r t e a disponibilă, să ne re- cesiunei.

ferim la legea care cârmueşte devoluţia succesiunei. Oi-, ştim,
cu toata controversa foarte vie ce există a s u p r a acestui
punct, că în privinţa devolutici succesiunei, legiuitorul s'a
referit, prin art. 2 din codul civil, la vechia teorie a sta­
tutelor, aşa cum era admisă şi prin art. 3 9 6 din codul Oa-
3
limach (300 O. austriac) ( ).
P r i n u r m a r e , în privinţa mobilelor, se va aplica sta- imobile. Art.
2 ( C1V
t u t u i personal al defunctului, iar în privinţa imobilelor, legea ' '
situaţiunei lor (art. 2 C. civ.).
Din cele m a i sus expuse rezulta că u n străin, care a r
poseda imobile în R o m â n i a , nu poate să dispue de ele
decât respectând leg'ile române, sing'ure aplicabile în specie,
4
oricare ar fi naţionalitatea moştenitorilor ( ) ; şi la caz de a

1
( ) Vezi suprà, pag. 568, nota 1. Mai vezi tom. I I I , p a r t e a I I ,
al Coment, noastre, pag. 641 şi 660 u r m . (ed. a 2-a). Cpr.
Mourlon, II, 6 3 3 .
2
( ) Vezi suprà, p. 647, text şi nota 1. Cpr. P a n d . fr., v° Don.
et testaments, 3487.
3
( ) Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 138, nota 1;
p. 191 şi 218 urm. Mai vezi B a u d r y et Colin, Don. et testa­
ments, I, 1056; Vincent et Pénaud, Dictionn. de droit inter­
national prive, v° Testament, 128, p r e c u m şi numeroasele
autorităţi citate acolo.
4
( ) B a u d r y et Colin, op. cit., I, 1057; Vincent et Pénaud, op. cit.,
v° Testament. 129; A u b r y et Rau, I. § 3 1 , p . 157 (ed. a 5-a);
Cas. fr. Sirey, 4 1 . 1. 5 8 3 ; D. P . 8 1 . 1. 3 8 1 , etc. Vezi şi
 668 c. C.—CART. III.—TIT. IL—CAP. IV.—S-a II.—DE. INTERNAŢIONAL.

se fi violat aceste legi, n u m a i tribunalele române au com-

petinţa de a reduce liberalitatea excesivă, pentrucă ele a u
o competinţă excluzivă în privinţa imobilelor situate în ţară
Mobile, statut I n cât priveşte însă averea mobiliară, chestiunea p r i -
personai. i tv i
o a r e z e r v a şi la partea disponibilă va fi rezolvită
a r e
2
d u p ă s t a t u t u l personal al defunctului ( ).
R ă m â n e însă bine înţeles că, p e n t r u calcularea rezervei
la care ar aveà drept u n moştenitor r o m â n , se va avea în
vedere întregul p a t r i m o n i u al defunctului, fără a se distinge
3
între bunurile situate în ţară şi cele situate în străinătate ( ).
A m zis că, în privinţa rezervei şi a părţei disponibile,
imobilele sunt cârmuite de legea situaţiunei lor, iar mobilele
de s t a t u t u l personal al defunctului.
Capacitatea î n c â t priveşte capacitatea testatorului şi a legatarilor,
s e v a a u c
51
^legatarilor P à < însă, fără îndoială, s t a t u t u l personal al acestor
statut per- din u r m ă . In sistemul legislaţiei noastre şi d u p ă principiile
sonai. generalmente admise în dreptul internaţional privat, zice
foarte bine Curtea din Iaşi, legea care trebue să cârmuiască
condiţiile de fond p e n t r u validitatea testamentului, adecă
a t â t cele privitoare la capacitatea de a dispune a testato­
r u l u i şi la cea de a primi a legatarilor, cât şi la n a t u r a
dispoziţiilor permise sau oprite din testament, este legea na­
ţională a testatorului, în ceeaee priveşte capacitatea sa şi na­
t u r a dispoziţiilor din act, iar în ceeaee se atinge de capaci­
tatea de a primi a legatarilor, legea naţională a acestora (*).

tom. I al Coment, noastre, p. 136, text şi nota 1 (ed. a 2-a)

şi la autorităţile citate acolo, adde: Cas. rom. Dreptul din
1912, No. 47, p. 372 şi Cr. judiciar din acelaş an, No. 44,
p. 526 şi No. 58, p. 6 7 7 .
1
ţ) Vezi tom. I, p. 127, nota 1 şi p. 136 (ed. a 2-a).
2
() B a u d r y et Colin, I, 1058; Vincent et P é n a u d , op. cit., v°
Testament, 128 şi 132. Cpr. Cas. fr., Sirey, 32. 1. 220.
3
() B a u d r y et Colin, I, 1 0 6 1 ; Vincent et Penând, op. cit., v° Suc­
cessions, 53 şi v° Testament, 142; A u b r y et R a u , V I , § 592,
p. 2 7 9 ; C. C h a m b é r y , J. Clunet, anul 1878, p . 6 1 1 ; D. P .
79. 2. 8 2 ; Sirey, 8 1 . 1, 465 (sub Cas.), etc.
4
() C. Iaşi, Dreptul din 1910, No. 2, p a g . 12 (cu nota d-lui S.
Rădulescu); Weiss, Tr. théorique et pratique de droit inter­
national prive, I V , p a g . 611 u r m . Cpr. Vincent et Pénaud,
op. cit., v° Testament, 74 urm. Vezi şi tom. I al Coment, noastre,
p. 136 (ed. a 2-a).
 DONAŢIUNILE DINTRE VIITORII SOŢI. 669

CAPITOLUL VI
r
(iar nu cap. VIII, după cum din eroare se prevede în ed. oficială) ( ).

A t â t redactorii codului nostru, cât şi acei ai codului Schimbarea

francez se ocupă tocmai la finele titlului I I , în u r m a d i s - ^ ^ " ^ * ^
poziţiilor testamentare, de donaţiunile făcute viitorilor soţi nostru,
prin contractul de căsătorie şi de cele făcute între soţi, fie
prin contractul de căsătorie, fie în timpul căsătoriei.
Noi vom schimba însă ordinea admisă de leg'iuitor,
complectând astfel toată materia donaţiunilor, r ă m â n â n d ca
tomul I V , partea II să fie consacrat n u m a i testamentelor
sau succesiunilor testamentare.

Despre donaţiunile făcute soţilor (sau mai bine zis

2
viitorilor soţi) prin contractul de căsătoriei ).

Legiuitorul actual, p ă t r u n s de vechia tradiţie a d r e p t u l u i Don. ordinare.

francez, voeşte ca bunurile să rămâe, pe cât se poate, în "Motivele s oso-
M o t l v e l e
~
lemnitătei.
familie. De aceea el a prescris, p e n t r u existenţa donaţiunilor,
îndeplinirea unor forme solemne, spre a g a r a n t a pe d ă -
ruitor în contra captaţiunei la care el este e x p u s din partea
3
celor interesaţi ( ).
De câteori însă donaţiunea se face de u n terţiu în ve- Don. făcute
în vederea
de rea unei căsătorii şi p e n t r u întemeierea unei familii nouă, căsătoriei.

J
( ) N u m e r o t a r e a acestui capitol este greşită în codul nostru. In Greşita inti-
t u I a r e a
adevăr, legiuitorul eliminând pe de o parte, din codul f r a n c e z , capit.
capit. V I , care se ocupă de substituţiile fideicomisare permise
(art. 1048—1074 C. fr.), iar pe de alta, strămutând, d u p ă ob­
servaţiile lui Marcadé, capitolul V I I din titlul de faţă, care
se ocupă de î m p ă r ţ e a l a ascendenţilor, în titlul anterior, secţia
a V l - a ( a r t . 794—799) (vezi tom. I I I , partea I I al Coment,
noastre, p a g . 850 urm.), capitolul de faţă nu trebue să fie
intitulat al V H I - l e a , ca în codul francez, ci al VI-lea. De
aceea am schimbat intitularea lui. Vezi infra, p . 724, n. 1.
2
( ) Rubrica codului francez mai adaogă: et aux enfants à naître Deoseb.de
du mariage, cuvinte care s'au eliminat de legiuitorul nostru, redacţie de
făcându-se în această privinţă aplicarea dreptului comun
(art. 654, 808). Vezi infra, p . 674. Cpr. Păucescu, Oblig.,
I, 174, p . 144.
3
( ) Vezi suprà, p . 14.
C. C. — CART. III.—TIT. I I . - C A P . VI. — DON. DINTRE VIITORII SOŢI.

b u n u r i l e r ă m â n în familie. A r fi fost deci nedrept să se

aplice în specie toate regulele statornicite p e n t r u d o n a ţ i u n i l e
o r d i n a r e ; căci, precum foarte bine a zis B i g o t - P r é a m e n e u în
e x p u n e r e a de motive, legea trebue să înlesnească căsătoria,
baza familiei, şi cel m a i b u n mijloc de a o înlesni este de a
p u n e cât de p u ţ i n e piedici donaţiunilor, fără care l e g ă t u r a
căsătoriei adeseori nu s'ar putea forma (').
P r i n u r m a r e , favoarea, cu care legea priveşte căsătoria,
a făcut să se a d m i t ă , în p r i v i n ţ a d o n a ţ i u n i l o r ce o înlesnesc,
m a i m u l t e regiile speciale, care deroagâ dela principiile ge­
2
nerale, aplicabile donaţiunilor o r d i n a r e ( ). V o m vedea însă
p . 6 7 5 , că legiuitorul nostru, m a i cu seamă în p r i v i n ţ a do­
n a ţ i u n i l o r de b u n u r i prezente (art. 9 3 2 ) . n'a înfiinţat nicio
favoare.
R ă m â n e însă bine înţeles că legea nu deroagă dela
unele regule ale d o n a ţ i u n i l o r decât în p r i v i n ţ a celor făcute
viitorilor soţi, prin contractul lor de căsătorie (art. 9 3 2 ) ,

1
ţ ) Vezi Locré, Legislation civile, tom. X I , 8 1 ; P a n d . fr., v° Don.
et testaments, 1 1 5 9 6 ; L a u r e n t , X V , 1 6 0 ; Demolombe, X X I I I ,
2 4 5 ; Thirv, I I , 5 1 8 ; Mourlon, I I , 9 7 3 : Arntz, I I , 2 2 7 1 : T r o p -
long, IV,"2340; B a u d r y et Colin, I I , 3 8 3 8 ; Planiol, I I I , 3142.
Acest din u r m ă autor zice însă ca n u m a i unele din dispozi­
ţiile legei înlesnesc căsătoria, altele având, din contra, de r e ­
zultat împedicarea ei. Vezi Planiol, I I I , loco cit., p a g . 8 0 1 ,
nota 1 (ed. a 5-a).
2
( ) T r e b u e să observăm că donaţiunile făcute viitorilor soţi prin
contractul de căsătorie, prevăzute în capit. de faţă, se deose­
besc de donaţiunea ante sau propter nuptias din dreptul roman
(Instit., De donationibus, I I , 7, § 3), care n u era decât o
contra-zestré ( c p r . a r t . 1669 u r m . C. Calimaeh), liberalitate
pe care b ă r b a t u l sau altul, în numele l u i , puteà s'o facă fe-
meei, şi p e care aceasta din u r m ă o dobândea prin moartea
b ă r b a t u l u i . Această liberalitate, căzând în desuetudine, a fost
înlocuită la popoarele moderne prin prezenturile de n u n t ă
(mimerà sponsalitia). Vezi Troplong, Don. et testaments, I V ,
2340, 2518 şi Contrat de mariage, Preface, p . 79 u r m . „Contra-
zestre, zice nota 77 de sub art. 1669 din codul Calimaeh, s au
n u m i t în vremea veche darul dinaintea nunţei (ante nuptias),
pentrucă se d ă înaintea cununiei; iar î m p ă r a t u l Justinian slo­
bozind ca să se facă şi după cununie, l-au numit darul pentru
n u n t ă (propter nuptias), însă unii dintre cei mai noi l-au
numit m a i potrivit contra-zestre, pentrucă se d ă împotriva
zestrei". Cpr. Instit., De donationibus, I I , 7, § 3.
 DONAŢIUNILE DINTRE VIITORII SOŢI. 671

căci dacă ele a u fost făcute p r i n t r ' u n alt act, d r e p t u l c o m u n

v a fi în totul aplicabil (\).
Donaţiunile făcute viitorilor soţi p r i n c o n t r a c t u l de că- Caducitatea
d o n 5 e a z
sătorie, fiind condiţionale, adecă fiind făcute s u b condiţia ' * ,
' . . ' d e nesăvar-
suspensivă a săvârşirei căsătoriei, si nuptice sequerentur, se în- şirea eăsă-
t o n e i
ţelege dela sine, deşi legea noastră n'o spune, d u p ă cum o s p u n e "
a r t . 1 0 8 8 din codul francez şi a r t . 6, p a r t e a I V , capit. 2 din
2
c o d u l C a r a g e a ( ), că, la caz de neîndeplinirea acestei condiţii,
d o n a ţ i u n e a este caducă şi n'a a v u t niciodată fiinţă, ca şi con­
3
t r a c t u l m a t r i m o n i a l . Deficiente conditione, deficit donatio ( ).
Aceasta n u este decât aplicarea principiilor generale, care
c â r m u e s c contractele condiţionale (art. 1 0 1 7 ) (*), principii
5
c a r e erau admise şi la R o m a n i ( ).
D a c ă căsătoria, în vederea căreia se făcuse d o n a ţ i u n e a Anul. căsă­
toriei.
0) Planiol, I I I , 3 1 4 3 ; B a u d r y et Colin, I I , 3 8 3 9 ; Demolombe,
X X I I I , 258 bis; A u b r y eţ Rau, V I I I , § 735, p . 5 4 ; D e -
mante, I V , 249 bis; Troplong, I V , 2 4 7 0 ; Saintespès-Lescot,
Don. et testaments, 1878, p. 427, etc. Diimoulin (Molineus)
zicea foarte bine în această privinţă: „Nec sufficit quod fiant
in favorem, sed quod in ipso contractu, ut sint pars pactorum
u
dotalium . Vezi Demolombe, loco cit., dela care a m î m p r u ­
m u t a t această citaţie. „ C e s t une vieille tradition du droit
francais, qui remonte au moins au X V I - e siècle, zice Planiol
(III, 3143), que Ies derogations au droit commun sont réser-
vées aux dispositions faites par contrat de mariage".
{*) Vezi, în privinţa d a r u r i l o r dinaintea nunţei sub codul Ca­
ragea, C. Galaţi, Dreptul din 1912, Xo. 2 7 , decizie repro­
dusă în rezumat infra, p . 725, nota 2.
3
( ) Cpr. p a r t e a finală a art. 1247 din codul austriac. Vezi infra,
p. 727, nota 1. Vezi şi p. 710, 7 1 1 .
4
( ) Cpr. L a u r e n t , X V , 1 6 7 ; T h i r v , I I , 5 2 0 ; Arntz, I I , 2274;
Demolombe, X X I I I , 2 5 1 ; B a u d r y et Colin, I I , 3 8 4 9 ; P a n d .
fr., v° cit., 11605, etc. — N ' a r t r e b u i însă să se creadă că, pană
la celebrarea căsătoriei, donaţiunea nu conferă niciun drept
soţului donatar, pentrucă ea face să se nască în folosul lui
u n drept condiţional, pe care dăruitorul n ' a r putea să-1 ră­
pească prin revocarea donaţiunei. D o n a ţ i u n e a va deveni deci
definitivă prin contractarea căsătoriei, chiar dacă ea s'ar ce­
lebra în u r m a morţei dăruitorului, afară de cazul, bine în­
ţeles, în care s'ar fi hotărît un termen fatal în care căsătoria
trebue n e a p ă r a t să se săvârşească (art. 1012). Cpr. B a u d r y et
Colin, I I , 3850.
(°) Cpr. L . 6, P r . , Dig., De conditione causâ dată, causa non
secutâ, 12. 4 ; L. 24, Cod, De nuptiis, 5, 4. Cpr. Vezi W i n d -
 672 c. C —CART. III — T I T . I I . — CAP. VI. — DON. DINTRE VIITORII SOŢI.

a a v u t loc, însă în u r m ă a fost a n u l a t ă , donaţiunea f ă c u t ă

în vederea acestei căsătorii v a cădea, p e n t r u c ă o căsătorie
nulă fiind ca şi cum n'a a v u t niciodată fiinţă, donaţiunea
făcută în favoarea acestei căsătorii este lipsită de c a u z ă .
Art. 183, 184. Aceste principii-sufăr însă excepţie în p r i v i n ţ a soţului d e
b u n ă credinţă, căci a t â t căsătoria cât şi contractul m a t r i m o ­
nial subzistând în p r i v i n ţ a lui (art. 1 8 3 , 184), trebue să
4
subziste şi donaţiunea, care face p a r t e din acest contract ( ).
Efectele ea- Caducitatea donaţiunei îşi produce efectele sale şi în
1 - v n a
priri^ta'tei- P i i t terţiilor, chiar dacă ei a u fost de b u n ă credinţă,
ţiiior." Con- în baza principiului cunoscut : resoluto jure dantîs, resolvitur
2
troversă. j u g a c c ipi e n ti s ( ).
Se poate face o donaţiune p r i n contractul de căsătorie
a t â t ambilor soţi cât şi n u m a i u n u i a din ei. Aceste d o n a ­
ţiuni p o t să emane dela părinţi, rude sau străini.
Don. dintre Cât pentru donaţiunile ce u n u l din soţi poate face celui-
s0 1
' ' lalt, fie prin contractul de căsătorie, fie în t i m p u l căsătoriei,
ele s u n t prevăzute în capitolul u r m ă t o r (capit. V I I , iar n u
capit. I X , d u p ă c u m din eroare prevede ediţia oficială). Capit.
de faţă (al VI-lea, iar n u al VIII-lea, d u p ă cum din eroare
prevede ed. oficială) n u se ocupă deci decât de donaţiunea
pe care terţii (părinţi, r u d e sau străini) pot face ambilor
soţi sau n u m a i u n u i a din ei, prin contractul de căsătorie.
Don. de bu- Aceste donaţiuni p o t fi relative: 1° la donaţiunile d e
nuri presente, ţ j prezente (art. 9 3 2 ) ; 2° la cele de b u n u r i viitoare
viitoare, etc. oft i i
(art. 9 3 3 ) ; 3 la cele cumulative de b u n u r i prezente şi vii­
3
toare (art. 934) ( ); 4° şi în fine. la cele făcute s u b o c o n -
sclieid, Zur Lehre des Cod Napoleon, von der Ungidtigkeit des
Bechtsgeschăftes, p. 285.
r
( ) B a u d r y et Colin, I I , 3 8 5 2 ; L a u r e n t , V I I , 170 şi 2 9 9 : D e ­
molombe, X V I I I , 254, 2 5 5 ; T r o p l o n g , I V , 2 4 7 5 ; A u b r y et
R a u , V I I I , § 737, p. 5 7 ; Massé-Vergé, I I I , § 5 1 5 , p . 3 1 9 ,
text şi nota 5 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V ,
§ 7 3 7 , in fine, text şi nota 4 (ed. Anschiitz), § 748, p . 5 2 4 ,
text şi nota 4 (ed. Crome); P a n d . fr., v° cit., 11618, 11619.
2
( ) L a u r e n t , P a n d . fr., loco cit,; T r o p l o n g , I V , 2476. — Contra:
Delvincourt, Cours de code civil, I I , p . 419, n. 1 (ed. din 1834).
„ L a donation demeure révoquée, zice acest autor, mais e n t r e
Ies parties seulement, et sans prejudice des droits que des
u
tiers de bonne foi ont pu acquérir sur Ies biens donnés .
3
( ) Cpr. Cas. r o m . Bult. S-a I, anul 1878, consid. dela p . 4 0 7 .
 DONAŢIUNILE DE BUNURI PREZENTE. — ART. 932. 673

diţie potestativa din partea dăruitorului (art. 8 2 2 , 823,

8 2 4 si 8 2 6 ) .

1° Despre donaţiunile de bunuri prezente.

Art. 932. — Donaţiunile făcute soţilor, sau u n u i a dintr'înşii,

prin contractul de m a r i t a g i u , nu sunt supuse la nicio formali­
tate ('). ( A r t . 8 3 5 , 9 3 3 u r m . , 1228 C. civ. A r t . 708 u r m . P r . civ.
Art. 1081 C. fr. modificat).

Art. 9 3 2 . pe care l-am transcris m a i sus, nu prevede Don. de bu-

m m r e z e n t e
a n u m e . d u p ă cum prevede textul corespunzător francez ( 1 0 8 1 ) , P -
că el are de obiect o d o n a ţ i u n e de b u n u r i prezente. însă aceasta
rezultă din c o m p a r a ţ i a t e x t u l u i de mai sus cu textele u r ­
m ă t o a r e , care se ocupă de donaţiunile b u n u r i l o r viitoare
(art. 933) şi de donaţiunile c u m u l a t i v e de b u n u r i prezente
şi viitoare (art. 9 3 4 , 9 3 5 ) . P r i n u r m a r e , r ă m â n e bine sta­
bilit că a r t . 9 3 2 se ocupă de donaţiunile b u n u r i l o r prezente
ale d ă r u i t o r u l u i .

„Considerând, zice Curtea noastră de casaţie, că codul nostru

prevede în art. 932, donaţiunile de b u n u r i prezente făcute soţilor
prin contractul de căsătorie, iar în art. 9 3 3 , donaţiunile de bunuri
viitoare, şi în a r t . 934, donaţiunile cumulative, a d e c ă : atât de bunuri
prezente cât şi de b u n u r i viitoare" ('-).

Persoanele capabile de a dispune, fie r u d e sau străine,

pot să dea averea lor, în totul sau în p a r t e , a m b i l o r vii-

(') A r t . 932 corespunde cu a r t . 1081 din codul francez, care Deoseb. de

0
prevede că regulele dela donaţiuni între vii se aplică, chiar g ^ } ^ , , ^
când aceste donaţiuni sunt făcute prin contractul de căsă­
torie, dacă ele au de obiect bunuri prezente. P a r a g r a f u l 2 al
textului fr. mai adaogă că asemenea donaţiune (de bunuri
prezente) nu poate aveà loc în folosul copiilor ce se vor naşte
din căsătorie, decât în cazurile când ea ar fi făcută cu sarcina
de a conserva şi de a remite unuia sau mai multor copii ai
donatarului, adecă în cazul unei substituţii fideicomisare per­
misă de codul francez (art. 1048—1074 C. fr.). Această din
urmă dispoziţie a r e de scop a b r o g a r e a d r e p t u l u i vechiu, care
permitea donaţiunile directe de b u n u r i prezente făcute copiilor
ce u r m a u a se naşte din căsătoria viitorilor soţi ( a r t . 10 al
ordon, din 1731). C p r . L a u r e n t , X Y , 1 7 5 ; Demolombe, X X I I I ,
267; B a u d r y et Colin, II, 3876; Planiol, I I I , 3 1 5 6 ; T . H u e ,
Y I , 4 5 5 ; Beltjens, I I I , a r t . 1081, No. 11, etc.
2
( ) Cas. r o m . Bult. S-a I, anul 1878, p . 407.

58794 l'i
 674 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. VI. — ART. 932.

tori soţi, sau n u m a i u n u i a din ei, atât prin contractul

de căsătorie, cât şi p r i n t r ' u n act separat. Dacă donaţiunea
s'a făcut p r i n t r ' u n act separat, se vor aplica, d u p ă c u m
ştim, regulele d r e p t u l u i comun iar dacă ea s'a făcut prin
contractul de căsătorie, se vor aplica regulele speciale din
prezenta secţiune.
Deoseb. de Nici într'uu caz însă nu se poate dispune, nici chiar
e
privinţa''c° ^ bunurile viitoare (art. 933), în favoarea copiilor ce se
piilor. vor naşte din căsătoria proiectată, pentrucă aceşti copii ne-
fiind încă concepuţi, n u sunt capabili de a primi (art. 8 0 8 ) .
Legiuitorul nostru n'a admis în această privinţă nicio e x ­
2
cepţie ( ).
Altă deose- A r t . 1 0 8 1 din codul francez dispune că orice d o n a -
u n e
^""actfe aT ţ i de b u n u r i prezente, cu toate că a r fi fost făcută prin
codul "francez, contractul de căsătorie viitorilor soţi sau n u m a i unuia din
ei, este supusă regulelor generale prescrise pentru donaţiuni
în genere. Cu alte cuvinte, în dreptul francez, favoarea că­
sătoriei nu merge pană a modifica principiile generale, când
este vorba de b u n u r i prezente. In Ioc de această dispoziţie,
care face în specie aplicarea d r e p t u l u i comun, legea noastră
prevede din contra, în a r t . 9 3 2 , că donaţiunile (de bunuri

(') Vezi suprà, p . 6 7 0 , 0 7 1 . — D o n a ţ i u n i l e făcute în favoarea că­

sătoriei, chiar p r i n t r ' u n act separat, nu sunt însă revocabile
pentru ingratitudine (art. 835). Cpr. Arntz, I I , 2272. Vezi
şi suprà, p . 4 5 3 , 4 5 4 .
P e n t r u ca o donaţiune să beneficieze de dispoziţiile excep­
ţionale ale legei, nu este suficient ca ea să fi fost făcută prin
contractul de căsătorie, ci trebue să fi fost făcută viitorilor
soţi sau unuia din ei, căci dacă ea a fost făcută u n u i terţiu,
fie chiar unei rude a viitorilor soţi, se va aplica dreptul
comun. Cpr. L a u r e n t , X V , 162; Demolombe, X X I I I , 2 6 2 ;
Arntz, I I , 2 2 7 2 ; A u b r v et Rau, V I I I , § 735, p. 5 3 ; Massé-
Vergé, I I I , § 512, p . 317, nota 1; P a n d . fr., v° cit., 11603, etc.
2
Deoseb. de C. ( ) Vezi infra, p . 679, nota 1 şi p. 6 8 3 , deosebirea de redacţie
francez. între art. 9 3 3 şi art. 1082 din codul francez. — I n codul francez
(art. 1048, 1081 § 2 şi 1082), copiii neconcepuţi pot, dia
contra, în unele cazuri, să fie gratificaţi. Mai vezi a r t . 764 § 2,
din codul italian, precum şi art. 2 1 6 2 , 2 1 6 3 şi 2178 din codul
german, menţionate suprà, p . 82, nota 4 şi 8 3 , nota 2. Deci,
dacă dăruitorul a dispus în favoarea viitorilor soţi şi a co­
piilor ce se vor naşte din căsătorie, donaţiunea nu va fi va­
lidă decât în privinţa soţilor. Cpr. L a u r e n t , X V , 1 7 5 ; P a n d .
fr., v° cit., 11650. Vezi şi infra, p . 697.
 DONATIUNILE DE BUNUEI PREZENTE. — ART. 932. 675

prezente), făcute prin contractul de căsătorie viitorilor soţi

s a u u n u i a clin ei, nu sunt supuse la nicio formalitate, destul
este ca contractul de căsătorie să fie făcut în formele cerute
p e n t r u validitatea u n u i asemenea act Din acest text,
astfel cum este redactat, s'ar părea, la p r i m a vedere, să re­
zulte că donatiunile făcute viitorilor soţi prin contractul de
•căsătorie, se b u c u r ă de cea mai m a r e înlesnire şi favoare.
Această favoare este însă numai a p a r e n t ă , pentrucâ con­
t r a c t u l de căsătorie este, ca şi donaţiunea, u n contract solemn
(art. 1228 0 . civ., 7 0 8 P r . civ.). I n codul fr. asemenea do-
naţiuni se b u c u r ă de o favoare oarecare, pentrucă art. 1 0 8 7
(nereprodus în codul nostru), prevăzând că ele nu pot fi
•atacate nici anulate pentru lipsă de acceptare, autorii decid
•că acceptarea tacită, care rezultă din subsemnarea conven­
2
ţiei matrimoniale, este suficientă ( ) ; ceeace, cu adevărat, con-
stitue o derogare dela art. 9 3 2 fr., d u p ă care acceptarea d o -
naţiunei trebue să se facă în termeni expresi. L a noi însă,
unde, d u p ă cum ştim, art. 8 1 4 nu cere ca acceptarea să se
3
facă n u m a i decât în termeni e x p r e ş i ( ) . a r t . 9 3 2 din codul
nostru n u face nicio excepţie dela dreptul c o m u n ; aşa că.
în realitate, legiuitorul nu înlesneşte întru nimic donatiunile
făcute soţilor prin contractul de căsătorie, deşi, în a p a r e n ţ ă ,
ele a u u n caracter privilegiat şi ar fi trebuit să fie scutite
de piedicile dreptului comun.
" A r t . 9 3 2 sustrăgând asemenea donaţiuni dela dreptul Aplic, reg-u-
le,0 d d o
•comun, şi aceasta în mod aparent, n u m a i încât priveşte n " i^
at i

(') Cpr. Cas. rom., S-a I, decizia N o . 490 din 8 Iunie 1912. Cr.
judiciar din 1912, No. 5 3 , p. 6 2 3 , N o . 1.
2
( ) Vezi T h i r y , II, 5 2 0 ; Mourlon, I I , 9 7 3 ; L a u r e n t , X V , 1 6 1 ;
Demolombe, X X I I I , 2 5 0 ; B a u d r y et Colin, I I , 2843, etc.
Vezi şi Cas. r o m . Bult. S-a I, 1878, consid. dela p. 407. —
N ' a r t r e b u i însă să se creadă, aşa p r e c u m pe nedrept pare
a crede T r o p l o n g (IV, 2469), că celebrarea căsătoriei im­
plică p r i n ea însăş acceptarea tacită a donaţiunei, căci dacă
viitorii soţi n ' a r fi consimţit, înaintea celebrărei, cel p u ţ i n
în mod tacit, la convenţia matrimonială şi la donaţiunea cu­
prinsă în ea, simpla celebrare posterioară a căsătoriei n ' a r fî
considerată ca un consimţimânt în privinţa acestei conven-
ţinni şi donaţiuni. Cpr. Demolombe, X X I I I , 2 5 0 ; P a n d . fr.,
v° cit. 11598.
<*) Vezi luprà, p. -14, 227 nota 1, 230, 240, 2 4 1 .
 676 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAPIT. VI. — AKT. 932.

forma lor, se înţelege ca, în privinţa celorlalte condiţii, ele

r ă m â n supuse regulelor ordinare ale donaţiunilor în genere.
Astfel : 1° donaţiunile de b u n u r i prezente, făcute viitorilor
soţi prin contractul de căsătorie, sunt revocabile pentru ne-
îndeplinire de sarcini (art. 8 2 9 , 830) şi survenire de copii,,
dacă d ă r u i t o r u l nu este ascendentul soţului d o n a t a r (art. 836),,
ele nefiind însă revocabile pentru ingratitudine (art. 835),
nici în caz de moartea soţului d o n a t a r î n t â m p l a t ă înaintea
d ă r u i t o r u l u i , acest caz de revocare fiind aplicabil n u m a i do­
naţiunilor de b u n u r i viitoare (art. 9 3 3 § ultim) ('); 2° ele
sunt supuse r a p o r t u l u i , de câteori soţul d o n a t a r moşteneşte
a b intestat pe ascendentul său d ă r u i t o r (art. 7 5 1 u r m . ) ;
3° ele sunt reductibile, de câteori întrec partea disponibilă
2
şi a t a c ă rezerva (art. 8 4 1 urm.) ( ) ; 4° ele nu pot fi fă­
cute de persoane incapabile de a dispune (art. 8 0 6 urm.)
unor persoane incapabile de a primi (art. 808) ; 5" ele sunt.
supuse transcrierei, daca a u de obiect imobile (art. 8 1 8 ) (vezi
suprà, p . 3 4 7 şi infra, p . 725), iar dacă au de obiect b u ­
n u r i mobiliare, trebue să fie trecute într'un act estimativ
3
semnat de părţi şi a n e x a t la actul de donaţiune (art. 827) ( ).
Garanţia D ă r u i t o r u l este el, în cazul unei donaţiuni de b u n u r i p r e -
z e n e
Uuae^ApHe" f : făcută prin contractul de căsătorie, obligat a g a r a n t a
* art. 1240. pe soţul d o n a t a r de evicţiune? Afirmativa este neîndoelnică,
cu toate că, d u p ă art. 8 2 8 (care reproduce art. 1 0 7 7 din
codul italian), dăruitorul nu răspunde, în principiu, de evic-
ţiunea lucrului dăruit, dacă n'a luat asupra-şi această obli­
gaţie şi dacă evicţiunea nu provine din faptul său ; pentrucă.
această donaţiune se apropie, în unele privinţe, de contrac­
tele cu titlu oneros şi dă loc la g a r a n ţ i e în baza art. 1240..
Si asemenea garanţie există nu numai în privinţa donaţiunei

(') Cas. rom. Bult. S-a I, a n u l 1878, consid. dela p. 407, 4 0 8 .

Art. 1090 C. ( 2 ) A r t . 1090 din codul francez o spune a n u m e ; textul nostru
francez. n ' 0 j p
1 I ) a S j à , aceasta fiind de prisos.
l i n e n s

î n c â t priveşte ordinea în care aceste donaţiuni u r m e a z ă a

fi reduse, se va u r m a conform art. 850. Vezi suprà, p. 6 3 5 .
Cpr. Laurent, X V , 2 9 7 ; M o u r l o n , I I , 9 9 4 ; Marcadé, I V , 3 1 8 ;
Demolombe, X X I I I , 3 9 6 ; P a n d . fr., v° cit, 11627, e t c . —
Vezi însă D u r a n t o n , V I I I , 357, 358.
8
( ) Vezi suprà, p . 222 şi infra, p . 725. Cpr. P a n d . fr., v° cit-,
11647, 11648 şi autorităţile citate acolo. Vezi şi B i l t j e n s r

op. cit, I I I , a r t . 9 4 1 , No. 3 şi art. 1081, N o . 13.

 DONAŢIUNILE DE BUNUKI PREZENTE. — AKT. 932.

făcută viitoarei soţii cu titlu de dotă. d a r şi în p r i v i n ţ a

donaţiunei făcută soţilor sau unuia din ei. în vederea căsă­
toriei, de către o persoană s t r ă i n ă ; căci şi această donaţiune
constitue, lato sensu, tot o dota, de vreme ce are de scop
de a ajuta pe soţi în susţinerea sarcinilor căsătoriei. Dona­
ţiunea făcută, în asemenea condiţii, chiar n u m a i unuia din
viitorii soţi, nu interesează n u m a i pe soţul donatar, ci şi
pe celalalt soţ. Cu alte cuvinte, asemenea donaţiune a v â n d
caracterul u n u i contract cu titlu oneros ('j, face să se nască
p ? n t r u donator obligaţia de a g a r a n t a pe d o n a t a r . V o m
2
aplica deci în specie art. 1 2 4 0 , iar nu a r t . 8 2 8 ( Ì.
Iată a c u m câteva deosebiri între donaţiunile ordinare Deoseb. între
,şi cele tăcute prin contractul de c ă s ă t o r i e : 1° d o n a ţ i u n i l e ^ ^ o u t e
făcute viitorilor soţi sau unuia din ei de către un terţiu prin con-
(ruda sau străin), p r i n contractul de căsătorie, pot fi făcute ^ s ^ o r i e *
sul) o condiţie potestativa din partea d ă r u i t o r u l u i (art. 8261,
pe când donaţiunile ordinare sunt nule. dacă au fost făcute
s u b o condiţie a cărei îndeplinire a t â r n ă n u m a i de voinţa
d ă r u i t o r u l u i (art. 8 2 2 ) . Aceasta rezultă din art. 8 2 6 , care
dispune că art. 8 2 2 n u se aplică donaţiunilor prevăzute în
3
capit. de faţă şi în cel u r m ă t o r ( ); 2° în donaţiunile fă­
c u t e viitorilor soţi sau u n u i a din ei, prin contractul de că­
sătorie, se poate stipula că soţul d o n a t a r va plăti d a t o ­
riile d ă r u i t o r u l u i şi sarcinile posterioare donaţiunei (art. 826!,
pe când această stipulaţie n u este cu p u t i n ţ ă în donaţiunile
i
o r d i n a r e (art. 8 2 3 ) ( ) ; 3 ' în donaţiunile făcute viitorilor soţi.
prin contractul de căsătorie, d â r u i t o r u l îşi poate rezerva
d r e p t u l de a dispune de lucrul d ă r u i t (art. 826), pe când
în donaţiunile ordinare, o asemenea clauză a r fi o cauză de
a n u l a r e a întregei d o n a ţ i u n i (art. 8 2 4 ) , p e n t r u c ă el dă • cu
o m i n ă şi reţine cu alta, şi ştiut este că, in materie de li-
beralitâţi, afară de excepţiile admise de lege prin art. 8 2 6 .

(>) Cpr. Cas. rom. Bult. 1 8 9 1 , p. 177.

(-) Cpr. T r o p l o n g , Don. et testaments, IV, 2342 şi Contrai de
mariage, I, 1246 u r m . ; P a n d . fr., r° Dini. et testaments, 11646.
Cpr. Cas. fr. D . P . 47. 1. 2 4 1 ; Sirev, 47. 1 . 8 1 7 ; D. P. 4 7 .
1. 172; Sirey, 48. 1. 437, etc.
3
{ ) Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1884, N o . 17. Vezi suprà, p. 373,
nota 2, şi infra, explic, art. 826, p. 782.
4
( ) Vezi suprà, p. 3 8 3 .
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — C A P I T . V I . — A R T . 932, 933.

adecă tocmai pentru donaţiunile făcute soţilor prin con­

tractul de căsătorie (art. 9 3 2 urm.), sau între soţi, în t i m p u l
căsătoriei (art. 9 3 6 urm.), donner et retenir ne vaut^); 4° în
donaţiunile făcute soţilor sau u n u i a din ei, p r i n contractul
de căsătorie, se poate stipula reîntoarcerea b u n u r i l o r d ă r u i t e ,
în favoarea unei alte persoane decât dăruitorul (art. 8 2 6 ) ,
pe când în donaţiunile ordinare, asemenea stipulaţie n u se
2
poate face decât în folosul dăruitorului (art. 8 2 5 ) ( ) ; 5° d o ­
naţiunile făcute soţilor sau unuia din ei, p r i n contractul d e
căsătorie, nu sunt revocabile pentru ingratitudinea soţului
d o n a t a r (art. 8 3 5 ) , pe când donaţiunile ordinare sunt, din
contra, revocabile p e n t r u asemenea cauză (art. 8 3 1 u r m . ) ;
6" donaţiunile făcute soţilor sau u n u i a din ei, prin con­
tractul de căsătorie, pot aveà de obiect şi b u n u r i viitoare
art. 9 3 3 ) , pe când lucrurile viitoare pot face obiectul
numai a unui testament, nu însă şi a unei donaţiuni ordinare,
fiindcă aceasta a r constitui u n pact succesoral oprit de lege
(art. 7 0 2 . 9 6 5 § 2, 1226), etc.

3
2° Despre donaţiunile de bunuri viitoare sau instituţii contractuale ( ).

A r t . 933. — Donatorul poate, în cazul art. precedent, să dea

donaţiune şi b u n u r i l e sale viitoare. D o n a t o r u l , în asemenea caz, nu
mai poate dispune g r a t u i t de bunurile sale.

1
( ) Vezi suprà, p . 3 8 5 , nota 4.
2
( ) Vezi suprà, p . 410 şi infra, n. 6 dela p . 780, 7 8 1 . — I n codul
francez această deosebire nu există, p e n t r u c ă art. 9 4 7 (al nostru
826) nu deroagă dela art. 8 2 5 , ci vizează n u m a i cele p a t r u
texte precedente, adecă a r t . 9 4 3 — 9 4 6 (ale noastre 8 2 1 — 8 2 4 ) .
3
( ) Vezi asupra acestei materii, pe l â n g ă autorii obişnuit citaţi,
Casanova, Tr. des dispositions entre époux, soit par contrat
de mariage, soit pendant le mariage (1 vol., 1865); A Bon­
net, Des dispositions par contrat de mariage et des dispo­
sitions entre époux envisagées sous les points de vue du
droit romain, de l'ancienne jurisprudence de la France et
du code Napoleon (3 vol., 1875). I a t ă cum F l a n d i n (Trans­
cription, I, p . 514) apreciază această o p e r ă : „Cet ouvrage n'est
pas une sèche compilation, mais une oeuvre d'érudition et de
critique, dans laquelle l'auteur, p a r l'indépendance de ses opi-
nions, se montre digne du nom de j u r i s c o n s u l t e " ; F a u r e , De
Vinstitution contractuelle (1 vol., 1878); G. D . Danielopol, In-
stituţia contractuală (teză p . licenţă, Ploeşti 1904); E d . Dio-
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ.— ART. 933. 679

Când donatorul supraveţueşte soţilor sau soţului donatar, d o ­

]
naţiunea este revocabilă ( ) . ( A r t . 8 2 1 , 932, 934 u r m . C. civ.
A r t . 1082, 1083, 1089 C. fr. modificate).

D o n a ţ i u n e a de b u n u r i viitoare sau instituţia c o n t r a c - instit. con-

tuală. "
t r a c t u a i s De
t u a l â este o dispoziţie făcută p r i n c o n t r a c t u l de c ă s ă t o r i e , finiţie. " ~
prin care o persoană, c a p a b i l ă de a face o donaţiune, r u d ă
cu d o n a t a r u l sau străină, dă viitorilor soţi, sau u n u i a d i n
ei. totul sau p a r t e n u m a i din b u n u r i l e ce ea v a lăsa la
m o a r t e a sa.
Această dispoziţie, n u m i t ă în doctrină instituţie con- Origina
a c e s 1 n s t l
traducila, cel p u ţ i n atunci când are de obiect universalitatea ^ .' t

b u n u r i l o r d ă r u i t o r u l u i sau o p a r t e din aceste b u n u r i ("), p a r e

genide, Gazeta Tribunalelor (revistă de drept care a p a r e

la Craiova), a n u l 1913, N o . 1 şi 2 (Instituţia contractuală,
existenţa ei in dreptul nostru). Vezi şi bibliografia indicata
de Planiol, I I I , 3 1 5 7 , etc.
(M A r t . 9 3 3 corespunde cu art. 1082, 1 0 8 3 şi 1089 din codul Deoseb. de
1 6 8
francez, care a u fost însă modificate de legiuitorul nostru. I n ^ ţ ^ ^
adevăr, art. 1082 francez prevede în substanţă: 1° că se poate
dà viitorilor soţi, sau unuia din ei, prin contractul lor de că­
sătorie, b u n u r i l e viitoare, adecă cele ce dăruitorul va lăsa l a
moartea sa; 2° că se poate face o substituţie v u l g a r ă în fo­
losul descendenţilor ce se vor naşte din această căsătorie; şi
în fine, 3° că această substituţie se presupune în caz de t ă ­
cerea contractului.—Cât pentru a r t . 1083, el statorniceşte că
donaţiunea prevăzută de art. 1082 este irevocabilă în acest
.sens n u m a i că dăruitorul nu m a i poate dispune eu titlu g r a ­
tuit de lucrurile cuprinse în donaţiune, permiţându-i n u m a i
dispunerea de sume mici cu titlu de recompensă sau altfel,
judecătorii având a aprecia dacă dispoziţia este considerabilă
sau de mică însemnătate, ceeace este o chestie de fapt. — I n
fine, art. 1089, care complectează materia, dispune că donaţi­
unile făcute unuia din soţi, în termenii a r t . precedent, devin
caduce (nu revocabile, ca d u p ă textul nostru şi art. 1333 din
codul spaniol), în caz când d ă r u i t o r u l supraveţueşte donata­
r u l u i şi posterităţei sale.
(-) Nici legiuitorul francez, nici al nostru, nu întrebuinţează Cuvintele
nicăiri cuvintele „instituţie contractuală", însă doctrina dă „instituţie
. .. ' w , contractuala"
acest n u m e donaţiunilor de bunuri viitoare, pentrucă, pe de j p .
s u n t m r u

o parte, ea se referă, ca şi legatul, la epoca morţei dăruito- mutate dela

rului. iar pe de alta, ea se face prin donaţiune, adecă prin con- vechiul dr.
tract. C p r . Planiol, I I I , 3 1 5 9 ; B a u d r y et Colin, I I , 3879. ^ancez.
Cuvintele instituţie contractuală, î m p r u m u t a t e dela vechiul
drept francez, se găsesc şi în lucrările pregătitoare. ..Insti-
 680 COD. CIV. —CARTEA I I I . — TIT. II. — CAPIT. VI. — A KT. 933.

a-şi trage origina sa din legile b a r b a r e , de unde a t r e c u t

în vechiul d r e p t obişnuelnic francez, şi chiar în d r e p t u l scris
(art. 17 al ordon, din 1 7 3 1 ) f ) . Desfiinţată prin legea din
17 nivòse a n u l I I , ea a fost din nou restabilită p r i n codul
francez, de u n d e a l u a t - o legiuitorul nostru, cu toate că ea
este s t r ă i n ă de m o r a v u r i l e noastre şi necunoscută în vechile
2
noastre aşezăminte ( ).
Motivele D o n a ţ i u n e a de b u n u r i viitoare sau instituţia c o n t r a c -
instit. con­
tractuale.
tuţiile contractuale, zice J a u b e r t în expunerea de motive, vor
exista şi în viitor; legea precizează cu îngrijire n a t u r a şi
efectele acestui soni de dispoziţie". Vezi Locré, Législ. civile,
tom. X I , p. 4 8 4 ; P a n d . fr., v° cit., 11655.
Dr. vechiu I a t ă cum se exprimă, în această privinţă, D o m a t (Lois ci-
francez. viles dans leur ordre naturel, tom. V, p a g . 29, No. X , ed.
C a r r é din 1823) '. „Outre Ies deux sortes de successions, legi­
times et testamentaires, nous avons en F r a n c e une troisième
espèce de successions d'une a u t r e n a t u r e toute differente, q u i
est celle des liéritiers contractuels ou conventionnels, c'est-à-
dire, q u i sont institués héritiers p a r une convention de suc-
ceder, dont l'usage est frequent dans Ies contrats de mariage,
en faveur de ceux q u i se marient, soit qu'ils soient institués
héritiers p a r leurs pères et mères ou autres ascendants, ou
par des collatéraux, ou mème p a r des étrangers; et quelques
coutumes recoivent mème ces dispositions en faveur d'autres
contrats que ceux du mariage, comme dans une association
universelle".
„On appelle ces sortes d e s t i t u t i o n s d'héritier, des institu-
tions contractuelles, licites et mème favorables p a r m i nous, a
cause des facilités qu'elles a p p o r t e n t a u x mariages p a r l'avan-
t a g e des assurances de ces institutions, q u i , p a r cette raison,
sont irrévocables, au lieu q u e dans le droit romain, les insti-
tutions conventionnelles étaient illicites, comme contraires à
la liberté de disposer de ses biens p a r un testament ( L . 15,
Cod, De pactis, 2, 3 ) " . M a i vezi a s u p r a instituţiilor contrac­
tuale în vechiul drept francez, Pothier, Introduction au titre
des successions, I, 16 urm., pag. 5 3 4 u r m . ; L e b r u n , 7Y. des
successions, Liv. I I I , capit. 2 . p . 4 0 1 u r m . (ed. din 1735), etc.
(') C p r . Cas. r o m . Bult. 1896, p . ' l 6 8 ; B a u d r y et Colin, I I , 3 8 8 2 ;
Planiol, I I I , 3 1 6 0 . Vezi şi Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs,
4629 u r m . ; Répert. Labori, v° Instit. contractuelle, No. 2.
Dr. străin. (2^ Instituţia contractuală există şi în codul german, sub numele
de pact succesoral (Erbvertrag). „Der Erblasser kann durch
u
Vertrag einen Erben einsetzen.. . . Vezi şi a r t . 2 3 3 din codul
olandez, art. 1327 u r m . C. spaniol, a r t . 1175 u r m . C. por­
tughez, e t c . — Contrà: C. italian. Vezi infra, p a g . 686. 6 8 ' .
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — ART. 933. 681

t u a l ă a v â n d de obiect toate sau o parte n u m a i din b u n u ­

rile ce daruitorul va lăsa la moartea sa, adecă o avere de
succesiune, a r fi trebuit să fie astăzi oprită, precum era şi
la R o m a n i , ca u n a ce cuprinde u n pact succesoral, adecă
o convenţie a s u p r a unei succesiuni nedeschisă încă. Mai m u l t
încă, în societatea modernă, unde nu m a i poate fi vorba de
perpetuarea familiilor ilustre, ea este un anacronizm şi un
nonsens, d u p ă cum zice un a u t o r Cu toate acestea, legea
a c t u a l ă o admite pentru a înlesni şi încuraja căsătoriile.
Această instituţie prezintă, în adevăr, avantajul pentru dă-
ruitor de a nu se despoià de îndată de a v u t u l său. ca în
donaţiunile de b u n u r i prezente (art. 932), iar pentru soţii
d o n a t a r i , acela de a aveà o s i g u r a n ţ ă oarecare, întrucât dis­
poziţia este irevocabilă în acest sens ca daruitorul nu mai
poate dispune de averea d ă r u i t ă prin acte cu titlu g r a t u i t
(art. 9 3 3 § 2), avantaj pe care nu-1 prezintă testamentul,
c a r e este u n act eminamente revocabil (art. 802Ì şi în care
soţii n'ar fi a v u t poate destulă încredere spre a se angaja
în legătura unui contract, precum este căsătoria, din care
.rezultă mai multe sarcini. Iată foarte pe scurt motivele
•care a u făcut pe legiuitor să a d m i t ă această instituţie ("'),
deşi poate, d u p ă rigoarea principiilor, ar fi trebuit ca omul
să nu mai poată face astăzi, prin voinţa sa, un moştenitor,
ci n u m a i donatari sau legatari. „Nur Gott, niclit cler Mensch.
1 3
macht die Erben ', zice o veche m a x i m ă g e r m a n ă ( ), îm­
p r u m u t a t ă dela Glanvilla, care, la finele secolului al Xll-lea,
ziceà: Solus Deus heredem facere potest, non homo.
P r i m a chestiune pe care, din capul locului, trebue s'o Existenţa
i n s t l t c o n
e x a m i n ă m , este u r m ă t o a r e a : donaţiunile de b u n u r i viitoare, - -
. . ' . tractuale in
făcute soţilor prin contractul de căsătorie, pot ele fi privite dreptul
110Stru n
în legislaţia noastră ca adevărate instituţii contractuale? - c° "
• 'i * • troversă.
E x a m i n â n d altă d a t ă această chestiune m treacăt, am scris
4
că (')legiuitorul nostru n'a admis instituţiile contractuale ( i.
Acollas, Manuel de droit civil, II, p . 676, nota 2.
{-) Cpr. D e m o l o m b e , X X I I I , 2 7 2 ; L a u r e n t , X A , 179; P a n d . fr.,
v° cit., 11656; Planiol, I I I , 3163, etc.
s
( ) Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes du droit germa-
nique, p. 425. Vezi şi tom. I I I , partea II, al Coment, noastre,
p. 40 şi 4 1 , text şi nota 1.
4
( ) Vezi tom. I I I al Coment, noastre, p. 223 şi 365 (ed. a 1-a).
 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. —CAPIT. VI. — ART. 933.

şi de atunci, amicul nostru ( 1 . P . Petrescu, fost prezident

la Curtea de casaţie, despre a cărui moarte neaşteptată suntem
informat chiar în m o m e n t u l când corectăm aceste r â n d u r i , s'a.
încercat să demonstreze adevărul acestei propoziţii, invocând
o serie de a r g u m e n t e p e n t r u a susţine că, în dreptul nostru,
donaţiunile de b u n u r i viitoare n u p o t ti privite ca instituţii
contractuale, ci ca nişte adevărate donaţiuni, însă excepţio­
nale şi cu un caracter complex (').
A c u m însă, d u p ă m a t u r ă reflexie, recunoaştem că p r i m a
noastră părere era greşită. In adevăr, deşi legiuitorul n o s t r u ,
în această materie, a t r u n c h i a t p e cel francez, totuşi el a.
reprodus, în substanţă, cu oarecare schimbări, ideea c u ­
prinsă în a r t . 1 0 8 2 , 1 0 8 3 fr. A r t . 9 3 3 p e r m i ţ â n d d ă r u i -
torului de a d à viitorilor soţi, s a u u n u i a din ei, bunurile
sale viitoare, p r i n contractul de căsătorie, a înţeles prin
b u n u r i viitoare (res futura?) cele ce el v a lăsa la moartea
2
lui ( ), deşi p r i n b u n u r i viitoare se m a i înţelege încă şi cele ce
el a r puteà să dobândească şi să le dea în t i m p u l vieţei
3
sale ( ). Autorii sunt, în adevăr, u n a n i m i spre a decide c ă
donaţiunea bunurilor ce dăruitorul v a lăsa la moartea sa,
este o donaţiune de b u n u r i viitoare .('*), şi a r t . 1 0 9 3 din
codul francez îi d ă chiar acest n u m e . P r i n u r m a r e , fiind
recunoscut de toată lumea că bunurile viitoare sunt cele ce
d ă r u i t o r u l v a lăsa la moartea sa, negreşit că instituţia con­
tractuală îşi are fiinţă şi în legea noastră, fiindcă dăruitorul,
care dispune prin contractul de căsătorie de averea sa vii­
toare, dispune de o avere de succesiune şi, deci, institueşte
moştenitor, prin contract, pe soţul d o n a t a r . De aceea, j u ­
risprudenţa noastră recunoaşte, cu drept cuvânt, existenţa

Vezi şi P l a n i o i , I I I , p . 806, nota 1 (ed. a 5-a), care m e n ­

ţionează vechia noastră părere.
r
( ) Vezi Dreptul din 1892, N o . 39 şi 40.
2
( ) Cpr. Cas. r o m . Bult. 1896, consid. dela p . 1608.
3
( ) Vezi explic, a r t . 8 2 1 , suprà, p . 3 9 3 .
4
( ) Cpr. Planioi, I I I , 3 1 5 8 ; Marcadé, I V , 2 7 8 ; Demante, I V ,
254 ÒM I ; T h i r v , I I , 5 2 2 ; Vigié, I I , 9 7 5 , 9 8 0 ; Mourlon, I I ,
978 u r m . ; Demolombe, X X I I I , 271 u r m . ; Acollas, I I , 6 6 9
u r m . ; Beltjens, I I I , a r t . 1082, 1 0 8 3 , N o . 1 u r m . ; etc. Vezi
şi Cas. r o m . Bult. S-a I, anul 1878, p . 4 0 7 ; Bult. 1 8 9 6 ,
p. 1 6 0 5 ; Cr. judiciar din 1896, N o . 46 şi Dreptul din acelaş
an, No. 8 3 , etc.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — ART. 933. 683-

1
instituţiilor contractuale în dreptul nostru actual f ), şi este
1
inexactă afirmaţia d-lui ( . (1. Dissescu cum că asemenea
2
instituţie a r fi inexistentă la noi ( ).
O deosebire însemnată există însă, cu toate acestea, Deoseb. de c.
f r a n c e z
între legea noastră şi cea franceză; căci, pe când în codul -
francez, se poate institui moştenitor, prin contractul de că­
sătorie, nu n u m a i pe a m b i i soţi sau pe u n u l din ei, ci se
mai poate face încă o substituţie vulgară în folosul descen­
denţilor neconcepuţi ce se vor naşte din căsătorie, substi­
tuţie care se presupune în caz de tăcerea contractului, le­
giuitorul nostru nu se ocupa de loc de copii şi n u deroagă
3
dela d r e p t u l comun decât în privinţa soţilor ( ).
Când se poate zice că o donaţiune are de obiect b u - Chestie de
f a p t
mirile ce dispunâtorul va lăsa la moartea sa, aceasta este '
o chestie de intenţie. Judecătorii vor interpreta deci voinţa
d ă r u i t o r u l u i . ţinând seamă de împrejurările de fapt, de
4
termenii dispoziţiei, etc. ( ).
Astfel, donaţiunea întregei cotităţi disponibile sau a Exemple de
unei părţi n u m a i din ea, va fi considerată ca o donaţiune '"raciuaiT"
de b u n u r i viitoare, pentrucă partea disponibilă nu se poate
determina decât la moartea d ă r u i t o r u l u i ('). (Cpr. a r t . 846).
T o t astfel ar fi şi făgăduinţa ce părintele a r face la

(') Vezi Cas. rom., C. Craiova, Bucureşti, etc.; B u l t . 1896,

p. 1 6 0 5 ; Gr. judiciar din 1896, No. 30 şi 4 6 ; Dreptul din
acelaş an, No. 8 3 ; Dreptul din 1900, No. 4 6 ; T r i b . Dolj şi
R o m a n a ţ i , Dreptul din 1896, No. 60 şi Gr. judiciar din 1908,
No. 40 (cu observ, noastră), etc. Vezi tom. I al Coment,
noastre, p. 28, ad notam.', tom. I I I , p a r t e a I I , p . 42, 43 şi
321 (ed. a 2 - a ) ; tom. V , p . 117, text şi nota 3 ; tom. V I I I ,
pag. 6, nota 3 şi p. 286, text şi nota 2 ; tom. X , pag. 740,
nota 4, etc. Vezi şi T r a t a t u l nostru în l i m b a franceză, p. 179,
text şi nota 1.
2
( ) Vezi tom. I (introducere), p. 28, ad notam, unde am sem­
nalat şi alte inexactităţi afirmate de amicul nostru d-1 C. Gr.
Dissescu, astăzi Ministru al Instrucţiunei publice şi al Cultelor.
3
( ) Vezi suprà, p. 674 şi 679, notă 1.
4
( ) Demolombe, X X I I I , 300.
Vigié, I I , 9 8 1 ; Demolombe, X X I I I , 2 9 8 ; A u b r y et Rau,
V I I I , § 739, p. 60, text şi nota 2 ; Zacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 7 >0, p. 526, nota 2 (ed. Crome); L a u ­
rent, X V , 1 8 1 ; Cas. fr. Sirey, 32. 1. 755 şi Répert. Dalloz,
v° Disp. entre-vifs, 1986, nota 3.
 684 COD. CIV.— CARTEA III. — T I T . I I . — C A P I T . VI. — ART. 933.

căsătoria unuia din copiii săi, că nu-i va lăsa m a i p u ţ i n

decât v a lăsa celorlalţi, ceeaee, în d r e p t u l francez, se n u ­
m e ş t e : promesse d'égalité, assurance de part héréditaire, re­
serve à succession, etc. (').
Promisiunea Promisiunea sau făgăduinţa de egalitate este deci o
2
de egahtate.v a ri ţ ţ e a einstituţiei contractuale ( ).
a

F ă g ă d u i n ţ a de egalitate, făcută unuia din copii, prin

contractul său de căsătorie, n'ar împadica însă pe acel care
a fâcut-o de a dispune. în limitele părţei disponibile, în fo­
3
losul unei persoane străine ( ), sau de a gratifica pe alt copil,
dacă el .face ca copilul, căruia egalitatea a fost promisă, să
profite de u n asemenea folos (').
interpretarea In caz de îndoială, dispoziţia nu va fi interpretată ca
ea^deTn-* ° donaţiune de b u n u r i viitoare, ci ca o donaţiune de bunuri
doiaiă. prezente; pentrucă, pe de o parte, orice dispoziţie excepţio­
nală trebue să fie interpretată în mod strict, iar pe de alta,
pentrucă în donaţiunile de b u n u r i viitoare, d ă r u i t o r u l nu
mai poate dispune de averea sa, p r i n acte eu titlu g r a t u i t (°).
inexistenţa Niciun termen sacramental nefiind însă cerut p e n t r u
sacramental! existenţa donaţiunei de b u n u r i viitoare sau instituţiei con­
6
tractuale ( ), autorii văd, cu drept cuvânt, o instituţie contrac­
tuală în declaraţia părintelui făcută în contractul de căsătorie

(') C p r . A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p. 88, text şi nota 1 0 1 ;

Demolombe, X X I I I , 78 bis şi 3 0 1 u r m . ; Vigié, I I , 9 8 1 ;
L a u r e n t , X V , 248 u r m . ; P a n d . fr., v° cit., 11895 u r m . ; Ré­
pert. Sirey, v" Don. entre-vifs, 5017 u r m . ; B a u d r y et Colin,
II, 3943 u r m . ; T r o p l o n g , IV, 2 3 7 6 ; D u r a n t o n , I X , 6 9 8 , etc.
2
( ) Cpr. T r i b . Dolj, Dreptul din 1893, N o . 6 0 ; C. Craiova, Cr.
judiciar din 1896, No. 30 şi Dreptul din acelaş an, No. 8 3 ;
Cas. rom. Bult. din 1896, consid. dela p . 1608. Vezi şi Cas.
fr. D . P . 85. 1. 108; C. P a r i s , Pand. Period. 86. 2. 3 ; C.
Orléans, D . P . 9 3 . 2. 330, etc. Cpr. B a u d r y et Colin, I I ,
3 9 4 6 ; Planioi, I I I . 3 1 8 8 : Beltjens, op. cit., I I I , art. 1082, 1083,
No. 5 1 , p a g . 3 8 8 .
8
( ) A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p. 90, text şi nota 1 0 7 ; P a n d .
fr., v° cit., 11912 şi alte a u t o r i t ă ţ i citate a c o l o ; Beltjens, I I I ,
a r t . 1082. 1083, No. 53 şi numeroasele a u t o r i t ă ţ i citate acolo.
4
( ) Cpr. B a u d r y et Colin, II, 3 9 4 7 ; P a n d . fr., w° cit., 11140;
L a u r e n t , XV, 46 şi 2 5 3 ; Demolombe, X X I I I , 76, in fine şi
78 bis; A u b r y et Rau, V I I I , § 7 3 1 , p. 20, text şi nota 12, etc.
s
( ) L a u r e n t , X V , 185. Cpr. C. P a r i s , D . P . 55. 5. 159.
6
( ) L a u r e n t , X V , 180; Beltjens, I I I , art. 1082, 1083, No. 2.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — ART. 933. 685

al u n u i fiu al său, prin care el a r recunoaşte pe acest fiu

drept moştenitorul său (*).
Ca şi donaţiunile de b u n u r i prezente (vezi suprà, p . 676), Existenţa ra-
cele de b u n u r i viitoare sau instituţiile contractuale sunt P ° ^ - - fcului

U T m
A r t

i - i - i i '
supuse r a p o r t u l u i , de c a t e o n soţul d o n a t a r moşteneşte a b
intestat pe ascendentul sau dăruitor (art. 7 5 1 urm.), fiindcă
2
niciun text nu le scuteşte de r a p o r t ( ).
Ele sunt de asemenea, supuse reducţiunei, când atacă Aeţ. în re-
3 d u c i u n e
rezerva celorlalţi comoştenitori (art. 8 4 7 u r m . ) ( ). A r t . 1 0 9 0 t -
din codul francez este expres în această privinţă.
Instituţiile contractuale pot fi supuse aceloraşi mo- Art. îoos.
dalităţi şi sarcini, la care pot fi supuse orice liberalitâţi în
genere. R ă m â n e însă bine înţeles că ele nu pot fi supuse
4
unei condiţii imposibile sau ilicite (art. 1 0 0 8 ) ( ).

Caracterele instituţiei contractuale.

Donaţiunea de b u n u r i viitoare sau instituţia contrac- Termen a e

tuala este un termen de mijloc între donaţiunea inter vivos ^l^sTtet

şi testamentul. tament.
E a se deosebeşte de donaţiunea între vii pentru a se înstrăinarea
bununl, )r da
apropia de testament, întrucât ea are de obiect bunurile; . ~
1
1, 1 . , mite prin acte
viitoare, adecă totul sau p a r t e din averea ce dispunătorul cu titlu oneros,
A r t 9 3 3 g
va lăsa la moartea sa, şi întrucât ea nu se deschide d e c â t "
la moartea lui, dăruitorul r ă m â n â n d p r o p r i e t a r şi având
facultatea de a înstrăina bunurile dăruite p r i n acte cu titlu
oneros (argument a contrario din a r t . 9 3 3 § 2).
.,Considerând, zice Curtea noastră de casaţie, că donaţiunile
de b u n u r i prezente trec imediat în proprietatea şi posesiunea so­
ţului donatar, ca toate donaţiunile în genere; iar cele de b u n u r i

!
( ) T r o p l o n g , I V , 2 3 5 8 ; Répert. L a b o r i , v° Inslit. contractuelle,
No. 19. — I n vechia j u r i s p r u d e n ţ a franceză, dispoziţia prin
care un părinte, căsătorind pe fiul său, îl declara fiul sau
cel mai m a r e şi principalul său moştenitor, era da asemenea
o instituţie contractuală. T r o p l o n g , loco suprà cil.
2
( ) Répert. Sirey, v« Don. entre-vifs, 4914.
3
( ) Répert. Sirey, v» cit., 4 9 1 5 ; L a u r e n t , X I I , 5 8 ; Demolombe,
X X I I I . 396 u r m . ; Beltjens, I I I , art. 919, No. 2 8 ; C. Grenoble,
Sirey, 66. 2. 2 2 5 , etc. Vezi suprà, p. 676, nota 2.
C) Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 4812.
 686 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. —CAPIT. VI. — ART. 933.

viitoare, numai la moartea donatorului ; că, p r i n u r m a r e , de acede

din urmă bunuri, adecă bunuri viitoare, donatorul poate dispune
de ele cu titlu oneros, d u p ă cum prevede § 2 al art. 933, etc." (').

Neînstrăi- P e de altă parte, ea se deosebeşte de testament, spre

a s e a r o
aeteTou'tiOu P p i à de donaţiunea între vii prin caracterul său de
gratuit. Art. irevocabilitate, î n t r u c â t d ă r u i t o r u l nu mai poate dispune
9 3 3 8 2 2
- de b u n u r i l e sale cu titlu g r a t u i t (art. 9 3 3 § 2) ( ). E a are
deci, pe de o parte, caracterul unui testament, iar pe de
alta, acel al unei donaţiuni, nefiind, în realitate nici una,
3
nici alta ( Ì. De aceea, F u r g o l e o numea o dispoziţie amphybie,
iar alţii, o dispoziţie hermaphrodite
instit. con- Instituţia contractuală este u n mod de a dispune de
e a v e r e a s a c u
aT°stHctó in- totul excepţional, de u n d e rezultă că ea este
5
rerpretare. de strictă interpretare ( ). E a constitue, pe de o parte, o de­
rogare dela a r t . 8 0 0 . d u p ă care omul nu poate dispune de
a v u t u l său decât p r i n donaţiune între vii sau testament,
iar pe de altă p a r t e , ea constitue o derogare dela a r t . 7 0 2
şi 9 6 5 .§ 2. care opresc pactele succesorale, adecă conven­
ţiile a s u p r a unei succesiuni nedeschisă încă, Această consi­
deraţie, destul de serioasă, a si făcut, de bună seamă, a t â t

(>) Bult. Cas. (S-a I-a), a n u l 1878, p a g . 407. Cpr. Bult. 1896,
p. 1605. Vezi şi infra, p. 699.
2
( ) Cpr. T r i b . D o l j , Dreptul din 1893, No. 60 (sentinţă bine
motivată). Vezi şi Cas. rom. Bult. 1896, p. 1605. ^Institution
par paction, ou reconnaissance d'héritier simple ou mutuelle,
et donation particulière par contrat de mariage, vaut par la
loi salique des Francois, et ne se peut révoquer", ziceà Loysel
(Institutes coutumières, I, p. 3 0 1 , N o . 308, ed. D u p i n et L a -
boulaye din 1846). Vezi tot acolo şi nota lui L a u r i è r e .
3
( ) Cpr. T h i r y , I I , 5 2 3 ; Arntz, I I , 2 2 8 2 ; L a u r e n t , X V , 177 u r m . ;
B a u d r y et Colin, I I , 3 8 7 9 ; Acollas, I I , p . 669. — Instituţia,
contractuală nu este o donaţiune mortis causa, pentrucă, d u p ă
cum ştim, asemenea donaţiuni sunt revocabile d u p ă voinţa
e
d ă r u i t o r u l u i (cpr. Instit., De donationibus, 2, 7, § 1). P
când instituţiile contractuale sunt irevocabile in acest sens
că dăruitorul nu m a i poate dispune de averea sa prin acte cu
titlu g r a t u i t (art. 9 3 3 § 2). Şi apoi, donaţiunile mortis causa,
care existau altă dată a t â t la R o m a n i cât şi în dreptul nostru
anterior, nu-şi mai a u fiinţă astăzi. Vezi suprà, p. 10.
4
( ) Vezi B a u d r y et Colin, I I , 3 8 7 9 ; Planiol, I I I , 3158.
5
( ) Beltjens, Encyclopedic du droit civil belge, III, art. 1082,
1083, No. 6, in fine, p. 383 (ed. a 3-a).
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — ART. 933. 687

p e legiuitorul italian cat şi pe alţi legislatori străini să nu

a d m i t ă asemenea instituţie (').

Actele prin care se poate face o instituţie contractuală.

Instituţia contractuală nu poate fi făcută decât prin instit. con-

toa tnala n
contractul de căsătorie, sau p r i n t r ' u n act care se referă la ° , "
•î • -i c> r> n n n „ . . poate n tăcuta
un contract m a t r i m o n i a l anterior (art. 1 2 2 9 , 1230). căci decât prin
c o n t c t u l d e
a r t . 9 3 3 ne triinete la art. 9 3 2 , care nu vorbeşte d e c i t d e " f

* căsătorie.
d a r u r i făcute soţilor prin contractul de căsătorie. (.) insti- Controversă,
tuţie contractuală făcută p r i n t r ' u n alt act decât contractul
m a t r i m o n i a l , a r fi deci inexistentă, iar nu n u m a i anulabilâ.
S u n t , ce e drept, autori care susţin că instituţia contrac­
t u a l ă poate fi făcută prin orice act autentic anterior căsă­
toriei, însă această soluţie este contrară a r t . 9 3 2 şi 9 3 3 ,
care stabilind u n mod de dispoziţie excepţional, trebue să
fie strict m ă r g i n i t în limitele lui, conform regulei cunos­
2
c u t e : exceptiones sunt strictissiince interpretationis ( ).
Instituţia contractuală poate fi făcută p r i n t r ' u n m a n - Mandatari,
3
d a t a r , însă m a n d a t u l va trebui să fie autentic şi special ( ).
Cu toate că instituţia contractuală se apropie, sub N'eapiic, în
unele raporturi, de testament, totuşi se decide, în genere, că ^riT"^; 1

d o u ă sau mai multe persoane pot să facă o donaţiune de

(') Vezi Pacifici-Mazzoni, Trattato delle succesioni, I, p. 67 u r m . ;
Laurent, Avant-projet de revision du code civil, I I I , p. 458.
3
( ) Cpr. Planiol, I I I , 3 1 6 5 ; B a u d r y et Colin, II, 3880; T r o p -
long, I V , 2360; P a n d . fr., v° cit., 11665 u r m . ; Demolombe,
X X I I I , 2 7 6 ; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 4685 u r m . ;
T h i r y , I I , 5 2 4 ; L a u r e n t , X V . 187; Vigié, II,' 979; A u b r y et
Rau, V I I I , § 739, p. 6 3 , text şi nota 10; Zacharise, Handbuch
des fr. Civilrechts, IV, § 739, pag. 417, text şi nota 7 (ed.
Anschtìtz), § 750, p . 527 (ed. Crome). I a t ă cum se exprimă
acest din u r m ă a u t o r : „Ein solches Vertragsvermăchtniss kann
nur im Ehevertrags, und nicht auf andere Weise (mitteht
einer andern Urkunde) gemacht tverden".— Contrà: Merlin,
Répert. v° Instit. conlractuelle, § 3, No. I I , in fine; F a v a r d
de Langlade, Répert., eod. v°, No. 7; T o u l l i e r - D u r e r g i e r , I I I ,
partea I, 830, p. 4 5 1 .
3
( ) Pand. fr., v° cit., 11669; Répert. L a b o r i , v° Instit. contrac-
tuelle, No. 5 3 ; Beltjens, I I I , art. 1082, 1083, No. 6 in medio;
Cas. fr. D . P . 47. 1. 15; Sirey, 47. 1. 2 8 9 .
 688 COD. CIV. — CARTEA I I I . - - T I T , II. — CAPIT. VI. — ART. 933.

b u n u r i viitoare, în folosul ambilor soţi sau a u n u i a din

ei. p r i n acelaş contract de căsătorie. A r t . 8 5 7 , care opreşte
testamentul conjunctiv, n u poate fi invocat în specie, p e n t r u c ă
această dispoziţie se întemeiază pe împrejurarea că testa­
mentul este p r i n esenţa sa şi în mod absolut revocabil
(art. 8 0 2 ) ; pe când instituţia contractuală este irevocabilă
în acest sens că dăruitorul nu m a i poate dispune de averea
sa cu titlu g r a t u i t (art. 9 3 3 § 2). Instituţia contractuală
fiind considerată de lege m a i mult ca o donaţiune, şi fiind
chiar calificată cu această denumire, nu i se pot aplica r e ­
galele dela testamente (').

Bunurile care pot fi cuprinse într'o instituţie contractuală

şi plata datoriilor dăruitorului.
Art. 1082 c. Instituţia contractuală poate să aibă de obiect, precum
rancez. Q spune a n u m e a r t . 1 0 8 2 clin codul francez, toate sau parte
n u m a i clin bunurile viitoare ale dispunătorului, adecă ce el
2
va lăsa la moartea lui ( ).
instit. con- I n cazul întăiu, instituţia contractuală este universală
a1
telala i e u
S
ş
U
^ '*' 8 8 8 ) , iar în cazul al doilea ea este cu titlu universal,
titlu uni- E a va fi, de asemenea, tot cu titlu universal, când va avea
versai. ^ \i ţ toate imobilele sau toate mobilele ce dispunătorul
0 y ec

va lăsa la moartea lui (art. 8 9 4 § 1).

instit. eon- instituţia contractuală poate fi făcută şi cu titlu p a r -
titi^parti" t' l sau singular, adecă să aibă de obiect o sumă de
c u a r

colar. bani sau un lucru a n u m e determinat (art. 8 9 4 8 2). P ă r e r e a

C) T h i r y , I I , 5 2 4 ; Demolombe, X X I I I , 2 7 8 ; L a u r e n t , X V , 187;
D u r a n t o n , I X , 6 7 5 ; A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p . 64, text
şi nota 12; P a n d . fr., v° cit., 1 1 6 7 1 ; R é p e r t . L a b o r i , vo Instit.
contractuelle, N o . 5 7 ; B a u d r y et Colin, I I , 3 8 8 9 ; Beltjens,
III, art. 1082, 1083, N o 2. — î n c â t priveşte donaţiunile dintre
soţi, în t i m p u l căsătoriei, vezi a r t . 9 3 8 , explicat în tom. I V ,
p a r t e a I I , al Coment, noastre.
2
( ) D i n î m p r e j u r a r e a că textul nostru nu prevede a n u m e , ca cel
francez, că d ă r u i t o r u l poate să dispue de toate bunurile sale
sau n u m a i de p a r t e din ele, n ' a r trebui, în adevăr, să con­
chidem că, la noi, d ă r u i t o r u l n ' a r puteà să dispue, prin con­
t r a c t u l de căsătorie, decât de toate b u n u r i l e sale viitoare, căci
această concluzie a r fi falşă. Cpr. Petrescu, Donaţiunile, II,
p. 63 urm.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — AET. 933. 689

lui D u r a n t o n (IX, 676), care vede în această din u r m ă dis­

poziţie, o donaţiune între vii cu rezerva tacită de uzufruct,
J
a r ă m a s izolată ( ).
D a c ă instituţia contractuală este universală, soţul d o - Plata dato-
n a t a r va plăti toate datoriile d i s p u n ă t o r u l u i (art. 893), pe "n^roim""
când el nu le va plăti decât în proporţie cu averea ce va Aplic, regu-
le d ela
luà, în caz când instituţia va fi cu titlu universal (art. 896), i°I. a e

necontribuind de loc la p l a t a datoriilor, de câteori instituţia

va aveà de obiect un b u n a n u m e determinat (art. 7 7 5 , 909).
Aceasta nu este decât aplicarea maximei cunoscute: „JES
alienum universi patrimonii, non certarum rerum, onus est".
Ou alte cuvinte, vom aplica donatarilor de b u n u r i viitoare,
2
în privinţa plăţei datoriilor, regulele dela legate ( ).
In caz de a exista m a i m u l ţ i donatari instituiţi cu
titlu universal, fiecare va contribuì la p l a t a datoriilor şi a
3
sarcinelor, în proporţie cu emolumentul său ( ).
Şi fiindcă regulele dela legate sunt aplicabile în specie, Aplic., în
trebue să decidem că soţul instituit atât pentru universa- art^s^ c
ei¥il
litatea bunurilor, cât şi cel instituit n u m a i p e n t r u o frac- -
ţiune a bunurilor dispunătorului, va plăti datoriile, p e n t r u
p a r t e a sa corăspunzătoare, ultra vires, dacă va primi a
intra în posesiunea b u n u r i l o r fără inventar, controversa care
există în această privinţă în F r a n ţ a , fiind î n l ă t u r a t ă la noi
4
p r i n art. 8 9 7 0 . civil ( ).

1
ţ ) Cpr. T h i r y , I I , 5 2 5 ; L a u r e n t , X V , 193; M a r c a d é , IV, 2 8 0 ;
Vigié, l i , 9 8 0 ; Mourlon, I I , 9 7 8 ; Demolombe, X X I I I , 2 7 9 ;
B a u d r y et Colin, II, 3907, 3 9 0 8 ; Demante, I V , 254 bis I I ;
A u b r y et Rau, V i l i , § 739, p. 6 1 , text şi n o t a 8 ; Massé-Vergé,
I I I , § 517, p. 3 2 1 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
IV, § 739, p. 417 (ed. Anschiitz), § 750, p . 527 (ed. Crome);
Arntz, 1 1 , 2 2 7 1 ; Saintespès-Lescot, V , 1887, p. 4 4 6 ; Beltjens,
I I I , art. 1082, 1083, No. 1 1 ; P a n d . fr., v° cit.. 11707 u r m .
2
( ) Vezi T h i r y , I I , 527, in fine; A r n t z , I I , 2 2 2 8 ; L a u r e n t , X V ,
2 4 1 ; Demolombe, X X I I I , 3 3 7 ; Mourlon, I I , 9 8 6 ; M a r c a d é .
I V , 2 8 9 ; D u r a n t o n , I X , 7 1 8 ; Demante et Colmet de Hanterre,
I V , 256 bis V I ; A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p . 83, 8 4 ;
B a u d r y et Colin, I I , 3 9 0 9 ; P a n d . fr., v° cit., 11877; Beltjens,
I I I , art. 1082, 1083, N o . 49, 50 bis, p . 387, etc.
3
( ) L a u r e n t , X V , 242.
4
( ) Vezi în tom. I V , p a r t e a II, explic, art. 897 C. civil. In acest
sens se p r o n u n ţ ă unii autori chiar în F r a n ţ a . Vezi A u b r y et
Rau, V I I I , § 739, p . 8 4 ; D u r a n t o n , I X , 7 2 1 ; Beltjens, I I I ,

58791
 690 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I I . — CAPIT. V I . — ART. 933.

Instituitul nu Soţul instituit nu este însă obligat la plata legatelor,

c a r e r m n Q
p l â
»ateie * ^
I e
î sarcina excluzivă a moştenitorilor a b intestat
sau a legatarilor, pentrucă dăruitorul, care a dispus de bu­
nurile sale p r i n t r ' o instituţie contractuală, nu mai poate
dispune de aceste b u n u r i cu titlu g r a t u i t , de oarece prin
asemenea dispoziţie el a r revoca instituţia contractuală
(art. 9 3 3 § 2)
Legatele de El nu va plăti, fie singur, fie î m p r e u n ă cu ceilalţi
mica însem­ moştenitori universali ai instituitorului, decât legatele de
nătate.
mică însemnătate, care vom vedea p . 6 9 9 , nota 1, că pot
2
fi făcute şi la noi, deşi art. 9 3 3 nu le prevede a n u m e ( ).
A m văzut că instituţia contractuală poate să aibă de
obiect toate bunurile, mobile sau imobile, ale dispunătorului,
sau n u m a i parte din ele.
Transcrierea P r e s u p u n â n d că ea are de obiect averea imobiliară a
instituţiei digpvmatorului, chestiunea de a se sti dacă ea trebue sau
1
contractuale. ,. . „ '
Controversă, n u să fie transcrisă este foarte controversată ( ). D u p ă pă­
rerea generalmente admisă, instituţia contractuală a v â n d de
obiect b u n u r i imobiliare, nu este s u p u s ă transcrierei prevă­
zută de art. 8 1 8 şi 8 1 9 din codul civil, pentrucă, pe de o
parte, ea nu s t r ă m u t ă proprietatea imobilelor dăruite decât
ca succesiune, iar pe altă parte, pentrucă donaţiunea de
b u n u r i viitoare nu transmite actualmente, niciun drept real
soţului d o n a t a r ('*). L a aceste argumente se mai poate adaogă
art. 1082, 1083, No. 4 9 ; Baudry et Colin, II, 3 9 3 8 ; T. Hue,
VI, 460, etc. Vezi suprà, p. 336 urni. şi infra, p . 710, 719.
(') Cpr. P a n d . fr., v<> 11880 şi autorităţile citate acolo.
2
() Cpr. Demolombe, X X I I I , 338; A u b r y et Ran, V I I I , § 739,
p. 8 4 ; Beltjens, I I I , loco cit., No. 5 0 ; L a u r e n t , X V , 242;
P a n d . fr., loco suprà cil.; T. Hue, V I , 460, etc.
3
() Vezi suprà, p . 347, text şi nota 2.
4
() Vezi în acest sens, Laurent, X V , 188 şi X X I X , 49 u r m . ; De­
molombe, X X I I I , 277 ; Troplong, Don. et testaments, I I , 1169
şi I V , 2372 şi 2655. Idem, Transcription, 73 u r m . ; T. H u e , V I ,
210 şi 457; Beltjens, art. 941, No. 4; B a u d r v et Colin, I I ,
3 9 0 5 ; Arntz, I V , 1618; Vigié, I I , 9 7 9 ; D u r a u t o n , V I I I , 411
şi I X , 707; Massé-Vergé, III, § 517, p. 322, nota 7; A u b r y
et Rau, VII, § 704, p. 383 şi V I I I , § 739, p. 6 4 ; Zachariae,
Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 750, p. 528 (ed. Crome);
Planiol, III, 3 1 7 6 ; Martou, Privii, et hypothèques, I, 19, p. 41
u r m . ; Lépinois, Transcription des privii, et hypothèques, I,
8 5 ; Verdier, Transcription, I, 1 5 1 , p. 306 u r m . (ed. a 2-a);
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — ART. 933. 691

ca transcrierea instituţiilor contractuale n u este cu p u t i n ţ ă ,

cel p u ţ i n în t i m p u l vieţei dăruitorului, căci ea a v â n d de
obiect imobilele ce d ă r u i t o r u l va lăsa la moartea sa, aceste
imobile sunt necunoscute în momentul instituţiunei, şi necu-
noscandu-se situaţia lor, n u se poate procede la formalitatea
transcrierei care, d u p ă c u m ştim, trebue să se facă la tri­
b u n a l u l j u d e ţ u l u i situaţiunei lor (art. 8 1 8 , 1 8 0 1 C. civ., şi
7 2 1 u r m . P r . civ.) (*). Apoi, contractul de căsătorie, din care
donaţiunea formează o clauză specială, fiind transcris în-
tr'un registru special (art. 1 2 2 8 O. civ. şi 7 0 8 P r . civ.),
terţii interesaţi au de unde să se informeze de existenţa do­
naţiune!.
Donaţiunile făcute prin contractul de căsătorie în linie Dr. vechiu fr.
directă erau scutite de insinuaţiune si în vechiul drept francez
2
(art. 19 şi 2 0 Ordon, din 1 7 3 1 ) ( i
D a r dacă se poate admite că transcrierea nu este cu Transcrierea
la m o a r e a
p u t i n ţ ă în timpul vietei dăruitorului. ea va trebui n e a p ă r a t . '
r i i ? - . . . ilispunato-

să aibă loc la moartea lui, pentrucă, d u p ă cum ştim, insti- mini. Con-
t r o v e r e a
tuţia contractuală este un act între vii, deşi ea nu-şi p r o - -
Petit, Transcription des don. entre-vifs, p. 3 0 ; P a n d . fr., v°
Don. et. testaments, 4874 u r m . ; Répert. Sirey, v° Don. entre-
vifs. 4 8 1 5 ; Répert. Labori, v° Insiit. contractuelle, N o . 58. V .
infra, p . 720, 7 2 1 . — Contra: Mourlon, Transcript., I I , 1117,
pag. 759 u r m . ; Flandin, Idem, I , 7 0 1 , p . 515 u r m . ; Bonnet,
Disp. par contrat de mariage et disp. entre époux, I I , 686
urm. ; T h i r y , I V , 3 0 8 . Acest din u r m ă autor dă, mai cu seamă,
nişte a r g u m e n t e care fac ca chestiunea să fie îndoelnică. Vezi
a s u p r a acestei controverse, Acollas, II, p . 6 7 4 u r m . ; Dalloz,
Nouveau code civil annoté, I I , art. 1082, N o . 102 u r m .
1
•ţ ) Vezi însă T h i r y ( I V , 308, in fine), p . 275 urm., care com­
bate acest a r g u m e n t , zicând că, în privinţa imobilelor ce
a p a r ţ i n d ă r u i t o r u l u i în momentul fa cerei instituţiei contrac­
tuale, transcrierea se va face la t r i b u n a l u l situaţiei acestor
imobile, iar în privinţa celor ce el va dobândi mai în u r m ă ,
la t r i b u n a l u l situaţiei lor respective.
Ştim că şi î m p ă r ţ e a l a este opozabilă terţiilor independent Netranscr.
de formalitatea transcrierei actului care o constată, pentrucă împărţelei.
ea este declarativă, iar nu translativă de d r e p t u r i . Vezi t o m . I I I ,
partea I I , al Coment, noastre, pag. 790 şi tom. X , p a g . 739,
nota 3 şi la autorităţile citate acolo, adde: Cas. rom. S-a I-a,
decizia N o . 261. din 29 Martie 1913. Jurisprudenta română
din 19 Main 1913, No. 19, p. 294, No. curent 390.
2
( ) Vezi Planiol, I I I , 3176.
 692 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . II. — C A P I T . VI. — ART. 933.

duce efectele sale decât la moartea d ă r u i t o r u l u i şi deşi i se

aplică, în unele privinţe, regulele dela legate (').
Neapiic, în D a c ă instituţia contractuală a r e de obiect l u c r u r i m o -
B ie
8M ò.*<ììv' biliare, ea n u este s u p u s ă formalităţei actului estimativ, p r e ­
v ă z u t de a r t . 8 2 7 C. civ., căci la facerea donaţiunei, n u se
poate cunoaşte b u n u r i l e ce d ă r u i t o r u l va dobândi şi va lăsa
2
la m o a r t e a sa ( ).'

Persoanele care pot face o instituţie contractuală.

Oricine poate Instituţia contractuală poate să emane dela ascendenţii
contractuală! soţiloi*, dela celelalte r u d e ale lor şi chiar dela persoanele
străine. Aceasta este evident, deşi textul nostru n'o s p u n e
a n u m e , d u p ă c u m o spune a r t . 1 0 8 2 din codul francez, c a r e
reproduce, în această privinţă, a r t . 1 0 al ordonanţei din 1 7 3 1 ;
căci orice persoană capabilă poate dispune de averea sa.
Capacitatea Se naşte însă î n t r e b a r e a : ce capacitate trebue să a i b ă
a l b s ' î u p u n l t d i s p u n ă t o r u l : acea a u n u i d ă r u i t o r sau a u n u i testator?
tomi. A r t . 9 3 3 , considerând această dispoziţie ca o d o n a ţ i u n e şi
declarând-o p a n ă la u n p u n c t oarecare irevocabilă, de oarece
d ă r u i t o r u l n u m a i poate dispune de bunurile sale prin a c t e
cu titlu g r a t u i t (art. 9 3 3 § 2 ) , credem că d i s p u n ă t o r u l v a '
trebui să aibă capacitatea cerută p e n t r u a face o donaţiune,
iar nu u n testament. Instituţia c o n t r a c t u a l ă se apropie deci
m a i m u l t , în această privinţă, de donaţiunile între vii decât
3
de testamente ( ). D e aceea, d i s p u n ă t o r u l va trebui să fie ca-

(') Vezi L a r n a u d e , Elude sur la publicité des donations, p. 175

urm.; Martou, Privii, et hypothèques, I, 19, p. 4 4 ; P a n d . fr. T

v° cit., 4878 u r m . — Contra: L a u r e n t , X X I X , 5 0 ; Répert.

Sirey, v° Don. entre-vifs, 4819.
l
( ) L a u r e n t , X V , 189; D u r a n t o n , V I I I , 411 şi I X , 7 0 7 ; D e m o ­
lombe, X X I I I , 2 7 7 ; Vigié, I I , 9 7 9 ; Troplong, I V , 2654,
Marcadé, I I I , 6 8 4 ; Acollas, I I , p . 6 7 6 ; B a u d r y et Colin, I I ,
3 9 0 6 ; A u b r y et E a u , V I I , § 666, p . 8 7 , 88 şi V I I I , § 7 3 9 ,
p. 6 4 ; Pand. fr., v° cit., 11672; P a n d . beiges, v° Instit. con-
tractuelle, 4 8 : Répert. Sirey, v° cit., 4700, 4 7 0 1 ; Beltjens,
III, art. 9 4 8 , N o . 9 şi art. 1Ò82, 1083, N o . 7. Vezi suprà,
p. 222, nota 1 şi infra, p. 720. — Vezi însă F a u r e , Instit.
contractuelle, p . 167.
8
( ) C p r . T h i r y , I I , 5 2 6 ; Arntz, I I , 2 2 8 3 ; L a u r e n t , X V , 178, 196
urm., 2 9 6 ; Demolombe, X X I I I , 283 urm., 394, Mourlon, I I ,
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — AET. 933. 693

pabil de a dispune p r i n donaţiune, în m o m e n t u l facerei in­

1
stituţiei contractuale, iar n u în m o m e n t u l morţei sale( ).
Instituţia contractuală este deci c â r m u i t ă de legea în Legea din
a
vigoare în momentul facerei contractului, iar n u în mo-™eret"contr "
2
mentul morţei d ă r u i t o r u l u i ( ).
D i n cele m a i sus expuse rezultă că minorul de 16 a n i Minorul de
1 6 a n i
nu poate face o instituţie contractuală, deşi are capacitatea "
3
de a testa într'o limită oarecare (art. 8 0 7 ) ( ).
Minorul capabil de a se căsători (art. 1 2 7 , 128) poate Art. 127, m .
însă, cu consimţirnântul celor în drept, să facă o instituţie
4
contractuală în folosul viitoarei sale soţii ( ).
De asemenea, femeea m ă r i t a t ă n u poate, fără autorizarea Femeea mâ-
n t a t ă
b ă r b a t u l u i s a u a justiţiei, să dispue de bunurile sale p r i n t r ' o "
instituţie contractuală, deşi ea a r e capacitatea de a-şi face
5
testamentul fără nicio autorizare (art. 2 0 8 ) ( ).
Femeea m ă r i t a t ă s u b regimul dotai n u poate, nici chiar Femeea mări-
cu autorizarea b ă r b a t u l u i s a u a justiţiei, să dispue de imo- i i dotai, g m u

b i l u l . s ă u dotai p r i n t r ' o instituţie contractuală, afară, bine Controversă,

înţeles, de cazul când a r fi vorba de stabilirea sau căpătuirea
6
u n u i copil al ei ( ), deşi ea poate să dispue de aceste b u n u r i

9 8 2 ; Vigié, I I , 9 7 7 ; T r o p l o n g , I V , 2 3 6 8 ; Marcadé, I V , 2 7 8 ;
Duranton, I X , 7 2 3 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 253 bis
I ; A u b r y et R a n , V I I I , § 739, p a g . 64, 6 5 , text şi nota 1 5 ;
B a u d r y et Colin, I I , 3 8 8 8 ; Pand. fr., v° cit., 11723; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vi/s, 4 7 7 3 ; T . H u e , V I , 4 5 7 ; Planiol,
I I I , 3 1 6 7 , etc.
(') Beltjens, JEncyclopédie du droit civil belge, I I I , loco cit., No. 1 3 ,
in fine şi autorităţile citate acolo.
2
() Beltjens, op. cit, I I I , a r t . 1082, 1083, N o . 6 bis.
3
() B a u d r y , et Colin, I I , 3 8 8 6 ; L a u r e n t , X V , 1 9 7 ; R é p e r t . Sirey,
v° cit., 4774 şi autorităţile citate acolo.
4
() Cpr. T r o p l o n g , I V , 2369. Vezi şi infra, explic, art. 936, p . 726.
6
() L a u r e n t , X V , 197 u r m . ; Demolombe, X X I I I , 2 8 3 ; Troplong,
I V , 2 3 6 8 ; B a u d r y et Colin, I I , 3 8 8 6 ; Répert. Sirey, v° cit,
4 7 7 7 ; Beltjens, I I I , loco cit., N o . 13, in medio; Planiol, I I I ,
3 1 6 7 ; P a n d . fr., v° cit., 11728 urm., etc. — Contrà: Grenier,
Don. et testaments, I I I , 4 3 1 . p. 340 u r m . (ed. Bayle-Mouillard
din 1847).
8
() C p r . T r i b . Dolj, Dreptul din 1893, No. 6 0 ; Cas. fr. Pand.
Period. 8 7 . 1. 182; Sirey, 87. 1. 3 2 0 ; D . P . 8 8 . 1. 169;
T. H u e , V I , 457 şi I X , 4 6 0 , p . 5 4 6 ; Beltjens, I I I , a r t . 1082,
1083, N o . 9; P a n d . fr., v° cit, 1 1 7 3 4 ; P a n d . beiges, v° Instit.
contractuelle, 5 8 ; B a u d r y et Colin, I I , 3887, etc.
 694 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I I . — CAPIT. VI. — AET. 933.

p r i n testament (art. 208), pentrucă imobilul dotal fiind, in

principiu, inalienabil (art. 1 2 4 8 ) , instituţia contractuală este
o înstrăinare, de oarece dăruitorul îşi înstrăinează o parte din
dreptul său de proprietate, adecă : dreptul de a dispune
cu titlu g r a t u i t (art. 9 3 3 § 2)(*).
Dota mobi- Cât p e n t r u dota mobiliară, ea fiind în dreptul n o s t r u
l l t
™ f ' 4 alienabile (art. 1249), d u p ă cum observă şi P l a n i o l (III,
2
1578) ( ) , se înţelege că femeea, autorizată conform legei, va
3
putea- dispune de ea p r i n t r ' o instituţie contractuală ( ).
interzici. Q trebue să decidem în privinţa celorlalţi incapabili?
e

I l ă s p u n s u l este foarte s i m p l u : toţi cei incapabili de a dis­

pune de averea lor prin acte între vii, sunt incapabili de
a face o instituţie contractuală. Astfel sunt, de exemplu,
cei interzişi pentru imbecilitate, smintire sau nebunie cu
furie, căci este de principiu că. pentru a puteà dispune de
averea sa, trebue a aveà mintea întreagă (mens sana) (art. 9 0 1
din codul fr. eliminat de legiuitorul nostru ca inutil)
Faliţii, e t c T o t astfel, nu pot face o instituţie contractuală, faliţii

(') Planiol, I I I , 1527, p . 266 (ed. a 5-a); T. H u e , V I , 457 şi

I X , 4 4 7 ; Répert. Sirey, v° Dot, 1175 u r m . ; P a n d . fr., v° Don.
et testaments, 11733, 11734 şi Mariaqe, 9497 u r m . ; L a u r e n t .
X V , 194, 1 9 5 ; Demolombe, X X I I I , 2 8 4 ; Guillouard, Contrat
de mariaqe, I V , 1852; Rodière et Pont, Idem, III, 1769;
Od ier, Idem, I I I , 1247, pag. 2 2 6 ; Sincholle, Inaliénabilité de
la dot, 188; A.ubry et Rau, V I I I , § 739, p. 62, text şi nota 9;
F a u r e , Institution contractuelle, p. 176; Cas. fr. Pand. Period.
87. 1. 182; Sirey, 87. 1. 320; D . P . 88. 1. 169, etc. Vezi
şi tom. V I I I al Coment, noastre, pag. 244, text şi nota 6.—
Contra: J o u i t o u , Etude sur le système du regime dotal, L
130 urm., pag. 1 Ì 6 u r m . ; T r o p l o n g , Don. et testaments, IV,
2371 şi Contrat de mariage, I V , 3 2 7 2 ; Masse-Verge, IV, § 670,
p. 2 3 1 , nota 1 1 ; Tessier, Tr. de la dot, I, p. 310, 3 1 1 , text
şi nota 507 (ed. din 1835); Casanova, Tr. des dispositions
entre époux, p. 22, No. 8; C. Bordeaux, Sirey, 7 1 . 2. 2 4 1 ;
D. P. 72. 2. 6, etc. Vezi şi Cubain, Droit des femmes, 364,
p. 225, care zice că admiterea, în specie, a instituţiei con­
tractuale este evidenta. L a aceasta răspundem că nimic nu
este evident în drept.
2
( ) Vezi tom. V I I I al Coment, noastre, pag. 336 u r m . Cpr. J u ­
decat, ocol. Bârlad, Cr. judiciar din 1902, N o . 4, p a g . 38
(cu observ, noastră).
8
( ) Cpr. P a n d . fr., v° Don. et testaments, 11735.
4
( ) Vezi suprà, p. 29. Cpr. L a u r e n t , X V , 198.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALA. — ART. 933. 695

(art. 724 C. com.)('), cei puşi sub un consiliu judiciar, fără

2
asistenţa acestui consiliu (art. 4 4 5 , 458) ( ), cei interzişi le­
galmente, în tot timpul pedepsei lor, adecă : care sunt con-
demnaţi la muncă silnică (art. 13 O. pen.) sau la reclu­
3
ziune (art. 16 C. pen.), etc. ( ).
Vom vedea însă infra, p. 6 9 8 , că instituţia contrac- Anuiabiiitate.
tuală, consimţită de un incapabil, nu este inexistentă, ci n u m a i
anulabilă.
D r mte na
Autorii se întreabă dacă un străin, a cărui lege per- - >; --
i • l i • 1.-J. • • i i i tionai. Con­
sonala nu recunoaşte existenţa instituţiei contractuale, ar ' trovers;..
puteà sau nu face asemenea act de dispoziţie într'o ţară în
care, precum este a noastră, instituţia contractuală este ad­
misă de lege. Afirmativa este generalmente admisă, căci in­
stituţia, contractuală fiind un contract, este ştiut că efectele
contractelor se determină d u p ă legea pe care părţile au a v u t - o
în vedere în momentul încheierei contractului. De câteori,
în adevăr, nu este vorba de o chestie de capacitate sau de
ordine publică, această lege este aplicabilă contractelor în­
cheiate de străini în afară de ţările cârmuite prin legea lor
naţională. D u p ă această teorie, admisă de Curtea de casaţie
din F r a n ţ a , instituţia contractuală făcută de u n străin în
R o m â n i a , va fi deci validă, chiar dacă această instituţie este
necunoscută de legea sa personală, de câteori se va constata,
în fapt, că el s'a referit la legea r o m â n ă (*).

(') Vezi suprà, p. 69 urm.

2
( ) Vezi suprà, pag-. 63 urm., Cpr. Planioi, III, 3 1 6 7 ; Cas. fr.
D . P. 92. 1. 3 6 9 ; Sirey, 94. 1. 449.
3
( ) Vezi suprà, p. 72 u r m .
(*) Cpr. B a u d r y et Colin, I I , 3390; Cas. fr. D . P . 82. 1. 119;
Sirey, 82. 1. 1 4 5 . — Vezi încât priveşte principiul autonomiei Autonomia
voinţei părţilor în materie de contracte şi obligaţii în genere, voinţei păr-
Surville et Arthuvs, Cours element, de droit international prive, -1

217 urm., p. 273 urm. (ed. a 5-a, 1910).

î n c â t priveşte capacitatea părţilor contractante, ea se de- Capacitatea
termină, precum ştim, d u p ă legea lor naţională (art. 2 § 2 părţilor.
C. civ.) (cpr. Surville et A r t h u y s , op. cit., 146 u r m . , p. 199 •
urm., şi 180 u r m . , pag. 235 urm., vezi şi tom. I al Coment,
noastre, p. 146, ed. a 2-a), iar încât priveşte forma contrac-Formele c o l i ­
telor, ea se determină, în genere, după legea locului înche- tractelor.
ierei contractului, conform regulei inscrisă în art. 2 § u l t i m :
locus regit actum. Vezi Surville et A r t h u y s , op. cit., 183 urm.,
 696 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. V I . — A R T . 9 3 3 .

Cu toate acestea, chestiunea este controversată, ca tot

ce se atinge de d r e p t u l internaţional privat, şi unii decid că
instituţia contractuală constituind o regulare anticipată a
succesiunei dispunătorului, trebue să se aplice, în specie, legea
aplicabilă succesiunei acestuia; aşa că, d u p ă acest sistem,
instituţia contractuală va fi în totdeauna validă în privinţa
b u n u r i l o r situate în R o m â n i a , oricare a r fi naţionalitatea
4
a u t o r u l u i ei şi dispoziţiile legei sale personale ( ).

Persoanele în folosul cărora instituţia contractuală poate

fi făcută.

Viitorii soţi. I n dreptul nostru, instituţia contractuală nu poate fi

Art. 932, 933. £ ţ . deeâ,t în folosul viitorilor soţi sau al u n u i a din ei
a c u a

(art. 9 3 2 , 933).
E a nu poate niciodată fi făcută în folosul unei persoane
alta decât soţii, pentrucă are în vedere căsătoria, nici în fo­
losul copiilor ce se vor naşte din acea căsătorie, pentrucă
aceşti copii nu sunt încă concepuţi (art. 8 0 8 ) .
Copiii soţilor. Copiii soţilor instituiţi se vor folosi însă ca moştenitori,
în u r m a morţei părinţilor lor, de instituţia contractuală făcută
acestor din u r m ă , dacă dâruitorul, care a s u p r a v e ţ u i t soţilor
donatari n'a revocat-o (art. 9 3 3 § ultim).
Deoseb. de c. Legea noastră se deosebeşte deci de cea franceză
francez. ^ ^ 1082), care nu n u m a i că permite de a se institui p r i n
a r

contractul de căsătorie şi pe copiii, neconcepuţi încă, ce se

vor naşte din acea căsătorie, în cazul când d â r u i t o r u l a r

pag. 239 u r m . ; Beltjens, I I I , art. 1082, 1083, N o . 6 bis şi

tom. I al Coment, noastre, p. 167.
Mijloacele de In fine, încât priveşte mijloacele de p r o b a ţ i u n e ale obli­
probă. gaţiilor sau ale oricărui fapt j u r i d i c în care intervine voinţa
părţilor, se admite, în genere, că ele sunt c â r m u i t e de legea
ţ ă r e i în care obligaţia sau faptul j u r i d i c a luat naştere. Vezi
suprà, p . 288 şi tom. I al Coment, noastre, p. 177 u r m . (ed.
a 2-a). Cpr. Surville et A r t h u y s , op. cit., 419 urm., p. 561
u r m . (ed. a 5-a).
(') Vezi B a u d r y et Colin, I I , 3891 şi autorităţile citate acolo.
Cpr. A u b r y ' et R a u , I, § 3 1 , p . 135 u r m . (ed. a 5-a). Mai vezi
Vincent et P é n a u d , Dictionn. de droit international prive, v°
Testament, 109 urm., etc.
 INSTITUŢIA CONTEACTUALĂ. — AET. 933. 697

. supraveţui soţului donatar, d a r care p r e s u p u n e chiar, în acest

caz, ca, liberalitatea a fost. făcuta în folosul acestor copii (*).
O donaţiune de b u n u r i viitoare, făcută prin contractul
de căsătorie, altor persoane decât soţilor de exemplu : copiilor
ce se vor naşte din această căsătorie, va fi deci radical nulă,
sau m a i bine zis inexistentă.
Dacă instituţia contractuală a fost făcută de o d a t ă şi
soţilor şi copiilor viitori, ea va fi validă în privinţa soţilor
2
şi inexistentă n u m a i în privinţa copiilor ( ).

Sancţiunea condiţiilor cerute pentru validitatea instituţiilor

contractuale.
Chestiunea de a se şti care este soarta instituţiei con- Cazurile de
i n e l s t e n
tractuale când îi lipseşte u n a din condiţiile m a i sus expuse, * $
r s a u
i . , 1 . . . . . de anula-
nu poate fi rezolvită decât d u p ă principiile generale şi cu- bilitate.
noscute, relative la inexistenţa şi a n u l a bilitatea actelor. Astfel,
instituţia contractuală poate fi, în unele cazuri, inexistentă,
iar în altele ea poate fi n u m a i anulabilă.
Instituţia contractuală este nulă de drept, d u p ă cum Cazurile în
c a r m s t l t u i a
se exprimă" a r t . 9 6 1 , fără fiinţă sau inexistentă: 1° când n ' a ? t
6 l n e x l s
f . 7
' . nnci r>oo\ "
iost făcută p r i n contractul de căsătorie (art. 9 3 2 , 933), căci tentă,
de câteori ea a fost făcută p r i n t r ' u n alt act decât acest con­
tract, ea constitue un pact succesoral oprit de lege (art. 7 0 2 ,
3
9 6 5 § 2 ) ( ) ; 2° când ea a fost făcută în folosul altor per­
soane decât al ambilor soţi sau al u n u i a din ei. Astfel, in­
stituţia contractuală, făcută în folosul copiilor ce a u a se
naşte din viitoarea căsătorie, n ' a r fi, d u p ă legea noastră,
n u m a i anulabilă, ci inexistentă.
Dacă ea a fost făcută a t â t în folosul soţilor cât şi a
copiilor viitori, ea va fi inexistentă n u m a i în privinţa acestor
4
din u r m ă , fiind însă validă în p r i v i n ţ a soţilor ( ).
J
( ) Vezi suprà, pag. 679, nota 1. Vezi şi tom. I a l Coment,
noastre, p. 672, nota 2 (ed. a 2-a).
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X V , 175. Vezi şi suprà, p. 6 7 4 , nota 2.
3
( ) P a n d . fr., v° cit., 11769; L a u r e n t , X V , 2 0 8 . — Contra: D e ­
molombe ( X X I I I , 296) şi A u b r y et R a u ( V I I I , § 739, p. 72,
text şi nota 35), d u p ă care asemenea instituţie ar fi n u m a i
a n u l a b i l ă ( a r g u m . din art. 8 2 1 , modificat de legiuitorul nostru).
4
( ) Vezi suprà, p. 694, nota 2.
 ($98 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. VI. — ART. 933.

Cine poate In toate aceste cazuri, inexistenţa actului va p u t e à fi

)TO US
inexistenta 1 P & de oricine şi oricând, fără ca actul să poată fi con­
firmat. Ceeace art. 1 1 6 8 zice în privinţa donaţiunilor, este
aplicabil t u t u r o r contractelor inexistente,
incapacitatea S i n g u r u l caz, în care instituţia contractuală va fi n u m a i
dl8 to
^J"f " anulabilă, este acela în care dispunătorul a r fi fost incapabil
de a dispune în momentul tacerei ei
Aplic. art. In caz de facerea unei instituţii contractuale din p a r t e a
1900. u n u i incapabil, acţiunea în a n u l a r e va puteà fi exercitată
în termen de 10 ani, cu începere din ziua încetărei incapa-
citaţei sale, adecă: în privinţa minorilor şi a interzişilor, din
ziua majorităţei sau ridicărei interdicţiei, iar în privinţa fe­
meilor măritate neautorizate, din ziua desfacerei căsătoriei
2
(art. 1900) C).
Exercit, ac- E a poate fi exercitata şi de moştenitorii incapabilului,
) m e
pattea, moşte- ^' ^
ei ms
ţ ' i n u m a i în u r m a încetărei din viaţă a dispu-
m e e s

nitoriior in- n ă t o r u l u i ; şi aceasta chiar dacă a r fi trecut mai bine de 10 ani

c n z u a
Apiic^rT ^ ^ când incapabilul ar fi p u t u t cere a n u l a r e a ; pentrucă
1890. Con- deşi, în pricipiu, moştenitorii nu au mai multe drepturi decât
traversa. cele ce avea a u t o r u l lor, totuşi acest principiu sufere excepţie
decâteori este vorba de un act cu titlu g r a t u i t , pe care moş­
tenitorii îl atacă în numele lor p r o p r i u . Moştenitorii nefiind
deci reprezentaţi de a u t o r u l lor, în momentul facerei insti­
tuţiei contractuale, ci fiind consideraţi ca terţii, r ă m â n supuşi
d r e p t u l u i comun, şi acţiunea lor se prescrie prin 30 de ani
3
dela moartea dispunătorului (art. 1890) ( ).

(') Vezi suprà, p . 6 9 5 . Cpr. L a u r e n t , X V , 2 0 9 : P a n d . fr., v°

cit., 11775; Belrjens, I I I , art. 1082, 1083, No.' 2 8 , etc.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X V , 2 1 1 . — Vezi însă C. Besancon, D. P . 45.
4. 365, No. 2, care a decis că acţiunea în a n u l a r e a unei in­
stituţii contractuale, făcută de o femee m ă r i t a t ă neautorizată,
curge din ziua morţei femeei d ă r u i t o a r e .
3
( ) L a u r e n t , X V , 210, 2 1 1 ; A u b r y et B a u , V I I I , § 739, p. 72,
text şi nota 38 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 750, p. 5 2 8 , nota 10, in fine (ed. Crome); Demolombe, X X I I I ,
2 9 6 ; P a n d . fr., v° cit., 11776.— Contra: Zacharise, op. cit.,
I V , § 739, pag. 418, nota 10 (ed. Anschutz) ( p ă r e r e res­
pinsă de Crome); Beltjens, Encyclopedic, du droit civil belge,
I I I , art. 1082, 1083, No. 28, . 3 8 5 ; F a u r e , Inatti,
V contrac­
tuelle, p. 1 8 3 ; D u r a n t o n , I X , 7 2 5 ; Toullier-Duvergier, IV,
partea I-a, 6 1 0 ; Cas. fr. D. P. 47. 1. 15, etc., care aplică
prescripţia de 10 ani şi moştenitorilor.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — AET. 9 3 3 . 699

Efectele instituţiei contractuale (art. 933 § 2).

In p r i v i n ţ a efectelor instituţiei c o n t r a c t u a l e , legea n o a s t r ă , Art. 9 3 3 § 2 .

ca şi cea franceză (art. 1 0 8 3 ) , nu c u p r i n d e decât o s i n g u r ă
dispoziţie, şi a n u m e : a r t . 9 3 3 § 2, u n d e se zice că d ă r u i ­
torul, care a dispus, p r i n c o n t r a c t u l de căsătorie, de averea
sa viitoare (în totul sau în parte), în folosul amililor soţi
sau al unuia din ei, n u mai poate d i s p u n e cu titlu g r a t u i t ,
r
de b u n u r i l e cuprinse în dispoziţiune ( ), a d e c ă : nici p r i n do­
naţiune, nici p r i n t e s t a m e n t ; de u n d e rezultă, a contrario,
2
că el poate d i s p u n e de ele prin acte cu titlu oneros ( ).
Vom studia efectele instituţiei contractuale în p r i v i n ţ a
d i s p u n ă t o r u l u i si în p r i v i n ţ a instituitului, adecă al soţului
donatar.

1
( ) A r t . 1083 din codul francez adaogă însă că dispunătorul păs- Dreptul dis­
trează dreptul de a dispune cu titlu g r a t u i t de obiectele cu- pi^toi ului
f ' . • p ,. « de a dispune,
prinse m donaţiune pentru sume mici (pour sommes modiques), ji „ . 0 l l t t n r a

cu titlu de recompensă sau altfel. Cu toate că textul nostru tuit, de lueru-

nu prevede asemenea excepţie, credem că d ă r u i t o r u l va putea j i l e cuprinse
şi la noi dispune cu titlu g r a t u i t de un lucru de mică î n s e i n - ' " donaţiune,
„ , • u V - . . . . . . . pentru sume
natate şi sa iaca oarecare prezenturi mici, ce obişnuit se t a c m i c i _
la a n u l nou, la zile onomastice, etc. (cpr. a r t . 759), pentrucă
legiuitorul n ' a putut, raţional vorbind, să înţeleagă a o p r i
pe acela care a r fi consimţit o instituţie contractuală univer­
sală, de a r ă s p l ă t i serviciile ce i s ' a u a d u s de alţii şi de a n u
lăsă amicilor sau cunoscuţilor săi un semn de amintirea l u i .
Cpr. Petreseu, Donaţiunile, I I , p a g . 84. — Contra: Bonaclii,
Codicele civil român comentat, I V , p . 3 1 9 . — M o d i c i t a t e a d a ­
rului a t â r n ă , pe de o parte, de averea dispunătorului, iar pe
de alta, de serviciile ce voeşte să răsplătească. Judecătorii
vor menţine deci darul sau îl vor reduce, ori a n u l a cu totul,
după î m p r e j u r ă r i , ţinând seamă de însemnătatea instituţiei
contractuale, de valoarea lucrurilor de care instituitorul a dispus
către cunoscuţii, amicii sau slugile sale, precum şi de n a t u r a
serviciilor ce el înţelege a răsplăti, dacă este vorba de un d a r
sau de un legat remunerator. L a u r e n t , X V , 221 ; Demolombe,
X X I I I , 3 1 8 ; D u r a n t o n , I X , 7 0 4 ; P a n d . fr., v° cit., 11823;
B a u d r y et Colin, II, 3914, etc. Dacă dispoziţia cu titlu g r a ­
tuit emanată dela dăruitor, în u r m a facerei instituţiei con­
tractuale, ar întrece limitele determinate de lege, adecă n ' a r
fi modică, ea nu va ii numai redusă, ci va fi chiar anulată.
P a n d . fr., v" cit., 11805 u r m . , precum şi numeroasele a u t o ­
rităţi citate acolo.
2
( ) Vezi suprà, p . 6 8 5 .
 700 COD. CIV. — CABTEA III. — TIT. II. —CAPIT. VI. — ART. 933.

1° Efectele instituţiei contractuale In privinţa dispunătorului.

in ce consistă Irevocabilitatea care, în p r i v i n ţ a d ă r u i t o r u l u i , este efectul

C r m a a
tatea inttit P ° i p l l instituţiei contractuale, consistă în aceasta că
contractuale, d i s p u n ă t o r u l păstrează d r e p t u l de a î n s t r ă i n a cu titlu oneros
(vânzare, schimb, tranzacţie, ipotecă, etc.) toate b u n u r i l e c u ­
prinse în p a t r i m o n i u l său, n e p u t â n d însă să le înstrăineze
cu titlu g r a t u i t (donaţiune), fie ea c h i a r deghizată sau a s c u n s ă
s u b forma u n u i contract cu titlu oneros (*), testament s a u
2
altă instituţie contractuală) ( ).
Instrăinarea D ă r u i t o r u l p ă s t r e a z ă deci p r o p r i e t a t e a b u n u r i l o r c u ­
totală sau
parţială a
prinse în i n s t i t u ţ i a c o n t r a c t u a l ă , p u t â n d să le înstrăineze cu
3
bunurilor eu titlu oneros, fie în totul, fie în p a r t e ( ), bine înţeles de b u n ă
p n i n s
°;j '"
u e ' c r e d i n ţ ă şi fără f r a u d ă , şi să le greveze de sarcini r e a l e :
ipoteci, servituti, etc. ('*); să se ruineze p r i n speculaţii g r e -

1
ţ ) Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 1082, 1 0 8 3 , No. 29 şi 3 6 ; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 4959 şi autorităţile citate acolo.
(*) A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p . 7 3 ; Demolombe, X X I I I , 3 1 5 ;
L a u r e n t , X V , 212, 216, 2 2 0 ; B a u d r y et Colin, I I , 3 9 1 0 ; P a n d .
fr., v° cit, 11801 u r m . C p r . C. Lyon, Sirey, 5 5 . 2. 7 4 2 ; D .
P . 56. 2. 4 6 . — V e z i însă C. P a r i s (Pand. Period, 8 8 . 2. 4 ) ,
care a decis că d ă r u i t o r u l poate face nouă liberalităţi, r ă m â ­
nând ca ele să fie reduse de câteori atacă rezerva.
D a c ă instituţia contractuală n u este însă universală, ci
cuprinde n u m a i o p a r t e din bunurile dispunătorului, de
e x e m p l u : o j u m ă t a t e sau n u m a i nişte obiecte particulare, nu
mai încape îndoială că dispunătorul r ă m â n e liber de a dis­
p u n e cu titlu g r a t u i t de cealaltă j u m ă t a t e sau de celelalte
b u n u r i necuprinse în instituţie. P a n d . fr., v° cit., 11817;
Demolombe, X X I I I , 3 1 6 , etc.
8
( ) „Reconnaisance generale du principal héritier n'empèche q u ' o n
ne puisse s'aider de son bien, zicea Loysel; ains seulement
qu'on avantage u n autre, a u prejudice du marie, des biens
qu'on avoit alors". (Institutes coutumières, I , p . 302, No. 309,
ed. D u p i n et L a b o u l a y e din 1846).
4
( ) C p r . T h i r v , I I , 6 1 7 ; L a u r e n t , X V , 2 1 4 ; Demolombe, X X I I I ,
3 1 1 ; Tropìong, I V , 2349, 2 3 5 4 ; Beltjens, I I I , loco cit, N o . 29,
in medio; P a n d . fr., v° cit., 11783, etc.
Ipoteca le­ B u n u r i l e cuprinse în instituţia contractuală sunt supuse i p o -
gală. tecei legale a minorilor şi acelor ale femeei m ă r i t a t e . P a n d . fr.,
v° şi loco cit.; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 4856 şi a u ­
torităţile citate acolo.
Actele ce Dăruitorul r ă m â n e , de asemenea, liber de a pledà, de a face
poate face tranzacţii, compromisuri, etc., de a face comerţ, de a contracta
dăruitorul.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ.— AET. 933. 701

site şi să contracteze d a t o r i i chirografare s a u ipotecare care,

la u n m o m e n t d a t , pot nimici î n t r e a g a d o n a ţ i u n e .
E l poate, de asemenea, nimici efectele instituţiei c o n t r a c - înstrăinarea,
n
tuale, î n s t r ă i n â n d u - ş i averea n u n u m a i p e n t r u u n p r e ţ fix ^ £ „ \
g e i u n e

şi exigibil î n d a t ă , d a r şi în s c h i m b u l unei rente viagere, rente,

p e n t r u c ă î n s t r ă i n a r e a este, în asemenea caz, oneroasă (').
S o a r t a instituţiei c o n t r a c t u a l e v a a t â r n a deci foarte Dăruitorul nu
m u l t de d ă r u i t o r , de b u n a sa credinţă şi de inteligenţa ce ^^pTuTce-t
el v a d e p u n e în gestiunea averei sale. E l p u t â n d să con- dă legea de
tracteze î m p r u m u t u r i , să-şi înstrăineze averea cu titlu oneros ^ereaprîn*
şi să se sărăcească p r i n speculaţii greşite, soţul d o n a t a r acte cu titlu
n u a r e decât u n s i n g u r mijloc de a se a s i g u r a , î n t r ' o m ă - 'dovérsi? ' 1

o societate, etc. P a n d . fr., v° şi loco cit. Cpr. B a u d r y et Colin,

II, 3 9 1 8 .
B u n u r i l e sale mobiliare şi imobiliare continuă de a fi gajul Art. 1718.
şi g a r a n ţ i a creditorilor săi, a t â t în p r i v i n ţ a datoriilor a n t e r i ­
oare cât şi celor posterioare instituţiunei (art. 1718). P a n d .
fr., v° cit, 11784, etc.
E l poate să renunţe l a o prescripţie câştigată, când această Renunţarea
u n e 1
r e n u n ţ a r e nu a r e de scop o liberalitate, ci îndeplinirea i'^obânaTtâ' *
obligaţii n a t u r a l e sau a unei datorii de conştiinţă. P a n d . fr.,
v° cit, 1 1 7 8 6 ; Demolombe, X X I I I , 3 1 1 ; T r o p l o n g , I V , 2 3 5 3 ;
Cas. fr. Sirey, 4 7 . 1. 120, etc.
y
( ) A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p . 75, text şi nota 5 2 ; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 4 9 6 4 ; P a n d . fr., v° cit, 11787 şi
alte a u t o r i t ă ţ i citate acolo.
î n s t r ă i n a r e a averei a r fi, în asemenea caz, validă, chiar Neaphc. în
dacă a r fi fost consimţită în folosul unui succesibil în linie-"g^"^
dreaptă, a r t . 8 4 5 nefiind aplicabil în specie. A u b r y et R a u ,
loco cit, p . 75, nota 5 2 ; Demolombe, X X I I I , 3 1 3 ; D u r a n t o n ,
I X , 714, etc.
D o n a t a r u l a r puteà însă să dovedească că înstrăinarea făcută Neaphc, în
cu sarcina unei rente, ca şi orice înstrăinare în genere, e s t e , ^ „ ° r % - " s a a r t

in realitate, o liberalitate, i n care caz aceasta liberalitate va Controversa,

fi a n u l a t ă în baza a r t . 9 3 3 § 2, chiar dacă terţii, care a r fi
contractat cu dăruitorul, n ' a r fi complici ai fraudei, nefiind
vorba în specie de o acţiune p a u l i a n ă (art. 975), ci de o n u ­
litate întemeiată pe incapacitatea de a dispune cu titlu g r a ­
tuit. L a u r e n t , X V , 2 1 4 ; P a n d . fr., w° cit, 11788; R é p e r t .
Sirey, v° Don. entre-vifs, 4960, etc.— Vezi însă Demolombe,
( X X I I I , 312) şi D u r a n t o n ( I X , 714), care făcând o confuzie
r e g r e t a b i l ă între acţiunea p a u l i a n ă şi cea care izvorăşte din
art. 933 § 2, cer complicitatea terţiilor. C p r . şi Répert. Dalloz,
Supplement, v° Disp. entre-vifs, 558.
 702 COD. CIV.— CARTEA. III. — T I T . II. — C A P I T . VI. — ART. 933.

sură oarecare, contra u n u i asemenea pericol, şi a n u m e : acel

de a cere o donaţiune c u m u l a t i v ă de b u n u r i prezente şi
viitoare, permisă de lege (art. 9 3 4 , 935), fără a puteà însă
opri pe dispunător, p r i n t r ' o clauză a contractului, de a dis­
p u n e decât cu consimţimântul d o n a t a r u l u i , căci r e n u n ­
ţarea d i a partea d a r u i t o r u l u i la d r e p t u l ce-i d ă legea de
a-şi înstrăina averea prin acte cu titlu oneros, a r fi un pact
succesoral, adecă o convenţie a s u p r a succesiunei sale viitoare,
oprită de lege, ea fiind contrară bunelor m o r a v u r i (art. 7 0 2 şi
9 6 5 § 2). Această soluţie este cu a t â t m a i admisibilă cu
cât proiectul primitiv prevedea că d ă r u i t o r u l îşi păstrează
pană la moartea sa libertatea de a vinde şi de a ipoteca
bunurile dăruite, afară de cazul când el a renunţat expres,
in totul sau in parte, la această facultate, cuvinte care s'au
şters din textul proiectului. L a acest a r g u m e n t de text se
m a i poate adăoga că orice inalienabilitate este contrară in­
4
teresului social şi economic ( ).
Dacă instit. O altă chestiune, care stă în legătură intimă cu cea
a< U r e e e
poate fi »!f P d e n t â este u r m ă t o a r e a : instituţia contractuală poate ea
rantată* fi g a r a n t a t ă printr'o ipotecă convenţională, consimţită de
prmtr'o ipo- d ă r u i t o r în folosul soţului sau soţilor donatari ? Ourtea din
teca conven- „ . * \ . .
ţionaiă. 1 aris, reformând o sentinţă a t r i b u n a l u l u i benei, a decis
că d ă r u i t o r u l având d r e p t u l de a dispune cu titlu oneros
de averea sa, caracterul esenţial al instituţiei contractuale
se opune la constituirea unei asemenea ipoteci, pentrucă
ipoteca fiind un drept real şi o desmembrare a proprietăţei
2
(art. 1746) ( ), nu poate să existe într'o instituţie contrac­
tuală, care p r e s u p u n e din p a r t e a d a r u i t o r u l u i păstrarea in-
l
( ) Acollas, I I , p . 6 7 3 ; L a u r e n t , X V , 2 1 5 ; Demolombe, X X I I I ,
314; A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p . 76, text şi nota 5 6 ; Za-
chariiE, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 750, p . 5 3 1 ,
nota 2 4 (ed. Crome); D u r a n t o n , I X , 712, 7 . 3 ; B a u d r y et
Colin, I I , 3 9 1 9 ; T. H u e , V I , 4 5 8 ; Beltjens, I I I , a r t . 1082,
1083, N o . 3 0 ; P a n d . fr., v° cit, 11796 u r m . — Vezi însă
în sens contrar, T r o p l o n g , I V , 2349, in fine; Coin-Delisle,
op. cit., art. 1 0 8 3 , N o . 3, p . 5 7 3 ; Bonnet, Dispositions par
contrat de mariage et dispositions entre epoux, II, 4 2 2 ; C.
Q
Toulouse, P a n d . fr., v cit., 11795 şi Répert. Dalloz, v° Disp.
entre-vifs, 2074, nota 1. Vezi şi sistemul intermediar p r o ­
fesat de M a r c a d é ( I V , 293).
2
) Vezi tom. X al Coment, noaste, p . 546.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALA. — ART. 933. 703

tegrală a dreptului său de p r o p r i e t a t e I p o t e c a , care ar

g a r a n t a o instituţie contractuală, ar fi deci neavenită, fără
2
a anula însă instituţia ( ).

2° Efectele instituţiei contractuale în privinţa instituitului, adecă a

soţului donatar.

Efectele instituţiei contractuale în privinţa soţului do­

n a t a r trebuesc examinate din două puncte de vedere : a) în
timpul vieţei d ă r u i t o r u l u i ; b) în u r m a morţei sale.

A) E f e c t e l e instituţiei contractuale in timpul vieţei dăruitorului.

Oare este n a t u r a dreptului ce instituţia contractuală latura drep-

1 s t
conferă instituitului, în timpul vieţei d ă r u i t o r u l u i ? A u t o r i i ^ " g" n r a

sunt departe de a se înţelege a s u p r a nat urei acestui drept, tuais conferă

Unii ar voi ca soţul instituit moştenitor p r i n contractul de ^ r f ^ ' p u " 1

căsătorie să aibă, în t i m p u l vieţei d ă r u i t o r u l u i , un drept vieţei sale.

C o n t I 0 T e i 8 A
de proprietate condiţiona], ceeace nu este adevărat, pentrucă '
dacă dreptul său a r fi condiţional, înstrăinările cu titlu
oneros emanate dela dăruitor ar trebui să fie desfiinţate prin
efectul retroactiv al condiţiei (art. 1015), ceeace nu este.
Alţii zic că soţul instituit moştenitor, prin contractul de
căsătorie, nu are în timpul vieţei d ă r u i t o r u l u i decât o spe­
ranţă, ceeace este iarăş inexact, fiindcă el are un drept po­
zitiv, de oarece d â r u i t o r u l nu poate să-i ridice calitatea
conferită p r i n instituţia contractuală. Acest drept este însă
u n drept eventual de succesiune, care are multă analogie
cu acel al moştenitorului rezervatar, în t i m p u l vieţei lui
de cujus: căci dâruitorul nu poate nimici dreptul donata­
3
rului prin acte cu titlu g r a t u i t ( ).

1
ţ ) C. P a r i s , D. P . 75. 2. 1 5 5 ; Sirev, 75. 2. 129.
2
( ) Cpr. P a n d . fr.. v° cit., 11799; Beltjens, op. cit., I I I , art. 1082,
1083, No. 39 bis, p. 386, etc.
8
( ) Cpr. T h i r y , I I , 5 2 7 ; A r n t z , 1 1 , 2 2 8 9 ; Mourlon, II, 9 8 0 ; De­
mante et Colmet de Santerre, I V , 256 bis I I . Acest din
urmă a u t o r zice că d r e p t u l soţului instituit prin contractul
de căsătorie, nu poate fi calificat prin nicio expresie tecnica,
iar Demolombe ( X X I I I , 309) zice că d r e p t u l său este un
drept tel quel. Mai vezi în diferite sensuri: L a u r e n t , X V , 2 2 3 ;
 704 COD. CIV. —CARTE A III.— TIT. II. — CAPIT. VI. — ART. 933.

D e aceea, t r i b u n u l J a u b e r t zicea în r a p o r t u l său către

1
T r i b u n a t ( ) , că titlul, adecă calitatea de moştenitor a ins­
tituitului este irevocabil ; pe când emolumentul, care consistă
în bunurile ce el v a lua, n u se v a putea cunoaşte decât la
moartea d ă r u i t o r u l u i . D i s p u n ă t o r u l având, în adevăr, facul­
tatea de a înstrăina averea sa cu titlu oneros şi de a
face oricât de m u l t e datorii, n u m a i calitatea de moştenitor
a soţului instituit este irevocabilă, i a r emolumentul său, în
t i m p u l vieţei d ă r u i t o r u l u i , este cu totul necert, pentrucă ins­
tituţia contractuală deschizându-se, ca orice succesiune, la
m o a r t e a d ă r u i t o r u l u i , n u m a i atunci se v a vedea dacă acesta
a lăsat ceva avere.
Donatarul nu D i n împrejurarea că soţul d o n a t a r nu are, în timpul
y e e
^buturuT i ţ i dăruitorului, niciun drept la bunurile care compun
dăruitorului, p a t r i m o n i u l acestui din u r m ă , rezultă că el n u poate dis-
u n e n c c u u o n e r
vietei^aeestui P i i ^ o s , nici cu titlu g r a t u i t de bunurile
din urmă. ce el va găsi în p a t r i m o n i u l d ă r u i t o r u l u i , şi asemenea îns­
trăinare a r fi nulă, chiar dacă el a r deveni m a i în u r m ă p r o ­
p r i e t a r u l b u n u r i l o r înstrăinate, căci el nu are u n drept con­
venţional, ci u n drept de succesiune, a s i g u r a t prin contractul
de căsătorie, drept care n u se deschide însă decât la moartea
2
d ă r u i t o r u l u i ( ).
In timpul T o t în puterea acestui principiu se decide că, în timpul
vieţei dămi- j - j d ă r u i t o r u l u i , bunurile dăruite n u constituesc gajul
torului, bunu- * ' , i-
rile dăruite creditorilor soţului instituit şi n u pot fi u r m ă r i t e de credi-
1 toi
"«•etoorfîo" * i i ^ i personali, nici n u pot în acest t i m p fi afectate, în
soţului insti- numele instituitului, la o ipotecă legală s a u convenţională ( ).
t l t
„ " . « I n fine, din acelas principiu m a i rezultă că soţul do-
1 1
JNecontrol. i n - . \ . . , . . T 1
străinăriior. n a t a r Anu bur yare,
et R V IpIuI l, §vieţei
îna ut, i m 739, pdăruitorului, calitatea
. 76, text şi nota de a
5 7 ; Chabot,
Comment, sur la loi des successions, I, a r t . 720, N o . 7, p . 21
(ed. Belost-Jolimont din 1839); P a n d . fr., v° cit., 11381 urm., etc.
H Vezi L a u r e n t , X V , 2 2 3 ; Demolombe, X X I I I , 3 2 2 ; P a n d .
fr., v° cit., 11831, in fine, etc.
2
( ) L a u r e n t , X V , 2 2 7 ; Arntz, I I , 2 2 8 7 ; Beltjens, I I I , art. 1082,
1083, No. 3 9 ; Demolombe, X X I I I , 3 2 2 ; A u b r y et R a u , V I I I ,
§ 739, p . 7 9 , 8 0 ; P a n d . fr., v° cit., 11833, etc.
3
( ) Vezi R é p e r t . Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 5 6 9 ;
A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p . 80, text şi nota 6 2 ; Beltjens,
I I I , loco cit., P a n d . fr., v° cit., 11835 şi autorităţile citate
acolo. C p r . C. P a r i s , Sirey, 7 5 . 2. 1 2 9 ; D . P . 7 5 . 2. 155.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — ART. 933. 705

atacà şi de a controla înstrăinările făcute de acest din u r m ă ;

căci, în privinţa acestor înstrăinări, soţul d o n a t a r neavând,
d u p ă cum vom vedeà m a i la vale, decât o acţiune în re­
vendicare, d o n a t a r u l n u este încă p r o p r i e t a r al bunurilor
1
înstrăinate de dăruitor, în t i m p u l vieţei sale( ).
E l n ' a r puteà chiar, d u p ă părerea generală, să p r o - Luarea de
voace măsurile conservatorii necesare p e n t r u a-şi asigura "j^ratoril""
exerciţiul ulterior al d r e p t u l u i său de succesiune, p e n t r u a Controversă,
împiedeca, de exemplu, compromiterea acestui drept prin
nişte înstrăinări frauduloase, făcute sub a p a r e n ţ a u n o r con­
tracte cu titlu oneros, pentrucă situaţia sa fiind analogă
cu aceea a u n u i moştenitor rezervatar, acest drept nu a p a r ­
2
ţine, d u p ă cum ştim, nici acestui moştenitor ( ). (V. p . 606).
O altă chestiune nu mai p u ţ i n controversata, este aceea Donatarul nu
de a se şti dacă soţul instituit moştenitor p r i n contractul timpuWie'ţei
de căsătorie, poate sau nu, în timpul vieţei dăruitorului, să dăruitoruiui,
s r e n e a
renunţe la dreptul său sau să-1 cedeze u n u i terţiu. D a c ă ^ "- ^ r e p tu a

aplicăm însă adevăratele principii asupra materiei, ches- sau să-i ce-
tiunea este foarte simplă : soţul d o n a t a r neavând, precum controversa'
vom vedeà inai la vale, decât un drept de succesiune, care
se va deschide la moartea dăruitorului, nu poate, în tim­
pul vieţei acestui clin u r m ă , să renunţe la dreptul său, pen­
trucă asemenea renunţare ar fi contrară art. 7 0 2 din codul
civil. E l nu poate, de asemenea, să cedeze altuia dreptul ce-i
conferă contractul de căsătorie, prin care este instituit moşteni­
torul dăruitorului, nici chiar cu consimţimântul acestui din
3
u r m ă , p e n t r u c ă asemenea cesiune ar fi contrară a r t . 9 6 5 § 2 ( ).

(') T h i r y , I I , 5 2 7 ; A r n t z , I I , 2 2 8 7 ; L a u r e n t , X V , 2 2 8 ; Demo­
lombe, X X I I I , 3 2 3 ; A u b r y et Kau, loco cit., p. 8 0 ; P a n d .
fr., v° cit., 11838; Cas. fr., D. P . 55. 1. 193; Sirey, 56. 1. 178:
Sirey, 7 3 . 1. 5 7 ; D. P . 73. î. 473, etc.
2
( ) Acoilas, I I , p. 6 7 3 ; L a u r e n t , X V , 2 2 8 ; Demolombe, X X I I I ,
3 2 3 ; T h i r y , II, 527; A u b r y et R a u , V I , § 739, p. 266, text
şi nota 63 (ed. a 3-a). — Contra: A u b r y et Rau, V I I I , § 739,
p. 80, text şi nota 6 4 (ed. a 4-a), care revin a s u p r a primei
lor o p i n i u n i ; Vigié, I I , 985, in fine; Beltjens, I H , art. 1082,
1083, No. 3 9 : F a u r e , Instit. contractuelle, p. 194; P a n d . fr.,
v° cit, 11840; Cas. fr., Sirey, 7 3 . 1. 5 7 ; D. P . 7 3 . 1. 473,
etc. Vezi şi suprà, p. 606. Vezi a s u p r a acestei controverse,
Répert. Sirev, v° Don. entre-vifs, 4858 u r m .
3
( ) T h i r y , I I , 5 2 7 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 256 bis, I I I ;

58794 45
 706 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAPIT. VI. — ART. 933.

Drepturile R ă m â n e însă bine înţeles că, în u r m a morţei d ă r u i -

rdonatarului ţ i ^
o r u ţ i d o n a t a r este liber de a face cu d r e p t u l său
u s o u

morţei dărui-ce va voi, pentrucă atunci el a dobândit în mod irevocabil

t o r u l u i
- titlul de moştenitor H .

Jl) Efectele instituţiei contractuale în urma morţei dăruitorului.

Art. 651, 654. Instituţia contractuală fiind u n d a r de succesiune (datio

successionisj, ca orice succesiune se deschide p r i n moartea
2
d ă r u i t o r u l u i (art. 651) ( ), şi soţii instituiţi moştenitori p r i n
contractul lor de căsătorie nu se pot folosi de ea decât dacă
există în acest moment (art. 6 5 4 ) ; de unde rezultă că ins­
tituţia contractuală a r treimi să fie caducă, adecă inexis­
tentă, precum o şi declară art. 1 0 8 9 din codul francez,
în caz când soţul donatar, instituit moştenitor, a r muri
înaintea d ă r u i t o r u l u i .
Deoseb. de c Ou toate acestea, textul nostru (art. 9 3 3 § ultim) o
3
francez. d ] â , în asemenea caz, n u m a i revocabilă ( ).
e c a r

Dacă n u m a i u n u l clin soţi a fost instituit moştenitor

p r i n contractul de căsătorie, moartea lui, întâmplată înaintea
acelei a dăruitorului face n e a p ă r a t ca instituţia să devie
revocabilă, ca şi atunci când a m b i i soţi a r fi fost instituiţi

L a u r e n t , X V , 224, 2 2 5 ; Demolombe, X X I I I , 3 2 4 ; T r o p l o n g ,
I V , 2 3 5 5 ; Acollas, I I , p. 6 7 3 ; Masse-Verge, I I I , § 517, p. 3 2 6 ;
A u b r y et Rau, V I I I , § 739, p . 78, 79, text şi nota 60 (ed. a
4-a) (în ediţiile anterioare savanţii autori susţinuseră părerea
c o n t r a r ă ) ; Vigié, I I , 9 8 6 ; P a n d . fr., v° cit., 11843; Répert. Sirey.
v° Don. entre-vifs, 4866 şi 4 8 6 9 ; T. H u e , VI, 4 5 8 ; Saintespès-
Lescot, V, 1894, p . 453 u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 3 9 2 5 ;
Beltjens, I I I , art. 1082, 1083, No. 38 şi 39 bis; C. Orléans,
D . P . 89. 2. 114 şi Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp.
entre-vifs, 5 6 1 , notele 1 şi 2. — Contrà: Duvergier, Vente, I,
2 3 2 ; Benech, De la quotiti disponible entre époux, p . 449
u r m . (ed. din 1843), precum şi deciziile citate în P a n d . fr.,
vf> cit, 11842.
(') Beltjens, Encyclopedic du droit civil belge, I I I , art. 1082,
1083, No. 45, p . 387 şi autorităţile citate acolo.
2
( ) B a u d r y et Colin, I I , 3 9 2 2 ; T h i r y , II, 5 2 7 ; L a u r e n t , X V , 2 2 3 ;
D u r a n t o n , I X , 7 0 0 ; P a n d . fr., v° cit, 11847, etc.
Absenţa ""dă- In privinţa absenţei dăruitorului, vezi tom. I I I , p a r t e a I I ,
ruitorului. l Coment, noastre, p. 45, nota 2. Opr. P a n d . fr., loco cit
a
3
( ) Vezi infra, p. 712.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — ART. 933. 707

în m o d separat, în care caz instituţia va fi revocabilă n u m a i

p e n t r u p a r t e a soţului săvârşit din viaţă.
Ce trebue să decidem în caz când a m b i i soţi a r fi fost Cazul când
u s
instituiţi î m p r e u n ă moştenitori (conjointement) ? P a r t e a so- ^™^ tituiţi in s

ţului săvârşit din viaţă spori-va ea partea celui care traeste? moştenitori
Ou alte cuvinte, dreptul sporirei, prevăzut de a r t . 829, este c ™ ^ ^ .
el aplicabil în specie ? Chestiunea este controversată, însă
părerea cea m a i juridică este, de b u n ă seamă, acea care
respinge în specie aplicarea acestui text, pentrucă dreptul
sporirei fiind o excepţie dela dreptul comun, se aplică n u m a i
la legate (art. 829) şi la succesiunea ali intestai (art. 697),
1
nu însă la donaţiuni ( ); şi a m văzut că soţii instituiţi p r i n
acelaş contract de căsătorie nu sunt consideraţi ca legatari,
ci ca donatari. Sporirea nu poate deci aveà loc între soţi
2
decât în virtutea voinţei exprese a dăruitorului ( ). L a noi
este u n a r g u m e n t şi m a i m u l t în favoarea acestei soluţii,
. p e n t r u c ă moartea soţului instituit moştenitor, î n t â m p l a t ă
înaintea aceleia a d ă r u i t o r u l u i , nu face ca instituţia să fie
caducă, ci n u m a i revocabilă.
Instituţia contractuală deschizându-se prin moartea d ă - Lepădarea
U
ruitorului, soţul d o n a t a r devine în acest moment, ipso jure, u"ma morţei
p r o p r i e t a r u l bunurilor coprinse în ea, a v â n d facultatea de dăruitorului.
A r t <>8tì
a o lepăda, întocmai ca u n moştenitor (art. 686), cu toate ' '
că el ar fi primit-o în mod expres sau tacit, prin contractul
de căsătorie; pentrucă el n'a acceptat din capul locului
decât titlul de moştenitor prezumptiv ee-i dădea această
3
instituţie, i a r nu titlul de moştenitor definitiv ( ).
E l r ă m â n e , de asemenea, liber de a accepta instituţia, Art. 685.
şi în asemenea caz, acceptarea sa poate fi p u r ă şi simplă
sau beneficiară (art. 685) (''').

(') Vezi în tom. I V , partea I I , al Coment, noastre, explic, art. 929.

2
( ) L a u r e n t , X V , 2 2 9 ; Coin-Qelisle, op. cit, a r t . 1082, No. 2 5 ;
9
P a n d . fr., v cit, 11851. — Contra: Demolombe, X X I I I ,
3 2 6 ; T r o p l o n g , I V , 2 3 6 3 ; A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p. 8 5 .
3
( ) T h i r y , I I , 5 2 7 ; Arntz, I I , 2 2 8 8 ; L a u r e n t , X V , 2 3 5 ; D e m o ­
lombe, X X I I I , 3 3 1 ; Demante, I V , 256 bis I V ; B a u d r y et
Colin, I I , 3 9 2 3 ; P a n d . fr., v° cit., 11859; A u b r y et R a u , V I I I ,
§ 739. p . 81 text şi nota 6 6 ; Répert. Sirey, v° Don. entre-
vifs, 4 8 7 4 ; T. H u e , V I , 4 5 8 , etc.
4
( ) L a u r e n t , Demolombe, A u b r y et Rau, loco suprà cit.; Répert.
 708 COD. CIV. —• CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. VI. — ART. 933.

Primirea p. o Soţul d o n a t a r n'ar puteà însă să primească insti-

darea p ^Ftt" tuţia pentru o p a r t e n u m a i şi s'o lepede pentru alta. Nemo
pro parte heres (art. 7 8 9 , 1 0 2 7 , 1 0 3 7 C. Calimach şi
d
art. 12 partea I V , capit. 3, C. Caragea)( ).
Exercit, drep- E l n'ar puteà, de asemenea, să renunţe la instituţie,
ţiune este I r e - d u p ă ce a acceptat-o în u r m a morţei d a r u i t o r u l u i , nici s'o
Tocabiiă. accepte d u p ă ce a lepădat-o, pentrucă de câteori el
şi-a exercitat d r e p t u l de opţiune, el nu mai poate reveni
2
a s u p r a lui( ).
3
Formele re- Legea n e a r ă t â n d de astă dată, ca şi la legate ( ), for-
m e e
Neapîic^a'rt l renunţărei, de aici rezultă că ea nu are n u m a i decât
695. Contro- nevoe de a fi făcută la grefa t r i b u n a l u l u i conform a r t . 6 9 5 ,
versa. fii d
n suficient ca voinţa soţului de a renunţa să fie m a n i ­
4
festată într'un mod clar şi neîndoelnic ( ).
Soţul donatar I n F r a n ţ a se controversează chestiunea de a se şti dacă
S 0
*Neapiic art" W d o n a t a r are sau nu are sezina ( ). L a noi, nu poate
e 5

653. însă să existe nicio controversă în această privinţă, şi soţul,

d o n a t a r nu are sezina nici într'un caz, chiar dacă a r fi
descendentul d a r u i t o r u l u i , pentrucă art. 6 5 3 din codul civil
nu conferă posesiunea b u n u r i l o r defunctului decât descen-

Sirey, v° cit., 4 8 7 6 ; Beltjens, I I I , art. 1082, 1083, N o . 4 5 ,

in medio, p. 387 (ed. a 3-a), etc.
C. Caragea. (') „Moştenitorul nu este slobod o p a r t e din averea m o r t u l u i să
moştenească şi alta n u ; ci ori toată, ori n i m i c " , zice acest
din u r m ă text. Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre,
p a g . 223, 226 şi 278 (ed. a 2-a). Cpr. Demolombe, X X I I I ,
3 3 3 ; P a n d . fr., v° cit., 11863.
2
() P a n d . fr., v° cit, 11864; Cas. fr., D . P . 5 3 . 1. 17 şi 2 1 ;
Sirey, 5 3 . 1. 6 5 . Vezi şi tom. I I I , partea I I , a l Coment,
noastre, p . 222 şi p . 282, 3° (ed. a 2-a).
â
() A s u p r a chestiunei de a se şti dacă art. 695 C. civ. se aplică
sau nu la legate (chestie controversată în F r a n ţ a ) , vezi nota
în D . P . 1909. 2. 2 1 1 , col. 1. Vezi şi tom. I I I , p a r t e a I I ,
al Coment, noastre, p . 277, nota 3.
4
() L a u r e n t , X V , 2 3 5 ; P a n d . fr., v° cit, 11862; Beltjens, I I I ,
a r t . 1082, 1083, N o . 45, p. 3 8 7 ; Cas. fr. D . P . 57. 1. 4 2 5 ;
Sirey, 58. 1. 2 4 0 ; D . P . 80. 1. 319. Cpr. C. Dijon, D . P .
1909. 2. 2 1 1 . — Contrà: Vigié, I I , 987, in fine; T . H u e ,
V I , 4 5 8 ; B a u d r y et Colin, I I , 3 9 2 4 ; C. Poitiers, Sirey,
8 8 . 2. 3 2 ; D . P . 89. 2. 114. Vezi a s u p r a acestei contro­
verse, Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 4882 u r m .
5
() Vezi a s u p r a acestei controverse, P a n d . fr., v° cit, 11868 u r m .
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — ART. 933. 709

denţilor şi ascendenţilor, care primesc succesiunea în calitate

1
de moştenitori a b intestat, i a r nu donatarilor şi legatarilor ţ ).
E i vor cere deci posesiunea averei dela moştenitorii
2
învestiţi cu sezina şi,' în lipsa lor, dela justiţie ( ).
î m p r e j u r a r e a că soţii donatari nu a u sezina nu-i îm- Dreptul so-
u tar
pedieă însă de a aveà drept la fructele averei, ce face obiectul * | ^ ^ " ^ f t

instituţiei, pentrucă ei fiind nişte adevăraţi moştenitori şi,

ca atare, devenind proprietari ai averei dăruite din mo­
mentul morţei dăruitorului (art. 644), fructele se cuvin, în
regulă generală, proprietarului, afară de cazul când legea
3
le conferă posesorului (art. 4 8 5 urm.) ( ).
Acelaş principiu este, fără nicio excepţie, aplicabil chiar Cazul când
a
când instituţia contractuală a r aveà de obiect o sumă de bani, ^ t , c t ™ ^ 0

ce u r m e a z ă a fi l u a t ă din succesiunea d ă r u i t o r u l u i de bani.

Soţul instituit moştenitor p r i n contractul de căsătorie, Cererea pose-
neavând sezina bunurilor dăruite, va trebui s'o ceară şi s'o descendenţi
dobândească dela descendenţii sau ascendenţii defunctului, sau ascen-
când el se va găsi în concurenţă cu dânşii (art. 8 8 9 , 895), deiTjustiţie.
sau dela justiţie, în lipsa unor asemena moştenitori (art. 6 5 3
§ 2), şi n u m a i în u r m a dobândirei acestei posesiuni, el va
p u t e à să exercite acţiunile relative la b u n u r i l e cuprinse în
5
instituţiune ( ). Aceasta nu este decât aplicarea principiilor

0 ) Cpr. Beltjens, I I I , loco cit., No. 46, p . 3 8 7 ; P a n d . fr., v° cit.,

11869 şi autorităţile citate acolo.
2
( ) Répert. Sirey, v° Don. enlre-vifs, 4901 şi autorităţile citate
acolo.
8
( ) L a u r e n t , X V , 2 3 8 ; Demolombe, X X I I I , 3 3 4 ; Troplong, IV,
2 3 6 6 ; A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p . 82, text şi nota 7 0 ;
P a n d . fr., v° cit, 11870; P a n d . beiges, y° Instit. contractuelle,
196; Beltjens, I I I , loco cit., No. 4 6 ; R é p e r t . Sirey, v° cit.,
4911 u r m . ; T. H u e , V I , 4 5 9 ; C. Tulouse, Sirey, 4 3 . 2. 194.
4
( ) P a n d . fr., v° cit., 1 1 8 7 1 ; Répert. Sirey, v° cit., 4912 şi auto­
rităţile citate acolo. — Contra: A u b r y et R a u , V I I I , § 739,
p. 8 3 , text şi nota 7 1 ; F a u r e , Instit. contractuelle, p. 202,
care aplică în privinţa sumelor de bani art. 1088, d u p ă care
dobânda nu curge decât dela cererea în j u d e c a t ă . Această
soluţie este însă, d u p ă părerea noastră, inadmisibilă, p e n t r u c ă
textul de mai sus presupune o obligaţie convenţională, adecă
u n debitor şi un creditor şi, în specie, soţii instituiţi nu sunt
creditori, ci moştenitori, adecă proprietari (art. 844).
6 n
( ) L a u r e n t , X V , 239, 240; P a n d . fr., v cit, 11872 şi auto­
rităţile citate acolo.
 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. —CAPIT. VI. — ART. 933.

generale în materie de succesiune, pe care le cunoaştem şi

pe care le-am e x p u s cu ocazia explicărei art. 6 5 3 0 . civ. (').
Revendicarea I n t r e acţiunile, ce soţul instituit moştenitor poate sa
lucrurilor de
care dărui­ exercite în u r m a dobândirei posesiunei, este şi aceea ce el
torul a dispus are dreptul de a exercita atunci când dăruitorul, în contra
cu titlu gra­
tuit. Art. dispoziţiilor exprese ale art. 9 3 3 § 2, a dispus cu titlu
1890, 1895 g r a t u i t de unul sau mai multe din obiectele cuprinse în ins­
urm., 1909.
tituţia contractuală. Această acţiune nefiind o acţiune în
anulare, ci o a d e v ă r a t ă acţiune în revendicare, va putea,
ca orice revendicare, fi exercitată t i m p de treizeci de ani
(art. 1 8 9 0 ) . Acest termen va începe a curge din ziua morţei
dăruitorului, r ă m â n â n d ca cei care deţin cu bună credinţă
şi cu u n titlu translativ de proprietate, imobilele dăruite,
să invoace art. 1 8 9 5 urm., iar detentorii de lucruri mobile
să invoace art. 1 9 0 9 din codul civil, adecă prescripţia
2
instantanee ( ).
Plata dato­ D a r dacă soţul instituit moştenitor prin contractul de
riilor dărui­
torului. căsătorie are drepturi de exercitat, el poate să aibă şi sar­
cini de îndeplinit. Ştim, în adevăr, că prin primirea insti­
tuţiei contractuale, el contractează obligaţia de a plăti da­
3
toriile d ă r u i t o r u l u i ( ) ; şi, conform principiilor generale, el
le va plăti ultra vires emolumenti, dacă n'a primit succe­
siunea sub beneficiu de inventar (art. 8 9 7 ) .

Despre caducitatea şi revocarea instituţiilor contractuale.

1° Caducitatea instituţiei contractuale.

Art. 1088, Codul nostru nu vorbeşte nicăeri de caducitatea insti-

1089 c. fr. ţ ţ j j i
u contractuale, eliminând cu desăvârşire art. 1 0 8 8 şi
o r

1 0 8 9 din codul francez, care determină cazurile de caducitate.

Cazul în care De aci n ' a r trebui însă să conchidem că instituţia
t e
lnSt
caducă e
contractuală nu este la noi niciodată caducă, căci ea este
caducă în următoarele trei cazuri : 1° când condiţia, adecă
căsătoria în vederea căreia ea a fost făcută, nu se îndepli-

(') Vezi tom. I I I , p a r t e a I I , al Coment, noastre, pag. 57, 58,

nota 1 şi p . 897 ad notam (ed. a 2-a).,
2
( ) T h i r y , II, 527, in fine; A u b r y et Rau, V I I I , § 739, p . 8 3 ;
L a u r e n t , X V , 2 4 0 ; Demolombe, X X I I I , 336; P a n d . fr., v°
cit., 11873, etc.
3
( ) Vezi suprà, p . 689.
 INSTITUŢIA CONTRACTUALĂ. — ART. 933. 711

neşte. Deficiente conditione, deficit donatio (art. 1017) (*);

2° când soţul sau soţii donatari r e n u n ţ a în mod unilateral
la donaţiune (art. 928), fără însă ca r e n u n ţ a r e a să se facă
în folosul cuiva, căci în acest din u r m ă caz, r e n u n ţ a r e a
2
n'ar atrage caducitatea instituţiei contractuale ( ) ; 3° şi în
fine, când lucrul determinat, care face obiectul instituţiei
contractuale, a perit cu totul în timpul vietei d ă r u i t o r u l u i
3
(art. 927) ( ).
In toate aceste cazuri, instituţia contractuală se eon- Cui foloseşte
sideră ca si cum n ' a r fi a v u t fiinţă niciodată., si bunurile ^^tatea
\ ' ^ instituţiei
dăruite soţilor prin contractul de căsătorie r ă m â n â n d în contractuale,
succesiunea a b intestat a dăruitorului, caducitatea instituţiei
foloseşte, în limitele părţei disponibile, donatarilor poste­
riori sau legatarilor care. fără această împrejurare, n'ar fi
a v u t niciun drept a s u p r a b u n u r i l o r lăsate l o r ; pentrucâ dacă
instituţia n ' a r fi fost caducă, dăruitorul n ' a r mai fi p u t u t
dispune de averea sa prin acte cu titlu g r a t u i t , în d a u n a so­
4
ţilor instituiţi prin contractul lor de căsătorie (art. 9 3 3 § 2)( ).
(') Vezi suprà, pag. 6 7 1 . Cpr. L a u r e n t , X V , 107; Demolombe,
X X I I I , 2 5 1 ; P a n d . fr., v° cit., 11605 şi 11882; A r n t z , I I ,
2 2 7 4 ; Beltjens, op. cit., I I I , art. 1088, No. 4.
In caz de a n u l a r e a căsătoriei, donaţiunea făcută in favoarea Anul. căsăto-
r i e i
căsătoriei va cădea, afară de ceeace priveşte soţul de buna -
credinţă, în privinţa căruia ea va r ă m â n e a validă. Beltjens,
III, a r t . 1088, No. 9 şi alte autorităţi citate suprà, \>. 672,
nota 1.
N u l i t a t e a contractului de căsătorie ar a t r a g e însă nulitatea Nulitatea con-
donaţiunei ce el cuprinde. Beltjens, loco saprà cit., şi auto- tractulm de
•j.«iM -ii 1 căsătorie.
ritaţile citate acolo.
A n u l a r e a căsătoriei contractată de a m b i i soţi, de rea ere- Căsăt. con-
dinţă, a t r a g e nulitatea donaţiunei făcută de unul din ei celui- tractata de
ii. • . i i i uw, • rea credinţă.
lalt, prin contractul de căsătorie.
D a c ă această donaţiune a fost ascunsă sub forma unei r e - Fraudă la
le e
cunoaşteri de dotă, această simulaţie constituind o fraudă la S-
lege, poate fi dovedită prin simple p r e z u m p ţ i i .
O obligaţie contractata în frauda legei poate fi a t a c a t ă de
acel care a subscris-o şi de reprezentanţii săi. Beltjens, op.
cit., I I I , art. 1088, No. 10 şi autorităţile citate acolo.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X V , 2 4 5 ; A u b r y et R a u , V I I I , § 739, p. 87,
text şi nota 9 4 ; P a n d . fr., v° cit., 11885, etc.
3
( ) P a n d . fr.. v° cit., 11888.
4
( ) Cpr. P a n d . fr., v° cit., 11886 u r m . ; B a u d r y et Colin, II, 3 9 4 1 .
Vezi şi suprà, p. 706.
 712 COD. CIV. — CAETEA I I I . — T I T . II. — CAPIT. VI. — AET. 933, 934.

Most, ab in- D a c ă nu există a l ţ i donatari sau legatari, caducitatea

1
testat. instituţiei contractuale va folosi moştenitorilor a b intestat ţ ).

2° Revocarea instituţiei contractuale.

Cazurile de Instituţia contractuală mai este încă lipsită d e . efecte

1 n c a z u r e
inltiT""^* - * ^ când este revocată. D i n cele trei cazuri de
tractuaie. revocare prevăzute de art. 8 2 9 , două n u m a i sunt aplicabile
instituţiei contractuale, şi a n u m e : 1° neîndeplinirea sarcinilor
impuse soţilor donatari (art. 8 3 0 ) : 2° survenirea de copii
2
d ă r u i t o r u l u i (art. 8 3 6 urm.) ( ).
ingratitudine. Cât p e n t r u ingratitudinea soţului donatar, ştim că ea
3
nu este aplicabilă instituţiilor contractuale (art. 835) ( ).
Art. 933 Instituţia contractuală mai este încă revocabilă, iar
§ ultim. n u [ ^ \ codul francez, când d ă r u i t o r u l s u p r a ve-
c a c u c a c a n
4
ţueşte soţului sau soţilor donatari (art. 9 3 3 § ultim) ( ) ; de
unde rezultă, p r i n a r g u m e n t a contrario sensu, că altfel
ea este irevocabilă.
Trecerea I n caz deci când dăruitorul, supraveţuind soţilor do-
n a , a r n a
s^ui'insti t b revocat donaţiunea, dreptul soţului sau soţilor
tuit la moşte- instituiţi trece la moştenitorii lor, ca u n drept dobândit
nitorn săi. m c a ; fcn m o m e n t u l facerei donatiunei C ). J

3° Despre donaţiunea cumulativa de bunuri prezente şi viitoare.

Art. 934. — P r i n contractul de m a r i t a g i u , se poate face cu­

mulativ o donaţiune a b u n u r i l o r prezente şi viitoare, sau a unei
părţi n u m a i dintr'aceste b u n u r i , cu îndatorire însă de a se anexa

(*) L a u r e n t , X V , 246.
2
() Cpr. P a n d . fr., v° Don. et testaments, 11890.
3
() C p r . Arntz, I I , 2 2 7 2 ; Beltjens, I I I , a r t . 1088, No. 2.
4
Art. 924. () C p r . T r i b . Dolj, Dreptul din 1893, No. 60. — Testamentul
este, din contra, caduc prin moartea l e g a t a r u l u i î n t â m p l a t ă
înaintea acelei a testatorului (art. 924).
5
( ) Cpr. Bonachi, Codicile civil român comentat, I V , p . 3 8 1 . Vezi
şi Windscheid, Zur Lehre des Cod Napoleon von der Ungil-
tigkeit des Eechtsgeschăftes, p. 2 8 3 . — D - l Petrescu (Donaţiunile,
II, p. 117) greşeşte deci când zice că revocabilitatea prevă­
zută de textul nostru este o adevărată caducitate, căci dacă
instituţia a r fi caducă la noi, ca şi în codul francez, ea ar
fi inexistentă şi, prin u r m a r e , drepturile soţilor instituiţi n a r
DON. CUMULATIVA DE BUNUBI PEEZ. ŞI VIITOARE. — AET. 934, 935. 713

actului un stat de datoriile şi sarcinile existente, l a care este supus

donatorul în momentul donaţiunei. I n acest caz donatarul este liber
să se lepede, la moartea donatorului, de b u n u r i l e viitoare şi să
oprească n u m a i pe cele prezente. ( A r t . 6 5 1 , 8 2 1 , 823, 8 2 6 , 835,
836, 033, 935 C. Civ. A r t . 1084 C. fr. nemodificat).
Art. 935. — D a c ă statul de care se face menţiune în art. p r e ­
1
cedent ţ ) , nu s'a anexat actului ce conţinea donaţiunea b u n u r i l o r
prezente şi viitoare, donatarul nu poate decât: sau a accepta sau
a se lepăda de donaţiune în întregul ei.
Când acceptă, el nu poate cere decât bunurile existente la
moartea donatorului, şi este supus la toate datoriile şi sarcinile suc­
cesiunii. (Art. 696, 777, 827, 9 3 3 , 9 3 4 C. civ. A r t . 1085 C. fr. ne­
modificat).

Donaţiunea cumulativă, prevăzută de textele mai sus Definiţia don.

reproduse, este o dispoziţie prin care o persoană, r u d ă sau b^rìuri pre^ c 1 G

străină, dă prin contractul de căsătorie, viitorilor soţi sau zente şi vii-

t o a r e A r t
n u m a i unuia din ei, totul sau p a r t e din bunurile sale vii- ^ - g

toare (adecă din bunurile ce acea persoană va lăsa la moartea

sa) şi totul sau parte din bunurile sale prezente şi actuale,
aşa că soţul sau soţii donatari au, la moartea dăruitorului,
facultatea de a primi această donaţiune în î n t r e g i m e a ei,
sau de a opri n u m a i bunurile prezente, lepădând pe cele
viitoare (art. 9 3 4 ) .
Nulitatea contractului de căsătorie a r atrage nulitatea Nuiit. eon-
donaţiunilor bunurilor prezente şi viitoare făcute de terţii ^ ^ t o r i e ' ' 6

2
prin acest contract ( ).
Donaţiunea cumulativă de b u n u r i prezente si viitoare Origina art.
îşi are origina sa în vechiul drept francez, şi mai cu seamă
în a r t . 1 7 al ordonanţei din 1 7 3 1 . de unde au luat-o re­
3
dactorii codului Napoleon ( ).
4
E a era însă admisă şi în dreptul roman ( ). Dr. roman.

trece la moştenitorii lor, în caz când ea n ' a r fi fost revocată

de dăruitor. Yezi infra, p . 739.
(!) Iar nu în articolele precedente, d u p ă cum din eroare prevede
textul oficial.
2
() Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 1084, N o . 6 bis, p. 390.
3
() Vezi Demolombe, X X I I I , 344; Eépert. Sirey, v° Don. entre-
vifs, 5070.
4
() Iată, în adevăr, cum se exprimă, în această privinţă, Cujacius
asupra legei 35, Cod, De donationibus, 8, 5 4 : „At si donatio
perfciatur traditione corporali, ut voluerit Constantinus et
veteres voluerunt, ut usus magis probat, evidentissimum est
 714 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — C A P I T . VI. — AET. 934, 935.

Scopul don. Donaţiunea de b u n u r i viitoare sau instituţia contrac­

cumulative
de bunuri
tuală, de care a m vorbit mai sus, este foarte favorabilă
prezente şi dispunătorului, de oarece el r ă m â n e liber de a-şi înstrăina
viitoare. averea p r i n acte cu titlu oneros (argument a contrario din
art. 9 3 3 § 2) ; ea nu prezintă însă destule g a r a n ţ i i soţului
donatar, care nu va luà nimic dacă dăruitorul îşi va înstrăina
averea sau va contracta datorii, ori se va sărăci prin spe­
culaţii greşite; de aceea, legiuitorul a înfiinţat d o n a ţ i u n e a
cumulativă de b u n u r i prezente şi viitoare, care permite so­
ţului d o n a t a r de a accepta, la moartea dăruitorului, întreaga
donaţiune, ceeace el va face de sigur dacă d ă r u i t o r u l nu
şi-a risipit averea, donaţiunea p r o d u c â n d în asemenea caz
efectele unei instituţii contractuale, sau de a opri n u m a i
bunurile prezente, renunţând la cele viitoare, asemenea ale­
gere eonferindu-i proprietatea b u n u r i l o r prezente cu efect
retroactiv pană în ziua tacerei donaţiunei f ) .
Don. cumu­ Donaţiunea cumulativă de b u n u r i prezente şi viitoare
lativă cons­ nu se descompune, d u p ă cum pe nedrept susţin unii( 2 ), în
titue o don.
unică, iar nu două donaţiuni deosebite: u n a de b u n u r i prezente şi alta
două libera­ de b u n u r i viitoare, producându-şi fiecare efectele sale d u p ă
lităţi întrunite
la un loc. n a t u r a sa specială; pentrucă, în asemenea caz, ar fi fost
inutil de a se conferi soţului d o n a t a r u n drept de opţiune care
rezultă clin însăş n a t u r a bunurilor şi n ' a r mai fi fost nevoe
de a se prevedea a n u m e regulele speciale, care trebue să
cârmuiască această donaţiune cumulativă. Această d o n a ţ i u n e
c u m u l a t i v ă de b u n u r i prezente şi viitoare constitue. deci, o
donaţiune unică de o n a t u r ă specială (sui generis), cârmuită
de a r t . 9 3 4 şi 9 3 5 , iar nu două liberalităţi întrunite la u n
loc. E a fiind o specie şi o varietate a donaţiunilor de
b u n u r i viitoare, nu se deosebeşte de instituţia contractuală
decât p r i n alegerea sau dreptul de opţiune ce se conferă

non consistere rerum futura/rum donationem, quia rerum qua}

u
nondùm sunt, nulla fieri potest traditio . Citaţie î m p r u m u t a t ă
dela Ricard, Tr. des don. entre-vifs et testamentaires, I, partea
1-a, p . 224, No. 1006 (ed. din Ì 7 3 5 ) . Vezi şi Répert. Sirey,
v° cil. 5069.
(!) Cpr. T h i r y , l ì , 5 2 9 ; A r n t z , II, 2293, etc.
2
( ) Gruilhon, Donations, II, 9 0 3 . — Această părere, care fusese
mai întăi susţinută şi de Grenier, a fost mai în u r m ă p ă r ă ­
sită de acest autor ( I I I , 434, p. 353 urm.).
DON. CUMULATIVA DE BUNURI PREZ. ŞI VIITOARE. — ART. 934, 935. 715

soţului d o n a t a r ('). Acest p u n c t este neîndoelnic, cu toată

discuţia ce s'a ivit a s u p r a lui.
Ca atare, ea n u poate deci fi făcută decât p r i n con- Revocabiii-
ta tea 61
tractul de căsătorie si în favoarea unuia s a u ambilor soţi, , ""'^ţ
1
* ' ' donaţuim.
fiind revocabilă în caz când daruitorul a r supraveţui soţului
sau soţilor donatari.
Dreptul de opţiune, pe care îl are soţul donatar, trece Treeeiea
deci la moştenitorii săi, în caz de supravetuirea dăruitorului, d
. r e
P -, t d e
°p~
î ) ' i - r o o o i - N tiune la moş-
dacă el n a revocat această donaţiune (art. 9 3 3 g ultim). ' tenitori.
Donaţiunea cumulativă de bunuri prezente şi viitoare Cazul când
dona 1 n a
poate dà loc la dificultăţi când n'a fost făcută p r i n con- t " ,?
. . . , , . / , cumulativa de
tractul de căsătorie, ci p r i n t r o donaţiune ordinara, i n adevăr, bunuri r e - P

e n t e 1 1 1
donaţiunea de b u n u r i prezente fiind irevocabilă (art. 801), J s T "
, .. I M toare a lost
iar acea de bunuri viitoare fiind, din contra, revocabila făcută printr'o
d na n o r
(art. 8 2 1 ) , chestiunea este de a se s t i : ce se va face c u ? . ^ ® "
, . . i - i V. amara. Con-
donaţiunea prin care daruitorul a r n dispus m mod eu- troversă.
mulaţiv a t â t de bunurile sale prezente cât şi de cele vii­
toare? Asemenea donaţiune fî-va ea revocabilă în întregimea
ei, sau n u m a i p e n t r u bunurile viitoare? Chestiunea poate
astăzi fi la noi controversată, d u p ă c u m era şi în dreptul
2
francez anterior ordonanţei din 1 7 3 1 ( ).
R ă m â n e însă bine înţeles că soluţia de m a i sus, d u p ă Cazul când
drir ulto 1
care donaţiunea cumulativă de b u n u r i prezente si v i i t o a r e A , "ì \
1
. . . V- î • mteles sa faca
constitue o donaţiune unica sui generis, nu va fi admisa două dona-
i m i : n a d e
decât în lipsa
(') Cpr. P l a n i cunei
i , I I I ,voinţe
3 1 9 0 ; Tcontrare
h i r y , I I , 5manifestată
3 0 ; Arntz, I I de dăruitor,
, 2292, 2294; v "
1
L a u r e n t , X V , 254 u r m . ; Demolombe,x' X XAI I I , 3î4 8 ; Acollas, bunuri pre-
caci nimic
II, p . n6u7 se 7 ; opune
Vigié, ca I I ,o 9persoana
9 1 ; Mareadé,sa faca I V ,in2acelaş contract
9 6 ; Demante et zente şi alta
Colmet de Santerre, I V , 257 bis I ; B
de căsătorie două donaţiuni deosebite: u n a de bunuri prezentea u d r y et Colin, I I , 3950; .. d e b u n u 1 1

T. H u e , V I , 4 6 2 ; A u b r y et R a n , V I I I , § 740, ^ p. 91, 92, vii to t^rc

(art. text
931Ìşi sinota alta3 ; deZacharise,
b u n u r i Handbuch
viitoare (art. des fr.933)Civilrechts,
(). IV,
§ 7 5 1 , p . 533, text şi nota 3 (ed. Crome) (eine einzige Ver-
filgung); P a n d . fr., v° cit., 11927; P a n d . beiges, v° Instit.
contractuelle, 2 1 9 ; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 5076;
Beltjens, I I I , a r t . 1084. N o . 1 ;' C. Limoges, D. P . 73. 2.
104; Sirey, 74-. 2. 10, etc.
2
( ) Vezi suprà, p . 396 u r m .
8
( ) B a u d r y et Colin, I I , 3 9 5 1 ; Demolombe, X X I I I , 3 4 7 ; L a u r e n t ,
 716 COD. CIV. —CAETEA III. — T I T . II. — CAPIT. VI. — AET. 934, 935.

Cazul când D a c ă d ă r u i t o r u l n'a făcut o singură donaţiune cumu-

d t
făcut °douâlutivă de b u n u r i prezente şi viitoare, ci două donaţiuni
a

donaţiuni deosebite : u n a de b u n u r i prezente şi alta de bunuri viitoare,

deosebite.
n u se vor aplicà art. 8 3 4 şi 8 3 5 din codul civil, ci fiecare
donaţiune îşi va produce efectele sale, conform eu n a t u r a
sa proprie (').
Chestie de Chestiunea de a se şti dacă părţile a u înţeles a face
fapt.
două donaţiuni deosebite, sau o singură donaţiune c u m u ­
lativă de b u n u r i prezente şi viitoare, este o chestiune de
fapt, care se apreciază în mod suveran de instanţele
2
de fondf ).

Despre dreptul de opţiune al soţului donatar şi despre

condiţiile prescrise pentru exerciţiul acestui drept.
Dreptul de I n cazul unei donaţiuni cumulative de b u n u r i prezente
6
care™ are viitoare, soţul d o n a t a r sau moştenitorii lui, dacă el a
donatami, l ă m u r i t înaintea d ă r u i t o r u l u i şi. donaţiunea n'a fost revocată
3
"ruhoraiui!" conform art. 9 3 3 § ultim ( ), are alegerea, la moartea dă­
ruitorului, sau de a accepta liberalitatea în întregimea ei,
sau de a lepăda bunurile viitoare, oprind n u m a i pe cele
prezente. Acest drept fiind un drept de succesiune, nu poate
fi exercitat decât la moartea d ă r u i t o r u l u i (art. 6 5 1 ) (*).
Donatarul nu D o n a t a r u l n'ar putea însă să lepede bunurile prezente,
s r e a s e s c u
p^de bunuriie P
te
t i de p l a t a datoriilor existente în momentul
prezente spre donaţiunei, şi să oprească pe cele viitoare, pentrucă legea nu-i
6 c o n e r a 3
^atoriik'ac- ^ opţiunea decât în privinţa b u n u r i l o r prezente ( ).
tuale.
X V , 2 5 7 ; Arntz, I I , 2 2 9 2 ; Beltjens, I I I , art. 1084, No. 5 ;
R é p e r t . Sirey, v° Don. entre-vifs, 5 0 7 9 ; P a n d . fr., v° cit-,
1 1 9 2 8 ; Planiol, I I I , p. 814, nota 1 (ed. a 5-a). Cpr. Cas.
fr. D . P . 82. 1. 2 1 6 ; D. P . 9 1 . 1. 4 7 3 , etc.
0) Acollas, II, p. 6 7 7 ; Marcadé, I V , 276; L a u r e n t , X V , 2 5 7 ;
Demolombe, X X I I I , 3 4 7 ; Arntz, I I , 2 2 9 2 ; P a n d . fr., v°
cit, 11928, etc.
2
() A u b r y et Ran, loco cit., p . 9 3 ; B a u d r y et Colin, I I , 3 9 5 1 ;
Mourlon, I I , 9 8 7 ; A r n t z , I I , 2 2 9 2 ; Vigié, I I , 9 9 0 ; P a n d . fr.,
v° cit., 11933; Cas. fr. D. P . 9 1 . 1. 4 7 3 ; Sirey, 9 3 . 1. 454, etc.
3
() Vezi suprà, p . 715.
4
() Cpr. Thiry, I I , 5 3 1 ; Arntz, II, 2 2 9 5 ; L a u r e n t , X V , 2 7 6 ;
A u b r y et R a n , V I I I , § 740, p. 9 5 , etc.
5
() D u r a n t o n , I X , 726, p. 732 (ed. a 4-a).
DON. CUMULATIVA DE BUNURI PREZ. ŞI VIITOARE. — ART. 934, 935. 717

Odată executată, opţiunea r ă m â n e irevocabilă şi dona- Opţiunea este

i r e T 0 C a b l l a
t a r u l n'ar puteà, d u p ă ce a optat p e n t r u bunurile prezente, -
4
să revie a s u p r a deciziunei s a l e ( ) .
D r e p t u l de opţiune este supus îndeplinirei următoarei Anexarea ia
e a
condiţii: pentru ca el să aparţie d o n a t a r u l u i se cere ca, la ^ ' ™ a
2
actul de donaţiune, să fi fost anexat ( ) u n stat, adecă U n datoriilor şi
s a r c i n e l o r
inventar detaliat şi exact al datoriilor şi al sarcinelor dă- -
ruitorului, existente în momentul donaţiunei (art. 934).
Acest inventar al pasivului existent în m o m e n t u l do- Scopul sta-
tulu d d a
naţiunei, care nu se cerea în dreptul anterior francez şi J ; ; " 0

care a fost adaos de redactorii codului actual, d u p ă obser-

vaţile lui Rousseau de Lacombe a s u p r a art. 17 al ordonanţei
3
din 1 7 3 1 ( ), permite d o n a t a r u l u i de a p r i m i n u m a i bunurile
prezente ale dăruitorului, cu îndatorirea de a-i plăti da­
toriile, care astfel îi sunt aduse la cunoştinţă.
I n v e n t a r u l prescris de a r t . 9 3 4 ar fi însă -de prisos, Scutirea de
P l a t a
dacă d â r u i t o r u l bunurilor prezente a r fi scutit pe d o n a t a r ,
I . . .//, datoriilor.
de p l a t a datoriilor, i m p u n â n d u - l e n u m a i moştenitorilor săi(*).
In lipsa unui inventar detaliat al datoriilor şi sarci- Cazul când
n u s a c t
nilor dăruitorului, donaţiunea nu este nulă, însă soţul do- . ^ ?
1
* _ . . . inventarul da-
n a t a r nu m a i are dreptul de opţiune ce-i conferă legea, ci toriiior.
el trebue să primească sau să lepede întreaga donaţiune,
1
( ) B a u d r y et Colin, II, 3 9 6 1 ; L a u r e n t , X V , 2 7 6 ; Demolombe,
X X I I I , 356. — Vezi însă C. Grenoble, Répert. Dalloz, v° Disp.
entre-vifs, 2166.
2
( ) Cernitile legei a r fi îndeplinite dacă inventarul datoriilor,
în loc de a fi anexat la act, a r fi fost cuprins în însuş actul
de donaţiune. C p r . M a r c a d é I V , 2 9 7 ; L a u r e n t , X V , 2 6 8 ;
P a n d . fr., v° cit, 11962, etc.
Inventarul prescris de lege nu poate însă fi înlocuit printr'o Neînlocuirea
declaraţie, care a r arăta pe scurt suma totală a datoriilor, inventarului
p t r
L a u r e n t , X V , 2 6 8 ; Demolombe, X X I I I , 3 6 0 ; Troplong, I V , " " ° . f "
2 4 4 1 ; Arntz, I I , 2296; A u b r y et Rau, V I I I , § 740, p . 9 5 ;
C. Limoges, Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 2158,
nota 1, etc.
P ă r ţ i l e pot însă să se refere la un act autentic anterior, Inventar an-
de e x e m p l u : la un inventar în care a r fi trecute datoriile şi tenor,
sarcinile d ă r u i t o r u l u i . P a n d . fr., v° cit., 11963.
8
( ) Vezi Demolombe, X X I I I , 344.
4
( ) Thiry, I I , 5 3 1 ; L a u r e n t , X V , 2 6 9 ; Demolombe, X X I I I , 3 6 1 ;
Demante et Colmet de Santerre, I V , 258 bis I I ; P a n d . fr.,
v° cit, 11954; B a u d r y et Colin, I I , 3968.
 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. VI. — ART. 934, 935.

ea fiind, în asemenea caz, o instituţie contractuală o r d i n a r ă ,

deşi cuprinde şi b u n u r i prezente (art. 9 3 3 , 9 3 5 ) .
Cazul când D o n a t a r u l , care a lepădat donaţiunea în întregimea ei,
se
lep^XfXna- consideră ca şi cum n ' a r fi fost niciodată moştenitor
ţiunea. (art. 696), el n e p u t â n d să ieâ nimic din bunurile dăruite,
şi fiind dator a restitui pe cele primite, în caz când a r fi
fost p u s în posesiunea l o r ( ' ) .
Cazul când D o n a t a r u l , care a optat pentru bunurile prezente, are
optat'pentru drept la toate bunurile care a u fost considerate ea a t a r e în
bunurile pre-momentul tacerei donaţiunei. El are deci drept la toate
zente. himurile care a p a r ţ i n e a u în acel moment d ă r u i t o r u l u i , p r e ­
s u p u n â n d , bine înţeles, o donaţiune universală.
Revendic. E l va puteà, deci, să revendice dela terţii detentori
înstrăinate imobilele înstrăinate de d ă r u i t o r chiar cu titlu oneros şi să
de dăruitor. n u respecte drepturile reale constituite către terţii, dacă a
2
a v u t însă grija de a transcrie donaţiunea ( ).
Compieetarea D o n a t a r u l , care a acceptat donaţiunea în întregimea ei,
o a e c e r e 1111 n m n a
art 933 P ^
a r t 3 5 r m
i bunurile existente la moartea d ă r u i ­
torului, d u p ă cum pe nedrept dispune a r t . 9 3 5 § 2, ci şi
bunurile de care dărui torul a dispus cu titlu g r a t u i t în
contra a r t . 9 3 3 § 2, pentrucă donaţiunea c u m u l a t i v ă fiind,
în asemenea caz, o instituţie contractuală, a r t . 9 3 5 se coin-
plectează prin a r t . 9 3 3 , şi din acest text rezultă a contrario
că dărui torul n'a p u t u t , în t i m p u l vieţei sale, să dispue de
averea sa cu titlu g r a t u i t decât într'o limită foarte restrânsă
(vezi suprà, p . 6 9 9 , nota 1), ci n u m a i cu titlu oneros,
adecă : prin vânzare, schimb, tranzacţie, etc.
Bunurile la P r i n u r m a r e , în cazul a r t . 9 3 5 , ca şi în cazul a r t . 9 3 3 ,
Ca r ept oll
d o n T t e r u i d a t a r u l , care a acceptat întreaga donaţiune, nu va avea
care a ac- niciun drept la bunurile eşite din patrimoniul d ă r u i t o r u l u i
r m a c e c u
treaba do- P ^ ^itlu oneros, ci n u m a i la cele existente la
naţiune, m o a r t e a acestuia şi la cele înstrăinate cu titlu gratuit, care
există în succesiune, de vreme ce d ă r u i t o r u l nu p u t e à să
3
dispue de ele (art. 9 3 3 § 2)( ).

(') L a u r e n t , X V , 2 7 2 ; P a n d . fr., v° cit., 11976; C. Grenoble,

Sirey, 48. 2. 144; D . P . 56. 2. 11.
2
( ) B a u d r y et Colin, I I , 3962. Vezi şi autorii citaţi infra,
p. 720, nota 5.
3
( ) Acollas, I I , p . 678, 6 7 9 ; Arntz, I I , 2 2 9 7 ; L a u r e n t , X V , 2 7 3 ;
Demolombe, X X I I I , 345, 3 5 1 ; D e m a n t e et Colmet de San-
DON. CUMULATIVĂ DE BUN UBI PREZ. ŞI VIITOARE. — ART. 934, 935. 719

I n t r e bunurile existente la moartea d ă r u i t o r u l u i trebue Bunurile

să c u p r i n d e m şi bunurile mişcătoare, chiar pentru care n'ar hirtei*d&-
fi existat actul estimativ prescris de a r t . 8 2 7 , pentrucă ruitoruiui.
acest text nu se aplică decât donaţiunilor de b u n u r i prezente,
şi donaţiunea cumulativă este o instituţie contractuală de
1
câteori d o n a t a r u l o primeşte în întregimea ei ( ).
D o n a t a r u l , care a acceptat donaţiunea în întregimea Plata dato-
r i l l o r
ei, va plăti tonte datoriile şi sarcinele succesiunei, adecă atât '
cele anterioare cât şi cele posterioare donaţiunei (art. 9 3 5 ,
in fine), pe când d o n a t a r u l care a oprit n u m a i bunurile
prezente, va plăti n u m a i datoriile existente în momentul
donaţiunei (art. 934).
R ă m â n e însă bine înţeles că d o n a t a r u l , care va accepta Plata propor-
lon 1 da
întreaga donaţiune, n u va plăti toate datoriile, dacă el n'a ' o ţ o ~ t r il r

fost instituit decât p e n t r u o parte din bunuri, ei n u m a i o

p a r t e din datorii, în proporţie cu partea p e n t r u care el a
fost i n s t i t u i t ; căci este de principiu că datoriile se î m p a r t
între diferiţii moştenitori, în proporţie cu p a r t e a lor de suc­
2
cesiune (art. 7 7 0 , 1 0 6 0 ) ( ) . Si aceste datorii şi sarcini, el - Art. 897.
le va plăti ultra vires honorum, dacă n'a a v u t p r u d e n ţ a de
3
a accepta succesiunea sub beneficiu de inventar (art. 897)( ).
Încât priveşte d o n a t a r u l unor obiecte particulare, el Donatarul
u n 0 1 l u c m r i
nu va plăti nicio datorie a dăruitorului, fiindcă în ase- ;.
I . . /\ particulare.
menea caz, el este u n succesor cu titlu p a r t i c u l a r (*).
Dacă donaţiunea cumulativă a r cuprinde şi averea Aplic, în
s e a a
mobiliară, ea ar m a i trebui, d u p ă unii, să fie însoţită de | . ^ ' ' ^' Co it

actul estimativ cerut de art. 8 2 7 , pentrucă legea nefâeând versă.

nicio derogare dela acest text, lipsa unui asemenea act a r
face ca donaţiunea să fie validă n u m a i în privinţa imobilelor,
terre, I V , 258 bis I ; A u b r y et R a u , V I I I , § 740, p. 9 5 ;
D u r a n t o n , I X , 7 3 0 ; P a n d . fr., v° cit, 11968, etc.
7
(') Cpr. Arntz, II, 2 2 9 7 ; L a u r e n t , XV , 2 7 3 ; Duranton, I X ,
733; P a n d . fr., v° cit, 11970; A u b r y et Rau, V I I I , § 740,
p. 96, etc.
3
() B a u d r y et Colin, II, 3 9 6 6 ; L a u r e n t , X V , 2 7 4 ; A u b r y et R a u ,
V I I I , § 740, p. 96, text şi nota 17; Zacharite, Handbuch
des fr. Civilrechts, I V , § 7 5 1 , p. 534, nota 8 (ed. Crome);
P a n d . fr., v° cit, 1 1 9 7 1 ; T . Hue, V I , 4 6 3 , in fine.
3
() Vezi suprà p. 336, 690, 710, etc. Cpr. Planiol, I I I , 3193.
4
() L a u r e n t , X V , 2 7 4 ; P a n d . fr., v° cit., 11974; Répert. Sirey,
v° Don. entre-vifs, 5208, etc.
 720 COD. CIV. - CAETEA. III. — TIT. II. — CAPIT. VI. — AET. 934, 935.

de câteori d o n a t a r u l , folosindu-se de d r e p t u l de opţiune,

ce-i conferă legea, a r transforma donaţiunea c u m u l a t i v ă în
donaţiune de b u n u r i prezente (*).
D u p ă u n alt sistem, se a d m i t e însă că lipsa actului
estimativ n u împedică pe d o n a t a r de a revendica dela m o ş ­
tenitorii d a r u i t o r u l u i mobilele ce aceştia a r poseda la moartea
lui, p e n t r u c ă a r t . 9 3 4 n u dispune că opţiunea d o n a t a r u l u i
transformă donaţiunea c u m u l a t i v ă într'o d o n a ţ i u n e de b u n u r i
prezente, ci că d o n a t a r u l poate n u m a i să oprească b u n u r i l e
prezente, ceeaee n u împedică donaţiunea c u m u l a t i v ă de a
r ă m â n e tot o instituţie contractuală, la care, d u p ă cum
2
ştim, a r t . 8 2 7 este inaplicabil ( ).
Netranscr. S ' a ivit discuţie a s u p r a chestiunei de a se şti dacă d o -
n a u n e a
Ure de iranurî ţi c u m u l a t i v ă de bunuri imobiliare este sau n u su-
prezente şi p u s ă transcrierei. In principiu, r ă s p u n s u l trebue să fie ne-
vntoare. g ţ j ^ p ţ u c ă o asemenea donaţiune fiind o instituţie con­
a v e n r

tractuală, asemenea instituţii n u sunt, d u p ă părerea generală,

3
supuse transcrierei ( ), n u m a i donaţiunile de b u n u r i prezente
4
• fiind supuse acestei formalităţi ( ).
interesul ce D o n a t a r u l are însă interes de a transcrie donaţiunea
d c u m u a v
dra tens^e ^ t i ă ? dacă, la moartea d a r u i t o r u l u i , el se leapădă de
don. cumula- bunurile viitoare, oprind n u m a i pe cele prezente, cel p u ţ i n
t l v S
' în p r i v i n ţ a imobilelor înstrăinate de defunct; pentrucă, în
asemenea caz, el a v â n d dreptul de a le revendica dela terţii
5
detentori, deşi legea n'o spune a n u m e ( ), el n'a devenit p r o -
1
ţ ) Vezi în acest sens, Arntz, I I , 2296, in fine; Mourion, I I ,
9 8 8 ; Demolombe, X X I I I , 3 6 3 ; D e m a n t e et Colmet de San-
terre, I V , 257 bis I I I ; A u b r y et R a u , V I I I , § 740, in fine, p . 9 7 .
2
( ) Vezi suprà, p. 222, nota 1 şi p. 692. Cpr. în acest din u r m ă
sens, L a u r e n t , X V , 2 6 1 ; T r o p l o n g , I V , 2 4 4 4 ; D u r a n t o n , I X ,
7 3 3 ; P a n d . ' f r . , v° cit., 11988. V. şi infra, p. 734, nota 1.
3
( ) Vezi suprà, p. 690, 6 9 1 . Cpr. Beltjens, I I I , art. 1084, N o . 8.
4
( ) Vezi suprà, p. 676.
5
( ) In adevăr, dacă înstrăinările consimţite de d ă r u i t o r cu titlu
g r a t u i t sau cu titlu oneros ar r ă m â n e a în picioare, d o n a t a r u l ,
care ar o p r i bunurile prezente, n ' a r m a i aveà niciun drept
de câteori imobilele a r fi fost înstrăinate de dăruitor. E l
trebue, deci, să le poată revendica dela terţii dobânditori şi
de a face să cadă toate drepturile reale consimţite de d ă r u i t o r
în u r m a donaţiunei, dacă, bine înţeles, donaţiunea a fost
transcrisă înaintea înstrăinărei. C p r . L a u r e n t , X V , 2 7 9 ;
Mourion, I I , 9 8 7 ; Marcadé, I V , 2 9 5 ; Arntz, I I , 2 2 9 7 ; D e -
 DON. CUMUL. DE BUNUEI PREZENTE ŞI VIITOARE. — ART. 934, 935. 721

p r i e t a r faţă de aceşti terţii decât dacă a transcris a c t u l de

d o n a ţ i u n e înaintea î n s t r ă i n ă r e i făcută de d ă r u i t o r (art. 8 1 8 ,
8 1 9 C. civ., 7 2 3 P r . civ.). I n vederea d r e p t u l u i său de o p ­
ţiune, el va trebui deci să transcrie actul de danie cât m a i
c u r â n d , p e n t r u c ă neîndeplinirea acestei formalităţi înainte
de î n s t r ă i n a r e , face revendicarea lui cu n e p u t i n ţ ă (*).
D i n cele m a i sus expuse rezultă că d o n a t a r u l nu are Cazul când
niciun interes a transcrie a c t u l de donaţiune, clacă d ă r u i t o r u l ^ " " f ^ r e s de
nu şi-a î n s t r ă i n a t imobilele şi, în asemenea caz, d o n a t a r u l a transcrie
d o n a l u n e a
va p u t e à să-şi exercite d r e p t u l de opţiune, chiar dacă do- t -
n a ţ i u n e a n ' a r fi fost transcrisă.
F o r m a l i t a t e a transcrierei a r fi de asemenea, inutilă, în Cazul când
cazul când d o n a t a r u l nu s a r folosi de d r e p t u l de o p ţ i u n e ^ f o ^ e s t e ^
ce-i conferă legea, căci atunci d o n a ţ i u n e a c u m u l a t i v ă de dreptul de
b u n u r i prezente şi viitoare fiind o instituţie contractuală °Pt - l u n e

2
o r d i n a r ă , nu are. d u p ă cum ştim, nevoe de a fi transcrisă ( ).

molombe, X X I I I , 3 5 8 ; A u b r y et R a u , V I I I , § 740, p . 9 7 ;
Pand. fr., v° cit., 11984, 1 1 9 8 5 ; B a u d r y et Colin, I I , 3962.
Vezi şi suprà, p . 718.
Acţiunea în revendicare a donatarului se prescrie prin 30 Aplic art.
CIV
de ani (art. 1890) şi acest termen curge din ziua morţei dă- -
ruitorului, pentrucă revendicarea fiind, în specie, o acţiune
ereditară, succesiunea d ă r u i t o r u l u i nu s'a deschis decât prin
moartea l u i (art. 6 5 1 , 934). Vezi L a u r e n t , X V , 2 8 1 ; Demo­
lombe, X X I I I , 3 5 8 ; A u b r y et R a u , V I I I , § 740, p . 9 7 , text
şi nota 2 3 ; P a n d . fr., v° cit., 11990, etc.
In privinţa mobilelor corporale, acţiunea în revendicare a Aplic. art.
1 9 0 9
donatarului fiind cu n e p u t i n ţ ă din cauza a r t . 1909, donatarul '
va aveà recurs contra moştenitorilor dăruitorului spre a-i
plăti valoarea mobilelor ce acesta nu puteà să înstrăineze
decât sub condiţia rezolntorie îndeplinită prin opţiunea do­
n a t a r u l u i . Cpr. L a u r e n t , X V , 2 7 9 ; Pand. fr., v° cit., 11986.
(') Cpr. T. H u e . V I , 462, in fine; Arntz, I I , 2297; Marcadé,
I V , 2 9 5 ; Demolombe, X X I I I , 3 6 3 ; Laurent, X V , 260, 279
şi X X I X , 5 1 ; Demante et Colmet de Santerre, I V , 257 bis
IV; Duranton, I X . 7 3 7 ; A u b r y et Rau, loco cit., p a g . 9 7 ;
Pand. fr., v° cit. 1 1 9 8 5 ; B a u d r y èt Colin, I I , 3 9 6 3 ; Beltjens, I I I ,
art. 1084, No. 9, etc. Vezi diversele sisteme ce există în pri­
vinţa transcrierei donaţiunei cumulative, în P a n d . fr., v° Don.
et testaments, 4884 u r m . şi în Répert. Sirey, v° Don. entre-
vifs, 5158 u r m .
2
( ) Vezi suprà, p. 690, 691 şi p . 720. Cpr. L a u r e n t , X V , 260
şi X X I X , 5 1 .

46
 722 COD. CIV. — CARTEA III.— TIT. II. — CAP. VI. — A R T . 934, 935.

Efectele donaţiunei cumulative.

Art. 934, 935. P e n t r u a putea determina efectele donaţiunei cumulative,

trebue sa distingem două cazuri : 1" cazul când d o n a t a r u l
primeşte, la moartea dăruitorului, donaţiunea întreagă sau,
ceeace revine la acelaş lucru, cazul când el a p e r d u t dreptul
de opţiune, pentrucâ nu s'a anexat la donaţiune statul con­
statator al datoriilor şi sarcinilor existente (art. 9 3 5 ) ; şi
2° cazul când d o n a t a r u l primeşte bunurile prezente, lepă­
d â n d pe cele viitoare (art. 934).
Cazul când I n cazul întâiu, donaţiunea este o a d e v ă r a t ă instituţie
r^rdut^drep- contractuală, atât în privinţa b u n u r i l o r prezente cât şi a
tui de opţiune, celor viitoare. Astfel, dăruitorul r ă m â n â n d liber de a-şi
înstrăina bunurile cu titlu oneros, d o n a t a r u l va trebui să
respecte aceste înstrăinări, el fiind considerat ca u n pro­
prietar sub condiţie suspensivă. Cât pentru dispoziţiile cu
titlu g r a t u i t , ele nu vor rămânea în picioare (art. 9 3 3 § 2.
Cu alte cuvinte vom aplica cazului de faţă tot ce a m zis
în privinţa efectelor instituţiei contractuale (').
Cazul când In cazul de al doilea, adecă când soţul d o n a t a r a oprit
n u m a
a ° o p r i f n u m a i i bunurile prezente, lepădând pe cele viitoare, dăruitorul
bunurile pre-va fi considerat că a p ă s t r a t în tot timpul vieţei sale p r o -
dând' plicele prietatea bunurilor prezente sub o condiţie rezolutorie, care
6

viitoare, consistă în opţiunea d o n a t a r u l u i pentru aceste b u n u r i . Soţul

d o n a t a r n'a a v u t deci, în asemenea caz, proprietatea acestor
b u n u r i din momentul donaţiunei, ca în donatiunile de bunuri
prezente ordinare, ci el va avea proprietatea lor n u m a i la
îndeplinirea condiţiei, adecă din momentul ce el va exercita
dreptul său de opţiune, la moartea d ă r u i t o r u l u i .
Din cele mai sus expuse rezultă că, în acest caz, dă­
ruitorul, proprietar sub condiţie rezolutorie, a p u t u t să în­
străineze aceste bunuri, atât cu titlu oneros cât şi eu titlu
g r a t u i t şi că aceste înstrăinări nu pot, în tot cursul vieţei
sale, să fie atacate de către soţul donatar, nici chiar în
2
privinţa bunurilor prezente ( ).
L a moartea d i s p u n ă t o r u l u i însă, atunci când d o n a t a r u l
(') Cpr. T h i r y , I I , 532; B a u d r y et Colin, I I , 3959, etc.
2
( ) Cpr. T h i r y , I I , 5 3 3 ; Arntz, I I , 2 2 9 4 ; Mourlon, I I , 9 8 9 ;
Demante et Colmet de Santerre, I V , 257 bis V ; L a u r e n t ,
X V , 262, 2 6 3 ; Demolombe, X X I I I , 349, etc.
 DON. CUMUL. DE BUNURI PREZENTE ŞI VIITOARE. — ART. 934, 935. 723

exercitându-şi dreptul de opţiune, primeşte bunurile prezente,

condiţia rezolutorie îndeplinindu-se, d r e p t u l de proprietate
al d ă r u i t o r u l u i este desfiinţat cu efect retroactiv p â n ă î n
ziua facerei darului, şi această desfiinţare a t r a g e . rezolvirea
t u t u r o r înstrăinărilor, atât acelor cu titlu oneros cât şi acelor
cu titlu g r a t u i t , consimţite de dăruitor, precum şi desfiin­
ţarea drepturilor reale: ipoteci, servituti s a u altele, de care
bunurile dăruite a u fost g r e v a t e ; căci d ă r u i t o r u l a v â n d u n
drept de proprietate s u p u s desfiinţărei, n ' a p u t u t să t r a n s m i t ă
1
mai multe d r e p t u r i decât aveà el î u s u ş ( ) . „ N e m o plus
2
juris ad alium trans/erre potest quam ipse habet" ( ).
D o n a t a r u l n u va primi bunurile decât sul) obligaţia
de a plăti datoriile şi sarcinile menţionate în statul anexat
la actul de donaţiune ('*).

•i° Despre donaţiunile făcute sub o condiţie potestativa

din partea dăruitorului (art. 822, 823, 824, 826).

Donaţiunile ordinare n u pot, d u p ă c u m ştim, săfiefăcute Donaţiunile

s u b o condiţie care să a t â r n e n u m a i de voinţa dăruitorului, pot^s^atârne
pentrucă aceasta a r fi o călcare a principiului irevoeabi- numai de
voi rui
lităţei darului ( a r t . 8 0 1 ) , şi ştiut este că, în materie de " ^ f " ulu

donaţiuni : doìiner et retenir ne vaut f).

Acest principiu fiind însă restrictiv, legiuitorul nu Neapiie.
putea să-1 aplice donaţiunilor ce se fac viitorilor soţi p r i n don. făcute
v i i o r i l o r s 0
contractul lor de căsătorie, fiindcă asemenea liberalităti a u ţ ^
n n
i „ 1 . w. „ ; • • î P contrae-
de scop înlesnirea căsătoriei, pe care legea a voit s o tavo- t ui de că-
rizeze. De aceea, a r t . 8 2 6 , aplicabil şi donaţiunilor făcute storie,
soţilor în timpul căsătoriei (art. 9 3 6 urm.), declara, între
altele, că a r t . 8 2 2 — 8 2 4 , care cuprind o aplicare a irevo-
cabilităţei donaţiunei, n u se aplică donaţiunilor făcute vii­
torilor soţi prin contractul lor de căsătorie (°).
(') T h i r y , II, 5 3 3 şi autorii citaţi în nota precedentă.
2
( ) L. 5 4 , Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 17 şi art. 580
C. Calimaeh. Vezi infra, p . 7 4 2 .
3
( ) T h i r y , loro suprà cit.
4
( ) Cpr. a r t . 2 7 3 din c u t u m a Parisului şi a r t . 2 8 3 al cutumei Dr. vechiu fr.
din Orléans, precum şi a r t . 15 şi 16 ale ordonanţei din 1731.
Vezi suprà, p . 370, 3 7 1 .
5
( ) Vezi suprà, p. 3 7 3 , nota 2 ; p . 383, 3 8 5 , nota 4 şi infra,
explic, a r t . 826, p . 7 8 2 .
 724 COD. C I V . - C A R T E A III. — TIT. II. — CAPIT. VII. — ART. 936.

CAPITOLUL VII
1
(iar nu capit. IX, după cum din eroare se prevede în ediţia oficială) ţ ).

Despre dispoziţiunile dintre soţi, făcute sau în contractul

de căsătorie, sau în timpul căsătoriei.

C a p i t o l u l de faţă se o c u p ă : 1 ° de d o n a ţ i u n i l e făcute
între viitorii soţi p r i n contractul de căsătorie (art. 9 3 6 ) ;
2° de d o n a ţ i u n i l e făcute între soţi în t i m p u i căsătoriei
( a r t . 9 3 7 u r m . ) ; şi în fine 3° de cotitatea disponibilă î n t r e
soţi (art. 9 3 9 u r m . ) .

Despre donaţiunile făcute între viitorii soţi prin contractul

de căsătorie (adecă înainte de căsătorie).
Art. 936. — Soţii pot, prin contractul de maritagiu, să-şi facă
reciproc, sau n u m a i unul altuia, orice donaţiune vor voi. ( A r t . 8 0 6 ,
836, 9 3 7 urm., 1223 urm., 1231 C. civ. A r t . 1091 C. fr.).

Donaţiunileee A r t . 9 3 6 p u n e în p r i n c i p i u că viitorii soţi p o t , p r i n

soţii poţ^ să-şi c o n t r a c t u l lor decăsătorie, să-şi facă u n u l a l t u i a , înainte
traetui Qe că-de căsătorie, cu s a u fără reciprocitate, orice d o n a ţ i u n e a r
rl

2
sătorie. v o i ( ) : p r i n u r m a r e , a t â t o d o n a ţ i u n e de b u n u r i prezente
sau viitoare, cât şi o d o n a ţ i u n e c u m u l a t i v ă ele b u n u r i p r e ­
zente şi viitoare, p r e c u m şi o d o n a ţ i u n e s u p u s ă unei condiţii

(') N u m e r o t a r e a capit. precedent fiind greşită, se înţelege că tot

greşită este şi acea a capitolului de faţă. Vezi suprà,
p. 669, nota 1.
2
Art. 796 § 2 ( ) F a c u l t a t e a de care se b u c u r ă viitorii soţi de a-şi face orice
C. com. liberalitate a r voi, prin contractul lor de căsătorie, este supusă
unei restricţii în cazul când b ă r b a t u l , fiind comerciant la epoca
celebrarci căsătoriei, sau devenind comerciant în a n u l u r m ă t o r ,
a fost declarat falit; căci, d u p ă a r t . 796 § 2 din codul co­
mercial, în cazurile de mai sus, femeea nu poate exercita
nicio acţiune a s u p r a masei falimentului, pentru avantagiile
derivând din contractul său de căsătorie, şi creditorii nu pot,
nici ei, să se prevaleze de avantagiile derivând din acelaş
contract în favoarea b ă r b a t u l u i . C p r . T r o p l o n g , I V , 2 5 2 6 ;
P a n d . fr., v° cit, 12062. D-l G. T . P a l l a d e a r e o bogată,
adnotaţie a s u p r a acestui text, în care figurăm şi noi. Vezi
Codul falimentelor adnotat (Iaşi, 1912), a s u p r a a r t . 796,
p . 323 u r m .
 DON. FĂCUTE PEIN CONTRACTUL DE CĂSĂTORIE. — ART. 936. 725

potestative din partea d a r u i t o r u l u i (art. 8 2 2 u r m . ) ^ ) . Aceasta

rezultă din a r t . 8 2 6 , care dispune că 8 2 1 — 8 2 5 nu se aplică
donaţiunilor prevăzute în capit. V I I I şi I X (VI şi V I I )
din titlul de faţă. „Vericum şi verice se va aşeza înaintea
nunţei, acea tocmală să se păzească întocmai", zice codul
Caragea (art. 2, partea I V , capit. 2, p e n t r u darurile dina­
2
intea nunţei) ( ).
Aceste donaţiuni vor trebui însă să fie acceptate de Aplic. art.
8 4 18
soţul d o n a t a r (art. 814-) ; donaţiunile imobiliare sunt supuse S \ ' 8 9 7
transcrierei (art. 818), iar cele mobiliare s u n t supuse actului
estimativ cerut de art. 8 2 7 , cel p u ţ i n în cazul când este
3
vorba de b u n u r i prezente ( ).
Legea permite viitorilor soţi de a-şi face orice libera- Motivele art.
9 i i }
lităţi, p r i n contractul de căsătorie: 1° pentrucă, înaintea '
celebrărei căsătoriei, ambii viitorii soţi fiind într'o poziţie
egală de neatârnare, nicio r a ţ i u n e nu era de a se pune
vreo piedică sentimentelor de afecţiune, care îi apropie şi
îi împinge a-şi face liberalităţi reciproci; şi 2° pentrucă

(') Judecătorii fondului a u o putere suverană de apreciere spre a

determina n a t u r a donaţiunilor dintre soţi. L a caz de îndoială,
asemenea liberalităţi vor fi considerate ca donaţiuni de bunuri
viitoare, pentrucă soţii trebuind să trăiască în comun, nu au,
în genere, niciun motiv spre a-şi face liberalităţi actuale.
Cpr. B a u d r y et Colin, I I , 3987.
2
( ) S u b imperiul legiuirei Caragea, soţii p u t e a u deci sâ-şi facă C. Caragea.
liberalităţi între ei, înaintea căsătoriei. Cas. r o m . Bult. 1895,
p. 686. — „Inter eos qui matrimonio căituri sunt, ante nuptias
donatio facta jure consistit, etiamsi eodem die nuptice fuerint
consecutw". (L. 27, Dig., De donationibus inter virum et
uxorem, 24, 1). C p r . Cod, De donationibus ante nuptias, vel
propter nuptias, et sponsalitiis, 5, 3.
S'a decis că, sub imperiul codului Caragea, darurile dinaintea C. Caragea.
nunţei nu au caracterul unei înzestrări şi nu intră decât even­
tual în p a t r i m o n i u l femeei, în caz de vină din p a r t e a b ă r ­
batului ori de predeces al acestuia, cu condiţie ca să nu
existe copii, căci dacă sunt copii, d a r u l este al lor, iar fe-
meea se foloseşte n u m a i de rodul lui. I n caz de predeces al
soţiei, moştenitorii acesteia nu au niciun d r e p t a s u p r a d a r u l u i
dinaintea nunţei, care se întoarce în p a t r i m o n i u l b ă r b a t u l u i
şi se cuvine moştenitorilor lui. C. Galaţi, Dreptul din 1912,
No. 27, p . 2 1 1 . Vezi şi suprà, p . 6 7 1 , nota 2.
3
( ) Vezi suprà, p. 676. Cpr. Beltjens, op. cit., I I I , art. 1091,
No. 7, p. 399.
 726 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAP. VI. — AET. 936.

asemenea liberalităţi sunt adeseori, ca şi cele care emana

dela terţii, cauza determinantă a căsătoriei
Cazul când Viitorii soţi a u capacitatea de a-şi face donaţiuni prin
mlnori^Art contractul de căsătorie, chiar când ei sunt minori şi deci,
1231. incapabili de a face o donaţiune ordinară (art. 8 0 6 ) , deşi
art. 1 0 9 5 din codul francez, care este expres în această
privinţă, n'a fost reprodus de legiuitorul nostru, pentrucă
este de principiu că minorul, capabil de a se căsători, este
capabil de a face orice convenţiuni relative la contractul
său de căsătorie (art. 1231ì(~). Habilis aci nuptias, habilis
ad pacta nuptialia, sau ad matrimonii consequentias. „Orice
dar dinaintea nunţei va dărui nevârsnicul, se primeşte", zice
Aplic, regu- codul Caragea (art. 5, partea IV, capit. 2). P e n t r u ca u n u l
^precedent * din viitorii soţi, minor, să poată face o donaţiune celuilalt
1

soţ, se cere: 1° ca el să aibă A â r s t a prescrisă spre a se

puteà căsători (art. 127, 1 2 8 ) ; şi 2° ca el să fie asistat, în
contractul de căsătorie, de persoana al cărei eonsimţimânt
3
este necesar pentru validitatea ei (art. 1 1 6 1 , 1231) ( ).
Regulele care cârmuesc aceste donaţiuni sunt, în p r i n ­
cipiu, acele prevăzute în capit. precedent, care, d u p ă cum
a m văzut, se ocupă de donaţiunile ce terţii pot face viitorilor
soţi prin contractul lor de căsătorie

1
( ) Cpr. Demolombe, X X I I I , 4 0 8 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre,
I V , 2 6 7 ; P a n d . fr., v° cit, 12047, etc.
2
( ) Minorul va t r e b u i însă să fie capabil în momentul facerei
convenţiei matrimoniale, iar nu n u m a i în momentul celebrărei
eăsâtoriei, căci donaţiunea se face prin convenţia m a t r i m o n i a l ă .
Vezi suprà, p. 54, ad notam.
3
Cazul când ( ) Vezi suprà, p. 55 şi p . 693. — S'a decis că individul pus sub
unul din soţi consiliul j u d i c i a r nu poate face o donaţiune viitorului soţ,
este pus sub - nt r a e t u l de căsătorie (art. 936) nici chiar în t i m p u l
c o n

Consiliul judi- w ^ • • / n n r • - • • //I

ciar Contro- căsătoriei (art. 9 3 1 urm.), t a r a asistenţa acestui consiliu (O.
versa. Orléans, Dreptul din 1890. No. 81 şi D . P . 9 1 . 2. 362); însă
această decizie a fost casată. Vezi Dreptul din 1890, No. 8 1 ,
p. 651 şi D. P . 9 1 . 1. 449. Vezi şi tom. I I I , partea I al
Coment, noastre, p. 101, text şi nota 3 (ed. a 2-a), unde se
a r a t ă controversa. Cpr. Beltjens, III, art. 1095, N o . 4.
Se decide de asemenea, în genere, deşi chestiunea este
controversată, că nici soţul, căruia s'a r â n d u i t un consiliu j u -
•j diciar, nu poate face o donaţiune celuilalt soţ, fără asistenţa
acestui consiliu. Vezi suprà, p . 6 3 , 64 şi infra, p. 744.
4
( ) Cpr. L a u r e n t , X V , 2 9 8 ; Demolombe, X X I I I , 4 2 2 ; B a u d r y
 DON. FĂCUTE PRIN CONTRACTUL DE CĂSĂTORIE. — ART. 036. 727

Astfel, nesăvârşirea căsătoriei în vederea căreia dona- Neceiebrarea

ţiunea a fost făcută, face ca ea să fie inexistentă, d u p ă c^don^ţitfnea
cum tot inexistentă este si convenţia m a t r i m o n i a l ă . „ C â n d s a fie inexis-
t e n t a
nu se va face n u n t a , darurile dinaintea nunţei se întorc "
î n a p o i " , zice codul Caragea (art. 6, partea I V , capit. 2).
Aceasta n u este decât aplicarea principiilor generale, care
cârmuesc contractele condiţionale (art. 1 0 1 7 ) (').
Spre deosebire însă de ceeace se întâmplă în codul francez, Deoseb. de
asemenea donaţiuni s u n t revocabile p e n t r u naştere de copii, ţ j ^ p ™_ a
f r
r e

conform principiului general inscris în a r t . 8 3 6 , de oarece cabuităţei p.

surv e d e
cuvintele: „par autres que par Ies conjoints l'un à l'autre", ™™e

care se văd în textul corespunzător francez (960), şi care

au de scop de a face ca asemenea donaţiuni să fie în F r a n ţ a
2
irevocabile ( ). au fost eliminate de legiuitorul nostru. Copiii
ce se vor naşte din căsătoria, în vederea căreia donaţiunea
fusese făcută, nu vor găsi deci la noi averea dăruită. în
3
p a t r i m o n i u l soţului d o n a t a r , ci în acel al d ă r u i t o r u l u i ( ).
T o t astfel am V ă z u t SUprà, p a g . 4 5 4 , 4 5 5 , CU toată Revocarea p.
6
controversa ce există a s u p r a acestui punct, că d o n a ţ i u n i l e ^ ^ ' q " ^ '
făcute de unul din viitorii soţ, celuilalt, prin contractul de
căsătorie, sunt, conform regulelor generale, revocabile din
cauza ingratitudinei soţului donatar, şi aceasta : 1" p e n t r u c ă
asemenea revocare nu produce nicio d a u n ă copiilor, care vor
găsi bunurile dăruite în p a t r i m o n i u l soţului d ă r u i t o r , în loc
de a le găsi în acel al d o n a t a r u l u i ; si 2° p e n t r u c ă nici-
u n u l din motivele care justifică irevocabilitatea donaţiunilor
făcute în favoarea căsătoriei, de câteori aceste donaţiuni

et Colin, I I , 3 9 8 9 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 270;

A u b r y et R a n , V I I I , § 7 4 1 , p. 9 8 ; P a n d . fr., ifi cit., 12054;
Cas. fr. D . P . 5 5 . 1. 4 0 8 ; Sirey, 56. 1. 332.
r
( ) Vezi suprà, p. 6 7 1 . Cpr. P a n d . fr. v° cit., 12055: D e m a n t e ,
loco cit.; Demolombe, X X I I I , 4 2 3 ; C. Poitiers, D . P . 46. 2.
195; Sirey, 46. 2. 526, etc.— A r t . 1247 din codul austriac, C. austriac,
partea finală (nereprodnsă în codul Calimach), dispune că, de Art. 1247.
câteori unul din viitorii soţi sau o a treia persoană promite
sau dă ceva celuilalt soţ în vederea căsătoriei, d a r u l poate fi
revocat atunci când căsătoria nu a r e loc fără culpa dăruito­
r u l u i : ..So kann, wenn die Ehe ohne Verschulden des Ges-
u
chenkgebers nicht erfolgt, die Schenkung widerrufen werden .
2
( ) Vezi B a u d r y et Colin, I I , 3990.
3
( ) Vezi suprà, p . 492, 4 9 3 .
 728 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAPIT. VII. — AET. 9 3 7 .

e m a n a dela străini, nu sunt aplicabile donaţiunilor dintre

4
viitorii soţi ( ).
Art. 280. Donaţiunile făcute între viitorii soţi p r i n contractul de
căsătorie sunt, de asemenea, revocate de drept p r i n p r o ­
n u n ţ a r e a divorţului pentru cauză determinată contra soţului
2
d o n a t a r (art. 280) ( ). (Vezi suprà, p . 4 5 6 şi infra, p . 739).
Art. 9 3 7 . Cât p e n t r u donaţiunile ce soţii şi-ar face în t i m p u l
căsătoriei, ele sunt totdeauna revocabile şi revocarea a t â r n ă
de simpla voinţă a dăruitorului, fără ca el să aibă nevoe
3
de a invoca vreo cauză legală de revocare (art. 937) ( ).
Art. 836, 937. S i n g u r a cauză de revocare, neaplicabilă în specie este
acea p e n t r u naştere de copii (art. 8 3 6 , 9 3 7 ! .

r
Despre donaţiunile făcute între soţi în timpul căsătoriei .
Soţii mi pot Soţii pot, în timpul căsătoriei, să-şi facă orice donaţiuni,
e c a i e e 0 s a a c a r m
dreptu^de^ P * ^ P ^ k f P contractul matrimonial.
se avantaja fără a puteà r e n u n ţ a la dreptul ce le conferă legea de a
ntre ei. g g a v a n ^ j a a l u m ] p e altul, pentrucă d r e p t u l de a dispune
de lucrul său este u n a t r i b u t al proprietăţei (art. 480), şi p r o ­
5
prietatea este de ordine publică ( ). (Vezi infra, p . 736).
Nerevoe. pre- (') Vezi suprà, p . 4 5 5 . — Prezenturile de nuntă (munera spon-
zenturilor de salitia), care se. obişnuesc a se face la logodnă sau mai târziu,
n u n t a
' însă înaintea celebrarci căsătoriei şi care nu se menţionează
în convenţia matrimonială, nu sunt însă atinse prin revocarea
pentru ingratitudine. Cpr. P a n d . fr. v° cit., 12060; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 5 4 6 4 ; T r i b . Orange, D . P . 9 1 . 3. 111.
2
( ) C p r . Cas. r o m . S-a I, Bult. 1872, p. 3 1 . — Astfel, s'a decis că
femeea perde dota ce-i constituise b ă r b a t u l , dacă divorţul a
fost p r o n u n ţ a t în contra ei. Vezi tom. I I al Coment, noastre,
p. 177, nota 1 (ed. a 2-a). Vezi şi tom. V I I I , p. 507.
3
( ) Cpr. Planiol, I I I , 3 2 1 7 ; Marcadé, I V , 3 3 1 , Vezi şi infra,
p . 739, explic, art. 937, etc.
4
( ) Vezi a s u p r a acestei materii, Renard, Des donations entre
époux pendant le mariage ( P a r i s , 1862).
5
( ) Vezi Répert. Sirey, vo Don. entre-vifs, 5 6 2 7 ; P a n d . fr., v° Don.
et testaments, 12199; Beltjens, I I I , art. 1096, No. 2 ; T r o p l o n g ,
Idem, IV, 2 6 8 0 ; L a u r e n t , X V , 3 1 6 ; A u b r y et Rau, V I I , §
648, pag. 1 8 ; Rodière et Pont, Contrat de mariage, I, 7 9 ;
Odier, Idem, II, 634, p. 38, etc. — Contra: Taulier, Théorie
raisonnée du code civil, V, p. 20, 2 1 . Acest din u r m ă sistem
era admis în dreptul veehiu francez de către Pothier (Don.
entre mari et femme, V I I , 27, p. 459, ed. Bugnet), p e n t r u c ă
 DON. DINTRE SOŢI, ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. — ART. 937. 729

Astfel, ei pot să-şi facă o donaţiune de b u n u r i prezente Donaţiuniieee

(art. 932), o donaţiune de b u n u r i viitoare (art. 933), Of°fÌ P ^ f l
donaţiune c u m u l a t i v ă de b u n u r i prezente şi viitoare (art. 9 3 4 ,
935), p r e c u m şi o d o n a ţ i u n e s u p u s ă unei condiţii potestative
din p a r t e a d ă r u i t o r u l u i (art. 8 2 2 u r m . , 8 2 6 ) ( M . Aceasta

asemenea r e n u n ţ a r e tindea a conserva bunurile în familie,

consideraţie care nu se m a i potriveşte cu spiritul legilor m o ­
derne.
(>) Opr. T h i r y , I I , 540; Arntz, I I , 2318; L a u r e n t , X Y , 315;
Demolombe, X X I I I , 455 u r m . ; M a r cade, I Y , 329; Demante et
Colmet de S a n t e r r e , I Y , 276; Beltjens, I I I , a r t . 1096, N o . 1, etc.
D r
L a Romani, din capul locului, liberalităţile dintre soţi n u - veohiu
r o a n
erau oprite, pentrucă femeea fiind in manu mariti, nu aveà , ™ :
r r
. . . ' „ . . , u L. Cmcia.
mai niciodată vreo avere proprie şi, ca atare, nu putea sa
facă liberalităţi b ă r b a t u l u i său, nici să primească ceva dela
el. L e g e a Cincia, de care a m mai vorbit suprà, p . 215,
nota 4, şi care este din anul 550 dela fondarea Romei, n u
n u m a i că permitea asemenea daruri, d a r încă le înlesnea,
punând pe soţul donatar între persoanele exceptate şi permi-
ţându-i de a p r i m i peste m a x i m u l hotărît de această lege.
Cpr. F r a g . Yatieana, § 302, unde se zice: „Excipiuntur et
adfinium personcc ut priuignus priuigna, nouerca uitricus,
socer socrus, gener nurus, llir et uxor, sponsus sponsa".
Mai târziu însă, donaţiunile dintre soţi, în timpul căsătoriei, Dr. roman
fură cu desăvârşire oprite, din cauza î n r â u r i r e i ce unul din ulterior,
ei exercită a s u p r a celuilalt. „Moribus apud nos receptum est,
ne inter virum et uxorem donationes valerent. Hac autem re­
ceptum est, ne mutato amore invicem spolierentur, donatio-
nibus non temperantes, sed profusa erga se facilitate". (L. 1,
Dig., De donationibus inter virum et uxorem, 24, 1). Yezi
şi L. 3, Dig., loco cit. î n r â u r i r e a ce unul din soţi exercită
necontestat a s u p r a celuilalt, n'a fost singura r a ţ i u n e care a
făcut pe legiuitorul r o m a n să oprească darurile dintre soţi;
căci, d u p ă cum ne atestă jurisconsultul P a u l ( L . 2, Dig.,
loco cit.), Sextus Caecilius a r a t ă că căsătoriile devenise u n
obiect de comerţ şi de speculă (ut venalia essent matrimonia)
şi că, adeseori, unul din soţi nn consimţea a r ă m â n e a în că­
sătorie decât sub condiţia de a primi un dar dela celalalt.
Oprirea d a r u r i l o r dintre soţi aveà deci de scop de a ìmpedicà
o speculă ruşinoasă şi de a face ca soţul cel m a i puţin scrupulos
să nu să înavuţească în detrimentul soţului de bună credinţă.
... „ne concordia pretio conciliari videretur, neve melior inpau-
pertatem incideret, deterior ditior fieret" ( L . 3, P r . , in fine,
Dig., loco cit-). Această nulitate era absolută şi executarea
liberalităţei nu puteà fi cerută niciodată. Dacă donaţiunea
fusese executată, contractul era considerat ca neavenit şi
 730 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAPIT. VII. — ART. 937.

rezultă din a r t . 8 2 6 , care dispune că a r t . 8 2 1 — 8 2 5 n u se

d ă r u i t o r u l putea să revendice l u c r u r i l e dăruite. I n caz când

lucrurile dăruite nu mai aveau fiinţă, el putea să revendice
valoarea lor p r i n t r ' o condiăio sine causa ( L . 1, §§ 3, 10 şi
12; L. 5 §§ 1 şi 1 8 ; L . L. 6 şi 16; L . 31 § 3, D i g . , De
donationibus inter virum et uxor em, 2 4 , 1).
Senatuscon- Cu toate acestea, un senatusconsult, dat în anul 206, d u p ă
sultallui Ca- propunerea lui Antonin Caracalla, cunoscut sub numele de
racalla. oratio Antonini, admite validitatea donaţiunei inter virum et
uxorem, în privinţa moştenitorilor d ă r u i t o r u l u i , dacă acest
din u r m ă n ' a revocat darul în t i m p u l vieţei sale: „Ait oratio:
fas esse, eum quidem qui donavit poznitere: her edem verb
eripere forsitan adversus volunlatem supremam ejus qui
donaverit, durum et avarum esse". ( L . 32 § 2, Dig., loco cit.).
Astfel, p r i n t r ' o ficţiune, donaţiunea nerevocată era considerată
ca o donaţiune mortis causa, permisă între soţi ( L . 9 § 2 şi
L . 10, Dig., loco cit., precum şi art. 1688 C. Calimach) şi, ca
atare, era validă. Această donaţiune, ca şi cea mortis causa, de­
venea caducă prin moartea soţului donatar î n t â m p l a t ă înaintea
acelei a d ă r u i t o r u l u i ( L . 18, Cod, De donationibus inter virum
et uxorem, 5, 16 şi L . 32 § 14, Dig., loco cit.), unde se zice:
„Oratio, si ante mors contigerit ei qui donatum est, nullius
u
momenti donationem esse voluit .
Tăcerea soţului dăruitor nu era totdeauna îndestulătoare
pentru a confirma liberalitatea, căci darul nu era valid decât,
dacă la m o a r t e a d ă r u i t o r u l u i , părţile erau capabile, adecă:
dacă d ă r a i t o r u l era capabil de a dispune, iar donatarul capabil
de a primi ( L . 32 § 6, Dig., loco cit.). Cât pentru schimbarea
voinţei dăruitorului, care făcea obstacol la confirmarea dona­
ţiunei, nu era necesar ca 'ea să fi fost formulată în termeni
expreşi, fiind suficient pentru ca d a r u l să fie revocat, ca dă­
ruitorul să se fî căit într'un mod neîndoelnic (evidenter) de
ceeace făcuse, îndoiala interpretându-se în favoarea donaţiunei:
„Sed ubi semel donatorem pwniiiut, etiam heredi revocandi
potestatem tribuimus, si appareat defunctum evidenter revocasse
voluntatem. Quod si in obscuro sit, proclivior esse debet judex
ad comprobandam donationem"". ( L . 32 § 4, Dig., loco cit., 24, 1).
Oratio Antonini se aplica nu numai la donatiunile care
aveau de obiect transferirea proprietăţei unui lucru (donatio
rerum), d a r şi la cele care aveau de obiect o obligaţie l u a t ă
de dăruitor sau remiterea unei datorii făcută de el (donatio
obligando et liberando).
kS'a zis, cu toate acestea, că a u existat două senatusconsulte
deosebite: unul dat sub domnia lui Septim-Sever, relativ la
donatiunile rerum, iar celalalt dat s u b domnia lui Antonin
Caracalla, relativ l a donatiunile obligando vel liberando; însa
 DON. DINTRE SOŢI, ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. — ART. 937. 731

aplică donaţiunilor din capit. VIII şi IX (adecă V I şi VII).

(Vezi suprà, p . 725Ì.
această soluţie p a r e a fi contrazisă de UI pian în legea 32
§§ 1 şi 23, Dig., loco cit. Vezi asupra acestui punct, Acollas,
II, p . 683, nota 3 ; K a m b a u d , Explic, clement, du droit ro-
main, I, p. 432, 4 3 3 ; E. Petit, Tr. clement, de droit r o main,
431, p . 434, 4 3 5 ; Savigny, System des heutigen romischen
Bechts, I V , § 164, etc.
Justinian menţine senatusconsultul lui Caracalla, cu această Dreptul Jus-
deosebire că donaţiunea pentru o sumă m a i m a r e de 500 tinian.
solizi (7500 lei), care nu fusese însinuată, era validă, însă
fără efect retroactiv, sub condiţia de a fi confirmată în mod
expres de dăruitor prin testamentul său. (L. 25, Cod, De
donationibus inter drum et uxorem, etc., 5, 16 şi Nov. 162,
capit. 1, De donationibus).
Aceasta este ultima stare a legislaţiunei romane, precum
ne atestă Pothier (VII, Don. entre mari et /emme, No. 6,
p. 450 urm.), care trecuse în provinciile de drept scris ale
F r a n ţ e i , pe când, din contra, în provinciile de drept obişnuelnic,
domnea în această privinţă, ca şi în multe altele, cea mai mare
diversitate (Pothier, op. cit., 7 urm., p. 451 urm.). Vezi asupra
vecinului drept francez, Planioi. I I I , 3205.
G
Codul Caragea, în vedere ca nu cumva soţii, din cauza - Caragea.
dragostei conjugale, să-şi dăruiască toată averea u n u l altuia
şi, în urmă, d u p ă despărţenie, să se găsească săraci, sau să-şi
facă asemenea d a r u r i în frauda creditorilor lor, interzice dona­
ţiunile dintre soţi, în t i m p u l căsătoriei, considerându-le ca
î m p r u m u t u r i ( L . 1, Dig., De don. inter virum et uxorem,
24, 1). „Orice va d ă r u i b ă r b a t u l în viaţa femeei sale, după
nuntă, şi femeea b ă r b a t u l u i său, se socoteşte î m p r u m u t a r e ,
iar nu d a r " (art. 5, p a r t e a IV, capit. I, pentru d a r u r i ) . C p r .
Cas. r o m . S-a civ., anul 1869, p . 31 si T r i b . Ilfov, Dreptul
din 1886, No. 80.
c
Codul Calimach, reproducând principiile dreptului roman, - Calimach
? r
permite între soţi d a r u r i l e cu pricină de moarte, pentrucă j)^"^ '
primitorul unor asemenea d a r u r i câştigă proprietatea lor numai
după moartea d a r u i t o r u l u i (art. 1688), soluţie admisă şi de
Andr. Donici (capit. 38 §§ 6 şi 11). „Inter virum et uxorem
mortis causa donationes recepta: sunt, quia in hoc tempus
il
excurrit donatonis eventus, quo vir et uxor esse desinunt •
(L. 9 § 2 şi L . 10, Dig., De donationibus inter virum et
uxorem, 24, 1). Vechiul legiuitor al Moldovei opreşte însă,
în principiu, darurile dintre soţi (art. 1687 C. Calimach),
permiţându-le n u m a i în anumite cazuri. Cpr. C. Iaşi, Galaţi
şi Cas. rom. Dreptul din 1891, N o . 6 1 ; din J892, N o . 45 şi
din 1893, No. 3 4 ; B u l t . 1893, p . 312, etc. Astfel, coditi
Calimach permite soţilor de a-şi face d a r u r i măsurate, adecă
 732 COD. CIV. —CAETEA III. — T I T . I I . — CAP. VII. — AET. 937,

Formele don. Donaţiunile dintre soţi, făcute în t i m p u l căsătoriei, sunt

dintre soti.
supuse formelor ordinare ale donaţiunilor în genere. Aceasta

care nici nu sărăcesc pe dăruitor, nici nu îmbogăţesc pe donatar

(art. 1689) (cpr. L. 5 §§ 8, 13 şi 14, Dig., loco cit.); d a r u r i
pentru pricini cuvioase şi de r ă s p l ă t i r e ; acele făcute de femee,
b ă r b a t u l u i , spre câştigarea unei boerii (art. 1690), honoris
causa (L. 4 0 — 4 2 , Dig., loco cit.), prezenturi obişnuite şi
măsurate, care se d a u femeei la a n u l nou şi la alte zile de
praznice, c u m şi la naşterea u n u i copil şi spre împodobirea
ei, ad ornatimi (art. 1691), excepţii care erau admise şi la
R o m a n i . Cpr. L . 5 §§ 8, 13 şi 1 4 ; L. 7 § 9 ; L . 4 0 — 4 3 ,
Dig., De donationibus inter virum et uxorem, 24, 1.
Toate aceste d a r u r i , afară poate de micile prezenturi, erau
revocabile. Yezi infra, p. 735, ad notam. Aceasta rezultă din
art. 1697, d u p ă care darul r ă m â n e puternic, dacă d a r u i t o r u l
b ă r b a t sau d ă r u i t o a r e a femee nu-1 oborîse cu dovadă în viaţa
sa; şi art. 1692 adaogă că înstrăinarea lucrului d ă r u i t din
p a r t e a dăruitorului se socoteşte ca o desfiinţare tăcută a da­
r u l u i . D u p ă art. 1693 din acelaş cod, d a r u l devenea revo­
cabil prin constituirea lui ca dotă copiilor, cu învoirea a m ­
bilor soţi. In fine, pietrele cele scumpe şi alte l u c r u r i date
femeei de către b ă r b a t spre împodobirea ei, la caz de în­
doială, nu se socoteau ca dăruite, ci date n u m a i spre între­
C. austriac. b u i n ţ a r e (art. 1694). A r t . 1247 din codul austriac dispune,
Art. 1247. din contra, că, la caz de îndoială, asemenea l u c r u r i n u se
socotesc î m p r u m u t a t e , ci dăruite femeei. „ Was ein Mann
seiner Ehegattin an Schmuck, Edelsteinen und andern Kost-
barkeiten zum Putze gegeben hat, wird im Zweifel nicht
fur gelehnt, sondern fur geschenkt angesehen".
Teoretre Osebit de aceste d a r u r i , excepţional permise şi care, d u p ă
(Morgengdbe). cum am văzut, erau revocabile (art. 1692, 1697 C. Calimach),
C. Calimach.
b ă r b a t u l sau rudele femeei obişnuiau a-i face a doua zi d u p ă
n u n t ă un prezent, n u m i t la greci theoretrum, iar în dreptul
g e r m a n Morgengabe (art. 1232 C. austriac), care, în realitate,
nu era decât preţul virginităţei sale (prcomium virginitatis),
darul pentru cinstea fecioriei, d u p ă cum se exprimă art. 1683
C. Ipsilant. din codul Calimach. Vezi şi art. 3 din codul Ipsilant, capit.
p e n t r u trimerie, unde se zice: „ T e o r e t r a se numesc cele ce
va dà b ă r b a t u l , muerei, a doua zi d u p ă n u n t ă " . Acest obiceiu
b a r b a r , cunoscut altă dată la toate popoarele de origină ger­
mană, de a plăti femeei cu bani sau cu alte obiecte de valoare
cinstea şi fecioria ei, tinde astăzi să dispară, şi va dispare
de b u n ă seamă cu desăvârşire, înaintea u n u i sentiment de
delicateţă.
Ahendgabe. Teoretra sau d a r u l de dimineaţă n u se cuvenea văduvelor,
care se căsătoreau de al doilea şi a căror noapte de nuntă
 DON. DINTRE SOŢI, ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. — ART. 937. 733

rezultă tot din a r t . 8 2 6 , care s u s t r a g e pe soţi dela regulele

prescrise de a r t . 8 2 1 — 8 2 5 , fără a-i s u s t r a g e însă dela r e ­
gulele prescrise de a r t . 8 1 3 u r m . Astfel, d o n a ţ i u n e a d i n t r e
4
soţi v a t r e b u i să fie făcută p r i n act a u t e n t i c (art. 8 1 3 ) ( ) ;
2
ea va trebui să fie acceptată de soţul d o n a t a r (art. 8 1 4 ) ( ) ;
3
donaţiunile imobiliare vor t r e b u i să fie transcrise (art. 818) ( ) ,
iar cele m o b i l i a r e s u n t supuse s t a t u l u i estimativ p r e v ă z u t
de a r t . 8 2 7 0 . civ., cel p u ţ i n când a u de obiect b u n u r i
prezente (*).
R ă m â n e însă bine înţeles că a t â t transcrierea cât şi Cazul unei
11
actul estimativ n u m a i au nicio r a ţ i u n e de a li, de câteori Rateare "
d o n a ţ i u n e a între soţi are de obiect b u n u r i viitoare {").
î n c â t priveşte d o n a ţ i u n e a c u m u l a t i v ă de b u n u r i p r e - Don. cumu­
lativă.

se răsplătea p r i n t r ' u n a l t dar, n u m i t Abendgabe (vezi Acollas,

I I , p . 684, ad notam), ci numai fetelor, care-şi jertfeau vir­
ginitatea. Teoretrele consistau, în genere, în obiecte mobile de
o valoare proporţională cu starea şi condiţia socială a soţilor.
Câte odată teoretrele consistau în moşii şi domenii întregi.
Vezi E r . Lehr, Droit germanique, N o . 229, p. 3 4 8 . „Dacă
nu s'au dat teoretrele, zice a r t . 1685 din codul Calimach,
sau fâgăduindu-se, n u s'au hotărît câtimea lor, se dă, în loc
de teoretre, cât va face a doăsprezecea p a r t e a zestrei, însă
nu peste 1000 galbeni, dacă s'ar î n t â m p l a ca suma zestrei
să treacă peste Ì 2 0 0 0 g a l b e n i " .
Aceste d a r u r i , departe de a fi revocabile, se cuveneau, din Teoretrele
contra, femeei în deplină proprietate şi-i r ă m â n e a u în tot- erau proprie-
t a t e a f e m e e l
deauna ei sau moştenitorilor săi, chiar la caz de desfacere sau -
de a n u l a r e a căsătoriei (art. 151, 1683, 1688 C. Calimach). Vezi
asupra teoretrelor, tom. I al Coment, noastre, p . 107 (ed.
a I l - a ) şi tom. V I I I , p . 112, 113 şi 534. C p r . E r . Lehr, op. cit,
p. 347 u r m . ; Acollas, I I , p . 6 8 3 , nota 4 ; Troplong, Contrat
de mariage, I, preface, p . 93 u r m . , etc.
1
i) T h i r v , I I , 5 4 0 ; Arntz, I I , 2 3 1 7 ; L a u r e n t , X V , 3 1 7 ; B a u d r y
et Colin, II, 4 0 1 1 ; Vigié, I I , 1014; Marcadé, I V , 328";
Mourlon, I I , 1 0 0 5 ; Acollas, I I , p. 6 9 3 ; Pand. fr., vo cit.,
12200 u r m . şi toţi autorii.
2
() P a n d . fr., v° cit, 1 2 2 0 3 ; B a u d r y et Colin, I I , 4 0 1 1 ; Belt­
jens, I I I , art. 1096, N o . 3 şi toţi autorii.
3
() 'Beltjens, loco cit; B a u d r y et Colin, I I , 4 0 1 1 , 4 0 1 2 ; P a n d .
fr., v° cit, 12206 şi autorităţile citate acolo.
4
() P a n d . fr., v° cit., 12207; Beltjens, loco cit.; şi autorităţile
citate acolo. — Contra: D u r a n t o n , V I I I , 4 1 0 .
5
() Cpr. L a u r e n t , X V , 3 2 1 ; Troplong, I V , 2 6 5 4 ; B a u d r y et
Colin, II, 4 0 1 1 ; P a n d . fr., v° cit, Ì 2 2 0 8 , etc.
 734 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 937.

zente şi viitoare, există oarecare dificultăţi ; însă soţul do­

n a t a r va face foarte bine de a transcrie d o n a ţ i u n e a imo­
b i l i a r ă ; p e n t r u c ă , la caz de opţiune a b u n u r i l o r prezente, el
să poată să revendice, dela terţii d o b â n d i t o r i , b u n u r i l e în­
s t r ă i n a t e de d ă r u i t o r (').
Art. 857, A m văzut că regulele generale dela d o n a ţ i u n i s u n t
937. 938.
aplicabile donaţiunilor făcute între soţi în t i m p u l căsătoriei.
Soţii n u pot însă să-şi facă nici p r i n acte între vii, nici
p r i n testament, vreo d o n a ţ i u n e m u t u a l ă şi reciprocă, p r i n
u n u l şi acelaş act ( a r t . 8 5 7 , 9 3 8 ) . pentrucă donaţiunile
2
d i n t r e soţi s u n t revocabile, ca si testamentele (art. 9 3 7 ) ( ).

Efectele donaţiunilor dintre soţi şi revocabilitatea lor.

Art. 937. — Orice donaţiune făcută între soţi, în t i m p u l m a r i ­

ta] ului, este revocabilă.
8
Revocarea se poate cere de femee fără nicio autorizare ( ) .
O asemenea donaţiune nu este revocabilă pentrucă în u r m ă
s a u născut copii. (Art, 199, 280, 8 0 1 . 8 2 1 , 826, 827, 829, 836,
938 C. civ. A r t . 1096 C. fr.).
Revoc. don. D o n a ţ i u n i l e d i n t r e soţi nu m a i s u n t astăzi oprite, d u p ă
dintre soti. 4
cum e r a u , în principiu, s u b codul Calimaeh (art. 1 6 8 7 ) ( ). Ele

(') Vezi suprà, p . 720, 7 2 1 . Cpr. L a u r e n t , X V , 260 şi 3 2 1 .

Art. 827. In cât priveşte chestiunea de a se şti dacă donaţiunea
cumulativă de b u n u r i prezente sau viitoare a r e sau nu nevoe
de a fi însoţită de actul estimativ, cerut de a r t . 8 2 7 , vezi
suprà, p . 719, 720, unde se a r a t ă controversa.
2
( ) C p r . C. Bucureşti, Dreptul din 1889, No. 7 4 ; L a u r e n t , X V ,
322; Demolombe, X X I I I , 4 4 9 ; P a n d . fr., v° cit, 12211, etc.
Vezi în tom. I V , p a r t e a I I , coment, a r t . 857 şi 9 3 8 , care sunt
explicate la un loc.
3
Inexactitate ( ) T e x t u l fr. zice: revocarea va puteà fi făcută de femee (pourra
de text. et re /aite pai\ la femme). In loc de a se exprima astfel, textul
nostru zice : revocarea sc poate cere de femee, ceeace cuprinde
o inexactitate, căci revocarea fiind, în specie, manifestarea
voinţei dăruitorului, nu are nevoe de a fi cerută dela justiţie.
4
C. Caras ( ) Vezi suprà, p. 7 3 1 , 732, ad notam.—Donaţiunile dintre soţi,
în timpul căsătoriei, erau oprite şi de codul Caragea, care
le considera ca î m p r u m u t u r i (art. 5, partea I V , capit. l i .
C. Calimaeh. Vezi suprà, p . 7 3 1 , ad notam—S'a decis cu, privire la dona­
ţiunile dintre soţi, care, prin excepţie, erau permise de codul
Calimaeh, că, după a r t . 1697 din acest cod, n u m a i soţul dă-
 DON. DINTRE SOŢI, ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. — ART. 937. 735

sunt permise, însă sunt revocabile în tot timpul vieţei d ă ­

r u i t o r u l u i (art. 9 3 7 § 1), chiar în u r m a morţei d o n a t a r u l u i ('),
şi n u n u m a i când au de obiect bunuri viitoare (art. 8 2 1 ) .
d a r şi b u n u r i prezente, ele nedevenind irevocabile decât
p r i n moartea d ă r u i t o r u l u i .
Acest principiu fiind general, orice donaţiune făcută Toate dona-
I ll e dl e
între soţi, în t i m p u l căsătoriei, este revocabilă, p u ţ i n i m p o r t ă *™ ! "*^ t s un

forma s u b care a r fi fost făcută. Astfel, sunt revocabile: Vocabiie,

a fi
donaţiunile manille, care, d u p ă cum ştim, sunt permise între ^ r

2 3
s o ţ i ( ) ; donaţiunile făcute prin persoane interpuse ( ); acele
ascunse s u b forma unui contract cu titlu oneros (*); asigu­
rările pe viaţă contractate în t i m p u l căsătoriei de unul din
3
soţi în folosul celuilalt ( ), etc.
Această dispoziţie se întemeiază pe împrejurarea că Motivele
a c e s dls
asemenea donaţiuni pot adeseori fi rezultatul înrâurirei u n u i a ^ P°-
din soţi a s u p r a celuilalt şi că, în orice caz, dâruitorul poate
mai târziu să se căiască de ceeace a făcut (''1... „Fas esse,
ruitor având dreptul de a cere anularea donaţiunei fie directa
sau indirectă, fie pe faţă sau deghizată, urmează că din m o ­
mentul ce soţul donator a m u r i t fără a fi cerut revocarea
d a r u l u i în t i m p u l vieţei sale, donaţiunea r ă m â n e validă şi
neatacabilă; iar faptul că soţul donator a încetat din viaţă s u b
imperiul legei actuale nu schimbă î n t r u nimie soluţia de
mai sus, de oarece din moment ce donaţiunea a fost făcută
sub imperiul codului Calimaeh, principiile acestui cod sunt
aplicabile, adecă a r t . 1697, care dispune că d a r u l r ă m â n e
puternic, dacă d â r u i t o r u l b ă r b a t sau d ă r u i t o a r e a femee n u
l-au oborît cu dovadă în viaţa sa. Cas. rom. Bult. 1910,
p. 1183 şi Dreptul din 1910, N o . 73.
O Vezi infra, p. 737.
2
( ) Vezi suprà, p . 277. C p r . T r i b . Tutova, Dreptul din 1913,
No. 2 3 ; T r i b . Ilfov, Dreptul din 1911, N o . 17, p . 136 şi Cr.
judiciar din acelaş an, No. 26, p. 2 0 9 ; T. H u e , VI, 4 7 1 ;
' L a u r e n t , X V , 3 2 7 ; Beltjens, I I I , art. 1096, No. 12, etc.
3
( ) L a u r e n t , loco cit.', Bekjens, loco cit.; C. Paris, D . P . 5 3 . 2.
221, etc.
4
( ) C. Toulouse, D . P . 8 7 . 2. 40. Vezi Cas rom. Bult. 1 8 9 1 ,
p. 756 şi Dreptul din 1892, N o . 5, p. 3 3 ; T. H u e , VI, 4 7 1 ;
Beltjens, loco cit.
5
( ) Cas. fr. şi C. Orleans, D . P . 9 3 . 1. 4 0 1 ; Sirey, 94. 1. 6 5 ;
Sirev, 49. 2. 7 6 ; B a u d r y et Colin, I I , 4 0 1 5 , etc.
6
( ) Cpr." Planiol, I I I . 3 2 1 9 ; T h i r y , II, 5 4 1 ; Despagnet, Pr. de
droit international prive. 387, p . 1121 (ed. a 5-a revăzută
de Ch. de Boeck, 1909).
 736 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 937.

eum quidem qui donavit, pcenitere", d u p ă c u m se e x p r i m ă

legea r o m a n ă (').
inovaţia co- D e aceea, codul italian a şi oprit cu desăvârşire asemenea
d
A r t . 1054*"'liberalităţi, declarând p r i n a r t . 1 0 5 4 că soţii nu pot, în
t i m p u l căsătoriei, să-şi facă liberalităţi decât prin acte de
ultimă voinţă, cu observarea formelor şi regulelor stabilite
2
p e n t r u aceste a c t e ( ) ; şi u n a u t o r modern a p r o b ă această
inovaţie, pentrucă o donaţiune revocabilă nu este o a d e v ă r a t ă
donaţiune, ci o p u r ă manifestare a intenţiunei, care n u va
deveni definitivă decât prin moartea dăruitorului, dacă în
3
tot t i m p u l vieţei sale el n u şi-a schimbat p ă r e r e a ( ) .
Părţile nu pot Acest caracter al revocabilităţei donaţiunilor dintre soţi
1e s e a a
principiul ' ^
Sa 1
^ * ^ esenţial, încât părţile n ' a r putea să renunţe
revocabi- la dreptul de revocare nici în t i m p u l căsătoriei, în u r m a
htaţei. ă v â r ş i r e i darului, nici de mai 'nainte prin convenţia lor
s

4
m a t r i m o n i a l ă (art. 1224)( ).
Soţii nu pot Soţii n ' a r puteà, de asemenea, să renunţe la dreptul
e ce e c o l l e r 5
nicU dreptui '
a f & legea de a se avantaja u n u l pe altul ( ), nici
de a s e avan-să facă revocarea inadmisibilă, ascunzând donaţiunea sub
tajà între «î. forma u n u i contract cu titlu oneros f i .

1
( ) L . 32 § 2, Dig-., De donationibus inter virimi et uxor em, 24, 1.
Vezi suprà, p . 730, ad notam.
2
( ) Vezi infra, p. 783.
8
( ) Vezi T . H u e , Le code civil italien et le code Napoléon, I,
p. 2 4 3 , N o . V I . Vezi de acelaş autor : Comment, du code civil,
VI, 469.—Vezi însă Demolombe ( X X I I I , 443), care combate
pe autorul de m a i sus.
4
( ) Planiol, I I I , 3 2 1 8 ; T . H u e , V I , 4 7 1 ; B a u d r y et Colin, I I ,
4016; L a u r e n t ; X V , 3 2 6 ; A u b r y et B a u , V I I I , § 744, p. 1 0 3 ;
T r o p l o n g , I V , 2663, 2 6 8 0 ; D u r a n t o n , I X , 7 7 0 ; P a n d . fr.,
c
v Don. et testaments, 12238; Répert. Dalloz, Supplement,
v° Disp. entre-vifs, 5 9 5 şi toţi autorii.
6
( ) Vezi suprà, p. 728.
6
( ) Cas. r o m . B u l t . 1 8 9 1 , p . 756 şi Dreptul din 1892, N o . 5;
Beltjens, I I I , a r t . 1096, N o . 9. Vezi şi suprà, p . 735.
Această decizie pune în principiu că, în cazul unei simulaţii,
care a r e de obiect de a ascunde o frauda la lege, precum este
o ipotecă, care ascunde o donaţiune deghizată, constituită de
u n u l din soţi în favoarea celuilalt, în timpul căsătoriei, cu
scopul de a face ca donaţiunea să fie irevocabilă, ceeace nu se
poate, p r o b a testimonială şi a prezumpţiilor nu poate fi
subordonată existenţei unui început de dovadă scrisă chiar
atunci când simulaţia este invocată de tina din părţile con-
 DON. DINTRE SOŢI, ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. — ART. 937. 737

P r i n excepţie dela a r t . 199 O. civil, femeea m ă r i t a t ă Femeea mS-

! t a s a
poate să revoace donaţiunea făcută b ă r b a t u l u i său, favă ^ ţ ^ ° ' ^ ' ( n

nicio autorizare, p e n t r u ca ea să poată lucra în deplină făcuta băr-

b 1 ul ei l ra
libertate si pentru ca determinarea voinţei sale să fie scutită ^"- „ „ ;fi ;

1
>
• i y m c i o autori"
de orice i n d u r i r e străină, ne ex alieno penderet arbitrio. zare.
Legiuitorul nu puteà, în adevăr, sa prescrie în specie a u t o ­
rizarea bărbatului, pentrucă revocarea este î n d r e p t a t ă tocmai
contra lui. Cât pentru autorizarea justiţiei, necesitatea de a o
dobândi a r ii paralizat uneori drepturile femeei. De aceea,
legea nu cere, în specie, nicio autorizare (*).
D r e p t u l de a revoca donaţiunea este personal soţului Neapiic. tu
d ă r u i t o r şi nu poate fi exercitat nici de creditorii lui, în a r T ^ I
2
baza art. 9 7 4 , nici de către moştenitorii lui( ).
Donaţiunea devine deci irevocabilă prin moartea d ă - Don. devine
ruitorului, nu însă prin moartea d o n a t a r u l u i , cât traeste '^1°^^
i ' >
• iiumdji ui iii
daruitorul, pentrucă acest din u r m ă poate să exercite dreptul moartea d o n a -
său contra moştenitorilor soţului donatar. A r t . 1 0 9 6 din A T 1
^ 1
^ ™ ,

codul francez este chiar expres în această privinţă, prevă- n a t a r u i u i .

zând că aceste d o n a t a m i sunt în totdeauna revocabile. Aceeaş
soluţie este admisibilă şi la n o i :
„Considerând, zice Curtea noastră de casaţie, că darurile dintre
soţi fiind eminamente revocabile, şi revocaţiunea fiind un act u n i ­
lateral, d a r u i t o r u l , în lipsa unei dispoziţii contrare a legei, are o
tractante. Vezi şi Cas. rom. B u l t . S-a I, 1878, p . 112. Vezi
a s u p r a acestui din u r m ă punct suprà, p . 310, text şi nota 3
şi infra, p. 772, 774, 780, etc.
(') Cpr. Laurent, X V , 3 3 4 : Demolombe, X X I I I , 4 7 6 ; Baudrv
et Colin, I I , 4014, p . 876 (ed. a 3-a), etc.
2
( ) Cpr. T h i r y , II, 5 4 1 ; L a u r e n t , X V , 3 3 4 ; Demolombe, X X I I I ,
477; Planiol, I I I , 3 2 2 0 ; B a u d r y et Colin, II, 4 0 1 7 ; A u b r y
et Rau, V I I I , § 744, in fine, p. 116, text şi nota 3 8 ; P a n d .
fr., r° Don. et testaments, 12250,12251 ; Beltjens, I I I , art. 1096,
No. 17, p. 412.
Moştenitorii dăruitorului vor puteà însă să ceară prin Cazurile in
justiţie (art. 832) revocarea donaţiunei pentru ingratitudinea care moşte-
Ş
donatarului (art. 931) sau neexecntare de sarcini (art. 829 j
urm.) (cpr. Mareadé, I V , 3 3 1 ; Demolombe, X X I I I , 485 u r m . ; torului au
T h i r y , I I , 5 4 1 , in fine; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , acţiunea.
276 his VII), iar creditorii vor puteà să exercite acţiunea
pauliană de câteori donaţiunea a fost făcută de soţul debitor,
în frauda drepturilor lor (art. 975). Vezi Demolombe, loco
cit.; P a n d . fr., v° cit., 12251, etc. V. şi infra, p . 743, 744.
 738 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 937.

î n t r e a g ă libertate de a alege epoca la care el voeşte să facă r e ­

vocarea, fără ca moartea donatarului să-i poată închide dreptul
la aceasta" (').

Nerevoc. don. D o n a ţ i u n e a , c h i a r de b u n u r i prezente, n u este însă

P r a r e v o c a a
sotuiui°d o- ^ de d r e p t p r i n m o a r t e a soţului d o n a t a r , p e n t r u c ă
'natar. legea n e a d m i ţ â n d asemenea revocare, ea n u p o a t e fi înfiinţată
2
de către interpret ( ).
Aplic, acestui Această soluţie este admisibilă în d r e p t u l n o s t r u n u n u m a i
m r i v i n a
toate^don^ P ţ d o n a ţ i u n i l o r de b u n u r i prezente (art. 9 3 2 ) , d a r
ţiuniie. chiar şi în p r i v i n ţ a d o n a ţ i u n i l o r de b u n u r i viitoare (art. 933)
şi acelor c u m u l a t i v e de b u n u r i prezente şi viitoare (art. 9 3 4

(') Cas. r o m . Bult. 1 8 9 1 , p . 756 şi Dreptul din 1892, N o . 5,

p. 3 3 . Cpr. C. Toulouse, Sirey, 86. 2. 2 3 8 ; D . P . 8 7 . 2. 4 0 ;
Planioi, I I I , 3 2 2 1 : T . H u e , V I , 4 7 1 ; T h i r v , I I , 5 4 1 ; B a u d r y
et Colin, I I , 4 0 1 8 : L a u r e n t , X V , 3 3 0 ; Demolombe, X X I I I ,
4 6 9 ; Beltjens, I I I , a r t . 1096, N o . 13, p . 4 1 2 ; P a n d . beiges,
v° Don. entre époux, 1 5 1 ; P a n d . fr., v° cit., 12309, etc.
S'a decis că j u v a e r e l e şi alte ornamente date de bărbat
femeei măritate s u b regimul dotai, în u r m a căsătoriei, ad
ornatum, trebue să fie restituite b ă r b a t u l u i , în caz de a m u r i
femeea înaintea l u i ; pe când j u v a e r e l e menite prin n a t u r a
lor a servi uzului zilnic al soţiei, ad utendum, r ă m â n pro­
prietatea ei. C. Aix, Sirev, 32. 2. 4 3 5 . Vezi P a n d . fr.,
v° cit., 12310.
2
( ) Vezi în acest sens, T h i r v , I I , 5 4 1 ; Arntz, I I , 2 3 2 2 ; L a u r e n t ,
X V , 3 3 9 ; Demolombe, X X I I I , 4 6 9 : Demante et Colmet de
Santerre, I V , 276 bis V I ; T r o p l o n g , I V , 2 6 5 9 ; A u b r y et
Rau, V I I I , § 744, p . 110, text şi nota 2 4 ; Saintespès-Lescot,
V , 2 0 0 1 , p . 603 u r m . ; B a u d r y et Colin, I I , 4019 u r m . ;
P a n d . fr., vo cit., 12305. — C o n t r à : Marcadé, I V , 3 3 0 ; Du-
ranton, I X , 7 7 7 ; Coin-Delisle, a r t . 1096, N o . 6, p a g . 6 0 1 ,
etc. Aceşti din u r m ă autori, întemeindu-se pe tradiţie, admit
că chiar donaţiunile de b u n u r i prezente dintre soţi deviu
caduce prin moartea donatarului, ceeaee este inadmisibil:
1° pentrucă aceste liberalităţi nu mai a u astăzi, ca la Romani,
caracterul unei donaţiuni mortis causa; şi 2° p e n t r u c ă cadu­
citatea nu rezultă niei din lege, nici din n a t u r a şi caracterul
donaţiunei.
Art. 825. P e n t r u ca predecesul soţului donatar să producă revocarea
de drept a donaţiunei, t r e b u e ca dăruitorul să fie subordonat,
printr'o clauză neîndoelnică, efectele donaţiunei condiţiei de
supraveţuire a soţului donatar, sau să fi stipulat, cu alte
cuvinte, dreptul de reîntoarcere convenţională, prevăzut de
art. 825 C. civil. Cpr. Demolombe, X X I I I , 4 7 1 ; A u b r y et
• Rau, loco cit., p . 110, nota 2 3 ; P a n d . fr., v<> cit., 12307, etc.
 DON. DINTRE SOŢI, ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. — ART. 937. 739

urm.), pentrucă, la noi, asemenea liberalităţi nu devin caduce

p r i n moartea donatarului, ca în codul francez, ci sunt n u m a i
revocabile (art. 9 3 3 § u l t i m ) ; de unde rezultă că dacă
soţul d ă r u i t o r n'a revocat donaţiunea, d r e p t u l soţului d o n a t a r
frece la moşenitorii săi, ca un drept dobândit încă din
m o m e n t u l facerei d a r u l u i (*).
D a r , dacă donaţiunile făcute între soţi, în t i m p u l că- Nerevoe.
sătoriei, sunt revocabile p e n t r u ingratitudinea soţului d o n a t a r a e
f.s t o r
? " d n a

1 • /')\ î î tiuni prin

şi neexecutare de sarcini (-), şi chiar d u p ă bunul plac al survenire de
3 c o p u
d ă r u i t o r u l u i (ad nutum), fără nicio cauză legală de revocare ( ), "
prin excepţie dela art. 8 3 6 , ele nu s u n t revocate prin
naştere de copii în u r m a facerei donaţiunei, pentrucă d ă r u i ­
torul căsătorindu-se, s'a aşteptat de b u n ă seamă a aveà
copii. El ne a v â n d însă nevoe de a invoca nicio cauză legală
de revocare, n'are decât să-şi revoace donaţiunea conform
§ 1 al art. 9 3 7 , în care caz copiii vor găsi averea dăruită
în p a t r i m o n i u l dăruitorului, în loc de a o găsi în acel al
părintelui donatar, ceeace pentru dânşii este tot u n a .
Aceste donaţiuni sunt însă revocate de drept p r i n Pronunţarea
1
p r o n u n ţ a r e a divorţului în contra soţului d o n a t a r (art. 280), ^ ^ v ^ o '
în care caz copiii vor găsi iarăşi bunurile dăruite în p a ­
trimoniul soţului dăruitor, în loc de a le găsi în acel al
părintelui d o n a t a r (*).
P-) Yezi suprà, p. 712.—In codul francez, soluţia este cu totul Deoseb. între
alta în ceeace priveşte donaţiunile de bunuri viitoare şi cele cu- dreptul
no tra
millative de bunuri prezente şi viitoare, p e n t r u c ă acolo, asemenea ţ Ş l 1 o e

i a n c e z
liberalităţi devin caduce prin moartea d o n a t a r u l u i (art. 1089 -
C. fr.). Cpr. B a u d r y et Colin, I I , 4 0 2 0 ; Tliiry, I I , 5 4 1 ;
L a u r e n t , X V , 339; Demolombe, X X I I I , 473, etc. L a noi
niciun text de lege nu declară o donaţiune dintre soţi ca­
ducă din cauza predecesului soţului donatar. C. Iaşi, Dreptul
din 1903, No. 23 şi Cr. judiciar, din 1903, No. 40. Vezi şi
Cas. r o m . Bult. 1904, p . 1567, ultimul considerent.
2
( ) Acest punct este în afară de orice îndoială, fiindcă art. 937
§ ultim îndepărtează n u m a i survenirea de copii. Vezi Baudry
et Colin, I I , 4 0 1 0 ; T h i r y , I I , 5 4 1 , in fine, p. 528, 5 2 9 ;
A u b r y et Rau, V I I I , § 744, p. 105. Vezi şi suprà, p. 737,
nota 2.
8
< ) Vezi Marcadé, I V , 3 3 1 .
4
,( ) Vezi suprà, p. 456 şi 728.
Revocările produse prin pronunţarea despărţeniei sunt, în Dr. interna-
dreptul internaţional privat, cârmuite de iegea naţională a ţional.
 COD. CIV. — CABTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — AET. 937.

Donaţiunile făcute între soţi, în t i m p u l căsătoriei, fiind

revocabile d u p ă b u n u l plac al d ă r u i t o r u l u i , chiar în u r m a
morţei soţului donatar, şi legea nea r a t â n d formele acestei
revocări, ea se va face conform principiilor generale, adecă :
a t â t în mod expres cât şi tacitamente (*).
Revocarea expresă va aveà loc de câteori soţul d ă r u i t o r
va fi e x p r i m a t voinţa sa neîndoelnică într'un act oarecare,
fie şi s u b s e m n ă t u r a privată, chiar dacă acest act n ' a r fi
fost scris în întregimea lui şi d a t a t de dânsul. Ou alte c u ­
vinte, regulele speciale, prevăzute de art. 9 2 0 u r m . p e n t r u
2
revocarea testamentelor, nu sunt aplicabile în specie ( ).
Cât pentru revocarea tacită, ea rezultă din faptele care
a r a t ă în mod neechivoc şi neîndoelnic voinţa de a revoca
donaţiunea. Astfel ar fi, de exemplu, donaţiunea sau legatul
posterior al lucrului dăruit, făcut către o altă persoană (cpr.
art. 921), sau înstrăinarea cu titlu oneros a acelui lucru în
u r m a facerei donaţiunei (cpr. art. 923), d u p ă cum d i s p u n e
3
a n u m e a r t . 1692 din codul Calimach ( ).

soţilor. Vezi Despagnet, Pr. de droit international prive,

387, in fine, p. 1122 (ed. a 5-a din 1909, revăzută de Ch.
de Boeck, profesor la Bordeaux).
!
( ) B a u d r y et Colin, II, 4 0 2 1 ; Planiol, I I I , 3 2 2 2 ; T h i r y , II, 5 4 1 ;
Beltjens, I I I , art. 1096, No. 13 şi toţi autorii.
2
( ) Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1903, No. 23 şi Cr. judiciar din
acelaş an, N o . 4 0 ; Cas. rom. Bult. 1904, consid. dela p. 1567,
unde se zice că instanţele de fond apreciază în mod suveran
dacă există sau nu o revocare îndoelnică. V. Thiry, I I , 5 4 1 ;
L a u r e n t , X V , 3 3 1 ; Coin-Delisle, art. 1096. No. 15, p. 6 0 3 ,
e t c . — Contrà: Arntz, I I , 2320; Marcadé, I V , 3 3 1 ; Demolombe,
X X I I I , 4 7 8 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, IV, 276 Ms I X ;
B a u d r y et Colin, I I , 4022, etc. care aplică în specie regulele
dela revocarea testamentelor. Vezi şi Beltjens, I I I , art. 1096,
No. 13.—D-l Petrescu (Donaţiunile. I I , p. 200 urm.), d u p ă ce
admite mai întăi aceasta din u r m ă părere, consacrată în
F r a n ţ a în termeni expreşi prin legea din 22 Iunie 1843 (art. 2),
se contrazice câteva pagini mai la vale (p. 210), susţinând de
astădată că revocarea se poate face în tot felul, când se do­
vedeşte în mod evident că dăruitorul a înţeles a-şi revoca
donaţiunea.
3
( ) Cpr. T h i r y , I I , 5 4 1 ; L a u r e n t , X V , 3 3 2 ; Demolombe, X X I I I ,
4 8 1 ; B a u d r y et Colin, II, 4 0 2 4 ; Planiol, I I I , 3222; P a n d .
fr., v° cit., "12261 u r m . ; Beltjens, op. cit., I I I , art. 1096,
No. 14, etc.
 DON. DINTRE SOŢI, ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. — ART. 937. 741

î n s t r ă i n a r e a parţială a r revoca donaţiunea n u m a i pentru Instrăin. par­

partea înstrăinată (';. ţială.

Stabilirea din partea d ă r u i t o r u l u i a unui uzufruct, a Stabilirea

unei servituti, etc. a s u p r a lucrului dăruit, ar restrânge de unui uzufruct,
unei ser­
asemenea donaţiunea în m ă s u r a în care aceste d r e p t u r i a u vituti, etc.
2
fost constituite. (Opr. art. 923) ( ).
Donaţiunea unei sumi de bani, făcută între soţi, în Don. unei
t i m p u l căsătoriei, n ar fi însă revocată prin donaţiunea pos- sumi de bani.
terioară a unei alte sumi de bani, făcută unei alte persoane,
chiar dacă ambele sume dăruite ar întrece j)artea disponi­
bilă, pentrucă această nouă donaţiune nu dovedeşte intenţia
3
d ă r u i t o r u l u i de a revoca p r i m a donaţiune ( ).
T o t astfel, donaţiunea nu este revocată prin faptul că Contractarea
d ă r u i t o r u l a contractat datorii considerabile în u r m a facerei de datorii
considerabile.
donaţiunei (*), nici prin constituirea unei ipoteci, care ar dà
5
n u m a i loc la aplicarea a r t . 9 0 5 C. civil ( ).
Revocarea odată îndeplinită, are efect retroactiv. E a Efectul re­
troactiv al
operează ex tunc şi atrage desfiinţarea t u t u r o r drepturilor revocărei. -
dobândite de terţii a s u p r a b u n u r i l o r dăruite, prin aplicarea
regulei cunoscute: Resoluto jure dantis, solvitur jus accipientis.
Persoanele care a u contractat cu soţul d o n a t a r n u pot, în
adevăr, să se plângă, fiindcă ele au trebuit să se aştepte
la desfiinţarea drepturilor lor, de oarece ele au contractat
6
cu soţul donatar, al cărui titlu era supus desfiinţărei ( ); şi

(') Glasson, Revue pratique de droit francais, tom. 37, a n u l 1874,

No. 102, p. 488.
( ) Grlasson, loro suprà cit.; T r o p l o n g , I V , 2 6 6 7 ; L a u r e n t , X V ,
2

3 3 3 ; Demolombe, X X I I I , 482; P a n d . fr., v° cit., 12272, Belt­

jens, op. cit., I I I , art. 1096, No. 14.
Glasson, loco cit.; A u b r y et E a u , V I I I , § 744, p. I l o , text
şi nota 3 4 ; P a n d . fr., r° cit., 12272, etc. Este, în adevăr, de
principiu că o liberalitate ulterioară nu revoacă n u m a i decât
pe cea anterioară, aceasta fiind o chestie de intenţie. Beltjens,
I I I , art. 1096, N o . 15. p. 412.
Glasson, loco cit.; Demolombe, X X I I I , 4 8 2 ; Troplong, I V ,
2668, etc.
e) A u b r y et Rau, loco cit., p. 115; Beltjens, I I I , a r t . 1096,
No. 14; P a n d . fr., v° cit., 12275; L a u r e n t , X V , 3 3 3 ; Demo­
lombe, loco cit.; C. Limoges, Sirey, 40. 2. 2 4 1 , etc.
(6) Cpr. A r n t z , I I , 2 3 2 1 ; L a u r e n t , X V , ' 3 3 5 ; Demolombe, X X I I I ,
484; Troplong, I V , 2674; Glasson, Rame pratique, loco suprà
cit., N o . 103; B a u d r y et Colin, I I . 4026; P a n d . fr., v° cit.,
 742 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . II. — CAP. VII. — A R T . 938.

ştiut este c ă : Nemo plus juris ad alium trans/erre potest

quam ipse habet
Art. 1909. Terţii de b u n ă credinţă vor puteà însă să opue, în
2
privinţa mobilelor corporale, art. 1 9 0 9 din codul civil ( ).
Art. i o i 9 . Revocarea donaţiunei de către soţul d ă r u i t o r nefiind
decât îndeplinirea condiţiei rezolutorii sub care donaţiunea
fusese făcută, se înţelege că ea trebue să producă toate
efectele îndeplinirei acestei condiţii (art. 1019).
Restituirea îndeplinirea condiţiei producându-şi efectele sale din
z m a a c e r e
niU^cu fo-"
1
f i donaţiunei (art. 1015), donaţiunea se socoteşte,
loaseie trase în privinţa soţului donatar, ca şi cum n'ar fi a v u t niciodată
dm ei. f i i ţ â ; de unde rezultă că el va trebui să restitue lucrul
n

dăruit î m p r e u n ă cu toate foloasele trase din el, afară de

3
fructele percepute înainte de revocare ( ).
Don. dintre j j i împrejurarea că donaţiunile făcute între soţi, în
n

°adevărate timpul căsătoriei, sunt revocabile, n'ar trebui să conchidem,

S ?te

donaţiuni s u - d u p ă cum pe nedrept s'a susţinut uneori, că ele nu sunt decât

conditii rezo- nişte dispoziţii testamentare, sau nişte donaţiuni mortis
U
causa,
lutorii. Con- pentrucă art. 9 3 7 le califică donaţiuni. Intenţia legiuitorului
loversa. ^ ^ privi aceste dispoziţii ca nişte adevărate d o n a ţ i u n i ,
supuse însă unei condiţii rezolutorii, adecă revocărei din
partea dăruitorului, rezultă în mod manifest din împrejurarea
că el are grija de a ne zice în a r t . 9 3 7 că donaţiunea
făcută de către o femee m ă r i t a t ă , soţului ei, poate fi revocată
fără nicio autorizare, căci dacă asemenea dispoziţie a r fi
fost u n testament, aceasta s'ar fi înţeles dela sine (*).

12283; P a n d . beiges, v° Don. entre époux, 1 6 5 ; Planiol, I I I ,

3 2 2 3 ; Beltjens, I I I , art. 1096, N o . 20, p. 412 şi toţi a u t o r i i .
1
() L. 54, Dig., De div. requlis juris antiqui, 50, 17. Vezi
suprà, p. 410, 4 1 1 , 4 2 3 , 723, etc.
2
() Vezi suprà, p . 7 2 1 , ad notam..
8
() P a n d fr., v° cit., 12282; Demolombe, X X I I I , 4 8 3 ; L a u r e n t ,
X V , 3 3 5 ; Demante et Colmet de Santerre, I V , 276 bis I X , etc.
4
() Cpr. Thiry, II, 5 4 1 , in medio; Vigié, I I , 1 0 1 3 ; Mourlon, I I ,
514 şi 1Ó04; A r n t z , I I , 2 3 1 5 ; D e m a n t e , I V , 276 bis I ;
Marcadé, I V , 3 2 7 ; Acollas, II, p. 6 9 5 ; L a u r e n t , X V , 3 1 4 ;
Grlasson, Revue pratique, anul 1874, tom. 37, p . 475 u r m .
No. 90 u r m . ; A u b r y et Kau, V I I I , § 744, p. 105, 106, text
şi note; P a n d . fr., v° cit., 3439 şi 12192; Eépert. Dallo?,
- Supplement, v° Disp. entre-vifs, 596 u r m . ; B a u d r y et Colin, I I ,
4005, etc. — Cu toate acestea, chestiunea este controversată
şi unii, precum T r o p l o n g ( I V , 2640), văd în donaţiunile
 DON. DINTRE SOŢI, ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. — ART. 937. 743

Aceste principii sunt, cu toată părerea contrară a u n o r Don. de tm-

n u n v n t o a r e
autori (*), aplicabile nu n u m a i donatiunilor de b u n u r i p r e - -
zente, d a r şi celor de b u n u r i viitoare ce soţii şi-ar face în
2
t i m p u l căsătoriei ( ).
Acesta fiind, cu t o a t ă controversa ce există asupra Consecinţile
acestui punct, caracterul donatiunilor făcute între soţi, în Iceste*
timpul căsătoriei, trebue să deducem de aci următoarele im- principii,
portante consecinţi:
1° Asemenea liberalităţi sunt, în privinţa formelor, Formele don.
d m t r e so
supuse t u t u r o r condiţiilor necesare la existenţa donatiunilor b-
3
în genere ( ) ;
1
2' Acceptarea din partea soţului d o n a t a r îl face să Efectele ac-
devie imediat p r o p r i e t a r u l lucrului dăruit, cel puţin în f {. ' e e p t
i
r
u
<
n e
t o n a

privinţa bunurilor prezente, şi pană la revocarea donaţiunei,

creditorii soţului dăruitor nu m a i pot urmări bunurile d ă ­
ruite, dacă d o n a t a r u l a îndeplinit formalitatea transcrierei
4
(art. 818)( ), creditorii d ă r u i t o r u l u i p u t â n d n u m a i , în asemenea

făcute între soţi, în t i m p u l căsătoriei, o liberalitate de o

n a t u r ă mixtă, care-şi î m p r u m u t ă caracterele sale atât dela
donatiunile între vii cât şi dela vechile donaţiuni mortis causa,
iar alţii, precum Toullier ( I I I , partea I-a, 918), D u r a n t o n
( I X , 777), etc. socot că asemenea dispoziţii nu sunt, în
privinţa efectelor lor, decât nişte adevărate donaţiuni cu
pricină de moarte, ceeace este inadmisibil, pentrueă, d u p ă cum
ştim, asemenea dispoziţii nu mai există astăzi (vezi suprà,
p. 7 u r m . ) şi legea a c t u a l ă nu mai recunoaşte decât do\iă
moduri de dispoziţie cu titlu g r a t u i t şi a n u m e : donaţiunea
şi testamentul ( a r t . 800), la care trebue să a d ă o g ă m : instituţia
contractuală (art. 933). T r e b u e să considerăm deci ca greşită
părerea emisă de Ohabot (Successions, I I , art. 8 7 1 , No. 1 1 ,
p. 5 6 3 , ed. Belost-Jolimont din 1839) şi de Vazeille (Success,
et donations, I I , art. 9 0 4 , N o . 2, p. 123), care consideră
donatiunile făcute între soţi, în timpul căsătoriei, ca legate.
(!) Vezi Duranton, I X , 778.
2
() Opr. 0 . Kiom, Pand. Period. 8 7 . 2. 230.
8
() Vezi suprà, p . 732, 7 3 3 .
4
() Vezi suprà, p . 734. C p r . T h i r v , I I , 5 4 1 ; Vigié, I I , 1 0 1 9 ;
Arntz, I I , 2 3 1 9 ; Mourlon, II, " 1005; Laurent, X V , 3 3 8 :
Demolombe, X X I I I , 461 ; Troplong, IV, 2642, 2 6 5 7 ; Baudry
et Colin, op. cit., II, 4 0 0 8 ; A u b r y et R a u , V I I I , § 744,
p. 109; P a n d . fr., v° cit., 12293, etc. T o t în acest sens se
p r o n u n ţ ă şi j u r i s p r u d e n ţ a . Vezi deciziile citate în P a n d . fr.,
loco suprà cit.
 744 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 937.

caz, să atace, p r i n acţiunea pauliană, donaţiunlie făcute în

frauda drepturilor lor (art. 975) (').
Aplic, acestor Aceste principii, necontestate în privinţa donaţiunilor
P C e
de bunuri"'^ b u n u r i prezente, sunt admisibile şi în privinţa celor de
viitoare şi b u n u r i viitoare sau de b u n u r i prezente şi viitoare (cumulative),
m
m
îative d e b u - * ^ privinţa acestor donaţiuni soţul d o n a t a r este sezisat
c e

nuri prezente actualmente de dreptul ce-i conferă donaţinea, aşa că el

şi viitoare^ | nevoe, la moartea d ă r u i t o r u l u i , de a face o
7
Controversa. '
cerere de predare, a v â n d drept dela această epocă la fructele
produse de lucrul dăruit, afară de fructele care, d u p ă dreptul
comun, a r fi fost percepute de bună credinţă de către
moştenitorii dăruitorului (art. 4 8 5 urm.) (").
imposibili- 3° Soţul minor, chiar mai m a r e de 16 ani, deşi este
ta a ie
^ .^ ^ capal7Ìl de a testa într'o limită oarecare (art. 8 0 7 ) . totuşi nu
o e e

s o ţ u l minor de poate, în t i m p u l căsătoriei, să dispue prin donaţiune în folosul

C e l u i l a l t sot 'celuilalt soţ, pentrucă această liberalitate este o donaţiune.
1

Controversă, cu toate că este revocabilă, iar nu u n testament, şi această

soluţie este aplicabilă a t â t donaţiunilor de b u n u r i prezente
3
cât şi celor de Imnuri viitoare ( ) ;
Consiliu ju- 4° P e n t r u aceleaşi motive, soţul căruia s'a rânduit un
diciar. consiliu judiciar, nu poate să facă o donaţiune celuilalt
4
soţ, fără asistenţa acestui consiliu ( ) ;
Don. bunu- 5° Femeea m ă r i t a t ă s u b regimul dotai nu poate, în
Controversi' t i m p u l căsătoriei, să dea b ă r b a t u l u i s ă u bunurile sale dotale,
pentrucă deşi asemenea donaţiune este revocabilă, totuşi ea
ar constitui o înstrăinare care, în principiu, este oprită

(') Vezi suprà, p. 737, nota 2.

2
( ) P a n d . fr., v° cit, 1 0 2 9 5 ; Demolombe, X X I I I , 4 6 1 ; L a u r e n t ,
X V , 326, 3 3 8 ; A u b r y et R a u , V I I I , § 744, p . 1 0 9 ; T r o p ­
long, I V , 2660. — Contra: D u r a n t o n , I X , 778.
3
( ) Vezi suprà, p. 56, 57 şi 742, text şi nota 4. Cpr. B a u d r y
et Colin, I I , 4 0 0 7 ; T . H u e , V I , 470, p. 6 1 0 ; L a u r e n t , X V ,
3 3 7 ; Mourlon, I I , 1 0 0 5 ; T h i r y , I I , 5 4 1 ; Marcadé, IA", 3 2 8 ;
Arntz, I I , 2 3 1 6 ; Demolombe, X X I I I , 4 6 2 ; D e m a n t e et
Colmet de Santerre, I V , 276 bis I V ; A u b r y et R a u , V I I I ,
§ 744, pag. 1 0 8 ; Massé-Vergé, I I I , § 522, p . 3 3 5 , nota 6;
Pand. fr., v° cit., 12297. — Contra: Vazeille, Successions, don.
et testaments, I V , art. 904, No. 2, p . 123 (ed. din 1837).
(*) B a u d r y et Colin, loco cit.; A u b r y et R a u , loco cit.; D e m o ­
lombe. V I I I , 742 şi X X I I I . 6 4 6 ; T . H u e , V I , 470, p . 6 1 0 ;
L a u r e n t , X V , 3 3 7 ; P a n d . fr., v° cit, 12299. — Contra: Merlin,
 DON. DINTRE SOŢI, ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI. - ART. 937. 745

1
(art. 1248) ( ). Ou toate acestea, chestiunea este controver­
sată si soluţia c o n t r a m era admisă în d r e p t u l roman.
So ;i
Principiile m a i sus expuse ne conduc la concluzia că t - care
soţii, care voesc a-şi face liberalit iţi între vii în timpul °iberai!t3.ţi T

î n tim
căsătoriei, trebue să fie capabili în m o m e n t u l facerei d o n a - ţ™i
ţiunei sau notificarci aeceptârei, de câteori ea se face prin fie capabili,
act separat (art. 814), fără ca incapacitatea, care ar in­
terveni m a i în u r m ă , sa poată avea v r e u n efect a s u p r a
validităţei liberalităţei. Astfel, donaţiunea făcută între soţi,
în t i m p u l căsătoriei, a r rămânea validă, cu toate că, în
u r m ă , soţul dăruitor a r fi condemnat la m u n c a silnică sau
2
la recluziune (art. 13, 16 0 . penal) ( ), s a u ar fi declarat
3
în stare de faliment (art. 724 0 . com.) ( ).
Aceleaşi principii sunt aplicabile şi donaţiunilor de b u n u r i Don. de bu-
m i r i T l t o a r e
viitoare, întrucât asemenea liberalităţi nu a u niciodată ca- -
4
racterul unor dispoziţii testamentare ( ).
6° In fine, ultima consecinţă care rezultă din împre- Reductibiii-
d
j u r a r e a că liberalităţile între vii dintre soţi, în t i m p u l că- J?*^* ™'_ s ;

sătoriei, îşi păstrează caracterul lor de donaţiuni, este că Controversa,

donaţiunile de bunuri prezente sunt reductibile, conform
art. 850, de câteori întrec partea disponibilă şi atacă r e ­
zerva, în u r m a dispoziţiilor testamentare şi după toate do­
5
naţiunile între vii posterioare în dată f ).

Répert., v° Don manual, § 2, No, 1 1 ; C. Bruxelles, Sirey,

88. 4. 13. Vezi suprà, p . 6 3 , 64 şi 726, nota 3.
(') B a u d r y et Colin, I I . 4 0 0 7 ; Demolombe, X X I I I , 4 6 4 ; L a u r e n t ,
X V , 3 3 7 ; Pand. fr., v° cit., 12300.— Contra : Duranton, X V .
5 3 4 ; T r o p l o n g , Don. et testaments, IV, 2 6 4 7 ; Tessier, Trăite
de la dot, I, p . 315, 316 (ed. din 1:^35). Această din u r m ă
soluţie, inadmisibilă astăzi, eră admisă l a Romani, pentrucă
sub imperiul acestei legislaţii, donaţiunile dintre soţi, în timpul
căsătoriei, erau, încât priveşte efectele lor, nişte adevărate
donaţiuni mortis causâ. Vezi Tessier, op. cit., I , p . 317,
nota 5 1 5 şi autorităţile citate acolo.
2
( ) Vezi suprà, p. 72 u r m .
3
( ) Vezi suprà, p . 6 9 u r m . C p r . P a n d . fr., v° cit., 1 2 3 0 1 ; D e ­
molombe, X X I I I , 4 6 5 ; L a u r e n t , X V , 3 3 7 ; A u b r y et R a n ,
V I I I , § 744, p . 1 0 8 ; Demante et Colmet de Santerre, I V ,
276 bis I V , etc.
4
( ) Vezi suprà, p . 742.
s
( ) T h i r y , I I , 5 4 1 , p . 5 2 8 ; Mourlon, I I , 1 0 0 5 ; Troplong, V I ,
2 6 5 8 ; Marcadé, I I I , 6 0 0 ; Arntz, I I , 1 8 1 7 ; Vigié, I I , 1 0 1 9 ;
 746 c . C — C A R T . I I I — T I T . II.—CAP. VII.—-PARTEA DISPON. ÎNTRE SOŢI.

Don. D E bu- R e g u l a de m a i sus, incontestabilă în p r i v i n ţ a d o n a ţ i u -

f e D u n u i
" C O N T I W E R S R - n
^^ 0 1
' i prezente, este aplicabilă şi d o n a ţ i u n i l o r de
*

de b u n u r i viitoare (').

Despre partea disponibilă dintre soţi.

Deoseb. de c. Codul francez, pe care legiuitorul nostru 1-a r e p r o d u s

francez, n u m a i în unele puncte, statorniceşte că partea b u n u r i l o r ,
de care u n u l din soţi poate dispune în favoarea celuilalt,
fie p r i n contractul de căsătorie, fie în t i m p u l căsătoriei, este
alta decât acea o r d i n a r ă , această p o r ţ i u n e fiind când m a i
m a r e , când mai mică.
Cazurile ce P e n t r u a puteà determina p a r t e a disponibilă d i n t r e
t e s o r e D u e s a
^"vedere f ^'
distingem trei cazuri deosebite, şi a n u m e :
spre a se de-1° cazul când soţul d ă r u i t o r n'a lăsat niciun descendent;
termina partea 20 i | j ' ] t descendenţi dintr'o căsătorie a n -
G a z n c a n c e n a a s a

dispombila _ _ _ Ì nt) • * J2 1
dintre soţi. terioară, ci n u m a i din căsătoria actuală ; o şi m fine, cazul
când el a lăsat copii n u m a i din Căsătoria anterioară, sin­
g u r a ipoteză în care art. 9 3 9 face, la noi, o derogare dela
d r e p t u l comun.

1° Cazul când soţul dăruitor n'a lăsat niciun descendent.

In această ipoteză, dacă p r e s u p u n e m că soţul d ă r u i t o r

nu a lăsat la moartea sa moştenitori rezervatari, a d e c ă :

T. H u e , V I , 470, p. 6 1 0 ; L a u r e n t , X I , 97, in fine; X I I , 188

şi X V . 3 4 0 ; Demolombe, X X I I I , 4 6 6 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 6 8 5 'bis, p. 2 2 3 , text şi nota 11 şi tom. V I I I , ' § 744, p. 1 0 9 ;
Masse-Verge, I I I , § 457, p. 148, nota 7; P a n d . fr., v° cit.,
3279 şi 3 4 3 9 ; B a u d r y et Colin, I I , 4 0 0 9 . — C u toate acestea,
chestiunea este controversată. Vezi sistemele ( p a t r u la n u m ă r )
expuse, cu a r g u m e n t e l e lor respective, în Acollas, I I , p. 697 u r m .
!
( ) B a u d r y et Colin, loco suprà cit.; Demolombe, X X I I I , 4 6 7 ;
T. H u e , V I , 470, p. 610, 3°; C. Riom, Pand. Périd. 8 7 . 2.
230. — Contrà: A u b r y et R a u , V I I I , § 744, p . 110, text şi
nota 2 2 ; T r o p l o n g , I V , 2 6 6 1 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre,
IV, 576 bis V I I I , d u p ă care donaţiunile de b u n u r i viitoare,
făcute între soţi în t i m p u l căsătoriei, a r fi reductibile în
u r m a dispoziţiilor testamentare, însă înaintea celorlalte dona­
ţiuni, chiar posterioare în dată.
 PARTEA DISPONIBILĂ ÎNTRE SOŢI. 747

nici descendenţi (art. 8 4 1 , 8 4 2 ) , nici ascendenţi din g r a d u l

întăi, a d e c ă : tată sau m a m ă (art. 8 4 3 ) , el a p u t u t să dispue
prin acte cu titlu g r a t u i t , în favoarea soţului său, a t â t p r i n
contractul de căsătorie cât şi în t i m p u l căsătoriei, d u p ă cum
4
el a p u t u t să dispue în folosul oricărei alte persoane ( ),
legiuitorul modern ne mai r e p r o d u c â n d vechile c u t u m e fran­
ceze, care voiau ca b u n u r i l e să n u iasă din familie. A r t . 9 1 6
din codul francez este expres în această p r i v i n ţ ă ; însă acest
text a fost eliminat de legiuitorul nostru ca deprisos. Dacă
presupunem, din contra, că soţul d ă r u i t o r a lăsat la moartea
sa pe tatăl sau pe m a m a sa în viaţă, sau pe amândoi p ă ­
rinţii, el a p u t u t să dispue de j u m ă t a t e din averea sa, cea­
laltă j u m ă t a t e fiind rezerva ascendenţilor (art. 8 4 3 ) .
înainte de legea din 1 4 F e b r u a r 1 9 0 0 , soţul d ă r u i t o r Dispoziţia
c o d u l m f r a n
putea, în asemenea caz, să dispue către celălalt soţ, p r i n "
donaţiune sau testament, de partea de care el a r fi p u t u t
dispune către o p e r s o a n ă ' s t r ă i n ă , putând încă să-i inai dea
uzufructul părţei ce legea conferă ascendenţilor cu titlu de
rezervă (art. 1 0 9 4 § i ) .
Această dispoziţie, edictată de legiuitorul francez în critica acestei
d s ozl So
favoarea căsătoriei, era stranie si inexplicabilă, pentrucâ d e ; P ' V ~
1 1
, \. ' ^ lutia drep-
câteori ea era aplicata, ascendenţii nu aveau decât n u d a p r o - tulùi nostru,
prietate a averci constituită în uzufruct soţului supraveţuitor,
şi dreptul lor a rareori se realiza, ei fiind, în regulă generală,
m a i în vârstă decât soţul r ă m a s în v i a ţ ă ; aşa că, în realitate, re­
zerva lor nu folosea decât moştenitorilor lor, afară de cazul
când ascendenţii s'ar fi decis a vinde n u d a p r o p r i e t a t e ; şi
încă şi în asemenea caz ei nu trăgeau din vânzare a p r o a p e
niciun folos, pentrucâ preţul acestei înstrăinări era derizoriu,
n u d a proprietate neavând nicio valoare a t u n c i când u z u -
fructuarul este, ca în specie, t â n ă r . Asemenea dispoziţie fiind
2
criticată de a p r o a p e întreaga doctrină ( ), legiuitorul nostru
(') Cpr. T h i r y , II, 5 4 3 ; Demolombe, X X I I I , 4 9 3 ; Troplong, I V ,
2 5 5 5 : Acollas, I I , p. 7 0 1 ; P a n d . fr., v° cit., 12317, etc.
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 3 2 2 8 : T . H u e , V I , 4 7 5 ; Mourlon, II, 1010;
Acollas, II, pag. 702, 7 0 3 ; Vigié, II, 1 0 2 4 ; T h i r y , II, 5 4 3 ;
L a u r e n t , X V , 3 4 4 ; Demolombe, X X I I I , 4 9 5 ; B a u d r y et Colin,
I I , 4035, etc. — Vezi însă T r o p l o n g (IV, 2556), D e m a n t e et
Colmet de S a n t e r r e (IV, 273 bis I) şi Benech (Quotité dispo-
nible entro époux, p. 159 urm.), care a p r o b ă această dispo-
 C. C. - CAET. III. - TIT. II. — CAP. VII. — PART. DISP0N. ÎNTRE SOŢI.

a eliminat-o cu drept cuvânt, r ă m â n â n d ca, în specie, să

se aplice d r e p t u l comun, adecă a r t . 8 4 3 .
Legea fr. din Sistemul admis de codul francez era a t â t de nedrept,
1 e e e
abroaS încât ° l g recentă din 1900 a a b r o g a t § 1 al a r t . 1 0 9 4 ,
art. 1 0 9 4 g ì . i a r soţii a u p e r d u t d r e p t u l de a dispune u n u l în favoarea
altuia de uzufructul rezervei cuvenită ascendenţilor. Dela
această lege, ascendenţii îşi păstrează averea lor intactă. S'a
menţinut însă efectul donaţiunilor consimţite sub vechiul
text francez, şi aceasta sjire a se respecta principiul funda­
mental al neretroactivităţei legilor (art. 1 O. civil) (*).

2° Cazul când soţul dâruitor n'a lăsat descendenţi dintr'o căsătorie

anterioară, ci numai din căsătoria actuală.

Art. 1094 § fr. I n codul francez, acest caz este prevăzut- de § 2 al

e a r
c. °francez! t - 1 0 9 4 , pe care legea din 1 9 0 0 nu 1-a atins. D u p ă acest
text, soţul poate dispune în favoarea celuilalt soţ de o pă­
trime din bunurile sale în plină proprietate şi de o altă
p ă t r i m e în uzufruct, sau de j u m ă t a t e din toate bunurile
sale în uzufruct n u m a i . I n această ipoteză, p a r t e a disponi­
bilă dintre soţi nu este deci schimbătoare d u p ă n u m ă r u l
mai mic sau mai mare al descendenţilor, conform dreptului
comun (art. 841), ci ea este fixă şi invariabilă, în unele
cazuri mai mare, iar în altele mai mică decât partea dis­
ponibilă ordinară. *
Justificarea P e n t r u a se justifica această dispoziţie excepţională,
1 S 1 6 c a r e a c & m u e
mai^sus. dat l ° 1 I t dificultăţi, se zice că scopul ei este
de a permite soţului r ă m a s în viaţă să trăiască, în timpul
văduviei, într'o situaţie aproape egală cu acea pe care el a
2
a v u t - o în timpul căsătoriei ( ). Nevoile soţului supraveţuitor
neschimbându-se d u p ă n u m ă r u l copiilor săi, legea franceză
a hotărît pentru acest caz o p a r t e disponibilă invariabilă.
Codul francez, din cauza unei lacune regretabile, neconfe­
rind, d u p ă cum ştim, p a n ă la legea din 9 Martie 1 8 9 1 ,

ziţie, pe care Maleville a calificat-o, cu drept cuvânt, de deri­

zorie. Vezi Demolombe şi B a u d r y et Colin, loco suprà cit.
Mai vezi Beltjens, op. cit., I I I , art. 1094, No. 3 bis, in medio.
(*) Vezi P l a n i o l , ' I I I , 3 2 2 9 ; B a u d r y et Colin, I I , 4037, 4038.
a
( ) Vezi Thiry, I I , 5 4 4 ; L a u r e n t , X V , 349 şi Avant-projet de
revision du code civil, I I I , p. 482.
 PARTEA DISPONIBILĂ ÎNTRE SOŢI. — ART. 939. 749

niciun drept de succesiune soţului r ă m a s în viaţă a s u p r a

averei celuilalt soţ, în concurenţă cu rudele soţului de­
funct s a r părea că, prin fixarea acestei p ă r ţ i disponibile,
legea a voit să îndrepte această lacună, p e r m i ţ â n d soţilor
2
de a îndrepta viciul şi lacuna legei prin liberalităţile lor( ).
Acest text fiind eliminat de legiuitorul nostru, dreptul Codul nostru,
comun va fi aplicat şi în cazul de faţă, ca şi în acel pre- H r ^ u T i i i ^ c o -
cedent. P r i n u r m a r e , soţul r ă m a s în viaţă v a fi considerat mun.
ca u n străin şi soţul său a p u t u t să-i lase p r i n donaţiune
sau testament j u m ă t a t e , a treia sau a p a t r a p a r t e din averea
curată, ce el a a v u t la moartea lui, d u p ă n u m ă r u l copiilor
r ă m a ş i (art. 8 4 1 ) . Odată cu eliminarea din codul nostru a
art. 1 0 9 4 fr., legiuitorul nostru a p u s capăt controverselor
3
ce a ridicat acest text şi care se pot vedea în autori ( ).

Cazul când soţul dăruitor a lăsat descendenţi dintr'o

căsătorie anterioară.

Acest caz, singurul în care legiuitorul nostru face o

derogare dela dreptul comun, este prevăzut de a r t . 9 3 9 ,
care are de scop ocrotirea d r e p t u r i l o r de succesiune ale co­
piilor născuţi dintr'o căsătorie anterioară, în contra libera-
lităţilor părintelui care, prin a doua căsătorie, a contractat
alte afecţiuni.
Art. 939. — B ă r b a t u l sau femeea care, având copii dintr'un
alt m a r i t a j , va trece în al doilea sau subsecvent m a r i t a j , nu
4
va puteà d ă r u i ( ) soţului din u r m ă decât o parte egală cu partea
legitimă a copilului ce a luat m a i puţin, şi fără ca, nici într'un

(') Vezi tom. I I I , partea I I , al Coment, noastre, p . 204, 205.

2
() Cpr. Laurent, Avant-projet de revision du code civil.
III, p. 482.
3
( ) Vezi T h i r v , I I , 545 u r m . ; T r o p l o n g , I V , 2559 u r m . ; L a u r e n t ,
X V , 346 u r m . ; Demolombe, X X I I I , 497 u r m . ; Acollas, I I ,
p . 705 u r m . ; P a n d . fr., r° cit., 12322 u r m . ; Beltjens, 07». cit.,
III, a r t . 1094, N o . 12, p . 4 0 4 , etc.
4
( ) Şi t r e b u e adaos: nici lăsa prin testament. Cpr. Pothier, Con­
trat de mariage, V I , 547, p . 252 (ed. B u g n e t ) ; Demolombe,
X X I I I , 5 7 3 , 6 2 2 ; A u b r v et R a u , V I I , § 690, p . 276, nota 2 2 ;
B a u d r y et Colin, I I , 4 0 8 6 ; C. Caen, Sirey, 4 5 . 2. 3 9 3 ; C .
Craiova, Cr. judiciar din 1900, No. 68 şi Drepttd din 1901 r

No. 2 2 , etc. Vezi infra, p . 753, şi 767, nota 1.

 750 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . II. — CAP. VII. — ART. 939.

caz, donaţiunea să treacă peste c u a r t u l bunurilor. (Art. 8 4 1 , 847

urm., 9 4 0 , 9 4 1 C. civ. A r t . 1098 C. fr.) (').

» r . roman şi Căsătoriile de al doilea fiind r ă u v ă z u t e de legiuitor,

francez™ °-in cauza că adeseori s u n t obijduitoare p e n t r u copiii n ă s c u ţ i
2
din însoţirea a n t e r i o a r ă ( ), încă dela R o m a n i soţul, care
a v â n d copii, se căsătorea de al doilea, n u puteà să lese p r i n
testament maştinei s a u t a t ă l u i vitrig (noverca? vel vitrico)
decât p a r t e a ce se cuvineà u n u i copil născut din p r i m a
3
însoţire ( ), dispoziţie care trecând în edictul lui F r a n c i s c
al II-lea din 1 5 6 0 , s u p r a n u m i t l'édit des secondes noces (*),
opera ilustrului cancelar de L'Hopital, a devenit, cu oarecare
schimbări, a r t . 1 0 9 8 din codul francez, care a trecut şi în
codul nostru.
Mai m u l t încă, la R o m a n i , d u p ă o lege a î m p ă r a ţ i l o r
G r a ţ i a n , V a l e n t i n i a n şi Theodosie, din a n u l 3 8 2 , femeea,
care a v â n d copii din p r i m a însoţire, se căsătoria de al doilea,
perdea în folosul copiilor săi anteriori n u d a p r o p r i e t a t e a
câştigurilor sale nunteşti, adecă a b u n u r i l o r p r i m i t e s u b

x
Bibliografie. ( ) Vezi a s u p r a acestai text, Benech, De la quotité disponible
entre époux (Paris, 1843); Zacharise, Handbuch des fr. 01-
vilrechts, I V , § 700 (690), pag. 287 u r m . (ed. Anschutz),
pag. 352 u r m . (ed. Crome); Kohler, Ueber den beschrănkten
Preitheil des zweiten Ehegatten; Windscheid, Zur Lehre des
Cod Napoleon, von der Ungihltigkeit des RecMsgeschăftes,
p. 109, nota 6 0 ; P . Vincent, De la quotitc disponible entre
époux en droit francais et dans les priwipales legislations
étrangères (teză p . doctorat, Paris, 1896);
2
Stigmatizarea ( ) P ă r i n ţ i i bisericei latine stigmatizau căsătoriile de al doilea,
căsătoriilor de considerându-le ca o prostituţie legală. Vezi Laurent, Droit
al doilea. civil international, V I , 276- M a i vezi Pothier, Contrat de
mariage, V I , 528 u r m . , p. 244 u r m . „Les lois civiles regar-
dent, dans les secondes noces, l'inconvénient du tort q u e font
à leurs enfants les personnes qui se r e m a r i e n t " , zice D o m a t
(Lois civiles dans leur orare naturel, V I , p . 350, 3 5 1 , ed.
Carré din 1824). D e aceea, dreptul r o m a n organizase pedepse
băneşti contra soţilor care se căsătoreau de al doilea: Poena
contra binubos (Nov. I I , capit. 2, § 1). Vezi P . D u p i n , Trăite
sur les peines des secondes noces (Paris, 1743).
3
( ) L. 6, P r . şi L . 9 P r . , Cod, De secundis nuptiis, 5, 9.
4
( ) Vezi a s u p r a acestui edict celebru, pe l â n g ă cele spuse, saprà
p. 519, 520 şi infra, p. 764, Pothier, Contrat de mariage,
V I , 533 u r m . , p. 246 u r m . (ed. Bugnet). Mai vezi Planioi,
I I I , 1399 şi 3237; B a u d r y et Colin, I I , 4073 u r m , etc.
 PARTEA DISPONIBILĂ ÎNTEE SOŢI. — ART. 939. 751

orice titlu dela p r i m u l ei b ă r b a t , p ă s t r â n d n u m a i uzufructul

acestor b u n u r i ('), această dispoziţie fiind m a i târziu apli­
cată p r i n t r ' o constituţie a î m p ă r a ţ i l o r Valentinian I I I şi
Theodosie I I , din a n u l 4 4 4 , şi b ă r b a t u l u i care se căsătoria
2
de al doilea ( ).
Copiii aveau drept siguranţă, pentru g a r a n t a r e a drep­
t u l u i lor, o ipotecă legală a s u p r a b u n u r i l o r părintelui că­
3
sătorit de al doilea ( ), iar m a m a pe lângă cele de m a i sus,
mai perdea, prin a doua căsătorie, tutela (*) şi dreptul de
5
educaţiune al copiilor născuţi din însoţirea anterioară ( ).
D r e p t u l r o m a n mergea pană a restrânge şi d r e p t u l de
succesiune ce m a m a căsătorită de al doilea aveà a s u p r a
averei copiilor născuţi din p r i m a însoţire, de oarece ea n u
aveà decât uzufructul părţei sale, n u d a proprietate cuve-
6
nindu-se fraţilor şi surorilor copilului defunct ( ).
Origina a r t . 9 3 9 fiind astfel cunoscută, să vedem care Dr. actual,
7 A r t 9 3 9 -
este cuprinderea lui. D u p ă acest text, b ă r b a t u l sau femeea ( ),

(') L . 3, P i \ , Cod, De secundis nuptiis, 5, 9 şi L . 2, Cod Theo-

dosian, De secundis nuptiis, 3, 8.
2
( ) L. 5, Cod, De secundis nuptiis, 5, 9 ; Nov. 2, capit. 1, 2, 3 ;
Nov. 22, capit. 2 3 — 2 6 , 30 şi 34, precum şi Nov. 9 8 , capit. 2 ;
Nov. 127, capit. 3, etc. C p r . art. 1 5 1 , 152 C. Calimach; art. 12,
partea I V , capit. 2 C. C a r a g e a ; art. 11, capit. 30 C. Andr.
Donici, etc.
3
( ) L. 6 § 2 şi L . 8 § 4, Cod, De secundis nuptiis, 5, 9.
4
( ) Nov. 94, capit. 2, in fine. Vezi şi L. 2, Cod, Quando mulier
tutelai officio fungatur. 5, 35, unde se zice: „Nani si inalunt
alia optare matrimonia, tutelam administrare non debent".
Această soluţie era admisă în dreptul nostru anterior şi este
admisă şi astăzi în unele legiuiri străine. Vezi t o m . I I al
Coment, noastre, p . 5 6 5 , nota 2 (ed. a 2-a).
f ) Nov. 2 2 , capit. 38. C p r . art. 340, 347 C. civil actual.
6
( ) Nov. 22, capit. 46, § 2, De successione matrum in bonis
filiorum pro quâ parte fiat, el quomodo şi capit. 4 7 .
7
( ) D r e p t u l vechiu francez nu aplica, din capul locului, această Dr. vechi
restricţie decât femeei: „Femme convolant en secondes ou francez.
autres notes, ayant enfants, ne peut arantager son second
mari... plus que l'un de ses enfants", ziceà a r t . 279 din
cutuma P a r i s u l u i . Mai târziu această dispoziţie a fost întinsă
şi la bărbaţi, pentrucă, după c u m observă F e r r i è r e : „Ies
homines qui se, remaricnt sont capables de la me me faiblesse".
Cpr. Pothier, Contrat de mariage, V I , 537, pag. 2 4 7 , 2 4 8 ;
Planiol, I I I , 3 2 3 7 ; E é p e r t . Sirey, v° Don. entre-vifs, 6022.
 752 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 939.

care a v â n d umil sau mai mulţi copii (*) dintr'o a l t ă , î n s o ­

2
ţire, legitimi sau legitimaţi (art. 306) ( ), s'a căsătorit din

Existenţa (') Deşi textul vorbeşte de copii la înmulţit, ea şi art. 836, totuşi
unui singur nu mai încape îndoială că existenţa unui singur copil ar fi
copil dintr'o
căsătorie
suficientă pentru ca art. 939 să-fie aplicabil. „Non est sine
anterioară liberis, cui vel unus filius, unave filia est" (L. 148, Dig.,
face ca De verborum significatione, 50, 16). Vezi suprà, pag. 4 8 1 .
art. 939 să Cpr. L a u r e n t , X V , 3 8 3 ; Marcadé, I V , 3 4 3 ; P a n d . h:, v° cit.,
fie aplicabil. 12418; Baudry et Colin, I I , 4 0 7 6 ; T. H u e , V I , 4 8 5 ; Planiol,
I I I , 3239; Beltjens, a r t . 1093, No. 1; Zacharise, Handbuck
des fr. Civilrechts, I V , § 700, ab initio, p . 352 (ed. Crome), etc.
2
Copiii legi­ ( ) Copiii legitimaţi sunt, în adevăr, puşi pe aceeaş t r e a p t ă cu
timaţi. copii legitimi (art. 306) ( B a u d r y et Colin, II, 4 0 6 8 ; P l a n i o l ,
I I I , 3239 şi toţi autorii); şi aceasta chiar dacă copiii legiti­
maţi erau adulterini sau incestuosi, pentracă, în legislaţia
noastră, spre deosebire de cea franceză, copiii adulterini şi
incestuosi pot fi legitimaţi prin căsătoria subsecventă a pă­
rinţilor lor. Cas. rom. S-a 1, dec. No. 919 din 18 Decembrie
1912, şi deciz. S-a 1, No. 183 din 21 F e b r u a r 1913. Jurispru-
denţa română din 1913, No. 11, p . 162 şi No. 2 1 , p. 322.
3 2 3 ; Dreptul din 1913, No. 22. Vezi şi tom. I I al Coment!
noastre, p . 300 (ed. a 2-a).
Divorţ. I n rândul copiilor de care vorbeşte art. 939 intră şi acei
născuţi dintr'o căsătorie anterioară, desfăcută prin divorţ.
P l a n i o l , I I I , 3240.
Copiii adop­ A r t . 939 n'ar fi însă, după unii, aplicabil copiilor a d o p ­
taţi. Contro- taţi, ce dispunătorul ar fi lăsat la moartea sa, pentrucă aceşti
copii nefiind născuţi dintr'o căsătorie anterioară a adoptato­
r u l u i , căsătoria părintelui lor adoptiv nu este o a doua sau
subsecventă căsătorie, d u p ă cum cere textul. Vezi în acest sens,
B a u d r y et Colin, I I , 4 0 7 8 ; Planiol, I I I , 3239; T . H u e , I I I ,
126 şi V I , 4 8 5 ; Acollas, I, p. 374 şi I I , p. 710, text şi n o t a 2 ;
A u b r y et R a u , V I , § 560, p. 140, text şi nota 121 şi tom.
V I I , § 690, p . 2 7 3 ; Masse-Verge, I I I , § 4 6 1 p . 163,_nota 4,
v

care se contrazic cu cele spuse în tom. I, § 179, p. 3 5 3 , nota

10; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 700, p 352,
text şi nota 3 (ed. Crome); Beltjens, I I I , art.1098, N o . 1 ;
T h i r y , I I , 5 4 9 ; Troplong, IV, 2 7 0 1 ; Valette, Cours de code
civil, I, p . 4 7 1 , nota 1 şi Explic, sommaire du 1-er livre
du code civil, pag. 1 9 5 ; Pand. fr., v° Adoption, 387, etc. —
Contrà: Demolombe, V I , 163 şi X I I I , 560 şi 5 8 6 ; B a u d r y
et Chénaux, Personnes, IV, 9 8 ; P a n d . fr., v° Don. et testa­
ments, 12433; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 6066, etc.
Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul 1911, N o . 1. Vezi tom. I I al Co­
ment, noastre, pag. 406, 407. Vezi şi suprà, p. 525, nota 3.
Copiii na­
Cât pentru copiii n a t u r a l i recunoscuţi, ei având în legea
turali.
 PARTEA DISPONIBILĂ ÎNTRE SOŢI. — ART. 9 3 9 . 753

nou, p e n t r u a doua sau a treia oară, etc., nu va p u t e à

face celuilalt soţ o liberalitate prin d o n a ţ i u n e între vii sau
p r i n testament ('), decât p e n t r u o p a r t e egală cu p a r t e a le­
gitimă a copilului ce a l u a t mai p u ţ i n , fără ca nici î n t r ' u n
caz liberalităţile făcute noului soţ sa p o a t ă întrece o p ă ­
trime din b u n u r i l e d ă r u i t o r u l u i (-).
Această din u r m ă dispoziţie nu-şi aveà fiinţă în edictul Legea actuală
e 1
lui F r a n c i s c al 11-lea, ci a fost adaosă în codul francez d u p ă J ^"
J rOUSEi Cili C â t

p r o p u n e r e a lui Berlier ( ), aşa că legiuitorul a c t u a l este m a i vechiul drept

f r a n c e z
r i g u r o s decât dreptul vecliiu francez, de oarece p a r t e a dis- -
ponibilă o r d i n a r ă este, în genere, mai m a r e decât cea sta­
tornicită de a r t . 9 3 9

noastră, faţă de m a m a lor, aceleaşi drepturi ea şi copiii le­

gitimi ( a r t . 652, 667, 678), credem că ei se b u c u r ă de r e ­
zerva excepţională statornicită de a r t . 939, de câteori m a m a
lor se va căsători. Vezi tom. I I al Coment, noastre, p . 407.—
Contra: Petrescu, Donaţiunile, I I , p . 2 3 3 şi 2 4 1 . Vezi şi
infra, p . 756.
(') Vezi suprà, p . 749, nota 4.
2
( ) Restricţia adusă de a r t . 939 părţei disponibile, în folosul co- Art. 939 nu
s e
piilor ce soţul căsătorit actualmentele de al doilea a r e dintr'o aplică li-
b r a l l t i l l l o r
însotire anterioară, nu se aplică liberalităţilor făcute între f t
1
' , . . , .. , ... . , ... ,. , dintre con-
eoncubmi, persoanele care au copii legitimi, legitimaţi, adop- cubini.

tivi şi chiar naturali, dacă este vorba de m a m a n a t u r a l ă ,

fiind libere de a dispune cu titlu g r a t u i t în folosul concubi­
nului lor, se înţelege în limitele părţei disponibile ordinare.
Cpr. B a u d r y et Colin. I I , 4 0 8 0 ; Répert. Sirey, v° Don. entre-
vifs, 6 0 3 0 ; Planiol, I I I , 3 2 4 1 ; C. Alger, Sirey, 8 0 . 2. 9;
D . P . 80. 2. 224. Concubinajul nu m a i poate fi astăzi o cauză
de anulare a liberalităţei decât dacă ea este rezultatul do­
lili ni şi al fraudei, în care caz consimţimântul dispunătorului
n'a fost liber. Vezi suprà, p. 47. Cpr. T r i b . şi C. Paris.
Pand. Period. 9 1 . 2. 1 5 3 ; Panel. Period. 9 4 . 2. 10.
D r e p t u l vechiu francez oprià, din contra, cu desăvârşire Dr. vechiu fr.
darurile dintre concubini (art. 132 al ordonanţei din 1629 şi
edictul lui Carol-Quint din 1540). Vezi suprà, p . 4 6 .
3
( ) 'Vezi P a n d . fr., v° cit., 1 2 4 2 5 ; Thiry, I I , 5 4 9 ; Demolombe,
X X I I I , 5 7 1 ; Duranton, I X , 8 0 1 , etc.
4
( ) De câteori însă soţul a r e trei copii născuţi dintr'o căsătorie
anterioară, p a r t e a disponibilă statornicită de art. 9 3 9 este
egală cu partea disponibilă ordinară, adecă o p ă t r i m e (art. 841).
Vezi Mourlon, I I , 1016; Acollas, I I , p . 7 1 0 ; L a u r e n t , X"\ ,
392, in medio; Arntz, I I , 2 3 4 1 ; Beltjens, op. cit., I I I ,
art. 1098, No. 8, etc. Vezi infra, p . 765.
58791 48
 754 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 939.

Pentru ca P e n t r u ca a r t . 939 să fie aplicabil, n u este suficient

ca s o u
apiicatu^trè- ţ l dăruitor să aibă, în momentul facerei liberalităţei
bue ca copiii sau în momentul contractărei căsătoriei de al doilea, u n u l
m a m u
moarte^so- s
* H i copii născuţi dintr'o căsătorie anterioară, ci
a u

ţuiui dăruitor este necesar ca aceşti copii să existe la moartea lui, pentrucă
şi sa vie la textul e n ţ i o n a t a r e tocmai de scop de a face ca liberali-
m

succesiunea . . . .
lui. tăţile consimţite către noul soţ sa nu micşoreze din cale
afară partea ce se cuvine copiilor născuţi dintr'o căsătorie
anterioară, din succesiunea a u t o r u l u i lor. Acest text presu­
p u n â n d , deci, că copiii născuţi din p r i m a însoţire vin la
succesiunea părintelui lor căsătorit de al doilea, nu m a i este
aplicabil de câteori copiii, care trăiau în momentul căsăto­
riei subsecvente, a u încetat clin viaţă înaintea părintelui lor,
sau trăind, nu voesc ori nu pot veni la succesiune. P r i n
u r m a r e , în asemenea caz, nu se va aplicà a r t . 939, ci dreptul
1 2
comun (art. 841)( ). Non habet legitimam nisi qui heres est{ ).
Cazul când T o t dreptul comun se va aplicà, de asemenea, de câteori
soţul nu are ţ j s o u , t o r i de al doilea, nu are copii născuţi
c a r e g e v a c a s a

copu din . . . .
căsăt. ante- din căsătoria anterioară, pentrucă, în asemenea caz, n u mai
3
noara. suntem în ipoteza excepţională prevăzută de a r t . 939 ( ).
Ce se înţ-- P r i n cuvintele : copii născuţi din altă căsătorie, ce se
lege prin c u - j y a (^ 939 trebue să înţelegem nu n u m a i copiii din
m a r

vântul copii. , A • • . . . . . . .
g r a d u l întăiu, ci toţi descendenţii legitimi din orice g r a d
(!) T8h4i r2y), (''),
(art. II, 5şi4 9chiar
; Acollas, I I , pcare,
copiii . 7 1 1 ;fiind
Arntz,n uIm
I , a2340; Mourlon,
i zămisliţi în
II, 1 0 1 7 ; B a u d r y et Colin, 11, 4084, 4 0 9 3 ; Planiol, I I I ,
3247, 3248; Pand. fr., v° Don. et testaments, 12435, 12453 şi
autorităţile citate acolo. Vezi şi infra, p. 7 6 1 .
2
( ) Vezi suprà, p . 5 0 9 . C p r . Planiol, I I I , 3 2 4 3 ; Thiry, I I , 5 5 0 ;
Marcadé, I V , 3 4 7 ; P a n d . fr., v° cit, 12453; Baudry et Colin,
I I , 4 0 9 8 ; A u b r y et B a u , V I I , § 690, p a g . 2 8 0 ; Demolombe,
X X I I I , 564. — Vezi însă Pothier, Contrat de mariage, VI,
No. 568, p . 2 6 3 şi N o . 590, p . 272 (în privinţa vechiului drept
francez). Cpr. Troplong, I V , 2724 (în privinţa dreptului actual).
3
( ) Marcadé, I V , 3 5 4 ; Laurent, X V , 3 8 2 ; Demolombe, X X I I I ,
555, etc.
4
( ) B a u d r y et Colin, I I , 4 0 7 7 ; Beltjens, a r t . 1098, N o . 1, in medio;
T h i r y , I I , 5 4 9 ; A u b r v et Bau', V I I , § 690, p. 2 7 2 ; Marcadé,
I V , 3 4 3 ; Mourlon, LI, 1017; Arntz, I I , 2340; L a u r e n t , X V ,
3 8 4 ; Demolombe, X X I I I , 5 5 7 ; Pand. fr., v° cit, 12420, etc.
Nepoţii dis- Descendenţii u n u i copil mort înainte (nepoţii dispunăto-
punătorului. r u l u i ) nu se n u m ă r ă însă decât drept u n u l . pentrucă oricâţi
 PARTEA DISPONIBILĂ ÎNTRE SOŢI. — ART. 9 3 9 . 755

m o m e n t u l celebrarci căsătoriei de al doilea, s'au născut

1
în u r m ă , dacă a u supraveţuit părintelui lor ( ). „ Nasciturus
pro jam nato habetur quotiescumque de ejus commodo agitur
2
(art.' 6 5 4 ) ( ) .
Restricţia admisă de a r t . 9 3 9 se aplică t u t u r o r libe- Aplic. art. 9 3 9
ralităţilor ce soţul, care se căsătoreşte clin nou, a r face so- ra^fâtiio^ui
ţ u l u i său a c t u a l prin donaţiune sau testament, fie prin genere,
contractul de căsătorie (art. 9 3 6 ) , fie în t i m p u l căsătoriei
(art. 9 3 7 ) , şi chiar liberalităţilor m u t u a l e sau remunera­
3
torii ( ).
Liberalităţile, ce o persoană v ă d u v ă a r face unei alte Liberalităţile
f 8 61
persoane m a i înainte de a se fi g â n d i t să se căsătorească p ^ g ^ "
cu aceasta din u r m ă , n u cad însă s u b previziunea acestui străine,
text (*).
De asemenea, soţul căsătorit de al doilea ar puteà face
orice liberalitate unei persoane străine, d i s p u n â n d în fa­
voarea ei, conform dreptului comun, de p a r t e a sa disponi­
bilă ordinară (art. 8 4 1 urm.), destul este ca acea persoană
5
să nu fie o persoană interpusă ( ).
P e n t r u a se determina partea care poate fi dăruită Copiii care
sau legată soţului actual, se vor n u m ă r a toţi copiii d ă r u i - umărati *" tr
n

a r fi, ei nu au drept decât la o p a r t e : acea a părintelui lor

săvârşit din viaţă. Demolombe, X X I I I , 5 8 5 ; Marcadé, I V ,
346; A u b r y et B a u , V I I , § 690, p. 2 8 0 ; Acollas, I I , p. 7 1 3 :
B a u d r v et Colin, I I , 4077 şi 4084, p . 910 (ed. a 3-a); Belt­
jens, i l l , art. 3098, No. 2, p . 4 1 5 ; Planiol, I I I , 3 2 4 3 ; Pand.
fr., v° cit., 12432, etc. Vezi infra, p . 756.
(*) A u b r y et Rau, loco cit.; L a u r e n t , X V , 3 8 5 ; Demolombe,
X X 1 Ì I , 5 5 8 ; P a n d . fr., v° cit., 12421, etc.
('-) Vezi legile citate suprà, p. 8 3 , nota 2.
3
( ) T h i r y . I I , 5 4 9 ; L a u r e n t , X V , 394 u r m . ; Demolombe, X X I I I ,
5 7 5 ; Pand. fr., u" cit., 13450 u r m . ; B a u d r v et Colin, I I ,
4082, 4 0 8 5 ; A u b r y et R a u , V I I , § 690, p. 2 7 3 ; Zacharia;,
Handhuch des fr. Civilrechts, IV, § 700, p . 3 5 3 , nota 9 (ed.
Crome). I a t ă cum se e x p r i m ă acest din u r m ă a u t o r : „Auch
donntiones reciprocai vel remuneratoria:, sie mogen in dem
Rcirathsvertrage oder wăhrcnd der Ehe gemacht worden sein,
L
sinii untcr der Hegel bcgriffen '.
4
( ) L a u r e n t , X V , 3 9 5 ; Demolombe, X X I I I , 5 7 4 ; Marcadé, I V ,
344; Troplong, I V , 2 7 2 1 , etc.
5
( ) L a u r e n t , X V , 3 ) 1 ; T h i r y , I I , 552, in fine, p . 5 3 8 ; Beltjens,
III, art. 1098, N o . 7, p . ' 4 1 5 ; B a u d r y et Colin, I I , 408Ò.
 756 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 939.

torului, nu n u m a i cei din p r i m a căsătorie, d a r şi cei din

alte însoţiri, precum şi cei din acea actuală, n u m ă r â n d u - s e
şi noul soţ şi î m p ă r ţ i n d u - s e succesiunea între ei. Cu alte
cuvinte, dacă sunt de tot p a t r u copii, se vor face cinci
p ă r ţ i ; dacă sunt cinci copii, se vor face şase părţi, şi aşa
-1
mai departe, soţul n u m ă r â n d u - s e totdeauna drept un copil ( ).
Copiii ne- s înţelege însă că n u se p u n la n u m ă r decât copiii
e

2
nimtatorî nu legitimi sau legitimaţi şi d u p ă , unii, chiar copiii adoptaţi ( ),
sunt număraţi. e a r e vin la succesiune, iar nu cei nedemni sau r e n u n ţ ă t o r i ,
nici cei morţi înaintea părintelui lor d ă r u i t o r sau testator,
căci p e n t r u a aveà drept la rezervă, trebue n e a p ă r a t a fi
3
moştenitor ( ).
Copiii natu- Copiii naturali recunoscuţi se vor n u m ă r a şi ei când
r a h
' m a m a lor, care s'ar fi căsătorit în u r m ă , a r fi făcut o li­
beralitate b ă r b a t u l u i ei, pentrucă aceşti copiii a u faţă de
m a m a lor n a t u r a l ă aceleaşi d r e p t u r i cîa si copiii legitimi
4
(art. 6 5 2 , 6 7 7 , 6 7 8 ) ( ).
Nepoţii dispu- Dacă unul din copiii morţi înainte a lăsat şi el copii
nătoruiui. ( p ţ i i dispunâtorului), aceştia, oricâţi ar fi, neavând decât
n e 0

5
o parte, n u vor n u m ă r a decât drept u n u l ( ).
Cazul unei I n caz când daruitorul a r fi făcut liberalităţi fără
îiberaiităţi fă- ţ{
s c u de raport,
r e u n u i a sau m a i multora din copiii săi
făcuta tara n~-t\ i i i r> A i i
scutire de ( a r t . 7 o l ) , soţul d o n a t a r sau legatar a r ti m drept, d u p a
raport. doctrina generalmente admisă, să ceară r a p o r t u l fictiv al
1
( ) Astfel, daca presupunem că a m lăsat l a moartea mea trei
copii dintr'o p r i m ă însoţire, trei dintr'o a doua şi u n u l din
căsătoria actuală, adăogându-se la aceşti copii şi soţia mea
de al treilea, cărei i-am făcut o liberalitate, partea de care
am putut în mod valid să dispun în favoarea ei (partea u n u i
copil) este o optime, pe când, d u p ă dreptul comun, aş fi putut
l ă s a soţiei mele o p ă t r i m e (art. 841). C p r . T h i r y , I I , 5 5 0 ;
A r n t z , I I , 2 3 4 1 ; Beltjens, I I I , art. 1098, No. 12 si 19; Vigié,
I I , 1 0 3 1 ; Mourlon, II, 1 0 1 7 ; Mareadé, TV, 345, 3 4 6 ; Acollas,
II, p . 7 1 3 ; L a u r e n t , X V , 3 9 3 ; Demolombe, X X I I I , 5 8 3 , 5 8 4 ;
Demante et Colmet de Santerre, I V , 278 bis I V ; Planiol,
I I I , 3 2 4 2 ; A u b r y et R a u , V I I , § 690, p a g . 2 8 0 ; P a n d fr.,
v° cit, 1 2 4 3 1 ; C. Bordeaux, D . P . 54. 2. 2 3 . Vezi şi T r i b .
Suceava, Dreptul din 1893, N o . 67, p . 540.
2
( ) Vezi suprà, p . 752, nota 2.
3
( ) Vezi suprà, p . 754.
4
( ) Vezi suprà, nota 2, hi fine dela p. 752, 7 5 3 .
6
( ) Vezi suprà, nota 4 dela p . 754, 755.
 PARTEA DISPONIBILĂ ÎNTRE SOŢI. — ART. 939. 757

b u n u r i l o r dăruite sau legate, spre a se socoti a s u p r a întregei

mase de b u n u r i p a r t e a disponibilă şi r e z e r v a : 1° pentrucă
acesta este s i n g u r u l mijloc stabilit de lege spre a se socoti în
toate cazurile p a r t e a disponibilă (art. 8 4 9 ) ; şi 2° pentrucă
dacă nu s'ar u r m a conform acestei dispoziţii şi dacă p a r t e a
soţului nu s'ar socoti decât a s u p r a b u n u r i l o r existente în
p a t r i m o n i u l defunctului, la moartea sa, el n ' a r luà o parte
virila, adecă cât u n copil (pro numero virorumj, d u p ă cum
dispune a r t . 939 (*).
R ă m â n e însă bine înţeles că a r t . 8 4 9 n u va fi aplicat, Soţul donatar
6
dacă soţul dăruitor sau testator a manifestat o voinţă con-"aportul real!
t r a r ă şi că, nici î n t r ' u n caz, soţul d o n a t a r nu va putea
cere r a p o r t u l real al liberalităţilor făcute de către soţul dă­
2
ruitor, copiilor săi ( ).
Regula statornicită de art. 8 4 9 se va aplica şi atunci Aplic. art.849
3
când noul soţ ar fi primit o liberalitate între vii excesivă ( ).
P e n t r u ca soţul d o n a t a r sau legatar să poată cere ra- Scutirea ube-
r a d e
portul fictiv, prevăzut de art. 8 4 9 , trebue ca liberalitatea ^oÌ.
făcută copiilor să nu fi fost scutită de raport, căci dacă în
această liberalitate se zice că ceeace s'a d a t copilului este

(') T h i r y , I I , 550; Marcadé, I V , 3 4 9 ; L a u r e n t , X V , 4 0 1 ; Arntz,

II, 2 3 4 2 ; Vigié, I I , 1032; D e m a n t e et Colmet de Santerre,
I V . 278 bis V I ; D u r a n t o n , I X , 8 2 1 ; T r o p l o n g , I V , 2710;
A u b r y et Rau, V I I , § 690, p. 2 8 1 , text şi nota 3 4 ; Chabot,
Successions, I I , art. 857, Xo. 5, p. 498 u r m . (ed. Belost-Jo-
limont din 1839); P a n d . fr.. v<> cit., 12464, etc.
2
( ) P a n d . fr., vo cit., 12466; Massé-Vergé, I I I , p. 169, nota 32,
in fine; C. P a r i s , Sirey, 36. 2. 354 şi Répert. Dalloz, v°
Disp. entre-vifs, 1073, nota 1.
3
( ) T h i r v , I I , 550; Demolombe, X X I I I , 5 9 8 ; P a n d . fr., v° cit.,
12468, etc.
S'a ivit însă dificultăţi a s u p r a punctului de a se şti ce se împărţirea
va face, în asemenea caz, cu excedentul. U n i i voesc ca el să exeendentuhu
A ~ • A , • 1 • între soţ şi
ee î m p ă r ţ i t numai intre copii, t a r a ca noul soţ sa participe g j_
or

întru nimic la el. Cpr. Troplong, IV, 2706 u r m . Cei mai troversă.
mulţi autori voesc însă, şi cu drept cuvânt, ca excedentul să
fie împărţit, ca şi bunurile existente, la moartea dispunăto-
rului, între soţ şi copii. Vezi în acest sens, Demolombe, X X I I I ,
6 0 0 ; Demante, I V , 278 bis V I ; L a u r e n t , X V , 4 0 1 ; Pand. fr.,
v° cit, 12469; A u b r y et R a u , V I I , § 690, pag. 2 8 1 , text şi
nota 3 5 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civirechts, I V , § 700,
p. 359, text şi nota 27 (ed. Crome); Massé-Vergé, H I , § 4 6 1 ,
p. 169, nota 32, etc.
 758 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 939.

peste p a r t e a sa (art. 846); adecă, cu alte cuvinte, dacă d i s -

p u n ă t o r u l a înţeles a a v a n t a j a pe copilul d o n a t a r şi a-1 scuti
de r a p o r t , se v a aplica restricţia p r e v ă z u t ă de a r t . 939, de
oarece acest text statorniceşte că p a r t e a disponibilă a noului
soţ trebue să fie egala cu p a r t e a copilului ce a luat
m a i p u ţ i n , ceeace însemnează că dacă u n i i din copii a u fost
favorizaţi p r i n liberalităţi scutite de r a p o r t , p a r t e a cuve­
nită soţului nu va fi egală cu acea cuvenită acestor copii;
ci cu acea a copilului care n'a p r i m i t nicio liberalitate (*).

(') T h i r v , I I , 5 5 0 ; L a u r e n t , X V , 388, 4 0 1 ; Mourlon, I I , 1 0 1 5 ;

Mareadé, I V , 3 4 5 ; A r n t z , I I , 2342 ; Demolombe, X X I I I , 581;.
D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 278 bis V I I ; D u r a n t o n ,
I X , 8 0 2 ; P a n d . fr., v° cit, 12429; Planiol, I I I , 3243, etc.
T
Cazul don. L nul din soţi ar puteà să dea celuilalt o parte de copil
unei părţi de (une part d'enfant), însă asemenea liberalitate a r fi o dona­
copil.
ţiune de b u n u r i viitoare (art. 8 2 1 , 937), a cărei câtime nu
se va puteà cunoaşte decât la moartea dăruitorului. Cpr.
B a u d r y et Colin, I I , 4 0 8 8 ; Mareadé, I V , 3 4 8 ; A r n t z , I I ,
2 3 4 0 ; Laurent, X V , 3 9 0 ; Demolombe, X X I I I , 5 7 9 ; T r o p -
long, I V , 2 7 3 6 ; A u b r y et B a u , V I I , § 690, p . 287, etc.
O asemenea donaţiune, adecă a, unei părţi de copil, făcută
soţului actual, de către un soţ care a r aveà copii dintr'o c ă ­
sătorie anterioară, n e p u t â n d fi determinată, în privinţa câtimei
sale, decât l a moartea sa, prin î m p ă r ţ e a l ă , va fi m a i mică
sau m a i mare după n u m ă r u l copiilor care vor veni la succe­
siunea sa. Dacă s'ar î n t â m p l a ca toţi copiii să m o a r ă îna­
intea soţului dăruitor, sau să renunţe la succesiunea lui, soţul
donatar al unei p ă r ţ i de copil nu va aveà, cu toate acestea,
drept decât la o pătrime din bunurile dispunătorului, pentrucă
acesta este presupus a fi dat tot ce puteà să dea atunci când
a făcut liberalitatea, Mareadé, I V , 3 4 8 ; A u b r y et R a u , V I I ,
§ 690, p . 287, text şi nota 4 8 ; P a n d . fr., v<> cit, 12436 u r m . ;
L a u r e n t , X V , 3 8 9 ; Demolombe, X X I I I , 5 9 0 ; T r o p l o n g , I V ,
2 7 1 9 . — V e z i însă Vazeille, Successions, donations et testa­
ments, I I I , a r t . 1098, N o . 11 şi 12, p . 346 u r m . (ed. din
1837).
Cazul când Aceeaş soluţie este aplicabilă şi în cazul când toţi copiii
soţul donatar născuţi din p r i m a însoţire au m u r i t înaintea dăruitorului sau
se găseşte a u r e n u n ţ a t la succesiune şi soţul donatar se găseşte n u m a i în
numai în faţa faţa unor copii născuţi din căsătoria actuală, afară de cazul,
copiilor ac­
tuali. bine înţeles, când daruitorul a r fi manifestat o intenţie con­
t r a r ă . A u b r y et E a u , loco cit., p . 287, nota 48, in fine; De­
molombe, X X I I I , 5 9 0 ; P a n d . fr., v° cit, 12438, etc.
Don. de bu­ Donaţiunea unei părţi de copil fiind, d u p ă cum am văzut, o
nuri viitoare. donaţiune de b u n u r i viitoare, a cărei câtime nu se poate cunoaşte
 PARTEA DISPONIBILĂ ÎNTRE SOŢI. — ART. 939. 759

Mai m u l t încă, partea soţului d o n a t a r sau legatar nu Partea soţului

s a u
poate, nici î n t r ' u n caz, să treacă peste o p ă t r i m e a b u n u -
nu
rilor defunctului, cu toate că copilul, care a r luà mai puţin, poate nici
ar aveà mai mult decât o pătrime. Astfel, dacă presupunem într'un ^ caz să
ie mai mare
că, la moartea mea, am lăsat doi copii dintr'o căsătorie an-<ie o pătrime,
terioară, partea ce voiu putea lăsa soţiei mele de al doilea
nu va fi o treime (art. 841), ci n u m a i o pătrime (art. 939),
eu a v â n d facultatea de a dispune de restul părţei disponi­
bile în favoarea unei persoane străine. T o t astfel, dacă n'a.ş
fi lăsat la moartea mea decât un sing'iir copil, partea dis­
ponibilă faţă de a doua mea soţie nu va fi j u m ă t a t e din
averea mea, conform dreptului comun (art. 841), ci tot o
pătrime (art. 939), eu a v â n d şi de astă d a t ă facultatea de
a dispune încă de o p ă t r i m e , pana la eomplectarea părţei
disponibile ordinare, către o persoană străină, daca acea
persoană n ' a r li însă o persoană interpusă, care indirect să
l
primească liberalitatea pentru soţia mea (art. 940, 9 4 1 ) ( ) .
Ou alte cuvinte, liberalitatea făcută soţului său actual
de u n soţ a v â n d copii dintr'o căsătorie anterioară, este fixată
de lege, ca m a x i m u m , la o pătrime din averea soţului dis-
2
punător, acest soţ p u t â n d însă să - i lese mai puţin ( ).

decât la moartea d ă r u i t o r u l u i , adecă o instituţie contractuală

(art. 933), ea nu va deveni caducă, ca în codul francez, prin
moartea soţului donatar î n t â m p l a t ă înaintea acelei a dărui­
torului (art. 1089 C. fr.) (cpr. Demolombe, X X I I I , 579;
A u b r y et R a u , V I I , § 690, p. 2 8 7 ; Pand. fr., v° cit., 12439-,
ci va trece la moştenitorii d o n a t a r u l u i ca un drept dobândit
încă din momentul facerei donaţiunei dacă dărăitorul n'a
revocat-o (art. 9 3 3 § ultim.). Vezi saprà, p . 712.
!
( ) Cpr. Laurent, X V , 392; D u r a n t o n , I X , 802, etc.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X V , 388. — Astfel, liberalitatea soţului căsă-Aplic.art.844.
torit de al doilea poate să consiste n u m a i î n t r ' u n uzufruct, şi
acest uzufruct poate să a i b ă de obiect mai mult decât o pă­
trime din bunurile sale, destul este ca uzufructul să nu în­
treacă a p a t r a parte din aceste b u n u r i ; căci, în asemenea caz,
rezervatarii ar avea, conform art. 844, facultatea de a exe­
cuta dispoziţia sau de a abandona proprietatea părţei dispo­
nibile. Planiol, I I I , 3246 bis; Répert. Sirev, v° Don. cntre-
vifs, 6086 u r m . ; P a n d . f'r„ v° cit.. 3155 ş i ' 1 2 4 7 6 ; A u b r y et
Rau. V I I , § 684 bis, p. 199; Demolombe, X I X , 462 u r m .
şi X X I I I , 6 0 5 ; A r n t z . II, 2 3 4 1 ; Laurent, X V , 402; T r o p ­
long-, I V , 2 7 3 1 ; Vigié, II, 1032; Répert. Dalloz, Supplement,
 760 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 939.

Reducerea D a c ă soţul căsătorit de al doilea a făcut soţului său

0
tătdor^exce- liberalitate, cave întrece partea disponibilă statornicită de
sue. art. 9 3 9 , această liberalitate nu este nulă, ci numai reduc­
tibilă (art. 847), reducţiunea făcându-se d u p ă dreptul comun,
conform art. 8 5 0 ('). A r t . 939 cuprinde în adevăr, d u p ă
părerea aproape u n a n i m ă a autorilor, o regula de disponi­
bilitate reală, iar nu o regulă de capacitate personala, acest
text având mai m u l t de scop ocrotirea drepturilor de suc­
2
cesiune ale copi lor născuţi dintr'o căsătorie anterioară ( ),
decât pedepsirea soţului care se căsătoreşte de mai m u l t e
ori. De aceea se şi decide, cu drept cuvânt, ca, de câteori
este vorba de a se hotărî soarta liberalităţei făcută soţului
de al doilea, nu se are în vedere m o m e n t u l facerei acestei
3
liberalităţi, ci momentul morţei d i s p u n ă t o r u l u i ; ) .
Consecinţiie Din cele mai sus expuse rezultă următoarele consecinţi
o a i
dm" princi- f ' t e i m p o r t a n t e : 1° Copiii născuţi dintr'o căsătorie ante-
piiie de mai rioarâ nu pot, în timpul vieţei părintelui lor, să renunţe la
s s
"' dreptul de a reduce donaţiunile excesive făcute de acest p ă ­
rinte soţului său actual, pentrucă asemenea renunţare ar
constitui un pact succesoral oprit de lege (art. 7 0 2 , 9 6 5

v°Don. entre-vifs, 230; Beltjens, I I I , art. 1098, No. 15, p. 4 1 6 ;

Benecli, Quotiti disponible entre époux, p. 4 4 0 ; Beautemps-
Beaupré, Portion de biens disponible et reduction, I, 432 şi II,
618, p. 44, etc. Vezi şi suprà, p . 624, nota 3.—Contrà: C.
Caen, Sirey, 60. 2. 6 1 5 ; C. Amiens, Répert. Dalloz, v° Don.
entre-vifs, 900, nota 1, etc.
Cazurile când A r t . 844 a r înceta însă de a fi aplicabil liberalităţei fă-
art. 844 nu cute de dăruitor soţului său, dacă acesta a r fi manifestat in­
se mai aplică. tenţia clară şi neîndoelnică de a nu gratifica pe soţul său
decât cu uzufructul părţei disponibile, d u p ă art. 939. A r n t z ,
II, 2 3 4 1 , in fine; Demolombe, X I X , 462 bis; P a n d . fr.. v°
cit., 1 2 4 7 8 ; Cas. fr. Sirey, 74. 1. 17; D. P . 74. 1. 2 6 ; C.
Bastia, Sirey, 76. 2. 1 7 4 ; D . P . 78. 5. 365, etc.
1
( ) Vezi suprà, p . 745, unde se a r a t ă controversa.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , Droit civil international, V I , 276, p. 4 7 1 . —
Tot în interesul copiilor născuţi dintr'o căsătorie a n t e r i o a r ă
sunt edictate şi art. 334, 335, 347, 348, 350, etc.
3
( ) Cpr. Pothier, Contrat de mariage, V I , 560, p. 2 6 0 ; Mar-
cadé, I V , 3 5 3 ; P a n d . fr., v° cit., 12416; Demante et Colmet
de Santerre, I V , 278 bis I ; L a u r e n t , X V , 3 8 2 ; Demolombe,
X X I I I , 5 5 2 ; Vigié, I I , 1032; D u r a n t o n , I X , 8 1 6 ; A u b r y et
R a u , V I I , § 690, p. 272, text şi nota 2 ; B a u d r y et Colin,
II, 4092, 4093, etc.
 PARTEA DISPONIBILA ÎNTRE SOŢI. — ART. 939. 761

1
§ 2, 1 2 2 6 0 . c i v . ) ( ) ; 2° dreptul copiilor anteriori de a
cere reducerea liberalităţilor excesive nu se deschide decât
prin moartea soţului dispunător, ei neputând, în cursul
vieţei lor, sa ieà nici chiar măsuri conservatorii, pentrucă
nu se poate lua nicio m ă s u r ă spre conservarea u n u i drept
2
care n u există încă ( ); 3° în u r m a morţei părintelui lor,
copiii anteriori nu pot să invoace a r t . 9 3 9 decât primind
succesiunea, căci, d u p ă cum a m spus-o de m a i multe ori.
pentru a avea drept la rezervă şi la acţiunea în reducţiune
3
trebue neapărat a fi moştenitor ( ).
O altă consecinţă a realitătei legei care determină
Dr. interna-
partea disponibilă dintre soţi, este că regula statornicită de t'°nai.
a r t . 9 3 9 se va aplica t u t u r o r bunurilor situate în ţ a r a
noastră, chiar când ele a r fi posedate de străini şi că ea
nu va fi aplicată bunurilor ce Românii a r avea în străi­
nătate
Restricţia adusă p r i n a r t . 9 3 9 părţei disponibile 01' Numai copiii
n scut d i n
dinare. a v â n d de obiect mărirea relativă a rezervei în fo- & } ;
i i j • T , o ^ • • ! tr o căsătorie
losul copiilor născuţi clintr o căsătorie anterioara, in scopul anterioară
s u n t în
de a a p ă r a aceşti copii în contra liberalităţilor pe care p â - , ?«>pt
Qi ataca llOC -

rinţii lor sunt mai în totdeauna dispuşi a le face soţului de R A UTÂŢIIE ex­
al doilea (maştinei sau tatălui vitrig al copiilor), se înţelege cesive.
că numai ei sunt îu drept a cere reducerea liberalităţilor care
a r întrece această parte disponibilă specială, sub condiţia
bine înţeles, de a fi moştenitori f ) ; aşa că dacă toţi copiii
născuţi din căsătoria anterioară au murit, s a u renunţă la
succesiunea p irintească, ori s a u făcut nedemni de ea, a r t . 9 3 9
încetează de a fi aplicabil, şi copiii comuni născuţi din u l ­
Opr. Baudry et Colin, I I , 4096.
tima2 căsătorie
( ) Baudry nu pot
et Colin, I I , 4cere
0 9 7 ; această reducţiune,
Demolombe, ei2 ; având
X X I I I , 56 Pand.
fr., v° cit., 12454, etc. Vezi şi suprà. p . 6 0 6 .
3
( ) Vezi suprà, p. 754. C . T. H u e , V I , 485, p . 6 3 1 .
p r
4
( ) Cpr. Marcadé, I V , 3 5 3 , in fim. Vezi şi tom. I al Coment,
noastre, p. 137 (ed. a 2-a). Cpr. C. Craiova, Cr. judiciar
din 1900, No. 68, p . 543 şi Dreptul din 1901, No. 22, p . 170.
Mai vezi Cas. r o m . Bult. 1 9 0 1 , p. 222 şi Cr. judiciar din
1901, No. 24 (cu observ, noastră).—Vezi însă Laurent, Droit
civil international, V I , 276, p . 4 7 1 , după care statutul ar fi
personal.
5
( ) Vezi suprà, p. 754.
 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAP. VIL — A E T . 939.

1
n u m a i d r e p t u l la rezerva ordinară, statornicită de a r t . 8 4 1 ( ).
A s u p r a acestui p u n c t nicio discuţie n u este posibilă.
Copiii co- T r e b u e însă să observăm că copiii comuni, născuţi din
Toseso"tnsa" ultima căsătorie, se vor folosi în mod indirect de reducţiunea
indirect de cerută şi admisă în folosul copiilor anteriori, pentrucă p a r t e a
^erat^ae* b u n u r i dedusă din liberalităţile excesive reintră în m a s a
copiii ante- succesorală, care se î m p a r t e de o potrivă între toţi copiii,
n o n 2
' chiar dacă a r fi născuţi din diferite căsătorii (art. 669) ( ).
Legatarii, ore- Reducerea nu foloseşte însă celorlalţi donatari sau le-
3
ditorn, etc. g . g ^ , ^ j [ creditorilor soţului d â r u i t o r ( ).
n e

Cazul când Mai m u l t încă, se admite, în genere, ca acţiunea în

C in 0 m ni
pQ " ^, reducţiune odată deschisă în persoana copiilor născuţi dintr'o
t c r e

ducerea libe- căsătorie anterioară, poate fi exercitată de copiii comuni, n ă s -

r 10 cu n o u a
cesive. Con-" ^ însoţire, în proporţie cu partea lor de suc-
troyersă. cesiune, de câteori copiii anteriori refuză sau neglijează de
a o exercita, căci n'ar fi logic de a se recunoaşte acestor
copii d r e p t u l de a se folosi de acţiunea în reducţiune, fără
a li se conferi dreptul de a o putea exercita, eu a t â t mai
m u l t cu cât această din u r m ă soluţie e r a admisă în dreptul
4
vechiu de Pothier ( ).

0 ) T h i r y , I I , 5 5 2 ; Mourlon, I I , 1 0 1 9 ; Demolombe, X X I I I , 6 0 1 ;
L a u r e n t , X Y , 398, 3 9 9 ; Marcadé, I V , 354; Arntz, I I , 2 3 4 4 ;
D u r a n t o n , I X , 8 1 6 ; Acollas, I I , p . 7 1 1 ; A u b r y et Rau, V I I ,
§ 690, p. 284, text şi nota 4 1 ; D e m a n t e et Colmet de San-
terre, IV, 178 bis X ; Troplong, I V , 2 7 2 3 ; P a n d . fr., v° cit.,
12456; B a u d r y et Colin, I I , 4093 u r m . C. Orléans, D . P .
55. 2. 234, etc.
2
( ) Cpr. Planiol, III, 3 2 4 9 ; B a u d r v et Colin, I I , 4094; T h i r v ,
l ì , 5 5 2 ; Mourlon, I I , 1019; Acollas, I I , p. 7 1 1 , Arntz, l ì ,
2344; Marcadé, IV, 3 5 4 ; L a u r e n t , X V , 3 9 9 ; Demolombe,
X X I I I , 6 0 2 ; Demante et Colmet de Santerre. I V , 278 bis
X ; P a n d fr., v<> cit., 12457; Répert. Sirey, v° Don. entre-
vifs, 6 1 3 3 ; T. H u e , V I , 485, p . 6 3 1 . Cpr. C. Bourges, Sirey,
92. 2. 6 9 ; D . P . 9 3 . 2. 169, etc.—Vezi însă P r o u d h o n , Tr.
des droits ài usufruii, à? usage personnel et d'habitation, I,
347, p. 403 (ed. din 1836). '
3
( ) Arntz, I I , 2 3 4 4 ; Demolombe, X X I I I , 6 0 5 ; P a n d . fr., v° cit,
12462.
4
( ) Vezi Pothier, Contrat de manage, V I , 567, p. 2 6 3 ; Planiol,
I I I , 3250; B a u d r y et Colin, I I , 4 0 9 5 ; T. H u e , V I , 485,
p. 6 3 1 ; L a u r e n t , X V , 400; A u b r y et R a u , V I I , § 690,
p. 285, text şi nota 4 3 ; Demante et Colmet de Santerre, D ,
278 bis X ; Demolombe, X X I I I , 6 0 2 ; Vigié, I I , 1 0 3 3 ; Mourlon,
 PARTEA DISPONIBILĂ ÎNTRE SOŢI. — ART. 939. 763

Copiii născuţi din a doua căsătorie nu pot însă să exer- Cazul când
c o p u l a n t e r i
cite acţiunea de câteori cei născuţi din căsătoria a n t e r i - "
* ' ori au renun-
oară a u r e n u n ţ a t la succesiunea părintelui lor dăruitor 01"! tat la suc-
s'au făcut nevrednici de ea ('). cesiune.
Acţiunea în reducţiune a liberalităţilor făcute u l t i m u l u i
soţ, nu a p a r ţ i n e însă altor persoane.
Astfel, ea nu poate fi exercitată de către soţul dă- Soţul dăruitor.
2
ruitor, fiindcă ea nu se deschide decât la moartea lui ( ).
Acţiunea în reducţiune, care aparţine copiilor născuţi Prescrierea
a c i u n e i
din căsătoriile anterioare, nefiind decât acţiunea în reduc- t -
ţiune ordinară, poate fi exercitată 30 de ani dela moartea
3
părintelui dăruitor si este transmisibilă moştenitorilor ( ).
Intre numeroasele controverse la care a d a t loc art. 9 3 9 p r t e a d i s t ­ a

lbl a sta
este si u r m ă t o a r e a : iată o persoană, care a v â n d copii dintr'o f ţ ' ~
1 1
' . , '. tornicită de
căsătorie anterioara, a contractat mai în u r m ă mai multe că- art. 939 nu
v & t & d a t a
sătorii succesive: acest sot putea-va el să dispue în mod co- ° °
. c i i ' •! î î decât o sm-
lectiv 111 folosul t u t u r o r soţilor numai de o parte egală cu gură dată
tu t ir r S lor
partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin, sau p u - 1 ^ " j° \, 0

tea-va el să dispue către fiecare din ei de o parte egală cu

acea a u n u i copil, sub condiţia, bine înţeles, de a nu în­
trece partea disponibilă?
In vechiul drept francez. P o t h i e r ne arată că m a x i - Dr. vechiu fr.
mul disponibilului, către toţi soţii împreună, nu puteà ti decât
o parte de copil (*).
In dreptul actual, chestiunea este controversată. Se Dr. actual,
susţine, în adevăr,
II, 1020; D u r a n t ocă
n , Idâruitorul
X , 8 1 7 ; P a npoate
d . fr., să
w° dea fiecăruietc.—
cit., 12458, soţ Controversă.
Contrà: Marcadé, I V , 3 5 4 ; A r n t z , II, 2 3 4 5 ; Saintespès-Lescot,
V, 2033, p. 6 2 2 ; Beltjens, I I I , art. 1098, No. 13.
:
() L a u r e n t , X V , 400 şi Supplement, I V , 530, p. 4 0 5 .
2
() P a n d . fr., v° cit., 1 2 4 5 9 ; R é p e r t . Sirey, v° Don. entre-vifs,
6 1 1 8 ; Demolombe, X X I I I , 6 0 3 ; C. Colmar şi Orléans, D.
P . 46. 2. 197; D. P . 55. 2. 234, etc. — Vezi însă C. Bor­
deaux, Répert. Dalloz, v» Disp. entre-vifs, 909, nota 1.
3
() Demolombe, X X I I I , 6 0 5 ; T r o p l o n g , I V , 2734; P a n d . fr.,
v° cit., 12461. Vezi şi suprà, p. 608.
4
() Pothier, Contrat de mariage, V I , 566, p. 262 şi Tr. des don.
entre-vifs, V I I I , 2 7 1 , p. 438. Vezi şi Ricard, Tr. des dona­
tions entre-vifs et testamentaires, 3-a pârtie, No. 1321, p. 715.
„ L e second et le troisième mary qui sont avantagez, ne pren-
nent ensemble qu'une p a r t d'enfant", zice acest din u r m ă autor.
 764 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 939.

o p a r t e de copil, destul fiind ca toate liberalităţile la un

loc să n u întreacă partea disponibilă o r d i n a r ă ; şi acest
sistem se întemeiază pe textul art. 9 3 9 , care zice: „ b ă r b a t u l
sau femeea . . . nu va puteà d ă r u i noului ei soţ (à son
nouvel époux). . .", etc. (').
D u p ă un alt sistem, mult m a i juridic, se admite însă
că p a r t e a disponibilă, prevăzută de art. 9 3 9 , nu poate fi
d a t ă , de câteori există o căsătorie subsecventă, decât o
singură dată t u t u r o r soţilor la un loc. Această soluţie este
conformă edictului menţionat al lui Francisc al II-lea, de
unde textul art. 939 este î m p r u m u t a t , cu o restricţie mai
mult. E l este confirmat şi prin lucrările pregătitoare ale co­
2
dului francez ( ).

Concursul între partea disponibilă prevăzută de art. 8 4 1

urm. şi acea prevăzută de art. 939 şi reducerea
liberalităţilor excesive.

Cumulul Se poate î n t â m p l a ca u n soţ să fi făcut, fie p r i n acelaş

P a ( ; e r m a c
nibiie trX-" t i fi P t e deosebite, mai multe liberalităţi, unele către
nare şi acelei copii sau către nişte persoane străine, iar altele către soţul
s e cia a
^ g3 t s ă u ; şi, în asemenea caz, se naşte î n t r e b a r e a : dacă c u m u l u l
9

Controversă, este cu putinţă sau dacă, cu alte cuvinte, soţul a p u t u t , în

1
( ) Duranton, I X , 804, p. 834 urm. (ed. a 4 - a ) ; Taulier, Tkéorie
raisonnce du code civil, I V , p. 94P. Acest sistem este admis
şi de Colroet de Santerre, continuatorul lui D e m a n t e (IV,
278 bis X I ) , cu această deosebire că, d u p ă acest din u r m ă
autor, toate liberalităţile întrunite la un loc nu pot trece
peste o pătrime a bunurilor, d u p ă cum dispune art. 939.
Vezi şi Bugnet a s u p r a lui Pothier, op. cit., V I , p. 248, nota 3 .
Mai vezi Pothier, Tr. des don. entre-vifs, V I I I , p. 438,
nota 1 (ed. Bugnet.)
2
( ) Vezi în acest din u r m ă sens, T h i r v , I I , 5 5 1 ; Planiol, I I I ,
3 2 4 6 ; B a u d r y et Colin, I I , 4 0 9 1 ; Beltjens, I I I , art. 1098, X o . 3 :
L a u r e n t , X V , 386 şi Supplement. I V , 527, lit. A, p. 4 0 3 ;
Arntz, II, 2 3 4 3 ; Mourlon, I I , 1018; Marcadé, I V , 3 5 0 ; Acollas,
II, p. 712; Vigié, I I , 1034; T. H u e , VI, 4 8 5 ; A u b r y et Rau,
VII, § 690, p. 286, text şi nota 4 6 ; Massé-Vergé, I I I , § 4 6 1 ,
pag. 170, nota 3 3 ; Zacharise, Handbuch desfr. Civilrcchts, I V ,
§ 700, in fine, p . ' 3 6 1 (ed. Crome); Demolombe, X X I I I , 5 7 2 ;
T r o p l o n g , IV, 2 7 2 0 ; P a n d . fr., v° cit., 12428, etc.
 PARTEA DISPONIBILĂ ÎNTRE SOŢI. — ART. 939.

mod valid, sa dea u n o r a p a r t e a disponibilă p r e v ă z u t ă de

art. 8 4 1 urm., iar celuilalt p a r t e a disponibilă prevăzută de
art. 939? Negativa este afară de orice îndoială, căci, cumulul
ar duce mai în totdeauna la nimicirea rezervei (*). P r i n u r ­
mare, liberalităţile făcute străinilor şi cele făcute soţului de
al doilea n u pot niciodată la un loc să întreacă m a x i m u l
părţei disponibile.
In fine, se admite, de asemenea, că a t â t terţii cât şi
soţul nu pot să obţie fiecare decât partea disponibilă sta­
2
tornicită în favoarea lor ( ).
In caz când, înainte de a se căsători, soţul făcuse oare­
care liberalităţi, se va examina dacă aceste liberalităţi au
epuizat sau nu partea disponibilă prevăzută de art. 8 4 1 u r m .
I n cazul întâi, soţul nu m a i poate dà absolut nimic nici so­
ţului său, nici altor persoane. D e câteori însă el n'a epuizat
partea disponibilă p r i n liberalităţile sale anterioare, de atâtea
ori el poate să dea soţului său ceeace r ă m â n e disponibil,
3
însă, bine înţeles, în limitele art. 9 3 9 ( ).
Dacă, înainte de a se căsători, soţul nu făcuse nicio
liberalitate, el poate dispune către soţul său actual de partea
unui copil, sub condiţie însă ca, nici î n t r ' u n caz, liberali­
tatea sa să nu treacă peste o pătrime din bunurile sale
(art. 9 3 9 ) ; şi fiindcă această liberalitate va fi adeseori mai
mică decât partea disponibilă ordinară, el va putea, în ase­
menea caz, să dispue către străini de ceea ce i-a rămas,
p ă n â la complectarea disponibilului ordinar.
D a c ă partea disponibilă, statornicită de art. 9 3 9 , se
confundă cu acea ordinară, ceeace se va î n t â m p l a de câteori
soţul dăruitor va avea trei copiii ('), partea disponibilă fiind
atunci de o pătrime (art. 8 4 1 şi 939), soţul va dispune
către celălalt soţ de această pătrime (art. 9 3 9 ) , fără a putea

( 1 ) Thirv, I I , 5 5 3 ; Marcadé, I V , 392; Vigié, I I , 1040; B a u d r y

et Colin, II, 4 0 8 1 ; Beltjens, I I I , art. 1098, N o . 7 bis; Demo­
lombe, X X I I I , 5 6 6 ; P a n d . fr., v° cit., 1 2 4 4 2 . - D a r dacă,
în specie, nu poate să fie vorba de cumul, partea disponibila
statornicită de art. 939 poate fi combinată eu partea dispo­
nibilă ordinară, în caz când există concurs de liberalităţi fă­
cute străinilor şi soţului din a doua căsătorie. Beltjens, loco cit.
2
( ) Thiry, I I , 5 5 3 ; Gas. fr. D . P . 69. 1. 10; Sirev, 69. 1. 145.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , X V , 392.
4
( ) Vezi suprà, p. 753, nota 4.
 766 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 940, 941.

însă, în asemenea caz, să m a i facă şi liberalităţi, fiindcă

el a dispus de tot ce îi permitea legea
Reducerea D a c ă soţul a d a t celuilalt soţ m a i m u l t decât i se c u ­
liberalităţei
•excesive, venea d u p ă a r t . 9 3 9 , făcând apoi liberalităţi şi în folosul
altor persoane, aceste persoane vor puteà cere ca l i b e r a l i ­
tatea excesivă a soţului să fie redusă la p a r t e a u n u i copil
si prisosul lor să fie a t r i b u i t lor (").
I n fine, dacă soţul a dispus p r i n testament a t â t în fo­
losul celuilalt soţ cât şi în folosul u n o r persoane străine, tre­
c â n d peste p a r t e a disponibilă o r d i n a r ă , se va aplica d r e p t u l
comun, r e d u c â n d u - s e toate legatele cu analogie (art. 8 5 2 ) ,
şi începându-se cu acel al soţului, care va fi redus la o
p ă t r i m e , el n e p u t â n d nici î n t r ' u n caz să primească m a i
3
m u l t d u p ă a r t . 9 3 9 ( ).

Sancţiunea art. 939.

Art. 940. — Soţii n u pot să-şi dăruiască indirect mai mult

decât s'a a r ă t a t mai sus.
Orice donaţiune, deghizată sau făcută unei persoane inter­
puse, este nulă. ( A r t . 812, 937, 939, 941, 1307 C. civ. A r t . 1099
C. fr.).
Art. 941. — Sunt r e p u t a t e persoane interpuse: copiii ce soţul
donatar a r e din a l t m a r i t a j ; asemenea sunt reputate şi rudele
soţului donatar, la a căror ereditate acesta este chemat în momentul
donaţiunei^). ( A r t . 812. 842, 940, 968, 1200, 1202, 1308 C. civ.
A r t . 'llOO C. fr.).

C) Laurent, X V , 392.
2
( ) L a u r e n t , X V , 375, 392.
8
( ) L a u r e n t , X V , 392; Demolombe, X X I I I , 567; Duranton, I X ,
815; A u b r y et R a u , V I I , § 690, p. 286; P a n d . fr., c° Don.
et testaments, 12447, etc.
4
•Greşalâ de ( ) P a r t e a finală a a r t . 941 este r ă u redactată. In adevăr, t r e -
redacţie. buia zis: rudele la a căror succesiune soţul dăruitor ar fi
fost chemat, dacă ar fi murit în momentul donaţiunei; şi
trebue adaos, după cum face textul francez: chiar când acest
din urmă n'ar fi supraveţuit rudei sale primitoare a dona­
ţiunei (encore que ce dernier nait point survécu à son parent
donataire). Legea a voit, în adevăr, să zică, după c u m se
exprimă şi a r t . 1100 din codul francez, că se consideră ca
persoane interpuse şi rudele al căror moştenitor prezumptiv
ar fi soţul d ă r u i t o r u l u i , în momentul tacerei liberalităţei. N u
 SANCŢIUNEA ART. 939. — ART. 940. 767

Dacă legea s'ar fi m ă r g i n i t a stabili o parte dispo- Necesitatea

nibilă între soţi, farà a edictà nicio sancţiune, ei n'ar fi ei san" U l i e i s a n c

ţiuni.
lipsit de a frauda legea şi de a face în mod indirect
ceeaee ei sunt opriţi de a face rectâ via. A r t . 9 4 0 şi
9 4 1 a u tocmai de scop împiedicarea acestei fraude, d u p ă
c u m şi art. 8 1 2 are de scop împedicarea liberalităţilor in­
directe ce s'ar face u n o r persoane incapabile de a primi.
P r i n u r m a r e , soţii nu pot nici prin contractul lor de
căsătorie, nici în timpul căsătoriei, să-şi dăruiască sau să-şi
lase prin testament('), direct ori indirect, mai mult decât
s'a dispus p r i n art. 9 3 9 .
P r i n liberalităţi indirecte se înţelege, în genere, atât Ce se înţelege
liberalitâţile deghizate cât şi cele făcute p r i n persoane in- ^ [ t ^ i n d i -
terpuse; î n t r ' u n cuvânt, toate liberalitâţile care se fac pe o recta,
cale piezişă şi cu alte forme decât cele prescrise de lege
(art. 8 1 3 urm.) (•).
A r t . 9 4 0 pare însă să distingă donaţiunile indirecte de
cele deghizate sau făcute prin persoane interpuse, ocupân-
du-se de cele dintâi în § 1 al textului menţionat iar de
cele de al doilea în § 2 al aceluiaş text.
Liberalitatea este directă de câteori este făcută cu în- Liberai, di-
r e e t a
vestirea t u t u r o r formelor legale. "
E a este indirectă când este făcută fără formele legale, Li beral. indi-
r e e t a
p r i n t r ' u n act făţiş, însă fără nicio fraudă sau ascundere. '
A u t o r u l liberalităţei indirecte nu ascunde deci nici n a t u r a
3
actului, nici persoana donatarului ( ). Astfel a r fi, de exemplu,
cazul când doi soţi fiind colegatarii aceluiaş lucru, unul clin
ei ar renunţa la legat î n folosul exclusiv al celuilalt

înţelegem pentru ce legiuitorul nostru de astă data, ca şi în

art. 753, s'a ferit de a întrebuinţa expresiunea moştenitor
prezumptiv, care se vede în textul corespunzător francez şi
care, de altmintrelea, se vede î n t r e b u i n ţ a t ă şi în codul nostru
de art. 106, 107, ,09, 112, etc.
(') Cuvintele a dărui, care se văd în art. 939 şi 940, cuprind
orice liberalitate, atât cele care s'ar face prin donaţiuni intre vii
cât şi prin testamente. Yezi suprà, p. 749, nota 4.
2
() Cpr. T h i r y , I I , 5 5 5 ; Arntz, I I , 2 3 4 8 ; Mourlon, II, 402 ter;
Marcadé, IV, 355, etc.
3
() Cpr. Planioi, I I I , 3 2 5 3 ; B a u d r v et Colin, I I , 4103.
4
<) Cpr. Baudry et Colin, II, 4 1 0 1 ; Thiry, I I , 5 5 5 ; L a u r e n t ,
X V. 404, etc.—Vezi însă Demante et Col met de Santerre (IV,
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 940. 768

I n fine, liberaiitatea deghizată este acea care se a s - Liberaiitatea

d h l z a a s a u
cunde s u b forma u n u i contract cu titlu oneros sau care ^ !; s e

ascunsa sub
face p r i n t r ' u n act simulat. Astfel, faptul din p a r t e a b a r b a - forma unui
tului de a declara în contractul matrimonial că a primit ^tiu^oneros
o dotă dela femeea lui, pe când, în realitate, el n'a p r i m i t n i ­
mic sau a primit m a i p u ţ i n decât a declarat în contractul de că­
sătorie, constitue, pentru diferenţa neprimită, o liberalitate
deghizată, fiindcă b ă r b a t u l se recunoaşte debitor al unei
sume de bani pe care el n ' a primit-o şi n'o datereste, ceeace
J
constitue o simulaţie ( ).
Liberalităţile deghizate sunt deci nişte liberalităţi i n ­
directe, pe când orice liberalitate indirectă n u este n e a p ă r a t
2
o liberalitate deghizată s a u simulată ( ).
Cât p e n t r u liberalităţile făcute prin persoane interpuse Liberalitate
(art. 8 1 2 , 9 4 0 § 2), ele se adresează u n u i intermediar care, ^"terpuse!" e

în calitate de d o n a t a r aparent, este însărcinat printr'o con­

venţie secretă (fideicomis tacit) a remite lucrul d ă r u i t aceluia pe
3
care d i s p u n ă t o r u l a voit să-1 gratifice, în specie, soţul său( ).
Aceste liberalităţi sunt şi ele indirecte şi, ca atare, s u - Art. 751.
4
puse r a p o r t u l u i ( a r t . 7 5 1 ) ( ).
Aceste principii generale odată expuse, cată acum să Liberalităţile
1 6 1
ne î n t r e b ă m : care este sensul a r t . 9 4 0 ? Chestiunea este ^ J ^ ^ ™
controversată, însă atât j u r i s p r u d e n ţ ă cât şi doctrina dis- numai re-
ting între liberalităţile indirecte şi cele deghizate sau fă- controversă.
cute prin persoane interpuse. Liberalităţile indirecte, fiind
făcute pe faţă şi fără nicio fraudă, nu sunt nule, ci n u m a i
279 bis I), care prin donaţiuni indirecte înţeleg liberalităţile
ce gratifică pe donatar, fără ca un bun al dăruitorului să fi
devenit bun al d o n a t a r u l u i ; de e x e m p l u : u n u l din soţi a
plătit datoriile celuilalt; unul din soţi a impus într'o con­
venţie încheiată cu alţii o sarcină în favoarea celuilalt soţ,
etc. I n toate aceste cazuri, a r exista, după autorii de mai
sus, o liberalitate, însă indirectă, pentrucă soţul gratificat nu
primeşte lucrul direct dela donator.
(') Yezi suprà, p . 296, nota in fine. Cpr. L a u r e n t . X V , 4 0 4 ;
B a u d r y et Colin, I I , 4 1 0 1 ; A u b r y et R a u , V I I , § 690, p . 276,
nota 2 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 7 0 0 ,
p. 354, nota 12, in fine (ed. C r o m e ) ; Cas. fr. D . P . 74. 1
344; Sirey 86. 1. 289, 290, etc.
2
() Cpr. T r o p l o n g , I V , 2742.
3
() Vezi suprà,, p . 109 şi 152 u r m .
4
() Vezi tom I I I , partea I I , al Coment, noastre, p. 589.
 SANCŢIUNEA ART. 939. — ART. 940. 769

reductibile, ca şi liberalitâţile directe, de câteori întrec p a r t e a

disponibilă (*), reducerea n e p u t â n d fi cerută decât de moş­
2
tenitorii rezervatari ( ).
A c e a s t ă soluţie se aplică şi d o n a ţ i u n i l o r m a n u a l e care, Don. manu-
3 a l e
in realitate, n u constituesc decât liberalităţi indirecte ( ). "
C â t p e n t r u donaţiunile deghizate şi cele făcute p r i n Anuiabiii-
persoane interpuse, j u r i s p r u d e n ţ a şi doctrina le declară anu-taţfior'de^h!
labile în toate cazurile, fie că ele întrec sau n u p a r t e a dis- zâte şi celor
c u t e
ponibilă, fie că ele a u fost făcute p r i n c o n t r a c t u l de căsâ- ^ P. r in

i , ' J persoane în-

torie sau în t i m p u l căsătoriei, şi fără a se cerceta scopul terpuse. Con
t r 0 T e r s a
care a î m p i n s pe soţi a recurge la simulaţie. Acest sistem -
se întemeiază a t â t pe s p i r i t u l legei cât şi chiar pe textul
a r t . 9 4 0 § 2, care declară asemenea d o n a ţ i u n i nule (''). In
(') C. Iaşi, Dreptul din 1883, N o . 6 8 , p . 5 6 0 ; Cas. r o m . Bult.
1908. p . 1085 şi Dreptul din 1908, No. 6 3 ; C. Eennes. D . P . 92.
2. 2 4 5 ; B a u d r y et Colin, I I , 4 1 0 3 ; Planiol, I I I , 3 2 5 3 ; T. H u e ,
V I , 4 8 6 ; Demolombe, X X I I I , 6 1 0 ; L a u r e n t , X V , 4 0 4 ; T h i r y ,
I I , 5 5 5 ; Acollas, I I , p. 7 1 3 ; Arntz, I I , 2 3 4 8 ; Mourlon, I I ,
1021 ; T r o p l o n g , I V , 2 7 4 2 ; Vigié, I I , 1037; Marcadé, I V , 3 5 5 ;
D e m a n t e et Colmet de Santerre, I V , 279 bis 1; Massé-Vergé,
I I I , § 4 6 1 , p. 166, nota 19, in medio; A u b r y et R a n , V I I ,
§ 6 9 0 , p. 2 7 6 ; D u r a n t o n , I X , 8 3 0 ; P a n d . fr., v° cit., 12486;
Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 6 2 8 1 u r m . ; Dalloz, A o ti­
veau code civil annolé, I I , a r t . 1099, N o . 17 urm., etc.
2
( ) Gas. fr. D. P . 54. 1. 2 3 6 ; Sirey, 54. 1. 5 5 6 ; T r i b . Brăila,
Dreptul din 1897, No. 5 3 ; Pand. fr., v° cit., 12428, etc.
3
( ) P a n d . fr., v° cit.. 12492; Demolombe, X X I I I , 4 5 3 ; T r o p l o n g ,
I V , 2ó77. Vezi şi suprà, p. 277, unde a m a r ă t a t că dona­
ţiunile manuale pot avea loc şi între soţi.
4
( ) Vezi în acest sens, B a u d r y et Colin, I I , 4 1 0 3 u r m . ; T h i r y ,
I I , 5 5 7 ; Acollas, I I , p . 714, 7 1 5 ; Marcadé, I V , 3 5 5 ; Laurent,
X V , 4 0 4 u r m . ; Demolombe, X X I I I , 611 u r m . ; Vigié, I I ,
1037; Répert. Dalloz, Supplement, v° Disp. entre-vifs, 232 u r m . ;
Massé-Vergé, I I I , § 4 6 1 . p. 166, nota 1 9 ; P a n d . ' f r . , v° Don.
et testaments, 12499 u r m . şi numeroasele autorităţi citate
acolo; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 6 1 5 6 u r m . şi auto­
rităţile citate acolo; Boutry, Histoire des donations entre
époux, 4 5 7 , etc. Tot în acest sens este şi j u r i s p r u d e n ţ a . Vezi
C. Iaşi, Dreptul din 1883, N o . 6 8 ; Dreptul din 1902, N o . 23
şi Cr. judiciar din 1903, No. 40 (cu observ, noastră); Cas.
rom. Bult. 1882, p . 1 0 2 8 ; Bult. 1904, p. 1 5 6 6 ; Bult. 1908,
p. 1 0 8 5 ; Dreptul din 1908, N o . 6 3 , p. 5 1 7 ; C. Rennes şi
Limoges, D . P . 92. 2. 2 4 5 ; D . P . 9 7 . 2. 2 7 3 . — Cu toate
acestea, chestiunea este foarte controversată şi mai multe
770 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — A R T . 940.

adevăr, dacă s'ar admite validitatea donatiunilor deghizate

dintre soţi sau făcute între ei p r i n persoane interpuse, în
t i m p u l căsătoriei, dispoziţia a r t . 9 3 7 , care, în interesul or-
dinei publice, prevede revocabilitatea lor, a r deveni cu totul
iluzorie, d u p ă c u m foarte bine observă Curtea din Iaşi
fiindcă soţii n ' a r aveà decât să recurgă la donaţiuni deghi­
zate, p e n t r u ca ele să rămâe valide, cel puţin pană la con­
curenţa părţei disponibile, în detrimentul drepturilor şi a s -
piraţiunilor n a t u r a l e ale altor persoane.
R a ţ i u n e a acestei distincţii între liberalităţile indirecte şi
cele deghizate s a u făcute prin persoane interpuse, este lesne
de priceput. Donatiunile indirecte fiind făcute pe faţă şi
lipsite de orice fraudă (vezi suprà, p . 768), nu era nicio
raţiune ca legea să le fi t r a t a t cu o severitate excepţională,
pe când donatiunile deghizate şi cele făcute prin persoane
interpuse constituesc o simulaţie şi o fraudă care trebuia
2
pedepsită ( ).
Distincţia între liberalităţile indirecte şi cele deghizate
sau făcute p r i n persoane interpuse, este foarte bine făcută
3
prin decizia Curţei din Iaşi, de care a m vorbit m a i sus ( ),

sisteme se găsesc în prezenţă. Yezi aceste sisteme pe larg

expuse în P a n d . fr., v° Don. et testaments, 12495 u r m . şi în
p
Répert. Sirey, v Don. entre-vifs, 6156 u r m . Vezi şi Planiol,
I I I , 3254 u r m .
0) Dreptul din 1883, No. 68. Cpr. şi C. Paris, D . P. 70. 2. 221.
2
( ) Troplong, I V , 2742; Mourlon, I I , 1021; L a u r e n t , X V , 404.
Cpr. T r i b . Figeac şi C. Agen, D . P . 50. 2. 7; C. Iaşi,
Dreptul din 1883, N o . 68, consid. dela pag. 562.
8
( ) „Considerând, zice Curtea, că, d u p ă art. 940 C. civ., este
nulă orice donaţiune ce soţii îşi fac în t i m p u l căsătoriei, în
mod deghizat sau prin persoane interpuse; că, deşi din primul
alineat al acestui text rezultă că, în cazul când soţii îşi fac
în t i m p u l căsătoriei donaţiuni indirecte, aceste donaţiuni nu
sunt nule, ci n u m a i reductibile când întrec partea disponibilă,
totuşi nu se poate susţine că trebue admis aceeaş interpretare
şi pentru donatiunile deghizate sau făcute prin persoane in­
t e r p u s e ; căci din acest raţionament ar rezulta că alineatul
ultim al citatului text 940 este n u m a i o repetiţie neînţeleasă
şi inutilă a p r i m u l u i alineat, ceeace nu se poate crede că a
fost în spiritul legiuitorului. Considerând că nu n u m a i din
comparaţia celor două alineate ale acestui text, ci şi din dis­
poziţiile a r t . 751 şi 1642, combinate cu art. 812, rezultă oă
legiuitorul a voit a trata în mod favorabil donatiunile indi-
 SANCŢIUNEA ART. 939. — ART. 940. 771

şi printr'o decizie veche a Ourţei din Toulouse, care este

j u r i d i c ă şi bine motivată
Donaţiunile deghizate şi cele făcute p r i n persoane in- Persoanele
terpuse, nefiind n u m a i reductibile, ci anulabile, chestiunea ^urea
este de a se şti : cine poate p r o p u n e nulitatea? D u p ă o p ă - don. deghî-
rere se susţine că nulitatea stabilită de a r t . 940 n u poate controversă
fi p r o p u s ă decât de persoanele în folosul cărora ea a fost
creată, adecă : de către moştenitorii rezervatari, în specie, copiii
născuţi din căsătoria anterioară, şi numai de ei, nu însă şi
de soţul dăruitor, nici de către creditorii săi, afară de cazul
când aceşti din u r m ă ar ataca actul ca fraudulos prin a c ­
2
ţiunea pajuliană (art. 975) ( ).
D u p ă u n alt sistem m u l t mai juridic, se recunoaşte
însă dreptul de a p r o p u n e nulitatea, fie pe cale de acţiune,
fie pe cale de excepţiune, nu n u m a i moştenitorilor rezerva­
tari, dar t u t u r o r celor interesaţi, prin u r m a r e : moşteni­
torilor nerezervatari şi însuş dăruitorului sau creditorilor
săi, anteriori sau posteriori donaţiunei, în baza a r t . 9 7 4 .
In adevăr, de câteori donaţiunea este anulabilă p e n t r u u n
viciu de formă sau din cauza unor consideraţii de ordine

recte, supunându-le numai la reducţiune, când întrec partea

disponibilă; pe când, din contra, pe cele deghizate sau făcute
prin persoane interpuse el le opreşte prin sacţiunea energică a
nulităţei, chiar dacă nu întrec partea disponibilă, etc." Dreptul
din 1883, No. 68, consid. dela pag. 562.
{') Répert. Dalloz, v° Disp. entre-vifs, 945, p . 327, nota 1.
2
< ) Cpr. L a u r e n t , X V , 414, 4 1 6 ; Beltjens, I I I , art. 1099, No. 3 ;
Arntz, I I , 2 3 5 5 ; A u b r v et Ran, V Ì I , § 689. p. 259 şi § 690,
p. 2 8 2 ; Troplong, IV, 2745, 2746; Cas. fr. Sirey, 8 5 . 1. 112;
D. P . 8 5 . 1. 164; Cas. rom. Bult. S-a I, 1 8 8 6 , ' p . 6 9 2 ; Bult.
Cas. 1904, p. 1566 şi Cr. judiciar din 1904, No. 8 1 ; Bult.
1910, p. 483 şi Dreptul din 1910, No. 7 3 , p . 5 8 3 ; C. Iaşi,
Dreptul din 1903. No. 2 3 şi Cr. judiciar din 1903, No. 40
(cu observ, noastră). — Decizia mai sus citată a Curţei de ca­
saţie din 1910 pune în principiu, că nulitatea donaţiunilor
dintre soţi, cuprinsă în art. 940 fiind stabilită n u m a i în
folosul moştenitorilor rezervatari, pentru ocrotirea unui interes
bănesc, şi neatingând ordinea publiaă, urmează că această
nulitate nu poate fi aplicată la donaţiunile făcute sub codul
Calimach, fiindcă legea nouă nu poate aveà efect retroactiv
şi nu poate fi aplicată la drepturile ce derivă din contracte
încheiate mai înainte şi care constituesc pentru părţi drepturi
câştigate (art. 1 C. civil).
 772 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I I . — C A P . VII. — ART. 940.

publică, precum este în specie, nulitatea poate fi p r o p u s ă de

oricine are interes ('). Zicem că, în specie, ordinea publică,
este în cauză, pentrucă nulitatea are de scop de a opri
p r i n t r ' o sancţiune energică pericolul care a r puteà să r e ­
2
zulte din donaţiunile frauduloase ( ).
Anularea li- N u l i t a t e a liberalitâţei nu poate însă fi cerută şi a d -
beraht. m i i ; jm decât în limitele părtei ce se reclamă. Astfel, m o s t e -
g a

mitele părţei _ 1 i i - T
reclamate, nitorul pentru o a p a t r a p a r t e n u poate cere nulitatea li­
beralitâţei deghizată sau făcută p r i n persoane interpuse decât
3
p e n t r u p a r t e a ce i se cuvine în succesiune ( ).
Efectele ami- Liberalitatea odată a n u l a t ă , nulitatea îşi produce efec-
ra e s a e n u n u m a
ntatei ~ ^
lar
^ i între părţile contractante, d a r şi. în contra
terţiilor care au dobândit drepturi reale a non domino, a d e c ă :
4
dela soţul care n u era proprietar ( ) ; şi fiindcă, în specie,
simulaţia între soţi constitue o fraudă la o lege care i n t e ­
resează ordinea publică, dovada ei va puteà fi făcută de cel
care o invoacă, prin toate mijloacele: m a r t o r i , p r e z u m p ţ i i ,
5
etc, şi aceasta chiar între părţile contractante ( ).
0) Cpr. Demolombe, X X I I I , 6 1 5 ; Planioi, I I I , 3 2 5 8 ; Demante
et Colmet de Santerre, I V , 279 bis I I I ; Pand. fr., v° cit.,
12507; T. H u e , V I , 4 8 7 ; Vernet, Eevue pratique de droit
franco-is, anul 1863, tom. 15, p. 85 u r m . ; Bonnet, Disp.
par contrat de mariage, I I I , 1103, 1 1 0 6 ; Cas. rom. C. Iaşi,
Bucureşti, T r i b . P r a h o v a , etc. Dreptul din 1882, No. 13, 14
şi Dreptul din 1883, N o . 6 8 ; Bult. 1908, p. 1085 şi Dreptul
din 1908, No. 6 3 , p a g . 5 1 7 ; C. Craiova, Dreptul din 1910,
No. 80, p. 6 4 1 . Vezi a s u p r a acestei controverse, Répert. Sirey,
v° Don. entre-vifs, 6 2 3 5 u r m . ; Dalloz, Nouveau code civil
annotò, II, art. 1099, N o . 61 u r m .
2
( ) Vezi Demolombe, X X I I I , 615. — Contro: L a u r e n t , X V , 4 1 4 .
s
( ) C. Iaşi, decizia mai sus citată, Dreptul din 1883, No. 68.
(*) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1882, No. 54, p. 4 3 8 ; Cas. fr.
D . P . 62. 1. 2 7 7 ; Sirey, 62. 1. 4 0 1 . P a n d . fr., v° cil., 12512.
(") Cpr. Marcadé, I V , 3 6 1 , text şi nota 2 ; T r o p l o n g , I V ,
2 7 5 6 ; Laurent, X I I , 331 şi X V , 4 1 2 ; L a r o m b i è r e , Oblig., V,
art. 1348, N o . 1 9 ; Bédarride, Du doi et de la fraude, IV,
1 6 6 9 : Bonnier, Tr. des preuves, 142, p. 118 (ed. L a r n a u d e
din 1888); P a n d . fr., v° cit., 1 2 5 1 5 ; Répert. Sirev, v° Don.
entre-vifs, 6 2 0 5 ; Beltjens, I I I , art. 1096, N o . 2 1 ; Cas. fr.
D . P . 1911. 1. 5 2 ; C. Bordeaux, Pand. Period. 97. 2. 2 1 ;
T r i b . Ilfov, Dreptul din 1882, N o . 54, p . 4 3 8 ; Cas. rom.
Bult. S-a I, anul 1878, p . 112; Bult. 1891, p. 756 şi Dreptul
din 1892, No. 5 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1884, N o . 6 2 ;
 PERSOANELE PRESUPUSE INTERPUSE. — ART. 941. 773

Acţiunea p r i n care se tinde a se dovedi ca părţile a u Aplic,

recurs la u n contract cu titlu oneros sau la o interpunere g " ' ^ ^
de persoane pentru a ascunde o liberalitate, se prescrie prin
3 0 de ani, conform dreptului comun (art. 1890) (').
Acest termen începe a curge din ziua morţei d ă r u i ­
2
torului, pentrucă atunci se deschide acţiunea în nulitate ( ).

Despre liberalităţile făcute prin persoane interpuse.

Persoanele presupuse interpuse (art. 941).

Liberalitatea făcută printr'o persoană interpusă este, Pideicomis

t a c i t
d u p ă cum ştim, acea adresată u n u i intermediar care, în '
calitatea- sa de d o n a t a r aparent, este însărcinat printr'o con­
venţie secretă (fideicomis tacit) a remite lucrul d ă r u i t so­
ţului, pe care legea îl declară incapabil de a primi direct dela
soţul său.
Această fraudă care, d u p ă cum ştim, se practica şi Anularea
3
la R o m a n i ( ), nu face ca liberalitatea să fie numai reduc- nberahtăţei.
tibilă, aşa cum pe nedrept susţin unii ('*), ea fiind anulabilă
5
în întregimea ei ( ).
F r a u d a nepresupunându-se însă niciodată (art. 960 § 2 Dovedirea
şi 1899 § 2), acel care cere anularea liberalităţei pentrucă fraudei.

C. Galaţi, Dreptul din 1909, No. 75, p . 595 (cu observ

noastră); C. Craiova, Dreptul din 1910, No. 80, p. 6 4 1 .
Vezi suprà, p. 310, 736, nota 6 şi infra, p. 774, 780, etc. —
Vezi însă C. Bucureşti, Dreptul din 1897, No. 74, p. 616.
{') Cas. rom. şi C. Bucureşti, Dreptul din 1887, No. 36 şi 6 8 ;
Bult. S-a I, 1887, p . 4 1 9 ; Bult. 1890, p . 1100 şi Dreptul
din 1890, No. 6 7 ; Laurent, X I X , 3 3 ; A u b r y et Rau, I V ,
§ 339, p. 458, text şi nota 28 (ed. a 5-a); T . Hue, V I I I , 1 9 1 ,
in fine, p . 2 4 4 ; B a u d r y et Barde, Oblig., I, 714; Demolombe,
X X l X , 128; Dalloz, Noveau code civil annoti, I I , a r t . 1099,
No. 1 0 1 . Vezi şi alte autorităţi citate suprà, p. 312, nota 1.—
Contra; Beltjens, op. cit., I I I , art. 1099, No. 8, care aplică,
în specie, prescripţia de 10 ani.
2
() Beltjens, Encyclopedic du droit civil belge, I I I , a r t . 1099,
No. 5, p . 419.
3
() Vezi suprà, p. 153.
4
() Vezi în acest sens, Beltjens, op. cit., I I I , art. 1099, No. 2.
Cpr. C. Grenoble, D. P . 70. 2. 190.
6
() Vezi suprà, p. 769, text şi nota 4.
 774 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . II. — C A P . VII. — A R T . 941.
f

ea a r fi fost făcuta de către u n u l din soţi, celuilalt, p r i n

persoane interpuse, trebue, ca orice reclamant, să-şi dove­
dească afirmaţia sa (art. 1 1 6 9 ) ; şi fiindcă, în specie, este
vorba de fraudă la lege, dovada se va p u t e à face prin orice
mijloace: m a r t o r i , prezumpţii, mărturisire, j u r ă m â n t , etc ("•).
Prezumpţie F i i n d însă că uneori a r fi foarte greu de a se stabili
e a
f^ris^etde liberalitatea făcută de către u n u l din soţi unei alte p e r ­
ine, soane, se adresează în realitate celuilalt soţ, legea stabileşte
2
de astă dată, ca şi î n t r ' u n alt caz analog (art. 8 1 2 § 2) ( ),
o prezumpţie legală de interpunere de persoane, care scu­
teşte de orice probă pe acei în folosul căror ea este înfiin­
ţ a t ă şi n u admite p r o b a contrară din p a r t e a celor în
contra cărora prezumpţia este satornicită. P r e z u m p ţ i a admisă
de art. 9 4 1 , ca şi cea admisă de art. 8 1 2 , este deci, p e n t r u
a întrebuinţa limbagiul obişnuit la scoila, o prezumpţie juris
3
et de jure (art. 1202) ( ). '
Combaterea P r e z u m p ţ i a de interpunere de persoane p u t â n d însă fi
z'umptiì prin c o m b ă t u t ă prin mărturisire şi j u r ă m â n t (argument din u l -
mârturisire sitimele cuvinte ale art. 1202), nimic n ' a r împedica pe d o -
lurămant. ţ
n a ]^
a r u c a' rvedea acţionat în anularea donaţiunei de
e g a r

a interoga pe d ă r u i t o r şi de a-i deferi chiar j u r ă m â n t u l

decizor a s u p r a p u n c t u l u i de a se şti dacă donaţiunea nu
i-a fost în realit ite făcută lui, iar n u soţului său, asemenea

(') T h i r y , II, 5 5 6 ; L a u r e n t , X I I , 331 şi X V , 4 1 2 ; Mourlon, I I ,

1023; Troplong, I V , 2 7 5 6 ; Beltjens, I I I , art. 1100, N o . 1, p. 4 1 9 ;
Bédarride, Du doi et de la fraude, I V , 1669; A u b r y et E a u ,
V I I , § 690, p. 2 8 0 ; Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts,
I V , § 700, p . 354, 3 5 5 , text şi nota 13 (ed. Crome); B a u d r y
et Colin, I I , 4 1 1 1 ; Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 6205;
Vezi suprà, p. 772. Cpr. Pothier, Contrat de mariage, V I ,
542, p , 250. Vezi şi Planiol, I I I , 3259, 1°.
2
( ) Vezi suprà, p . 155 u r m .
3
( ) T h i r y , I I , 556 şi I I I , 1 7 3 ; A u b r y , et R a u , loco cit., p . 280
Massé-Vergé, I I I , § 461 p . 165, text şi n. 1 5 ; Acollas, I I , p. 715
Mourlon, I I , 1 0 2 3 ; Marcadé, I V , 3 5 9 ; Vigié, II, 1038
L a u r e n t , X V , 4 1 2 ; T r o p l o n g , I V , 2 7 5 2 ; Planiol, I I I , 3259,
in fine; T. H u e , V I , 4 8 7 ; Demolombe, X X I I I , 6 7 1 ; L a r o m -
bière, Oblig., V, art. 1352, No. 4 ; Beltjens, I I I , art. 1100, N o . 9
ter; B a u d r y et Colin, I I , 4 1 1 2 ; Pand*. fr., v° cit., 1 2 5 3 1 ; Ré­
pert. Sirey, v° cit., 6 2 3 0 ; Dalloz, Noveau code civil annoti,
I I , art. 1100, No. 1 5 ; C. Lyon, Sirey, 8 1 . 2. 38, etc. Vezi
suprà, p. 159 şi infra, p. 780.
 PERSOANELE PRESUPUSE INTERPUSE. — ART. 941. 775

dovada p u t â n d u - s e administra chiar în contra moştenitorilor

dăruitorului s a u testatorului, daca ei a r fi acei care a r ataca
4
liberalitatea ca cuprinzând o interpunere de persoane ( ).
A p l i c a r e a acestei p r e z u m p ţ i i nu va înceta de a-şi p r o - Când in­
duce efectele sale decât atunci când celalalt soţ a r fi în Q ^ ^ 7 ,
acutei
imposibilitate de a se folosi de liberalitate ( ' ) . prezumpţii.

(') Répert. Sirey, v° Don. entre-vifs, 6 2 3 3 ; L a u r e n t , X I , 402

şi X I X , 6 2 2 ; Demolombe, X X X , 2 7 8 ; Demante, I V , 32 bis
I V ; Bonnier, Tr. des prcuves, 846, p . 6 8 1 , text şi nota 2
(ed. Larnaude). Vezi şi suprà, p. 159. — Contrà: L a r o m b i è r e ,
Oblig., V, a r t . 1352, No. 10 şi D u r a n t o n , V I I I , 268 şi X I I I ,
415, care nici î n t r ' u n caz nu admit interogatorul şi j u r ă ­
mântul, sub cuvânt că ordinea publică ar fi direct interesata
la menţinerea prezumţiunei. C p r . şi Jolly, Des seconds ma-
riages, Etude historique sur In legislation des seconds et
subséqucnts mariagcs (teză, P a r i s , 1896). p . 5 3 0 . I n fine, d u p ă
A u b r y et R a u , V I I I , § 750, p. 165, text şi nota 14, intero­
gatorul şi j u r ă m â n t u l ar puteà fi administrate numai contra
dăruitorului sau testatorului, nu însă în contra moştenito­
rilor dăruitorului sau testatorului, distincţie care, în orice caz,
este inadmisibilă, pentrucă sau p r e z u m p ţ i a statornicită de
art. 812 şi 941 interesează ordinea publică, şi atunci ea n u poate
nici într'un caz fi combătută prin mărturisire şi j u r ă m â n t ;
sau ordinea publică este, precum credem, afară din cauză şi,
în asemenea caz, j u r ă m â n t u l poate fi deferit atât dăruitorului
cât şi moştenitorilor săi. Cpr. Mourlon, I I , 1 6 3 5 ; Mareadé,
V, art. 1352, No. I I I ; Acollas, I I , p . 962, 9 6 3 ; Massé-Vergé,
III, § 604, p . 534, nota 6; Répert. Dalloz, Supplement, v°
Oblig., 2047, etc. Vezi a s u p r a acestei controverse tom. V I I
al Coment, noastre, nota 4 dela pag. 366, 367. Vezi şi P a n d .
fr., v° Delation de serment, No. 139 urm.
2
( ) C p r . P a n d . fr., v° cit, 1 2 5 2 8 ; L a u r e n t , X V , 4 1 1 ; Demolombe,
X V I I I , 6 6 3 ; A u b r y et Rau, V I I , § 690, p . 2 7 9 ; T r o p l o n g ,
I V , 2 7 5 5 ; P a n d . fr., v° cit., 12528. - Astfel, art. 9 4 1 n'ar
mai fi aplicabil, dacă liberalitatea a r fi fost făcută copilului
soţului donatar, în urma săvârşirei din viaţă a acestui soţ
(cpr. L . 3, in fine, Cod, De donedionibus inter vi rum et
uxorem, 5, 16), pentrucă nu se poate gratifica pe un mort,
şi pentrucă copilul donatar nu este incapabil de a primi
personal, ci numai ca persoană interpusa (art. 941). C p r .
L a u r e n t , X V , 4 1 1 ; Troplong, I V , 2 7 5 5 ; Beltjens, I I I , a r t . 1100,
No. 6; T . - H u e , V I , 4 8 7 ; B a u d r y et Colin, I I , 4 1 1 3 ; A u b r y
et R a n , loco cit; Massé-Vergé, I I I , § 4 6 1 , p . 165, nota 17.
Vezi şi supra, p . 162.
P e n t r u aceleaşi motive, prezumpţia statornicită de a r t . 941
nu-şi mai poate primi aplicare de eâteori, prin n a t u r a sa,
776 CODi CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — ART. 941.
 PERSOANELE PRESUPUSE INTERPUSE. — ART. 941, 777

altă căsătorie, prin urmare, u n u i copil care nu este al dă­

ruitorului, e lite presupusă (') a fi făcută soţului, părintele
acestui copil, pentrucă liberaiitatea nu este de astă dată
inspirata de dragostea părintească, de vreme ce copilul
d o n a t a r nu este al d ă r u i t o r u l u i , ci prin afecţiunea ce acesta
are către soţul său. pe care legea îl consideră în specie ca
a d e v ă r a t u l donatar.
Cât p e n t r u copiii comuni, adecă născuţi din căsătoria Copiii co-
m u s u n t
soţului donator cu soţul donatar, toată lumea recunoaşte ^ " " _ n ; e

că ei sunt excluşi de a r t . 9 4 1 şi nu se consideră ca per-rati ca inter-

p u § 1
soane interpuse, pentrucă liberaiitatea făcută acestor copii '
se datereste, de bună seamă, afecţiunei părinteşti, iar nu
afecţiunei c o n j u g a l e , . . . quia scilicet ut donet mater, natu­
rali^ affectio facit, d u p ă cum se e x p r i m ă Oujacius. Apoi,
dacă prezumpţia de interpunere ar fi fost aplicată şi acestor
copii, ei a r fi fost loviţi de i nei paritatea de a primi o li­
beralitate dela tatăl sau m a m a lor, ceace nu avea nicio ra­
2
ţiune de a fi( ).
Ascendenţii soţului d o n a t a r sau legatar nu sunt, de ase- Ascendenţii
s u h u do na
menea, cuprinşi în prezumpţia statornicită de art. 9 4 1 . E i ° - , ~
1
. ' . .tar sau le-
nu vor fi deci consideraţi ca persoane interpuse decât atunci gatar.
când soţul d o n a t a r sau legatar ar fi moştenitorul lor pre­
3
zumptiv, în momentul facerei liberalităţei (art. 9 4 1 , in fne)( ).
2" A doua categorie de persoane considerate ca interpuse Art. 941 §
copilul lui firesc nu va fi presupus a fi persoană interpusă, ultim.
pentrucă nicio l e g ă t u r ă de înrudire nu există la noi între
tatăl şi copilul său natural. Vezi suprà, p . 157, nota 3.
ì
( ) A r t . 941 întrebuinţează neologismul r e p u t a t (repute), ca şi
art. 812 şi 880.
C-) Cpr. T h i r y , I I , 5 5 6 ; Planiol, I I I , 3 2 5 9 ; Répert. Sirey, T »
Don. entre-vifs, 6 2 2 3 ; Pand. fr., v° cit., 1 2 5 2 0 ; Marcadé, I V ,
3 5 9 ; Acollas, II, p. 7 1 5 ; Troplong, I V , 2 7 5 2 ; L a u r e n t , X V ,
4 0 9 ; Demolombe, X X I I I , 6 1 7 ; f. H u e , V I , 4 8 7 ; B a u d r y et
Colin, I I , 4 1 0 7 ; A u b r y et Rau, V I I , § 690, p. 2 8 0 ; Massé-
Vergé, I I I , § 4 6 1 , p. 165, nota 16; Beltjens, I I I , art. 1100, No. 4
şi toţi autorii.
Această soluţie era admisă şi în vechiul drept francez. Q r - T e c h i u fr.
Vezi Pothier, Donations entre mari et f emme, V I I , 112, p . 490.
3
( ) Cpr. Bédarride, Du doi et de la fraude, I V , 1668; Répert.
Sirey, v° Don. entre-vifs, 6222. — Vezi însă Pothier, Contrat
de mariage, V I , 539, p. 249 şi Don. entre mari et femme,
V I I , 110, p. 490 (în privinţa vechiului drept francez).
778 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. II. — CAP. VII. — A E T . 941.

faţă cu soţul dăruitorului, cuprinde persoanele al căror moşte­

nitor prezumptiv soţul dăruitorului a r fi în momentul facerei
liberalităţei sau, pentru a ne servi de expresiunile întrebuinţate
de legiuitorul nostru, rudele la a căror succesiune soţul do­
natar ar fi fost chemat, dacă ar fi murit în momentul do­
naţiunei^).
Exemplu. Astfel, liberalitatea ce eu aş fi făcut, fie p r i n donaţiune,
fie prin testament, unei persoane al cărei moştenitor prezumptiv
soţia mea era în m o m e n t u l săvârşirei acestei liberalităţi, se
consideră de lege ca destinată chiar soţiei mele, şi eu s u n t
presupus a fi voit a avantaja pe această r u d ă tocmai pentru
ca soţia mea să găsească lucrurile dăruite în succesiunea
rudei sale. Legea nu se referă, în cazul de faţă, decât la
raporturile existente între r u d a gratificată şi soţul d i s p u n ă ­
torului, în momentul facerei liberalităţei. fără a se îngriji
de ceeace se va î n t â m p l ă mai în u r m ă , adecă: dacă soţul
d i s p u n ă t o r u l u i va veni sau nu la succesiunea persoanei g r a ­
tificate ; si aceasta cu d r e p t cuvânt, pentrucă, în specie, fiind
vorba de interpretarea voinţei dispunătorului, nu se poate
luà de bază decât starea de lucruri existentă în m o m e n t u l
2
facerei liberalităţei ( ); de unde rezultă că prezumpţia de
interpunere nu există dacă, în momentul liberalităţei, soţul
d ă r u i t o r u l u i sau testatorului nu era moştenitor prezumptiv al
d o n a t a r u l u i sau legatarului, cu toate că el ar fi dobândit
3
mai târziu această calitate ( ).
Din cele mai sus expuse rezultă că, dacă aş fi făcut o
donaţiune bunului soţiei mele, pe când în momentul acestei
liberalităţi tatăl ei era încă în viaţă, b u n u l d o n a t a r nu
s'ar socoti ca persoană interpusă, pentrucă, în momentul
facerei acestei-donaţiuni, femeea mea nu era încă moştenitoare
prezaimptivă a bunului, ci tatăl ei care, în acel moment, se

1
ţ ) Vezi suprà, p . 766, nota 4, unde se îndreaptă greşala de r e ­
dacţie strecurată în textul nostru.
2
( ) Cpr. Thiry, I I , 5 5 6 : L a u r e n t , X V , 4 1 0 ; Pand. fr., v° cit,
12523, etc.
3
( ) Cpr. P a n d . fr., v° Don. et testaments, 1 2 5 2 3 ; Marcadé, I V , 3 6 0 ;
L a u r e n t , X V , 4 1 0 ; T. H u e , V I , 4 8 7 ; Demolombe. X X I I I ,
6 2 1 ; B a u d r y et Colin, II, 4 1 1 0 ; Beltjens, Encyclopédie du
droit civil belge, tom. I l l , art. 1100, No. 3, p . 4 1 9 ; Arntz,
I I , 2347 şi toţi autorii.
 PERSOANELE PRESUPUSE INTERPUSE. — ART. 941, 779

afla încă în viaţă. Ou toate acestea, chestiunea este astăzi

controversată şi era decisă în sens contrar de către Pothier (').
Dar, dacă n u există în specie o prezumpţie legală de interpunere
d e fapt
interpunere de persoane, poate să tie o interpunere de fapt, "
2
care se v a aprecia în mod suveran de instanţele de fond( )
3
şi care v a puteà fi dovedită conform dreptului comun ( ).
A r t 9 4 1 s e
P e n t r u a stabili prezumpţia de interpunere de persoane, -
art. 9 4 1 se referă la momentul donaţiunei. Aceste cuvinte n u ' ^ y °'.° f

trebuesc însă luate stricto sensu, aceeaş regulă fiind aplicabilă cerei dona-
• , , , î , . A , ţiunei şi a
şi testamentelor, de oarece şi i n asemenea caz, se va avea testamen-
în vedere momentul facerei testamentului, i a r nu acel aiului. Contro-
T e r s a
morţei testatorului, d u p ă cum pe nedrept susţin unii, pen- '
truca, în toate cazurile, fiind vorba de a se înfrâna intenţia
frauduloasă a dispunătorului, trebue n e a p ă r a t a se avea în
vedere momentul când s'a făcut liberalitatea, fie că această
liberalitate este o donaţiune fie un testament; de unde
rezultă că a r t . 9 4 1 se va aplica numai atunci când soţul
testatorului va ti în acel moment moştenitorul prezumptiv
al legatarului
Acestea sunt singurile cazuri în care interpunerea de stricta inter
pr a
persoane este presupusă de drept, şi niciodată n u este permis **g™
1
( ) Vezi P a n d . fr., v° cit.. 12524; D u r a n t o n , I X , 8 3 2 ; Demolombe,
X X I I I , 6 2 3 ; Laurent, X V , 4 1 0 ; Massé-Vergé, I I I , § 4 6 1 ,
p. 165, nota 1 7 ; A u b r y et R a u , V I I , § 690, p . 279 nota 2 6 ;
Zacharitt!, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 700, p . 355,
nota 16 (ed. Crome). — Contra: Pothier, Contrat de mariage,
VI, 539, p. 249 (ed. B u g n e t ) ; Toullier-Duvergier, I I I , partea
I, 9 0 3 , p . 4 9 3 ; G-renier, Don. ct testaments, I V , 687, p . 379
(ed. Bayle-Mouillard din 1847). Aceşti autori t r a g a r g u m e n t
din L . L. 51 şi 2 0 1 , in fine, Dig., De verb. significatone,
unde se zice: „Patris nomine avus quoque demonstrări intel-
ligitur". T o t astfel şi a r t . 6 2 , 966 din codul Calimaeh (42 şi
762 din codul austriac) dispun că: sub numele de p ă r i n ţ i se
înţeleg bunii şi ceilalţi suitori. Vezi suprà, p . 535, nota 5.
2
( ) Cpr. Cas. fr. Dreptul din 1892, N o . 6 2 .
s
( ) L a u r e n t , Demolombe, loco cit.; Beltjens, op. cit., I I I , a r t . 1100,
N o . 1 0 ; B a u d r y et Colin, I I , 4 1 1 1 ; A u b r y et Rau, loco cit.,
p. 480, etc. Vezi şi suprà p . 774.
C) T h i r y , I I , 3 5 6 ; Marcadé, I V , 3 6 0 ; Demolombe, X X I I I , 6 2 2 ;
P a n d . fr., v° cit., 12527; C. Caen, D . P . 4 5 . 2. 1 1 5 ; Sirey,
45. 2. 3 9 3 . — Contra: Coin-Delisle, Don. et testaments, art.
1100, N o . 9, p . 6 1 3 (ed. din 1855).
 780 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. II. — CAP. VII.— ART. 826.

interpretului sau judecătorului de a întinde aceste p r e z u m p ţ i i

1
la alte persoane decât la cele a n u m e prevăzute de lege( ).
Odia restringenda.
Dovedirea D e fapt, interpunerea de persoane p u t â n d însă să aibă
c n a e c a z
'"de^fapT l°
61
* ^ u r i ? acéi care vor pretinde că u n u l din
soţi a fost în mod indirect gratificat de celălalt, printr'o
persoană interpusă, vor trebui, ca orice reclamant, să-şi do­
vedească afirmaţiunea lor (art. 1169), asemenea dovadă p u -
tându-se face, d u p ă cum am văzut mai sus, p r i n orice
2
probe, fiind vorba, în specie, de o fraudă la lege( ).
Liberalitâţile P r e z u m p ţ i a leg'ală de interpunere ele persoane, în cele
te ri
«ontr. de că,-două cazuri statornicite de art. 9 4 1 , se aplica, d u p ă părerea
sâtorie. g-enerală, nu n u m a i liberalitâţilor făcute în timpul căsătoriei,
3
dar şi celor făcute p r i n contractul de căsătorie ( ).
Prezumpţie A r t . 940 şi 9 4 1 pot fi invocate nu n u m a i de moştenitorii
absoluta. QzervB,tsn'i,
r dar de toţi acei interesaţi, precum de dăruitor
şi de moştenitorii săi chiar nerezervatari ('*).
P r e z u m p ţ i a statornicită de a r t . 9 4 1 este absolută ca
şi acea statornicită de art. 8 1 2 . E a nu poate deci fi com­
5
b ă t u t ă p r i n - d o v a d a contrară ( ).

Neaplicarea regulei d o n n e r e t r e t e n i r n e v a u t la
donaţiunile făcute viitorilor soţi prin contractul de căsătorie
şi la cele dintre soţi în timpul căsătoriei.
6
• Art. 826. — Dispoziţiunile art. 8 2 1 , 822, 8 2 3 , 824 şi 825 ( ),
d u se aplică la donaţiunile din capitolul V I I I (VI) şi I X ( V I I )
din acest titlu. (Art. 821 — 825 urm., 936 C. civ. A r t . 947 C. fr.).

(!) Cpr. C. Bordeaux, D . P . 87. 2. 2 1 6 ; B a u d r y et Colin, I I ,

4 1 1 1 . Vezi şi suprà, p. 158.—Astfel, art. 941 nu poate servi
spre a interpreta şi complecta art. 812, cu toate că, în ambele
texte, este vorba de o liberalitate făcută unei persoane inca­
pabile. Vezi şi suprà, p. 156, nota 2.
2
( ) Vezi suprà, p. 310, text şi n. 3 ; p. 736, n. 6, 772, 774, etc.
3
( ) Vezi P a n d . fr., v> cit., 12530 şi deciziile citate acolo. Mai
vezi C. Paris, D. P . 69. 2. 2 2 1 . — Contra: Laurent, XV,
4 1 3 ; Beltjens, I I I , art. 1100, No. 7. Cpr. T . H u e , V I , 487.
4
( ) B a u d r y et Colin, I I , 4117, in fine şi deciziile citate acolo.
6
( ) B a u d r y et Colin, I I , 4 1 1 2 ; A u b r y et Rau, V I I , § 690, p.
2 8 0 ; Planioi, I I I , 3259, etc. Vezi suprà, p. 159 şi 774.
6
( ) Textul corespunzător francez (art. 947) nu face nicio dero-
 SENSUL ART. 826 DIN CODUL CIVIL. 781

Donaţiunile sunt, în principiu, irevocabile (art. 801) irevocabili-

ta a d a
şi n u m a i printr'o stranie anomalie art. 8 2 1 din codul civil ' f ° " ~ ni

declară revocabilă donaţiunea de bunuri viitoare, în loc de

a o declara nulă, d u p ă cum o declară codul francez (').
Irevocabilitatea este sufletul donaţiunei, pentru a în- c. Calimach.
2 A r t 1 2 , 2
trebuinţa expresia lui Kicard ( ), şi lucrul este aşa de ade- ' '
v â r â t încât însuş codul Calimach declară, prin art. 1 2 7 2
(946 C. austriac), că darurile, după regulă, nu se răstoarnă-
Acel care da u n lucru nu poate deci în acelaş t i m p să-1
reţie, nici să-şi rezerve facultatea de a nu-1 dà, căci dona­
ţiunea ar fi nulă, chiar dacă dăruitorul n'ar face uz de fa­
3
cultatea ce şi-a rezervat ( ).
Donnei- et retenir ne vaut este deci u n principiu fun­
damental în materie de donaţiuni, pe care vechiul drept
{
francez 1-a î m p r u m u t a t dela dreptul germanic ( ).
Cu toate acestea, prin excepţie şi din cauza căsătoriei, Don. făcute
7ll OI1Ì01 S0 I!
pe care legea voeste s'o înlesnească, vechia m a x i m ă : donner } -
. ' . î- î >iv i -î ev P r i n
contrac-
et retenir ne vaut nu mai este aplicabila donaţiunilor i a - tui de cSs&-
t o r i e
cute viitorilor soţi, prin contractul lor de căsătorie (art. 932 -
urm.). R e g u l a de mai sus trebue deci aplicată astfel : Don-
5
ner et retenir hors mariage ne vaut( ).
Cât p e n t r u donaţiunile ce soţii îşi fac în timpul căsă- Don. făcute
0
toriei (art. 9 3 6 urm.), ele p u t â n d li revocate în mod direct th^pui ^»"
şi expres de către dăruitor (art. 937), legiuitorul nu mai toriei.
avea nicio raţiune de a opri clauzele care ar tinde la revo­
carea lor indirectă. Aceasta este sensul art. 8 2 6 C. civil.
P r i n aplicarea acestui principiu, a r t . 8 2 6 declară că Neapiic. în
art. 8 2 2 — 8 2 4 nu se aplică donaţiunilor făcute de terţii, P - s e c i e a a r t

1 • _ ' 822—8'24.
viitorilor soţi, prin contractul lor de căsătorie (art. 9 3 2 —
935), nici acelor făcute între soţi, fie prin contractul de
căsătorie, fie în timpul căsătoriei |/') ; de u n d e rezultă că
gare dela art. 825, ei n u m a i dela art. 8 2 1 — 8 2 4 . Yezi suprà,
p. 410 şi 678, text şi nota 2. Vezi şi infra, p . 782.
(!) Vezi suprà, p. 368 şi 390 u r m .
2
() Vezi suprà, p. 368.
3
() Vezi suj>ră, p. 369.
4
() Cpr. Arntz, I I , 1841 u r m . Vezi şi suprà, p. 370.
5
() Cpr. Laurent, X V , 2 8 2 ; Beltjens op. cit., I I I , art. 947, Xo. 1.
6
() Zacharise, Handlntch des fr. Civilrechts, I V , § 654, p. 216,
nota 2 (ed. Crome). „Kein Zmei fel, dass der art. 947 auch
 782 COD. CIV.— CARTEA III. — T I T . I I . — CAP. VÌI. — ART. 826.

donaţiunile dintre soţi şi cele făcute viitorilor soţi, sunt

Art. 8 2 2 , 8 2 6 .
valide, chiar când a r fi fost făcute sub o condiţie potes­
1
tativa din p a r t e a dăruitorului (art. 8 2 2 , 8 2 6 ) ( ) .
A r t
- 8 2 3 , 824. 'Pot astfel, asemenea donaţiuni sunt valide, chiar dacă
ele ar impune soţului donatar, fie în mod expres, fie ta­
citamente, obligaţiunea de a plăti datorii viitoare şi nede­
terminate (art. 8 2 3 , 826), sau dacă dăruitorul şi-ar re­
zerva dreptul de a dispune mai târziu de lucrurile dăruite
2
(art. 8 2 4 , 826) ( ).
Art. 82i, 826. P e lângă acestea, art. 8 2 6 prevăzând că art. 8 2 1 nu
este aplicabil donaţiunilor din capit. VI şi VII al titlului
de faţă, are aerul de a dispune că aceste donaţiuni sunt
irevocabile, iar n u revocabile, d u p ă cum sunt cele de b u n u r i
viitoare (art. 8 2 1 ) ; pe când din a r t . 9 3 7 rezultă, din contra,
că orice donaţiuni făcute între soţi, în timpul căsătoriei, sunt
revocabile. N u m a i donaţiunile făcute de terţii viitorilor soţi,
prin contractul lor de căsătorie, sunt irevocabile în acest
s sens că dăruitorul nu mai poate dispune de bunurile sale,
cu titlu g r a t u i t , ci n u m a i cu titlu oneros (art. 9 3 3 § 2).
P r i n u r m a r e , art. 8 2 1 , modificând în mod radical principiu]
admis de codul francez, art. 8 2 6 nu mai trebueà să se refere
3
la acest text ( ).
Art. 825, 826. In fine, art. 8 2 6 statornicind că art. 8 2 5 nu este apli­
cabil donaţiunilor prevăzute în capit. V I şi V I I din titlul
de faţă, aceasta însemnează că, în d r e p t u l nostru, spre deo­
4
sebire de ceeace se întâmplă în codul francez, ( ), stipulaţia
reîntoarcerei b u n u r i l o r dăruite unei alte persoane decât dă­
ruitorului este, prin excepţie, permisă în donaţiunile care se
fac viitorilor soţi prin contractul de căsătorie (art. 9 3 2 urm.)
şi în donaţiunile dintre soţi, făcute fie prin contractul de
căsătorie (art. 9 3 2 urm.), fie în t i m p u l căsătoriei (art. 936
urm.).

auf die donationes inter conjuges anwendbar ist", zice acest

din u r m ă autor.
1
C) Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1884, No. 17. Vezi suprà, p . 373.
nota 2, p . 3 9 3 , 385, nota 4, 677 şi 7 2 3 .
('-) Vezi suprà, p. 3 8 3 , 385, nota 4, 7 2 3 , etc.
3
() Vezi suprà, p . 390 u r m .
4
() Vezi suprà, pag. 410, 678, nota 2, precum şi nota 6 dela
p a g . 780, 7 8 1 .
 DONAŢIUNILE DINTEE SOŢI. - DREPT INTEENAŢIONAL. 783

Natura statutului donaţiunilor dintre soţi. — Drept

internaţional.
Chestiunea de a se şti care este n a t u r a statutului dona- statutul per-
s
ţiunilor dintre soţi este controversată. S'a decis însă, cu °™|. con-"
drept cuvânt, că chestiunea de a se şti dacă donaţiunile 'troversă.
dintre soţi sunt valide şi irevocabile a t â r n ă de s t a t u t u l
personal al soţilor (*).
Această soluţie este juridică, pentrucă, în specie, este Capacitatea
vorba de capacitatea soţilor în relaţiile lor reciproci. soţilor.
Din cele m a i sus expuse rezultă că, daca donaţiunea c. italian,
A r t 1 0 5 4
a fost făcută de doi soţi români în străinătate, sau în H o - ' °
mânia, însă pentru b u n u r i situate în ţară străină, această
donaţiune v a fi cârmuită de legea r o m â n ă . Dacă, din contra,
donaţiunea a fost făcută între doi soţi străini, de exemplu,
între italieni, fie în ţară, fie în străinătate, însă pentru b u n u r i
mobiliare situate în România, această donaţiune va fi de­
clarată nulă, pentrucă a r t . 1 0 5 4 din codul italian proibă
orice donaţiuni între soţi, neperiniţând decât dispoziţiile de
ultimă voinţă ("). (Vezi suprà, p . 7 3 6 ) .
A H 2 x
Dacă a r fi însă vorba de un imobil al soţilor italieni, - ,§ -
. C. civ.
situat în România, donaţiunea va fi, cel p u ţ i n d u p ă j u r i s -
prudenţă, validă, prin aplicarea a r t . 2 § 1 din codul nostru
civil (;').' '
1
( ) T r i b . imper. german, Journal de droit international prive
(Clunet), anul 1908, p. 1188 şi Dreptul din 1908, N o . 64,
p. 528 (eu observ, noastră).
2
( ) Vezi în acest sens, Surville et A r t h u y s , Cours clement, de droit
international prive, 375, p . 469 (ed. a 5-a, 1910); Despagnet,
Precis de droit international prive, 387, p . 1121, 1122 (ed.
a 5-a, 1909); Weiss, Tr. théorique et pratique de droit
international prive, tom. I l l , p. 510 u r m . ; T . H u e , V I , 4 7 3 ;
Laurent, Droit civil international, V I I , 2 9 4 ; C. P a r i s , Sirev,
92. 2. 73 (cu nota lui P i l l e t ) ; D. P . 92. 2. 553 (cu nota lui
P . de Loynes); ./. Clunet, a n u l 1892, p . 9 4 0 ; Cas. fr. J. Clunel,
anul. 1894, p . 562, etc.
3
( ) Cpr. C. P a r i s , decizie citată în nota precedentă şi Clunet,
anul 1901, p . 775. Chestiunea este însă controversată. Vezi
Vincent et Pénaud, Dictionn. de droit international prive, v°
Testament (donation), 8 5 şi autorităţile citate acolo, din care
se va vedeà că autorii se pronunţă, în genere, în contra j u -
risprudenţei.
 784 COD. CIV.—CAHT. III.—TIT. II.—CAP. VII.—VÂNZĂRI ÎNTRE SOŢI.

Despre vânzările şi schimburile dintre soţi.

Vânzările P a n ă acum ne-am ocupat n u m a i despre donaţiunile

1
sunt* ""* p r i n - ° - t r e m
soţi. încât priveşte vânzările de b u n ă voe ('), ele
cipiu, oprite sunt, în principiu, oprite, nefiind permise decât pentru
intre soţi. c a u ( j lichidare, în cele trei ipoteze prevăzute de a r t . 1 3 0 7 ( ) ;
z a e
2

3
şi aceasta pentru a se împedica fraudarea terţiilor ( ).
Art. 9 4 0 § 2 . Vânzările dintre soţi fiind nule, afară de cazurile p r e ­
văzute de a r t . 1 3 0 7 , ele n u pot valora nici ca donaţiuni a s ­
cunse sau deghizate, nulitatea unor asemenea liberalităţi r e ­
4
zultând din a r t . 9 4 0 § 2 ( ) .
C. Caragea. Vânzările dintre soţi erau oprite şi în d r e p t u l nostru
anterior. „ B ă r b a t u l nu e volnic a vinde muerei, nici muerea
b ă r b a t u l u i " , zice codul Caragea (art. 4 , p a r t e a I I I , capit. 2 ) ( ° ) .
Schimbul Dispoziţia a r t . 1 3 0 7 , care opreşte vânzările dintre soţi,
intre soţi.
nu este consecinţa unei regule generale ci, din contra, o
derogare dela dreptul comun, care permite, în genere, con­
tractele cu titlu oneros dintre soţi, soluţie care era admisă

Vânzările O Vânzările silite nu sunt însă oprite, dacă soţul, care a c u m ­

silite nu sunt p ă r a t imobilul celuilalt soţ la mezat, a fost de bună cre­
oprite între dinţă. Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1879, No. 28 şi alte a u ­
soţi.
torităţi citate în t o m V I I I al Coment, noastre, p. 590, 5 9 1 .
l

Vânzările Se admite, de asemenea, că proibiţia prevăzută de a r t . 1307

dintre nu se aplică vânzărilor consimţite intre viitorii soţi, chiar în
viitorii soti. intervalul care s'ar strecură între contractul de căsătorie şi
celebrarea căsătoriei. Vezi tom. V I I I , p . 5 9 1 , text şi n. 2 .
2
() Vezi tom. V I I I al Coment, noastre, p. 589 u r m .
8
() Vezi C. Bucureşti, T r i b . P r a h o v a şi Cas. rom., Dreptul din
1882, No. 13, 14 şi 8 4 ; Bult. S-a I, 1882, p . 1 0 2 8 ; Cr. ju­
diciar din 1903, No. 3. Cpr. P l a n i o l , I I , 1437; T . H u e , X ,
40; T h i r y , I I I , 5 4 1 ; Arntz, I I I , 9 3 1 ; Guillouard, Vente, I,
146, etc.
4
() Cpr. C. Bucureşti şi Cas. rom. Dreptul din 1882, No. 13, p . 109
şi N o . 8 4 ; B u l t . 1882, p . 1 0 2 8 ; T r i b . P r a h o v a şi Ilfov,
Dreptul din 1882, N o . 14 şi 5 4 ; T r i b . T u to va, Cr. judiciar
din 1901, N o . 80, p. 672 u r m . (cu observ, noastră).
5

Dr. vechin fr. () Aceeaş soluţie eră admisă şi în vechiul drept francez. A^ezi
şi C. italian. Pothier, Tr. des don. entre mari et femme, V I I , 78, p . 478
(ed. B u g n e t ) . Vezi şi tom. V I I I al Coment, noastre, p . 590.
Codul italian a admis principiul contrar, recunoscând de bune
vânzările dintre soţi, de câteori ele a u fost autorizate de
justiţie (art. 136), inovaţie care este departe de a fi fericită.
Vezi tom. V I I I al Coment, noastre, p . 590.
 C. C. — C A R T . III. — T I T . II. — C A P . VII. — SCHIMBUL ÎNTRE SOŢI. 785

1
şi la R o m a n i ( ). A r t . 1 3 0 7 n ' a r avea, în adevăr, nieiun
sens, dacă contractele cu titlu oneros ar fi oprite între soţi.
De aici rezultă că schimbul este permis între soţi.
Imobilul dotai poate deci fi schimbat nu n u m a i cu Antiprieon.
imobilul u n u i terţiu (art. 1254), d a r chiar cu u n imobil
2
al bărbatului ( ), ceeace în d r e p t u l nostru anterior se numea
antiprieon (art. 3 3 , partea I I I , capit. 16 C. Caragea şi
3
art. 1 4 0 3 , 1 6 4 3 C. Calimach) ( ). Instituţia antipriconului
4
îşi aveà deci fiinţă şi în codul Calimach ( ), deşi această
expresie nu se găseşte în vechia legiuire a Moldovei.
R ă m â n e însă bine înţeles că schimbul imobilului dotai, Transcrierea
fie el făcut cu imobilul u n u i terţiu, fie ca u n imobil al 1^™^^$,.
5
b ă r b a t u l u i sau chiar al femeei( ), este, în privinţa terţiilor,
6
s u p u s transcrierei, deşi chestiunea este controversată ( ).

FINELE TOM. IV, PARTEA I-A

(') Vezi tom. V I I I suscitat, p. 5 9 1 .

2
( ) Vezi tom. V I I I ai Coment, noastre, p . 311 şi 592, precum
şi autorităţile citate acolo.—Vezi însă în sens contrar, T r i b .
Iaşi, Dreptul din 1908, No. 72 şi 8 3 . Vezi tom. I X , p. 7.
3
( ) Vezi a s u p r a antipriconului, tom. V I I I menţionat, p. 149 şi
3 1 1 . Cpr. T r i b . Ilfov, Gazeta tribunalelor din 1861, No. 13,
p. 109; Cas. r o m . Bult. S-a civ., 1866, p. 6 7 8 ; Bult. 1867,
p. 3 ; Bult. 1868, p . 2 0 4 ; Bult. S-a I, anul 1873, p . 123 şi
Dreptul din 1873, No. 50, p. 2 ; Bult. 1886, p . 5 2 8 ; Dreptul
din 1886, No. 6 7 ; T r i b . Argeş, Dreptul 1881, No. 42, etc.
Antipriconul, nu se puteà face decât cu consiţimântul fe-
meei, stăpâna dotei. Cas. r o m . Bult. 1900, pag. 1175 şi Cr.
judiciar din 1900, No. 77 (decizie la care a m luat şi noi
p a r t e ca consilier). — Contrà: Nacu, I I I , p. 1 1 .
4
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. S-a I, a n u l 1879. p. 30 u r m . şi Dreptul
din 1879, No. 27.
(") Femeea a r puteà deci să schimbe u n imobil dotai cu un alt
imobil al ei, care nu este dotai şi care astfel va deveni dotai.
Vezi tom. I X al Coment, noastre, p. 7.
6
( ) Vezi tom. I X suscitat, p. 7, text şi nota 3 .

5879Ì 50
 A D D E N D A ET C O R R I G E N D A

L a p a g . 10, finele notei 1, se va a d a o g à : p . 3 9 1 , 3 9 2 .

L a p a g . 14, finele notei 1, se va a d a o g à : p . 230 şi 240.
L a p a g . 14, finele notei 3, se va a d a o g à : p . 210, nota 2.
L a aceeaş pag., finele notei 4, se va a d a o g à : p . 370.
L a p a g . 15, finele notei 4 dela pag. precedentă, se va a d a o g à :
Vezi p . 368, n. 4.
L a p a g . 16, finele notei 2, se va a d a o g à : Vezi infra, p . 3 6 8 .
L a p a g . 17, finele notei 2, se va a d a o g à : Vezi infra, p . 377
şi 394.
L a p a g . 3 3 , finele notei 2, se va a d a o g à : Vezi infra, p . 309,
nota 4.
L a p a g . 38, p r i m a notă m a r g i n a l ă , se va ceti: Acţ. a b irato,
în loc d e : A c t . a b irato.
L a p a g . 4 5 , finele notei 2, se va a d a o g à : Cas. r o m . Bult.
1906, p . 254 şi Dreptul din 1906, No. 2 0 .
L a pag. 4 7 , nota 3 , r â n d u l al 13-lea, după cuvintele: Gr. judi­
ciar din 1902, No. 84, se va a d a o g à : C. Bucureşti, Dreptul din
1909, No. 4 3 , p . 139.
L a p a g . 101, ad notam, începutul rândurilor 3 şi 8, a se
ceti: cunoştinţă în loc d e : cunoştiinţă.
L a p a g . 102, finele notei 2, se va a d a o g à : Vezi Cas. rom.
S-a I I I , Òr. judiciar din 1 9 1 3 , No. 4 3 , p . 514.
L a p a g , 109, r â n d u l al 20-lea din text, a se ceti: (Vezi infra,
p. 152, 153), în loc d e : p . 125 u r m .
L a p a g . 113, finele notei 4, a se a d a o g à : Vezi infra, p . 407,
nota 2 şi p. 5 2 4 .
L a p a g . 124, a 5-a notă marginală, a se ceti: copiii, soţia
t u t o r u l u i , în loc d e : soţia testatorului.
L a p a g . 138, nota m a r g i n a l ă dela nota 2, a se ceti: A r t . 894
§ 2, în loc de art. 994 § 2.
L a p a g . 151, începutul notei 2, a se ceti: C. Craiova. în loc
d e : C. Bucureşti.
L a p a g . 156, finele notei 2, se va a d a o g à : Vezi infra, p . 780,
nota 1.
L a p a g . 158, finele r â n d u l u i al 14-lea, a se a d a o g à : Vezi
infra, p. 780.
 L a p a g . 165, al 3-lea rând din nota 9 dela p . precedentă,
d u p ă cuvintele: p a g . 2 0 8 , 209, se va adăoga: şi p a g . 4 1 6 , 4 9 5 ,
496, 4 9 7 .
L a p a g . 173, finele ultimului r â n d din text, a se adăoga:
Vezi infra, p . 379, nota 2 şi p . 418, nota 1.
L a p a g . 2 0 5 , al doilea rând din text, la fine, a se ceti:
art. 9 7 1 şi 1295, în loc d e : a r t . 9 7 5 .
L a p a g . 206, finele r â n d u l u i al 25-lea, se va adăoga: Vezi
infra, p . 416, text şi nota 5.
L a p a g . 207, finele notei, se va adăoga: p . 4 1 5 u r m .
——Ni L a p a g . 208, finele notei dela p a g . precedentă, se va a d ă o g a :
A r t . 1167 n u se aplică nici donaţiunilor cu pricină de moarte.
— Contra: T r i b . I m p e r . german, Sirey, 96. 4. 12 şi Cr. judiciar
din 1 9 1 3 , No. 60 (cu observ, noastră).
L a p a g . 2 0 8 , finele notei 1, se va adăoga: Vezi Cas. r o m . ,
S-a I-a, decizia N o . 341 din 7 Maiu 1913, Jurisprudenţa română
din 1913, No. 2 3 , p . 354 şi Cr. judiciar din 1913, No. 46, p . 5 5 L
L a p a g . 209, finele r â n d u l u i al 3-lea din text, a se adăoga:
Vezi infra, p . 4 1 6 .
L a p a g . 2 1 5 , finele notei 4, a se adăoga: Vezi infra, p . 729,
nota 1.
L a p a g . 220, finele notei 2, se va adăoga: Vezi infra, p . 2 6 1 ,
nota 3.
L a p a g . 222, finele notei 1, se va adăoga: Vezi infra, p . 6 9 2
şi 720.
L a p a g . 230, finele notei 5, a se adăoga : Vezi infra, p . 2 6 8 .
L a p a g . 249, începutul r â n d u l u i al 5-lea, a se ceti: le-a adus
o daună, în loc de le-au adus o d a u n ă .
L a p a g . 2 6 1 , nota m a r g i n a l ă dela nota 2, a se ceti: a r t . 8 2 7 ,
în loc d e : A r t . 2 2 7 .
L a aceeaş p a g . , finele aceleaşi note, a se adăoga: Vezi infra,
p. 2 2 0 .
L a p a g . 276, finele notei 3, a se adăoga: Vezi infra, p . 4 2 6
şi 4 5 2 .
L a p a g . 296, la finele notei 3 dela p a g . precedentă, a se
a d ă o g a : Vezi infra, p . 7 6 8 .
L a p a g . 298, r â n d u l al 5-lea din nota 1, d u p ă cuvintele:
Săptămâna juridică din 1912, N o . 8, p . 126, a se adăoga cu
privire la validitatea donaţiunilor deghizate: Cas. rom., S-a I-a,
decizia No. 423 din 10 Iunie 1913. Cr. judiciar din 1913, N o . 5 3 ,
p. 619, 620 şi Dreptid din 1913, N o . 5 5 (cu observ, noastră).
Apoi u r m e a z ă : C. Bucureşti şi Focşani, etc.
L a p a g . 3 0 5 , finele notei 3 dela p a g . precedentă, a se adăoga:
Vezi şi C. Bucureşti, Dreptul din 1913, N o . 54, p . 426.
L a p a g . 308, r â n d u l al 8-lea, se va adăoga: Vezi infra,
p. 6 0 3 şi 612.
L a aceeaş p a g i n ă (308), finele r â n d u l u i al 8-lea din nota 2 r

se va adăoga, d u p ă a r t . 8 4 9 : p . 559.
 L a p a g . 310, finele r â n d u l u i al 17-lea, se va citi: (art. 1175),
în loc d e : a r t . 1875.
L a p a g . 312, finele notei 1, se va adăoga: Vezi şi infra, p . 7 7 3 .
L a pag. 324, finele notei 3 dela p a g . precedentă, se va adăoga:
Dreptul din 1912, No. 69 (cu nota d-lui I. D . Filitti) şi Cr. ju­
diciar din 1913, N o . 53 (cu observ, noastră).
L a p a g . 342, finele r â n d u l u i al 27-lea, după cuvintele: (Vezi
infra, explic, a r t . 834), se va adăoga: p . 470 u r m .
L a p a g . 347, l a începutul notei 2, d u p ă cuvintele: Vezi infra,
explic, a r t . 9 3 3 , se va adăoga: p. 690 u r m .
L a p a g . 353, nota 4, se va adăoga: Vezi suprà, p . 2 3 6 .
L a p a g . 368, finele notei 5, se va adăoga: Vezi infra, p . 7 8 1 .
L a p a g . 3 6 9 , finele notei 1, se va adăoga: Vezi infra, p . 7 8 1 .
L a p a g . 373, finele notei 2, se va adăoga: Vezi infra, p . 677
şi 782.
L a p a g . 377, al doilea cuvânt din text, r â n d u l al 21-lea, se
va ceti: donatarul, în loc d e : d ă r u i t o r u l .
L a p a g . 407, finele r â n d u l u i al 6-lea din nota 2, se va adăoga:
şi infra, p . 524.
L a p a g . 4 1 6 , începutul notei 3, d u p ă cuvintele: p . 124, 2 0 8 ,
209, se va adăoga: Vezi şi infra, p . 495, 496.
L a p. 419, finele notei 1, se va a d a o g ă : Vezi infra, p . 530,
ad notam.
L a p a g . 426, nota 5, se va adăoga: şi infra, p . 4 5 2 .
L a p a g . 452, r â n d u l al doilea din nota 4 dela p a g . prece­
dentă, se va ceti; nicht, în loc d e : nicth.
L a p a g . 457, finele notei 3 dela p a g . precedentă, se va adăoga:
Vezi infra, p . 728 şi 739.
L a p a g . 4 8 1 , finele notei 1, se va adăoga: Vezi infra, p . 752,
nota 1.
L a p a g . 4 9 3 , al doilea r â n d din text, se va adăoga: (Vezi
infra, p . 727).
L a p a g . 5 1 1 , al 5-lea r â n d din text, se va ceti: de câteori
copilul, căruia ea este datorita, r e n u n ţ ă la ea, în loc d e : căruia ea
este datorită renunţă, la ea. Cu alte cuvinte, virgula, care se vede
d u p ă c u v â n t u l : renunţă, trebue pusă d u p ă c u v â n t u l : datorită.
L a p a g . 5 2 8 , finele notei 2, se va adăoga: Vezi infra, p . 5 6 5 .
L a ' p a g . 529, l a începutul r â n d u l u i 3 5 din nota 1, se va ceti:
în privinţa acelor descendenţi, în loc d e : celor descendenţi.
L a p a g . 532, începutul r â n d u l u i al 4-lea din text, se va ceti:
t r e b u e să fie considerat ca inexistent în privinţa formărei ei. Cu
alte cuvinte, se înlocueşte cuvântul dar, care se vede la începutul
r â n d u l u i al 5-lea din text, cu cuvântul ei.
 T A B L A M A T E R I I L O R

CUPRINSE

ÎN V O L U M U L AL IV-LEA (PARTEA I)
(Donaţiunile între vii)

C A R T E A III

TITLUL II
Despre donaţiuni între vii şi despre testamente

Pagina
Despre n a t u r a dreptului de a dispune cu titlu g r a t u i t 2—3

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale.-—Modurile de a dispune cu titlu g r a ­

tuit (art. 800) 3—4
Despre donaţiunile cu pricină de moarte (mortis causa) 4—11
Definiţia donaţiunei (art. 801) 11—18
Definiţia testamentului (art. 802) 19—26

CAPITOLUL II

Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin

donaţiune între vii sau prin testament 26—28
Despre incapacitatea absolută de a dispune 28
Persoanele absolut incapabile de a dispune atât prin
donaţiune cât şi p r i n testament 28—29
Despre cei care nu se b u c u r ă de întregimea minţei lor
(art. 901 din codul fr. eliminat de legiuitorul
nostru. — I n c a p a c i t a t e a n a t u r a l ă sau de fapt) . . 29—50
792

Pagina
Despre interzişi. — Incapacitate de drept 50—53
Despre minorii m a i mici de 16 ani.—Altă incapacitate
de drept (art. 806, 1231) • • • 53—57
Despre persoanele capabile de a testa şi incapabile de
a dărui 57
Minorii care au împlinit vârsta de 16 ani (art. 807) . 57—63
Despre cei puşi s u b consiliu j u d i c i a r (art. 445, 458) . 63—65
Despre femeile m ă r i t a t e (art. 199, 208) 65—69
Despre faliţi (art. 724 C. com.) 69—72
Despre cei condemnaţi la munca silnică sau recluziune
(art. 13, 16 C. penal) 72—75
Despre alte incapacităţi existente în d r e p t u l nostru a n ­
terior, care astăzi nu-şi m a i a n fiinţă 75—79
Despre câteva incapacităţi din dreptul r o m a n . . . . 79—80
Despre străini • 80
Despre persoanele capabile de a dărui şi incapabile de
a testa (art. 8 0 6 , 1231) 80—81
Despre incapacit. de a primi prin donaţiune sau testament 81
Incapacităţile absolute de a primi 81
Despre persoanele care nu au o existenţă fizică (art. 808) 82—86
Despre persoanele care nu a u o existenţă civila (art. 8 1 1 ,
817) 86—91
Caracterul nulităţei dispoziţiilor cu titlu gratuit, făcute
în folosul unei persoane morale inexistente.—Conse­
cinţele acestei nulităţi 92—93
Despre dreptul de fondaţiune pioasă 93—100
Despre incapacitatea străinilor de a dobândi imobile
r u r a l e (art. 7 § 5 Constit. revizuită la 1879) . . 100—104
Despre persoanele necerte.—Incapacitatea acestor per­
soane de a culege o liberalitate între vii sau tes­
tamentară 105—116
Incapacităţile relative de a p r i m i 116
Incapacitatea minorului sau fostului minor de a dispune în
folosul tutorului sau fostului său tutor (art. 809) 1 1 7 — 1 2 5
Incapacitatea medicilor, ofiţerilor de sănătate, farma­
ciştilor şi a miniştrilor cultului (art. 810) . . . 125—137
Excepţiile dela principiul de m a i sus, admise de a r t . 810. 137
P r i m a escepţie. — Dispoziţiile remuneratorii cu titlu
particular 137 — 139
A doua excepţie.—Dispoziţiile universale făcute în fa­
voarea unor rude determinate 140—144
A treia şi ultima excepţie.—Dispoziţiile făcute în fa­
voarea soţului . 144—145
Incapacitatea ofiţerilor de bastiment (art. 883) . . . . 145—147
Despre a r t . 908 din codul francez, privitor l a incapa­
citatea copiilor n a t u r a l i . — I n c a p a c i t a t e inexistentă
în codul nostru 147—150
 Pagina
Donaţiunile deghizate sau ascunse sub forma u n u i con­
tract cu titlu oneros 150—151
Sancţiunea incapacităţilor statornicite de lege în p r i ­
vinţa d r e p t u l u i de a dispune şi de a p r i m i (art. 812). 151—152
L i b e r a l i t ă ţ i l e făcute prin persoane i n t e r p u s e . — I n t e r p u ­
nere de fapt 152—155
I n t e r p u n e r e a de persoane care rezultă din p r e z u m p ţ i i
legale 155—159
Incapacităţile la care se a p l i c ă art. 812 C. civil . . . 160—162
Despre acţiunea în nulitate pentru fraudă la lege . . 163—165
Momentul când trebue să existe capacitatea de a dispune
şi de a p r i m i 165
Capacitatea de a dispune şi de a p r i m i p r i n donaţiune. 165—169
Capacitatea de a dispune şi de a p r i m i prin testament. 169—173
Despre efectul condiţiilor imposibile, imorale şi ilicite
a s u p r a donaţiunilor şi testamentelor. ( A r t . 900
C. fr. eliminat de legiuitorul nostru) (art. 1008) . 173—204

CAPITOLUL III

Despre donaţiuni între vii • . 204 u r m '

SECŢIUNEA I

Despre forma şi efectele donaţiunilor între v i i . — F o r m a

donaţiunilor între vii (art. 8 1 3 , 1168) . . . . . 204—219
Despre formalităţile speciale la care sunt supuse dona-
ţiunile mobiliare (art. 827) _ J 219—226
Despre acceptarea donaţiunei (art. 814) 227—232
Acceptarea donaţiunei făcută m i n o r u l u i şi interzisului
(art. 407, 815) 232-236
A c c e p t a r e a donaţiunei făcută unei femei măritate
(art. 199, 201) 237—238
Acceptarea donaţiunei făcută unui surdo-mut (art 816). 239—242
Acceptarea donaţiunei făcută unei persoane morale . . 242—243
Efectele acceptărei _—.—-.—-.—:—: : ' 243
Efectele acceptărei r e g u l a t e 243
Efectele acceptărei n e r e g u l a t e . — N u l i t a t e a acceptărei. . 244
Cazurile în care acceptarea donaţiunei, făcută u n u i in­
capabil, este n u l ă 244—247
Consecinţile lipsei de acceptare (art. 820) 247—250
Despre notificarea acceptărei (art. 814, p a r t e a finală) . 250—254
Excepţiile admise dela principiul solemnităţei donaţiunilor. 2 5 4 — 2 5 7
Despre donaţiunile m a n u a l e 257—294
Despre donaţiunile deghizate sau ascunse sub forma şi
a p a r e n ţ a u n u i contract cu titlu oneros . . . . . 294—303
794

Pagina
Condiţiile de formă 303—305
Condiţiile relative la n a t u r a contractuală a donaţiunei
deghizate 305—307
Regulele de fond la care sunt supuse donaţiunile deghizate. 307—309
Dovedirea simulaţiei sau ascunderei donaţiunei sub forma
u n u i contract cu titlu oneros 309—312
Despre liberalitâţile care nu constituesc o donaţiune. A l t e
excepţii dela principiul solemniţăţei donaţiunilor 312—314
Donaţiunile oneroase sau însărcinătoare 314—317
Donaţiunile mutuale sau reciproci 317—319
Pactele sau aranjamentele de familie 319
Liberalitâţile făcute pentru p l a t a unei obligaţii naturale. 319—324
Despre donaţiunile făcute de R o m â n i în străinătate şi
de străini în R o m â n i a . . ' 324—327
Despre efectul donaţiunilor între vii 327
Efectele donaţiunilor între părţi 327
Transferirea proprietăţei 328—330
Obligaţiile d a r u i t o r u l u i şi ale d o n a t a r u l u i 330
G a r a n ţ i a pentrii evicţiune. — Obligaţia d a r u i t o r u l u i
(art. 828) 331—335
P l a t a datoriilor. — Obligaţiile donatarului 336—341
Efectele donaţiunilor în p r i v i n ţ a terţiilor 341
Mobilele corporale sau incorporale 341—342
Imobile. — Transcripţie (art. 818) 342—348
Persoanele care pot şi care t r e b u e să ceară transcrierea
donaţiunei 348
Persoanele care pot cere transcrierea, fără a fi silite la
aceasta (art. 940 din codul francez eliminat din
codul nostru) 348—350
Persoanele obligate a cere transcrierea donaţiun. (art. 820) 350—357
Persoanele care pot opune şi care nu pot opune dona­
t a r u l u i sau reprezentanţilor săi lipsa de transcriere. 357
Persoanele care pot opune lipsa transcrierei . . . . 357—361
Persoanele care nu pot opune lipsa transcrierei (art. 819,
p a r t e a finală) , 361—367
Finele de n e p r i m i r e opozabile persoanelor care pot să
opue lipsa transcrierei 367—368
Irevocabilitatea donaţiunilor între vii 368—370
A p l i c a r e a principiului irevocabilităţei d o n a ţ i u n i l o r . —
Despre donaţiunile făcute sub o condiţie potesta­
:
tiva din partea_dărni torului Nulltat e(artS^2T 371—379
Despre donaţiunile făcute cu sarcina p e n t r u donatar
de a plăti datoriile daruitorului (art. 823) . . . 379—384
Despre donaţiunile făcute sub rezerva de a dispune de
lucrul dăruit (art. 824) 385—389
Despre clauzele compatibile cu caracterul de irevoca-
bilitate al donaţiunilor între vii (art. 821) . . . 389—398
 Pagina
Despre donaţiunile cu rezerva uzufructului (art. 949,
950 din codul fr., eliminate de legiuitorul nostru). 398—399
Despre reîntoarcerea sau reversiunea convenţională a bu­
nurilor dăruite (art. 825) 400—410
Efectele d r e p t u l u i de reîntoorcere convenţională (art. 952
din codul fr., eliminat de legiuitorul nostru) . . 410—415
Despre acţiunea în a n u l a r e a donaţiunilor.—Aplicarea
art. 1900 C. civil 415—417

SECŢIUNEA II

Despre cazurile în care donaţiunea se poate revoca

(art. 829) 417—419
Revocarea donaţiunei pentru neîndeplinirea sarcinilor sau
obligaţiilor impuse d o n a t a r u l u i (art. 830, 832) . 420—434
Revocarea donaţiunei pentru ingratitudinea d o n a t a r u l u i . 435—439
F a p t e l e care constituesc ingratitudinea donatarului
(art. 831) 439—451
Donaţiunile supuse r e v o c ă r e i pentru ingratitudine
(art. 835) . 451—455
Despre acţiunea în revocare pentru i n g r a t i t u d i n e
(art. 832) 455—456
T e r m e n u l acţiunei în revocare pentru ingratitudine
(art. 8 3 3 § 1) 456-461
Persoanele care pot cere şi în contra cărora se poate
cere revocarea donaţiunei pentru ingratitudine
(art. 833 § 2) 461
Persoanele care pot cere revocarea pentru ingratitudine. 462—466
Persoanele în contra cărora se poate cere revocarea do­
naţiunei pentru ingratitudine 466—468
Efectele revocărei donaţiunei pentru cauză de i n g r a ­
titudine 468
Efectele revocărei în privinţa terţiilor (art. 834 § 1) . 468—472
Efectele revocărei între p ă r ţ i (art. 834 § 2) . . . . 473—478
Revocarea donaţiunei pentru survenire de copii d ă r u i ­
torului, în u r m a donaţiunei 478—480
Condiţiile la care este supusă revocarea donaţiunei pentru
survenire de. copii (art. 836, 837) 480—488
Donaţiunile revocabile pentru naştere de copii (art. 836). 489—493
D o n a ţ i u n i l e care, prin excepţie, nu sunt revocabile
pentru naştere de copii (art. 836) 493
Modul cum se îndeplineşte revocarea pentru naştere de
copii (art. 836) 494—495
Consecinţile revocărei de drept (art. 838 § 1, 839) . . 495—497
Efectele revocărei între părţile contractante 497—498
Restituirea fructelor (art. 838 § 2) 498—501
796

Pagina
Efectele revocărei în privinţa terţiilor (art. 963 din codul
fr., eliminat de legiuitorul nostru) 501—503
Prescrierea acţiunei prin care daruitorul cere înapoi
lucrurile dăruite, fie dela donatar, fie dela terţii
detentori (art. 840) 503—506

CAPITOLUL IV

Despre partea disponibilă a bunurilor şi despre r e d u e ­

ţiune 506 u r m .
Consideraţii generale şi istorice a s u p r a rezervei . . . 506—522

SECŢIUNEA 1

Despre p a r t e a disponibilă a b n n u r i l o r 522

Persoanele care a u drept la o rezervă 522—524
Rezerva descendenţilor (art. 8 4 1 , 842) 524—533
Rezerva ascendenţilor (art. 843) 533—540
Condiţiile cerute pentru ca descendenţii şi ascedenţii să
a i b ă drept la rezervă 540—546

SECŢIUNEA II

D e s p r e reducţiunea donaţiunilor şi legatelor 546

F o r m a r e a masei a s u p r a căreia urmează a se calcula
câtimea părţei disponibile şi a rezervei (art. 849). 546—547
B u n u r i l e existente în succesiune la moartea d ă r u i t o r u l u i
sau testatorului 547—553
P r e ţ e l u i r e a b u n u r i l o r ce d a r u i t o r u l sau testatorul a lăsat
în momentul morţei sale 554—556
B u n u r i l e de care defunctul a dispus p r i n donaţi uni
între vii . 556—570
P r e ţ e l u i r e a bunurilor d ă r u i t e prin acte între vii . . . 570—574
Deducerea datoriilor defunctului din averea sa reală . 574—582
Despre imputa.ţiunea liberalităţilor 582 — 583
L i b e r a l i t ă ţ i l e imputabile a s u p r a părţei disponibile . . 583—584
Cazul excepţional prevăzut de art. 845 584—594
Efectele prezumpţiei statornicite de art. 845 . . . . 594—595
Mijloacele ce părţile pot să întrebuinţeze p e n t r u a se
sustrage dela p r e z u m p ţ i a de liberalitate statornicită
de art. 845 595—599
L i b e r a l i t ă ţ i l e imputabile a s u p r a rezervei 600—601
Despre acţiunea în redueţiune (art. 847, 1641) . . . 602
N a t u r a acţiunei în redueţiune 602—606
Persoanele care pot exercita acţiunea în redueţiune
(art. 848) 606—611
 Pagina
Liberalităţile supuse reducţiunei (art. 847) 611 — 616
Condiţiile cerute pentru ca reducţiunea să poată fi ad­
misă (art. 847) 616—620
Despre cazul prevăzut de art. 844 620—630
Finele de n e p r i m i r e opozabile acţiunei în reducţiune . 630—633
Modurile prin care se poate recunoaşte dacă p a r t e a dis­
ponibilă a fost sau nu întrecută 633
Ordinea în care t r e b u e să se reducă liberalităţile de­
functului 634
Cazul întăi. — Defunctul a făcut n u m a i donaţiuni (art.
850 § 2) 634—639
Cazul al doilea. — Defunctul a făcut n u m a i legate (art.
852, 853) . 639—644
Cazul al t r e i l e a . — Defunctul a făcut în acelaş t i m p şi
donaţiuni şi legate 644—645
Modul cum se face reducţiunea. — Cazul când acţiunea
în reducţiune se exercită contra d o n a t a r u l u i (art.
770, 851) 645—652
Cazul când acţiunea în reducţiune se exercită contra
terţiilor (art. 855) 653—656
Efectele reducţiunei 657
Efectele reducţiunei în privinţa folosinţei (art. 854) . 657—660
Efectele reducţiunei cu privire la despăgubirile ce do­
natarul a r puteà să datorească, sau la care el a r
puteà să aibă drept 660—663
Efectele reducţiunei în privinţa proprietăţei 663—664
Asemănarea şi deosebirea ce există între reducţiune şi
raport * . . . 664—667
Despre p a r t e a disponibilă şi rezerva din punctul de ve­
dere al d r e p t u l u i internaţional privat 667—668

CAPITOLUL VI

(iar nu capit. V I I I , d u p ă cum din eroare se prevede

în ed. oficială) . . 669
Despre donatiunile făcute soţilor (sau mai bine zis vii­
torilor soţi) prin contractul de căsătorie . . . 669—673
Despre donatiunile de b u n u r i prezente (art, 932) . . 673—678
Despre donatiunile de b u n u r i viitoare sau instituţii con­
tractuale (art. 933) 678—685
Caracterele instituţiei contractuale . . . . • . . . . 685—687
Actele prin care se poate face o instituţie contractuală 687—688
Bunurile care pot fi cuprinse într'o instituţie contrac­
t u a l ă şi plata datoriilor dăruitorului 688—692
Persoanele care pot face o instituţie contractuală . . 692—696
798

Pagina
Persoanele în folosul cărora instituţia contractuală poate
fi făcută 696-697
Sancţiunea condiţiilor cerute pentru validitatea institu­
ţiilor contractuale . 697—698
Efectele instituţiei contractuale (art. 9 3 3 § 2) . . . . 699
Efectele instituţiei contractuale în privinţa dispunăto­
rului 700—703
Efectele instituţiei contractuale în privinţa instituitului,
adecă a soţului donatar 703—706
Efectele instituţiei contractuale în u r m a morţei dărui­
torului 706—710
Despre caducitatea şi revocarea insituţiei contractuale.—
Caducitatea instituţiei contractuale 710—712
Revocarea instituţiei contractuale 712
Despre donaţiunea cumulativă de b u n u r i prezente şi
viitoare (art. 934, 935) 712—716
Despre d r e p t u l de opţiune al soţului donatar şi despre
condiţiile prescrise p e n t r u exerciţiul acestui drept 716—721
Efectele donaţiunei cumulative 722—723
Despre donaţiunile făcute sub o condiţie potestativa
din p a r t e a d ă r u i t o r u l u i (art. 822, 823, 824, 826) 723

CAPITOLUL VII

(iar nu capit. I X , d u p ă cum din eroare se prevede în

ediţia oficială) 724
Despre dispoziţiunile dintre soţi, făcute sau în con­
tractul de căsătorie, sau în t i m p u l căsătoriei . . 724
Despre donaţiunile făcute între viitorii soţi prin con­
t r a c t u l de căsătorie (adecă înainte de căsătorie)
(art. 936) '. 724—728
Despre donaţiunile făcute între soţi în t i m p u l căsă­
toriei 728—734
Efectele donaţiunilor dintre soţi şi revocabilitatea lor
(art. 937) 734—746
Despre p a r t e a disponibilă î n t r e soţi • . . 746
Cazul când soţul d ă r u i t o r n ' a lăsat niciun descendent 746—748
Cazul când soţul d ă r u i t o r n'a lăsat descendenţi dintr'o
căsătorie anterioară, ci n u m a i din căsătoria actuală 748—749
Cazul când soţul dăruitor a lăsat descendenţi dintr'o
căsătorie anterioară (art. 939) 749—764
Concursul între p a r t e a disponibilă prevăzută de art. 841
u r m . şi acea prevăzută de art. 939 şi reducerea
liberalităţilor excesive 764—766
Sancţiunea art. 939 (art. 940, 941)* 766—773
Liberalităţile făcute prin persoane interpiise (persoanele
 799

Pagina
presupuse interpuse) (art. 841) 773—780
N e a p l i c a r e a regulei donner et retenir ne vaut la dona­
ţiunile făcute viitorilor soţi prin contractul de că­
sătorie (art. 826) 780—782
N a t u r a statutului donaţiunilor dintre soţi. — D r e p t in­
ternaţional 783
Despre vânzările şi schimburile dintre soţi 784—785
 T A B L A N U M E R I C A A A R T I C O L E L O R

CUPRINSE

IN TOMUL IV, P A R T E A I - A

CODUL CIVIL
Art. Pagina Art. Pagina

1 . 8 n. 3 ; 419 n. 1; 212 . 444 n. 5 ; 448 text şi n. 1

530 ad notam; 558 215 . . . . 441 n. 1
n. 3 ; 748, 771 n. 2 ! 246 158
2 62, 325, 327, 510, j 252 . . . . 458 nota
6 6 7 , 695 n. 4 ; 783 ! 276 158
5 165, 187, 188, 637 280 426, 456, 728, 739
11 80 1 285
:
61 . . . . 227 n. 3 2901
488
106 592 n. 1; 6 1 1 , 291/
767 ad notam 306 . 407 n. 2 ; 483, 5 3 3 , 5 2 5 ,
107 . 592 n. 1 ; 767 ad notam \ 752 text şi n. 2 ;
109 402, 592 n. 1: | 776 n. 1
767 ad notam 307 . 324 text şi nota
112 . 592, n. 1 ; 767 ad notam, 311 . . . . 235, n. 5
Ilo . . . . 611 n. 1 313 484, 525, n. 3
1271
. 53 n. 4 ; 54 n ; 693, 726 314 . . 157 n. 2 ; 776 n. 1
128/ 315 u r m . . 157 n. 2 ; 525, 526
183/ . . . 484, 526, 672 \ ad notam, 534
184/ n. 1; 776 n. 1
185 517 316/
. . • . . 400 n. 1
186 . , . . 3 2 1 , 566 i 317/
187 . • . . 384, 534, 535 340 . . . . . 751 n. 5
194 . . . . 144, 145 343 . . . . . . 249
199 . 57, 6 5 urm., 237 urm., 345/
123
245, 354, 737 I 346/
201 . 237 urm., 248 n. 1 347 . . . . 751 n. 5
205 245 [ 348 123
207 . 69, 244, 246 1
390 . . 2 4 3 , 247 n. 4; 249,
208 . 57, 65 u r m . ; 693, 694 S 3 5 1 , 459

68794 51
Art, _. Pagina __ArL Pagina
407 . . . 232 urm., 243, 244, 659 . . 549
269, 356 664 527
4191 1 2 9 669 . 527, 529, 762, 776 n. 1
670 534, 5 3 8
425 233 671) . 143, 536, 538, 539 text
427 353, 412, 503 673/ şi nota; 624 n. 3
435 28, 50 676 147, 365 n. 2
439 32 677Ì . 125, 156 n. 3 ; 234, 4 8 3 ,
445 . . . . 57, 6 3 , 64, 236, 6 7 8 / 534 n. 1; 526, 535, 756
353, 695 684 523, 5 6 3
448 50 685\ 7 0 7

449 . . 52 text şi n. 2 ; 53 686/

454 . 235 695 . 255 n. 4 ; 708 text şi n. 3
458 u r m . . . 57, 6 3 , 64, 236, 696 . 5 3 1 , 535, 540, 545, 718
697 255, 5 1 1 , 707
353, 606, 6 9 5
699 609
480 . . . 329, 370, 476, 506, 701 541
528 n. 2, 728 702 . 20. 308 n. 2 ; 597 text
483 . . . 412, 424, 499, 659 şi n. 4 ; 603, 678, 686,
485 u r m . . . 164, 658 n. 2 ; 697, 702, 705, 760
709, 744 703 552
486 424, 425, 499 708 579
487 424 712 308 n. 2
494 . . . . 101 ad notam; 723 579
332, 661 n. 1 724 71
495 urm 661 n. 2 741 617 n. 3
526 . . . 573, 574, 652, 666 751 urm. . . 2 6 1 , 564, 645
n. 3, 674 n. 2 şi 3 ; 566, 649
528 399 ad notam; 665, 666,
534 503 676, 685, 756, 768,
535 661 n. 2 770 n. 3
539 332, 661 n. 2 752 544
545 . . . . • . . . . 660
. 592 n. 1 ; 767 ad notam
546 660
7t>4/
550 338 u r m .
755 564
552 . . 234, 340 text şi n. 3
756 592 n. 1 ; 665
557 . 398 n. 2 ; 573 n. 2 ; 622
758 . . . 261, 566, 613, 665
565 urm 621 n. 3
759 . 67, 277, 490, 4 9 3 , 559,
644 . . 100, 259, 261, 328, 612, 6 6 5 , 699 n. 1
709 text şi n. 4 760 568 n. 1; 666
645 504 761 . . . 196, 566, 613, 665
651 654, 706, 716 762 412, 660, 664
652 . . 125, 156 n. 3 ; 234, 763 . 5 6 1 , 562, 600, 6 0 1 , 609
483, 526 764 647, 648
653 647, 708, 709 765 . . . 614, 647, 648, 656,
654 . 8 3 , 235, 530, 706, 755 664, 666
655 . . 441 text şi n. 1 ; 706 766 u r m . . . . 477, 6 6 1 , 665
 803

Art. Pagina : _Art. Pagina

767 477, 662 . 813Ì . 12 n o t a ; 14, 66, 70, 7 1 .
;
769 570 n. 2 8 1 4 / 84, 9 1 , 105. 165, 166,
770 . 592 n. 1; 645 urm.. 719 1 6 8 , 1 6 9 , 204, 2 1 4 , 2 2 7
771 662 u r m . ; 228 ad notam,
772 . 220, 222, 2 6 1 , 476, 573 232, 2 4 0 , 2 4 1 , 242, 2 4 8 ,
n. 1; 592 n. 1; 647. 6 4 8 , 250 u r m . ; 2 6 1 , 2 6 4 n . 2 ;
666 n. 2 ; 667 268,270, 299,303,307,
773 , 592 n. 1 3 1 2 , 3 1 7 , 3 1 8 , 329, 348,
7 74 340 n. 3 ; 579, 357 u r m . ; 382, 559, 634
775 337, 689 n. 2 ; 635 ad notam,
777 579 675, 725, 7 3 3 , 745, 767
786 590 nota . 815 . 232 urm., 239 n. 3 ; 2 4 3 ,
791 590 nota 245, 248 text şi n. 1 ;
794 . . . 665, 669 urm., 799 249, 269, 3 0 3 , 349, 3 5 1 ,
795 345, 346, 564 !
352, 353, 364
798 508 I 816 . . 166, 239 u r m . ; 245,
800 3 urm., 20 249 3 5 5
801 . 11 urm.. 13, 26, 55, 66, 817 . . 8 1 , 86 urm., 1 6 l ' 2 4 2 ,
278, 328, 368, 390, 418, 247, 276, 355
480, 4 8 1 , 610, 635, 640, 818 . . 9 1 , 254 n ; 318, 328
644, 715, 723, 781 n. 1; 342 urm., 470,
802 . . 12 n. 1; 19 urm., 20 4 7 1 , 676, 690, 6 9 1 ,
n. 1; 170, 172, 409 721, 725, 733, 7 4 3
n. 3 ; 640, 642, 688 ;
819 . . . 357 urm., 690, 721
803 . . 64, 66, 99, 154 n. 1; 820 . 9 1 , 2 3 3 , 240, 247 u r m . ;
191, 197, 409, 619 349, 350 u r m .
n. 2 ; 640, 642, 644, 821 . 8, 9, 368, 390 u r m . ; 419,
6 8 1 , 688 şi tom. I V , 547 n. 2 ; 6 3 5 , 6 4 5 , 6 7 8
partea l ì n. 2 ; 697 n. 3 ; 715, 7 2 5 ,
806 . 27. 29, 53 u r m . ; 80, 8 1 , 730 u r m . ; 733, 735, 758
117 n. 1; 676, 726 n. 1 ; 781, 782
<807 . . 53 n. 2 ; 55, 57 urm., 822 . 16, 17, 371 u r m . ; 379,
117, 693, 744 390, 402, 6 7 3 , 677, 678
808 . . 18, 8 1 , 82, 83, 105, n. 2 ; 723, 725, 781, 782
113, 160, 166, 172, 823 . 17, 173, 314, 336, 379
235, 674, 676, 696 u r m . ; 6 7 3 , 677, 781
8 0 9 \ . 17, 27, 48 ad notam: 824 . . . 384, 385 u r m . ; 398
8 1 0 / 5 5 , 58 n. 1; 116, 117 n. 2 ; 6 7 3 , 677, 6 7 8
urm., 146, 147, 160, n. 2, 781, 782
161, 162, 163 text şi 825 . 195, 376, 377, 3 8 9 , 4 0 0
nota 3 u r m . ; 419 n. 1 ; 424, 5 5 3 ,
811 . 8 1 , 86 urm., 160, 242, 678 text şi n. 2 ; 733, 738
247, 276, 355 n. 2 ; 781 ad notam, 782
•812 . 92, 124 n. 5; 143, 151 826 . 278 text şi n. 2 ; 3 7 3 ,
u r m . , 161, 296, 299, 300, 3 9 1 , 410, 6 7 3 , 677, 6 7 8 ,
588. 767, 768, 770 n. 3 : 723, 725, 729, 730, 733,
774, 775 n. 1; 780 i 780 u r m .
Art. Pagina
827 . 209 n. 1; 219 u r m . , 2 6 1
n. 3 ; 303, 676, 692, 719,
720, 725, 733, 734 n. 1
828 . . . 331 u r m . ; 676, 677
829 . 173, 278, 336, 417 u r m . ;
429, 676, 707, 712
830 , 173, 319, 4 1 9 , 420 u r m . :
468, 469, 6 6 3 , 664, 676
831 . 3 3 6 , 4 1 8 nota; 439 urm.,
452, 455, 610
832 . 306, 419, 420 u r m . ; 426
urm., 455 u r m . , 4 9 4
833 . 419, 450, 456 u r m . ; 461
834 . 342, 412, 419, 420, 455,
468, 473 u r m . ; 6 6 3 , 716
835 . 451 urm., 4 5 5 , 674 n. 1 ;
676, 6 7 8 , 712, 716
836 . 317, 318, 375 n. 1 ; 419,
426, 469, 480, 489 u r m . :
4 9 3 urm., 5 0 1 , 504, 664,
676, 712, 727, 728, 739,
752 n. 1
837 480 u r m .
838 . 4 1 2 , 495 u r m . ; 498 u r m .
839 . 495, 496, 497
840 . . . 4 9 4 , 5 0 2 , 503 u r m .
841 u r m . . 60, 375 n. 1; 522,
523, 540, 541 n. 3 ; 544
n. 1 ; 562, 5 7 3 , 593 ad
notam;606, 617, 633, 636.
638. 643, 650 n. 1 ; 6 6 5 ,
676, 747, 748, 749, 753
n. 4; 754, 755, 756 n. 1;
759, 762, 764
842 . 113 n. 4; 407, 522, 5 2 3 ,
524 u r m . ; 535 n. 5 ; 593
ad notam; 606, 665, 747,
754, 776 n. 1
843 . 522, 523, 533 urm., 592
n. 2 ; 593 ad notam; 606,
608, 633, 665, 747, 748
844 . 573 n. 2 ; 587, 589, 592
n. 2 ; 620 urm., 6 2 5 , 6 2 6 ,
628, 629, 630, 759 n. 2 ;
760 ad notam
845 . 290, 300, 584 u r m . ; 588,
589, 590 ad notam şi
Art. Pagina
n. 1; 5 9 1 , 592 n. 1 ; 5 9 4
urm., 6 3 1 , 646, 701 n. 1
846 . . . 528, 588, 592 n. 1 ;
600, 6 0 1 , 665, 6 8 3 , 758.
847 . 6 3 , 278, 507, 530, 5 3 4 ,
602 urm., 611 u r m . ; 616>
urm., 6 3 3 , 634, 6 6 6 ,
685, 7 6 a
848 . . 365 n. 1; 576, 5 9 4 r
604, 608 u r m .
849 . 308 n. 2 ; 541 n. 3 ; 546-
urm., 554, 557, 558, 559,.
560, 5 6 1 , 562, 563, 5 6 4 ,
566, 569, 5 7 1 , 574, 5 7 6 ,
579, 582, 595, 612, 6 1 5 ,
633, 636, 757
850 . 634 u r m . ; 637, 745, 7 6 0
j 851 . 592 n. 1; 640. 645 u r m . ;
651 n. 2
; 852 . . . 627 n. 2 ; 634, 639-
urm., 7 6 6
' 853 . 508, 637, 639 urm., 642"
8541 . 570, 603 text şi n. 5;.
8 5 5 / 604 text şi n. 1; 6 1 3 ,
614 text şi n. 2 ; 632'
n. 1; 658, 660, 661 n. 1 ;
663, 664
856 81
857 . 688, 734 text şi n. 2 şi
tom. I V , p a r t e a I I
859 . 22 şi tom. I V , partea I I
860 . . . tom. I V , partea I I
8 6 1 / . . 212, 213 şi tom. IV,.
862/ partea II
874 146 n. 2
883 . 116, 145 u r m . ; 160, 161
885 80 n. 4, 324
: 886 198-
888 60 n. 2 ; 688
889 647, 709'
891 647
893 . . . 338, 340 n. 3 ; 689-
894 . 138 n. 2 ; 641 n. 3 ; 688
895 709
896 . 338, 340 n. 3, 3 4 1 , 6 8 9
897 . 338, 340 n. 3 ; 3 4 1 , 6 8 9 ,
710, 719-
 805

Art^ Pagina Art. Pagina

899 . . . . . . . . . 647 948 . . 29, 51 n. 1; 3 2 3 , 390,
905 741 418 n. 1
906 19 n. 3 949 26
909 337, 689 952 . . . . 69, 74, 245, 246
•914 66 953 4 8 , 596 n. 3
919 579
QIQ} . . . . 39 text şi n. 2
SÌ}
923 740, 741
™ 958
959
39 n. 3
40
«24 640, 712 n. 4 960 . 40 n. 5 ; 41 n. 1 ; 150,
925 85, 174 154, 727, 773
927Ì . 7 4 961 697
928/ 964 329
931 450, 715 965 . 20, 394, 597 text şi n.
9 3 2 \ • 256, 2 8 3 , 3 4 1 , 347, 373 4 ; 6 0 3 , 678, 686, 697,
9 3 3 / n. 2 ; 385, 3 9 1 , 4 1 0 , 547 702, 705, 760
n. 2 ; 631 n . 2 ; 645, 670, 966 . . . 92, 306, 323, 379
672, 673, 674, 676, 678 968 92, 323, 379
u r m . ; 6 8 1 , 687, 696, 969 . . . 2 3 1 , 376, 381, 598
697,699 urm.; 714,715, 971 . 15, 205, 216, 328, 329
7 1 6 , 7 1 8 , 722, 729, 738, 972 2 6 1 , 265, 341
739, 759 ad notam; 974 . . 163, 173, 2 3 1 , 348,
7 8 1 , 782 3 8 1 , 365 n. 2 ; 4 3 1 ,
9 3 4 \ . . 3 8 1 , 383 n. 2 ; 672, 609, 610, 624,
935/ 673, 702, 712 u r m . ; 737, 771
722 urm., 738 975 . 7 1 , 232, 309, 337 text
9 3 6 . 55, 373 n. 2 ; 385, 3 9 1 , şi n. 2 ; 432, 503, 609,
410, 678, 755, 7 8 1 , 782 701 n. 1; 737 n. 2 ;
9 3 7 . 11, 56, 5 7 , 6 6 , 2 7 7 , 3 8 3 , 744, 771
3 9 1 , 454, 493, 6 3 5 , 645,
977 407 n. 2
734 u r m . ; 755, 758 n. 1;
987 u r m . . . 228 nota, 269
770, 7 8 1 , 782
9 3 8 . 734 şi tom. I V , partea I I 9 9 8 / . . 247 n. 4 ; 248 n. 1;
9 3 9 . 153, 508, 525 n. 3 ; 624 999/ 353, 662
n. 3 ; 746, 749 u r m . 1003 93
764 u r m . 1004 . 173, 418 n. 1 ; 550 n.
9 4 0 . 152 n. 4 ; 153, 296, 299, 1005 16, 3 7 1 , 375
300, 759, 766 urm., 1006 3 7 1 , 372, 373
780, 784 1007 . . . 3 7 1 , 375 nota; 378
9 4 1 . 51 n. 1; 153, 156 n. 2 ; 1008 . . . 16, 173 u r m . , 377,
759, 766 u r m . ; 773 u r m . 409, 685
942 . 205 text şi ii. 2 ; 227, 231 1010 370, 3 7 1 , 372
943/ u 1011 407 n. 2
944/ 1012 671 n. 4
945 3. 557 1015 . . . 173, 376, 4 1 1 , 412.
946 4 703, 742
947 17, 334, 335 1016 4 1 1 , 472
 Art. Pagina Art. Pagina
1017 671, 711, 727 1226 . 20, 597, 603, 627, 6 7 8 r

1019 . 4 0 1 . 402, 4 1 1 , 412. 4 1 3 , 686, 702, 705, 761

419, 422, 425, 4 9 5 , 497, 1228 256, 675, 691
742 1229\ fi87
6 8 7
1020\ . 402, 418 n o t a ; 4 1 9 , 4 2 1 , 1 2 3 0 )
1 0 2 1 / 427, 429, 434, 437, 495 1231 . 2 9 , 5 3 u r m . : 55, 80 u r m . ,
1022 377, 457 117 n. 1; 7 2 6
1235 230
JJJ^J 332 ad notam 1240 234, 676, 677
1035 551 1242 u r m 238, 3 4 9
1057 urm 551 1248 694, 7 4 5
1060 622 n. 3 ; 719 1249 694
1081 424, 425, 454 1250 66
1084 353 1254 785
1088 658 ad notam 1265 66
1092 . 259, 320, 3 2 1 , 323, 489, 1268 412, 5 0 3
578 n. 1 1279 579
1095 331 n. 3 1282 566, 6 1 3
1102 . 329 1295 u r m . . 15, 205, 216, 299,
1108 334 329, 3 5 7
1138 . 67, 254 text şi n. 1; 490 1307 784, 7 8 5
1154 urm 550, 678 1308 161
1156 329 1316 . . 264. 265 text şi n. 3
1161 55, 726 1337 u r m 334, 5 0 2
1162 443 1339 333
1167 . 207 ad notam; 208 nota 1344 334 n. 2
in fine; 226, 417 1356 350
1168 . 12 nota; 14, 154, 165, 1380 412
205 u r m . ; 209 n, 1; 259. 1385 622 n. 3
299, 322, 416, 417, 698 1388 . . . . . . . 648, 6 5 2
1391 u r m 272
1169 . 150, 154, 155, 278, 279,
1393 . . 2 2 1 , 328 n. 1; 3 4 1 r
616, 774, 780
342, 4 7 2
1 1 7 1
* 33 n 2
0 6 n 1 1403 550 nota
1 1 7 3 / -
1419 412, 5 0 3
1175 310 1526 552
1176 365 n. 1 1532 u r m 227 n. 3
1179 304, 636 1536 . 2 1 1 n. 1; 228 a d notam
1180 305 1540 243
1182 . 254n.,381,635rtY?«otem 1611 269
1190 208 1621 282
1191 u r m . . 205, 281 text şi 1638 320
n. 2 ; 310 1639 622
1198 282, 636 1640\ • 4 9 1 , 6 0 2 , 6 0 3 , 620 n. 3 ;
1202 193, 774 1 6 4 1 / 621 n.; 627 text şi n. 2
1206 . . . 290. 2 9 1 , 292, 293 1642 . 255, 299, 300, 770 n. 3
1224 . 736 1651 . . . 5 7 3 n. 1 ; 582, 6 2 2
 Art. Art. Pagina

1718 . . . 576, 701 ad notam 1881 458, 459

1731 1890 . 164, 247, 309, 312, 4 0 3 ,
1746 702 415, 416, 4 3 3 , 504, 5 0 5 ,
1750 344 632, 6 9 8 , 710, 721 ad
1754 352, 415 notam; 773
1762 3 5 1 , 352 1895 u r m . . 9 3 , 208 n. 1; 414,
1767 352 433, 505, 6 3 3 , 710
1773 1899 773
1779 636 1900 . 69, 164, 206 n. 2 ; 207
1789 326 ad notam, 2 2 5 , 247, 2 5 5 ,
1801 303, 691 309, 312, 367, 413, 4 1 5
1816 342 u r m . ; 417, 6 9 8
1837 504 1901 122
1838 497 1909 . 259, 261 text şi n. 4 ;
1839 255 2 6 5 , 279 text şi n. 3 ;
1842 578 n. 1 280, 282, 284 n. 2 ; 286,
1847 280 290, 342 n. 1; 4 1 3 , 4 2 4 ,
1863 u r m . . . • . . 506, 632 433, 434, 472, 505 n. 2 ;
1874 506 710, 721 ad notam; 7b2
1876 • • • * . • 458, 459 1914 566, 613, 6 6 5

PROCEDURA CIVILĂ

58 603 721 303, 6 9 1

408 195 n. 3 722 . . . 347
514 360 723 . 344 n. 5 ; 359, 360, 3 6 1 ,
708 . . . . . 256, 675, 691 367, 721

CODUL COMERCIAL

171 273 i 506 urm 146 n. 2

j 7 1 7 7 1 n 2
277V 274 342 -
2 7 9 / ' 724 . 69 urm., 347, 695, 7 4 5
280 274 I 727 71
490 272 n. 2 796 § 2 724 n. 2
493 272 n. 2

CODUL COMERCIAL VECHIU

808

CODUL PENAL

Art. Pagina Art. Pagina

13Ì . 57, 72 u r m . , 123, 277, 250 u r m 443
16/ 6 9 5 , 745 253 443
57 443 256 urm 443
58 443 270 • 465
621 443 275 488
63/ 322 urm 281 n. 2
24'IÌ. 444 327 443
242 f

PROCEDURA PENALA

12 . . 467 445 urm. 73

CONSTITUŢIE

7 § 5 . p . 8 1 , 100, 101 nota; 13 188

160, 1 6 3 , 5 3 1 23 189, 190
9 102 131 86 n. 2
11 80

Legile speciale cele mai importante menţionate

în acest volum

L . din 12 Iulie 1866 pentru desfiinţarea Consiliului de

Stat 86 n. 2
L . din 3 A p r i l i e 1882 pentru r e g u l a r e a proprietăţei
imobiliare în Dobrogea 103
L . din 21 I a n u a r i e 1 8 8 3 a s u p r a titlurilor la p u r t ă t o r ,
pierdute, furate sau distruse 2 8 5 , 293 n. 2
L. p e n t r u autentificarea actelor din 1 Septembrie 1 8 8 6 :
< A r t . 8) . 228 ad notam
( A r t . 19 şi 33) . . . . 2 1 3 , 251 ad notam
L . din 13 F e b r u a r i e 1894 pentru reorganizarea Minist.
afacerilor străine (art. 2 3 , 24) . 325
L . din 31 Iulie 1894 pentru organizarea com. u r b a n e
(art. 89) 86 n. 3
L . din 15 Decembrie 1894 a s u p r a alienaţilor . . . . 52
L . din 18 Martie 1895 a s u p r a numelui 2 0 3 n. 1
L . t i m b r u l u i din 1900 292 n. 1; 296 n. 1; 4 0 1
L . din 8 Martie 1904 pentru organizarea com. r u r a l e
(art. 5 3 ) 86 n. 3
 809

Pagina

Ij. din 15 Martie 1906 pentru modificarea unor dispo­

ziţii din codul civil ( a r t . 285 C. civ.) 567
L . a s u p r a poliţiei vânatului din 28 Martie 1906 ( a r t . 6) . 447
L . pensiunilor din 27 Martie 1909 (art. 6) 553
L. din 4 Main 1910 pentru organ, centrală a Minist.
instr. publice şi al cultelor 112 n. 2
R e g u l a m e n t u l pentru serviciul portăreilor din 30 M a i u
1909 (art. 16) 254
Legea sanitară din 20 Decembrie 1910 (art. 2 0 , 82
şi 88) . • . . . • 128 text şi n. 2

T e x t e l e din codul francez eliminate sau modificate

de legiuitorul nostru

Ari. C. fr. Pagina Art. C. fr. Pagina

472 122 n. 3 933 . . 227 n. 3 ; 228 nota

934 237
610 338 u r m . 936 239
747 , . . . . 400 n. 1; 404
766 . 404 940 . 248 u r m . n. 1 ; 348
816 523 n. 1 urm., 3 5 4 , 355
821 697 n. 3 942 352 n. 1
894 . . 12 ad notam şi n. 1 943 . . . . 317, 390 n. 1
900 . . 177 u r m . , 409, 410 947 . . 410, 6 7 8 n. 2 şi n. 6
m\ 29, 694 dela p. 780, 7 8 1 , 782
902 206 949 398, 399
905 65 950
908 147 u r m . 952 . . 410 urm., 414, 415
914 . . . . . 528 ad notam 954 420 n. 1
915 . 533 n. 2 ; 535, 5 3 6 , 5 3 7 959 • 411
916 747 960 455, 727
918 585 n. 1 963 501 u r m .
920 605 966 . 505 n. 5
921 . 609 n. 5 1005 659 n. 2
922 557 1021 . 398 n. 2
925 640 1048 urm. . 82 n. 4 ; 6 6 9 n. 1;
9?6 640 6 7 3 n. 1
927 . . . . 640, 643 n. 3 1070 358
929 655, 6 6 3 1071 471
930 . . 604, 6 1 3 , 614 text şi 1072 358
n. 2 ; 6 5 3 1081 . . 673 text şi n. 1; 674
261 text şi n. 2 ; 6 7 9 n. 1
932 . 12 ad notam, 167, 168, 1082\ . . 674 n. 2 : 679 n. 1;
227 n. 1; 230, 252 text 1 0 8 3 / 682, 688, 692, 6 9 6 , 699
şi n. 3 ; 675 text şi n. 1
 Art, Art. Pagina

1087 675 ! 1095 . 56, 7 2 6

1088 455, 6 7 1 , 710 ! 1096 734 n. 3 : 737
1089 . 455, 679 n. 1 ; 706, 710, 1100 766 n. 4
!
739 n. 1 1599 330
1090 . 613, 614, 676 n. 2; 6 8 5 I 2139 349 n. 6
1093 682 ; 2194 349 n. 6.
1094 § 1 şi 2 . 747, 748, 749
 TABLA ALFABETICA ŞT ANALITICA
M A T E R I I L O R C U P R I N S E I N TOM. IV
(PARTEA I-a. EDIŢIA A H-a)
(Donaţiunile între vii)
A moştenitorul absent poate ii re­
Absenţă. — Absenţa declarată a
donatarului şi, după împrejurări,
a descendenţilor săi, face să se
deschidă, în mod provizor, dreptul
de reîntoarcere convenţională sti­
pulat de dăruitor, 402. V. Reîn­
toarcere convenţională, pag. 873
(tabla).
— Absenţa daruitorului, decla­
rată înaintea morţei donatarului
sau descendenţilor săi, atrage, cel
puţin în mod provizor, stingerea
dreptului de reîntoarcere, 404.
— Dacă copilul donatorului, ab­
sent în momentul facerei donaţi­
unei, este considerat ca existent
sau inexistent în privinţa revo­
cărei donaţiunei pentru survenire
de copii (Controv.), 485.
— Reîntoarcerea unicului copil
absent al daruitorului nu poate fi
asimilată cu naşterea sa şi, ca
atare, nu poate să aducă revoca­
rea donaţiunei făcută în timpul
absenţei acestui copil, reîntoarce­
rea lui dovedind că el exista în
momentul facerei donaţiunei, 487.
V. Donaţiune, p. 839 (tabla).
— Copilul declarat sau numai
presupus absent nu se numără
pentru stabilirea rezervei şi părţei
disponibile, 530, 531. V. Rezervă,
p 881 (tabla).
— Chestiunea de a se şti dacă
A
prezentat de către copiii săi este
controversată. Vezi tom. I, p. 520,
text şi n. 2 şi tom. III, partea II,
p. 132, 133.
— Moştenitorii rezervatari, puşi
în posesiunea averei unui absent,
nu au acţiunea în reducţiune, cât
timp nu vor stabili moartea au­
torului lor absent (Controv.), 611.
V. Reducţiune, p. 874 (tabla).
— Este vorba, în specie, numai
de donaţiunea între vii, căci dacă
ar fi vorba de liberalităţi făcute
de absent prin testament, legatarii
nu vor puteà cere predarea le­
gatelor decât în limitele părţei
disponibile, 611. V, Reducţiune.
Abendgabe, 732, 733 ad notam.
j
Ab irato (Acţ.).- Nu mai există
în dreptul actual, 38.
— Judecătorii ar putea însă să
decidă, în fapt, că defunctul n'a
avut uzul raţiunei sale când a
făcut liberalitatea, 39.
Abitaţie. — Deşi art. 844 nu vor­
beşte decât de uzufruct, totuşi
dispoziţia acestui text se aplică
şi la drepturile de uz şi abitaţie,
aceste drepturi nefiind decât nişte
diminutive ale uzufructului, 621,
n. 3. V. Reducţiune, p. 874, Uz.
Uzufruct, etc.
 — Neaplicarea art. 845 C. civil
înstrăinărilor făcute cu rezerva
unui drept de abitaţie, 590 n. 1.
Abuz de încredere. — Contrac­
tele (mandatul, depozitul, etc ), a
căror violare constitue abuzul de
încredere, nu potfidovedite, peste
150 de lei, chiar înaintea tribu­
nalelor represive, decât conform
regulelor stabilite de dreptul civil,
281 n. 2. Mai vezi tom. II, p. 275
n. 2 ; tom. VII, p. 252 n. 2; tom.
VIII, p. 798 n. 1 ; tom. X, p. 2
nota 6, etc. \ o° Testament
— Abuzul de încredere, .are
loveşte în a v e r e a dăruito ului,
poate dă loc la revocarea donaţi-
unei pentru ingratitudine, 445 n. 2.
V. Donaţiune, Faliment, Furt, In-
şâlâciune, etc.
— Art. 1909 § 2 C. civ., care
permite revendicarea mobilelor
în caz de furarea sau perderea
lor, nu se aplica la caz de abuz
de încredere sau de escrocherie,
aşa că acel care a fost lipsit de
un lucru mobil printr'un abuz de
încredere şi chiar printr'o escro­
cherie, nu a r e acţiunea în reven­
dicare contra terţiului posesor a
acestui lucru, ci numai o acţiune
personală. C. Douai, Cr. judiciar
din 1913, No. 59 (cu observ, noas­
tră). Vezi Escrocherie, Revendi­
care, etc.
Act autentic. — Menţiunile care,
într'un act autentic, se cred pană
la înscrierea în falş, 33 n. 2 şi
309 n. 4. Vezi şi tom. VII, p. 155,
text şi n. 2. V. înscrierea in falş.
— Actul autentic este cerut p.
existenţa tuturor actelor solemne
în genere, deci şi a donaţiunilor,
205, 206, 210 urm. V. Donaţiune.
— Formalităţile cerute pentru
autentificarea actelor se îndepli­
nesc pe ambele exemplare ale
actului, 2I2.
— In caz de lipsa unei forma­
lităţi pentru autentificarea actelor,
donaţiunea este inexistentă, 213,
254. V. Donaţiune.
— ( ) donaţiune neînvestită cu
formele legale nu poate deci servi
ca un titlu just spre a conduce la
uzucapiunea de 10 sau 20 de ani,
208 n. 1 şi Cas. rom. dec. No. 341
din 7 Maiu 1912, publicată în
Jurisprudenţa română din 1913,
No. 23, p. 354, No. curent 460. V .
Donaţiune, Uzucapiune, etc.
— înainte de promulgarea legei
pentru autentificarea actelor, ce­
tirea actului din cuvânt în cuvânt,
în auzul părţilor, eră o formalitate
esenţială cerută pentru toate ac­
tele autentice în genere, deci şi
pentru donaţiuni, 213.
— Formalităţile autentificărei
cerute în privinţa testamentelor
autentice, 212, 213. V . Testament
şi tom. I V , partea II, tabla anal.,
autentic.
— Dacă, în caz de a se instru­
mentă la domiciliul unei părţi,
care este bolnavă, se poate luă
la acel domiciliu şi consimţimân­
tul părţei care nu este bolnavă
(Controv.), 251 nota.
j
Actul estimativ. — Pe lângă for­
j malitatea autentificărei, donaţiu­
nea de lucruri mobile mai e su­
! pusă la o formalitate specială, şi
a n u m e : la încheierea unui act,
numit estimativ, prin care se des­
criu şi se preţeluesc în mod in­
dividual toate mobilele dăruite,
219, 222, 223.
— Nulitatea unei don. lipsită de
actul estimativ prescris de lege,
este o nulitate de formă, 209 n. 1.
V. Confirmare.
— Origina acestei formalităţi
(dr. vechiu francez), 219 n. 4.
, — Scopul acestui act, inexistent
la Romani şi în dreptul nostru
anterior, 220.
— Don. manuale nu sunt supuse
acestei formalităţi, 220, 261 n. 3.
V . Don. manuale, p. 847 (tabla).
— Nici don. deghizate sau as­
cunse sub forma unui contract cu
titlu oneros, 221 şi 303. V . Dona­
ţiuni deghizate, p. 845 (tabla).
— Nici don. de drepturi suc­
! cesorale, 222 ad notam.
— Nici instituţiile contractuale,
(Controv.), 222 n. 1,692,719. 720. V .
Institut, contractuală, p.856 (tabla).
— Formalitatea actului estima­
tiv se aplică nu numai donaţiu­
nilor de mobile corporale, dar şi
celor de mobile incorporale, pre­
cum: rente, creante, valori cotate
la bursă, etc., 221 text şi n. 2.
— Ea nu se aplică însă imobi­
lelor prin natură, nici celor prin
 Actul estimativ
<ì osti naţie sau incorporate, 221
nota 2.
— Ea este aplicabilă imobilelor
prin destinaţie numai atunci când
ele au fost dăruite spre a fi se­
parate de fondul la care erau ali­
pite, 221 n. 2.
— Formalitatea acestui act se
aplică tuturor donaţiunilor mobi­
liare, constatate printr'un act, fie
ele remuneratorii, oneroase, con­
diţionale, cu termen, pure şi sim­
ple, etc., 222.
— Ea se aplică donaţiunilor fă­
cute viitorilor soţi prin contractul
de căsătorie sau între soţi în tim­
pul căsătoriei, 222, 676, 725. Vezi
Donaţiune, p. 843 (tabla). j.
— Actul estimativ nu are însă ;
nicio raţiune de a fi de câteori
donaţiunea dintre soţi a re de obiect
bunuri viitoare, 733. V. Donaţiune,
p. 843 (tabla).
— Ea se aplică şi donaţiunilor
cumulative de bunuri prezente şi
viitoare (Controv.), 719, 720. Vezi
Donaţiune.
— Cazul când donaţiunea cu­
prinde mai multe lucruri, care for­
mează un tot indivizibil, precum:
o bibliotecă, o colecţie de medalii,
geologie, tablouri, autografe, etc,,
n. 3 dela p. 222, 223.
— Formele actului estimativ
(act autentic sau sub semnătură
privată), 223.
— Acest act poate face parte
din insuş actul de donaţiune, 223.
— El nu are nevoe de a fi re­
dactat în momentul facerei dona­
ţiunei (Controv.), 223.
— Lipsa actului estimativ nu
atrage inexistenţa donaţiunei, ci
numai anularea ei (Controv.), 224,
225.
—In consecinţă, o donaţiune mo­
biliară făcută fără existenţa aces­
tui act, poate ii confirmată de dă­
ruitor, 225, 226.
— O altă consecinţă a împreju-
rărei că donaţiunea este, în specie,
numai anulabilă, este că anularea
nu mai poate fi cerută dacă au
trecut 10 ani dela săvârşirea do­
naţiunei, prescripţia curgând, în
asemenea caz, din ziua ^ăvârşirei
contractului, iar nu din ziua mor­
ţei dăruitorului, 225.
I — Dreptul creditorilor dăruito
rului de a cere anularea donaţiu­
nei pentru lipsa actului estimativ
(Controv.), 226.
Acţiunea pauliană.—Liberalităţile
făcute de falit înaintea perioadei
suspecte nu sunt nule de drept,
însă pot fi anulate după cererea
judecătorului sindic, pe cale ac-
ţiunei pauliene, 71. V. Faliment
— Creditorii donatarului nu pot
să accepte donaţiunea pe care de­
bitorul 1 o r refuză de a o primi,
fiindcă prin aceasta el nu-şi mic­
şorează patrimoniul său, ci pierde
numai ocazia de a se înavuţi, 231,
232 şi tom. V, p. 247. V. Dona­
ţiune, p. 831 (tabla).
— Ei pot însă să atace donaţi-
unile făcute de debitor in frauda
drepturilor lor, 737 n. 2 ; 744, 771.
— Dreptul dăruitorului de a
atacă contractele de închiriere sau
arendare, încheiate în frauda lui
de către terţii, cu privire la re­
vocarea donaţiunei pentru surve­
nire de copii, 503. V. Donaţiune.
— Dreptul dăruitorului de a
ataca şi desfiinţa contractele de
închiriere încheiate de donatar
pendente conditione, în caz de des­
fiinţarea donaţiunei prin stipula-
rea clauzei de reîntoarcere, 412.
V. Reîntoarcere convenţională.
— Dreptul creditorilor moşteni­
torului rezervatar de a ataca, prin
acţiunea pauliană, renunţarea la
acţiunea în reducţiune, 609. V.
Reducţiune.
Administraţie legală. — Inca­
pacitatea prevăzută de art. 809
nu se aplică tatălui administrator
legal, în timpul căsătoriei, aşa că
acest din urmă poate să primească
o liberalitate dela copilul său mi­
nor, 124 şi tom. II, pag. 503 n. 1.
V. Minor, p. 863 (tabla).
— Tatăl administrator legal este
responsabil către copiii săi mi­
nori pentru neacceptarea dona­
ţiunei făcută acestor copii, 249.
Adopţiune.— Copiii adoptaţi de
o persoană incapabilă de a primi
liberalităţi sunt, ca şi copiii săi
legitimi sau legitimaţi, presupuşi
persoane interpuse, 157, 776 n. 1.
V. Capacitate.
 Adopţiune
— Un surdo-mut poate să adop-
teze, 242. V. Surdo-mut.
— Când se constată că trans­
crierea unei adopţiuni, sub im­
periul vechiului art. 323 C. civ.,
s'a cerut şi s'a făcut peste terme­
nul de 3 luni, prescris de acest
text, în asemenea caz adopţiunea
rămâne fără efecte, neputându-se
susţine că modificându-se acest
text prin legea din 1906, această
modificare ar li aplicabilă şi ac­
telor de adopţiune anterioare pro­
mulgarci acestei legi. Cas. rom.
Secţii unite, decizia No. 6 din 21
Mai 1913, Jurisprudenţa română
din 1913, No. 24, p. 370.
— Copiii adoptaţi ai donatarului
nu împedică reîntoarcerea bunu­
rilor de a se îndeplini în persoana
dăruitorului, afară de cazul când
contrariul ar rezulta din termenii
actului şi din voinţa părţilor, 407,
n.2 şi tom. II, p. 407 text şi n 3.V.
Reîntoarcere convenţionala, p. 873.
— Dacă existenţa unui copii
adoptat în momentul donaţiunei
face sau nu obstacol la revocarea
donaţiunei pentru survenire de
copii (Controv.), 484. V. Donaţiune,
p. 838. 839 (tabla).
— Adopţiunea unui copil nu
poate să aducă revocarea unei
donaţiuni anterioare, pentru sur­
venire de copii, 487.
— Adopţiunea nu este revoca­
bilă pentru survenire de copii
adoptatorului, 492.
— Copilul adoptat are o rezervă
în averea adoptatorului, ca şi în
acea a părintelui său adevărat
525, text şi n. 3; 606 n. 3, precum
şi (om. II, p. 406. V. Rezeroă.
— Dreptul copilului adoptat la
rezerva specială statornicită de
art. 939 (Controv.), 525 n. 3 şi 752
n. 2. V. şi tom. Ii, p. 406, 407, text
şi n. 1. Vezi Partea disponibilă
intre soţi, Rezeroă, p. 881, etc.
— In orice caz, adoptatul este
în drept a reduce donaţiunile fă­
cute de adoptator înainte de adop­
ţiune, 525 n. 3 şi 606 n. 3.
— Copilul adoptat nu are nicio
rezervă în succesiunea rudelor
adoptatorului, el nefiind moşteni­
torul lor, 526 nota.
— Descendenţii adoptatului nu
au, de asemenea, nicio rezerve
în succesiunea adoptatorului, fi­
indcă ei nu moştenesc pe adopta­
tor (Controv.), 526 nota şi tom. II,
p. 408 urm.; tom. ÎII, partea II,
tabla anal., v° Adopţiune, etc..
— Ascendenţii adoptatorului nu
au nicio rezerva în succesiunea
adoptatului, 526 nota.
— Părinţii adoptivi nu au nici
ei rezervă în averea adoptatului,
534 n. 1. V. Rezeroă, p. 881 (tabla).
— Existenţa dreptului de reîn­
toarcere legală în favoarea adop­
tatorului şi a descendenţilor săi.
400 n. 1, 404. V. Reîntoarcere suc­
cesorală, p. 879 (tabla).
Adulter. — Bărbatul care şi-a
ucis pe soţia sa, surprinsă în fla­
grant delict de adulter, poate fi
lipsit, pentru ingratitudine, de do­
naţiunea ce-i făcuse această din
urmă, 443.
— Copiii adulterini, ca şi cei
incestuosi pot fl legitimaţi în le­
gislaţia noastră, 752 n. 2. V. In­
cest, Legitimare, etc.
Aes alienum universi patrimo­
nii, non certarum rerum onus est,
689.
Alianţă. — V. Cuscrie.
Alienaţi.— Validitatea sau ne-
validitatea testamentelor aliena­
ţilor (chestie de fapt), 52. V. Ca­
pacitate.
|
Alimente. — Cazurile în care
donatarul este în drept a refuza
alimente dăruitorului (Controv.),
439 n. 2.
— Refuzul fără cuvânt al do­
natarului de a alimenta, la caz de
nevoe, pe dăruitor, poate dă loc
la revocarea donaţiunei pentru
ingratitudine, 450, 451 şi tom. !,
p. 700 urm.
— Oblig, alimentară dintre so­
cri, gineri şi nurori, 439 n. 2.
— Fraţii nu au drept la alimente,
523 n. 2 şi tom. I, p. 702. V. Fraţi.
—Dăruitorul nu are acţiunea în
reducţiune a donaţiunei făcuta de
dânsul, el putând numai să ceară
alimente şi să provoace revoca­
rea don., dacă donatarul îi refuză
i aceste alimente, 610.
 Animalele (bolnave de moar­
te). — Nu sunt cuprinse în masa
asupra căreia are să se calculeze
partea disponibilă şi rezerva, 548.
V. Re zer că.
Antipricon (schimbul imobilului
dotai), 785, text şi n. 3. V. Schimb.
Apel. — Raportul poate fì cerut
pentru prima oară în apel, 602
n. 3. V. Raport.
— Nu însă reducţiunea, 602 n. 3.
V. Reducţiune.
— Tardivitatea apelului fiind
d e ordine publică, poate fi discu­
tată pentru prima oară înaintea
Curţei de casaţie şi trebue chiar
să fie invocată de judecători din
oficiu. Cas. rom. S-a IlI-a, deciz.
No. 57 din 29 Ianuarie 1913, Cr.
Judiciar din 1913, No. 31, p. 372.
V. şi Cas. belg. Sirey, 1910, 4,
p. 15, precum şi Dreptul din 1910,
No. 82, p. 660. Idem. Garsonnet, Tr.
de procéd. civile, V, 2981, p. 847
urm. (ed. a 2-a).
— Admiterea aceleiaş soluţii
nu numai în materie civilă, dar
şi în materie corecţională. Cas.
fr. Sirey, 1908. 1. 60; C. Bucureşti,
Dreptul din 1882, No. 12; F. Hélie,
Instruc. oriminelle, VI, 3001, p. 761
(ed. a 2-a).
Armele (defunctului) nu se pun
în masa asupra căreia urmează a
se calculă partea disponibilă şi
rezerva, decât atunci când sunt
împodobite cu pietre scumpe, 548
n. 3. V. Rezemă, p. 882 (tabla).
Arterio-scleroza. — Nu implică
o slăbire a facultăţilor mintale
pentru anularea unui act de dis­
poziţie cu titlu gratuit, 35 n. 1.
Ascendenţi.— Au facultatea, nu
însă obligaţia de a accepta o do­
naţiune făcută descendentului lor
minor, 233 urm. Vezi Donaţiune,
Minori, etc.
Asigurarea pe viaţă. — Poate
constitui o donaţiune indirectă,
scutită de formele solemne, 256.
— Asigurarea pe viaţă, consti­
tuită în mod gratuit de către as­
cendent, în folosul descendenţilor
săi succesibili, este supusă rapor­
tului, 256 n. 1 şi tom. III, partea II,
p. 558 ad notam.
\ — Dacă folosul ce ar rezultă
•dintr'un contract de asigurare
pentru un copil pe care tatăl său
l-ar fi asigurat la o societate de
asigurare, este sau nu supus ra­
portului fi c t i v statornicit de
art. 849 C. civ., 560. V. Rezervă.
!
— Dacă asigurarea pe viaţă,
contractată de un falit în timpul
perioadei suspecte, cade sau nu
sub aplicarea art. 724 C. com.
(Controv.), 69 n. 3. V. Faliment.
— S'a decis că asigurarea unui
capital pentru cazul de viaţă, în­
soţită de o contra-asigurare a pri­
melor pentru caz de moarte, con­
stitue un risc legitim, care poate
formă obiectul unui contract de
asigurare asupra vieţei. Cas. rom.
S-a III, Dreptul din 1912, No. 49,
p. 389; Cr. judiciar din 1912, No. 47
şi Cercul juridic din 1913 (revistă
de drept care apare la Craiova
sub îngrijirea d-lui I. N. Finţescu),
No. 2, p. 101 urm. (cu o observ,
a prof. Cesare Vivante). — Contra :
C. Craiova, Dreptul 1913, No. 23.
Avocat. — Femeea nu poate fi
avocat (Controv.). Vezi C. Iaşi,
Dreptul dia 1913, No. 47(cu observ,
noastră în sens contrar) şi Cr.
judiciar din 1913, No. 49. Vezi şi
tom. I, p. 254 n. 1.
— S'a decis că avocatul care,
primind o remuneraţie, dă cu uşu­
rinţă un sfat greşit acelui care-1
consultă, este responsabil de pre­
judiciul cauzat prin sfatul său gre­
şit. Trib. imper. german şi trib.
regional superior (Oberlandesge-
richt), din Hamburg, J. Clunet.
, anul 1913, p. 949 şi 951. V. asupra
responsabilităţei a v o c a ţ i l o r ,
tom. V, p. 447, 448. V. şi art 28
al legei pentru organizarea cor­
pului de avocaţi din 12 Martie
1907.
B
Bărbat. — Autorizarea de care
are nevoe femeea măritată pentru
a primi o donaţiune, 237 urm. V.
Femee măritată.
— Cazul când bărbatul este dă­
ruitor (autorizare implicită), 238.
— Bărbatul poate primi dona­
ţiunea în numele femeei, însă
 Bărbat
pentru aceasta, el are nevoe de
un mandat autentic, fie chiar ge-
neral, 238.
— El este obligat a transcrie
donaţiunea făcută femeei, atunci
când are administraţia averei dă-
ruite, adecă sub regimul dotai,
238, 349, 350 n. 4; 352, 353. V.
Transcriere, p. 891 (tabla).
— Recursul femeei în contra
bărbatului (inexactitate de text),
350 n. 4; 353 urm.
—De câteori bărbatul este obligat
a cere transcrierea donaţiunei, de
atâtea ori el nu poate opune fe­
meei lipsa de transcriere, 364. V.
Transcriere.
— Autorizarea de care femeea
măritată are nevoe pentru a dis­
pune de averea sa prin acte între
vii, 66 urm. V. Femee măritată.
— Un bărbat nu se poate obliga
a plăti o sumă de bani unei fe­
mei spre a întreţine relaţii tru­
peşti cu ea, 323. V. Oblig, naturală.
— Oblig., ar fi însă validă dacă
n'ar aveà de scop răsplătirea re­
laţiilor ilicite, ci despăgubirea
prejudiciului cauzat prin seduc-
ţiunea femeei, obligaţia bărbatului
fiind atunci îndeplinirea unei da-
torii de conştiinţă, 323 text şi n. 3.
V. Oblig, naturală, Seducţiune, etc.
Beţia.—Opreşte pe om de a dis- j
pune de averea sa, când este com- '
plectă sau desăvârşită, pentrucă \
atunci ea alterează facultăţile in- !
telectuale, 36, 37. ;
— Dacă beţia a fost provocată i
prin uneltirile viclene ale părţei
adverse, atunci ea se complică cu
dolul, 36 n. 4.
— Beţia poate fi dovedită prin
orice soiu de probe, 36 n. 4. j — In asemenea caz, persoana
— In pravilele lui V. Lupu şi
M. Basarab, beţia eră, în materie
represivă, o circumstanţă uşură-
toare. 36 n. 4.
— Responsabilitatea penală a i
omului bat, 37 nota.
—In codul german (art. 6), beţia
este o cauză de interdicţie, 37. j c
Biserică. — Punerea prin testa-
ment a unei biserici sub ocrotirea
unui Suveran străin, este o con-
# \ diţie ilicită, 191. V. Condiţie im
I posibilă, imorală, ilicită, etc.
i
! Bona non intelliguntur nisi de-
ducto aere alieno, 72, 577, 610. V.
Nemo liberalis, nisi liberatus.
Botez. — Acei care se lepădau
j de sf. botez erau altă dată opriţi
de a testă, 77. V. Capacitate, p. 818.
Bun şi aprobat. — Actul căruia
îi lipseşte această formalitate cons­
titue un început de probă scrisă,
305; t. VII, n. 7 dela p. 207, 208;
tom. X, p. 128. V. Don. deghizate.
Bunele moravuri.—Ordinea pu­
blică cuprinde în sine şi bunele
moravuri, 187 şi tom. I, p. 226.
Vezi şi tom. V, p. 134 n. 2. V.
Ord. publică.
1
Brevete de invenţie. — Breve­
tele de invenţie, conservate con­
form legilor în vigoare, figurează
în masa asupra căreia urmează a
se calculă partea disponibilă şi
j rezerva, 551. V. Rezervă, p. 882.
Bursă.—Valorile cotate la bursă
! sunt supuse formalităţei actului
\ estimativ, de câteori fac obiectul
j unei donaţiuni, 221 n. 2. V. Act
] estimativ.
' —Ele se preţeluesc după preţul
ce aveau în momentul morţei dă­
ruitorului sau testatorului, când
se formează masa asupra căreia
urmează a se calculă partea dis­
ponibilă şi rezerva, 556. V. Re­
zervă, p. 883 (tabla).
Burse. — Se poate însărcina
prin testament o persoană morală
pentru înfiinţarea unei burse sau
unui stipendiu, pentru trimeterea
de elevi în străinătate, etc., 96 n. 3.
morală arătată de testator sau
Ministerul instrucţiunei publice
va accepta legatul şi va remite
premiul sau bursa celui în drept,
112, 113. V. Premii, Stipendii, etc.
Cambii. — Nu pot face obiectul
! unui dar manual, proprietatea lor
j strămutându-se prin gir, 274, 342.
| V. Don. manuale, Gir, etc.

Capacitatea (şi incapacitatea)
de a dispune sau de a primi prin
donaţiune sau testament, 26 urm.
— Capacitatea este activă şi pa­
sivă, 26.
— Capacitatea este regula ge­
nerală, iar incapacitatea o ex­
cepţie, 26.
— Incapacitatea de a dispune
sau de a primi nu poate să rezulte
decât din lege, 26.
— Textele care prevăd o inca­
pacitate sunt de strictă interpre­
tare, 26.
— Incapacitatea este absolută
şi relativă, 27.
— Incapacitatea relativă de a
dispune este totdeauna corelativă
cu cea de a primi; incapacităţile
relative nu sunt însă totdeauna
reciproci, 27.
— Incapacitatea este de fapt şi
de drept, 27.
— Deoseb. între incapacitatea
de fapt şi cea de drept, 27, 28.
— Incapacităţile absolute de a
dispune, 28 urm.
—Persoanele absolut incapabile
de a dispune atât prin donaţiune
cât şi prin testament sunt: l°cei
care nu se bucură de întregimea
minţei lor; 2° interzişii; 3° minorii
de 16 ani. afară de unele excepţii.
28, 29.
— Despre cei care nu se bu­
cură de întregimea minţei lor,
29 urm.
—Dacă dăruitorul sau testatorul
a avut sau nu, în momentul dis­
poziţiei, întregimea minţei sale,
aceasta este o chestie de fapt,
30 n. 3.
— Actele de dispoziţie făcute
într'un interval lucid sunt valide,
dacă dispunătorul nu eră inter­
zis, 31.
— 'Validitatea, căsătoriei inter­
zisului într'un interval lucid (Con-
trov.). 31 n. 2 ; tom. I, pag. 551 ;
tom. III, partea I-a, p. 66, text si
n. 2; tom. VII, p. 2 n. 2; tom. VIII,
p . 62 n. 3, etc. V. Căsătorie, In­
terdicţie, etc.
— Ce trebue să dovedească
acel care atacă o dispoziţie cu titlu
gratuit, pentru insanitate de spi­
rit'? 32. . o chestie de fapt, 40, 41.
— Cazul când pârîtul devine,
la rândul lui, reclamant, 32, 33.
— Toate dovezile sunt admise
5879 f
817,
Capacitatea (şi incapacitatea)
spre a se stabili insanitatea de
spirit, 33.
— Cazurile când înscrierea în
falş este sau nu este necesară,
33 n. 2.
— O simplă slăbiciune a minţei
sau bâtrâneţele şi chiar infirmi­
tăţile fizice nu sunt o cauză de
anulare a dispoziţiei, dacă dispu­
nătorul a fost în stare să-şi ma­
nifeste voinţa, 34.
— Capacitatea orbilor, surdo­
muţilor, etc., 34 n. 2 şi 241. V.
Orbi, Surdomut, etc.
— A paraliticilor atinşi de o
boală chiar mortală, 35 n. I. V.
Paralitici.
— Surdo-mutul, care nu ştie să
scrie, nu poate accepta o dona­
ţiune decât cu asistenţa unui cu­
rator, numit după regulele dela
tutela, 239 urm. V. Surdo-mut.
— Delirul febril poate, uneori,
să aducă o insanitate de spirit,
care se opune la exerciţiul facul-
tăţei de a dispune de averea sa,
36. V. Delir febril.
—Acelaş lucru trebue să-l zicem
despre beţie, 36. V. Beţie.
— O pasiune violentă ar puteà,
de asemenea, să tulbure în aşa
mod facultăţile intelectuale încât
să aducă anuiarea dispoziţiei, 37.
— Sinuciderea dispunătorului
nu dovedeşte însă, fără alte îm­
prejurări, că autorul ei nu se bu­
cura de întregimea facultăţilor
sale, n, 5 dela p. 37, 38. V. Sinu­
cidere.
—Ura şi mânia, împinse la exces,
pot, ca orice pasiune omenească,
să altereze facultăţile dispunăto­
rului şi să aducă anularea dispo­
ziţiei sale, 39.
— Violenţa este, de asemenea,
o cauză de anulare a dispoziţiilor
cu titlu gratuit, 39, 40. V. Vio­
lenţă.
-Acelaş lucru trebue să-l zicem
despre doi sau vicleşug, 40. V.
Captaţiune, Doi, etc. '
— Dacă violenţa sau d o l u l â u
fost sau nu de natură,a distruge
voinţa dispunătorului, aceasta eşte
—Dolul şi frauda/joacă ùn mare
rol, în această, rna.terie sub numele
 Capacitatea (şi incapacitatea)
de sugestiune şi captaţiune, 41
urm. V. aceste cuvinte.
—Cazurile în care eroarea poate
aduce anularea unei dispoziţii cu
titlu gratuit, 48 urm. V. Eroare.
— A doua categorie de per­
soane incapabile (de drept) de a
dispune prin acte cu titlu gratuit,
sunt acei interzişi judecătoreşte,
50 urm. V. Interdicţie, Interzişi.
— Testamentul făcut de per-
soanele internate într'un stabili-
ment de alienaţi, 52. V. Alienaţi.
— Neaplic. art. 449 C. civil ac­
telor cu titlu gratuit. (Controv.),
52, 53 şi t. III, partea I-a, p. 71 urm.
— O altă incapacitate de drept
de a dispune este acea privitoare
la minorii mai mici de 16 ani,
53 urm. V. Minori.
— Incapacitatea minorului d e a
dispune prin testament în favoarea
tutorul său, 55, 117 urm. V. Mi­
nori.
—Persoanele capabile de a testa
şi incapabile dea dărui. Acestea
sunt: minorii care au împlinit
vârsta de ,16 ani; majorii puşi sub
consiliu judiciar, femeile măritate,
faliţii şi cei aflaţi în stare de in­
terdicţie legală, 57 urm. V. Con­
siliu judiciar, Femeea măritată,
Faliment (Faliţi), Interdicţia le­
gală, etc.
— Călugării, care erau altă dată
incapabili de a testă, riu mai sunt
astăzi loviţi de această incapaci­
tate, 75. V. Călugărie, Călugăr.
— Codul Iui Andr. Donici mai
oprea încă de a testă pe cei care
se lepădau de sf. botez, 77- V.
Botez.
— După codul Calimach, care
consacra un.vechiu obiceiu al pă­
mântului şi care reproduce o no­
velă a împăratului Profirogenit,
din anul 947 al erei creştine, cei
săraci şi neputernici nu puteau
să facă o donaţiune celor bogaţi
şi puternici, dacă aceştia nu erau
rude, 77.
— Persoanele capabile de a
dărui şi incapabili de a testă
(minorii care n'au împlinit încă
vârsta de 16 ani), 55, 8 0 , 8 1 , 726.
— Incapacitatea de a primi prin
donaţiune sau testament, 81 urm.
—Incapacităţile de a primi sunt
Capacitatea (şi incapacitatea)
absolute şi relative, 81 urm., 116
urm.
—Incapacităţileabsolute lovesc:
persoanele care nu au o existenţă
fizică; acele care nu au o exis­
tenţă civilă; străinii, însă numai
în privinţa imobilelor rurale şi
persoanele necerte, 81, 160.
, — Cât pentru călugări, dreptul
bisericesc nu îi opreşte de a do­
j bândi avere cu titlu gratuit, în
j urma intrărei lor în tagma'mo-
\ nachală, 81. V. Călugărie, Călugăr.
— Persoanele care nu au o exis­
' tenţă fizică, 82 urm.
— Prin excepţie, copilul con­
ceput se consideră ca existent,
i dacă este vorba de interesele lui
! şi dacă se naşte viu, deşi nu este
născut viabil, 82 n. 2, 83. V. Via­
bilitate.
—. Excepţiile admise de codul
fr. dela principiul că cineva tre­
bue să existe spre a putea dobândi
prin donaţiune şi testament, ex­
cepţii care n'au fost admise de
legiuitorul nostru, 82 n. 4.
— Stabilirea momentului con-
cepţiunei (Controv.), 83 n. 3 şi
tom. III, partea II, p. 75, 76.
— Spre a fi capaoil de a primi
prin donaţiune, trebue a fi dacă
nu născut, cel puţin conceput în
momentul donaţiunei, adecă în
momentul autentificărei actului,
iar nu în momentul acceptărei do­
naţiunei (Controv.), 84.
— Pentru a fi capabil de a primi
prin testament, trebue a fi dacă
nu născut, cel puţin conceput în
momentul morţei testatorului, 84,
172. Cpr. Trib. Rodez, Dreptul din
1913, No. 57 (cu observ, noastră).
—Modul cum se poate gratifica
prin testament un copil necon­
ceput încă în momentul morţei
testatorului, 84 n. 2.
— De câteori este vorba de un
legat condiţional, legatarul trebue
să fie capabil şi în momentul în-
deplinirei condiţiei, 85 şi 172.
— La Romani şi în vechiul
drept francez, legatarul, spre a
primi un legat condiţional, trebuia
să fie capabil numai în momentul
îndeplinirei condiţiei, 85 n. 1.
— In privinţa legatului p u r şi
simplu, legatarul trebuia, după
 Capacitatea (şi incapacitatea)
regula catoniana, să fie capabil
atât în momentul facerei testamen­
tului cât şi în momentul morţei
testatorului, 85 n. 1 şi 171, text şi
n. 4. V. Regula Catoniana.
— Regula catoniana ne mai
având astăzi putere d e l e g e , este
suficient ca legatarul să fie ca­
pabil în momentul morţei testa­
torului, 172. V. Trib. Rodez (cu
observ, noastră), Dreptul din 1913,
No. 57.
—A fortiori, deci, legatarul nu
a r e nevoe de a fi capabil în timpul
intermediar între facerea testa­
mentului şi acel al morţei testa­
torului, 172.
— Aplicarea regulei, după care
este suficient ca legatarul să fie
capabil de a primi în momentul
morţei testatorului, şi legatelor
condiţionale, 85 n. 1 'şi 172.
— Nu se poate face un legat în
favoarea unei persoane neconce­
pute în momentul morţei testato­
rului, nici chiar sub condiţia sus­
pensivă ana'şterei legatarului (si
nascatur), 85. V. şi Trib. Tou­
louse, Dreptul din 1913, No. 58.
— Admiterea aceleiaşi soluţii în
privinţa persoanelor morale, 86,
90. V( Persoane morale.
— A doua categorie de persoane
lovite de incapacitatea absolută
d e a primi cuprinde persoanele
care nu au o existenţă civilă, 86
urm. V. Persoane morale.
— A treia categorie cuprinde
străinii în privinţa imobilelor ru­
rale, 100 urm. V. Străini.
— In fine, ultima categorie de
persoane lovite de incapacitatea
absolută de a primi cuprinde per­
soanele necerte, 105 urm. V. Per­
soane necerte.
— Incapacităţile relative de a
primi, 116 urm., 160.
— Incapacitatea minorului sau
fostului minor de a dispune în
folosul tutorului sau fostului său
tutor. 117 urm. V. Minori.
— Incapacitatea medicilor, ofi­
ţerilor de sănătate, farmaciştilor
şi miniştrilor cultului, 125 urm.
V. Farmacişti, Moaşe, Medici,
Miniştrii cultului, Ofiţeri de să­
nătate, etc.
Capacitatea (şi incapacitatea)
— Excepţiile dela această inca­
pacitate, 1 3 7 urm..
— Incapacitatea ofiţerilor de
bastiment în privinţa testamen­
telor făcute pe mare din partea
unui călător, 145 urm. V. Ofiţer
de bastiment.
— Această incapacitate, privi­
toare la testamente, nu se aplică
la donaţiuni, 146 n. 4. V. Ofiţer de
bastiment.
— Copiii naturali, chiar adul­
terini sau incestuosi, nu sunt la
noi incapabili de a primi libera­
lităţi dela părinţii lor, în limitele
părţei disponibile, 149. V. Copiii
naturali.
— Dr. internaţional in această
privinţă, 149 şi tom. III, partea II,
p. 184, 185. V. Dr. internaţional.
— Sancţiunea incapacităţilor
statornicite de lege în privinţa
dreptului de a dispune şi de a
primi, 151 urm.
— Nulitatea dispoziţiei directe
sau indirecte făcută unui inca­
pabil sau emanată dela un inca­
pabil, adecă ascunsă sub forma
unui contract cu titlu oneros, ori
făcută prin persoane interpuse,
151 n. 1 şi 152.
— Liberalitâţile făcute prin per­
soane interpuse (interpunere de
fapt), 152 urm.
— Fraudarea legei printr'un fi-
deicomis tacit, 152, 153. V. Fidéi-
comis tacit, Partea disponibilă
intre soţi, etc.
— Dovedirea interpunerei de
persoane prin orice mijloace de
probă, 154, '155.
— Interpunerea de persoane
este o chestie de fapt, 155.
— Interpunerea de persoane
caie rezultă din prezumpţii le­
gale, 155 urm.
— Persoanele pe care art. 812
Ie declară interpuse sunt tatăl şi
mama, fie chiar naturală, copiii
şi ceilalţi descendenţi, precum şi
soţul persoanei incapabile, 156 text
şi n. 3. .
— Bunii şi străbunii persoanei
incapabile nu sunt însă conside­
raţi ca persoane interpuse, 156.
— Intre descendenţi trebue să
socotim nu numai copiii legitimi
sau legitimaţi, dar şi cei adoptaţi
 Capacitatea (şi incapacitatea)
şi chiar naturali, faţă de mama
lor, 157, 776 n. 1. V. Adopţiune,
Copiii naturali, etc.
— Nu poate însă fi considerat ca
persoană interpusă copilul născut
din a doua căsătorie, faţă cu soţul
rămas în viaţă, 157.
— Se consideră, în fine, ca per­
soană interpusă soţul legitim al
incapabilului, cât timp ţine căsă­
toria, 158.
— Prezumpţiile de mai sus sunt
de strictă interpretare, 156 n. 2,
158.
— De aceea art. 941, care sta­
torniceşte şi el o prezumpţie de
interpunere de persoane, nu poate
servi spre a interpretă art. 812,
p. 156 n. 2, 780 n. 1. V. Partea
disponibilă între soţi.
— In privinţa interpunerei de j
persoane statornicită de art. 941, i
vezi p. 773 urm. V. Partea dis- \
ponibilă între soţi.
— Interpunerea de persoane nu [
poate fi întinsă la cuscrii incapa­
bilului, nici la colateralii săi, nici
la concubinul Iui, nici la logodni­
cul lui, 158,159. V. Concubinaj, etc. j
— In privinţa acestor persoane
poate însă să existe o interpunere I
de fapt, 159, 780. ! inexistentă, confirmarea este cu
—Prezumpţia de interpunere de
persoane statornicită de art. 812
C. civil, fiind juris et de jure, nu
poate fi combătută prin dovada
contrară, 159.
— Admiterea aceleiaşi soluţii in
privinţa prezumpţiei statornicite
de art. 941 C. civil, 774, 780. V.
Partea disponibilă între soţi.
— Persoanele presupuse inter- j
puse ar putea însă să recurgă J
la interogatorul adversarului şi
să-i defere jurământul pentru ca I
acesta să declare dacă nu are cu­
noştinţă că liberalitătea, deşi fă- i
cută unei persoane presupusă in- |
terpusă, totuşi se adresează, în
realitate, acestei persoane, iar nu \
unui incapabil, 159 şi 774. 775.
—Incapacitâţile la care se aplică j
art. 812 C. civil. Partea întâi a
acestui text se aplică la toate in- j
capacităţile, fie absolute, fie rela­
tive, ,160. ! sebire de C. fr.), 167 urm.
— Cazul tinei persoane morale j
inexistente, 161. ì timpul intermediar, 169.
Capacitatea (şi incapacitatea)
— Partea a doua a textului se
aplică numai la incapacitatile re­
lative prevăzute de art. 809 şi 810
C. civil, 161, 162.
— Acţiunea în nulitate pentru
fraudă la lege, 163 urm.
i —Fiecă liberalitătea este inexis­
tentă, lie că este numai anulabilă,
în ambele cazuri este nevoe de o
acţiune în justiţie; insă in cazul
întăi, tribunalele nu vor anula li­
beralitătea, ci vor declara că ea
n'a avut nicio dată fiinţă, nulitatea
neputând fi confirmata, nici vali­
dată prin prescripţie, 163.
— Persoanele care pot propune
i anularea dispoziţiei pentru cauză
de incapacitate, 163.
! — Kfectele anularei, 163.
— Cazul când liberalitătea a fost
făcută prin persoane interpuse,
163, 164.
— Stingerea acţiunei în anulare
pentru incapacitatile relative (re­
nunţarea celor în drept sau exe­
cutarea voluntară a liberalităţei
din partea moştenitorilor, în urma
morţei dispunătorului), 164.
— De câteori este însă vorba
de o incapacitate de ordine pu­
blică, în care caz liberalitătea este
neputinţă, pentrucă nu se poate
confirma ceeace nu există, 164,.
206 n. 2; 208, 209, 416, 495, 496,
497, etc. V. Confirmare.
— Nici renunţarea nu poate să
aibă loc în asemenea caz, 165.
— Momentul când trebue să
existe capaci/atea de a dispune şi
', de a primi, 165 urm.
— Capacitatea de a dispune şi
de a prind prin donaţiune,- 165
urm.
— Momentul când trebue să fie
capabil dăruitorul, 165.
— Momentul când trebue să fie
capabil donatarul, 165, 166.
—Cazul când acceptarea se face
1
printr'un act posterior ofertei de
a dărui (capacitatea dăruitorului)
(Controv.), 166.
— Capacitatea intermediară (me­
dia tempora non nocént), 167.
— Capacitatea donatarului (deo­
— Capacitatea donatarului în
 Capacitatea (şi incapacitatea)
— Capacitatea de a dispune şi
de a primi prin testament, 169
urm. V. Testament.
— Capacitatea testatorului (mo­
mentul facerei testamentului), 25
n. 1 şi 169.
— Capacitatea testatorului în
momentul morţei sale, 170.
— Capacitatea intermediară a
testatorului, 170, 171.
— Capacitatea legatarilor (nead-
miterea regulei catoniane), 171,
text şi n. 4; 172. V. Legate, Re­
gula Catoniana, etc.
— Capacitatea intermediară a
legatarilor, I73.
— Cazul unui legat condiţional
(Controv.), 172.
Captaţiune. — Consistă în ma­
nopere frauduloase, care impe-
dică consimţimântul dispunăto-
rului de a fi liber, 41, 42.
— Fără aceste manopere, nu
există captaţiune, 42.
— Cazul când manoperele dolo-
zi ve s u n t posterioare datei testa­
mentului, 43.
—Aceste manopere pot să emane
nu numai dela părţi, dar şi dela
terţii, 40 text şi n. 5. 43. V. Furgoie,
Testaments, I, p. 289, No. 13 şi Trib.
Valence, Cr. judiciar din 1913,
No. 67.
— Manoperele frauduloase pot fi
dovedite prin orice soiu de probe :
martori, prezumpţii, etc.. 44.
— Dacă există sau nu capta­
ţiune, aceasta este o chestie de
fapt, 45. Cpr. Cas. rom. Bult. 1906,
p. 254 şi Dreptul din 1906, No. 20.
— Faptele care constituesc cap-
taţiunea, 45. 46.
— Concubinajul nu mai este
astăzi o prezumpţie de captaţiune,
46. 153 şi 284 n. 2. V. Concubinaj.
— Cazurile când concubinajul
poate dà loc la anularea libera-
lităţei, 47, text şi nota 3.
Casa bisericei, 112 n. 2.
Casa şcoalelor. — Controlul
acestei case asupra fondaţiunilor
destinate învăţământului public,
provenite din liberalităţi. 112 text
şi n. 2. V. Legate.
Catoniana (Regula — ) , 85 n. 1,
171, n. 4. V. Regula Catoniana.
Cautela Socini. 620. V. Clauzula
Socini, Reducţiune, Socinus, etc.
Cauţiunea Muciană (cu privire
Ia căsătoriile de al doilea). Abro­
garea ei de către Justinian, 200
n. 7.
Călugărie-Călugăr. — Călugării
erau altă dată incapabili de a
testa, incapacitate care nu mai
există astăzi, 75, 76. V. Capaci­
tate.
— Origina acestei incapacităţi
(Novelele lui Justinian şi Basili-
calele), 76.
— Dispoziţiile privitoare Ia că­
lugări din Muntenia şi Moldova,
76, 77.
— Călugării nu sunt opriţi de
a dobândi a v e r e cu titlu gratuit
în urma intrărei lor în tagma
monahală, 81. V. Capacitate.
— Condiţia de a se tace că­
lugăr este ilicită, pe când acea
de a nu se face călugăr este, din
; contra, licită, 191. V'. Condiţie im­
posibilă, imorală, etc.
Căsătorie. — Validitatea condi­
ţiei de a se căsători, impusă do­
natarului sau legatarului, 198 text
şi n. 3.
— Nevaliditatea condiţiei de a
nu se căsători (de non nubendo)
(Controv.) 199. V. Condiţie imi/o-
sibilă, imorală, etc.
— Condiţia de a nu se căsători
cu consimţimântul unei terţii per­
soane, 19<>, 200.
— Condiţia de a nu se căsători
înaintea unui timp determinat,200.
— Condiţia de a nu se căsători
impusă unei persoane văduve (dr.
roman şi C. Calimach), 200, 201.
—Dreptul ai'tual (Controv.), 200.
V. Condiţie ilicită, Văduv, etc.
— Impusă unui călugăr (ilicită).
198. V. Condiţie ilicită, etc.
— Căsătoria celor interzişi ju-
decătoreşte într'un interval lucid
(Controv.), 31 n. 2. V'. Capacitate,
Interdicţie, etc.
— Acelor interzişi legalmente
(Controv.), 74 nota.
— Căsătoria surdo-muţilor, 242.
V. Surdo-mut.
— La Romani, cei care contrac­
; tase o căsătorie incestuoasă nu
puteau testa în favoarea acelor
care erau străini de familia lor, 80.
 Căsătorie
— Copilul ce dâruitorul ar fi
avut dintr'o .căsătorie putativa,
chiar anulată, în momentul, fa-
cerei donaţiunei, împedicâ revo­
carea donaţiunei pentru survenire
de copii de a aveà Ioc, chiar în
privinţa acelui din soţi care ar fi
fost de rea credinţă, 484. V. şi
p. 486 n. i. V. Donafiune, p. «339.
— Copiii născuţi dintr'o căsă­
torie putativa au drept la rezervă
în averea părinţilor lor, 525, 526.
— Donaţiunea făcută prin con­
tractul de căsătorie cade prin anu­
larea acestei căsătorii, ea rămâ­
nând validă numai în, privinţa
soţului de bună credinţă 672, 711
n. 1.
—Necelebrarea căsătoriei în ve­
derea căreia donaţiunea a avut loc
face ca această donaţiune să fie
inexistentă, după cum tot inexis­
tentă este şi convenţia matrimo­
nială, 671, 727.
— Căsătoriile de al doilea sunt
rău văzute de legiuitor, 750 urm.
— Dr. roman în această pri­
vinţă, 750 urm.
— Dr. vechiu francez, 750, 751
n. 7.
— Edictul lui Francisc al II-lea
din 1560 contra acestor căsătorii,
519, 520, 750, 764.
— Condiţiile de formă ale că­
sătoriei fiind cârmuite de legea
locului celebrarci, un Grec se
poate căsători în mod valid in En-
glitera, fără asistenţa unui preot,
cu toate că această asistenţă este
necesară după legea grecească,
înalta Curte de justiţie din Anglia,
J. Clunet, 1913. p. 963 şi Cr. judi­
ciar din 1913, No. 63 (cu observ,
noastră).
Cercetarea paternitâţei. — Deşi
cercetarea paternitâţei, este în
principiu, oprită, totuşi femeea
abandonată de bărbatul cu care,
în urma relaţiilor trupeşti ce a
avut, a dat naştere unui copil,
poate cere în justiţie ca acesta să
tie condamnat ca, prin plata unei
sume de bani, să-i repare preju­
diciul material şi moral cauzat
prin naşterea acestui copil. 324 j
ad notam, precum şi Trib. Ilfov,
Dreptul din 1912, No. 69 (cu nota i
d-lui I. D. Filitti); Cr. judiciar
din 1913, No. 53. V. Seducţiune,
V. asupra cercetărei paternitâţei.
tom. I. pag. 94, 149, 230 n. 2 şi
tom. II, p. 350 urm., precum şi
noua lege franceză din 16 Noem-
briè 1912. V. textul acestei legi,
care modifică art. 340 din codul
francez (expunerea istorică şi
scopul ei) în Anmiaire de legist,
francnise, publié par la società
de legist, comparée (anul 1912),
pag. 185 urm. Mai vezi asupra
acestei legi, A. Wahl, Recherche,
de la paternité d'après la loi du
16 Novembre 1912 (Paris, Larose
et Tenin, 1913); Gr. Puricescu,
Dreptul din 1913, No. 29.
Cincia (Legea—), 215 n. 4 şi 729
n. 1. V. Legea Cinc'ea.
Cinematograf. V. Proprietate
artistică, industrială, literară, etc.
Clauză penală. — Este validă
clauza penală înscrisă într'un tes­
tament, de câteori ordinea publică
nu este la mijloc, 196, 197. V. şi
tom. III, partea II, tabla anal.,
v° Clauză penală şi trimeterile
făcute acolo. Mai vezi Revue tri-
mestr. de droit civil, tom. 9, p. 866,
867 (anul 1910) şi Cr. judiciar din
1913, No. 63 (cu observ, noastră).
— O asemenea clauză este nulă
de câteori dispoziţiile testamen­
tare atacă rezerva, 197, 198; t. III,
partea II, pag. 855 şi 890 nota 2,
precum şi tom. X, pag. 2I8 n. 3.
V. Reducţiune, p. 874, Rezervă,
p. 880, etc.
Clauzulasau Cautela Socini, 620.
V. Reducţiune, Socinus, etc.
Codicil.—Codicilul de altă dată
corespunde cu testamentul de
astăzi, iiindcă testamentul nu mai
are astăzi nevoe de a cuprinde
o instituţie de moştenitori, 25.
— In limba de toate zilele se
numeşte codicil o declaraţie de
ultimă voinţă, posterioară testa­
mentului, prin care se schimbă,
se adaogă sau se suprimă ceva
din actul primitiv, confirmându-1
pentru partea neschimbată. Tom.
IV, partea II, p. 5.
Concubinaj. —Nu mai este astăzi
prin el însuş o dovadă irefraga-
bilă a captaţiunei, chiar dacă a r
 Concubinaj
constitui un adulter, 46, 158; 284
n. 2, 753 n. 2.
— Cazurile când concubinajul
poate dă loc la anularea liberâ-
lităţei (doi sau fraudă), 47 text şi
n. 3; 753 n. 2.
— Concubinajul este pedepsit
ca un delict special în unele le-
gislaţii străine, 47, text şi n. 2.
— Prezumpţia statornicită de
art. 812 C civ. în privinţa inter-
punerei de persoane, nu se întinde
la persoanele care ar trăi în con­
cubinaj, 158.
—Darul manual făcut unei con-
cubine sau unui concubin, în limi-
tele părţei disponibile, este valid
astăzi, 284 n. 2. V. Don. manuale.
— Este licită condiţia impusă
donatarului sau legatarului de a
nu trăi în concubinaj, 203.
— Restricţia adusă de art. 939
părţei disponibile, în folosul co­
piilor ce soţul căsătorit de al doilea
are dintr'o însoţire anterioară, nu
se aplică liberalităţilor făcute între
concubini, care sunt cârmuite de
partea disponibilă ordinară, 753
n. 2. V. Partea disponibilă între
soţi, p. 867 (tabla).
Concubinat. — C o n c u b i n a t i la
Romani, 47 ad notam.
Condiţie. — Definiţie. Un eveni-
ment viitor şi necert, care sus­
penda fie naşterea unui drept
(condiţie suspensivă), fie desfiin­
ţarea acelui drept (cond. rezolu-
torie), şi care îşi produce efectul
său în mod retroactiv, 173.
— Condiţia este deci suspen­
sivă si rezolutorie, 173, 375, 376,
401, 402, 419.
— In materie de don. şi testa-
mente, prin condiţie se mai înţe­
lege şi sarcinile (modus) impuse
donatarului sau legatarului, 173.
379 n. 2; 418 n. 1.
—Deoseb. între donaţiunea one­
roasă (sub modo) şi cea condiţio­
nală, 314 n. 3. V. Donaţiune, p. 830
(tabla).
— Cazurile când modul se con­
fundă cu condiţia, 315 nota. V.
Donaţiune, p. 83a
— Chestiunea de a se şti când
clauza va trebui să fie conside­
rată ca condiţie sau ca sarcină
este o chestie de fapt, 418 n. 1.
—La caz de îndoială, dispoziţia
va fi considerată ca făcută sub
modo, iar nu condiţională, 315 ad
notam.
— Condiţia sub care o oblig,
poate fi contractată este cazuală,
I mixtă şi potestativa, 371.
—Condiţia cazuală (care atârnă
i numai de întâmplare), 371.
i — Condiţia mixtă (care atârnă
; de voinţa uneia din părţi şi de
| acea a unei alte persoane), 371,379.
— Condiţia potestativa, 371.
— Condiţia pur potestativa şi
simplu potestativa, 371, 372.
\ — Deoseb. între condiţia simplu
| şi pur potestativa, 372 şi tom. VI,
p. 30 urm.
\ — Nulitatea donaţiunilor făcute
sub condiţie potestativa din par­
tea dăruitorului, 371 urm., 723. V.
Donaţiune, p. 833. .
— Donaţiunea ar fi însă validă,
dacă îndeplinirea condiţiei n'ar
atârnă numai de voinţa dăruito­
rului, ci şi de aceea a unui terţiu,
375 ad notam.
— Tot validă ar fi donaţiunea
făcută sub condiţia de a aveà
sau de a nu aveà copii, ca şi acea
făcută sub condiţia ca donatarul să
aibă un copil viu la moartea dă­
ruitorului, 375 n. 1. V. Donaţiune.
— Aceste principii nu se aplică
însă donaţiunilor făcute viitorilor
soţi prin contractul de căsătorie
şi celor făcute între soţi în tim­
pul căsătoriei, 723 şi 781 urm. V.
Donaţiune, p. 833 (tabla).
|
Condiţiile imposibile, imorale,
ilicite, etc. — Efectul acestor con­
diţii asupra donaţiunilor şi testa­
| mentelor, 173 urm.
j — Efectul acestor condiţii în
privinţa donaţiunilor (nulitatea do-
naţiunei), 175, 176.
— Efectul acestor condiţii în
privinţa testamentelor (nulitatea
testamentului) (Controv.i, 176 urm.
Cpr. Trib. Ilfov. Dreptul din 1913,
No. 36.
— Chestiunea de a se şti dacă
condiţia înscrisă într'o donaţiune
. sau testament este sau nu impo­
I sibilă, ilicită sau imorală, este o
chestie de fapt, I75, n. 2.
— Spre a se vedea dacă o con­
diţie trebue să fie considerată ca
 Cond. imposib., imorale, ilicite
imposibilă, ilicită său imorală, tre-
bue a se aveà în vedere starea
de lucruri existentă, în privinţa
donaţiunilor, în momentul facerei
1or, iar în privinţa testamentelor,
în momentul morţei testatorului,
184.
— Exemple de condiţii material-
mente imposibile, 185.
— Cazul când condiţia ar fi im­
posibilă numai pentru unii, 185,186.
— Condiţiile falşe se consideră
tot ca imposibile, 186.
— Condiţia d e a nu faae un
lucru imposibil (nu produce niciun
efect în privinţa actului juridic),
186.
— Toate condiţiile ilicite sunt
potestative, pentrucă împing pe
donatar său legatar a face un fapt
determinat, 186.
— Numai condiţiile contrare le­
gilor de ordine publică anulează
convenţiile şi, după părerea noas^
tră, şi testamentele, 186, 187, 188.
— Legile care interesează ordi­
nea publică (legile politice, cons-
tituţionale, administrative, penale,
etc.), 187."
— Ce se înţelege prin ordine
publică, 187, n. 1.
— Ordinea publică cuprinde
în sine şi bunele moravuri, 187.
Vezi Bune moravuri, Ordinea pu­
blică, etc.
— Şi legile de drept privat pot
interesa ordinea publică, 188.
— Exemple de condiţii ilicite
(acele care impun o constrângere
libertăţei individuale), 188.
— Exemple de cordiţii contrare
sau necontrare libertăţei indivi-
duale, 188, n. 4.
— Este ilicită condiţia impusă
cuiva de a îmbrăţişa sau de a nu
îmbrăţişa o carieră sau o profe-
siune, 189.
— Condiţiile contrare libertăţei
de conştiinţă şi religiunei sunt
ilicite, 190 text şi n. 2. V. R digiune.
— Condiţia de a se face sau de
a nu se face preot ori călugăr
(Controv.), 190, 191. V. Călugăr,
Preot, etc.
— Acea de a conserva averea
legată şi de a o remite unei terţii
persoane, 191. V. Substituţie fide-
comisară.
Cond. imposib., imorale, ilicite
j — Condiţia impusă legatarului
1 sau donatarului de a hu-şi exer­
j cita drepturile sale civile sau po­
litice, de â vota într'un sens de­
! terminat sau de a nu fi funcţionar
i public, 191.
| — Mai sunt ilicite condiţiile care
\ ar deroga dela puterea părintească
sau maritală, dela tutelă, dela or­
dinea succesiunilor şi, în fine, dela
toate legile care interesează or­
dinea publică şi organizarea cor­
pului social, 191.
: — Tot ca ilicită a fost conside­
rată clauza dintr'un testament prin
care s'a pus o biserică sub ocro­
! tirea unui Suveran străin, 191. V.
Biserică.
; — Clauza prin care se opreşte
j schimbarea calendarului, 192.
! — Oprirea în mod absolut de
a înstrăina sau ipoteca averea
legată este contrară ordinei pu­
i blice, 192. V. înstrăinare.
— Tot astfel trebue să fie con­
siderată şi oprirea vremelnică de
! a înstrăina bunurile dăruite sau
legate (Controv.), 193 urm. Vezi
înstrăinare.
i — Quid in privinţa clauzei prin
j care bunurile dăruite sau legate
; sunt declarate neurmăribile (Con­
j trov.), 195.
— Tot ilicită ar fi şi clauza prin
care testatorul ar opri pe credi­
torii săi de a cere separaţia pa­
trimoniului defunctului de acel
al moştenitorilor săi (Controv.),
; 196. V. Srpar. de patrimonii.
— Condiţia de a nu atacă testa­
s mentul, sub pedeapsa unei clauze
j penale, 196 urm. V. (.'lăuză pe­
nală. Testament, etc.
— Validitatea condiţiei de a se
căsători, 198 t. şi n. 3. V. Căsătorie.
j — Condiţia de a s e căsători im­
! pusă unui călugăr plicită), I98.
V. Căsătorie, Călugăr, etc.
— Condiţia de a nu se căsători
decât cu consimţimântul u n u i
terţiu sau înaintea unui termen
determinat, 199, 200.
I — Condiţia de a nu se căsători
impusă unei persoane văduve,
i 200,201,202. V. Căsătorie, Văduv.
— Este licită condiţia de a-şi
schimbă numele său de a adăoga
un alt nume la numele său, 203
text şi n. 1. V. Nume.
— Tot licită este şi condiţia im­
pusă donatarului sau legatarului
de a nu trăi în concubinaj sau de
a trăi în mod cinstit, 203. V. Con- \
cabina,}.
— Dr. internaţional în privinţa j
condiţiilor imposibile, ilicite sau ]
imorale (statut personal), 204.
— Chestiunea de a se şti dacă i
cutare condiţie este sau nu ilicită
ori imorală, se va decide după
legea română, legea străină fiind
aplicabilă numai asupra punctului
de a se şti dacă asemenea con­
diţie se consideră ca nescrisă, sau
anulează liberalitatea, 204.
Confirmare.—Actele inexistente
nu pot fi confirmate nici în mod
expres, nici în mod tacit, 164, 206
n. 2; 208, 209, 416, 495, 496, 497. V.
Capacitate,, p. 820, Donaţiune, etc.
— De aici rezultă ră o dona- ;
ţiune, nulă în privinţa formelor,
nu poate ii confirmată nici de dă­
ruitor nici de donatar, nici în mod
expres, nici tacitamente, 208, 209,
4lb, 417, 496, 497. V. Donaţiune,
p. 829 (tabla).
— Donaţiunea poate fi însă con­
firmată de dăruitor când nu este
vorba de un viciu de formă, ci
de incapacitatea dăruitorului sau
d e un alt viciu străin de formele
donaţiunei, 209, n. 1, 416.
— Astfel, bărbatul poate con­
firma, în timpul căsătoriei, dona­
ţiunea făcută de femeea sa neau­
torizată (Controv.), 68.
— Bărbatul nu mai poate însă
confirma donaţiunea după ce fe­
meea a exercitat acţiunea în anu­
lare, 68.
— Confirmarea donaţiunei în
urma desfacerei căsătoriei, 68, 69.
Y. Femeea măritată.
— Nulitatea unei donaţiuni mo­
biliare, lipsită de actul estimativ
prescris de art, 827 C. civ., este
o nulitate de formă (Controv.), \
209, n. 1. V. Actul estimativ.
—Printr'o stranie anomalie, moş­
tenitorii dăruitorului pot confirma
donaţiunea, 207, ad notam, 417.
V. Donaţiune, p. 829 (tabla).
— Aplicarea art. 1900 moşteni­
torilor dăruitorului, 207 nota, 417.
V. Donaţiune.
— Neconfirmarea testamentelor
(Controv.), 208 nota in fine şi tom.
VII, p. 51, 52. Vezi infră,\° Tes­
tament şi tom. IV, partea II, ru­
brica: Despre confirmarea testa­
mentelor.
j —Confirmarea donatiunilor mor­
tis causa de către moştenitorii dă­
ruitorului (Controv.), Trib. impe­
riului german din Leipzig, Sirey,
1896, 4, 12 şi Cr. judiciar din 1913,
No. 60 (cu observ, noastră) V.
Don. mortis causa, p. 849 (tabla).
Consiliu judiciar. — Acel pus
sub consiliu judiciar nu poate, fără
asistenţa acestui consiliu, să dis­
pue de averea lui nici prin acte
cu titlu oneros, nici prin dona­
ţiune între vii, 63, 64.
— El nu poate, fără asistenţa
acestui consiliu, să-şi dăruiască
averea sa nici chiar viitorului soţ,
prin contractul de căsătorie, şi
aceasta fără a se distinge între
donatiunile de bunuri prezente şi
cele de bunuri viitoare (Controv.),
63, 64, 726, n. 8 şi 744.
— Nici să facă o instituţie con­
tractuală, fără asistenţa consiliului
său, 695, 696. . V. Insfit. ^contrac­
tuală.
— Acel pus sub consiliu judi­
ciar poate însă testă fără asistenţa
consiliului, dacă se bucură de în­
tregimea minţei sale, 64, 65. V.
Testament, p. 889.
— El poate, de asemenea, să
primească singur donaţiunea fă­
cută în folosul lui şi să ceară
transcrierea ei, dacă este imobi­
liară, pentrucâ el are capacitatea
de a face toate actele neoprite de
lege, 236, 353. Vezi Donaţiune,
Transcriere, p. 891 (tabla).
— Cazurile când acest consim-
ţimânt este necesar (donaţiune cu
sarcină, sub modo), 236.
— Tatăl, mama şi ascendenţii
donatarului pus sub consiliu ju­
diciar, nu au capacitatea de a
primi donaţiunea în numele lui,
dispoziţia excepţională a art. 815
C. civ. fiind aplicabilă numai mi­
norilor şi interzişilor, 236.
— Femeea măritată poate fi pusă
sub consiliu judiciar 606 n. I. V.
I Femeea măritată.
Constitut posesor, 265, n. 3. V.
! Don. manuale, p. 846 (tabla).
 Constituţionalitatea legilor. — '
Dreptul instanţelor judecătoreşti
de a pipăi constituţionalitatea in- J
ternă a legilor (Controv.), 102 n. j
2 şi tom. 1, p. 62. Cpr. Cas. rom. !
S-a III,GV./Mrf£ci'<zrdin19.l3,No.43, j
p. 514 urm. şi Jurisprudenţa ro­
mână din 1913, No. 26, p. 408
No. curent 524.
Consuli onorifici. — Au dreptul
de a instrumenta actele autentice
în străinătate, 325.
Contracte. — Unele contracte
sunt consensuale, iar altele so-
lemne, 205, 206.
— Donaţiunea este un contract
solemn, 12 nota, 206, 328, 329. V.
Donaţiune.
Contumacie. — Aplicarea inter-
dicţiei legale contumacilor (Con-
trov.), 73 n. 2. V. Interdicţie legală,
Convenţie matrimonială. — Ca­
pacitatea minorilor de a-şi face
conv. lor matrimoniale, cu con- ;
simţimântul celor în drept a con- j
simţi la căsătoria lor, 55, 726.
— Convenţia matrimonială fiind |
un contract solemn, nu poate fi
dovedită prin jurământul decizor,
210 nota.
— Conv. matrimonială, făcută în
vederea unei căsătorii, este caducă i
dacă căsătoria proiectată nu are ;
loc, 671, 727. V. şi p. 710, 711.
— Nulitatea conv. matrimoniale •
atrage nulitatea donaţiunei ce ea !
cuprinde, 711 n. I, 713. V. Dona­
ţiune.
Copii.—Sub numele de copii I
se înţelege, în genere, toţi des- ,
cendenţii în infinit, 113 n. 4, 407 j
n. 2, 408 nota, 524, 754, 776 n. 1 l
— Revocarea donaţiunilor pen- j
tru survenire de copii, 478 urm.
V. Donaţiune, p. 838 urm. (tabla).
Copii adoptivi. —V. Adopţiune.
Copii legitimaţi. — Sunt puşi pe
aceeaş treaptă cu copiii legitimi,
chiar când ei sunt aldulterini sau
incestuosi, 407 n. 2, 483 text şi n. 2;
486 text şi n. 2; 525,752 n. 2; 776
n. 1. V. Legitimare.
Copii naturali. — Nu sunt inca­
pabili de a primi liberalităţi dela
părinţii lor, în limitele părţei dis-:
ponibile, 149. V. Capacitate, Dr.
internaţional, etc.
— Drept internaţional în această
privinţă, 149 şi tom. III, partea II,
p. 184, 185.
— Copiii naturali recunoscuţi
j sunt consideraţi ca persoane inter­
I puse faţă de mama lor, nu însă faţă
i de tatăl lor, nicio înrudire neexis­
! tând între ei şi acest din urmă, 157,
776 n. 1.
I — Dacă copiii naturali împiedică
reîntoarcerea bunurilor de a se
! îndeplini în persoana dăruitorului,
j nota 2 dela p. 407, 408. V. Reîn-
| toacere convenţională, p. 878.
i — Quid în privinţa copiilor
; naturali ce donatarul ar aveà în
j
urma donaţiunei? 408 nota.
j — Naşterea sau recunoaşterea
; unui copil natural nu revoacă do­
j naţiunea făcută mai înainte mamei
acestui copil, 486. V. Don., p. 839.
— Quid în privinţa legitimărei
unui copil natural? 483. V. Dona­
ţiune.
— Copiii naturali recunoscuţi
au o rezervă în succesiunea ma­
mei lor şi a ascendenţilor de pe
mamă, nu însă în averea tatălui lor
natural, pentrucă copiii naturali
nu moştenesc niciodată pe tatăl
lor, 526, 527. V. Rezervă, p. 881.
— Dreptul copiilor naturali re­
cunoscuţi faţă de mama lor la
rezervă specială statornicită de
art. 939 C. civ., n. 2 dela p. 752, 753.
V. Partea disponibilă între soţi.
— Tatăl natural nu are nicio
rezervă în averea copiilor săi na­
turali, ci numai mama lor natu­
rală, 534 n. 1. V. Rezervă.
— Donaţiunea făcută unui copil
natural poate fi acceptată de mama
sa naturală şi chiar de ascendenţii
săi de pe mamă, 234. V. Dona­
ţiune, Minori, etc.
Corăbii. — V. Vase.
Creanţe.— Creanţele nu pot face
obiectul unei donaţiuni manuale,
272. V. Don. manuale.
: —Donaţiunea unei creanţe nu de­
| vine perfectă, faţă de terţii, decât
\ prin îndeplinirea d i s p o z i ţ i i l o r
art. 1393 C civil, 341, 342, 472. V.
Donaţiune.
! — Prescripţia instantanee, sta-
 Creanţe
tornicită de art. 1909 nu se aplică
creanţelor, adecă mobilelor incor-
porale, 505 n. 2 şi tom. III, partea II,
p. 919 n. I. V. 'Presc'rip. instantanee.
— Creanţele lipsite de efecte
civile sau insolvabile nu se pun
in masa asupra căreia se calcu­
lează partea disponibilă şi rezerva, !
548. V. Rezervă, p. 882 (tabla).
— Cazurile când creanţele in­
solvabile figurează în masă, 549.
— In caz de revocarea unei i
donaţiuni având de obiect o ere- ;
anţă, dăruitorul poate urmări re­
stituirea lucrului dăruit, chiar în
contra unui terţiu achizitor de
bună credinţă, 424 n. 1.
— Quid în privinţa creanţelor
îndoelenice ? (Controv.), 549.
— Creanţele ce defunctul are
în contra moştenitorului rezerva­
tar figurează în activul ereditar,
după cum şi creanţele ce moşte­
nitorul are- în contra defunctului
intră în pasivul ereditar, 550, 551,
581. V. Rezervă, p. 885.
— Remiterea voluntarăa titlului
unei creanţe în manile debitorului
constitue o donaţiune indirectă
scutită de solemnităţile donnţiu-
nilor în genere, 254 n. 1, 255 nota.
V. Remit, titlului creanţei, p. "879.
Cumul. — Dacă moştenitorul do­
natar sau legatar, care renunţă la
succesiune, ponte sau nu cumula
rezerva cu p a r t e a disponibilă
(Controv.), 541 urm. V. Parte dis­
ponibilă, Rezervă, p. 882 ^tabla).
Cuscrie. — Excepţia statornicită i
de art. 809 C. civil fiind, ca toate
excepţiile, de strictă interpetare,
nu se întinde la ascendenţii prin
cuscrie ai minorului, 125.
— E x c e p ţ i a statornicită de
art. 810 în favoarea înrudirei nu
se întinde, de asemenea, la cuscrie \
sau alianţă, 140 n. I. V. Medici.
— Nici acea statornicită de
art. 383 C. civ., privitoare la ofiţerii
de bastiment, 147 n. 2. V. Of. de i
bastiment, p. 865.
— Nici prezumpţia de inter­
punere de persoane, statornicită
de art. 812 C. civil, nu se întinde
la cuscrii incapabilului, de exem­
plu: la socrul sau soacra sa, 158. i
D
! Dar manual. V. Donaţiuni ma­
! nuale.
'
Dascăli. — Dascălii dela biserici
nu sunt loviţi de incapacitatea
de a primi dela un bolnav, de
care sunt loviţi miniştrii cultului,
•131, 132. V. Medici, Miniştrii cul­
tului, Paraclisieri. etc.
Datorii. — V. Plata dotoriilor.
Dată certă. — Reducerea dona­
ţiunilor deghizate şi manuale, care
nu au dată certă, 635 aci notam.'
V. Reducţiune.
Declaraţia drepturilor omului
din 1789, p. 189.
Decoraţiile (defunctului). — Nu
figurează în masa asupra căreia
urmează a se calculă partea dis­
ponibilă şi rezerva, 548 n. 3. V.
Rezervă, p. 882 (tabla).
Delir febril. — Poate, după îm­
! prejurări, să producă o insanitate
de spirit, care să facă cu nepu­
tinţă exerciţiul facultăţei de a
\ dispune de averea sa, 36. V. Ca­
pacitate.
Démission de biens. — Mod spe­
cial de a dispune de averea sa
în vechiul drept francez, 5.
Desmoştenire. — Nu mai există
astăzi, fiind înlocuită prin nedem-
nitate, 515 ad. notam şi tom. III,
partea II, p. 84 n. 1.
— Cazurile de desmoştenire în
dreptul roman şi in dreptul nostru
anterior, nota 5 dela p . 5I2 urm.
Divorţ. — Bunurile atribuite de
' lege copiilor născuţi din căsătoria
desfăcută prin divorţ, nu sunt su­
puse raportului fictiv statornicit
de art 849 C. civil, după cum nu
sunt supuse nici raportului real,
nici reducţiunei, fiindcă copiii nu
dobândesc aceste bunuri prin li­
beralitatea părinţilor, ci prin e-
j fectul legei, 567 şi tom. II, p. 203,
204. V. Rezervă, p. 884 (tabla).
— Donaţiunile făcute între vii­
torii soţi prin contractul de căsă­
torie, sunt revocate de drept prin
pronunţarea divorţului p e n t r u
82.8
cauză determinată, contra soţului
donatar, 456, 728 n. 2 V. Dona­
ţiune, p. 837 (tabla), Dotă, etc.
— Admiterea aceleiaşi soluţii
in privinţa donaţiunilor făcute
între soţi, în timpul căsătoriei, 739.
— Revocările produse prin pro­
nunţarea despărţeniei sunt, în
dreptul internaţional privat, câr­
muite de legea naţională a soţilor,
739 n. 4. V. Dr. internaţional.
— Copiii născuţi dintr'o căsă­
torie anterioară, desfăcută prin di­
vorţ, au drept la rezerva specială
statornicită de art. 939 C. civil,
752 n. 2, in medio.
Doi. — Este o cauză de anulare
a dispoziţiilor cu titlu gratuit, chiar
atunci când nu emană dela una
din părţi, 40 text şi n. 5, 43. Vezi
şi tom. III, partea II, p 268 n. 1.
V. Captaţiune, Sugestiune, etc.
— Dacă există sau nu doi, a-
ceasta este o chestie de fapt de
suverana apreciere a instanţelor
de fond. Cas. rom. Dreptul din
1913, No. 55.
— Dacă anularea p. cauză de
doi se resfrânge sau nu asupra
terţilor succesori cu titlu particu­
lar de bună credinţă ai părţilor
contractante, ca şi nulitatea înte­
meiată pe violenţă şi eroare (Con-
trov.), tom. V, p. 90, 91 şi tom. X,
p. 192 n. 4.
— Dolul poate fi dovedit prin
orice soiu de mijloace, 44.
Doliu.— Cheltuelile p. doljul vă­
duvei defunctului fac parte din
cheltuelile de înmormântare, 579.
V. Imormântare, Rezerză, p. 885,
etc.
Donaţiune. — Deliniţie, 13.
— Donaţiunea este un contract
solemn, 12 nota, 13, 14, 206 urm.,
329.
— Donaţiunea se interpetă con­
form regulelor dela contracte, 307.
V. Inlerpetare.
— Ea este un act de liberalitate,
13 n. 3.
— Pană la acceptare nu există
contract, ci ofertă, o policitaţie, 13.
— Contractul este unilateral, el
neliind bilateral decât atunci când
donatorul impune o sarcină dona­
tarului. 14.
— Motivele solemnităţei şi ori-
Donaţiune
gina ei, 14 text şi n. 3; 2I3, 214,
669. V. infra, p. 830 (tabla).
— Legile străine în care dona-;
ţiunea nu este un contract so­
lemn, 14 n. 3 şi n. 2 dela p. 210,211.
— Legile străine în care, din
contra, donaţiunea este un act
solemn, ca şi la noi, 210 n. 2.
— Donaţiunea este perfectă fără
tradiţie, tradiţia lucrului servind
numai la executarea contractului,
15, 377. V. Tradiţie.
— Validitatea donaţiunei unui
lucru determinat numai în gen, 15.
— Donaţiunea este, în principiu,
irevocabilă, 14 şi 368 urm., 781.
V. infra, p. 832 urm. (tabla).
— Ea nu poate fi declarată re­
vocabilă prin convenţia părţilor,
16 n. 2 şi 368.
— Origina şi scopul irevoca-
bilităţei, 370.
— In dreptul muzulman, dona­
ţiunea este, din contra, revocabilă
după voinţa dăruitorului, 15 ad
notam şi 368 n. 4. V. Drept mu­
zulman.
— Donaţiunea poate fi supusă
unei condiţii cazuale (suspensivă
sau rezolutorie) sau unui termen,
17, 174, 375, 376, 377; 405 n. 2.
— Exemple de condiţii suspen­
sive. 376.
— Termenul poate fi moartea
dăruitorului, 17 n. 2, 377 şi 394.
V. Termen.
— Reîntoarcerea convenţională
a lucrului dăruit, stipulată de dă-
ruitor, nu este decât efectul înde-
plinirei condiţiei rezolutorii, 376,
401, 402. V. Reîntoarcerea con­
venţională.
— Revocarea pentru neîndepli-
nire de sarcini are loc în baza
unei condiţii rezolutorii tacite, 421,
422, 427, 469. V. şi p. 834 (tabla).
— Validitatea don. făcută sub
o condiţie mixtă (Controv.). 377,
378,
— Validitatea donaţiunei făcută
sub condiţia de a se căsători,
198 text şi n. 3. V. Condiţie ilicită,
etc.
— Sub condiţia de a se căsători
cu o persoană anume determi­
nată, 374 n. 3, 378.
— Sub acea de a aveà sau de
a nu aveà copii, 375 n. 1. V. Con-
 Donaţiune
diţie. Condiţii imposibile, imorale
si ilicite, etc.
— Nulitatea donaţiunilor făcute
sub o condiţie potestativa din
partea dăruitorului, 371, 723.
— Excepţie în privinţa dona­
ţiunilor făcute viitorilor soţi prin
contractul de căsătorie şi între
soţi, în timpul căsătoriei, 373 n. 2,
383, 385 n. 4 ; 723, 729 şi 782.
— Deoseb. între donaţiunile con­
diţionale şi cele oneroase sau în-
sărcinătoare, 314 n. 3. V. Condiţie.
— Cazul când sarcina sau mo­
dul se confundă cu condiţia, 315
nota. V. în privinţa don. oneroase,
infra, p. 830 (tabla).
— Donaţiunea fiind o liberali­
tate. gratuitatea este de esenţa
ei, 17.
— Se poate însă impune o sar­
cină donatarului (don. oneroasă).
17, 314 urm.
— Don. mai poate încă fi re­
muneratorie sau răsplătitoare, 17,
312 urm.
— Ele mai pot fi mutuale sau
reciproci, 317 urm.
— Donaţiunea poate astăzi să
emane dela un bolnav, ceeace nu
era admis altă dotă după unele
cutume franceze, 18 text şi n. 2.
— încât priveşte capacitatea
de a dispune şi de a primi prin
donaţiune, V. Capacitate, Inca­
pacitate, etc.
— Donaţiunea fiind un contract
solemn, este inexistentă de câteori
îi lipseşte una din condiţiile cerute
pentru solemnitatea ei, 206, 213.
— O donaţiune inexistentă nu
poate fi confirmată nici în mod
expres, nici în mod tacit de dărui­
tor sau donatar, ci numai de mo­
ştenitorii dăruitorului. Nulă, în
privinţa formelor, ea trebue să
se refacă cu formele legale, 164,
207 ad. notam, 208. 209, 416, 417,
495. 496, 497, etc. V. Confirmare.
— Ea poate însă fi confirmată
de dăruitOr, când nu este vorba
de un viciu de formă, ci de inca­
pacitatea dăruitorului sau de un
alt viciu străin de formele ei, .
209 n. 1, 416. V. Confirmare.
— In c a z . d e ,â fi inexistentă,
inexistenţa donaţiunei poate fi pro­
pusă de toate părţile interesate,
Donaţiune
deci şi de însuş dâruitorul, fără
ca acţiunea sa să poată ii decla­
rată prescrisă, 206 n. 2.
— Dacă dâruitorul a executat
contractul inexistent, el poate timp
de 30 de ani să ceară înapoi tot
ce donatarul a primit în virtutea
acestui contract, 206 n. 2, 416.
— Dacă contractul n'a fost exe­
cutat, dâruitorul poate în totdea­
una să opue inexistenţa donaţi­
unei, 416.
— In orice caz, art. 1900 este
inaplicabil in specie, prescripţia
statornicită de acest text nefiind
decât o confirmare tacită, şi actele
inexistente neputând fi confirmate,
164, 206 n. 2; 208, 209, 416, 495,
496, 497. V. Capacitate, Confir­
mare, etc.
— Art. 1900, inaplicabil dărui­
torului. este printr'o stranie ano­
malie aplicabil moştenitorilor săi,
207 nota 417 şi tom. VII, p. 49 urm.
V. Confirmare.
— O donaţiune neînvestită cu
formele legale şi, deci, inexistentă,
nu poate servi ca un just titlu
spre a conduce la uzucapiunea
de 10 sau 20 de ani, 208 n. 1 şi
Cas. rom. S-a I, dec. No. 341 din
7 Ma iu 1913. Jurisprudenţa ro­
mână din 1913, No. 23, p. 354,
No. curent 460 şi Cr. judiciar
din 1913, No. 46 p. 551. V. Uzu­
capiune, p. 893.
— Donaţiunea fiind un act so­
lemn, nu poate fi făcută decât prin
act autentic 13, 210 urm.
— Formele autenticităţei se în­
deplinesc pe ambele exemplare
ale actului, 212.
— Lipsa unei formalităţi a au-
tentificărei ar face ca donaţiunea
să fie inexistentă, cu toate că actul
ar fi fost semnat de dăruitor, 213.
— Formele donaţiunilor la Ro­
mani, 214, 215.
— Deoseb. între dreptul roman
şi dreptul actual, 215, 216.
— Formele don. în dreptul nos­
tru anterior (C. Calimaeh şi Andr.
Donici), 216 urm.
— Legislaţia Munteniei (C. Ca­
ragea si circulara dir 1848), 218,
219.
"—- Atât donatorul cât şi dona­
i tarul pot fi reprezentaţi prin man-
 Donaţiune
datari, însâ mandatul dat de dq-,
natar va trebui s ăfieautentic, iar
acel dat de dăruitor, pe lângă au-
tenticitate, va mai trebui s ă fie şi
special, 211 n. 1, 227 n . 3; 228 nota,
V. v° Mandat.
— Motivele solemnităţei actului,
14 text şi n. 3; 213,214, 669. Vezi
suprà, p. 828 (tabla).
— Pe lângă formalitatea auten-
tificărei, donaţiunile mobiliare mai
sunt supuse încheierei unui act
estimativ, 219 urm. V. Actul, es­
timativ.
— Donaţiunile de bunuri imo­
biliare, mai trebue s ă fie trans-
crise, însă numai în interesul ter-
ţiilor,. 318 text şi n . 3 ; 342, 345,
357, 362, 676, 725, 733, 734. Vezi
Transcriere, p. 890 (tabla). ,
— Cu toate c ă donaţiunile sunt
acte solemne, unele din ele sunt
însă scutite de orice solemnitate.
Acestea sunt: donaţiunileindirecte
{exemple de donaţiuni indirecte),
254 urm., 294, 295.
— Donaţiunile manuale şi cele
deghizate sau ascunse sub forma
unui contract cu titlu oneros,
15, 150,257 urm., 294 urm. V. Don.
deghizate, Don. manuale, etc.
— Mai sunt scutite d e formele
solemne: donaţiunile remunera­
torii sau răsplătitoare, însă numai
C â n d serviciile prestate pot fi a-
preciate î n bani şi valoarea aces­
tor servicii este egală sau aproape
egală cu valoare lucrurilor d ă ­
ruite, 312—314.
— Admiterea aceleiaşi soluţii î n
privinţa donaţiunilor oneroase sau
însărcinătoare, 314 urm.
— Deoseb. între donaţiunile o-
neroase şi cele condiţionale, 314
n. 3. V. Condiţie.
— Cazul când sarcina sau mo­
dul s e confundă c u condiţia, 315
nota. V. Condiţie, Sarcină.
— Sarcinile s e impun, î n genere,
î n mod expres, afară d e sarcina
d e a plăti datoriile dăruitorului,
care poate fi şi tacită, 315 text şi
n . 1 şi n . 3 dela p. 421, 422.
— Cazul când sarcina este mai
mică decât lucrul dăruit, 3)6.
— Don. oneroase, ca şi cele r e ­
muneratorii, sunt supuse rapor-
Donaţiune
tului, 316 n. 6 şi tom. III. partea
II, p. 557 ad notam.
j — Don. oneroase sunt supuse
formelor solemne de câteori sar­
cina este mai mică decât valoarea
lucrului dăruit, 317.
— Don. mutuale sau reciproci,
: 317 urm.
' — încât priveşte dificultăţile la
i care revocarea acestor donaţiuni
j a dat loc, vezi p.425, 426.
j — Pactele sau aranjamentele
de familie, 319.
\ — Liberalităţile făcute pentru
plata unei oblig, naturale, 319
; urm. V. Oblig, naturale.
— Acel care plăteşte o oblig,
! naturală, nefăcând o donaţiune,
! nu poate să fie vorba de a se.a-
; plieâ în specie regulele de formă
sau de fond dela donaţiuni (Con­
trov.), 321.
— Acceptarea donaţiunilor. Do­
naţiunea fiind un contract, nu de­
vine perfectă decât prin accep­
tarea ei; de unde rezultă că pană
în momentul acceptărei sau noti­
ficarci acceptărei, dăruitorul poate
să-şi retragă oferta, 227, 288.
\ — Faptele care pot să atragă re­
tragerea ofertei sau policităţei,
228 n. 1.
— La noi, acceptarea donaţi­
unei nu are nevoe de a fi ex­
presă, ea putând fi şi tacită, 14,
227 n. '1; 230, 240, 241,675.
— Don. poate fi acceptată prin
mandatar, mandatul neavând ne­
voe de a fi special, ci numai au­
tentic, 211 n. 1, 227 n. 3, 228 nota.
V. Mandat.
— Don. poate fi acceptată şi
printr'un gerant de afaceri, 228
ad notam. V. Gestiune de afaceri.
— Acceptarea d o n a ţ i u n e i în
dreptul roman (Controv.). — So­
lemnitatea acceptărei era necu­
noscută, 229 n. 1.
— Quid în privinţa dreptului
nostru anterior? 229 n. 1,230 nota.
— In dreptul actual, acceptarea
donaţiunei este solemnă (fără cu­
vinte sacramentale), ea putând fi
şi tacită, 230, 675.
— In privinţa don. manuale,
acceptarea consistă în primirea
lucrului dăruit, 230, 268. V. Don.
manuale, p. 847 (tabla).
 Donaţiune
— Acceptarea donatiunilor nu
poate avea loc decât înaintea
morţei dăruitorului sau perderei
capacităţei sale, soluţie admisă şi
în privinţa donatiunilor deghizate,
231,232,250,303. V. Don. deghizate.
— Don. făcute prin contractul
de căsătorie nu pot fi anulate pen­
tru lipsă de acceptare, ele fiind
implicit acceptate prin semnarea
convenţiei matrimoniale şi cele­
brarea căsătoriei, 231, 256.
— Moştenitorii donatarului nu
pot primi donaţiunea în urma
morţei acestui din urmă, 231.
— O donaţiune neacceptată de
donatar, ne făcând parte din pa- .
trimoniul lui, nu poate fi accep- :
tată de către creditorii săi, 231, •'
232 şi tom. V. p. 247. V. Acf. pau-
liană.
— Creditorii donatarului nu pot
ataca prin acţiunea pauliană re-
fuzul lui de a primi o donaţiune,
pentrucâ prin acest refuz dona-
tarul nu-şi micşorează patrimo-
niul său, ci pierde numai ocazia
de a se înavuţi. 232 şi tom. V,
p. 247. V. Acţ. pauliană.
— Acceptarea donaţiunei făcută
minorului şi interzisului, 232 urm.
V. Interzişi, Minori, etc.
— Acceptarea don. făcută unei
femei măritate, 237 urm. V. Femee
măritată.
— Acceptarea don. făcută unui
surdo-mut, 239 urm. V. Sordo-mut.
— Acceptarea don. făcută unei
persoane morale, 242 urm. V. Per­
soane morale.
— Efectele acceptărei, 243 urm.
— Efectele acceptărei regulate
(donaţiunea este perfectă şi irevo­
cabilă), 243.
— Incapabilii nu pot deci să
atace, nici chiar sub cuvânt de
leziune, actele făcute de repre­
zentantul lor legal, ei având ac­
ţiune contra acestor reprezentanţi
numai pentru daunele ce au su­
ferit cu toate că s'au îndeplinit
formele legale, 243.
— Efectele acceptărei neregu­
late (nulitatea donaţiunei), 244.
— Dacă donaţiunea a fost accep­
tată de o persoană lipsită de ca- i
litate, donaţiunea este nulă şi nu- j
litatea este absolută, putând fi !
Donaţiune
invocată de însuş dăruitorul şi
de moştenitorii sau reprezentanţii
Săi, 244.
— Tot lovită de o nulitate abso­
lută este şi acceptarea unei dona­
ţiuni făcută de o persoană morală
fără autorizarea guvernului, 247.
— Admiterea aceleiaşi soluţii în
caz când acceptarea donaţiunei
a fost făcută de o persoană, care
nu avea mandat dela donatar, 244.
— In caz când reprezentantul
legal al incapabilului n'a observat
formele legale, acceptarea este
numai anulabilă, nulitatea fiind
relativă, 238, 244, 245, 246.
— Admiterea acestei soluţii în
privinţa donatiunilor deghizate
(Controv.), 246.
— Acţiunea în anulare, fiind în
| specie r e a t i v ă , se prescrie, prin
j 10 ani din ziua morţei dăruito­
! rului, 246.
j — Acţiunea în anulare a unei
\ donaţiuni deghizate, exercitată
j pentru neregularitatea acceptărei,
i având un caracter pur relativ, se
j prescrie tot prin zece ani, iar nu
prin 30 de ani, 247, 416.
. — Numai acţiunea în simulaţie,
care tinde a se declara că, sub
aparenţa unui contract cu titlu
oneros, se ascunde o liberalitate
deghizată, se prescrie prin 30 de
ani, 247, 312. V. Simulaţie.
— Consecinţile lipsei de accep­
tare, 247 urm.
— Minorii şi interzişii nu pot,
în lipsă de acceptare, să ceară
lucrurile dăruite, ei având numai
recurs contra tutorului lor, care
neglijând de a accepta donaţiunea,
le-a adus o pagubă în averea lor,
248, 249. V. Minori.
— Admiterea aceleiaşi soluţii
în privinţa curatorului minorului
emancipat sau surdo-mutului, ta­
tălui administrator legal în timpul
căsătoriei, administratorilor per­
soanelor morale, etc., 249.
— Cazul când tutorul sau as­
cendentul a făcut o donaţiune mi­
norului, interzisului sau descen­
dentului său, 249.
— Responsabilitatea tutorului
sau ascendentului dăruitor pentru
neprovocarea rânduirei unui tutor
ad hoc (Controv.), 249, 250.
 Donaţiune
— Notificarea acceptărei, 250
urm.
— In caz când acceptarea dona­
ţiunei nu se face prin însuş actul
de donaţiune, ci printr'un act au­
tentic posterior, donaţiunea nu-şi
produce efectele sale decât din
ziua în care s'a notificat dăruito­
rului actul de acceptare, 250.
—Origina acestei formalităţi, 251.
— Neîndeplinirea acestei forma­
lităţi face ca donaţiunea să fie
inexistentă atât în privinţa dona­
torului cât şi a donatarului, 252.
— Consecinţile care rezultă din
împrejurarea că donaţiunea nu
este perfectă în privinţa ambelor
părţi decât din momentul notifi­
carci acceptărei, 252, 253.
— Formele notificărei acceptă­
rei (Controv.), 253, 254, text şi n. 4.
— Donaţiunile făcute de Români
în străinătate şi de străini în Ro­
mânia, 324 urm.
— Românii care vor voi să facă
o donaţiune în străinătate, o vor
face în forma autentică înaintea
funcţionarilor respectivi străini
(notari), sau înaintea agenţilor ro­
mâni din străinătate, 325.
— Cazul când Românul voeşte
a face o donaţiune într'o ţară,
precum este Serbia, de exemplu,
în care donaţiunea nu este un act
solemn (Controv.), 326.
— Străinii, care vor voi să facă
o donaţiune în România, o vor face
înaintea funcţionarilor competenţi
români (tribunalul), sau înaintea
agenţilor lor diplomatici, 327.
— Donaţiunile făcute în străină­
tate sunt supuse transcrierei în i
privinţa imobilelor situate în Ro­
mânia, 327. V. Transcriere.
— Efectele donaţiunilor între
vii, 327 urm.
— Efectele între părţi (transfe-
rirea, proprietăţei) prin: simplul
efect al consimţimântului, când
donaţiunea a r e de obiect un corp
cert şi determinat, 328, 329.
.— Dacă lucrul este determinat
numai în specie, proprietatea va
fi strămutată prin tradiţie sau
printr'o nouă convenţie, 329. V.
Tradiţie.
— Donaţiunea lucrului altuia
(Controv.); 330. V. Lucrul altuia.,
Donaţiune
— Obligaţiile donatorului şi ale
donatarului, 330.
— Obligaţiile donatorului sunt
relative la garantarea donatarului
pentru evicţiune, iar acele ale
donatarului sunt relative la plata
datoriilor dăruitorului, 330. V. Ga­
ranţia pentru evicţiune, Plata da­
toriilor, etc.
— Efectele donaţiunilor în pri­
vinţa terţiilor, 341 urm.
— In privinţa terţiilor, proprie­
tatea mobilelor corporale se trans­
mite, ca şi între părţi, prin efectul
perfecţiunei contractului, 341.
— In privinţa donaţiunilor ma­
nuale, tradiţia este însă necesară,
264 urm. şi 341. V. Donaţiuni ma­
nuale.
— In privinţa mobilelor incor­
| porale (creanţe), donatarul nu de­
\ vine proprietar, faţă de terţii,
decât prin îndeplinirea dispozi­
ţiilor art. 1393 C. civil, 341, 342.
V. Creanţe.
— In privinţa titlurilor Ia pur­
tător, proprietatea se strămută faţă
de terţii, ca şi pentru celelalte
mobile corporale, 342. V. Titluri
la purtător.
— In privinţa cambiilor şi altor
efecte negociabile, proprietatea se
transferă prin gir, 274, 342. V.
Cambii, Gir, etc.
— Donaţiunile având de :
ob ect
imobile. — In privinţa acestor do­
naţiuni, proprietatea se strămută,
faţă de terţii, numai prin tran­
scriere, 342 urm. V. Transcriere.
— Irevocabilitatea donaţiunilor
între vii, 368 urm.
— Donaţiunile sunt, in principiu,
irevocabile, şi acest principiu este
atât de esenţial încât dăruitorul
n'ar puteà stipula revocaţiunea
după bunul său plac, 14, 16 n. 2;
368, 781. V. suprà, p. 828 (tabla).
— Ca atare, donaţiunea de bu­
nuri viitoare trebuia deci să fie
nulă, ca în codul francez, iar nu
revocabilă, ca în codui nostru,
368. 390 urm., 781.
— In vechiul drept francez,
principiul irevocabilităţei eră for­
mulat prin următoarea maximă:
Donner et retenir ne vaut, 369, 781.
; — Origina şi scopul irevocabi­
i lităţei, 370. , ,
 Donaţiune
— Admiterea principiului ire-
vocabilitnţei în codul Calimach,
în codul austriac, în codul ger­
man, etc., 369 n. 2.
— Admiterea principiului con­
trar în dreptul muzulman, 15 nota
şi 368 n. 4. V. Drept muzulman.
— Aplicarea principiului irevo-
cabilităţei donaţiunilor. Nulitatea
don. făcută sub o condiţie potes­
tativa din partea dăruitorului, 371
urm., 723.
— Toate donaţiunile făcute sub
o condiţie potestativa din partea
dăruitorului sunt anulabile, chiar
şi cele indirecte sau deghizate, 373.
— Neaplic. acestui principiu do­
naţiunilor făcute viitorilor soţi prin
contractul de căsătorie şi celor
făcute între soţi în timpul căsă­
toriei, 373 text şi n. 2, 723, 725,
729, 782. V. Condiţie, p. 823 şi infra
Donaţiune, p. 842 urm. (tabla).
— Ce se înţelege, în specie, prin
condiţie potestativa (condiţia pur
sau simplu potestativa)? (Controv ).
372, 373. V. Condiţie.
— Deoseb. între condiţia simplu
şi pur potestativa, 372 şi tom. VI,
p. 30 urm.
— Exemple de condiţii potes­
tative care anulează donaţiunea,
374, 375.
— Condiţia cazuală nu anulează
donaţiunea. precum ar fi de exem­
plu: acea de a aveà sau de a nu
aveà copii, 375 text şi n. 1. V.
Condiţie.
— Quid în privinţa donaţiunei
făcută sub o condiţie mixtă? (Con­
trov.). 377, ,378.
— O altă aplicare a principiului
irevocabilităţei donaţiunei, o gă­
sim în art. 823, care declară nulă,
în sens de anulabilă, donaţiunea
tăcută sub condiţia de a plăti dato­
rii sau sarcini inexistente la epoca
donaţiunei sau nearătate în actul
de donaţiune, 379 urm V. Plata
datoriilor.
— O a treia aplicare a aceluiaş
principiu o găsim în art. 824, care
declară donaţiunea anulabilă, de
câteori dăruitorul şi-a rezervat
dreotul de a dispune de lucrul
dăruit, 385.
— întreaga donaţiune va fi, de
asemenea, anulabilă, dacă dărui-
58794
Donaţiune
torul şi-a rezervat dreptul de a
înstrăina ceeace va crede de cu­
viinţă, 385.
— Şi aici se face însă excepţie
în privinţa donaţiunilor făcute
viitorilor soţi prin contractul de
căsătorie şi între soţi în timpul
căsătoriei, 385 n. 4 şi 781 urm.
— Art. 824, care cuprinde o
aplicare a regulei donner et re-
tenir ne caut, nu se aplică la tes­
tamente, 385 n. 2. V. Testament.
— Donaţiunea este nulă chiar
dacă dăruitorul şi-ar fi rezervat
dreptul de a dispune numai de o
parte din lucrurile dăruite,385,38C.
— Cazul când dăruitorul a mu­
rit fără a fi dispus de lucrurile
asupra cărora el şi-a rezervat
dreptul de a dispune, 386.
— Cazul când rezervele făcute
de dânsul ar fi independente de
voinţa lui (Controv.), 387.
— Aplic, principiilor de mai sus
când dăruitorul şi-a rezervat drep­
tul de a înfiinţa o sarcină, 387.
— P ata unui capital sau unei
rente perpetue, 387, 388.
— Plata unei rente viagere, unei
persoane determinate, 388.
— Cazul când persoana care
urmează a se folosi de rentă nu
este determinată. (Controv.), 388.
— Nu numai moştenitorii dărui­
torului, dar şi însuş dăruitorul
poate propune anularea donaţiunei
pentru bunurile rezervate, refu­
zând predarea lor, sau cerându-le
înapoi, dacă ele au fost predate
donatarului, 388.
— Dacă dăruitorul lasă pe do­
natar în posesiunea lucrurilor dă­
ruite, acest din urmă va dobândi
proprietatea fructelor percepute
de dânsul, în timpul posesiirnei
sale, nu ca proprietar sau uzu-
fructuar, nici ca posesor de bună
credinţă, ci în virtutea unui dar
manual, 389.
— Clauzele compatibile cu ca­
racterul de irevocabilitate al do­
naţiunilor între vii, 389 urm.
— Acestea sunt: 1° rezerva în
folosul dăruitorului sau unui terţiu
a uzufructului lucrurilor dăruite,
339, 398 urm. \ . Uzufruct.
— 2° Stipularea dreptului de
reîntoarcere a bunurilor dăruite,
53
 Donaţiune
în folosul dăruitorului, 389 şi 400
urm. V. Reîntoarcerea conven­
ţională.
— Donaţiunile de bunuri vii­
toare (revocabilitatea lor în drep­
tul nostru\ 390 urm., 419, 781.
— Prin lucrurile viitoare se în­
ţelege aci bunurile ce daruitorul
va lăsă la moartea sa, 393, 682, 688.
— Prin lucruri viitoare se mai
înţelege încă roadă anului viitor
a unei moşii, a unei vii, a unei
livezi, etc., care nu este încă în
patrimoniul nostru, dar pe care
le vom dobândi în viitor, 393, 394.
— Roadă viitoare a unei pro­
prietăţi care se găseşte actual­
mente în patrimoniul nostru, este
însă un bun prezent, iar nu viitor,
394.
— Tot ca o donaţiune de bunuri
prezente va fi considerată şi acea
care ar aveà de obiect beneficiile
ce daruitorul are să primească
dintr'o societate contractată îna­
inte de donaţiune, 394.
—Dacă donaţiunea are de obiect
un corp cert şi determinat, lucrul
fiind prezent, donaţiunea este ire­
vocabilă, 394. 395.
— Cazul când donaţiunea are
de obiect o sumă de bani (Con-
trov.), 395 text şi n. 2, 396.
— Soarta donaţiunilor cumula­
tive de bunuri prezente şi viitoare,
396 urm., 712 urm.
— Lucrurile ce pot fi dăruite
(toate bunurile care sunt în co­
merţ), 398.
— Se poate dà nu numai pro­
prietatea plină, dar şi nuda pro­
prietate singură, sau numai uzu­
fructul, 398, 399.
— Daruitorul nu poate dispune
prin testament de uzufructul bu­
nurilor dăruite, 398 n. 2. V. Tes­
tament.
— Acţiunea în anulare a dona­
ţiunilor (aplicarea art. 1900 C. civ.),
415 urm.
— Cazul când donaţiunea poate
fi revocată (neîndeplinirea sarci­
nilor impuse donatarului, ingrati­
tudinea donatarului şi survenirea
de copii dăruitorului, în urma do­
naţiunei), 417 urm.
— Donaţiunea se mai revoacă
prin îndeplinirea condiţiei rezolu-
Donaţiune
torii, iar donaţiunea de bunuri vii­
toare este revocabilă după bunul
plac al dăruitorului, însă pe cale
de acţiune, 419.
— Deoseb. între desfiinţarea şi
revocarea donaţiunei, 419.
— Revocarea donaţiunei se face,
ca şi reducţiunea, după legea în
vigoare în momentul donaţiunei,
530 ad notam.
— Revocarea donaţiunei pentru
neîndeplinire de sarcini sau obli­
gaţii impuse donatarului, 420 urm.
— La Romani, neîndeplinirea
sarcinilor eră considerată ca o in­
gratitudine a donatarului, 420.
— Astăzi, revocarea donaţiunei
pentru neîndeplinirea sarcinei im­
pusă fie în folosul dăruitorului, fie
în folosul unui terţiu. se îndepli­
neşte în baza condiţiei rezolutorii
tacite, 421, 422. 427, 469. V. saprà.
p. 828 (tabla).
— Consecinţile care rezultă din
aplicarea condiţiei rezolutorii ta­
cite (revocarea se îndeplineşte cu
efect retroactiv, desfiinţând în­
străinările sau sarcinile reale con­
stituite de donatar), 422, 423.
— Dreptul dăruitorului de a re­
vendica imobilul înstrăinat dela
terţii detentori, 423, 424.
— Soarta actelor de adminis­
traţie făcute de donatar (Controv.),
423, n. 2.
— Restituirea fructelor de către
donatar (Controv.), 424.
— Cazul când donatarul poate
fi condamnat la daune, 424.
— Cazul când revocarea are de
obiect donaţiunea unei rente (ur­
mărirea rentei în manile terţilor
achizitori chiar de bună credinţă),
424 n. 1.
—Despăgubirea d o n a t a r u l u i
pentru cheltuelile necesare făcute
de dânsul şi despăgubirea dărui­
torului pentru degradările aduse
lucrului de către donatar, 425.
— Restituirea fructelor atât de
donatar cât şi de terţii detentori
(Controv.), 425.
— Restituirile ce trebue să facă
daruitorul, 425.
— Donaţiunile deghizate, ca şi
cele m a n u a l e , sunt revocabile
pentru neîndeplinire de sarcini,
276 urm.. 307, 426.
 Donaţiune
— In privinţa donaţiunilor mu­
tuale,, chestiunea de a se şti dacă
revocarea unei donaţiuni atrage
sau nu reyocarea celeilalte dona­
ţiuni, este controversată, 425, 426.
— Revocarea pentru neîndepli-
nire de sarcini nu se îndeplineşte
niciodată de drept, afară de cazul
unei stipulaţii contrare, 42.S.
— Revocarea fiind în specie
judiciară, în baza condiţiei rezo-
lutorii tacite, judecătorii pot să
acorde donatarului nenorocit un
termen de graţie, părţile putând
chiar stipula un pact comisor ex­
pres, 427, 428. V. Pact comisor ex­
pres.
-— Chestiunea de a se şti dacă
dăruitorul poate cere îndeplinirea
sarcinilor este controversată, 428,
429.
— Terţii, în folosul cărora s'a
stipulat o prestaţie apreciabilă în
bani, pot obligă pe donatar la exe­
cutarea acestei prestaţii, fără a
putea însă cere revocarea dona­
ţiunei, 430.
— Donatarul nu poate să se libe­
reze de executarea sarcinilor prin
părăsirea bunurilor dăruite, 336,
382, 430.
— Donatarul nu poate să re­
nunţe la donaţiune decât dacă el
şi-ar fi rezervat această facultate,
430, 431.
— Perderea fortuită a lucrului
dăruit nu scuteşte pe donatar de
obligaţia de a executa sarcinile
donaţiunei, 431.
— Revocarea poate fi cerută de
dăruitor şi moştenitorii săi şi chiar
de creditorii săi, 431.
— Creditorii moştenitorilor au
şi ei acelaş drept, dacă debitorul
n'a renunţat la acţiunea ce-i apar­
ţinea, 431, 432.
— Finele de neprimire opoza­
bile acţiunei creditorilor, 432.
— Acţiunea în revocare mai
poate fi exercitată de cesionarul
ei, 432.
— Acel care cere revocarea do­
naţiunei, trebue însă să aibă in­
teres la aceasta, 432.
— Persoanele în contra cărora
se exercită acţiunea în revocare
pentru neîndeplinire de sarcini,
432.
Donaţiune
— Acţiunea în revocare pentru
neîndeplinire de sarcini este divi­
zibilă, de câteori însăşi sarcina
este şi ea divizibilă, 433.
— Cazul când acţiunea în revo­
care are un caracter indivizibil,
433.
— Contra donatarului şi moşteni­
torilor lui acţiunea în revocare
poate fi exercitată timp de 30 de
ani dela naşterea ei, 433.
— Cât pentru acţiunea în reven­
dicare ce dăruitorul ar exercită
contra terţiilor detentori ai lucru­
rilor dăruite, ea se va prescrie
fie prin 30 de ani, fie prin 10 sau
20 de ani, dacă terţii au fost de
bună credinţă, 433.
— Detentorii de mobile corpo­
rale pot însă să invoace prescripţia
instantanee, dacă sunt de bună
credinţă, 433, 434. V. Prescripţie
instantanee.
— Chestiunea de a se şti dacă
revocarea trebue sau nu să fie
precedată de o punere în întâr­
ziere este controversată, 434.
— Punerea în întârziere este, în
orice caz, inutilă de câteori sar­
cina consistă într'a nu face ceva
(in non fadendo), 434.
— Revocarea donaţiunei pentru
ingratitudinea donatarului, 435
urm.
— Revocarea don. pentru in­
gratitudine la Romani şi în dreptul
nostru anterior, 435, 437.
— Temeiul juridic al revocărei
pentru ingratitudine, 432.
— Această revocare fiind o pe­
deapsă, este de strictă interpre­
tare, 438, 440.
— Analogie între ingratitudine
şi nedemnitate în materie de suc­
cesiuni, 438.
— Deoseb. între ingratitudine şi
nedemnitate, 438 text şi n. 2.
— Justificarea asprimei legi în
materie de ingratitudine, 438.
— Faptele care constituesc in­
gratitudinea donatarului, 430 urm.
— Aceste fapte sunt determi­
nate de lege în mod limitativ şi
sunt de strictă interpretare, 438,440.
— 1o Prima cauză de ingrati­
tudine şi cea mai gravă din toate
este atentatul la viaţa dăruito­
rului, 441.
 Donaţiune
— Nu se cere ca să existe o
condemnare penală în contra do­
natarului, 438 n. 2, 441.
— Revocarea pentru ingratitu­
dine poate aveà loc chiar atunci
când o condemnare penală nu esle
cu putinţă contra donatarului, de
exemplu, în cazul unei crime să­
vârşite, dar neisbutite, 441 text
şi n. 6.
— Intenţia criminală, chiar ma­
nifestată printr'un început de exe­
cutare, nu se consideră ca un act
de ingratitudine, 442.
— Cuvântul atentat implică o
intenţie criminală, 442, text şi n. 2.
— Crimele declarate scuzabile
de legea penală pot aduce revo­
carea donaţiunei, 443.
— Faptul că donatarul ar fi fost
minor în momentul comitereiaten­
tatul ui nu-i serveşte de scuză,
dacă el a lucrat cu pricepere, 443.
— Interzisul şi femeea măritată
nu se pot pune sub scutul inca-
pacităţei lor spre a fi sustraşi dela
pedeapsa revocărei, 444. V. Fe-
mee măritată. Interdicţie.
— Omorîrea donatarului în duel
de către donator nu poate, în ge­
nere, fi considerată ca un atentat
la viaţa daruitorului, 444. V. Duel.
— 2° A doua cauză de ingrati­
tudine, care aduce revocarea do­
naţiunei, consistă în delicte, cru­
zimi şi injurii grave, 444 urm.
— Sensul cuvântului delicte.
Prin această expresie se înţelege
nu numai crimele şi delictele în
contra persoanei, dar şi în contra
averei daruitorului, precum: fur­
tul, abuzul de încredere, incendiul,
falimentul, ruina, etc,, 445, text şi
n. 2. V. Abuz de încredere, Fa­
liment, Furt, etc.
— Paguba adusă averei dona­
tarului nu are astăzi nevoe de a
fi considerabilă, după cum se
cerea la Romani, n. 2, in fine dela
p. 445, 446.
— Deşi calificativul grav se re­
feră la injurii, totuşi şi delictele
trebue să aibă o gravitate oare­
care spre a produce revocarea
donaţiunei, 446.
—Ceeaee se caută, într'adevăr,
este intenţia criminală, 447.
— Delictele care nu aduc revo-
Donaţiune
carea donaţiunei pentru ingrati­
tudine (de exemplu: faptul.de a
vâna pe proprietatea daruitorului
fără învoirea lui), 446, 447. V.
Vânat.
—Falsificarea testamentului da­
ruitorului poate însă să aducă re­
vocarea donaţiunei făcută de acest
din urmă, autorului falşificărei,
447.
— Quid în privinţa lovirilor
provocate de însuş dăruitorul?
447.
—Delictele grave comise contra
rudelor daruitorului (Controv.),
447.
— Cruzimile, adecă actele de
asprime şi vexaţiune sau răutate
îndreptate în contra daruitorului
sunt şi ele o cauză de revocare,
chiar dacă nu sunt pedepsite de
lege, 448.
—Exemple de fapte care cons-
tituesc cruzimi, 448 n. 3.
—Injuriile pentru a aduce revo­
carea trebue să lie grave, această
gravitate apreciindu-se în mod
suveran de judecătorii fondului,
449.
— Refuzul femeei de a locu ì
la un loc cu bărbatul său poate
atrage revocarea donaţiunei fă­
cută de bărbat, 449.
— Tot astfel ar fi şi faptul din
partea unei fete, de a părăsi casa
părintească, 449.
—O cerere de interdicţie, făcută
de către un fiu în contra părin­
telui său, nu constitue însă un act
de ingratitudine, ci exerciţiul unui
drept, 449. V. Interdicţie.
— Injuriile grave aduse de do­
natar memoriei daruitorului nu
constituesc o cauză de revocare
a donaţiunei (Controv.), 450.
— 3° In fine, ultima cauză de
revocare pentru ingratitudine este
refuzul, fără cuvânt,al donatarului
de a alimenta, la caz de nevoe,
pe dăruitor, 450, 451 şi tom. I,
p. 709 urm.
— Toate donaţiunile sunt revo­
cabile pentru ingratitudine, chiar
şi cele manuale, fie ele remune­
ratorii, oneroase, mutuale, directe
sau indirecte, şi chiar deghizate
sau ascunse sub forma unui con­
tract cu titlu oneros, 451—453.
 Donaţiune
—Nu snnt însă revocabile pentru
ingratitudine prezenturile obiş­
nuite şi donaţiunile făcute în fa­
voarea căsătoriei, 453, 454, 493 n. 2.
V. Prezenturi obişnuite.
— Aplicarea celorlalte cazuri
de revocare donaţiunilor făcute
în favoarea căsătoriei, 454.
— Donaţiunile ce viitorii soţi
şi-ar face între ei fie prin con­
tractul de căsătorie, fie printr'un
act separat, sunt revocabile, ca şi
cele ce ei şi-ar face în timpul că­
sătoriei (Controv.), 454, 455, 727.
— Revocarea pentru ingratitu­
dine este judiciară, ea neavând
loc de drept decât în caz de di­
vorţ pentru cauză determinată,
456, 728. V. Divorţ.
—Motivele revocărei judiciare,
456.
— Acţiunea în revocare pentru
ingratitudine se stinge prin ier­
tarea dăruitorului, 457 n. 3.
— Neaplicarea în specie a art.
252 C- civil, 458 nota.
—Legea presupune această ier­
tare de câteori dăruitorul a lăsat
să treacă un an fără a reclama,
457.
— Acest termen de un an nu
este o adevărată prescripţie (Con-
trov.l, 458.
—Acest termen curge deci între
soţi, art. 1881 C. civil nefiind apli­
cabil în specie, 459.
— Nici art. 1876 nu este apli­
cabil în specie (Controv.), 459.
— Neaplicarea în specie a re-
gulei: Quce temporiala sund ad
agendum, perpetua sunt ad ex-
cipiendum, 459. V. aceste cuvinte.
— Acţiunea în revocare este
independentă de acţiunea publică
şi de acea civilă, 453.
— Dreptul dăruitorului de a se
constitui parte civilă înaintea ins­
tanţelor represive, 458.
— Nesuspendarea termenului de
un an prin imposibilitatea fizică
în care s'ar găsi dăruitorul de a
exercita acţiunea, 459.
— Nici prin demenţa sau inter­
dicţia donatarului, intervenită in
urma faptelor care constituesc in­
gratitudinea, 460.
— Dăruitorul nu poate să păs­
treze acţiunea în revocare decât
Donaţiune
exercitând-o în realitate în ter­
menul prescris de lege, 460.
— Faptul dăruitorului de a de­
nunţă pe donatar sau de a se
constitui parte civilă înaintea ins­
tanţelor represive nu-1 împiedică
de a pierde acţiunea în revocare,
dacă n'a exercitat-o în timp de
un an, 460.
— De când curge termenul de
un an, 460.
—Dacă donatarul s'a făcut cul­
pabil de mai multe fapte de in­
gratitudine, termenul de un an
curge din ziua comiterei ultimului
fapt, 461.
—Cazul când faptul, carecons-
titue ingratitudinea, ţine toată
viaţa dăruitorului, 461.
—Persoanele care pot cere re­
vocarea pentru ingratitudine (dă­
ruitorul şi moştenitorii lui, însă
aceşti din urmă numai în două
cazuri excepţionale), 462 urm., 737
n. 2.
— Persoanele în contra cărora
se poate cere revocarea pentru
ingratitudine (donatarul ingrat),
466.
—Acţiunea nu mai poate astăzi
fi exercitată contra moştenitorilor
donatarului, 466.
—Continuarea acţiunei în contra
acestor moştenitori, atunci când
revocarea a fost cerută în contra
donatarului şi el a murit pendente
lite (.Controv.), 467.
— Dacă donatarul a murit în
urma pronunţărei hotărîrei dela
prima instanţă, dreptul de apel
aparţine moştenitorilor săi sau dă­
ruitorului, 467, 468.
—Efectele revocărei donaţiunei
pentru cauză de ingratitudine,
468 urm.
— Revocarea pentru ingratitu­
dine nu produce niciun efect în
privinţa terţiilor care au con­
tractat cu donatarul, aceasta fiind
o pedeapsă care nu poate să atingă
decât pe donatar, singurul vinovat
în specie, 4b8, 469 text şi n. 2; 470.
— Efectele revocărei admisă
contra unei femei măritate cu
privire la drepturile bărbatului ei
(Controv.), 469.
— Soarta înstrăinărilor consim­
ţită de donatar, în urma înscrierei.
 Donaţiune
cererei de r e v o c a r e p e m a r g i n e a
registrului r e s p e c t i v (nulitatea
acestor înstrăinări), 342, 470. V.
Transcriere, p. 890 (tabla).
— Scopul înscrierei c e r e r e i de
r e v o c a r e (prevestirea terţiilor şi
înlăturarea erorei lor), 470, 471.
— Cazul când donaţiunea n'a
fost transcrisă (Controv.), 471.
— Efectele r e v o e ă r e i în pri­
vinţa donaţiunilor de bunuri mo­
biliare, 471.
— Terţii achizitori d e bună cre­
dinţă ai mobilelor corporale pot
i n v o c a prescripţia instantanee,
472. V. Prescripţie instantanee.
— In privinţa creanţelor s e va
aplicà art. 1393 (Controv.), 472. V.
şi p. 341, 342. V. Creanţe.
— Dreptul dăruitorului d e a luă
măsuri conservatorii, 472.
— Cazul când donaţiunea are
de obiect o s u m ă de bani sau alte
lucruri fungibile, 472.
—Efectele revoeărei între părţi.
Donatarul trebue să restitue dă­
ruitorului valoarea obiectelor îns­
trăinate d e dânsul c u titlu gratuit
sau oneros, iar nu preţul cu care
el a înstrăinat a c e l e lucruri, 473,
474.
— Donatarul restitue valoarea
din momentul cererei în revocare,
468 n. 2, 474.
—Donatarul restitue şi fructele
tot din ziua cererei în r e v o c a r e
(Controv.), 474.
— Critica legei, 474, 475.
— T e m e i u l juridic al art. 834
§ 2 (Controv.), 475.
— Cazul când donatarul este
insolvabil, 475.
— Lucrurile neînstrăinate sunt
restituite d e donatar în natură,
art. 772 dela raport nefiind apli­
cabil în s p e c i e , 476.
—Starea în care lucrurile trebue
să fie restituite dăruitorului (starea
în care e l e s e g ă s e s c în momentul
cererei în revocare), 476.
— Despăgubirea c e trebue să
p r i m e a s c ă şi să plătească dărui­
torul, 476.
— Plata degradărilor a d u s e lu­
crului dăruit de către donatar, 477.
— D e s p ă g u b i r e a dăruitorului
pentru înstrăinările parţiale ale
lucrului dăruit, 477.
Donaţiune
—Dăruitorul nu poate însă c e r e
ca donatarul să d e g r e v e z e imo­
bilul şi să-1 restitue liber d e orice
sarcină, 477.
— R e s p e c t a r e a , de către dărui­
tor, a actelor de administraţie e m a ­
nate dela donatar şi a contractelor
de închiriere încheiate pe u n pe­
riod chiar mai l u n g de cinci ani,
rămânând ca dăruitorul să fie des­
păgubit de către donatar atunci
când el ar suferi v r e o daună din
cauza termenului prea l u n g al
contractelor de închiriere sau
arendare, 477, 478.
— Revocarea donaţiunei pentru
survenire de copii dăruitorului,
in urma donaţinnei, 478 urm.
— O r i g i n a a c e s t e i revocări
(dreptul roman), 478.
— Istoricul acestei c a u z e d e re­
v o c a r e (dreptul v e c h i u francez),
479.
— Motivele acestei revocări şi
critica legei, 479.
— Cum eră întocmit proiectul
primitiv al codului francez în
această privinţă, 480.
— Condiţiile la care e s t e su­
pusă r e v o c a r e a donaţiunei pentru
s u r v e n i r e de copii, 480 urm.
u
— 1 Dăruitorul nu trebue să
aibă nici copii, nici alţi d e s c e n ­
denţi, în momentul facerei dona­
ţiunei, 481.
— Dacă el are un copil în acel
moment, donaţiunea e s t e irevo­
cabilă, 481.
— Pentru ca să î m p e d i c e revo­
carea copilul trebue să fie născut,
iar nu numai c o n c e p u t în mo­
mentul facerei donaţiunei, 482.
— Critica legei, 483.
— Nu numai copilul legitim,
dar şi cel legitimat î m p e d i c ă re­
v o c a r e a , 483. V. Legitimare.
— Pentru ca un copil legitimat
să facă obstacol la r e v o c a r e a do­
naţiunei, atât naşterea cât şi le­
gitimarea lui trebue să fie a m b e l e
anterioare donaţiunei, 483 n. 2.
— Quid în privinţa e x i s t e n ţ e i
unui copil natural în momentul
facerei donaţiunei? 483. V . Copii
naturali.
— Existenţa unui copil natural
din partea m a m e i (Controv.), 483.
— Existenţa unui copil adoptat
 Donaţiune
în momentul donaţiunei (Controv.),
484. V. Adopţiune, p. 814 (tabla).
— Existenţa unui copil născut
dintr'o căsătorie putativa, 484, 485.
—Existenţa unui copil absent în
momentul donaţiunei (Controv.),
485. V. Absenţă.
— Pentru a ìmpedicà revocarea
copilul trebue să fie existent în
momentul facerei donaţiunei, 485.
— Cazul când copilul, pe care
1-a avut dăruitorul, nu mai există
în momentul donaţiunei, 485.
— 2° A doua condiţie cerută
pentru ca donaţiunea să fie re­
vocată este ca dăruitorul, care
nu aveà copii, să dobândească,
în urma facerei donaţiunei, un
copil legitim sau legitimat chiar
dacă copilul legitimat după do­
naţiune era născut înaintea ei, 486
text şi n. 2.
— Quid în privinţa copilului
născut dintr'o căsătorie putativa,
atunci când dăruitorul a con­
tractat cu rea credinţă o căsătorie
anulabilă (Controv.), 486 n. 1. V .
Căsătorie.
— Naşterea sau recunoaşterea
unui copil natural nu revoacă do­
naţiunea nici chiar în privinţa
mamei dăruitoare, pentrucă altfel
ea ar fi avut interes a-şi crea o
descendenţă nelegitimă spre a
putea redobândi bunurile eşite
din patrimoniul ei, 486. V. Copii
naturali.
— Quid în privinţa adopţiunei?
487. V. Adopţiune.
— Reîntoarcerea unui copil ab­
sent nu poate fi asimilată cu naş­
terea unui copil, 487. V. Ab-enţă.
—Survenirea unui copil postum,
adecă născut în urma morţei dă­
ruitorului, revoacă donaţiunea,
487.
—Naşterea unui nepot încă mai
aduce revocarea donaţiunei, 487,
488.
—• Donatarul n'ar putea, pentru
a împiedica revocarea, să conteste
legitimitatea copilului sau nepo­
tului survenit în urma donaţiunei,
488.
— El ar putea însă să dove­
dească că dăruitorul a recurs la
manoperele prevăzute de art. 275
C. penal, pentru a face să se creadă
Donaţiune
că feméea a născut, în urma fa­
cerei donaţiunei, un copil, pe care
nu l-ar fi născut în realitate, 488.
— Toate donaţiunile (directe
sau indirecte, oneroase, remune­
ratorii, mutuale, manuale, deghi­
zate, etc., instituţiile contractuale,
împărţelile ascendenţilor făcute
sub forma unei donaţiuni, etc.)
sunt revocabile pentru survenire
de copii, 490, 491 text şi n. 4.
—Nu sunt însă revocabile pentru
această cauză, testamentele şi con­
tractele cu titlu oneros, calificate
în mod impropriu donaţiuni, 491,
492. V. Testament, p. 890 (tabla).
— Nu sunt, de asemenea, re­
vocabile pentru naştere de copii:
remiterea unei datorii, renunţarea
la prescripţie, recunoaşterea unui
copil natural, adopţiunea, etc., 492.
— Spre deosebire de codul
francez, donaţiunile dintre viitorii
soţi sunt revocabile pentru naş­
tere de copii, 492, 493.
— Donaţiunile care, prin ex­
cepţie, nu sunt revocabile pentru
naştere de copii: prezenturileobiş-
nuite, 489 n. 1; 490, 493. V . Pre­
ventori obişnuite, p. 972 (tabla).
— Donaţiunile făcute între soţi
în timpul căsătoriei, 493.
— Donaţiunile făcute de ascen­
denţi în favoarea căsătoriei, 493.
—Pe când revocarea donaţiunei
pentru neîndeplinire de sarcini şi
ingratitudine este judiciară, re­
vocarea pentru survenire de copii
se îndeplineşte, din contra, de
drept, fără ştirea şi voinţa dărui­
torului şi fără intervenţia justi­
ţiei, revocarea fiind de astă dată
legală, 494, 495.
— Consecinţile care rezultă din
revocarea de drept a donaţiunei,
494, 495.
— Copilul nu poate opune re­
vocarea, pentrucă el nu este parte
contractantă. El se foloseşte însă
indirect de revocare, dacă bunu­
rile dăruite se găsesc în succe­
siunea dăruitorului, 479, 494 n. 2.
—Consecinţile revocărei cu pri­
vire la proprietatea lucrului dă­
ruit. Dacă în momentul revocărei
donatarul se găseşte în posesiunea '
lucrurilor dăruite, el trebue să le
restitue, iar dacă lucrurile nu i-au
 Donaţiune
fost încă predate, el nu poate să
le ceară dela dăruitor, 495, 496.
— In urma revocarci, dona-
ţiuaea nu mai poate fi confirmată,
496- V. Confirmare.
— Kevocarea odată îndeplinită,
moartea copilului care a produs-o,
nu poate să reînvie donaţiunea,
şi singurul mijloc ce ar aveà da­
ruitorul d e a transmite din nou
donatarului proprietatea lucru­
rilor dăruite, ar fi de a-i face o
nouă donaţiune, 496.
— Daruitorul nu poate de mai
înainte să renunţe nici în mod
total, nici în mod parţial, la revo­
carea donaţiunei, 496, 497.
— Daruitorul nu poate să re­
nunţe la revocare nici chiar în
urma îndeplinirei ei prin surve­
nirea copilului, 497.
— Daruitorul nu poate nici vinde,
nici cedă altuia dreptul său de
revocare, 497.
— Art. 889, care anulează orice
clauză prin care daruitorul ar re­
nunţa la revocarea donaţiunei
pentru naştere de fiu, se aplică
tuturor donaţiunilor, chiar şi celor
deghizate, 497.
— Cazul când daruitorul poate
renunţa la revocarea donaţiunei,
497.
— Efectele revocărei intre păr­
ţile contractante ( r e s t i t u i r i l e
dintre dăruitor şi donatar), 497,498.
—Daruitorul are contra terţiilor
acţiunea în revendicare, iar în
contra donatarului, acţiunea per­
sonala care izvorăşte din contract
şi din desliinţarea lui, 498, 504.
— Ambele aceste acţiuni se
prescriu prin 30 de ani, 504.
— Dreptul dăruitorului de a
dispune de lucrul dăruit, în urma
revocărei donaţiunei, 498.
— Donatarul dobândeşte pro­
prietatea fructelor pană în ziua
notificărei naşterei sau legitimă rei
copilului, care a produs revo­
carea, 499.
— Titlul în baza căruia dona­
tarul d o b â n d e ş t e proprietatea
acestor fructe (Controv.), 499.
— Momentul când donatarul
trebue să restitue fructele (noti­
ficarea naşterei sau legitimărei
copilului), 499.
Donaţiune
— Cunoştinţa despre naşterea
sau legitimarea copilului nu obligă
pe donatar la restituirea fruc­
telor, 500.
— Notificarea naşterei sau le­
gitimărei copilului se face, în ge­
nere, prin portărei, 500.
—Dacă donatarul nu se găseşte
în posesiunea lucrurilor dăruite,
el este în drept a cere fructele
dela dăruitor, 500, 501.
—Donatarul având, pănâ la no­
tificare, drept la fructele lucrului
dăruit, este în drept a face acte
de administraţie, administraţia ne-
fiind decât o consecinţă a folo­
sinţei, 501.
— In privinţa terţiilor, revo­
carea donaţiunei având efect re­
troactiv, orice act de dispoziţie
făcut de donatar este nul în baza
regulei: resoluto jure dantis, re-
solviiur jns accipientis, 501.
— Nulitatea înstrăinărilor totale
sau parţiale, ipotecilor, servituti­
lor, etc. consimţite de donatar, 501.
— Daruitorul sau moştenitorii
lui au o acţiune în revendicare
contra terţiilor, spre a cere dela
ei imobilul dăruit liber de orice
sarcini, această acţiune prescriin-
du-se prin 30 de ani dela naşterea
sau legitimarea copilului, care a
produs revocarea, 502.
— Terţii dobândesc însă pro­
prietatea fructelor pană în ziua
notificărei naşterei s a u legiti­
mărei, ei nefiind datori a restitui
fructele decât din ziua acestei
notificări, 502.
— Dreptul terţiilor de a face
acte de administraţie, precum:
contracte de închiriere sau aren­
dare pe termen de cinci ani, 503.
— Dreptul dăruitorului de a
atacă aceste contracte prin ac­
ţiunea pauliană, 503. V. Acţ. pau-
liană.
— Acţiunea personală, pe care
daruitorul o are contra donatarului
spre a cere restituirea bunurilor
dăruite şi acea pe care el o are
în contra terţiilor tot în acest scop
(acţiunea în revendicare) se pres­
criu prin 30 de ani, conform drep­
tului comun, aceeaş prescripţie
aplicându-se şi donaţiunilor de­
ghizate, 504.
 Donaţiune
— Deci, dacă donatarul a po­
sedat 30 de ani imobilul dăruit
dela naşterea sau legitimarea co­
pilului care a produs revocarea,
el a devenit proprietarul acestui
imobil prin prescripţia achizitivă,
504, 505.
— Donatarul nu poate însă să
opue uzucapiunea de 10 sau 20
ani. pentrucă, în urma revocărei
donaţiunei, el nu mai are niciun
titlu, de oarece titlul său este des­
fiinţat. 504, 505.
— Această uzucapiune nu poate
fi opusă nici de terţii, ei putând
însă să opue prescripţia instan­
tanee, în privinţa mobilelor cor­
porale, dacă sunt de bună cre­
dinţă, 505 n. 2. V. Prescripţie ins­
tantanee.
— Neaplicarea acestei prescrip­
ţii mobilelor incorporale, 505 n. 2
şi t. III, partea II, p. 919 n. 1.
— Prescripţia de 30 de ani, de
care s'a vorbit mai sus, este su­
pusă întreruperei şi suspendărei
în materie de prescripţie în ge­
nere, 506.
— Donaţiunile făcute viitorilor
soţi prin contractul de căsătorie,
14 şi 669 urm.
— Derogare dela regulele or­
dinare în privinţa acestor dona­
ţiuni, care au de scop înlesnirea
căsătoriilor, 670, 781 urm.
— Aceste derogări nu există
decât în privinţa donaţiunilor fă­
cute viitorilor soţi prin contractul
de căsătorie, căci dacă ele au fost
făcute printr'un act separat, se a-
plică dreptul comun, 670, 671 text
şi n. 1 ; 674.
— Deoseb. între donaţiunile fă­
cute viitorilor soţi prin contractul
de căsătorie şi dona(iunile ante
sau propter nuptias din dreptul
roman, 670 n. 2.
— Caracterul donaţiunilor di­
naintea nunţei sub codul Caragea,
725 n. 2.
— Dacă căsătoria în vederea că­
reia donaţiunea a fost făcută nu
are loc, donaţiunea este caducă,
ca şi convenţia matrimonială, prin­
cipiu admis şi Ia Romani, 671. 710,
711.
— Dacă căsătoria a avut loc,
însă în urmă a fost anulată, do-
Donaţiune
naţiunea va cădea, ea nefiind va­
lidă decât în privinţa soţului de
bună credinţă, 672, 711 n. 1.
— Nulitatea contractului de că­
sătorie atrage, de asemenea, nuli­
tatea donaţiunei ce el cuprinde,
711 n. I.
— Caducitatea donaţiunei îşi
produce efectele sale în privinţa
terţiilor, chiar dacă ei au fost de
bună credinţă, 672.
— Donaţiunile făcute prin con­
tractul de căsătorie pot ti relative
la donaţiuni de bunuri prezente,
la cele de bunuri viitoare, la cele
cumulative de bunuri prezente şi
viitoare şi la cele făcute sub o
condiţie potestativa din partea
dăruitorului, 672.
— Donaţiunile de bunuri pre­
zente, 673 urm
— Persoanele capabile de a
dispune, rude sau străine, pot să
dea averea lor ambilor soţi sau
numai unuia din ei, nu însă şi
copiilor ce se vor naşte din că­
sătoria proiectată, pentrucă aceşti
copii nefiind încă concepuţi nu
sunt capabili de a primi, 674, 683.
— Aceste donaţiuni sunt însă
sustrase dela formele statornicite
de dreptul comun, fiindcă ele tre­
bue să fie făcute prin contractul
de căsătorie, care este un act so­
lemn, 674.
— Aceste donaţiuni nu sunt re­
vocabile pentru neîndeplinire de
sarcini şi survenire de copii, ele
fiind însă revocabile pentru in­
gratitudine; ele sunt supuse ra­
portului şi reducţiunei când atacă
rezerva; ele sunt supuse trans-
crierei când au de obiect imobile
şi actului estimativ, când au de
obiect bunuri mobiliare, 676. V.
Actul est'matio.
— încât priveşte reducţiunea
acestor donaţiuni se va urma con­
form art. 850 C. civil, 672 n. 2.
— Donatorul este obligat a ga­
ranta pe soţul donatar de evicţi-
une, 676, 677.
— Deoseb. între donaţiunile or­
dinare şi cele făcute prin con­
tractul de căsătorie, 677, 678.
— Donaţiunile de bunuri vii­
toare, 678 urm. V. Instituţie con­
tractuală.
 Donaţiune
— Donatiunile cumulative .de
bunuri prezente şt viitoare, 712,
urm.
— Definiţie, 713.
— Nulitatea contractului de că­
sătorie ar atrage nulitatea dona­
ţiunei de bunuri prezente şi vii­
toare, 7I3.
— Origina don. cumulative de
bunuri prezente şi viitoare (drep­
tul vecniu francez), 7I3.
— Foloasele acestor donaţiuni,
714.
— Donaţiunea cumulativă de bu­
nuri prezente şi viitoare constitue,
în lipsa unei voinţi contrare a dă­
ruitorului, o singură donaţiune, iar
nu două liberalităţi întrunite ia
un loc, 7 14.
-— Ea nu poate fi făcută decât
prin contractul de căsătorie, în fa­
voarea ambilor soţi sau unuia din
ei, fiind revocabilă în caz când
dăruitorul ar supraveţui soţului
donatar, 715.
— Cazul când donaţiunea cu­
mulativă de bunuri prezente şi
viitoare n'a fost făcută prin con­
tractul de căsătorie, ci printr'o
donaţiune ordinară, 715.
— Dreptul de opţiune conferit
soţului donatar şi exerciţiul ace­
stui drept, adecă dreptul de a ac­
cepta liberalitatea în întregimea
ei, la moartea dăruitorului, sau de
a lepădă bunurile viitoare, oprind
numai pe cele prezente, 716 urm.
— Acest drept de opţiune trece
la moştenitorii soţului donatar în
caz de supraveţuirea dăruitorului,
dacă el n'a revocat donaţiunea, 715.
— Odată exercitată, opţiunea
este irevocabilă, 717.
— Condiţiile la care este supus
dreptul de opţiune (anexare la ac­
tul de donaţiune a unui inventar
detaliat şi exact al datoriilor dă­
ruitorului, existente in momentul
donaţiunei), 717.
— Cazul când acest stat sau in­
ventar este deprisos, 717.
— In lipsa unui asemenea in­
ventar, donaţiunea nu este nulă,
însă soţul donatar nu mai are drep­
tul de opţiune, ci trebue să pri­
mească sau să lepede întreaga do­
naţiune, 717, 718.
— Donatarul, care a lepădat do-
Donaţiune
naţiunea, se considera ca şi cum
n'ar fi fost niciodată moştenitor,
718.
— Donatarul, care a optat pen­
tru bunurile prezente, are drept
la toate bunurile considerate ca
atare în momentul donaţiunei, 718.
— El poate să revendice dela
terţii detentori imobilele înstrăi­
nate de dăruitor şi să nu respecte
drepturile reale constituite către
terţii, dacă el a avut grija de a
transcrie donaţiunea, 710.
— Donatarul, care a acceptat do­
naţiunea în întregimea ei, va plăti
toate datoriile şi sarcinile succe­
siunei, pe când donatarul care a
optat pentru bunurile prezente va
plăti numai datoriile existente în
momentul donaţiunei, 719. V. Plata
datoriilor, p. 871 (tabla).
— Donatarul unor obiecte par­
ticulare nu plăteşte nicio datorie,
719.
— Don. cumulativă de bunuri
prezente şi viitoare este supusă
actului estimativ, când cuprinde
bunuri mobiliare (Controv.), 719,
720. V. Actul estimativ.
— Transcrierea donaţiunei cu­
mulative de bunuri prezente şi
viitoare, 720, 721, 734.
— Efectele donaţiunei cumula­
tive de bunuri prezente şi viitoare,
722, 723.
— Donatiunile făcute sub o con­
diţie potestativa din partea dă­
ruitorului.— Donatiunile ordinare
nu pot fi făcute sub asemenea con­
diţii, ci numai cele făcute viitori­
lor soţi prin contractul de căsă­
torie şi cele făcute între soţi în
timpul căsătoriei, 373 text şi n. 2;
383, 385, 723, 725, 729, 782, etc. V.
suprà, Donaţiune, p. 833 (tabla).
— Donatiunile făcute viitorilor
soţi prin contractul de căsătorie.—
Viitorii soţi pot, prin contractul
de căsătorie să-şi facă unul altuia,
înainte de căsătorie, orice dona­
ţiune ar voi, cu restricţia însă a
art. 796 § 2 C. comercial, p. 724
text şi n. 2.
— Motivele pentru care viitorii
soţi pot, prin contractul de căsă­
torie, să-şi facă orice donaţiuni ar
voi, 725, 726.
— Aceste donaţiuni sunt supuse
 Donaţiune
acceptărei din partea soţului do­
natar, cele mobiliare sunt supuse
actului estimativ, iar cele imo­
biliare sunt supuse transcrierei,
725. V. Actul estimativ, Transcri­
ere, etc.
— Judecătorii fondului apre­
ciază în mod suveran natura do­
naţiunilor dintre soţi. La caz de
îndoială, donaţiunea va fi consi­
derată ca don. de bunuri viitoare,
pentrucă soţii trăind în comun, nu
au, în genere, niciun motiv de
a-şi face liberalităţi actuale, 725
n. 1.
— Viitorii soţi au capacitatea
de a-şi face donaţiuni chiar când
sunt minori. Pentru aceasta trebue
însă ca ei să aibă vârsta spre a
se puteà căsători şi să fie asistaţi
de persoanele al căror consimţi­
mânt este necesar pentru validi­
tatea căsătoriei, 726.
— Necelebrarea căsătoriei în
vederea căreia donaţiunea a fost
făcută, face ca liberalitatea să fie
inexistentă, după cum tot inexi­
stentă este şi convenţia matrimo­
nială, 671, 727. V. Căsătorie, Con­
venţie matrimonială, etc.
— Spre deosebire de codul fr.,
aceste donaţiuuni sunt revocabile
pentru naştere de copii, 492, 493,
727.
— Ele sunt, de asemenea, revo­
cabile pentru ingratitudinea so­
ţului donatar, 454, 455, 727.
— Ele sunt revocate de drept \
prin pronunţarea divorţului con- |
tra soţului donatar, 456, 728. V. !
Divorţ.
— Donaţiunile făcute între soţi
în timpul căsătoriei, 728 urm.
— Soţii pot, în timpul căsătoriei
să-şi facă orice donaţiuni pe care
ei pot să şi-le facă prin contractul
de căsătorie, 728.
— Astfel, ei pot să-şi facă do­
naţiuni de bunuri prezente, de bu­
nuri viitoare, de bunuri prezente
şi viitoare (cumulative), precum
şi donaţiuni supuse unei condiţii
potestative din partea dăruitoru­
lui, etc., 729 urm., 781, 782.
— Aceste donaţiuni sunt supuse
tuturor formelor ordinare ale do­
naţiunilor în genere, 732.
— Nici transcrierea nici actul
Donaţiune
estimativ n'au însă raţiune de a
fi, de câteori donaţiunile dintre
soţi au de obiect bunuri viitoare,
733. V. Actul estimativ, p. 813,
Transcriere, etc.
— Donaţiunea imobiliară cu­
mulativă de bunuri prezente şi
viitoare trebue însă să fie trans­
crisă, 720, 721, 734. V. Transcriere.
— Soţii nu pot însă să-şi facă
în timpul căsătoriei, nici prin acte
între vii, nici prin testament, vreo
donaţiune mutuală şi reciprocă
prin unul şi acelaş act, 734. V. şi
tom. IV, partea II, p. 8 urm.
— Istoricul donaţiunilor dintre
soţi la Romani şi în dreptul nostru
anterior, nota 1 dela p. 729—733.
— Donaţiunile dintre soţi sunt
revocabile în tot timpul vieţei dă­
ruitorului, chiar în urma morţei
donatarului, ele devenind irevo­
cabile numai prin moartea dărui­
torului, 728, 735, 737.
— Toate donaţiunile dintre soţi
sunt revocabile, oricare ar fi forma
sub care ele ar fi fost făcute: do­
naţiuni manuale, deghizate sau fă­
cute prin persoane interpuse, etc.,
297, 735.
— Motivele revocabilităţei, 735.
— Părţile nu pot să renunţe la
dreptul de revocare nici în timpul
căsătoriei, nici de mai nainte prin
convenţia lor matrimonială, 736.
— Soţii n'ar puteà, de asemenea,
să renunţe la dreptul ce le con­
feră legea de a se avantaja unul
pe altul, nici să facă revocarea
inadmisibilă, ascunzând donaţiu­
' nea sub forma unui contract cu
titlu oneros, 736.
— Prin excepţie, femeea poate
să revoace donaţiunea făcută băr­
batului ei, fără nicio autorizare,
737, 742. V. Femee măritată, p. 853.
— Dreptul de a revoca dona­
ţiunea este personal soţului dă­
ruitor şi nu poate fi exercitat nici
de creditorii lui, nici de către
moştenitorii lui, 737.
— Moştenitorii dăruitorului pot
însă să ceară prin justiţie revo­
carea don. pentru ingratitudine
sau inexecutare de sarcini, iar cre­
ditorii pot să exercite acţiunea
pauliană, de câteori donaţiunea a
fost făcută de soţul debitor, în
 Donaţiune
frauda drepturilor lor, 737 n. 2. V.
Acţ. pauliană.
— Donaţiunea, chiar de bunuri
prezente, nu este însă revocată de
drept prin moartea soţului dona­
tar, soluţie aplicabilă ia toate do­
naţiunile în genere, 738, 739.
— Donaţiunile dintre soţi, sunt i
revocabile pentru ingratitudinea
soţului donatar şi pentru neîn-
deplinire de sarcini, şi chiar fără
nicio cauză legală de revocare,
după bunul plac al daruitorului;
ele nu sunt însă revocabile pentru
survenire de copii, 419, 728, 739.
— Aceste donaţiuni sunt revo­
cate de drept prin pronunţarea
divorţului contra soţului donatar,
728, 739. V. Divorţ.
— Revocarea după bunul plac
al daruitorului poate fi atât ex­
presă cât şi tacită, 740.
— Această revocare există chiar
când este vorba de donaţiuni ma­
nuale, 277. V. Don. manuale, Soţi,
etc.
— Cazurile în care donaţiunea
este revocată în mod expres, 740.
— Cazurile în care donaţiunea
este revocată tacitamente, 740.
— înstrăinarea parţială rcvoacă
donaţiunea numai pentru partea
înstrăinată, 741.
— Donaţiunea unei sumi de bani
făcută între soţi, în timpul căsă­
toriei, n'ar fi revocată prin dona­
ţiunea posterioară a unei alte
sumi de bani făcută unei alte per­
soane, 741.
— Tot astfel, donaţiunea nu este
revocată prin faptul că dăruitorul
a contractat datorii sau prin con­
stituirea unei ipoteci, 741.
— Revocarea odată îndeplinită,
are efect retroactiv, ea atrăgând
desfiinţarea tuturor drepturilor
dobândite de terţii dela donatar,
terţii de bună credinţă putând însă
să opue prescripţia instantanee
în privinţa mobilelor corporale,
742.
— Restituirea din partea dona­
tarului a lucrului dăruit cu toate
foloasele trase din el, afară de
fructele percepute înainte de re­
vocare, 742.
— Deşi dispoziţiile dintre soţi
sunt revocabile, ele tot donaţiuni
Donaţiune
rămân, supuse însă unei condiţii
rezol utorii, 742, 744.
— Aplicarea acestor principii
nu numai donaţiunilor de bunuri
prezente, dar şi celor de bunuri
viitoare ce soţii şi-ar face în tim­
pul căsătoriei (Controv.), 743.
— Consecinţile care rezultă din
acest principiu, 743 urm.
— Soţii, care voesc a-şi face li­
beralităţi între vii în timpul că­
sătoriei, trebue să fie capabili în
momentul fncerei donaţiunei sau
notificărei acceptărei, fără ca in­
capacitatea care ar interveni mai
în urmă să poată aveà vreun efect
asupra validităţei liberalităţei, 745.
— Aceleaşi principii se aplică
şi donaţiunilor de bunuri vii­
toare, 745.
— Donaţiunile dintre soţi sunt
reductibile conform art. 850, de
câteori întrec partea disponibilă,
în urma dispoziţiilor testamentare
şi după toate donaţiunile poste­
rioare în dată, 745, 746.
— Natura statutului donaţiu­
nilor dintre soţi (drept internaţi­
onal), 783. V. Dr. internaţional.
— Neaplicarea regulei: donner
et retenir ne caut la donaţiunile
făcute viitorilor soţi prin contractul
de căsătorie şi la cele dintre soţi
în timpul căsătoriei, 780 urm.
Donaţiuni ante sau propter nup­
tias, 670 n. 2, 725, n. 2.
Donaţiuni deghizate, 150, 151,
294 urm.
— Donaţiunea este deghizată
când este ascunsă sub forma unui
contract cu titlu oneros (de exem­
plu: o vânzare, etc.), sau când se
face printr'unact simulat,295 urm.,
768.
— Toate donaţiunile deghizate
sunt liberalităţi indirecte, pe când
orice liberalitate indirectă nu este
neapărat o donaţiune deghizată
sau simulată, 768.
— Aceste donaţiuni sunt recu­
noscute valide de jurisprudenţa
şi de o parte ;din doctrină, când
sunt făcute între persoane capa­
bile, 296 urm. şi Cas. S-a I-a, de­
cizia No. 423 din 10 Iunie 1913, Cr.
judiciar din 1913 No. 53, p. 619,
 Donaţiuni deghizate
620 şi Dreptul din 1913,
(cu observ, noastră).
— Argumentele pe care se în­
temeiază validitatea acestor dona­
ţiuni şi combaterea acestor argu­
mente, 298, 299—303.
— Aceste donaţiuni nu sunt su­
puse formelor solemne, 303, 307.
— Acceptarea lor poate 11 tacită,
însă nici într'un caz nu poate să
aibă loc în urma morţei dăruito­
rului sau perderei capacităţei sale,
231, 303. V. Don., p. 831 (tabla).
— Acceptarea unei donaţiuni
deghizate din partea unui inca­
pabil (nulitate relativă), 246.
— Acţ. în anulare pentru nere-
gularitatea acceptărei se prescrie
prin 10 ani, 247.
— Persoanele morale au nevoe,
spre a primi asemenea liberali­
tăţi de autorizarea guvernului, 90,
161, 276, 306. V. Persoane
— Donatiunile primite de o per­
soană morală neautorizată sunt lo­
vite de o nulitate absolută, 247.
— Don. deghizate nu sunt su­
puse actului estimativ cerut de
art. 827 C. civil, 221, 303. V. Actul
estimativ.
— Ele sunt însă supuse trans-
crierei când a u d e obiect imobile,
transcriindu-se actul cu titlu one­
ros care ascunde liberalitatea, 303,
304, 346. V. Transcriere,
— Dar dacă donatiunile deghi­
zate nu sunt supuse formelor or­
dinare ale donatiunilor în genere,
ele sunt supuse condiţiilor cerute
pentru existenţa actelor cu titlu
oneros care ascund liberalitatea,
304, 306, 307.
— Dacă actul de vânzare sub
semnătură privată, care ascunde
liberalitatea, nu este făcut în du­
blu exemplar, donaţiunea nu este
nulă, ci constituc un început de
probă scrisă de natură a fi com­
plectat prin alte dovezi, 304. V.
Dublu original.
— Aceeaşi soluţie este admisă
şi atunci când actul, care ascunde
liberalitatea, nu cuprinde menţiu­
nea bunului şi aprobat, cerută de
art. 1180 C. civ., 305. V. Bun şi
A probat.
— Donatiunile deghizate trebue
să fie supuse condiţiilor relative
Donaţiuni deghizate
No. 55 la natura contractuală a donaţiunei.
Astfel, părţile trebue să fie capa­
bile de a contracta; cauza dona­
ţiunei trebue să fie licită; trebue
să existe acord de voinţe, etc.,
305 urm.
— Consimţimântul părţilor poate
însă să fie manifestat în mod tacit,
306, 307.
— La caz de îndoială, dispoziţia
va fi interpretată contra donata­
rului, 307.
— Lacunele ce s'ar găsi într'un
contract de donaţiune vor fi com­
plectate cu dispoziţiile dela titlul
obligaţiilor, 307. V. Interpretare.
— Donatiunile deghizate sunt
supuse regulelor de fond la care
sunt supuse toate donatiunile în
genere, 307 urm.
— Ele nu se deosebesc de ce­
lelalte donaţiuni decât în privinţa
morale. formelor, 504.
— Astfel, ele sunt anulabile dacă
au fost făcute sub o condiţie po­
testativa fie suspensivă, fie rezo­
lutorie din partea dăruitorului,373.
— Sau sub rezerva dreptului
din partea dăruitorului de a dis­
pune de lucrul dăruit, 386 n. 2.
— Ele sunt nule de drept faţă
cu masa creditorilor, dacă au fost
făcute de falit fie în urma înce-
tărei plăţilor sale, fie cu 6 luni
p. 891. înainte de încetarea acestor plăţi
(perioada suspectă), 70. V. Fali­
ment.
— Ele sunt revocabile pentru
cauzele statornicite de lege, 101,
307, 4J6, 453, 490, 491. V. Dona­
ţiune, p. 839 (tabla).
— Dăruitorul nu poate să re­
nunţe la revocarea donaţiunei pen­
tru survenire de copii, 497.
— Don. deghizate mai pot încă
fi revocate prin voinţa ambelor
părţi, 308.
— Ele sunt supuse raportului şi
reducţiunei, 308, 603, 612. V. Ra­
port.
— Ele sunt reductibile prin a-
nalogie, data lor fiind acea a mor­
ţei dăruitorului, dacă nu au dată
certă. 635 ad notam. V. Reducţiune.
— Ele sunt supuse raportului
fictiv statornicit de art. 849 C. civil,
308 n. 2, 559-
— Ele pot fi anulate de câteori
 Donaţiuni deghizate
simulaţia are de scop înlăturarea
unei incapacităţi a donatarului
sau fraudarea unei dispoziţii pro­
ibitive a legei, 308, 309.
— Creditorii dăruitorului pot
cere anularea unei don. deghi­
zate, făcută în dauna drepturilor
lor, această acţiune prescriindu-se
prin 30 de ani (Controv.), 309.
— Donaţiunile deghizate făcute
unui moştenitor rezervatar, fără
scutire de raport, sunt imputa­
bile asupra rezervei, de câteori
acest moştenitor primeşte succe­
siunea, 600. V. Rezervă,
— Dovedirea simulaţiei sau as-
cunderei donaţiunei sub forma
unui contract au titlu oneros, 309
urm.
— O r i c e persoană interesată
poate stabili caracterul adevărat
al unei donaţiuni deghizate, 309,
771, 772.
— Intre părţi simulaţia nu poate
fi dovedită prin martori şi pre-
zumpţii decât dacă există un în­
ceput de probă scrisă sau fraudă
la lege, 310. V. Simulaţie.
— Afară de cazul când ea are
de scop fraudarea unei legi de
ordine publică sau când este re­
zultatul dolului ori violenţei ce­
leilalte părţi. 310, 31 I n. şi 772, 774.
— Pentru terţii, proba testimo­
nială şi a prezumpţiilor este tot­
deauna admisă, independent de
orice început de probă scrisă, 151,
311. V. Simulaţie, p. 887.
— Moştenitorii dăruitorului se
consideră că terţii, 311, 615, 616.
— Acţiunea în simulaţie se pre­
scrie prin 30 de am", 247, 312 şi
773. Vezi şi tom. V, p. 283, text
şi n. 1.
— Dr. internaţional în privinţa
donaţiunilor deghizate, 325 n. 1.
V. Dr. internaţional.
Donaţiuni manuale.—Aceste do­
naţiuni, scutite de formele solem­
ne, sunt relative la sume de bani
şi alte mobile corporale, oricare
ar fi valoarea lor, 257 , 258, 267,
268, 272.
— Ele constituesc liberalităţi in­
directe, 769.
— Femeea măritată neautorizată
nu poate să facă donaţiuni ma­
nuale, după cum ea nu poate face
nici celelalte donaţiuni, 67.
— Deoseb. între donaţiunile ma­
nuale şi prezenturile obişnuite,
258 ad notam. V. Prezentări obiş­
nuite, p. 871 (tabla).
— Justificarea donaţiunilor ma­
nuale, 259.
— Controversa la care donaţi­
unile manuale au dat loc în dreptul
nostru, 260 urm.
— Ele erau admise în codul
Calimach, 217.
— Don. manuală este un con­
tract re in sensul riguros ce a-
ceastă expresie aveà la Romani,
260, 264, 330, 341. V. Tradiţie.
— Dreptul străin în''privinţa
don. manuale, 262 urm.
— Deoseb. între codul Calimach
şi codul austriac, 264 n. 1.
— Ce se cere pentru ca să e-
xiste don. manuale (tradiţia fă­
cută în mod irevocabil de un dă­
ruitor capabil de a dispune, cu
intenţia de a gratifică pe un do­
natar capabil de a primi), 264
text şi n. 2; 496 n. 1.
— Tradiţia trebue să se înde­
plinească într'un mod extern şi
vizibil şi să procure donatarului
posesiunea reală şi efectivă a luc­
rului dăruit, 265.
— Remiterea cheilor clădirei
în care se găsesc lucrurile dă­
ruite nu este, în genere, sufici- ,
entă, 265, 266.
— Tradiţia îndeplinită pe cale
de constitut posesor nu produce
o don. manuală, pentrucă, în a-
semenea caz, pretinsul donatar
nu are posesiunea reală şi efec­
tivă a lucrului dăruit, 265 n. 3.
— Punerea unui semn pe lucrul
dăruit din partea donatarului nu
înlocueşte, de asemenea, tradiţia
necesară pentru perfectarea don.
manuale, 266
— Tradiţia brevi mânu este însă
suficientă pentru existenţa don.
manuale, 266 ad notam.
— Când trebue să intervie tra­
diţia şi animus donandi (înaintea
morţei dăruitorului), 266.
— Posibilitatea unei don. ma­
nuale făcută in extremis, 266, 267.
— Tradiţia perfectează don. ma­
nuală, scutind-o de formele so­
lemne ale donaţiunilor în genere,
258, 267, 268. V. Tradiţie.
 Donaţiuni manuale
— Cazul c â n d actul scris nere­
g u l a t a r fi fost r e d a c t a t în u r m a
facerei t r a d i ţ i e i , 268.
— A c c e p t a r e a don. m a n u a l e nu
s e face în formă s o l e m n ă , ci p r i n
p r i m i r e a l u c r u l u i d ă r u i t , 230, 268. ;
V. Donaţiune, p. 830 (tabla).
— T r a d i ţ i a p o a t e fi făcută p r i n
intermediul unui terţiu, mandatul
p u t â n d fi şi v e r b a l în a c e a s t ă p r i ­
v i n ţ ă , 268, 269.
— Cazul c â n d l u c r u l d ă r u i t a
fost t r ă d a t u n u i r e p r e z e n t a n t legal
al d o n a t a r u l u i , 269.
— Cazul c â n d m a n d a t a r u l dă­
r u i t o r u l u i n'a făcut t r a d i ţ i a dona­
tarului înaintea morţei m a n d a n -
t u l u i ( C o n t r o v . ) , 269.
— Terţiul însărcinat cu remi­
t e r e a l u c r u l u i d ă r u i t se c o n s i d e r ă ,
în g e n e r e , ca u n m a n d a t a r al d ă ­
r u i t o r u l u i , 270.
— P ă n â la a c c e p t a r e , d ă r u i t o r u l
p o a t e să-şi r e t r a g ă oferta sa, 270.
— A c c e p t a r e a d o n a ţ i u n e i nu
p o a t e să a i b ă loc d e c â t în t i m p u l
v i e ţ e i şi c n p a c i t ă ţ e i d ă r u i t o r u l u i ,
270.
— Dacă, la m o a r t e a d ă r u i t o r u l u i ,
l u c r u l d ă r u i t s e g ă s e ş t e î n c ă în
m a n i l e m a n d a t a r u l u i , el v a fi r e s ­
tituit m o ş t e n i t o r i l o r d ă r u i t o r u l u i ,
271.
— C a z u l c â n d d ă r u i t o r u l a po­
r u n c i t ca l u c r u l să n u fie t r ă d a t
d e c â t în u r m a m o r ţ e i sale, 271.
— Cazul c â n d don. m a n u a l ă a
fost făcută c u titlu d e r e s t i t u i r e
(Controv.), 271.
— Cazul u n e i l i b e r a l i t ă ţ i p i o a s e
(Controv.), 271, 272.
— L u c r u r i l e c a r e pot face o b i e c ­
tul u n e i don. m a n u a l e (banii şi a l t e
m o b i l e c o r p o r a l e ) , 257, 272.
— Vasele sau corăbiile, deşi
s u n t l u c r u r i m o b i l e , totuşi n u pot
face o b i e c t u l u n e i don. m a n u a l e ,
272 n. 2. V . Vase.
' — Proprietatea artistică, indus­
t r i a l ă , l i t e r a r ă , etc., n u p o a t e face
obiectul u n u i d a r m a n u a l , 275,
276. V. Proprietate artistică, in­
dustrială, literară, etc.
— N u m a i mobilele c o r p o r a l e in­
d i v i d u a l e p o t face o b i e c t u l u n e i
d o n a ţ i u n i m a n u a l e , n u însă şi uni-
v e r s a l i t ă ţ i l e d e mobile, 272 n. 2.
— I m o b i l e l e şi m o b i l e l e incor- I
Donaţiuni manuale
p o r a l e n u p o t face o b i e c t u l u n e i
don. m a n u a l e , 272.
— T i t l u r i l e la p u r t ă t o r pot face
obiectul unei donaţiuni manuale,
273 t e x t şi nota. V. Titluri la pur­
tător, p . 890 (tabla).
— D ă r u i t o r u l u n u i titlu la p u r ­
tător p o a t e să-şi r e z e r v e u z u f r u c t u l
s a u n u d a p r o p r i e t a t e , 273.
— Dar d a c ă t i t l u r i l e la p u r t ă t o r
pot face o b i e c t u l u n e i don. m a ­
' n u a l e , p r o p r i e t a t e a c a m b i i l o r , po­
liţelor şi altor e f e c t e n e g o c i a b i l e
s e s t r ă m u t ă n u m a i p r i n gir, 274,
342. V. Cambie, Gir, e t c .
— Un m a n u s c r i s p o a t e şi el
face o b i e c t u l u n e i don. m a n u a l e ,
274, 275. V . Manuscris, p . 861.
— Donaţiunea manuscrisului nu
a t r a g e însă t r a n s f e r i r e a p r o p r i e -
tăţei l i t e r a r e (Controv.), 275. V .
Proprietate artistică, industrială,
I literară, p . 872 (tabla), e t c .
— Donaţiunile m a n u a l e deroagă
numai dela formele donaţiunilor
o r d i n a r e , n u însă şi dela r e g u l e l e
d e fond, 276, 426, 452.
— E l e n u s u n t însă s u p u s e a c ­
t u l u i e s t i m a t i v , 220, 261 n. 3. V.
Act. estimatici, p . 8I2 (tabla).
— D o n a ţ i u n i l e m a n u a l e n u pot
să a i b ă loc d e c â t î n t r e p e r s o a n e
c a p a b i l e d e a p r i m i şi d e a dis­
p u n e , 276, 277.
— Persoanele morale nu au deci
capacitatea de a primi o dona­
ţiune manuală, oricât de neînsem­
n a t ă a r fi, fără a u t o r i z a r e a p u t e r e i
e x e c u t i v e , 89, 90, 161, 276, 306, e t c .
i V. Persoane morale, p . 870.
— D o n a ţ i u n i l e m a n u a l e pot a v e à
loc î n t r e soţi, e l e fiind însă r e v o ­
cabile, c a t o a t e d o n a ţ i u n i l e în g e ­
n e r e , 277, 735. V. Donaţiune, Soţi.
— Donaţiunile manuale sunt su­
p u s e r a p o r t u l u i şi r e d u c ţ i u n e i , 2 7 7 ,
278, 612. V e z i şi t o m . III, p a r t e a II,
p . 566 n. 1.
— E l e s u n t r e d u c t i b i l e d u p ă or­
d i n e a lor c r o n o l o g i c ă , conf. a r t . 850
C. civil, 635, 636.
— In c a z c â n d d o n a ţ i u n i l e m a ­
n u a l e n u a u d a t ă c e r t ă , d a t a lor
este aceea a morţei dăruitorului,
635 ad notam. V . Don. deghizate.
— Ele sunt s u p u s e raportului
fictiv s t a t o r n i c i t d e a r t . 849 C. civil,
308 n. 2, 559, 612. V . Rezervă.
 Donaţiuni manuale
— Don. manuale sunt, în prin­
cipiu, irevocabile şi dăruitorul nu
se poate sustrage dela această
regulă, 278.
— Ele sunt însă revocabile
pentru aceleaşi cauze pentru care
sunt revocabile şi celelalte dona­
ţiuni, 276 urm., 307, 426, 453, 454,
490. V. Donaţiune.
— Donaţiunile manuale pot fi
pure şi simple sau supuse unei
condiţii ori sarcini, precum ar ii,
de exemplu: acea de a servi o
rentă viageră dăruitorului sau
unui terţiu, 278.
— Acel care invoaeăo don. ma­
nuală trebue s'o dovedească, 278,
279.
— Dovedirea don. manuale din
partea pretinsului donatar (Con­
trov.), 278.
— Modul cum se va puteà face
această dovadă, 286 urm.
— Dovedirea tradiţiei prin mar­
tori, prezumpţii, etc., 287.
— Dovedirea datei don. ma­
nuale, 288.
— Cazul când donaţiunea a fost
făcută în străinătate. Dovedirea
ei conform legei străine, 288.
— Cazul când donaţiunea a fost
făcută de o femee măritată (apli­
carea statutului personala, 288, 289.
V. şi p. 325 n. 1. V. Dr. inter­
naţional.
— Cazul când dovada don. ma­
nuale se face în contra donata­
rului, de către dăruitor sau moş­
tenitorii lui (Controv.), 289.
— Cazul când donaţiunea se re-
voacă de moştenitorii dăruitorului,
în virtutea unui drept personal
al lor, 289.
— Cazul când donatarul tăgă-
dueşte posesiunea pe care o are,
289, 290.
— Recurgerea la mărturisirea
pârîtului, 290. V. Mărturisire.
— Indivizibilitatea acestei măr­
turisiri (Controv.). 290 urm.
— Cazurile când se aplică drep­
tul comun. 292.
— Cazurile când mărturisirea
nu este indivizibilă, 2^2, 293.
— Cazul când mărturisirea de­
notă indicii de doi sau fraudă, 293.
— Dacă pretinsul donatar se
găseşte în posesiunea mobilelor
Donaţiuni manuale
litigioase, el nu are nicio dovadă
de făcut, posesiunea constituind
pentru el un titlu de proprietate,
279.
— Condiţiile ce trebue să în­
trunească această posesiune, 280.
— Cazul când posesiunea lui
este precară sau echivocă,280,281.
— Dovedirea precarităţei pose-
siunei se face conform dreptului
comun, 281.
— Precaritatea posesiune! mai
poate fi dovedită prin mărturi­
sire şi jurământ, 281.
— Posesiunea trebue să fie ne­
echivocă, 282.
— Faptele care fac ca posesi­
unea să fie echivocă, 282 urm.
— Aceste lapte sunt următoa­
rele: comunitatea de locuinţa între
pretinsul dăruitor şi posesorul
efectelor pretinse dăruite, 283,284.
— înseşi actele defunctului, 285.
— încasarea de către defunct
a cupoanelor efectelor pretinse
dăruite, 285.
— încasarea acestor cupoane
de către detentorul titlurilor pre­
tinse dăruite, 285, 2.°6.
— Atitudinea luată de pretinsul
donatar în urma morţei pretin­
sului dăruitor, 286.
— Aprecierea suverană a ins­
tanţelor de fond (chestie de fapt),
284, 285.
— Critica legei în privinţa do­
naţiunilor manuale, 260, 294.
— D o n a ţ i u n i mortis causâ.
— Aceste donaţiuni existau în dr.
roman, în dr. vechiu şi există şi
astăzi în unele legiuiri străine,
4, 5, 7.
— Revocabilitatea lor, 5, 686
n. 3.
— Deoseb. între donaţiunile
mortis causa şi donaţiunile între
vii, 5, 6.
— Caracterul mixt al donaţiu­
nilor mortis causa, 6.
— Asemănarea între aceste do­
naţiuni şi testamentul, 6.
— Asimilarea acestor donaţiuni
în dreptul roman cu legatul, 6, 7.
— Abrogarea donaţiunilor mor­
tis causa în dreptul actual (Con­
trov.), 7 urm., 686 n. 3, 743 ad
notam.
 Donaţiuni mortis causa
— Art. 1167 § 3 nu este apli­
cabil acestor donaţiuni, care sunt
inexistente în acest sens că nu
pot niciodată să aibă fiinţă. —
Contra: Trib. imperiului german,
Sirey, 96. 4. 12 şi Cr. judiciar,
din 1913, No. 60, p. 675 (cu observ,
noastră). V. Confirmare, p. 825.
Dotă. — Dacă constituirea de
dotă se consideră ca un act cu
titlu gratuit sau cu titlu oneros
(Controv.),69 n. 3 şi tom. V, p 227
urm. ad notam.
— Dacă constituirea de dotă
făcută de un falit în perioada sus­
pectă cade sau nu sub dispoziţia
art. 724 C. com., 69 n. 3. V. Fa­
liment,
— Dota este supusă raportului
fictiv prescris de art. 849 C. civil,
565, 566, 615. V. Rezerva, p. 884.
— Dacă bărbatul era insolvabil
în momentul constituirei dotei,
masa nu va cuprinde decât ac­
ţiunea ce femeea are în contra
bărbatului ei insolvabil, 566.
— Dota este supusă şi raportului
real, 665 şi tom. III, partea II,
p. 593 urm.
— Dota este supusă acţiunei în
reducţiune de câteori atacă re­
zerva (Controv.), 613 urm., 665
şi tom. III. partea II, p. 594, text
şi n. 2. V. Reducţiune, p. 874.
— In caz de reducţiunea dotei,
femeea este datoare să restitu-
ească fructele porţiunei care în-
trece partea disponibilă şi atinge
rezerva, din momentul morţei în-
zestrătorului, şi fără deosebire
dacă aceste fructe au fost perce­
pute de femee sau de bărbat,
pentru susţinerea sarcinilor căsă­
toriei, 658 n. 1.
— Părinţii nu mai au astăzi,
oblig, civilă de a-şi înzestra copii,
această obligaţie fiind naturală,
566 şi tom. ÌH, partea II, p. 590
n. 5 şi 623 n. 2. V. înzestrare,
Oblig, naturală.
— Femeea măritată sub regimul
dotai nu poate, nici chiar fiind
autorizată conform legei, să dispue
de imobilele sale dotale printr'o
instituţie contractuală, afară de '
cazul când ar fi vorba de stabi- j
lirea sau căpătuirea unui copil I
al ei, 693, 694. V. Femee măritată,
Instit. contractuală, p. 857, etc.
— încât priveşte înstrăinarea
dotei, vezi excelenta şi conştiin­
cioasa lucrare a d-lui 1.1. Ionescu,
Dota sub raportul înstrăinărei,
(teză p. doctorat, Bârlad, 1913).
— Femeea poate însă să dispue
j de dota ei mobiliară, fiindcă a-
ceastă dotă este nlienabilă, 694.
V. Femee măritată, Instit. con­
tractuală, p. 8>1 (tabla), etc.
— Femeea măritată sub regimul
dotai nu poate, în timpul căsă­
toriei, să dea bărbatului său bu­
nurile sale dotale, 744, 745. V. Fe­
mee măritată.
— Femeea măritată este obli­
gată a repara daunele cauzale
prin delictele sau quasi-delictele
i ei, chiar cu averea ei dotala, 444
n. 2; tom 1, p. 755; tom. III, partea I,
p. l96;tom.V,p.473urm.; tom. VII.
p. 28, text şi n. 1 ; tom. VIII. p. 245,
260, 261, etc. V. Femee măritată.
— Femeea pierde dota ce-i cons­
tituise bărbatul, dacă divorţul a
fost pronunţat în contra ei, 728
n. 2. V. Divorţ.
Dreptul de a dispune (cu titlu
gratuit). — Natura acestui drept
(drept natural), 2, 3.
— Diferitele moduri de a dis­
pune (cu titlu oneros şi cu titlu
gratuit), 2, 3, 4.
— Donaţiunile cu pricină de
moarte nu mai există astăzi ca
j mod deosebit de a dispune, 4 urm.
j V. Donaţiuni mortis causa.
'
! Drept internaţional.—In privinţa
testamentului unui Grec făcut în
România (dacă acest testament
trebue să cuprindă o rânduire de
moştenitor), 24 nota. V. Testa­
ment.
— In privinţa minorului de 16
ani, capabil de a dispune prin
testament într'o limită oarecare
(statut personal) 55 n. 3, 60 urm.
— Consecinţile care rezultă din
aplicarea în specie a statutului
personal. 61, 62. V. Minori.
— Dr. internaţional în privinţa
femeei măritate, 67 n. 2, 288, 289.
— In privinţa incapacităţei mi­
norului de a dispune în favoarea
tutorului său (statut personal),
119, 120.
 Drept internaţional
— In privinţa incapacităţei de
a primi a medicilor, farmaciş­
tilor, miniştrilor cultului etc., care
au curarisit pe bolnavul de boala
de care a murit (statut personal),
137, 138. V. Farmacişti, Medici, etc.
— In privinţa copiilor naturali
de a primi liberalităţi dela pă­
rinţii lor, 149 şi tom. III, partea II,
p. 184, 185. V. Capacitate, Copii
naturali, etc.
— In privinţa condiţiilor impo­
sibile, ilicite, imorale (Controv.),
etc., 204. V. Condiţie imposibilă,
etc.
— In privinţa fondaţiunilor cu
caracter de perpetuitate, de in­
teres general (statut real), 204.
— In privinţa donaţiunilor fă­
cute de Români în străinătate şi
de străini în România, 324 urm.
V. Donaţiune.
— In privinţa donaţiunilor ma­
nuale şi celor deghizate, 288,289,
325 n. 1. V. Don. deghizate, Don.
manuale, etc.
— In privinţa donaţiunilor dintre
soţi, 783. V. Donat., p. 844 (tabla).
— In privinţa rezervei, 510, 520
n. 3 şi tom. I, p. 135, 136. V. Re­
zervă.
—In privinţa determinarci părţei
disponibile şi a rezervei, 25, text
şi n. 1 ; 667, 668. V. Parte dispo­
nibilă, Rezervă.
— In privinţa părţei disponi­
bile dintre soţi (Controv.), 761.
— In privinţa instituţiilor con­
tractuale (Controv.), 695, 696. V.
Instit. contractuală.
— In privinţa principiului au­
tonomiei voinţei părţilor în ma­
terie de contracte şi obligaţii, 695,
n. 4.
— In privinţa capacităţei păr­
ţilor contractante, 695, n. 4.
— In privinţa formelor contrac­
telor, 695, n. 4.
— In privinţa mijloacelor de
probe ale obligaţiilor în genere,
288, 696 ad notam. V. Obligaţii,
Probe, etc.
— In privinţa revocărei dona­
ţiunilor prin pronunţarea divor­
ţului, 739 n. 4. V. Divorţ.
— Capacitatea testatorului şi a
legatarilor (statut personal), 668.
V. Legate.
— Capacitatea de a testă şi for­
mele testamentului sunt cârmuite
de legea în vigoare în momentul
tacerei testamentului (tempus re­
git actum). 25 n. \,in fine; 119 şi
tom. I, p. 99 urm.
Dreptul muzulman. — In dreptul
muzulman, donaţiunea este revo­
cabilă după voinţa dăruitorului,
15 ad notam şi 368 n. 4. V. Dona­
ţiune, p. 828 şi 833 (tabla).
Drepturile omului (declaraţia
din 789), p. 189.
Dreptul de retenţie (al donata­
rului pentru despăgubirile co-i
datoresc rezervatarii), 661, 662. V.
Redueţiune, p. 877 (tabla/
Dublu original.—Actul sub sem­
nătură privată neîncheiat în dublu
exemplar, constitue un început de
probă scrisă de natură a fi com­
plectat prin alte dovezi (martori,
jurământ), etc. 304, text şi nota 3,
precum şi tom. VII, p. 199 text
şi n. 1 ; tom. IX, p 24 n. 1 ; tom. III,
partea II, p. 492 n. 4. V. şi C. Bucu­
reşti, Dreptul din 1913, No. 54,
p. 426. V. Donaţiune, p. 845 (tablă).
Duel. — Omorârea donatorului
în duel de către donatar nu se
consideră, în genere, ca un atentat
la viaţa dăruitorului, 444. V. Do­
naţiune, p. 836 (tabla).
— Asupra chestiunei de a se şti
dacă omorârea lui de cujus în
duel atrage sau nu, pentru autorul
acestui fapt, nedemnitatea dela
succesiunea acelui omorât, vezi
tom. III, partea II, p. 87 ad notam.
E
Edictul lui Francisc al H-Iea
din 1560 (în contra căsătoriilor de
al doilea), 519, 520, 750, 764.
— Istoricul acestui edict celebru
520 n. 1.
Egalitate. — Promisiunea sau
făgăduinţa de egalitate, făcută
unui copil la căsătoria sa, este o
varietate a instituţiei contractuale,
684. V. Instit. contractuală, p. 856.
Eroarea.— Aduce anularea unei
dispoziţii cu titlul gratuit, când
este substanţială, adecă când cade
asupra identităţei persoanei dona­
tarului sau legatarului, asupra
calităţei acestor persoane şi asu­
pra însuş lucrului dăruit sau legat,
48, 49.
— Eroarea asupra numelui le­
gatarului sau donatarului, ori a-
supra descrierei obiectului legat
sau dăruit nu aduce însă anularea
legatului sau donaţiunei, 49, text
şi n. 5; 105 n. 2.
— Nici acea asupra profesi-
unei, originei sau altor calităţi
accesorii ale legatarului, 106 ad
notam. V. Legate.
— Eroarea poate fi de drept
sau de fapt, 49.
— Eroarea de drept viciază
consimţimântul, ca şi cea de fapt,
49 şi 607 ad notam. Mai vezi
tom. V, p. 53, 370, 371; tom. VII,
p. 340 urm.; tom. X, p. 221, etc.
Eunuci. — Testamentul eunu­
cilor la Romani, 27 n. 1. V. Testa­
ment.
Escrocherie.— Mobilele sustrase
printr'o escrocherie sau un abuz
de încredere, nu pot fi revendi­
cate, cum pot fi revendicate în caz
de furarea sau perderea lor. V.
Abuz de încredere.
Evicţiune. — V. Garanţie pentru
evicţiune.
Executor testamentar.—Femeea
măritată are nevoe de autorizare
spre a fi executoare testamen­
tară, 66. V. Femee măritată.. Tes­
tament, p. 889, etc.
Expropriere pentru cauză de
utilitate publică. — Dacă imobilul
dăruit a fost expropriat pentru
cauză de utilitate publică şi este
vorba de formarea masei asupra
căreia se calculează partea dispo­
nibilă şi rezerva, se va adaogă
la bunurile existente despăgu­
birea primită de donatar, 572. V.
Rezervă, p. 884 (tabla).
F
_ de a primi liberalităţi dela bol­
Faliment, F a l i t . P e n t r u fi­
xarea datei încetărei plăţilor nu
este nevoe de o sentinţă contra­
dictorie, o încheiere pronunţată
în camera de consiliu fiind sufi­
cientă, 70 ad notam.
— Dacă constituirea de dotă fă­
cută de falit în perioada suspectă
cade sau nu sub art. 724 C. corn.
(Controv.), 69 n. 3. V. Dotă.
— Quid în privinţa asigurărei
pe viaţă (Controv.), 69 n. 3 V.
Asigurare pe viaţă.
— Toate donaţiunile directe sau
indirecte, chiar cele manuale şi
deghizate, făcute de falit în pe­
rioada suspectă sunt nule de drept
faţă de masa creditorilor, 70.
— Liberalităţile făcute înaintea
perioadei suspecte nu sunt nule
de drept, însă pot fi anulate, după
cererea judecătorului sindic, pe
calea acţiunei pauliene, 71. V.
Acţ. pauliană.
— Dacă este însă vorba de do­
naţiunea unui imobil, acceptată
de donatar înainte de perioada
suspectă şi trarscrisă înlăuntrul
acelei perioade, donaţiunea este
validă, 71.
— Falitul nu poate fnce o insti­
tuţie contractuală, 694, 695. V. In­
stituţie contractuală.
— Acela care, prin manoperele
sale, aduce ruina sau falimentul
donatarului, poate să vadă revo­
cată pentru ingratitudine donaţi­
unea ce-i făcuse acest din urmă,
445 n. 2.
— Transcrierea donaţiunei îna­
inte ca dăruitorul să fi fost de­
clarat în încetare de plăţi (opu­
nerea ei creditorilor), 347. V.
Transcriere, p. 891 (tabla).
— Restricţia la care este su­
pusă facultatea ce au viitorii soţi
de a-şi face liberalităţi, în caz
când bărbatul a fost declarat falit,
724 n. 2.
Farmacie. — Concesiunea drep­
tului d e a avea o farmacie făcând
parte din activul ereditar, trebue
să figureze în masa asupra că­
reia se calculează partea dispo­
nibilă şi rezerva. 551. V. Rezervă,
p. 882.
Farmacişti. — Sunt incapabili
navul pe care l-au curarisit ca
un medic, de boala de care acest
bolnav a murit, 130.
— Farmacistul nu este însă lovit
de această incapacitate dacă el
s'a mărginit a dà medicamen­
tele prescrise de medic, fără a
 Farmaciştii
prescrie el însuşi medicamente
şi fără a se amesteca în atribu­
ţiile medicului, 130.
— Această incapacitate se în­
temeiază, ca şi acea a medicilor
şi a miniştrilor cultului, pe o pre-
zumpţie de sugestiune şi de cap-
taţiune, care nu poate fi combă­
tută prin dovada contrară, 126,
127, 145. V. Medici.
— In privinţa excepţiilor dela
această incapacitate admise de
lege (p. 137—145). V. Capacitate,
Medici, etc.
— Dr. internaţional în privinţa
acestei incapacităţi, 137, 138. V.
Dr. internaţional, Medici, etc.
Femeea măritată. — Este obli­
gată a repara daunele cauzate
prin delictele sau quasi-delictele
sale, chiar cu averea ei dotala,
444 n. 2 ; tom. I p. 755; tom. III,
partea I, p. 196; tom. V, p. 473
urm.; tom. VII,'p! 28, text şi n o t a i ;
tom. VIII, p. 245, 260,261. V. Dotă.
— Femeea măritată, în calitatea
sa de donatară ingrată, nu s'ar
puteà sustrage dela pedeapsa re­
vocărei donaţiunei sub cuvânt că
n'ar fi fost autorizată sau că con­
venţia ei matrimonială n'ar per­
mite înstrăinarea averei sale, 444.
V. Donaţiune, p. 836 (tabla).
— Efectele revocărei donaţiunei
admisă în contra unei femei mă­
ritate, cu privire la drepturile
bărbatului ei (Controv.), 469.
— Femeea măritată poate face
testament fără autorizarea bărba­
tului, 65, 66. V. Testament, p. 889.
— Admiterea aceleeaşi soluţii
în privinţa prezenturilor obişnuite,
care se fac la anul nou, etc. 67.
V. Prezenluri obişnuite.
— Ea nu poate însă fi execu-
toarea testamentară fără autori­
zarea bărbatului, 66. V. Executor
testamentar.
— Nici să dispue de averea sa
prin donaţiune între vii, 66.
— Această dispoziţie se aplică
şi la legate, 237 n. 2.
— Şi la toate donaţiunile în ge­
nere, donaţiuni manuale, deghi­
zate, instituţii contractuale, etc.,
67,277 n. 3, 693. V. Instit. contract.,
p. 857.
— Femeea măritată sub regimul
dotai nu poate să dea bărbatului
său bunurile sale dotale, pentrucă
deşi asemenea donaţiune este re­
vocabilă, totuşi ea constitue o în­
străinare care, în principiu, este
oprită (Controv.), 744, 745. V. Dotă
— Femeea măritată sub regimul
dotai nu poate, nici chiar fiind
autorizată conform'legei, să dispue
de imobilele sale dotale printr'o
instituţie contractuală, afară de
cazul când ar fi vorba de stabi­
lirea sau căpătuirea unui copil al
ei, 693, 694. V. Dotă.
— Ea poate însă dispune de
dota ei mobiliară, fiindcă această
dotă este alienabilă, 694. V. Dotă,
Instit. contractuală, etc.
— Femeea măritată are nevoe de
autorizarea bărbatului sau a justi­
ţiei spre a accepta o donaţiune fie
chiar manuală, conform princi­
piilor generale, 237, 277 n. 3.
— Ea nu are însă nevoe de au­
torizare spre a cere transcrierea
donaţiunei, 349. V. Transcriere.
— Autorizarea bărbatului poate
fi expresă sau tacită, conform drep­
tului comun, 68, 238.
— Autorizarea, când este scrisă,
nu are nevoe de a fi autentică, ca
însăşi donaţiunea (Controv.), 68,
237 şi tom. I, p. 761 n. 1.
— Dacă bărbatul este dăruitor,
autorizarea lui este implicită, 238.
— Bărbatul nu este responsabil
pentru lipsă de autorizare, ci
numai pentru lipsă de transcriere,
atunci când el are administraţia
averei dăruite femeei, 238. 248
n. 1, 354. V. Donaţiune, Tran­
scriere, etc.
— Donaţiunea acceptată de o
femee măritată fără autorizare
este anulabilă şi nulitatea este
numai relativă (Controv.). 69, 238,
245, 246.
— Aplicarea în specie a art.
I900 C. civil, 69, 164.
— Se decide în adevăr, cu drept
cuvânt, că orice nulitate care re­
zultă din lipsa de capacitate a
femeei măritate este relativă. Cas.
rom. S-a I, decizia No. 90 din 29
Ianuar 1913, Cr. judiciar din 1913,
No. 20, p. 238, 239.
— Confirmarea de către bărbat
a donaţiunei făcută de femee fără
autorizare, 68.
 Femeea măritată
— Cazul când femeea a apucat a
exercita acţiunea în anulare (con­
firmarea bărbatului nu mai este cu
putinţă), 68.
— Efectele confirmărei bărba­
tului făcută în urma desfacerei
căsătoriei, 68.
— Femeea nu are nevoe de
nicio autorizare în privinţa pre-
zenturilor obişnuite, 67. V. Pre­
zentări obişnuite.
— Nici pentru facerea unei do­
naţiuni manuale răsplătitoare, din
economiile veniturilor ei, 277 n. 2.
— Nici pentru a transcrie o do­
naţiune imobiliară, transcrierea
fiind un act de conservare, 349.
V. Transcriere, p. 891 (tabla).
— Nici pentru a cere revoca­
rea donaţiunei făcută bărbatului
ei în timpul căsătoriei, 737, 742
— îndată însă ce donaţiunea
n'ar mai fi făcută din veniturile
ei, ea are nevoe de a fi autorizată
chiar în privinţa donatiunilor ma­
nuale sau deghizate, 67.
— Femeea măritată poate fi
pusă sub consiliu judiciar, 606 n.
1. V. Consiliu judiciar.
— Dreptul internaţional în pri­
vinţa incapacităţei femeei mări­
tate (statut personal), 67 n. 2, 288,
289. V. Dr. internaţional.
— Dacă femeea poate fi avocat
(Controv.), V. Avocat.
Femee săracă. V. Văduvă să­
racă.
Fideicomis tacit. — Există fidei-
comis tacit de câteori cineva dis­
pune în f o l o s u l unei persoane
pentru ca acea persoană să dispue,
la rândul ei, de legat conform do­
rinţei şi voinţei testatorului pe
care ea o cunoaşte, în genere un
incapabil, 109, 173, 768.
— Neadmiterea unui asemenea
fideicomis în dreptul nostru, 109
urm., 152 urm.
— Nici în dreptul roman, 153.
— Şi donatiunile pot ti astfel fă­
cute, însărcinându-se pe un dona­
tar aparent a remite lucrul dăruit,
unui incapabil, 768, 773. V. Partea
dispo'ì. între soţi.
Fidejusiune. — liste reductibilă
când atacă rezerva, de câteori
constitue o liberalitate, 612. V.
Reducţiune, p. 874 (tabla).
Fond de comerţ. — Proprietatea
mărfei şi clientela unui fond de
comerţ intră în masa asupra că­
reia se calculează partea dispo­
nibilă şi rezerva, 551. V. Rezervă.
p. 882.
Fondaţiune pioasă.—Ce se înţe­
lege prin fondaţiune pioasă, 94
n. 3.
— înfiinţarea fondaţiunilor pi­
oase în ţara noastră, după un v e -
chiu obiceiu al pământului,94 urm.
—înfiinţarea unei asemenea fon-
daţiuni prin rânduirea unui lega­
tar cu sarcină, 96 urm. V. Legate.
— înfiinţarea de burse, premii,
stipendii. 96 n. 3. V. Burse, Premii,
Stipendii, etc.
— Fondaţiunea făcută în folosul
învăţământului public, sub forma
unei sarcini pusă într'o donaţiune
nu este supusă acceptărei solemne,
—Gi-poate fi acceptată chiar în urma
morţei dăruitorului, 242, 243.
— Drept internaţional în mate­
rie de fondaţiune pioasă, de in­
teres general (statut real), 204.
V. Dr. internaţional'.
Fraţii.—Nu au drept la rezervă,
522, 523,624 n. 3. V. Rezervă, p. 881.
— Nici la alimente, 523 n. 2 şi
tom. I, p. 702. V. Alimente.
Furt. — Furtul care loveşte în
averea dăruitorului poate dà loc
la revocarea donaţiunei pentru in­
gratitudine, 445 n. 2. V. Donaţiune.
— Mobilele furate pot fi reven­
dicate timp de trei ani, dela de-
tentorul lor, chiar de bună cre-
I dinţa, nu însă şi cele sustrase
' printr'un abuz de încredere sau
printr'o escrocherie. V. Abuz de
incredere, Escrocherie. Revendi­
care, etc.
Garanţia pentru evicţiune.—Una
din obligaţiile donatorului este de
a dà lucrul dăruit în primirea
donatarului, 331.
— In principiu, donatorul nu
este obligat a garanta pe donatar
cvicţiunea lucrului dăruit 332.
 Garanţie pentru evicţiune
— Cazul când lucrul dăruit este
determinat numai în specia sa
(oblig, dăruitorului de a dă alt
lucru de aceeaşi specie), 331 n. 3.
— Cazul unei donaţiuni a două
lucruri alternative (admiterea ace-
leiaş soluţii, 332 nota.
— Donatorul nu răspunde deci
de o simplă greşeală, ci numai'de
culpa lata şi de doi, precum şi
de faptele sale personale, 232, 233
text şi n. 2.
— Răspunderea lui pentru vi­
ciile lucrului dăruit, când este de
rea credinţă, 333 n. 2.
— Cazurile în care dăruitorul
răspunde de evicţiune, 334.
— Cazul unei donaţiuni de bu­
nuri prezente făcută prin con­
tractul de c ă s ă t o r i e (existenţa
oblig, de garanţie prin aplicarea
art. 1240 C. civil), 676, 677.
— Donatarul evins din lucrul
dăruit, poate, în calitatea sa de
reprezentant al donatorului, să
exercite acţiunea în garanţie pe
care însuş donatorul ar fi putut
s'o exercite în contra autorilor
săi, dacă el ar fi fost acela care
ar fi fost evins, 335.
Gestiune de afaceri. — Accep­
tarea unei donaţiuni printr'un ge­
rant de afaceri, 228 ad notam. V.
Donafiune, p. 830 (tabla).
Gir. — S t r ă m u t ă proprietatea
cambiilor şi a altor efecte nego­
ciabile, 264, 342. V. Cambii, Do­
naţiune.
— Cazul când girul se consideră
ca un mandat, 274. V. Mandat.
Gramofon. — V. Proprietate ar­
tistică, industrială, literară, etc.
H partea II, p. 860, 861, text şi n. 5.
Habilis ad nuptias, habilis ad
matrimonii consequentias, 55, 242,
726.
Hermafrodiţi: — Pot testa, 27.
V. Furgole, Tr. des testaments,
I, p. 188, No. 1 (ed. din 1779).
— Pot adoptà, tom. II, p. 384.
— In privinţa sexului şi condi­
ţiei lor juridice, v. tom. II, tabla
analitică, v" Ermafroditi.
Hogea. — (Ministru al cultului
muzulman). — Este incapabil de a
primi liberalităţi dela bolnavul pe
care l-a asistat sufleteşte în boala
de care acest bolnav a murit, 132.
V. Miniştrii cultului.
I
Imobile prin destinaţie, incor­
porate, etc. — Nu sunt supuse for-
malităţei actului estimativ. 221 n.
2. V. Actul estimativ.
Imobile rurale. — Nu pot fi do­
bândite de străini prin niciun mod
de achiziţie, 100 urm. V. Străini.
împărţeală. — Aplicarea art. 545
C. civil la înstrăinările care cu­
prind o împărţeală (Controv.), 590
nota.
— După art. 729 din codul civil,
împărţeala nu mai poate fi cerută
contra aceluia care opune pre­
scripţia, adecă care a exercitat o
posesiune în termenii şi condiţiile
cerute de art. 1846 şi urm. C. civil.
Cas. rom. Cr. judiciar din 1913,
No. 34, p. 406. 407 şi Dreptul din
1913, No. 45, p. 355. V. şi tom III,
partea II, p. 462.
— împărţeala fiind declarativă,
iar nu translative de drepturi,
este opozabilă terţiilor fără a fi
transcrisă, 691 nota 1 şi tom. III,
partea II, p. 790; tom. X, p. 739, n. 3.
împărţeala ascendenţilor.—Este
revocabilă pentru survenire de
copii, de câteori este făcută în
forma unei donaţiuni, 491 n. 4.
— Dacă împărţeala ascenden­
ţilor, făcută prin donaţiune, este
sau nu supusă raportului fictiv
statornicit de art. 849 C. civil
(Controv.), 564, 565 şi tom. III,
V. Rezervă, p. 883 (tabla).
— Aplic. art. 850 § 2 împăr-
ţelei ascendenţilor, 635.
— Transcrierea împărţelei as­
cendenţilor făcută prin donaţiune,
345,346 şi tom. III, partea II, p. 874.
V. Transcriere.
— Netranscrierea împărţelei fă­
cută prin testament, 346 n. 1 ; tom.
III, partea II, p. 7 n. I; tom. X,
p. 715 n. 1 şi 742. V. Transcriere.
 Incapacitatea (de a dispune şi
de a primi). V. Capacitate.
Incest. — Copii incestuosi pot fi
legitimaţi în legislaţia noastră, ca
şi cei adulterini, 752 n. 2. V.
Adulter, Legitimare, etc.
Infans conceptus pro nato ha-
betur, quotiens de ejus cornino-
dis agitur. — C a z u r i l e când se
aplică această regulă, 83, 755.
— Cazurile când această regulă
este inaplicabilă (spre a împedicâ
revocarea d o n a ţ i u n e i , copilul
trebue să fie născut, iar nu numai
conceput in momentul donaţiunei,
482.
Infirmieri. — Nu sunt loviţi de
incapacitatea de a primi, stator­
nicită de art. 810 C. civil, pentrucă
ei nu curarisesc pe bolnav, ci îl
îngrijesc numai (Controv.), 129,
130. V. Capacitate, Farmacişti,
Medici, Moaşe, etc.
Ingratitudinea (donatarului). —
Aduce revocarea judiciară a do­
naţiunei, 435 urm. V. Donaţiune,
p. 835 urm. (tabla).
înmormântare. — Cui aparţine
dreptul de a hotărî înmormân­
tarea unei persoane : soţului supra-
veţuitor sau moştenitorilor de­
functului? (Controv.), 115n. 3; tom.
I, p. 735, text şi n. 6; tom. X, p.
384 urm.
— Mormintele de familie fiind
proprietatea moştenitorilor conce­
sionarului, în proporţie cu partea
lor ereditară, fiecare din ei poate
să înmormânteze în ele pe mem­
brii familiei sale, respectând drep­
turile comoştenitorilor săi şi con-
formându-se regulelor edictate de
autoritatea comunală, 548 n. 3, in
fine. V. Morminte.
— Mormintele de familie nu fi­
gurează în masa asupra căreia
urmează a se calculă partea dis­
ponibilă şi rezerva, 548 n. 3. V.
Morminte, Rezeroă, etc.
— Mormintele nu sunt supuse
raportului, nici pot fi împărţite
sau licitate, V. Morminte.
— Renunţarea la succesiune nu
se întinde deci, afară de cazul unei
declaraţii exprese, la coproprie-
tatea unui mormânt de familie, din
cauza caracterului special al mor­
mintelor, care sunt bunuri afară
din comerţ. C. Turin, Sirev, 1906.
4.13 şi Cr. judiciar din 1913, No. 58
(cu observ, noastră). V. şi C. Paris,
Dreptul din 1913, No. 62.
— Cheltuelile de înmormântare,
fiind o sarcină a succesiunei, se
scad din activul ereditar, când se
compune masa asupra cărei se
calculează partea disponibilă şi
rezerva, 579. V. Rezervă, p. 884,
Sarcină, etc.
— In cheltuelile de înmormân­
tare intră pomenirilepentru odihna
sufletului defunctului, doliul vă­
duvei sale, suma necesară la ridi­
carea unui monument, etc. 884.
580. V. Doliu, Rezeroă, p. 885
(tabla), etc.
— Donatorul poate să oblige pe
donatar la plata cheltuelilor sale
de înmormântare, 384. V. Plata
datoriilor.
înscrierea în falş.—Ce se crede
într'un act autentic pană la în­
scrierea în falş, 33 n 2, 309 n. 4.
V. Act autentic.
Instituţie contractuală. — Defi­
niţia instit. contractuale sau dona­
ţiunei de bunuri viitoare, adecă
a bunurilor ce dăruitorul va lăsă
la moartea sa, 679.
— Origina acestei instituţii (le­
gile barbare şi dreptul vechiu
francez), 679, 680.
— instituţia contractuală cu­
prinde un pact succesoral excep­
ţional permis de lege, pentru în­
lesnirea şi încurajarea căsătorii­
lor, 681, 686.
— Existenţa instituţiei contrac­
tuale în dreptul nostru (Controv.),
681, 683.
— Existenţa ei în dreptul ger­
man, 680 n. 2.
— Inexistenta ei în codul ita­
lian, 686, 687.
— Deoseb. între dreptul nostru
şi cel francez în privinţa copiilor
neconcepuţi încă, ce se vor naşte
din căsătorie, care,la noi, nu pot
fi instituiţi prin contractul de căsă­
torie al părinţilor lor, 674, 683, 696.
— Judecătorii apreciază în mod
suveran intenţia părţilor spre a
decide dacă dăruitorul a înţeles
 Instit. contractuală
a dispune de lucrurile cè el va
aveà la moartea sa, 683.
— La caz de îndoială, dispo­
ziţia nu va fi interpretata ca o
instituţie contractuală sau dona­
ţiune ele bunuri viitoare, ci ca o
donaţiune de bunuri prezente, 684.
— Promisiunea sau făgăduinţa
de egalitate, făcută unui copil la
căsătoria sa, este o varietate a
instituţiei contractuale, 684.
— Niciun termen sacramental
nefiind cerut pentru existenţa in­
stituţiei contractuale, autorii văd
o instituţie contractuală în decla­
raţia părintelui făcută prin con­
tractul de căsătorie al unui fiu al
său, pe care el recunoaşte pe acest
din urmă ca moştenitorul său, 684,
685.
— Instituţiile contractuale sunt
supuse raportului şi reducţiunei,
685. V. Raport, Reducţiune, etc.
— Ele pot fi supuse aceloraşi
modalităţi şi sarcini la care pot
ii supuse orice l i b e r a l i t ă ţ i în
genere, 685.
— Instituţia contractuală este
revocabilă pentru survenire de
copii, 491 n. 4.
— Ea nu este însă supusă forma-
ităţei actului estimativ, de câteori
are de obiect lucruri mobile, 222
n. 1 ; 692,719,720. V. A ctnl. estimativ.
— Caracterul instituţiilor con­
tractuale. — Deoseb. între instit.
contractuală şi don. între vii, 685.
— Instit. contractuală apropiin-
du-se mai mult de donaţiune decât
de testament, două sau mai multe
persoane pot face o instituţie con­
tractuală prin acelaş contract de
căsătorie, art. 857, care opreşte
testamentele conjuctive, n e f i i n d
aplicabil în specie, 687, 688.
— Deoseb. între instit. contractu­
ală şi testament,686. V. Testament.
— Instit. contractuală este de
strictă interpretare, 686.
— Actele prin care se poate
face o instituţie c o n t r a c t u a l ă
(numai contractul de căsătorie)
(Controv.), 687.
— Instituţia contractuală poate
fi făcută prin mandatar, însă man­
datul trebue să fie autentic si
special (Controv.), 687. V. Mandat.
— Bunurile care pot ft cuprinse
Instit. contractuală
intr'o instituţie contractuală (toate
sau parte din bunurile viitoare,
adecă ce dispunătorul va aveà la
moartea sa), 688.
— Instit. contractuală poate fi
Universală, cu titlu universal şi
chiar particulară, 688.
— Dacă ea este universală, soţul
donatar va plăti toate datoriile
dispunătorului, pe când el nu le
va plăti decât în proporţie cu
averea ce va luà, când instituţia
va .fi cu titlu universal, necontri-
buind de loc la plata acestor datorii
de câteori instit. contractuală va
aveà de obiect un bun anume de­
terminat, 689. V. Plata datoriilor.
— In caz de a exista mai mulţi
donatari instituiţi cu titlu uni­
versal, fiecare va contribuì la
plata datoriilor şi sarcinilor, în
proporţie cu emolumentul său, 689-
j — Soţul instituit pentru univer­
salitatea bunurilor dăruitorului
sau pentru o fracţiune din aceste
bunuri, va plăti datoriile pentru
j partea sa corespunzătoare ultra
vires emolumenti, dacă n'a făcut
inventar, 689, 710, 719.
— Soţul instituit nu plăteşte
însă legatele, care rămân exclusiv
în sarcina moştenitorilor şi a lega­
tarilor, 690. V. Legate, p. 860(tabla).
— El nu plăteşte decât legatele
de mică însemnătate, 690.
j — Instit. contractuală nu este su­
pusă transcrierei (Controv.), 347,
! 690, 691, 692, 720, 721. V. Tran­
j scriere, p. 891 (tabla).
! — Nici formalităţei actului es­
timativ (Controv.), 222 n. 1 ; 692,
719, 720. V. Actul estimativ.
— T r a n s c r i e r e a ei în urma
morţei dăruitorului, 601, 692,
— Persoanele care pot face o
instituţie contractuală, 692.
— Capacitatea ce trebue să aibă
dispunătorul, 692, 693.
— Instit. contractuală este câr­
muită de legea în vigoare în mo­
mentul facerei contractului, iar
nu de acea în vigoare în momen­
tul morţei dăruitorului, 693.
— Minorii nu pot deci face o
instit. contractuală, afară de mi­
norii capabili de a se căsători,
care pot face o asemenea insti­
tuţie viitorului lor soţ, cu consim-
 Instit. contractuală
ţimântul celor în drept, 693. V.
Minori, p. 864 (tabla).
— Femeea măritată neautori­
zată nu poate, de asemenea, face
o instituţie contractuală, 67, 693.
V. Femee măritată, p. 852 (tabla).
— Femeea măritată sub regimul
dotai nu poate, nici chiar fiind
autorizată, să dispue de imobilul
său dotai printr'o instit. contrac­
tuală, afară de cazul când ar fi
vorba de căpătuirea unui copil
al ei, 693. V. Dotă, Femee mă­
ritată, etc.
— Ea poate însă dispune de
dota ei mobiliară, fiindcă această
dotă este alienabilâ, 694. V. Dotă,
Femee măritată, etc.
— Nu pot, de asemenea, face o
instituţie contractuală: interzişii,
faliţii, cei puşi sub consiliu judi­
ciar, fără asistenţa consiliului, cei
interzici legalmente, în tot timpul
pepepsei lor, etc. 694, 695.
— Instit. contractuală făcută de
u n incapabil nu este inexistentă,
ci numai anulabilă, 695, 698.
— Dreptul internaţional în pri­
vinţa instituţiei contractuale (Con­
trov.), 695, 696.
— Persoanele in folosul cărora
instit. contractuală, poate fi făcută
(numai soţii, nu insă şi copiii vii­
tori), 674, 683, 696, 697.
— Dacă instit. contractuală a
fost făcută şi soţilor şi copiilor
viitori, ea va fi validă numai în
privinţa soţilor şi inexistentă în
privinţa copiilor, 697.
— Sancţiunea condiţiilor cerute
pentru validitatea instituţiilor con­
tractuale. In unele cazuri ele sunt
inexistente, iar în altele, numai
anulabile, 697, 698.
— Singurul caz în care insti­
tuţia este anulabilă este numai
acela în care donatorul eră inca­
pabil de a dispune în momentul
facerei ei, 695, 698.
— In asemenea caz, acţiunea în
anulare se prescrie prin 10 ani,
cu începere din ziua incapaci­
tà ţei, 698.
— Acţiunea poate fi exercitată
şi de moştenitorii incapabili, în
urma încetărei din viaţă a dispu
nătorului, acţiunea lor prescriin-
Instit. contractuală
du-se prin 30 de ani dela moartea
acestui din urmă, 698.
— Efectele instituţiei contrac­
tuale, 699 urm.
— Efectele ei în privinţa dispu-
nătorului. Dăruitorul p ă s t r e a z ă
proprietatea bunurilor cuprinse
în instit., putând să le înstrăineze
cu titlu oneros şi să le greveze
de sarcini, fără însă a le puteà
înstrăina cu titlu gratuit, 684,688,
690, 692, 700 urm., 7I4, 7I8.
— Dăruitorul nu poate renunţa
la dreptul ce-i dă legea de a-şi
înstrăina averea cu titlu oneros,
căci asemenea renunţare ar cons­
titui un pact succesoral oprit de
lege, 702. V. Pact succesoral.
— Garantarea instit. contrac­
tuale printr'o ipotecă convenţio­
nală (Controv.), 702, 703. V. Ipotecă
— Efectele instit. contractuale
în privinţa soţului donatar (efec­
tele în timpul vieţei dăruitorului).
Soţul donatar are un drept even­
tual de succesiune (Controv.), 703,
704.
— Consecinţile care rezultă din
acest principiu, 704, 705.
— Soţul donatar nu poate, în
timpul vieţei dăruitorului, să pro­
voace măsurile conservatorii ne­
cesare pentru a-şi asigura exer­
ciţiul ulterior al dreptului său
de succesiune (Controv.), 606, 705.
— Soţul instituit moştenitor nu
poate, în timpul vieţei dăruito­
rului, să renunţe la dreptul său,
nici să-l cedeze altuia, pentrucă
asemenea renunţare ar constitui
un pact succesoral nepermis de
lege, 705. V. Pact succesoral.
— Soţul donatar este însă liber
de a face cu dreptul său ce va voi,
în urma morţei dăruitorului, 706.
— Efectele instituţiei contrac­
tuale în urma morţei dăruitorului,
706 urm.
— Dacă soţul donatar moare în-
naintea dăruitorului, instituţia este
revocabilă, iar nu caducă, ca în
codul francez, 706.
— Cazul când ambii soţi au
fost instituiţi moştenitori împre­
ună (Controv.), 707.
— Instit. contractuală deschizân-
du-se la moartea dăruitorului, so­
ţul donatar devine în acest mo-
 lnstit. contractuală
ment ipso jure proprietarul bu­
nurilor cuprinse în ea, el având
facultatea de a o lepăda, de a o
primi pur şi simplu sau sub be­
neficiu de inventar, 707.
— Soţul donatar nu poate însă
să primească instituţia pentru o
parte numai şi s'o lepede pentru
alta, 708.
— El nu poate, de asemenea,
să renunţe la instit. contractuală,
după ce a acceptat-o, în u r m a
morţei dăruitorului, nici s'o ac­
cepte după ce a lepădat-o, 708.
— Renunţarea nu are nevoe de
a fi făcută la grefa tribunalului,
fiind suficient ca voinţa de a re­
nunţa să fie manifestată în mod
neîndoelnic, 708.
— Soţul donatar nu are sezina,
el fiind obligat a cere posesiunea
bunurilor dela descendenţii sau
ascendenţii defunctului, sau dela
justiţie, 708, 709.
— El are însă drept la fructele
averei ce face obiectul institu­
ţiei, 709.
— Cazurile în c a r e instituţia
contractuală este caducă, 710,711.
—Cui foloseşte instituţia caducă,
711, 712.
— Cazurile în care instituţia con­
tractuală este revocabilă, 706,712,
V. asupra acestei materii, C. Tiron,
L'instit. contractuelle en droit
et roumain (teză, Paris, 1914).
înstrăinare. — Oprirea în mod
absolut de a înstrăina.sau ipoteca
averea dată sau legată este ili­
cită, 192. V. Condiţii ilicite,
— Tot astfel trebue să fie con­
siderată şi proibiţia vremelnică
de a înstrăina bunurile dăruite
sau legate (Controv.), 193 urm.
— Omul poate să înstrăineze
toată averea sa prin acte cu titlu
oneros, 528 n. 2, 565.
— Spre a puteà înstrăina toată
averea sa prin acte cu titlu gra­
tuit, trebue a nu lăsa, Ia moartea
sa, nici descendenţi, nici tată sau
mamă, 536. V. Rezervă.
— înstrăinările cu titlu oneros
nu intră în masa asupra căreia
are a se calcula rezerva şi partea
disponibilă, pentrucă aceste îns­
trăinări nu micşorează patrimo­
niul defunctului, după cum îl mic­
şorează liberalităţile s a l e , 528,
n. 2, 565. V. Rezervă, p. 884.
Inşălăciune. — înşelăciunea co­
misă de donatar în paguba dona­
torului, poate dà loc la revocarea
donaţiunei pentru ingratitudine,
445 n. 2. V. Abuz de încredere.
Interdicţie, Interzis. — Acei in­
terzişi judecătoreşte nu pot dis­
pune de averea lor cu titlu gratuit
nici chiar în intervalele lor lu­
cide, 50.
— Sunt însă valide actele de
dispoziţie făcute înainte de publi­
carea hotărîrei de interdicţie, dacă
dispunătorul se bucura atunci de
întregimea facultăţilor sale inte­
lectuale, 51 şi tom. III, partea I,
pag. 58.
— Deoseb., în această privinţă,
între codul fr. şi codul nostru (eli­
minarea art. 503 fr. din codul
nostru), 51 n. 1 şi tom. III, par­
tea I, p. 58.
— Cazul când terţii, care au
contractat cu interzisul, erau de
rea credinţă, n. 1 dela p. 51, 52.
— Neaplic. art. 449 C. civil la
actele cu titlu gratuit, atunci când
dăruitorul sau testatorul a încetat
din viaţă, fără ca interdicţia să fi
fost pronunţată sau măcar cerută
(Controv.), 52, 53 şi tom. III, par­
fr. tea I, p. 71 urm.
— Neaplicarea incapacităţei sta­
tornicite de art. 809 C. civil tuto-
rului interzişilor, 123.
— Donaţiunea făcută unui inter­
etc. zis se acceptă de tutor, cu auto­
rizarea consiliului de f a m i l i e ,
233, 235.
— Dreptul ascendenţilor de a
primi donaţiunea făcută interzi­
sului (deoseb. de C. francez), 236.
— Tutorul, care n'ar fi ascen­
dent, are nevoe de autorizarea
cons, de familie, pe când ascen­
denţii n'au nevoe de nicio auto­
rizare, 235.
— Validitatea căsătoriei inter­
zisului într'un interval lucid (Con­
trov.), 31 n. 2; tom. I, p. 551 (ed.
a 2-a); tom. II, p. 323, 386 (ed. a
2-a); tom. III, partea I, p. 66 text
şi n. 2 (ed. a 2-a); tom. VII, p. 2
n. 2; tom. VIII p. 62 n. 3, etc.
 Interdicţie.
— Interzisul nu se poate pune
sub scutul incapacităţei sale spre
a se sustrage dela revocarea do­
naţiunei pentru ingratitudine, 444.
— O cerere de interdicţie fă­
cută de un fiu contra părintelui
său nu se consideră ca un act de
ingratitudine, care să aducă re­
vocarea donaţiunei făcută de pă­
rinte, ci ca exerciţiul unui drept,
449. V. Donaţiune, p. 836.
— Termenul de un an, stator­
nicit de art. 833 § 1 pentrn exer­
ciţiul acţiunei în revocare d i n
cauza ingratitudinei donatarului,
nu se suspendă prin interdicţia
acestui din urmă, 460.
Interdicţie legală. — S u n t în
stare de interdicţie legală: acei
condamnaţi la muncă silnică sau
recluziune, 72 urm.
— Când incepe şi când încetează
interdicţia legală, 72, 73.
— Efectele acestei interdicţii, 73.
— Păstrarea drepturilor exclu-
ziv persoanele, 73.
— Dreptul acelui interzis legal­
mente de a testă (Controv.), 73.
— In dreptul nostru anterior, el
nu aveà însă dreptul de a testa
decât prin iertarea vinovăţiei sale,
care îl reintegra în drepturile sale
civile, 74, 75.
— Dreptul acelor interzişi le­
galmente de a se căsători (Con­
trov.), 74 ad notam. V. Căsătorie.
— Acei interzişi legalmente nu
pot însă dispune de averea lor
prin donaţiuni între vii, nici chiar
prin donaţiuni manuale, 74, 277.
— Actele făcute de un interzis
legalmente în contra dispoziţiilor
exprese ale legei, sunt lovite de
o nulitate absolută, pe când cele
făcute de un interzis judecătoreşte
sunt numai anulabile, nulitatea
fiind relativă, 74.
— Motivele acestei deosebiri, 74.
— Incapacitatea statornicită de
art. 809 C. civ., nu se aplică cu­
ratorului rânduit acelor interzişi
legalmente, 123. V. Minori.
— Aplicarea interdicţiei legale
contumacilor (Controv.), 73 n. 2.
V. Contumacie.
— Acelor evadaţi, 73 n. 2.
Interpretarea (donaţiunilor). —
Se face după regulele dela con­
tracte în genere, 307. V. Don. de­
ghizate, p. 825 (tabla).
Interval lucid.— Validitatea ac­
telor juridice făcute de un smin­
tit într'un interval lucid, dacă nu
este interzis, 31. V. Capacitate.
— Validitatea căsătoriei inter­
zisului contractată într'un interval
lucid (Controv.), 31 n. 2. V. Că­
sătorie, Interdicţie.
înzestrare. — înzestrarea copii­
lor nu mai este astăzi obligatorie
pentru părinţi, ea constituind nu­
mai o obligaţie naturală, 321,566.
V. şi Judecat ocol. Suraia-Putna
(C. S. Ballan), Pagini juridice din
1913, No. 113, pag. 898. V. Dotă,
Oblig, naturală, etc.
— Jurisprudenţa şi o parte din
doctrină decide, însă pe nedrept,
că de câteori părintele a înzestrat
pe un copil, fără nicio formă so­
lemnă, acest părinte nu mai poate
cere lucrul înapoi, de câteori lu­
crul a fost transmis înzestratului
de bună voe, deşi nu s'a încheiat
pentru înzestrare niciun act so­
lemn, 321, 322. V. şi cartea de ju­
decată a judecătoriei ocol. Suraia
(Putna) mai sus citată.
Ipotecă. — Garantarea institu­
ţiei contractactuale printr'o ipo­
tecă convenţională (Controv.), 702,
703. V. Instit. contractuală, p. 857.
Ipotecă legală. — Bunurile cu­
prinse într'o instituţie contractuală
sunt supuse ipotecilor legale a
minorilor şi a femeilor măritate,
700 n. 4.
— In caz de stipularea reîntoar-
cerei convenţionale către dărui­
tor, a bunurilor dăruite, aceste bu­
nuri se reîntorc la acest din urmă,
prin efectul îndeplinirei condiţiei
rezolutorii, libere de orice sarcină,
chiar de ipoteca legală a femeei
donatarului, căci legea noastră n'a
admis, în această privinţă, excepţia
pe care a admis-o art 952 din co­
dul francez, 414, 415. V. Reîntoar­
cere convenţională, p. 879 (tabla).
J
Judecătorii de ocoale. — Sunt
în drept uneori de a examina va-
liditatea şi caracterul actelor ema­
nate dela o instanţă superioară,
ele exercitând, în limitele com-
petinţei lor, o plenitudine de ju-
risdicţiune (Controv.), 224 n. 3.
Juvaere. — Juvaerele şi alte or­
namente, date de bărbat femeei
sale sub regimul dotai, ad ornatum,
trebue să fie restituite bărbatului
în caz de a muri femeea înaintea
lui, pe când juvaerele menite prin
natura lor a servi uzului zilnic al
soţiei, ad utendum, rămân pro­
prietatea ei, 738 ad notam.
JL
Legate, Legatari.—Particularii
pot să înfiinţeze un aşezământ de
utilitate publică, punând o sarcină
unui legatar universal, 96 urm.
V. Fondaţiune pioasă.
— Minorul nu poate însă să lese
un legatar universal, fiindcă nici
intr'un caz el nu poate dispune
prin testament de averea sa în­
treagă, 60 n. 1. Vezi Minoritate,
Minori, etc.
— Arătarea clară şi precisă a
legatarului este o condiţie esen­
ţială a validităţei legatului, 105
nota 2.
— Legatul nu este nul de câteori
persoana legatarului poate fi bine
determinată, ceeace este o chestie
de fapt, 115, 116. V. Persoane ne-
certe.
— Eroarea asupra numelui, ori-
ginei, profesiunei şi altor calităţi
accesorii ale legatarului, nu face
ca dispoziţia să fie nulă, n. 2 dela
p. 105, 106.
— Se poate face un legat săra­
cilor unei comune (în asemenea
caz legatul se primeşte de co­
mună), 86, 87, 111.
— Se poate face un legat în fo­
losul învăţământului public (con­
trolul casei şcoalelor), 112,
— Se poate face un legat ru­
delor şi slugilor sale, 113.
— Se poate înfiinţa o bursă, un
premiu, un stipendiu, etc., 96. n.3,
112, 113. V. Burse, Stipendii, etc.
— S'au văzut legate pe numele
sfinţilor, a lui Christos, etc. 112,114.
— Legatele făcute sufletului tes­
tatorului, 114.
— Legatele făcute rămăşiţilor
mortuare ale defunctului, u n u i
lucru, etc., 115.
— Când trebue să fie legatarii
capabili de a primi (neadmiterea
regulei catoniene în dreptul actual),
171, 172. V. Capacitate.
— Femeea măritată neautorizată
nu poate primi niciun legat, nici
o donaţiune, 237, n. 2. Vezi Do­
naţiune, Femee măritată, etc.
— Legatele, plătindu-se în urma
datoriilor, creditorii defunctului
pot cere reducerea lor, 610.
— Legatele sunt deci reducti­
bile când atacă rezerva moşteni­
torilor, deşi legea vorbeşte numai
de reducerea liberalităţilor făcute
prin acte între vii, 611, 612. Vezi
Reducţiune.
— Legatele se reduc după ana­
logie, 634.
— Ele sunt teductibile înaintea
donaţiunilor, 640. V. Reducţiune.
— Toate legatele, fie ele univer­
sale, cu titlu universal sau sin­
gular, sunt reductibile cu analo­
gie, afară de cazul când testatorul—
ar fi dispus contrariul, 641, 642.
V. Reducţiune.
— Soţul instituit moştenitor prin
contractul de căsătorie nu plăteşte
legatele, ele rămânând excluziv
în sarcina moştenitorilor şi lega­
tarilor, 690. V. Instit. contractuală.
— Acest soţ nu plăteşte decât
i legatele de mică însemnătate, 690.
— Dacă, în urma unei donaţiuni,
care n'a fost transcrisă, imobilul
dăruit a fost legat altuia, legata­
rul va putea să opue lipsa de
transcriere donatarului s a u re­
prezentanţilor săi, pentrucă inte­
resul pe care îl are al doilea do­
natar îl are şi legatarul, 361. V.
Transcriere, p. 892 (tabla).
— Legatarii pot cere raportul
fictiv, statornicit de art. 849, dacă
dispunătorul n'a dispus contrariul
(Controv.), 561, 562 şi tom. III,
partea II, p. 581 text şi n. 1.
— Art. 695, după care renun­
ţarea la succesiune nu se poate
face decât la grefa tribunalului,
nu se aplică la legate, 708, n . 3 şi
tom. III, partea II, p. 277 n. 3.
— C a p a c i t a t e a legatarilor
în dreptul internaţional privat
(statut personal), 668. Vezi Dr.
internaţional.
 Legea Cincia, 215 n. 4,729 n. 1. I
Legitimare. — Copiii legitimaţi
sunt în toate privinţele puşi în
rândul celor legitimi, 407, n. 2,
483 text şi n. 2; 486 text şi n. 2;
525, 752 n. 2, 776 n. 1. V. Copii
legitimaţi.
— Copiii adulterini şi incestioşi
pot fi legitimaţi în legislaţia noas­
tră, 407 n. 2. 752 n. 2. V. Actul-
ter, Incest, etc.
— Rezerva copiilor legitimaţi,
525.
Logodnă.— Logodnicul u n e i
persoane incapabile de a primi
liberalităţi nu se consideră ca o
persoană interpusă, 158. V. Capa­
citate, p. 820 (tabla).
Lucrul altuia. — Vânzarea lu- J
crului altuia (Controv.), 330 n. 3;
tom. III, partea II, p. 588 n. 4; ,
tom. VI, p. 261; tom. VIII, p. 569 |
urm.; tom. X, pag. 194 n. 2. Vezi
Vânzare, p. 894 (tabla). j sului dăruit (Controv.), 274, 275.
— Donaţiunea lucrului altuia,
330. V. Donaţiune, p. 832 (tabla). j
— Legatul lucrului altuia, tom. j
IV, partea II (la art. 906, 907). ] ar fi opera defunctului, nu figu­
Mandat. — Se poate face o do­
naţiune prin mandatar, însă man­
datul dat de dăruitor trebue sà
tie nu numai autentic, dar şi spe­
cial, fiind vorba în specie de un
act de înstrăinare, 211 n. I; 228
nota.
— Mandatul dat pentru accep­
tarea donaţiunei nu are insă ne­
voe de a fi special, ci numai au-
tentic, 211 n. I, 238. V. Donaţiune,
p. 830 (tabla).
— In privinţa donaţiunilor ma-
nuale, ele fiind scutite de solem­
nitate, mandatul nu are nevoe de
a fi autentic, 268, 370.
— Cazul când lucrul dăruit a
fost trădat unui reprezentant legal
al donatarului, 269.
— Cazul când mandatarul da­
ruitorului n'a făcut tradiţia dona­
tarului înaintea morţei mandan-
tului, 269.
— Şi transcrierea donaţiunei
poate fi făcută prin mandatar, 350.
V. Transcriere, p. 891 (tabla).
— Mandatul dat spre a accepta
donaţiunea sau un mandat simplu
de administrare cuprinde şi pe
acela de a transcrie donaţiunea,
350. V. Transcriere.
—Şi instituţia contractuală poate
i fi făcută prin mandatar, însă man­
I datul va trebui să fie autentic şi
j expres, 687. Vezi Instit. contrac­
tuală, p. 856 (tabla).
\ — In materie de cambii şi alle
efecte negociabile, girul care, în
I genere, strămută proprietatea lor,
se consideră uneori ca un mandat,
274. V. Gir.
Manie (Monomanie).—Constitue
o incapacitate de a dispune prin
acte cu titlu gratuit (donaţiuni şi
testamente), 28 text şi n. 3; 32.
Manuscris. — Poate face obiec­
tul unei donaţiuni manuale, însă
această donaţiune nu strămută
proprietatea literară a manuscri­
V. Don. manuale, p. 847 (tabla).
Proprietate artistică, literară, etc.
— Manuscrisele needitate, care
rează în "masa care are de scop
calcularea părţei disponibile şi a
rezervei, decâtatunci când defunc­
tul a tratat cu un editor pentru
publicarea lor,sau când ar fi vorba
de publicarea unei alte ediţii a
operei publicată mai înainte, 551
nota 4.
: Masa (succesorală).—Formarea
ei, tom. III, partea II, p. 517 urm.
Masa (asupra căreia se calcu­
j lează p a r t e a disponibilă şi re­
zerva) (formarea ei), 547 urm. V.
: Rezervă, p. 882 urm. (tabla).
j Mănăstiri.— Nu ţiuteau fi zidite
altă dată fâră voia arhiereului,
95, n. 4.
— Dacă mai sunt astăzi per­
soane morale, tom. I, p. 270 urm.,
şi tom. III, partea II, p. 48 n. 2.
Mărturisire. — Cazurile de di-
vizibilitate şi indivizibilitate ale
mărturisi rei judiciare, 290 urm.;
tom. VII, pag. 15 n. 1. V. Don.
manuale, p. 848 (tabla).
Medici. — Medicul, care a cura-
 Medici
risit pe un bolnav de boala de
care a murit, nu p a t e primi libe-
ralităţi dela acest bolnav, 126 urm.
— Curarisirea durerilor p r i n
mână (Chiropractic adjustments),
constitue un exerciţiu al medici-
nei. Trib. oraşului New-York, J.
Clunet, anul 1913, p. 990.
— Origina acestei incapacităţi
(dreptul vechiu francez), 127.
— Art. 810 din codul civil sta­
torniceşte, ca şi art. 809, o îndoită
incapacitate: acea a bolnavului de
a dispune şi acea a medicului şi
celorlalte persoane de a primi,
127, 128.
— Persoanele la care se aplică
această incapacitate(medici!or, ofi­
ţerilor de sănătate, persoanelor
care exercită medicina în mod
ilegal şi, după unii, chiar moaşe­
lor (Controv.), 128, 129.
— Incapacitatea de mai sus este
însă inaplicabilă infirmierilor pos-
lujnicelor, etc. (Controv.), 129, 130.
— Pentru ca medicul sau acel
asimilat medicilor să fie lovit de
această incapacitate, şi cere ca el
să fi curarisit în mod constant şi
obişnuit pe bolnav în boala de
care el a murit, ceeace este o
chestie de fapt, 134, 135.
— Din cele mai sus expuse re­
zultă că medicul, care a fost che­
mat la un consult sau care a dat
numai oarecare sfaturi, sau care
s'a mărginit a dă bolnavului me­
dicamentele prescrise de alţii, nu
este lovit de această incapacitate,
135 nota. V. Trib. Cahors, Cr. judi­
ciar, 1913, No. 66.
— Sancţiunea incapacităţei sta­
bilită de lege este anularea libe-
ralităţei, nulitatea fiind relativă,
135, 136.
— Această incapacitate este, ca
toate incapacitatile, de strictă in­
terpretare, 136
— Motivele acestei incapacităţi
(prezumpţie de sugestiune şi de
captaţiune), 126.
— Această prezumpţie fiind ju­
ris et de jure, nu poate fi combă­
tută prin dovada contrară (Con­
trov)., 127, 145.
— Dreptul internaţional în pri­
vinţa acestei incapacităţi (statut
personal), 136, 137.
Medici
— Excepfiile admise de lege în
privinţa acestor incapacităţi, 137
urm.
— 1° Legea permite bolnavului
de a face dispoziţii cu titlu par­
ticular, remuneratorii sau răsplă-
litoare, 137, 138.
—Liberalitatea nu are însă nevoe
de a arăta că este răsplătitoare
(Controv.), 138, n. 1.
— Acela căruia i se face o li­
beralitate răsplătitoare nu poate,
în principiu, să ceară plata ono­
rarului său, n. 3 dela p. 138, 139.
— Dacă bolnavul a făcut o dis­
poziţie cu titlu universal, în loc
de o dispoziţie cu titlu particular,
ea va fi anulată (Controv.), 139.
— 2o A doua excepţie: bolnavul
poate face dispoziţii universale
sau cu titlu universal şi, deci, şi
cu titlu particular, în favoarea
unor rude determinate (pană )a
al 4-lea grad incluziv), afară de
cazul când defunctul ar avea des­
cendenţi şi ascendenţi; şi încă şi
în asemenea caz, dispoziţia ar fi
validă, dacă medicul (farmacis­
tul sau ministrul cultului, care a
curarisit sau asistat pe bolnav),
ar fi el însuş moştenitor în linie
dreaptă sau directă cu dispunâ-
torul, 140 urm.
— Această dispoziţie n u s e a p l i c ă
alianţei sau cuscriei, 140, n. 1. V.
Cuscrie.
— Ce se înţelege prin cuvântul
erezi, întrebuinţat de art. 810 (Con­
trov.), 141 urm.
— 3o A treia excepţie, admisă de
doctrină, este relativă la dispozi­
ţiile făcute în favoarea soţului
bolnavului, care ar fi medic, far­
macist sau ministru al cultului,
144, 145.
— Excepţiile statornicite de
art. 810 sunt. ca toate excepţiile,
de strictă interpretare, 145.
Miniştrii cultului. — Miniştrii
cultului, care au asistat spiritual
sau sufleteşte şi în permanenţă
pe un bolnav, în boala de care
a murit, nu poate primi liberali-
tăţi dela acest bolnav, 130 urm.
— Această incapacitate se în­
temeiază pe o prezumpţie de su­
gestiune şi de captaţiune, care
 Miniştrii cultului
nu poate fi dărâmată prin dovada
contrară, 127.
— Această prezumpţie se aplică
miniştrilor tuturor cultelor (acel
ortodox, catolic, ebraic, protes­
tant, muzulman, etc.), 131, 132. V.
Hogea.
— Condiţiile cerute pentru exi­
stenţa acestei incapacităţi, 132.
— Validitatea dispoziţiei făcute
în timpul sănătăţei, 133.
— Cazul când moartea se da­
tereste unei boli chronice, 133 n. 4.
— Capacitatea ministrului cultu­
lui chemat numai spre a spovădui
sau împărtăşi pe bolnav, 130 n. 3.
— In ce consistă tratamentul
ministrului cultului, pentru ca el
să fie incapabil, 135.
— Sancţiunea acestei incapaci­
tăţi (anularea liberalităţei), 135.
— In privinţa excepţiilor dela
această incapacitate, admisă de
lege (p. 137—145), vezi Medici.
Minoritate, Minori. — Minorul,
fie chiar emancipat prin căsătorie,
nu poate dispune de bunurile sale
pană la împlinirea v â r s t e i de
16 ani, 55.
— Minorul, carea împlinit 16 ani,
este incapabil de a dispune prin
donaţiune între vii; el poate însă
dispune într'o limită o a r e c a r e
prin testament, în favoarea altor
persoane decât tutorul său, 55, 59,
60, 117 text şi n. 3.
— Motivele acestei incapacităţi
şi justificarea ei, 117, 118.
— Prezumpţie de c a p t a ţ i u n e
juris et de jure, 118.
— Sancţiunea acestei incapaci­
tăţi este anularea testamentului,
118.
— Origina acestei incapacităţi,
118, text şi n. 5.
— îndoită incapacitate, pe de
o parte acea a minorului de a
dispune şi, pe de alta, acea a tu-
torului de a primi (Controv.), 118.
119.
— Dreptul internaţional în pri­
vinţa acestei incapacităţi. 60 urm.,
119, 120. V. Dr. internaţional.
— In privinţa minorului de 16
ani, capabil de a dispune prin
testament într'o limită oarecare,
55 n. 3.
— Aplicarea incapacităţei de
mai sus acelor care ar ii încetat
de a fi tutori (Controv.), 120.
— Ipotezele p r e v ă z u t e d e
art. 809 C. civil, 120, 121.
— Minorul devenit major poate
dispune prin don. şi testament în
favoarea fostului său tutor, în
urma predărei şi primirei soco-
telelor definitive, 121.
— Socotelele tutelei trebue însă
să fie complecte şi regulate, 121
n. 4.
— Incapacitatea încetează în­
dată ce socotelele au fost date şi
primite, chiar dacă tutorul n'a
plătit încă fostului minor sumele
cu care el rămăsese dator din
administraţia sa, 122.
— Minorul, devenit major, poate
să testeze în favoarea fostului său
tutor chiar în ziua primirei soco-
telelor; el nu poate însă dispune
prin donaţiune către fostul său
tutor, decât în urma expirărei
unei luni dela primirea socotele-
lor, 122.
— Incapacitatea minorului înce­
tează nu numai când tutorul şi-a
dat socotelele sale definitive, dar
şi în caz când au trecut 10 ani
dela majoritatea fostului minor,
122.
— Incapacitatea de mai sus se
aplică tutorilor de fapt (Controv.),
123.
— Ea nu se aplică însă tutorilor
ad hoc, nici membrilor consiliului
de familie, nici tutorului interzi­
sului (Controv.), 123.
— Nici curatorului acelor inter­
zişi legalmente, 123.
— Nici tatălui administrator le­
gal în timpul căsătoriei, 124 şi
tom. II, p. 503 n. 1. V. Administr.
legală.
— Nici stăpânilor, patronilor,
etc. 124.
— Nici copiilor sau soţului tu­
torului, 124.
— Excepţia admisă de lege, în
caz când tutela se exercită de un
ascendent al minorului, şi motivele
acestei excepţii, 125.
—Această excepţie fiind, ca toate
excepţiile, de strictă interpetare,
nu poate fi întinsă la ascendenţii
prin alianţă ai minorului, nici la
colateralii lui, 125.
— Soţii minori pot să-şi facă
 Minoritate, Minori
donaţiuni prin contractul lor de
căsătorie, însă cu asistenţa celor
in drept a consimţi la căsătorie,
55, 726.
— Minorul capabil de a se că­
sători poate, cu consimţimântul
acelor în drept, să facă o instituţie
contractuală în folosul viitorului
său soţ, 693. V. Instit. contrac­
tuală, p. 857 (tabla).
— Quid în privinţa donaţiunilor
dintre soţi, în timpul căsătoriei?
744.
— Donaţiunile făcute unui minor
emancipat se acceptează de însuş
minorul cu asistenţa curatorului,
fără autorizarea consiliului de fa-
milie, sau de părinţi ori ceilalţi
ascendenţi ai minorului, 233, 235.
— Părinţii şi ceilalţi ascendenţi
nu sunt responsabili pentru lipsa
de acceptare, fiindcă legea le dă
numai facultatea de a primi dona­
ţiunea făcută descendentului lor,
iar nu le impune o obligaţie în
această privinţă, 248 n. 1.
— Cazul când ascendenţii mi­
norului pot fi declaraţi responsa­
bili, 248 n. 1, 249.
— Responsabilitatea ascenden­
tului dăruitor pentrucă n'a pro­
vocat rânduirea unui tutor ad hoc
(Controv.), 249, 250.
— Cazul când ascendentul sau
tutorul dăruitor este responsabil,
250.
— Cazul când se rândueşte mi-
norului un tutor ad hoc, 233, 235.
— Cazurile de responsabilitate
ale curatorului (art. 320), 249.
— Donaţiunea făcută unui minor
neemancipat, care se allă sub tu-
telă, sau unui interzis se accep-
tează de tutor, cu autorizarea con­
siliului de familie, 234, 235.
— Donaţiunea făcută unui minor
mai poate încă fi primită de pă­
rinţi (tatăl şi mama) şi ceilalţi
ascendenţi ai săi, 233, 235.
— Dacă tutorul sau ascendentul
este el însuş dăruitor, acceptarea
se va face de un alt ascendent
sau de un tutor ad hoc, 233, 235.
— Mama este în drept a primi,
fără nicio autorizare, don. făcută
copilului său, chiar când tatăl ar
fi în viaţă şi n'ar voi s'o primea­
scă, 234.
— Mama naturală este în drept
a primi don. ce s'ar face copilului
său natural neemancipat, 234.
— Acelaş drept îl au, în legis­
laţia noastră, şi asccendenţii de
pe mamă, 234. V. Copiii naturali.
— încât priveşte copiii găsiţi,
ei vor puteà fi reprezentaţi de
către primarul comunei, 235.
Moaşe. — Dacă sunt sau nu lo­
vite de incapacitatea de a primi
dela persoanele pe care le-au
asistat la facere (Controv.), 129.
Morgengabe. V. Teoretre.
Morminte (de familie).—Nu figu­
rează în masa asupra căreia are a
| se calcula partea disponibilă şi re­
j zerva, pentrucă ele nu sunt supuse
regulelor ordinareale transmiterei
patrimoniului, 548 n. 3. V. înmor­
mântare. Rezervă, p. 882.
— Mormintele nu sunt supuse
raportului, nici pot fi împărţite
sau licitate, tom. III, partea II,
p. 487; C. Paris, Sirey, 93. 2. 189
şi Dreptul din 1913, No. 62. V. şi
Cas. Turin. Sirey, 85. 4. 7.
— Renunţarea la succesiune nu
se întinde deci, afară de cazul
unei declaraţii exprese, la copro-
prietatea unui mormânt de fami­
lie, din cauza caracterului special
j al mormintelor, care sunt bunuri
] afară din comerţ, C. Turin, Sirey,
j 1906. 4. 13 şi Cr. judiciar din
! 1913, No. 58 (cu observ, noastră).
i V. înmormântare.
\
Ì
N
; Nemo ex delicto suo mellorem
j suam conditionem facere potest,
1
364.
[ Nemo in re sua auctor esse po­
test, 235.
Nemo liberalis, nisi liberatus,
! 610. V. Bona non intelliguntur, etc.
I Nemo plus juris adalium tran-
j sferre potest quam ipse habet, 410,
411, 423, 723, 742.
Nemo pro parte testatus, pro
parte intestatus, decedere potest,
(abrogarea acestei requie în drep­
tul modern), 23, 24. V . Testament
 Nemo videtur dolo facere qui
suo jure utitur, 449, 450 text şi
n. 1.
Nume. — Este licită condiţia im­
pusă donatarului sau legatarului
de a-şi schimba numele sau de a
adăoga un alt nume la numele
său, 203 text şi n. 1. V. Condiţie
imposibilă, ilicită, etc.
Nuntă. —Prezenturile de nuntă
(munera sponsalitia), nu sunt a-
tinse prin revocarea donaţiunei
dintre soţi pentru ingratitudine,
728 n. 1. V. Prezenturi de nuntă.
o tifică pe ofiţerul vasului), 146.
Obligaţie.—Definiţie, 319.
— Obligaţii contractate în stră­
inătate. Dovedirea lor după legea
ţărei în care s'a încheiat contrac­
tul, 288, text şi n. 6; tom. I, p. 177
n. 1; tom. VII, p. 242 n. 5. V. şi
C. Alger, Cr. judiciar din 1913,
No. 61 (cu observ, noastră). V.
Dr. internaţional, Probe, etc.
Obligaţie alimentară. V. Ali-
mete.
Obligaţie naturală. — Definiţie,
320.
— Deoseb. între oblig, naturale
şi cele morale sau de conştiinţă,
320.
— Oblig, naturale în dreptul
actual (aprecierea suverană a ju­
decătorilor de fond), 320 şi tom. VI,
p. 6 urm. Vezi şi Judecat, ocol Su-
raia-Putna (C. S. Ballan), Pagini
juridice, din 1913, No. 113, p.898.
— Exemple de oblig, naturale
(joc sau prinsoare, înzestrarea co­
piilor, etc.), 321. V. Dotă, înzes­
trare, etc.
— Discuţiile şi controversele la
care au dat loc înzestrările co­
piilor, 321 urm. V. înzestrare.
— Un bărbat nu se poate obliga
a plăti o sumă de bani unei fe­
mei spre a întreţine relaţii tru­
peşti cu ea, 323. V. Bărbat.
— Obligaţia ar fi însă validă
dacă n'ar aveà de scop răsplăti­
rea relaţiilor ilicite, ci despăgu-
birea prejudiciului cauzat prin
seducţiunea femeei; căci, în ase­
menea caz, bărbatul şi-ar înde­
58794
plini o datorie de conştiinţă, 323,
text şi n. 3. V. Bărbat, Seducţi-
une, etc.
— Cazul când o obligaţie na­
turală s'ar transforma într'o obli­
gaţie civilă (Controv.), 208 ad
notam.
Ofiţeri de bastiment. — Sunt
incapabili de a primi liberalităţi
prin testament dela un călător
călătorind pe mare, 146.
— Prezumpţie de captaţiune,
146.
— Origina acestei dispoziţii (dr.
vechiu francez), 145 n. 3.
— Sancţiunea acestei incapaci­
tăţi (nulitatea dispoziţiei care gra­
— Neaplicarea acestei dispoziţii
la donaţiuni, ci numai la testa­
mente, 146 n. 4. V. Capacitate.
— Excepţia admisă de lege în
privinţa ofiţerilor de bastiment,
care sunt rude pănâ la al 12-lea
; grad cu testatorul, 147.
— Această excepţie nu se în­
i tinde la alianţă sau cuscrie, 147
n. 2. V. Cuscrie, p. 827 (tabla).
l — Ofiţerul de bastiment este
incapabil numai când vasul călă­
toreşte pe mare, nu însă pe un
fluviu, precum ar fi, de exemplu,
Dunărea, 147.
—Neaplicarea, în specie, a p r e -
zumpţiei statornicite de art. 812
§ 2, în privinţa persoanelor con­
siderate ca interpuse, 161.
Ofiţeri de sănătate.— înfiinţarea
lor prin decretul lui Cuza-Vodă
din 1862, p. 128 n. 2.
— Legea sanitară nu vorbeşte
însă de ei, 128.
— Incapacitatea lor (dacă ar mai
exista astăzi) de a primi liberali­
tăţi dela bolnavul pe care l-au
curarisit în boala de care acesta
a murit, 128.
Orbii. — Capacitatea lor de a
dispune prin acte cu titlu gratuit,
34 n. 2.
\ — Orbii nu pot însă testă în
formă mistică, 36. V. Testament.
; Ordinea publică—Ce este ordi­
nea publică, 187 n. 1 şi tom. I,
p. 224 urm.; tom. V, p. 134 n. 2.
— Ordinea publică cuprinde în
55
sine bunele moravuri, 184. V.
Bunele moravuri, p. 816 (tab]a).
— Numai condiţiile contrare le­
gilor de ordine publică anulează ;
convenţiile şi, după părerea noa­
stră, chiar testamentele. 186, 187,
188. V. Conci, imposibile, ilicite, etc.
— Legile de drept privat pot
să intereseze ordinea publică, 188 ;
şi tom. I, p. 225.
P !
Pact comisor expres. — Poate i
fi stipulat de părţi într'o dona­
ţiune, 428. V. Donaţiune, p. 835.
Pact de răscumpărare. — Cesi- :
unea cu titlu gratuit a acţiunei
care are de obiect exercitarea
pactului de răscumpărare, este !
supusă transcrierei (Controv.), 345. I
V. Transcriere, p. 890 (tabla).
— Aplicarea art. 1380 § 2 dela j
pactul de răscumpărare, dreptului ]
de reîntoarcere, 412.
Pacte succesorale. — Lucrurile
viitoare pot face obiectul unui
testament, nu însă şi a unei do­
naţiuni ordinare, fiindcă aceasta
ar constitui un pact succesoral
oprit de lege, 678. Mai vezi p. 702,
705.
— Instituţia contractuală cu­
prinde un pact succesorul excep­
ţional permis, 681, 686.
— Mai vezi un alt exemplu de
pacte succesorale excepţional per- j
mis de lege, p. 597.
— Vezi asupra pactelor succe- !
sorale, tom. III, partea II, p. 314
urm. (ed. a 2-a).
Pădure. — Don. unei păduri su-
pusă tăerei nu este supusă trans-
crierei, 346. V. Transcriere.
— Străinul, care a dobândit un
imobil rural în contra prescrip­
ţiilor constituţionale, nu are drept
la pădurea de pe moşia dobân-
dită, căci pădurea fiind un fruct
al moşiei, nu poate folosi poseso­
rului de rea credinţă, 101 ad no­
tam. V. Străini.
Paraliticii. — Au capacitatea de
a dispune de bunurile lor, dacă
sunt în stare de a-şi manifesta
voinţa, 35 n. 1.
Paraclisierii (bisericilor). — Nu
sunt loviţi de incapacitatea de a
primi dela bolnavi, de care sunt
loviţi, miniştrii cultului, 131, 132.
V. Dascăli, Miniştrii cultului, etc.
Partea disponibilă. — Este par­
tea de care de cujus a putut să
dispue prin donaţiuni şi testa­
mente, 508. V. Rezervă.
— Legea determină partea dis­
ponibilă în mod direct, iar re­
zerva în mod indirect, 523, 530.
j — Partea disponibilă se deter­
mină după numărul descenden­
ţilor, 530. V. Rezervă.
— Dacă moştenitorul donatar
sau legatar, care renunţă la suc­
cesiune, poate cumula rezerva cu
partea disponibilă (Controv.), 541
urm. V. Cumul, Rezervă, etc.
— Formarea masei asupra că­
reia se calculează partea dispo­
! nibilă şi rezerva, 546 urm. V.
Rezervă.
— Liberalităţile care se impută
j asupra părţei disponibile, 583, 584,
V. Rezervă, p. 885 (tabla).
— Modul prin care se poate re­
cunoaşte dacă partea disponibilă
a fost sau nu întrecută, 633. V.
Reducţiune.
— Dr. internaţional în privinţa
! părţei disponibile, 667 urm. V.
Dr. internaţional.
Partea disponibilă între soţi,
746 urm.
— Cazul când soţul dăruitor n'a
lăsat niciun descendent, 746—748.
j
— Cazul când soţul dăruitor n'a
lăsat descendenţi dintr'o căsătorie
anterioară, ci numai din căsătoria
actuală, 748, 749.
I — Cazul când soţul dăruitor a
j lăsat descendenţi dintr'o căsătorie
anterioară, 749 urm.
— Căsătoriile de al doilea sunt
rău văzute de legiuitor, 750 urm.
V. Căsătorie.
, — Părinţii bisericei latine le
stigmatizau, considerându-le ca'o
prostituţie legală, 750 n. 2.
— Bărbatul sau femeea, care
având unul sau mai mulţi copii
dintr'o altă însoţire, legitimi sau
legitimaţi, adoptaţi şi chiar natu­
rali, dacă este vorba de mamă,
s'a căsătorit din nou, pentru a
doua, a treia oară, etc. nu poate
 Partea disponibilă între soţi
face liberalităţi celuilalt soţ decât
pentru o parte egală cu partea
legitimă a copilului ce a luat mai
puţin, fără ca, nici într'un caz,
liberalităţile făcute noului soţ să
poată întrece o pătrime din bu­
nurile dăruitorului, 751—753.
— Această restricţie nu se aplică
liberalităţilor dintre concubini, că­
rora se aplică dreptul comun,
adecă partea disponibilă ordinară,
753 n. 2. V. Concubinaj.
— Nici liberalităţilor ce o per­
soană văduvă ar face unei alte
persoane înainte de a se ii gândit
să se căsătorească cu această din
urmă, 755. V. Văd un, Văduvă.
— Soţul căsătorit de al doilea
poate, de asemenea, face orice li­
beralitate unei persoane străine,
dispunând în favoarea ei conform
dreptului comun, destul este ca
acea persoană să nu fie o per­
soană interpusă, 755.
— Restricţia admisă de art. 939
se aplică însă tuturor liberalită­
ţilor ce soţul, care se căsătoreşte
din nou, ar face soţului său actual
prin don. sau testament, fie prin
contractul de căsătorie, fie în tim­
pul căsătoriei, şi chiar liberalită­
ţilor mutuale sau remuneratorii,
755.
— Condiţiile cerute pentru a-
plicarea dispoziţiuneiexcepţionale
privitoare la partea disponibilă
dintre soţi (copiii născuţi dintr'o
căsătorie anterioara). Aceşti copii
trebue să existe la moartea so­
ţului dispunător şi să vie la suc­
cesiunea lui, 754, 756.
— Copiii nedemni sau renunţă-
tori, ori morţi înaintea dispună-
torului (părintele lor) nu se pun
deci la număr, 756.
— Prin cuvântul copiii născuţi
din altă căsătorie, se înţelege nu
n'imai copiii din gradul întăiu, ci
toţi descendenţii legitimi de orice
grad, 754. Mai vezi p. 113 n. 4,
407 n. 2, 408 nota, 524, etc.
— Descendenţii unui copil mort
înainte (nepoţii dispunătorului) nu
numără însă decât drept unul,
nota 4 dela p. 754. 755 şi 756.
— Dacă dăruitorul a făcut libe­
ralităţi fără scuti re de raport, unuia
sau mai multora din copiii săi,
Partea disponibilă între soţi
soţul donatar ori legatar este în
drept să ceară raportul fictiv al
bunurilor dăruite sau legate, spre
a se socoti asupra intregei mase
partea disponibilă şi rezerva, de
câteori soţul dăruitor sau testator
n'a manifestat o voinţă contrară,
756, 757.
— Pentru ca soţul donatar sau
legatar să poată cere raportul
fictiv, statornicit de art. 849, tre­
bue ca liberalitatea să nu fi fost
scutită de raport, 757, 758.
— Cazul când unul din soţi a
dat celuilalt o parte de copil,
758 n. 1.
— Liberalitatea făcută soţului
actual de către celălalt soţ, având
copii dintr'o căsătorie anterioară,
este fixată de lege, ca maximum,
la o pătrime din averea soţului
dispunător, acest soţ putând însă
să-i lese mai puţin, 759.
— Dacă soţul căsătorit de al
doilea a făcut celuilalt soţ o li­
beralitate care întrece partea dis­
ponibilă, statornicită de art. 939,
această liberalitate nu este nulă,
ci reductibilă, reducţiunea făean-
du-se conform dreptului comun,
760.
— Numai copiii născuţi din că­
sătoria anterioară pot cere redu­
cerea liberalităţilor excesive, fă­
cute maştinei sau tatălui vitrig,
sub condiţie, bine înţeles, de a li
moştenitori, 754, 761.
— Copiii comuni, născuţi din
ultima căsătorie, se vor folosi însă
în mod indirect de reducerea ce­
rută şi admisă în folosul copiilor
anteriori, 762.
— Reducerea nu foloseşte însă
celorlalţi donatari sau legatari,
nici creditorilor soţului dăruitor,
762.
— Se admite, în genere, că ac­
ţiunea în reducţiune, născută în
persoana copiilor eşiţi dintr'o că­
sătorie anterioară,- poate fi exer­
citată de copiii comuni, născuţi
din noua însoţire, în proporţie cu
partea lor de succesiune, de câte­
ori copiii anteriori refuză sau ne­
glijează de a o exercita (Controv.),
762.
— Copiii născuţi din a doua
căsătorie nu pot însă să exercite
868
Partea disponibilă între soţi
acţiunea, de câteori cei născuţi din
căsătoria anterioară au renunţat
la succesiunea părintelui lor ori
s'au făcut nevrednici de ea, 763.
— Acţiunea în reducţiune nu
poate ii exercitată de alte per­
soane. Astfel, ea nu poate fi exer­
citată de soţul dăruitor, 763.
— Acţiunea se prescrie prin 30
de ani dela moartea părintelui
dăruitor şi se transmite moşteni­
torului, 763.
— Art. 939 cuprinde o regulă
de capacitate personală; de unde
rezultă că, pentru a se hotărî
soarta liberalităţei făcută soţului
de al doilea, nu se are în vedere
momentul facerei acestei libera­
lităţi, ci momentul morţei dispu-
nătorului, 760.
— Alte consecinţi care mai re­
zultă din principiul de mai sus,
760 urm.
— Regula statornicită de art.
939 se aplică tuturor bunurilor
situate in ţara noastră, chiar când
ele ar fi posedate de străini ; ea
nu este însă aplicabilă bunurilor
ce Românii ar aveà în străină­
tate (Controv.), 761.
— Dacă soţul având copii năs­
cuţi dintr'o căsătorie anterioară,
a contractat mai în urmă mai
multe căsătorii succesive, partea
disponibilă, statornicită de art. 939
nu poate fi dată decât o singură
dată tuturor soţilor la un loc (Con­
trov.).^ 763, 764.
— Concursul între partea dis­
ponibilă ordinară şi aceea prevă­
zută de art. 939 şi reducerea li­
beralităţilor excesive, 764 urm.
— Sancţiunea art. 939.—Soţii
nu pot să se avantajeze nu numai
în mod direct, dar nici în mod
indirect peste partea statornicită
de art. 939 C. civil, 767.
— Ei nu pot să se avantajeze
peste această parte nici prin Ii-
beralităţi deghizate, nici prin li­
beralităţi făcute prin persoane in-
terpuse, 768.
— Liberalităţile făcute prin per-
soane interpuse sunt acele adre-
sate unui intermediar care, în
calitate de donatar aparent, este
însărcinat printr'o convenţie se-
cretă (fideicomis tacit) a remite
1
Partea disponibilă între soţi
lucrul dăruit aceluia pe care dis-
punătorul a voit să-1 gratifice;, în.
specie, soţului său, 768, 773. V.
Fideicomis tacit, p. 853 (tabla).
— Liberalităţile sunt directa
când sunt făcute cu formele le­
gale; ele sunt indirecte, când sunt
făcute pe cale piezişă, fără înde­
plinirea vreunei formalităţi, 767.
— Toate liberalităţile deghizate
sunt liberalităţi indirecte, 768. V.
Don. deghizate.
— Iată acum care este sensul
sancţiunei legei: liberalităţile in­
directe, făcute pe faţă şi fără
frauda, nu sunt nule, ci numai re­
ductibile, ca şi liberalităţile di­
recte, de câteori întrec partea
; disponibilă, reducerea neputând
| fi cerută decât de rezervatari^
768, 769.
— Aceeaş soluţie este aplica­
bilă şi don. manuale care, în rea­
litate, nu, sunt decât nişte libera­
lităţi indirecte, 769.
— Donaţiunile deghizate şi cele
făcute prin persoane interpuse,
care întrec partea disponibilă, nu
sunt numai reductibile, ci anu-
labile (Controv.), 769 urm., 773.
— Raţiunea distincţiei între li­
beralităţile indirecte şi cele de­
ghizate sau făcute prin persoane
interpuse, 770.
— Persoanele care pot propune
nulitatea don. deghizate sau fă­
cute prin persoane interpuse (toţi
acei interesaţi) (Controv.) 309,771,
772.
— In specie, fiind vorba de o
fraudă adusă unei legi de ordine
publică, simulaţia poate fi dove­
i dită, chiar între părţi, prin orice
probe: martori, prezumpţii, etc.
i 310, 772, 774, 780. V. Don. deghi­
! zate, Simulaţie, etc.
! — Acţiunea se prescrie prin 30
de ani, conform dreptului comun,
; acest termen curgând din ziua
morţei dăruitorului, 247, 312,773.
; — Nulitatea nu poate însă fi
cerută şi admisă decât în limitele
; părţei ce se reclamă, 772.
I — Liberalitatea odată anulată,
nulitatea îşi produce efectele sale
j nu numai între părţile contrac­
j tante, dar şi în contra terţiilor care
 Partea disponibilă între soţi
a u dobândit drepturi reale dela
soţul ce nu eră proprietar, 772.
— Cazurile în care art. 841 sta­
bileşte o prezumpţie legală de
interpunere de persoane, 773 urm.
— Fiindcă, uneori, ar ii greu de
a se stabili că liberalitătea făcută
de unul din soţi, unei persoane
străine, se adresează în realitate
celuilalt soţ, legea stabileşte de
astă dată, ca şi în cazul art. 812
§ 2 (p. 155 urm.), o prezumpţie
legală de interpunere de persoane,
care scuteşte de orice probă pe
acei în folosul cărora ea este în­
fiinţată şi nu admite proba con­
trară din partea celor în contra
cărora prezumpţia este statorni­
cită, 774, 780.
— Prezumpţia de interpunere
de persoane putând însă fi com­
bătută prin mărturisire şi jură­
mânt, donatarul care s'ar vedea
acţionat p. anularea donaţiunei
ar putea să interoge pe dăruitor
sau pe moştenitorii lui, dacă ei
a r atacă liberalitătea, să le defere
chiar jurământul decizor asupra
punctului de a se şti dacă dona­
ţiunea nu i-a fost în realitate fă­
cută Iui, iar nu unui incapabil,
159, 774, 775.
— Cazurile când aplicarea pre-
zumpţiei de mai sus încetează,
775, 776 text şi n. 2.
— Persoanele presupuse inter­
puse de art. 941: 1° copiii ce so­
ţul donatar are dintr'o altă căsă­
torie, iar nu din căsătoria sa cu
dăruitorul, 776, 777.
— Prin copii se înţelege nu
numai copii din gradul întăi, dar
şi nepoţii soţului donatar, şi aci
este vorba de copii legitimi, le­
gitimaţi, adoptaţi şi chiar de co­
piii naturali recunoscuţi, faţă de
mama lor, 157 n. 3, 776 n._1. V.
Adopţiune, Copii legitimaţi, na­
turali, Legitimare, etc.
— încât priveşte însă pe tatăl
natural, copilul lui firesc nu este
presupus a fi persoană interpusă,
pentrucă nicio înrudire nu există
între tată şi copilul său natural,
157 n 3, 777, ad notam. V. Copii
naturali
— Ascendenţii soţului donatar
nefiind cuprinşi în prezumpţia sta-
Partea disponibilă între soţi
tornicită de art. 941, nu vor fi
consideraţi ca persoane interpuse,
decât atunci când acest soţ ar fi
moştenitorul lor prezumptiv, în
momentul facerei liberalităţei, 777.
I 2° A doua categorie de persoane
| considerate ca interpuse faţă cu
J soţul dăruitorului, cuprinde per-
I soanele a căror moştenitor pre-
\ zumptiv soţul dăruitorului ar fi
în momentul facerei liberalităţei,
I 777 urm.
| — Pentru a stabili prezumpţia
de interpunere de persoane, legea
se referă la momentul facerei do­
naţiunei, şi trebue să adăogăm şi
a facerei testamentului (Controv.),
779.
— Acestea fiind singurile per­
soane presupuse interpuse, pre­
zumpţia nu poate fi întinsă la alte
persoane, 779, 780.
— Se poate însă ca alte per­
soane să fi fost de fapt interpuse,
ceeace trebue dovedit, dovada
putâridu-se face prin orice probe,
în specie iiind vorba de o fraudă
la lege, 310. 772, 774, 778.
— Art. 941 nu poate servi spre
a interpreta şi complecta art. 812,
cu toate că, în ambele lex te, este
! vorba de o liberalitate făcută unui
incapabil. 156 n. 2, 780 n. 1. V.
Capacitate, p. 820.
— Prezumpţia legală dc inter­
punere de persoane se aplică nu
numai liberalităţilor făcute în tim­
pul căsătoriei, dar şi celor făcute
prin contractul de căsătorie (Con-
! trov.). 780.
! — Persoanele care pot invoca
I art. 940 şi 941 din codul civil (toţi
acei interesaţi), 780.
— Prezumpţia statornicită de
i art. 941 este absolută, ca şi cea
statornicită de art. 8I2, şi nu poate
fi combătută prin proba contrară
159, 774, 780.
Paternitate. V. Cercetarea pa-
] ternităţei, p. 822 (tabla).
j
[ Perimare. — Cererea apelan­
tului de a se fixa termenul de
j judecarea apelului, în baza unui
act de paupertate, admis de ins-
I
1
tanţa de fond, deşi citaţiile n'au
fost scoase din negligenţa fune-
 Partea disponibilă între soţi
ţionarilor grefei, constitue un act
cu caracter contradictor, astfel
că dacă apelentul a făcut o ase­
menea cerere înainte de expi­
rarea termenului hotărît de lege
pentru perimarea apelului, ins-
tanţa de fond violează art. 257
Pr. civ. când adm te cererea in­
timatului de a se perima acel
apel. Cas. rom. I, decizia No. 392
din 24 Maiu 1913. Jurisprudenţa
română din 1913, No. 26, p. 402.
— S'a decis că, dacă s'a făcut
în aceeaş zi o cerere de perimare
şi o cerere de redeschidere a
procesului, se poate admite ce­
rerea de perimare, dacă are un
număr de înregistrare anterior
cererei de redeschidere. Judecat.
Ocol. II Ploeşti (St. Scriban), Cr.
judiciar din 1903, No. 38, p. 328.
Persoane morale. — Persoanele
morale pot fi gratificate prin li­
beralităţi, însă pentru aceasta se
cer următoarele condiţii: 1° per- !
soana morală trebue să fie recu­
noscută de lege în momentul do­
naţiunei sau morţei testatorului,
88, 242.
— Admiterea aceleiaşi soluţii
şi în privinţa persoanelor morale
străine, 88, 89.
— Recunoaşterea persoanei mo- i
rale, de legiuitor nu are efect re- I
troactiv ( C o n t r o v . ) , 90, 94.—
Contra: C. Bucureşti, Dreptul
din 1911, No. 40, p. 316.
— 2° Persoanele morale recu­
noscute prin lege, trebue să fie
autorizate de guvern a primi li­
beralitatea, 89.
— Această regulă îşi primeşte
aplicare chiar în privinţa dona­
ţiunilor manuale şi a c e l o r deghi­
zate, 89, 90,161, 276, 306. V: Don.
deghizate, p. 845, Don. manuale,
etc.
—• Membrii care compun per­
soana morală sunt însă capabili
în mod individual, 89 n. 4.
— Autorizarea guvernului tre­
bue să fie dată în timpul vieţei
daruitorului, 290 n. 1.
— Liberalitatea se primeşte de
administratorii persoanelor mo­
rale, în urma unui decret regal,
90, 91, 242. I V. Surdo-mut, p. 883 (tabla).
I — Aprobarea guvernului poate
fi implicită, 91.
— Autorizarea g u v e r n u l u i
trebue să fie anterioară accep-
tărei liberalităţei, 91.
— Guvernul poate să impue
acceptarea liberalităţei stabili­
j mentelor publice a căror admi­
j nistraţie este în legătură cu acea
a Statului, 91.
' — Responsabilitatea administra­
torilor persoanelor morale pentru
lipsa de acceptare şi de trans­
criere a donaţiunei, 91, 249.
— Administratorii persoanelor
\ morale au deci obligaţia nu nu­
mai de a accepta donaţiunea fă­
cută persoanelor aflate sub admi­
nistraţia lor, dar încă şi de a cere
şi transcrierea lor, 352, 355. V-
Transcriere, p. 891 (tabla).
— Liberalitatea făcută unei per­
soane morale nerecunoscută d e
lege sau neautorizată de guvern
este inexistentă, 92, 247.
— Dreptul moştenitorilor dis-
punătorului de a revendica ave­
rea dăruită, fără ca posesorii ave­
rei să poată opune prescripţia de
10 sau 20 de ani şi nici chiar
acea de 30 de ani, 92, 93.
— Ei nu pot să opue nici fi­
nele de neprimire trase din exe­
cutarea sau confirmarea testa­
I mentului, 93.
— Ei vor trebui să restitue nu
numai averea ce deţin, dar şi
fructele ce au perceput, 93.
— Dacă mănăstirile mai sunt
astăzi persoane morale (Controv.).
V. Mănăstiri.
Persoane necerte. — Persoana
necertă sau nedeterminată cu pre­
j cizie nu poate fi gratificată prin
liberalităţi, 105.
— Legatul nu este însă nul
\ dacă persoana legatarului poate
' fi determinată, ceeaee este o ches­
tie de fapt, 115, 116. V. Legate.
— Persoanele necerte ia Ro­
mani, 106 urm.
— Exemple de persoane ne­
certe în dreptul actual, 108.
— Fideicomis tacit (nevalidi-
tatea lui), 109 urm., 152 urm. V.
Fideicomis tacit.
Plata. — Validitatea platei fă­
cută în manile unui surdo-mut.
 Plata datoriilor
Plata datoriilor. — Donatarul
plăteşte d a t o r i i l e dăruitorului,
dacă s'a obligat la aceasta fie în
mod expres, fie tacitamente. 336.
— Quid juris dacă nu s'a fă­
cut nicio convenţie în această pri­
vinţă? Cazul unei donaţiuni uni­
versale (Cntrov.), 336, 337 urm.
— Este anulabilă donaţiunea
făcută cu sarcina de a plăti da­
t o r i i inexistente în momentul
donaţiunei şi care nu erau ară­
tate în actul de donaţiune, 379
urm.
— Prin excepţie, sunt valide do­
naţiunile făcute în asemenea con­
diţii prin contractul de căsătorie
sau în timpul căsătoriei, 383 şi 782.
V. Donaţiune.
— Se poate însă impune dona­
tarului, tie în mod expres, fie în
mod tacit, plata datoriilor exis­
tente in momentul donaţiunei,
adecă care au dată certă în acel
moment, 381.
— Datoriile prezente n'au ne-
voe de a fi trecute în actul de
donaţiune, 381..
— Convenţiunea dintre dăruitor
şi donatar, în privinţa datoriilor
şi sarcinilor impuse donatarului,
nu conferă nicio acţiune directă
creditorilor dăruitorului, ei pu­
tând numai să exercite drepturile
debitorului lor, 381.
— Convenţia de a plăti dato-
riile prezente este validă, chiar
dacă valoarea lor ar fi mai mare
decât valoarea bunurilor dăruite,
382.
— Donatarul nu s'ar puteà li­
beră de datorii sau sarcini prin
renunţare la donaţiune (Controv.),
336, 382, 430.
— Plata datoriilor viitoare. —
Distincţia între cazul când dato­
riile viitoare nu sunt determinate
prin actul de donaţiune şi acela
când ele sunt determinate prin
acest act, 382, 383.
— In acest din urmă caz, do-
naţiunea este validă, 383.
— Dăruitorul, care ar dispune
de toate bunurile sale prezente,
n'ar puteà să impue donatarului
sarcina de a executa testamentul
ce el ar puteà face mai în urmă,
384.
j — Nu se exceptează în această
privinţă nici legatele pioase sau
! remuneratorii ce dăruitorul şi-ar
rezerva dreptul de a face, 384.
— Dăruitorul ar puteà însă să
oblige pe donatar la cheltuelile
sale de înmormântare, la plata ali­
mentelor ce el ar datori mem­
brilor familiei sale în lipsă, etc. 384.
V. Alimente, înmormântare, etc.
— Cazurile când donatarul plă­
teşte datoriile ultra vires honorum
689, 690, 710, 719.
— Plata datoriilor în cazul unei
donaţiunii cumulative de bunuri
prezente şi viitoare, 719.
— De câteori se formează masa
asupra căreia se calculează par­
tea disponibilă şi rezerva, dato­
j riile defunctului se scad din ave­
\ rea sa reală, 574 urm. V. Re­
zervă, p. 884 (tabla).
Poliţe. — V. Cambii.
Portrete de familie. — Nu se
pun în masa asupra căreia se
\ calculează partea disponibilă şi
i rezerva, 548 n. 3. V. Rezervă, p. 882.
Poşlujnice. — V. Infirmieri.
Premii. — înfiinţarea de premii
în interesul învăţământului pu­
: blic, 96 n. 3, 112, 113. V. Burse,
Stipendii, etc.
\ Preoţi. — Dacă condiţia de a se
i face sau de a nu se face preot
j este ilicită (Controv.), 190.
— In privinţa incapacităţei preo­
ţilor care au asistat spiritual pe
un bolnav, de a primi liberalităţi
j dela acest bolnav. V. Miniştri
cultului.
! Prescripţia instantanee. — Ca­
zurile în care ea poate fi invo­
j
cată de terţii achizitori de bună
credinţă a unor mobile corporale
413, 423, 424, 433, 434, 472, 505 n.
2; 710, 721 ad notam, 742. V. Do­
I naţiune. Reîntoarcere convenţio­
j nală, etc.
;
! Prezenturi obişnuite. — Deoseb.
I între prezenturile obişnuite şi do­
naţiunile manuale, 258 ad notam.
V. Don. manuale, p. 846 (tabla).
— Femeea măritată nu are ne­
voe de autorizare spre a puteà
face prezenturile obişnuite, 67. V.
Femee măritată.
 — Prezenturile obişnuite nu
sunt revocabile p. ingratitudine,
453, 493 n. 2. V. Donaţiune, p. 837
(tabla).
— Nici pentru survenire de
copii, 489 n. 1, 490, 493. V. Do­
naţiune, p. 839 (tabla).
— Ele nu sunt supuse rapor­
tului fictiv statornicit de art. 849
C. civil, 559, 560. V. Rezervă,
p. 883 (tabla).
— Ele nu sunt supuse reduc­
ţiunei, 665, 666. V. Reducţiune.
Prezenturile de nuntă. — Nu
sunt atinse prin revocarea do­
naţiunei dintre soţi pentru ingra­
titudine, 728 n. 1. V. Nuntă.
Prezumpţii de interpunere de
persoane.— Cazul statornicit de
art. 812 C. civil, 155 urm. V. Ca­
pacitate.
— Cazul statornicit de art. 841
C. civil, 773 urm. V. Partea dis­
ponibilă intre soţi.
Primar. — Este în drept a primi
liberalităţile făcute săracilor, 86,
87 text şi n. 1; 111. V. Săraci.
— Şi liberalităţile făcute unui
copil găsit, 235.
Privilegiu. — Dacă dăruitorul,
care, într'o donaţiune, a optat pen­
tru executarea sarcinilor stipulate
de el, în loc de a cere revoca­
rea donaţiunei, are sau nu pri­
vilegiu asupra imobilului dăruit
(Controv.), 430 ad notam şi tom.
X, p. 483 n. 1.
— Privilegiile sunt de drept
strict şi nu pot să existe decât
în baza unui text de lege, 430 ad
notam şi tom X, p. 361, 392.
Probe.— Mijloacele de proba­
ţi une ale obligaţiilor sunt cârmuite
de legea ţărei în care s'a încheiat
contractul, 288, precum şi tom. I,
p. 177, text şi n. 1 (ed. a 2-a);
tom. VII p. 242, text şi n. 2. V.
şi C. Alger, Cr. judiciar din 1913,
No. 61 (cu observ, noastră). V. Dr.
internaţional, Oblig., etc.
Promisiune de egalitate (va­
rietate a instituţiei contractuale),
684. V. Instit. contractuală.
Proprietatea artistică, indus­
trială, literară, etc. — Nu poate
! face obiectul unui dar manual,
275, 276 V. Don. manuale, p. 847.
— Donaţiunea manuală a unui
manuscris nu strămută proprie­
tatea literară a manuscrisului dă­
ruit, 274, 275. V. Manuscris.
— Proprietatea operelor lite­
rare, ştiinţifice, industriale, ar­
tistice etc. ale defunctului se pun
I în masa asupra căruia se calcu-
I lează partea disponibilă şi re-
i zerva, 551. V. Rezervă, p. 882
! (tabla).
— Dreptul de traducere face
parte din proprietatea literară
a operei originare. C. Paris, J.
; Clunet, anul 1913, p. 940.
j —S'a decis, de asemenea, că este
oprită reproducerea unei bucăţi
de muzică prin gramofon, tot în
baza dreptului de proprietate li­
terară a autorului acelei bucăţi.
C. supremă din Austria, J. Clunet,
anul 1913, p. 968.
— In privinţa reproducerei unei
opere literare prin cinematograf,
v. C. Paris, Dreptul din 1913,
No. 46 (cu observ, d-lui S. Rădu-
lescu).
Quae temporalia sunt ad agen­
dum, perpetua sunt ad excipie-
I dum, 459. V. Donaţiune, p. 837.
— Chestiunea de a se şti dacă
regula de mai sus mai este sau
| nu în vigoare astăzi, este contro­
versată, v. tom. VII, p. 84 urm.
I Quem de evictione tenet actio,
eumdem agentem repellit excep-
| tio, 364 şi alte trimeteri făcute
acolo în nota 2.
! Quod nullum est confirmări ne-
quit, 164, 208, 209, 416, 495, 496,
497. V. şi Judecat, ocol. Câmpu-
Lung. Cr. judiciar din 1913, No. 63.
p. 698.
R
Raportul (real). — Poate fi făcut
pentru prima oară în apel, 602 n. 3
şi tom. III, partea II, p. 531 şi 588.
• • — S'a decis că, prin derogare
dela dispoziţia art. 751 C. civil,
| după care este supus raportului tot
ce donatarul a primit dela de cujus
r prin dar, direct sau indirect, fruc-
 Raportul
tele şi interesele bunurilor dă­
ruite şi percepute de donatar din
momentul donaţiunei şi pană în
momentul morţei lui de cujus, nu
sunt supuse raportului, şi aceasta
indiferent dacă este vorba de bu­
nuri producătoare de venituri sau
de o donaţiune de venituri, întru­
cât art. 762 C. civil nu face nicio
deosebire. Cas. rom. I, decizia
No. 92 din 1 Februarie 1913, Ju-
risprudenţa română din 1913,
No. 17, p. 259 şi Dreptul din 1913
No. 44.
— Punctele de asemânare şi de
deosebire ce există între raport
şi reducţiune, 660, 664 — 667. V.
Reducţiune.
— Analogie între situaţia des-
cedentului donatar supus rapor­
tului şi acea a donatarului supus
reducţiunei, 661. V. Reducţiune.
— Ca şi donaţiunile de bunuri
prezente, acele de bunuri viitoare
sunt supuse raportului, de câteori
soţul donatar moşteneşte ab in-
testatpe ascendentul său dăruitor,
676, 685. V. Instit. contractuală.
— Soţul donatar nu poate cere
raportul liberalităţilor făcute de
soţul dăruitor copiilor săi, spre
a se stabili partea disponibilă
statornicită de art. 939 C. civil, 757.
— Donaţiunile deghizate şi cele
făcute prin persoane interpuse,
fiind liberalităţi indirecte, sunt şi
ele supuse raportului, 768 şi tom.
III, partea II. p. 582. V. Don. de-
gldzate.
Raportul fictiv (p. calcularea
părţei disponibile şi a rezervei),
547 urm., 757, 758, etc. V. Re­
zervă.
— In caz când unul din soţi ar
fi făcut liberalităţi fără scutire de
raport, unuia sau mai multor din
copii săi, celălalt soţ donatar sau
legatar poate cere raportul fictiv
spre a se stabili partea disponi­
bilă statornicită de art. 939 C.
civ. 756, 757.
Reducţiune.— Acţiunea în re­
ducţiune este sancţiunea rezervei,
603, 604, 646, 647. V. Rezervă.
— Această acţiune nu poate fi
exercitată pentru prima oară în
apel, 602 n. 3. V. Apel.
— Donaţiunile făcute sub legea
veche vor fi reduse după acea
lege, iar nu după legea actuală,
căci legea nu poate să aibă efect
retroactiv, 530 nota, 555 n. 3.
— Persoanele c o n t r a cărora
această acţiune poate fi exercitată,
6u2 n. 2.
— Acţiunea în reducţiune este
o acţiune personală, 6 0 3 .
— Nu există însă în specie o
condiţie rezolutorie tacită, căci
dreptul de reducţiune izvorăşte
din lege, 604.
— Acţ. în reducţiune nu este
o acţiune în anulare a donaţi­
unei, 604.
— Ea nu poate fi exercitată
decât în urma deschiderei succe­
siunei, 605.
— Consecinţile care rezultă din
împrejurarea că acţiunea în re­
ducţiune se exercită la deschi­
derea succesiunei, 605.
— Copiii nu pot sili pe părinţi
ca aceştia să le asigure, în timpul
vieţei, rezerva lor, neputând luă
nicio m ă s u r ă conservatorie în
această privinţa, 605, 606, 705.
— Părintele risipitor poate însă
fi pus sub consiliu judiciar, 606.
— Persoanele care pot exercita
acţiunea în reducţiune, 606 urm.
— Aceste persoane(descendenţii
şi dintre ascendenţi numai tatăl
şi mama) sunt determinate de lege
în mod limitativ, 606.
— Pentru a puteà exercita ac­
ţiunea în reducţiune, moştenitorii
rezervatari trebue să li acceptat
successiunea fie pur şi simplu,
fie sub beneficiu de inventar, 606.
— Moştenitorul care a renunţat
la succesiune poate să revie asu­
pra acestei renunţări, dacă există
din partea lui o eroare de drept,
541 şi n. 2 dela p. 606, 607.
— Modul cum poate moşteni­
torul rezervatar să stabilească că
bunurile succesiunei sunt insufi­
ciente pentru a-i complecta re­
zerva (Controv.), 607.
— Acţiunea în reducţiune fiind
divizibilă, ca orice acţiune ere­
ditară, fiecare moştenitor o poate
exercita pentru partea Iui, 607.
Cpr. Cas. rom. Cr. judiciar din
1913, No. 59. p. 667 şi Dreptul din
1913, No 63, p. 500.
— Acţiunea în reducţiune este
 Redueţiune
o acţiune pe care moştenitorii o
exercită în puterea legei, ca un
drept propriu al lor, iar nu în nu­
mele dăruitorului, 607, 608.
— Acţ. în redueţiune nu este
personală moştenitorului rezer-
vatar, căci ea trece la moşteni-
torii săi, 608.
— Ea mai poate încă fi exerci­
tată de reprezentanţii moştenito­
rului rezervatar: cesionarii, do­
natarii, legatarii şi creditorii lui,
608.
— Creditorii moştenitorilor au
acţiunea în redueţiune, ei putând
să atace, prin acţiunea pauliană,
renunţările la această acţiune fă­
cute de debitorul lor, 609. V. Acţ.
pauliană.
— Această acţiuue nu aparţine
însă donatarilor şi legatarilor de­
functului, nici creditorilor lui, 609.
— Creditorii defunctului pot
însă cere reducerea legatelor, 610.
— Cazul când creditorii defunc­
tului pot exercită acţiunea în re­
dueţiune chiar în privinţa dona­
ţiunilor, 610.
— Daruitorul nu poate exercita
acţiunea în redueţiune, el având
numai dreptul de a cere alimente
şi de a revoca donaţiunea, dacă
donatarul i-ar refuza aceste ali­
mente, 610.
— Acţiunea în redueţiune nu
aparţine nici moştenitorilor re­
zervatari puşi în posesiunea ave-
rei unui absent, cât timp ei nu
vor stabili moartea autorului lor
absent (Controv.), 611. V. Absenţă.
— Quid în privinţa liberalită-
ţilor tăcute de absent prin tes-
tament? 611. V. Absenţă.
— Liberalităţile supuse reduc-
ţiunei (donaţiunileşi legatele), 611,
612.
— In privinţa donaţiunilor, toate
sunt reductibile, chiar şi cele scu­
tite de raport; cele directe ca şi
cele indirecte; donaţiunile deghi­
zate, cele manuale, cele de bu­
nuri viitoare (instituţiile contrac­
tuale) si chiar şi cele dintre soţi,
612, 685.
— Fidejusiunea este şi ea su-
pusă reducţiunei, de câteori cons-
titue o liberalitate, adecă când a
fost subscrisă pentru garantarea
\ Redueţiune
unei donaţiuni, 612. V. Fideju­
siune, p. 853.
— Şi dota este reductibilă de
câteori atacă rezerva (Controv.),
613 urm., 665 şi tom. III, partea
j II, p. 594, text şi n. 2. V. Dotă.
, — Moştenitorul, care atacă li­
beralitatea defunctului ca între-
cfind partea disponibilă, nu re­
prezintă pe defunct, ci se consi­
deră ca terţiu, 615, 616.
— Pentru ca o liberalitate să
fie redusă, se cere ca ea să fie
excesivă, adecă să atace rezerva,
616.
— Ce trebue să dovedească
moştenitorul care atacă liberali­
tatea ca excesivă? 616.
— Cazul când defunctul a dă­
ruit toată averea sa, 616, 617.
— Mijloacele de probă admise
• de lege, 617.
— Rezerva moştenitorilor tre­
bue să fie atinsă, 617.
— Cazul când defunctul a în­
străinat imobilele sale, lăsând în
succesiune bani suticienţi pentru
complectarea rezervei moştenito­
rilor, 617 n. 3.
— Rezerva trebue să parvie
moştenitorilor intactă şi liberă d e
| orice sarcină sau modalitate, 618.
— Ea nu poate fi atinsă prin
înscrierea unei clauze penale în
testament, 197, 198. V. Clauză pe­
nală, p. 822 (tabla).
—Cazurile când rezerva poate fi
grevată de sarcini posibile şi licite,
619. V. Rezervă, p. 880 (tabla).
— Conferirea unui drept de op-
.ţiune moştenitorilor, 620.
I — Clauzula sau cautela Sorini,
620. V. aceste cuvinte.
\ — Cazul prevăzut de art. 844,
' adecă când dispoziţia constitue
un uzufruct sau o rentă viageră
a cărei valoare trece peste partea
disponibilă (dreptul moştenitori­
lor rezervatari de a executa a-
ceastă dispoziţie sau de a aban­
dona proprietatea părţei disponi­
bile), 620 urm.
— Aplicarea art. 844 la dispo­
ziţia unui drept de uz sau de abi-
I taţie, 621 n. 3. V. Abitaţie, Uz,
! Uzufruct, etc.
! — Art. 844 are de scop curma­
rea discuţiunilor i v i t e asupra
 Reducţiune
acestei, ipoteze în vechiul drept
francez 621, 622.
— Afară de dreptul de opţiune,
conferit prin art. 844, moşteni-
torii nu pot recurge la alt mijloc,
oricât de favorabil şi folositor ar
li, 623.
— Cazul când exerciţiul drep­
tului de opţiune are' efect retro­
activ, 623.
— Cazul uzufructului unui lucru
indivizibil, 623 nota.
— Dacă moştenitorul rezervatar
a murit fără a fi exercitat opţiu­
nea sa, el transmite acest drept
moştenitorilor săi, 624.
— Art. 844 fiind o derogare dela
dreptul comun, este de strictă in­
terpretare, 624.
— Aplicare acestui text cazu­
rilor prevăzute de art. 671, 673
şi de art. 939 C. civil, 624 n. 3.
— Opţiunea odată făcută şi ac­
ceptată de donatar sau legatar,
este irevocabilă şi moştenitorul
rezervatar nu mai poate reveni
asupra ei, 625.
— Art. 844 nefiind de ordine pu­
blică, încetează de a fi aplicabil
de câteori dăruitorul sau testa­
torul a dispus neaplicarea lui, 625.
— Condiţia la care este supus
dreptul de opţiune, pe care îl are
moştenitorul reze. vatar(Controv.),
625.
— Textul art. 844 este rău re­
dactat. Cum ar trebui redactat, 626.
— Cazurile când dreptul de op­
ţiune al moştenitorului poate avea
loc, 626.
— Art. 844 nu se aplică rapor­
turilor dintre donatari şi legatari
între ei, 626, 627.
— Cazurile când dreptul viager
urmează a fi preţeluit şi redus
conform dreptului comun, 627 n. 2.
— Formele in care moştenitorul
rezervatar trebue să lese donata­
rului sau legatarului proprietatea
deplină a părţei disponibile (în
genere un act extrajudiciar), 628.
— Moştenitorul trebue să lese
donatarului sau legatarului de
drepturi viagere, partea disponi­
bilă în naturii (Controv.), 628.
— Caracterul şi efectele aban-
donărei proprietăţei părţei dispo­
nibile (Controv.), 628, 629.
Reducţiune
— Ipoteza inversă acelei prevă­
zută de art. 844 C. civil (Controv.),
1
629, 630.
— Finele de neprimire opoza­
bile acţiunei în reducţiune, 630
urm.
— Moştenitorul, care a renunţat
la succesiune, nu mai poate exer­
cita acţiunea în reducţiune, 630.
; — Moştenitorul rezervatar nu
' mai poate, de asemenea, să exercite
această acţiune contra donatarilor
sau legatarilor, dacă ar fi primit
dela defunct un dar sau un legat,
1
care ar urmă a lì imputat asupra
1
rezervei sale, 631.
— Acţ. în reducţiune mai este
inadmisibilă de câteori moşteni­
torul a renunţat la ea fie în mod
expres, fie în mod tacit. 631, text
şi n. 2.
— Executarea sau confirmarea
unui legat excesiv constitue o re­
nunţare tacită (Controv.), 631 n. 2.
— Acţ. în reducţiune se stinge
' prin prescripţia de 30 de ani, 632.
• — Această prescripţie este su­
pusă cazurilor de întrerupere şi
suspendare ale dreptului comun,
632.
— Donatarii sau legatarii, care
pot opune moştenitorului pres­
cripţia de 30 de ani, nu pot opune
uzucapiunea de 10 sau 20 de ani,
liindcă ei nu au un titlu just în
sensul legal al cuvântului, 638.
— Modurile prin care se poate
recunoaşte dacă partea disponi­
bilă a fost sau nu întrecută, 633.
V. Partea disponibilă.
— Ordinea în care trebue să se
reducă liberalităţile defunctului,
634.
— Cazat când defunctul a făcut
numai donaţiuni. Donaţiunile nu
sunt, ca legatele, reductibile după
analogie, ci reducţiunea va începe
dela cea din urmă donaţiune, tre­
când apoi la a doua, şi aşa mai
departe, 634.
— Reducţiunea donaţiunilor se
face deci după ordinea datei, cu
începere dela cea din urmă, 634
635.
— Această regulă se aplică tu­
turor donaţiunilor în genere: do­
naţiunilor manuale, acelor deghi­
zate; donaţiunilor de bunuri vi-
 Reducţiune
itoare, caşi celor făcute între soţi,
în timpul căsătoriei, 635, 636.
— Care este data donaţiunei
manuale şi deghizate, care nu are
dată certă conform art. 1182 ? 635
ad notam. V. Don. man., p. 848.
— Cazul când toate donaţiunile
sunt reductibile prin a n a l o g i e
(când toate au fost făcute în aceiaşi
zi), căci art. 1779 dela ipoteci nu
se aplică în specie, 636, 637.
— Dăruitorul sau testatorul nu
poate deroga dela regula de mai
sus a reducţiunei după ordinea
datei, cu începere dela ultima do­
naţiune, 637.
— Cazul când d ă r u i t o r u l ar
puteà regula ordinea reducţiunei
637.
— Cazul când donatarul a de­
venit insolvabil (Controv.), 637—
639.
— Donatarii care au suferit re­
ducerea nu au niciun r e c u r s
contra donatarilor anteriori (Con-
trov.), 639.
— Cazul când defunctul a făcut
numai legate, 639 urm.
— înainte de a atinge donaţiu-
ni le, reducţiunea loveşte mai întăi
legatele, 640.
— Cazurile când legatele sunt
caduce, 640.
— Codul actual a admis redu­
cerea proporţională sau prin ana­
logie a tuturor legatelor în genere,
fie ele universale, cu titlu univer­
sal sau singulare, dacă testatorul
n'a dispus altfel în termeni ex-
preşi, 641 urm.
— Regula de mai sus se aplică
şi legatelor de corpuri certe şi
determinate, 642 n. 1.
— Cum se operează reducţiunea
proporţională într'un legat uni-
versai şi un legat particular, 643.
— Nu numai testatorul, dar şi
legatarii pot să deroage dela re­
ducerea proporţională a legatelor,
sub condiţia însă de a nu aduce
nicio jignire rezervei moştenito-
rilor, 644.
— Cazul când defunctul a făcut
în acelaş timp şi donaţiuni şi
legate, 644.
— In asemenea caz se vor re­
duce mai întăi legatele şi apoi
donaţiunile, şi acestea chiar în caz
Reducţiune
când testamentul ar fi cu mult
anterior donaţiunei, 644.
— Rezervatarii nu se vor atinge
deci de donaţiunile făcute de de­
funct decât atunci când ei n'au pu­
tut să-şi complecteze rezerva lor
din reducerea legatelor, 644.
— Şi donaţiunile de bunuri vii­
toare, deşi au oarecare asemă­
nare cu legatele, vor fi conside­
rate tot ca donaţiuni, iar nu ca
legate, 645.
— Modul cum se face reduc­
! ţiunea. Cazul când acţiunea se
exercită în contra donatarului, 645
urm.
— Legea ne arătând cum se
face reducţiunea legatelor şi a
donaţiunilor, ea se va face în na­
tură, ca şi raportul, de câteori
este vorba de lucruri divizibile,
soluţie care era admisă şi în ve­
chiul drept francez, 617 n. 3, 647,
I 653, 667.
i — Dacă împărţeala în natură
este cu neputinţă, lucrul legat sau.
-
dăruit se va vinde la licitaţie,
! preţul lui împărţindu-se între moş­
j tenitori şi legatari, 648.
j — Dacă licitaţia este cu nepu­
j tinţă, legatarii vor păstra lucru­
rile indivizibile, plătind moşteni­
torilor rezervatari suma pană la
care legatul lor este reductibil,
648.
j — Principiul reducţiunei în na­
tură se aplică atât imobilelor cât
şi mobilelor, 648, 667.
i — Excepţii dela principiul re­
ducţiunei în natură. Prima ex­
cepţie (cazul când donaţiunea ex­
cesivă a fost făcută unui descen­
dent cu scutire de raport), 648 urm.
— Motivele acestei excepţii, 650,
j 651.
— A doua excepţie (cazul pre­
văzut de art. 770 C. civil), 651,652.
— A treia excepţie rezultă din
natura bunurilor dăruite (lucruri
fungibile sau consumptibile), 652.
| — A patra excepţie (cazul pre­
; văzut de art. 854, care prevede
ipoteza când bunurile dăruite au
fost înstrăinate de donatar), 653
urm.
— In asemenea caz, spre deo­
sebire de codul francez, legea
noastră sacrificând dreptul rezer-

Reducţiune
vatarilor şi ocrotind numai pe
acel al terţiilor, obligă pe autorul
înstrăinărei a plăti comoştenito-
rilor săi în bani, iar nu în natură,
partea care întrece cotitatea dis­
ponibilă, după valoarea ce lucru­
rile aveau în momentul deschi-
derei succesiunei; de unde rezulta
că, în caz de insolvabilitatea dona­
tarului, rezervatarii rămân păgu­
başi. Acesta este sistemul legei
noastre, 654 urm.
— Această soluţie nu-şi primeşte
însă aplicarea în privinţa înstrăi­
nărilor a/?£e/v'oaredeschiderei suc­
cesiunei, căci dacă donatarul a
înstrăinat lucrul dăruit, în urma
morţei dăruitorului, rezervatarii
au acţiunea în reducţiune contra
terţiilor achizitori, pentrucă dona­
tarul a dispus, în asemenea caz, de
un lucru care aparţinea rezerva-
tarilor, 655.
— Efectele reducţiunei în pri­
vinţa folosinţei, 657 urm.
— In dreptul nostru, spre deose­
bire de cel francez, rezervatarii
au totdeauna, ca şi la Romani,
dreptul la fructe din ziua deschi-
derei succesiunei, oricând ei ar
ii exercitat acţiunea în reducţiune
659.
— In această privinţă, nu există
la noi nicio deosebire între reduc­
ţiune şi raport, 660.
— Terţii achizitori ai lucrului
dăruit fiind la adăpost de orice
revendicare din partea moşteni­
torilor, nu pot fi obligaţi a res­
titui fructele, 660.
— Efectele reducţiunei cu pri­
vire la despăgubirile ce donatarul
ar puteà să datorească, sau la
care el ar puteà să aibă drept.
Donatarul, a cărui donaţiune a fost
redusă, va fi despăgubit de rezer­
vatari de cheltuelile utile şi nece­
sare făcute de dânsul lucrului
dăruit, 660.
— Aplicarea soluţiei de mai sus
îmbunătăţirilor ce donatarul ar fi
adus imobilului dăruit, chiar în
urma morţei dăruitorului, 661.
— Donatarul nu poate cere nicio
d e s p ă g u b i r e dela rezervatari
p e n t r u cheltuelile voluptuoare,
având însă dreptul, ca şi uzufruc-
tuarul, de a ridica oglinzile, ta-
877
I Reducţiune
i
| blourile şi celelalte ornamente,
; dacă aceasta se poate face fără
stricăciune, 661 n. 2. V. şi tom.
III, partea II, p. 669.
— Analogie între situaţia dona­
tarului supus reducţiunei şi acea
a descendentului donatar supus
raportului, 661. V Raport, p. 873.
— Dreptul de retenţie al dona­
tarului, 661,662. V. Dr.de retenţie.
— Cazul când imobilul supus
\ reducţiunei a fost degradat prin
faptul, culpa sau negligenţa dona-
| tarului (dreptul rezervatorilor la
despăgubire pană la concurenţa
scăderei în valoare a imobilului,
în momentul deschiderei succe­
siunei), 662.
— Răspunderea d o n a t a r u l u i
pentru micşorarea valorei ce ar
rezulta din schimbările aduse, de
bună credinţă, lucrului d ă r u i t
(Controv.), 662.
— Cazul când degradarea sau
deprecierea imobilului p r o v i n e
j din întâmplare, vechime, caz for­
tuit sau forţă majoră (donatarul nu
I datoreşte nicio despăgubire), 662,
I 663.
I — Efectele reducţiunei în pri-
j vinţa proprietăţei (reducţiunea nu
| are efect retroactiv), 663.
— Admiterea aceleiaş soluţii în
privinţa revocărei pentru ingra­
titudine, 663.
| — Efectul retroactiv al reduc­
ţiunei în privinţa revocărei pentru
| neîndeplinire de sarcini şi pentru
| survenire de copii, 664.
j — Punctele de asemănare şi de
deosebire între reducţiune şi ra­
port, 664—667. V. Raport.
\ — Dreptul internaţional în pri-
' vinţa determinărei părţei dispo­
nibile şi a rezervei, 667, 668. V.
j Drept internaţional, Rezervă, etc.
! Regula c a t o n i a n a . — După
această regulă, legatarul trebuia,
; în privinţa legatului pur şi simplu,
| să fie capabil atât în momentul
j facerei testamentului cât şi în mo-
I mentul morţei testatorului, 85 n. 1,
171 n. 4. V. Capacitate.
i — Astăzi, este suficient ca lega-
! tarul să fie capabil în momentul
j m o r ţ e i testatorului, 84, 172. V.
I Legate.
 Reîntoarcerea convenţională.—
Este o clauză compatibilă cu prin­
cipiul irevocabilităţei donaţiunilor,
4u1.
—Ea consistă în stipularea clau­
zei ca bunurile dăruite să se în­
toarcă la dăruitor pentru cazul
când el ar supraveţui fie donata­
rului singur, fie donatarului şi
descendenţilor săi, 401.
— Legea timbrului, considerând
dreptul de reîntoarcere la dăruitor
ca o nouă donaţiune, îl supune
taxelor de înregistrare, 401.
— Adevărul este însă că, de
câteori această clauză se îndepli­
neşte, donaţiunea este revocată şi
bunurile se reîntorc la dăruitor
prin efectul îndeplinirei condiţiei
rezolutorii, 376, 401, 402, 404.
— Această clauză de reîntoar­
cere eră admisă şi la Romani, 402.
— Dreptul de reîntoarcere se
deschide prin moartea donatarului
singur sau a donatarului şi a des­
cendenţilor săi, întâmplată îna­
intea morţei dăruitorului, 402.
— Absenţa donatarului şi a des­
cendenţilor săi aduce deschiderea
provizorie a dreptului de reîn­
toarcere, 402. V. Absenţă.
— Dreptul de reîntoarcere se
stinge prin renunţarea dăruito­
rului, 403.
— Daca dăruitorul a renunţat
sau nu la dreptul său, aceasta
este o chestie de fapt, 403.
— Dreptul de reîntoarcere se
mai stinge prin moartea donato­
rului întâmplată înaintea acelei a
donatarului sau descendenţilor săi,
404.
— Absenţa dăruitorului decla­
rată înaintea morţei donatarului
sau descendenţilor săi atrage in
mod provizor stingerea dreptului
de reîntoarcere, 4Ò4.
— Reîntoarcerea convenţională
cere o stipulaţie expresă, însă
fără termeni sacramentali, această
clauză fiind de strictă interpre­
tare, 404, 405.
— Cazurile în care se poate
stipula reîntoarcerea convenţio­
nală, 405, 406.
— Cazul când dreptul de reîn­
toarcere a fost stipulat pur şi
simplu (Controv.), 406.
— Stipularea acestei c l a u z e
pentru cazul când donatarul ar
I muri înaintea dăruitorului, fără a
! lăsa copii (Controv.), 406
— Existenţa copiilor lăsaţi de
dor.atar la moartea lui va stinge
dreptul de reîntoarcere, chiar dacă
aceşti copii ar fi renunţat la suc­
cesiunea donatarului, 406.
— Modul cum trebue să se in­
terprete clauza de reîntoarcere
(intenţia probabilă a părţilor), 407.
• — Sensul cuvântului copii (toţi
descendenţii în linie dreaptă, de
orice sex), 123, text şi n. 2, 407,
4U8 nota, 524. V. Copii.
— Copiii legitimaţi, chiar adul­
terini şi incestuosi împedică, ca
şi cei legitimi, reîntoarcerea bu­
nurilor la dăruitor, 407 n. 2. V. Co­
pii legitimaţi, Legitimare, etc.
— Copiii adoptaţi de donatar nu
împedică însă reîntoarcerea bunu­
rilor de a se îndeplini în persoana
| dăruitorului, afară de cazul când
j contrariul ar rezultă din termenii
actului şi din voinţa părţilor, 407
n. 2. V. Adopţiune, p. 814 (tabla).
— Aceiaşi soluţie este admisibilă
în privinţa copiilor naturali, chiar
în privinţa mamei lor, n. 2 dela
p. 407, 408. V. Copii naturali.
— Quid în privinţa copiilor na­
turali ce donatarul ar aveà în
urma donaţiunei ? 408 nota.
— Cazul unei donaţiuni făcută
prin contractul de căsătorie, 408
ad notam.
— Quidin privinţa copiilor năs­
cuţi dintr'o căsătorie posterioarâ
acelei care a motivat liberalitătea?
(Controv.), 408 ad notam.
— Dreptul de reîntoarcere nu
poate fi stipulat decât în folosul
; dăruitorului, 409.
— Dreptul de reîntoarcerea bu-
' nurilor la o altă persoană decât
I dăruitorul este, prin excepţie, per­
misă în dreptul nostru, spre deo­
sebire de ceeace se întâmplă în
dreptul francez, în privinţa dona­
ţiunilor ce se fac viitorilor soţi
' prin contractul de căsătorie şi în
privinţa donaţiunilor făcute între
soţi în timpul căsătoriei, 410, 678
text şi n. 2 şi n. 6 dela p. 780,
781. V. şi p. 782.
— Stipularea dreptului de reîn-
| toarcere pentru cazul când dona­
tarul va muri înaintea dăruitorului
fără moştenitori, 409 ad notam.
— Dreptul de reîntoarcere nu

Reîntoarcerea convenţională
poate ii stipulat prin testament.
409 n. 3. V. Testament, p. 889 (tabla).
— Efectele dreptului de reîn­
toarcere convenţională, 410 urm.
—• Pană la îndeplinirea condi­
ţiei rezolutorii, donatarul poate
să dispue de lucrul dăruit, să-1
vândă, să-1 ipoteccze, etc. cumpă-
rătorul sau creditorul ipotecar do-
bândind numai un drept supus
rezoluţiei, astfel cum îl aveà şi
donatarul în patrimoniul său,4lu.
— Bunurile dăruite fiind, pană la
îndeplinirea condiţiei rezolutorii,
în patrimoniul donatarului, credi­
torii săi personali pot să le urmă-
rească şi să le vândă pentru în-
destularea creanţei lor, 410 n. 3.
— Dăruitorul, stipulând dreptul
d e reîntoarcere, ar putea să inter­
zică donatarului facultatea de a
înstrăina lucrul dăruit, 410 n. 2,
— In orice caz, donatarul nu are
dreptul de a degrada sau distruge
lucrul dăruit. 411.
— In urma îndeplinirei condi-
ţiei rezolutorii, donaţiunea este
revocată cu efect retroactiv şi lu-
crurile dăruite se reîntorc la dă­
ruitor libere de orice sarcini. 411.
— Codul francez face însă ex-
cepţie dela acest principiu, lăsând
să subziste ipoteca legală a femeei
asupra bunurilor dăruite, excepţie
pe care legea noastră n'a admis-o,
414,415. V. Ipotecă legală, p. 859.
— Părţile sunt însă libere de a
stipula o ipotecă convenţională
asupra bunurilor dăruite, 415.
— Donatarul nu restitue fruc­
tele percepute de dânsul, ci numai
lucrul dăruit, 412.
— Aplicarea art. 483 în privinţa
fructelor, 412.
— Actele de administraţie fă­
cute de donatar pendente condi-
tione sunt menţinute, rămânând
ca ele să fie revocate prin acţi-
unea pauliană, în caz de a fi fost
făcute în frauda drepturilor dă­
ruitorului, 412. V. Acţ. pauliană.
— Răspunderea donatarului în
privinţa mobilelor corporale, 413.
— Dacă donatarul a înstrăinat
mobilele corporale ce i se dăruise,
donatorul nu le mai poate reven­
dica dela terţii, care le-au dobândit
de bună credinţă şi au devenit
879
j proprietarii lor prin prescripţia
instantanee,413,424. V . P r e s c r i p ţ i a
(
instantanee.
— Cazul când donaţiunea are
de obiect bani sau lucruri supuse
stricăciunei, 413.
— Pe lângă acţiunea în reven­
dicare pe care dăruitorul o are,
j la deschiderea dreptului său, el
' mai are şi o acţiune personală
! în restituire contra moştenitorilor
donatarului, acţiune care se pre­
scrie prin 30 de ani, 414.
— Terţii achizitori pot opune
dăruitorului prescripţia de 10 sau
20 de ani, această prescripţie cur­
gând în favoarea lor din ziua achi­
j ziţiei ce ei au făcut de bună cre­
j dinţă, iar nu din ziua morţei dă­
ruitorului, 4I4.
Reîntoarcerea succesorală. —
j Inexistenţa acestui drept în codul
nostru, pentru motive economice
400 n. 1, 404. Cpr. Trib. Tutova,
J Cr. judiciar din 1906, No. 58.
! — Existenţa acestui drept nu­
j mai în favorea adoptatorului şi a
descendenţilor săi, 400 n. 1, 404.
', V. Adopţiune, p. 314 (tabla).
j Religiune. — Condiţiile contrare
[ religiunei sunt ilicite, 19o, text şi
n. 2. V. Condiţii imposibile, ilicite,
I etc.
j
Remiterea titlului creanţei. —
Remiterea voluntară a titlului cre­
anţei în manile debitorului stabi­
leşte o prezumţie de liberare şi
constitue o donaţiune indirectă,
scutită de solemnităţile donaţiu­
nilor în genere, 254 n. 1,255 nota.
V. Creanţe, p. 827 (tablaV
; Renta perpetuă. — Inexistenţa
ei în dreptul nostru, 388, 590 n. 1
şi tom. X, p. 95 urm.; tom. III,
partea II, p. 611 n. 1— Contră: C.
j Craiova, Dreptul din 1911, No. 80
i şi Cr. judiciar din 1912, No. 8,
p. 91.
Renta viageră.—De câteori do­
naţiunea a fost făcută cu sarcina
unei rente viagere, plătibilă în fo­
losul dăruitorului, neplata rentei
la timp autoriză pe dăruitor a cere
revocarea donaţiunei, art. 1647 ne­
fiind aplicabil în specie, 421 n. 2.
— înstrăinarea bunurilor mobile
 sau imobile, făcută de un ascen­
dent descendentului său, cu sar­
cina unei rente viagere (caz spe­
cial prevăzut de art. 845 C. civil),
585 urm., 590, text şi n. 1. V. Re­
zervă, p. 885 (tabla).
— Ce se pune în masa asupra
căreia se calculează partea dispo­
nibilă şi rezerva atunci când de­
functul datoreşte o rentă viageră,
(Controv.), 582. V. Rezervă, p. 885.
— Cazul când dispoziţia prin
acte între vii sau prin testament
constitue o rentă viageră a cărei
valoare trece peste partea dispo­
nibilă (dreptul moştenitorilor re­
zervatari de a executa această
dispoziţie sau de a abandona pro­
prietatea deplină a părţei dispo­
nibile, conform art. 844 C. civil),
620 urm. V. Redueţiune, Uzu­
fruct, etc.
Renunţări (la un drept). — Nu
se presupun niciodată, ci trebue
să fie exprimate în mod formal,
598, 631 n. 2, in medio. V. şi Cas.
rom., decizia S-a III, No. 199 bis
din 3 Aprilie 1913, Cr. judiciar
din 1913, No. 46 p. 552, No. cu­
rent 2, lit. c.
— Deoseb. între renunţarea Ia
acţiunea în redueţiune şi renun­
ţarea la succesiune, 631 n. 2.
Resoluto jure dantis, resolvitur
jus accipientis, 411, 414, 423, 468,
501, 603 n. 5, 655 n. 1, 664, 672,
741.
Retenţie. V. Dreptul de retenţie.
Revendicarea (mobilelor pier­
dute sau furatei.
— Nu este admisă în caz de sus- j
tragerea mobilelor prin abuz de J
î n c r e d e r e sau escrocherie. V. ;
Abuz de încredere, Escrocherie,
etc.
Reversiune convenţională. V. \
Reîntoarcerea convenţională. J — Rezerva şi partea disponibilă
Rezervă. — Consideraţii gene- •'
rale şi istorice asupra rezervei şi
justificarea ei, 506 urm., 517. I 668. Mai vezi tom. I, p. 101, 104,105.
— Rezerva nu este o restricţie j
la capacitatea de a dispune, ci o !
indisponibilitate a bunurilor, 508. j
— Sancţiunea rezervei este re- !
ducerea liberalităţilor excesive, I
: 530,534, 546, urm., 603,604,646, 647.
V. Redueţiune. V. în privinţa acţi­
unei în redueţiune, p. 602 urm.
— Ea este o parte din succesi­
unea ab intestat (pars heredi-
tatis), de care defunctul nu poate
dispune prin acte cu titlu gra­
tuit, 508, 509, 530, 540, 647, 667.
— Rezerva trebue să parvie
moştenitorilor liberă de orice sar­
cină sau modalitate, 618.
— Ea nu poate fi atinsă prin
înscrierea unei clauze penale in
testament, 197, 198. V. Clauză pe­
nală, p. 882.
— Cazurile când rezerva poate
fi grevată de sarcini posibile şi
licite, 619. V. Redueţiune, p. 874.
— Omul poate să dispue de
toi ă averea sa prin acte cu titlu
oneros, fiindcă, în asemenea caz,
intră un echivalent în patrimo­
niul său, 528 n.2, 565. V. înstrăi­
nare, p. 858 (tabla).
— După codul Caragea, se pu­
tea dispune de toată averea sa
prin daruri între vii, legitima ne-
fiind admisă de acest cod decât
în privinţa dispoziţiilor testamen­
tare, ceeace nu eră admis de co­
dul Calimach, 529 n. 1.
— Astăzi, spre a putea dispune
de toată averea sa prin acte cu
titlu gratuit, trebue a nu lăsă la
moartea sa nici descendenţi, nici
tată sau mamă legitimă ori natu­
rală, 536.
— Consecinţile care rezultă din
împrejurarea că rezerva este o
parte din succesiunea ab intes­
tat, 510, 511.
— Rezerva fiind o parte din
succesiunea ab intestat, de câte­
ori succesiunea unui străin se
compune numai din imobile si­
tuate în România, devoluţia aces­
tor bunuri, prin urmare, şi re­
i zerva şi partea disponibilă se vor
i determina după legea română,
510, 520 n. 3 V. Dr. internaţional.
se determină după legea în vi­
goare în momentul morţei testa­
torului, 25 text şi n. 1. V. şi p- 667,
— Partea renunţătorului spo­
reşte partea celorlalţi moştenitori
sau partea moştenitorilor din gra­
dul următor, 511.
— Legea determină în mod di-
 Rezervă
rect numai partea disponibilă,
rezerva fiind determinată în mod
indirect, 522, 530. V. Partea dis­
ponibilă, p. 866 (tabla).
— Persoanele care aveau le­
gitima la Romani, 516, 517.
— Rezeva în dreptul străin.
518, n. 1. "
— Persoanele care au rezerva
în dreptul nostru actual (descen­
denţii şi ascendenţii din gradul
întăi, adecă: tatăl si mama), 522.
— Rezerva descendenţilor, 522
urm.
— Fraţii nu au drept la nicio
rezervă, 522, 523,624 n. 3. V. Fraţi.
— Nici văduva săracă, care vine
la succesiunea bărbatului ei, 523
şi tom. III, partea II, p. 709. V.
Văduvă săracă, p. 894 (tabla).
— Legile străine care conferă
o rezezvă femeei, 524.
— Toţi descendenţii în infinit au
drept la rezervă. 524.
— Nepoţii au deci o rezervă în
averea bunilor, de câteori vin la
succesiunea acestora, 527.
— Cazul când nepoţii vin la
succesiunea bunului lor prin re­
prezentarea părintelui lor, 527.
— Rezerva nepoţilor, care vin
)a succesiunea bunului lor jure
proprio (deoseb. de redacţie de
codul francez), 528 ad notam.
— Copiii legitimaţi şi adoptaţi
au şi ei dreptul la rezervă, 525,
text şi nota; 606 n. 3. V. Adopţiune,
Legitimare, etc.
— Dreptul a d o p t a t u l u i la
rezerva specială statornicită de
art. 939 (Controv), 525 n. 3; 752 n. 2.
V. Adopţiune, p. 814 (tabla).
— Mai au drept la rezervă
copiii născuţi dintr'o căsătorie pu­
tativa şi copiii naturali faţă de
mama lor şi ascendenţii de pe
mamă. 525, 526.
— In privinţa tatălui natural,
nu poate fi vorba de rezerză, pen­
trucă copilul natural nu moşte­
neşte niciodată pe tatăl său, 527
şi tom. III, partea II, p. 175 urm.
V. Copii naturali..
— Determinarea rezervei în caz
când există un singur copil legi­
tim, legitimat sau adoptat, 528.
— Cazul când există mai mulţi
descendenţi, 528, 529.
58794
Rezervă
— Sancţiunea rezervei este re­
ducerea liberalităţilor excesive,
530, 584, 546 urm., 602 urm., 646,
647. V. Reducţiune, p. 873.
— Rezerva şi partea disponi­
bilă se determină după numărul
descendenţilor, 530.
— Nu se numără însă descen­
denţii incapabili, nici acei decla­
raţi sau presupuşi absenţi, 530,
531. V. Absenţă
— Nici copilul născut înaintea
înpământenirei unui străin, cu pri­
vire la imobilele sale rurale,. 531.
— Cazul când copiii capabili de
a moşteni au renunţat la succesi­
une ori s'au făcut nevrednici de
ea (Controv.). 531.
— Soluţia codului austriac şi
codului Calimach în această pri­
vinţă, 532.
— Soluţia codului german, 533.
— Rezerva ascendenţilor, 533
urm.
— In dreptul nostru, numai ta­
tăl şi mama au dreptul la rezervă,
533 urm., 535, 587, 592 n. 2, 606.
— In dreptul roman şi în drep­
tul nostru anterior, toţi ascendenţii
aveau dreptul ia rezervă, 535 text
şi n. 5.
— Părinţii, când vin amândoi
la succesiunea copilului lor, au
drept la rezervă în mod colectiv
şi o iau în indiviziune, 535.
— Mama naturală are o rezervă
în averea copilului său natural
recunoscut, nu însă tatăl natural,
534 n. 1. V. Copii naturali.
— Părintele adoptiv nu are
nicio rezervă în averea copilului
adoptat, 534 n. 1. V. Adopţiune.
— Condiţiile cerute pentru ea
părinţii să aibă dreptul la rezervă
în averea copiilor lor (lipsă de
descendenţi), 534.
— Descendenţii fac obstacol la
rezerva ascendenţilor numai când
sunt moştenitori (Controv.), 535.
— Rezerva ascendenţilor se îm­
plineşte mai 'nainte de a puteà
cére Ceva colateralii privilegiaţi,
chemaţi împreună cu tatăl şi
mama, la succesiunea àb intestat
a defunctului, 536, 537,
— Copilul care, la moartea sa,
lasă în viaţă pe tatăl -şi pe- mama
sa, său numai pe unul din ei, -nu
 Rezervă
poate dispune prin acte cu titlu
gratuit decât de jumătate din a-
verea sa, cealaltă jumătate fiind
rezerva ascendenţilor, 537, 538.
— Cazul prevăzut de art. 670
C. civil, 538.
— Cazul prevăzut de art. 671,
673 (anomalia legei), 539, 540.
— Condiţiile necesare pentru
ca descendenţii şi ascendenţii să
aibă drept la rezervă, 540 urm.
— Spre a avea drept la rezervă
şi, deci, şi la acţiunea în reduc-
ţiune, trebue a fi moştenitor, 510,
540, 606, 630.
— Rezerva poate fi cerută pe
calea acţiunei în reducţiune sau
pe cale de excepţie, 540.
— Moştenitorul, care renunţă la
succesiune, nu are drept la re-
zervă, 510, 540.
— Cazul prevăzut de art. 701
(Controv.), 541.
— Dacă moştenitorul donatar
sau legatar, care renunţă la suc­
cesiune, poate cumula rezerva cu
partea disponbilâ (Controv.), 541
urm. V. Cumul, p. 827 (tabla).
— Inadmisibilitatea cumulului
541, 542.
— Inadmisibilitatea sistemului
imputaţiunei, 542, 543, 545 şi tom.
III, partea II, p. 566.
— Moştenitorul, care renunţă la
succesiune, nu poate deci cumula
rezerva cu partea disponibilă, 510,
543 şi tom. III, partea II, p. 564
urm.
— Moştenitorul rezervatar poate
însă cumula rezerva cu legatul
daca judecătorii, care interpretă
în mod suveran voinţa testato­
rului, găsesc că aceasta a fost in­
tenţia lui, 543 n. 3.
— Cazul când un ascendent a
făcut o donaţiune unui descendent
succesibil renunţător, după ce a
epuizat partea disponibilă prin
liberalităţi anterioare, 545 şi tom.
III, partea II, p. 566.
— Formarea masei asupra că­
reia urmeuză a se calculă câti­
mea părţei disponibile şi a re­
zervei, 546 urm.
— Adunarea tuturor bunurilor,
care se găsesc în patrimoniul dă­
ruitorului sau testatorului în mo­
mentul morţei sale, chiar şi cele
Rezervă
j de care el a dispus prin testa­
ment, 547, 548.
J — Pentru ca bunurile cuprinse
în succesiune să tacă parte din
activul ereditar, se cére ca ele
; să aibă o valoare reală aprecia­
! bilă în bani, 548.
— Astfel, nu vor fi cuprinse în
masă: animalele atinse de o boală,
care trebue să le facă să piară,
548. V. Animale.
j — Nici decoraţiile, armele de­
j functului, portretele de familie,
j etc., 548 n. 3. V. Arme, Deco­
J raţii, Portrete, etc.
[ — Nici mormintele de familie,
j 548 n. 3. V. Morminte.
i — Nici creanţele lipsite de efecte
I civile sau insolvabile, 548. V. Cre­
J anţe, p. 827 (tabla).
— Cazurile în care creanţele
insolvabile figurează în masă, 549.
— Creanţele îodoelnice, 549.
— Quid în privinţa creanţelor
condiţionale, drepturilor litigioase,
etc.? 550 ad notam.
— Creanţele ce defunctul are
în contra moştenitorului rezerva­
tar figurează în activul ereditar,
după cum şi creanţele ce moşteni­
torul ar avea contra defunctului
figurează în pasivul ereditar, 550,
551, 581.
— Creanţele solidare sau indi­
vizibile vor figura în masă numai
pentru suma ce aparţinea în rea­
litate defunctului, 551.
j — Masa va mai cuprinde fon­
durile de comerţ (proprietatea,
marfa, clientela lor), concesiunea
dreptului de a avea o farmacie,
proprietatea literară, artistică, in­
dustrială, etc. brevetele de inven­
ţie, capitalul ce o societate de asi­
gurare s'ar fi obligat a piatì suc-
cesiunei defunctului pentru pri-
mele vărsate de dânsul, obiectele
ereditare ascunse sau puse la o
parte de către moştenitorul re­
zervatar, etc., 551, 552. V. Brevete
de invenţie, Farmacie, Fond de
comerţ. Proprietate artistică, lite­
rară, etc.
— Averea dăruită descenden­
ţilor, fără scutire de raport, face
parte din activul ereditar, dacă
acei descendenţi primesc succe­
siunea, 556.
 Rezervă
— Quid în privinţa manuscri-
selor needitate? 551 n. 4. V. Ma'
rmscris, p. 8>.1 (tabla).
— Preţeluirea bunurilor exis­
tente în momentul morţei dispu-
nătorului, după valoarea reală ce
ele aveau în momentul deschiderei
succesiunei, 554, 555.
— Valorile cotate la bursă vor
fi preţeluite după cursul ce aveau
în momentul deschiderei succe-
giungi, 556. V. Bursă.
— Această preţeluire poate fi
făcută prin bună înţelegere, 555.
— Banii găsiţi în numerar nu
comportă nicio preţeluire, 555.
— La această masă, din care se
deduc datoriile şi sarcinile im­
puse donatarului, în interesul dă­
ruitorului, se adaogă prin calcul
fictiv, bunurile de care defunctul
a dispus prin daruri între vii, fără
a se ţine seamă de veniturile
acestor bunuri, reconstituindu-se
patrimoniul defunctului astfel cum
el s'ar fi găsit în ziua morţei sale,
dacă n'ar ii făcut nicio liberalitate,
557, 574.
— întrunirea de care vorbeşte
art. 849 este o simpă operaţie de
calcul (pe hârtie), 557, 574.
— Bunurile dăruite între vii
reintră în mod fictiv în succesiune
chiar atunci când defunctul n'a
lăsat lâ moartea sa nicio avere,
557, 558
— Termenii art. 849 fiind ge­
nerali, toate bunurile dăruite tre­
bue să intre în acest calcul fictiv,
oricare ar fi natura lor, fără a se
avea în vedere momentul când
s'a făcut donaţiunea, nici valoarea
bunurilor dăruite, nici forma sau
caracterul donaţiunei, nici per­
soana donatarului (p. 558, 559);
de unde rezultă că şi donaţiunile
făcute sub legea veche sunt ada-
ose prin calcul fictiv la bunurile
existente în momentul morţei dă­
ruitorului, 558, text şi n. 3.
— Toate donaţiunile oricare ar
fi forma lor, cele directe ca şi
cele indirecte, cele manuale ca şi
cele deghizate, sunt supuse cal­
culului fictiv prevăzut de art. 849
C. civil, 308 n. 2, 559, 612.
—• Donaţiunile reciproci, remu­
neratorii, oneroase, etc., acele fă-
j Rezerva
j cute din capitaluri sau din veni­
turi, sunt şi ele supuse acestei for­
malităţi, 559.
— Prezenturile obişnuite nea-
vând însă caracterul unei ade­
vărate donaţiuni, nu sunt, supuse
' raportului fictiv, 559,560, V. Pre-
zenturi obişnuite, p. 872 (tabla).
j — Nici actele de binefacere şi
| milele făcute din venituri, nu însă
; şi acele făcute din capital, 560.
— Quid în privinţa folosului
ce ar rezultă pentru un copil din
contractul prin care tatăl său l-ar
fi asigurat la o societate de asi­
; gurare (Controv.), 560.
— Donaţiunile făcute străinilor,
ca şi cele făcute unui .moştenitor,
sunt supuse acestui raport fictiv,
560, 561.
— Raportul fictiv poate fi cerut
I de donatarii şi legatarii străini,
art. 763 dela raport nefiind apli­
cabil în specie (Controv.), 561,
j 5t>2 şi tom. III, partea II, p. 581
nota 1.
— Dar dacă donatarii şi lega­
i tarii au, în principiu, dreptul de
] a cere raportul fictiv statornicit
de art. 849, dispunătorul poate şă
le interzică acest raport, şi jude­
j cătorii fondului interpretează în
;
mod suveran testamentul spre a
decide dacă testatorul a avut sau
nu această intenţie, 563.
— Art. 849 nu se aplică însă
pentru calcularea părţei succeso­
rale cuvenită văduvei sărace în
cazul art. 684 C. civil (Controv.),
563 şi tom. III, partea II, p. 523,
524, V. Văduvă săracă, p. 894.
— Bunurile dăruite unui suc­
cesibil trebue să fie cuprinse în
masă, chiar dacă donatarul s'ar fi
1
săvârşit din viaţă înaintea dărui­
torului, 564.
; — Cazul când moştenitorul, care
a primit o donaţiune, a renunţat
la succesiune, 564.
| — Sunt supuse raportului fic­
tiv statornicit de art. 849, şi bu­
nurile cuprinse într'o împărţeală
tie ascendenţi, făcută prin acte
între vii, dacă ascendentul n'a
manifestat o voinţă contrară (Con­
trov.), 564, 565 şi tom. III, partea
II, p. 860, 861, text şi n. 5. Vezi
i Împărţeala ascendenţilor, p. 854.
 Rezervă
— înstrăinările cu titlu oneros
nu intră însă în masa asupra că­
reia se calculează partea disponi­
bilă şi rezerva, pentrucă aceste
înstrăinări nu micşorează patri­
moniul defunctului, după cum îl
micşorează liberalităţile, 528 n. 2
565.
— Cu toate acestea, liberalită­
ţile făcute cu titlu de dotă sunt
supuse raportului fictiv statornicit
de art. 849 C. civil, 565, 566, 615.
V. Dotă, p. 849 (tabla).
—Dacă bărbatul eră insolvabil în
momentul constituirei dotei, nu se
va cuprinde în masă decât acţiu-
nea ce femeea are în contra lui, 566.
— Bunurile atribuite de lege
copiilor născuţi din căsătoria des-
făcută prin divorţ nu sunt supuse
acestui raport lictiv, după cum
ele nu s u n t s u p u s e nici raportului
real, nici reducţiunei, fiindcă co­
piii nu dobândesc aceste bunuri
prin liberalitătea părinţilor, ci prin
efectul legei, 567 şi tom. II, p. 203.
204. V. Divorţ, p. 827 (tabla).
— Lucrurile care au perit prin
caz fortuit sau forţă majoră, fără
culpa donatarului, nu i n t r ă în
masă, fie că ele au perit în mâna
donatarului, fie în manile unui
terţiu achizitor, 567, 569
— In privinţa raportului real,
art. 760 face însă deosebire între
mobile şi imobile, 568, n. 1 şi
tom. III, partea II, p. 641 şi 660.
— Cazul când defunctul a dă­
ruit o sumă de bani (Controv.), 569.
— Fructele produse de lucrul
dăruit pană în ziua morţei dispu­
nătorului nu sunt supuse raportu­
lui fictiv statornicit de art. 849
C. civil, 569.
— Quid în privinţa fructelor
prinse de rădăcini în momentul
deschiderei succesiunei şi în pri­
vinţa fructelor percepute în urma
morţei dăruitorului? 570.
— Preţeluirea bunurilor dăruite
prin acte între vii se face după
valoarea ce aceste lucruri aveau
în momentul morţei dispunătoru­
lui, 554, 570.
— Spre a se fixă valoarea aces­
tor bunuri se va luă de bază sta­
rea în care ele se găseau în mo­
mentul facerei donaţiunei, 571.
Rezervă
— Despăgubirile ce pot să-şi
datorească donatarul şi rezerva­
tarii, 571 n. 1 şi 600 urm.
— Prefacerile aduse lucrului
dăruit prin faptul întâmplârei sunt
luate în consideraţie, 572.
I — Dacă imobilul dăruit a perit
prin caz fortuit sau forţă majoră,
nu se procede la nicio preţeluire,
fiindcă raportul fictiv nu are loc,
572.
— Dacă imobilul dăruit a fost ex-,
propriat pentru cauză de utilitate
publică, se va adaogă la bunurile
existente despăgubirea primită de
j donatar, 572. V. Expropr., p. 851.
— Dacă imobilul dăruit a fost
I vândut de către creditorii perso­
j nali ai donatarului, ceeace se v a
adaogă la bunurile existente în
succesiune nu va fi preţul adju­
decare], ci valoarea imobilului din
momentul deschiderei succesiu­
j nei, 572.
; — Mobilele se preţeluesc în ace-
laş mod ca şi imobilele (Controv.) r
; 572, 573.
— Preţeluirea mobilelor incor­
porale, 573.
— Lucrurile fungibile şi con-
sumptibile vor fi preţeluite după
valoarea ce aveau în momentul:
facerei donaţiunei, 573, 574.
— In privinţa uzufructului sau
rentelor viagere ce ar fi fost dă­
ruite se va aplicà art. 844 C. civil,
573 n. 2, 621 urm.
— Cazul când lucrurile fungi­
bile şi consumptibile intră în masă
după valoarea ce eie aveau în
momentul morţei dăruitorului, 574.
— Deducerea datoriilor defunc­
i tului din averea sa reală, 574 urm.
: — Distincţia între cazul când
activul ereditar este mai m a r e
sau mai mic decât pasivul, 575.
— Prin datorii trebue să înţe­
j legem toate obligaţiile existente
în contra defunctului, oricare ar
fi natura lor, precum: contribuţiile
datorite fiscului, salariile servito­
rilor, datoriile ipotecare sau chi-
rografare ale defunctului, etc., 578.
— Sarcinile succesiunei, pentru
cheltuelile de înmormântare, sunt
o datorie a succesiunei şi, ca atare,
se scad din activul ereditar, 579.
V. înmormântare, Sarcină, etc-
 Rezervă
— In c h e l t u e l i l e d e î n m o r m â n ­
tare i n t r ă pomenirile p e n t r u
o d i h n a sufletului d e f u n c t u l u i , d o ­
liul v ă d u v e i s a l e , s u m a n e c e s a r ă
pentru ridicarea unui monument,
etc., 579, 580. V . înmormântare.
— V o r fi d e d u s e d i n a v e r e a
e x i s t e n t ă şi c h e l t u e l i l e f ă c u t e c u
ocazia p u n e r e i peceţilor, inventa-
r i e r e i şi p r e ţ e l u i r e i a v e r e i , etc.,
n u însă şi c h e l t u e l i l e d e t i m b r u
şi î n r e g i s t r a r e f ă c u t e p e n t r u a c t e l e
d e î n s t r ă i n a r e , 580, t e x t şi n. 4.
— După cum creanţele ce de­
f u n c t u l a v e à în c o n t r a u n u i m o ş ­
t e n i t o r i n t r ă în a c t i v u l s u c c e s i u ­
n e i ( p . 550), tot astfel s e v o r s c ă -
dea din masă datoriile ce defunc-
tul a r a v e à către moştenitorii săi.
581. V . Creanţe, p . 827 (tabla).
— Cazul c â n d u n u l d i n codebi-
t o r i e r a insolvabil în m o m e n t u l
s u c c e s i u n e i , 581.
— Datoriile c o n t r a c t a t e d e d e ­
funct s u b o c o n d i ţ i e s u s p e n s i v ă
n e e x i s t â n d pană la î n d e p l i n i r e a
c o n d i ţ i e i , d e d u c e r e a lor s e v a face
în m o d p r o v i z o r , r ă m â n â n d să s e
facă o n o u ă răfuială, d a c ă c o n d i ţ i a
n u s e v a î n d e p l i n i , 582.
— Cazul c â n d d e f u n c t u l d a t o ­
r e ş t e o r e n t ă v i a g e r ă , 582. V e z i
Rentă viageră, p . 880 (tabla).
— I m p u t a t i u n e a liberalităţilor,
583. ' j
— Liberalităţile imputabile asu­
p r a p ă r ţ e i d i s p o n i b i l e , 583, 584.
— Cazul e x c e p ţ i o n a l p r e v ă z u t
d e a r t . 845, a d e c ă a î n s t r ă i n ă r e i
b u n u r i l o r m o b i l e s a u i m o b i l e fă­
cută de un ascendent unui des­
cendent, cu sarcina unei rente
v i a g e r e sau cu rezerva unui uzu­
fruct d i n p a r t e a v â n z ă t o r u l u i , 585
urm.
— A c e s t e î n s t r ă i n ă r i , d e ş i cu
titlu o n e r o s , totuşi s e c o n s i d e r ă
c a a d e v ă r a t e liberalităţi, 588.
— Elementele p e care se înte­
m e i a z ă a c e a s t ă p r e z u m p ţ i e , 589
urm.
— Această prezumpţie nu poate
fi c o m b ă t u t ă p r i n p r o b a c o n t r a r ă
(Controv.), 593.
— A r t . 845 fiind e x c e p ţ i o n a l ,
nu se aplică înstrăinărilor dintre
străini sau colaterali, care r ă m â n
c e e a c e s u n t , a d e c ă nişte c o n v e n ţ i i
Rezervă
a l e a t o r i i c u titlu o n e r o s (Controv.),
587, n . 2.
— A p l i c a r e a a r t . 845 la î n s t r ă ­
inările care cuprind o împărţeală
(Controv.), 590 ad notam.
—Efecte p r e z u m p ţ i e i s t a t o r n i c i t e
d e a r t . 845 ( r e a d u c e r e a în n a t u r ă
la m a s a s u c c e s i u n e i a e x c e d e n ­
tului c e t r e c e p e s t e p a r t e a dis­
ponibilă), 594, t e x t şi n. 3.
— P e n t r u ca d o n a ţ i u n e a s ă p o a t ă
fi i m p u t a t ă a s u p r a p ă r ţ e i d i s p o n i ­
bile s e c e r e ca a c e a s t ă p a r t e să
nu fi fost e p u i z a t ă p r i n a l t e libe­
ralităţi, 594, 595.
— Ceeace se impută a s u p r a păr­
! ţei d i s p o n i b i l e e s t e v a l o a r e a d e ­
\ plinei p r o p r i e t ă ţ i a b u n u r i l o r , 595.
— P r i n a p l i c a r e a a r t . 849,
această valoare se v a determina
p r i n t r ' o e x p e r t i z ă , a v â n d u - s e în
vedere momentul morţei autoru­
lui î n s t r ă i n ă r e i , i a r n u m o m e n t u l
c â n d a fost f ă c u t ă înstrăinarea,5s»5.
— Mijloacele c e -părţile pot să
întrebuinţeze pentru a se sustrage
dela p r e z u m p ţ i a d e l i b e r a l i t a t e
s t a t o r n i c i t ă d e a r t . 845 C. civil,
595 u r m .
— M o ş t e n i t o r i i în p r i v i n ţ a c ă ­
rora p r e z u m p ţ i a d e fraudă înce­
tează, 596. 597.
— Moştenitorii, c a r e a u c o n s i m ţ i t
i la d o n a ţ i u n e , n u m a i p o t i n v o c a
prezumpţia d e fraudă statornicită
d e c i t a t u l t e x t . 597.
— Consimţimântul moştenitoru­
lui c o n s t i t u e , în s p e c i e , u n p a c t
succesoral excepţional permis d e
l e g e , 597.
— Consimţimântul moştenitoru­
lui p o a t e fi n u n u m a i e x p r e s , d a r
şi tacit, 598.
— Cazul c â n d n u m a i unii d i n
m o ş t e n i t o r i a i i c o n s i m ţ i t la î n s t r ă i ­
n a r e , 598.
— Consimţimântul dat de moş-
e n i t o r i i e x i s t e n ţ i în m o m e n t u l în­
străinărei nu împiedică p e acei care
s'ar i v i m a i în u r m ă d e a i n v o c a
a r t . 845 (Controv.), 599.
— Liberalităţile imputabile asu­
p r a r e z e r v e i (dispoziţiile d i r e c t e
sau indirecte, făcute unui rezer­
v a t a r fără d i s p e n s ă d e r a p o r t , c â n d
el p r i m e ş t e s u c c e s i u n e a ) , 600.
— M o ş t e n i t o r u l d o n a t a r s a u le­
g a t a r n u p o a t e să o p u e a r t . 763
C. civil acelui care cere imputa-
ţiunea, 600, 601
— Mai sunt imputabile asupra
rezervei:bunurile dăruite ca o an­
ticipare asupra succesiunei, cănd
succesibilul donatar moare înain­
tea dăruitorului, lăsând un copil
care vine la succesiunea acestui
din urmă prin reprezentaţia ta­
tălui său, 601.
— Modul cum trebue să se facă
imputaţiunea (Controv.), 601.
s 324 nota. V. tabla analit. a vol. I
Sarcină. — Ce se înţelege prin
sarcină în materie de donaţiuni
şi testamente, 173, 174, 380, n. I.
— O sarcină poate fi impusă nu
numai prin donaţiune, dar şi prin
testament, 422, n. 2. V. Testament,
p . 89 \
— Deoseb. între donaţiunile în-
sărcinătoare şi cele condiţionale,
314, n. 3. V. Condiţie, Donaţiune, etc.
— De câteori donaţiunea este
făcută sub o sarcină oarecare (sub
modo), donatarul trebue să o exe­
cute, căci altfel donaţiunea este
revocabilă, 336, 420 urm. V. Do-
naţiune.
— Sarcinile, afară de plata da-
toriilor, nu pot, în regulă gene­
rală, fi impuse în mod tacit, ci
numai în mod expres, 315, n. 1 ;
336 text şi n. 4; 380, n. 3. Vezi şi
n. 3 dela p. 421, 422.
— Cazul când sarcina este mai
mică decât lucrul dăruit, 316.
— Se poate impune într'o do-
naţiune sarcina de a întreţine pe
dăruitor, 317.
— Sarcinile succesiunei, pentru
cheltuelile de înmormântare, sunt
o datorie a succesiunei şi, ca atare,
se scad din activul ereditar, 579.
V. Rezervă, p. 884 (tabla).
Săraci. — Liberalităţile făcute
săracilor unei comuni se accep-
tează de către primarul comunei
86,87, text şi n. 1,111. V. Donaţiune.
Schimb. — Schimbul este per­
mis între soţi, 785.
—Imobilul dotai al femeei poate
fi schimbat nu numai cu imobilul
unui terţiu, dar chiar cu un imobil
al bărbatului, ceeace în dreptul
nostru anterior se numiă antipri-
con, 785, text şi n. 3. Vezi Anti-
pricon, p. 8I5 (tabla).
— Femeea poate, de asemenea,
să schimbe un imobil dotai al ei
cu un alt imobil tot al ei, care nu
este dotai, dar care devine astfel
dotai, 785 n. 5 şi tom. IX, p. 7.
— Transcrierea acestui schimb
(Controv.), 785 şi tom. IX, p. 7. V.
| Transcriere, p. 892 (tabla).
;
Seducţiune.— Existenţa unei ac­
ţiuni in daune contra seducăto­
rului din partea femeei seduse,
şi II (ed. a 2-a), v° Seducţiune.
— Dreptul femeei abandonate,
care a născut un copil, de a cere
dela seducătorul ei repararea pre­
i judiciului material şi moral cauzat
prin naşterea acestui copil, 324,
nota. V. Trib. Ilfov, Dreptul din
1912, No. 69 (cu nota d-lui I. D.
Filitti) şi Cr. judiciar din 1913,
No. 53. V. Cercetarea paternităţei.
Separaţie de patrimonii.—Tes­
tatorul nu poate opri pe creditorii
săi de a cere separ, patrimoniului
defunctului de acel al moştenito­
j rilor săi (Controv.), 196.
j Sezină. — In materie de insti­
tuţie contractuala, soţul donatar nu
are sezina, chiar dacă ar fi des­
cendentul dăruitorului, 708, 709.
V. asupra sezinei tom. III, partea
II, p. 52 urm. şi Trib. Ilfov, Dreptul
din 1913, No. 41.
— S'a decis că formalitatea tri-
\ meterei în posesiune, cerută d e
art. 653 C. civil, pentru ca moş­
tenitorii, afară de descendenţi şi
; ascendenţi, să poată intră în po­
sesiunea succesiunei, nu este n e ­
cesară atunci când acţiunea exer­
citată de către un moştenitor este
I o acţiune în împărţeală, îndreptată
contra unui comoştenitor, de oa­
rece în asemenei caz instanţa d e
fond este chemată tocmai să li­
chideze toate pretenţiile ce moş­
tenitorii ar avea de făcut cu pri­
vire la compunerea masei succe­
sorale. Cas. rom. I, decizia No. 92
din 1 Februarie 1913. Jurispru-
denţa română 1913, No. 17, p. 258,
259 şi Dreptul din 1913, No. 44.
Simulaţie. — Intre părţile con­
tractante, simulaţia nu poate fi
dovedită cu prezumpţii şi martori
decât atunci când există un înce­
put de probă scrisă, sau când ea
este rezultatul manoperelor v i ­
clene întrebuinţate de cealaltă
parte, sau, în line. când simulaţia
are de scop fraudarea unei legi
de ordine publică, 310, 311 nota;
772, 774, 780. V. Don. deghizate,
Partea disponibilă între soţi, etc.
— Terţii sunt însă în toate ca­
zurile în drept a dovedi simulaţia
prin martori şi prezumpţii, fiindcă
ei au fost în imposibilitate de a-şi
procura un început de p r o b ă
scrisă, 151, 311 şi tom. V, p. 275
n. 1; tom. VII, p. 156, I57; tom.
X, p. 333, text şi n. 2, etc.
— Acţiunea în simulaţie se pres­
crie prin 30 de ani, iar nu prin
10 ani, p. 247, 312, 773. V. Dona­
ţiune, p. 831 şi 846 (tabla).
Sinucidere. — Este condamnată
de morală şi de religie, 38 nota.
— împrejurarea că autorul unei
dispoziţii cu titlu gratuit s'ar fi
sinucis îndată după confecţiona­
rea actului, nu este îndestulătoare
pentru a aduce anularea acestei
dispoziţii, rămânând ca judecătorii
să aprecieze în fapt dacă autorul
dispoziţiei s'a bucurat ori nu, în
momentul facerei dispoziţiei, de
întregimea minţei sale, nota 5 dela
p. 37, 38. V. şi Trib. Nantes, Drep­
tul 1913, No. 58 (nota S. Rădulescu).
Societate de asigurare, 552, text
şi n. L; 555, 560, etc.
Societate comercială. —- Dacă
poate dobândi liberalităţi cu titlu
gratuit (Controv.), 87, 88.
Socinus.— Cautela sau clausula
Socini, 620. V. aceste cuvinte şi
v° Reducţiune, etc.
Solus Deus heredem facere po­
test, non homo, 681 şi tom. III,
partea II, p. 40 şi 41, text şi n. 1.
V. şi tom. IV, partea II.
Soţi. — Donatiunile dintre vii­
torii soţi prin contractul de căsă­
torie, 14 şi 669 urm. V. Donaţiune.
— Donatiunile făcute între soţi,
în timpul căsătoriei, 728 urm. V.
Donaţiune.
— Asemenea donaţiuni sunt re­
vocabile chiar când consistă în
donaţiuni manuale. 277, 735.
— Vânzările între soţi, 784. V.
Vânzare.
— Schimbul între soţi, 785. V.
Antiprieon, Schimb, etc.
— Partea disponibilă între soţi,
746 urm. V. Partea disponibilă.
Statut.—Statuele sau tablourile,
care ar fi opera unui sculptor sau
unui pictor cu renume, vor figura
în masa asupra căreia urmează
a se calculă partea disponibilă şi
rezerva, 548 n. 3.
Stipendii. — înfiinţarea de sti­
pendii prin acte cu titlu gratuit
(donaţiuni sau testamente), 96 n. 3,
112, 113. V. Burse, Premii, etc.
Stipulaţie. — Sensul acestui cu­
vânt în dreptul actual (sinonim
cu convenţie), 400 n. 2.
— Sensul acestui cuvânt la Ro­
mani, 400 n. 2, 401 nota.
—Validitateastipulaţiilor pentru
alţii, 421 n. 2; tom. V, p. 97 urm.;
tom. X, p. 102, 103.
Străini.—Pot testă în România,
dreptul de a testă fiind astăzi un
drept civil, 80.
— Ei nu pot însă dobândi nici
prin succesiune ab intestat, nici
prin succesiune testamentară, nici
prjn donaţiuni, imobile rurale
în România, dreptui de a dobâ*^!:
asemenea imobile fiind astăzi ua
drept politic, 100 urm.
— Ce se înţelege prin imobile
rurale, 100 n. 2.
— Străinii nu au drept nici la
valoarea acestor imobile (critica
jurisprudenţei), 101, 102.
— Quid în privinţa Românilor
din alte State? 102 urm.
— Străinul, care a dobândit un
imobil rural în contra prescrip­
ţiilor constituţionale, nu are drept
nici la plus-valuta imobilului do­
bândit de dânsul, nici la valoarea
construcţiilor, nici la pădurea de
pe fond, ci numai la cheltuelile
făcute pentru conservarea lu­
crului, 101 ad notam. X. Pădure.
— Străinul dobânditor al unui
asemenea imobil se consideră ca
un posesor de rea credinţă, ne­
putând invoca necunoştinţa vi-
 ciului de care este pătat titlul
său, 101 nota,
Substituţie fideicomisară.—Când
se înfiinţează un aşezământ public
prin impunerea unei sarcini le­
gatarului universal, nu există sub­
stituţie fideicomisară, fiindcă le­
gatarul nu este obligat a păstra
bunurile legate şi a le remite unei
a treia persoane, 99.
— Este ilicită, ca cuprinzând o
substituţie fideicomisară, condiţia
impusă unui donatar sau legatar
de a conserva averea legată spre
a o remite unei terţii persoane,
191 V. Condiţie ilicită.
— Rezerva moştenitorului nu
poate fi grevată de o substituţie
fideicomisară, 619 n. 2. V. Rezervă.
Succesibil. — Diferitele înţele­
suri ale cuvântului succesibil, 592
n. 1, 596 n. 2.
Sugestiune. — Când există su-
gestiune, 41.
— Nu este prin ea însăş, ca şi
captaţiunea, o cauză de anulare
(necesitatea de manopere viclene
sau frauduloase), 42. V. Capta-
ţiune, p. 821 (tabla).
Surdo-mut.—Are capacitatea de
a dispune prin acte cu titlu gra­
tuit (donaţiuni şi testamente), dacă
poate să-şi manifeste voinţa într'un
mod clar şi precis, în formele
prescrise de lege, 34 n. 2, 241.
— Incapacitatea surdo-muţilor
în dreptul roman şi în dreptul
nostru anterior, 35 ad notam.
— Surdo-mutul, care ştie să
scrie, are capacitatea <!e a primi
o donaţiune, de câteori este major
şi capabil, 239.
—Dacă surdo-mutul este minor
neemancipat şi chiar major, însă
interzis, acceptarea donaţiunei se
face de reprezentantul său legal.
239 n. 3. . — Testamentul este un act de
— Când surdo-mutul nu ştie să
'• scrie, acceptarea donaţiunei se
face de dânsul, însă cu asistenţa
unui curator ad hoc, numit de
consiliul de familie, 240.
— Cazurile când acest curator
poate fi responsabil (când refuză
pe nedrept asistenţa sa), 240, 249.
—.Excepţia statornicită de lege
cu privire la acceptarea dona-
j ţiunei fiind, ca toate excepţiile,
i de strictă interpretare, nu poate
fi întinsă la alte cazuri, 241.
i — Astfel, surdo-mutul. are ca-
I pacitatea de a primi o plată, 241.
V. Plată, p. 870 (tabla).
! — El poate cere transcrierea
j donaţiunei, aceasta fiind un act
de administraţie şi de conservare,
353. V. Transcriere.
— El poate face şi un testa­
ment, 34 n. 2, 241.
— EI poate să se căsătorească,
să facă o convenţie matrimonială,
să adopteze, etc., fiind capabil de
toate actele vieţei civile, afară de
excepţia admisă de lege în pri­
vinţa acceptărei unei donaţiuni,
242.
T
Tablouri. — Tablourile care ar
fi opera unui pictor cu renume
figurează în masa asupra căreia
| urmează a se calcula partea dis­
ponibilă şi rezerva, 548 n. 3. V.
Rezervă.
Tempus regit actum, 25 n. 1,
; in fine, 119 şi tom. I, p. 99 urm.
(ed. a 2-a).
Teoretre(Morgengabe), 732,733,
ad notam
! Termen. — Donaţiunea poate fi
pură şi simplă, condiţională sau
cu termen, 174.
— Termenul poate fi cert şi
i necert, 174 n. 2.
—Acest termen poate fi moartea
dăruitorului, 17 n. 2; 377, 894. V
Donaţiune, p. 828 (tabla).
! Testament. — Definiţie, 19, 20.
— Asemănare între testament
şi donaţiunea mortis causa, 6.
voinţă unilaterală, eminamente
revocabil, care conferă legata­
rului numai o expectativă până
la moartea testatorului, 20, text
şi n. 2 ; 24.
— Consecinţile care rezultă din
! revocabilitatea testamentului, 24,
25.
— Testamentul fiind un act so-
i lemn, testamentul nuncupativ sau
 Testament
v e r b a l n u m a i e s t e a d m i s în d r e p ­
tul actual, 21.
— A d m i t e r e a şi a s t ă z i a a c e s t u i
t e s t a m e n t în u n e l e l e g i u i r i s t r ă i n e ,
21 n. 2. V . t o m . I V , p a r t e a II,
p . 26, t e x t şi n. 4.
— T e s t a m e n t u l t r e b u e s ă fie
opera excluzivă a testatorului,
d e ş i el p o a t e r e c u r g e la l u m i n i l e
u n u i om d e d r e p t , 21, 22.
— Un t e r ţ i u n u p o a t e î n s ă in­
t e r v e n i la s c r i e r e a u n u i t e s t a m e n t
olograf, 22 şi t o m . I V , p a r t e a II
( e x p l i c , a r t . 859), p . 4 1 .
— Dacă testamentul t r e b u e să
c u p r i n d ă o dispoziţie d e b u n u r i
( C o n t r o v . ) , 22, 23.
— Exemple d e testamente ciu­
d a t e , 23 n. 4.
— Testatorul poate dispune
astăzi numai d e o p a r t e din bu-
narile sale (abrogarea dreptului
r o m a n ) : Nemo pro parte testatus,
pro parte intestatus decedere po­
test, 23, 24.
— Astăzi nu mai este deci ne-
voe ca testamentul să c u p r i n d ă o
instituţie sau r â n d u i r e d e moşte­
nitor, 24 n. 1. V . şi tom. I V , p a r t e a
II, p . 3 u r m .
— Quid în p r i v i n ţ a t e s t a m e n ­
t u l u i u n u i G r e c făcut în R o m â n i a ,
24 nota. V . Dr. internaţional.
—Testamentul d e astăzi n u este
d e c i decât codicilul d e altădată,
25 şi t o m . I V , p a r t e a I I , p . 4.
— T e s t a m e n t u l e u n u c i l o r la R o ­
m a n i , 27 n. 1. V . Eunuci, p . 851.
— D e o s e b i r e î n t r e t e s t a m e n t şi
d o n a ţ i u n e , 25, 26.
— I n t r e t e s t a m e n t şi d o n a ţ i u n e a
mortis causa, 6.
— I n t r e t e s t a m e n t şi i n s t i t u ţ i a j
c o n t r a c t u a l ă , 686. V. Instit. con­
tractuală, p . 856 (tabla).
— Capacitatea minorului, care
a î m p l i n i t 16 a n i , d e a d i s p u n e
într'o limită o a r e c a r e prin testa­
m e n t în f a v o a r e a a l t o r p e r s o a n e I
d e c â t t u t o r u l s ă u , 55, 60, 117 u r m .
— Critica a c e s t o r d i s p o z i ţ i i , 60.
— D r e p t i n t e r n a ţ i o n a l , 55 n . 3,
60 u r m . V . Dr. internaţional.
— Spre a se determina capa­
citatea personală a minorului, se
a r e în v e d e r e m o m e n t u l facerei
testamentului, iar pentru a se de­
t e r m i n ă p a r t e a d e c a r e el a p u t u t
Testament
d i s p u n e , s e a r e în v e d e r e m o ­
m e n t u l m o r ţ e i s a l e , 62.
— Dacă minorul a dispus peste
c e e a c e p e r m i t e l e g e a , dispoziţia
sa n u e s t e n u l ă , ci r e d u c t i b i l ă , r e ­
d u c e r e a făcându-se conform regu-
Ielor g e n e r a l e , 63. V . Capacitate,
Reducţiune, e t c .
— Incapacitatea minorului este
r e l a t i v ă , e a fiind a b s o l u t ă n u m a i
a t u n c i c â n d el a d i s p u s î n a i n t e a
v â r s t e i d e 16 a n i , 63.
— A c e l p u s s u b consiliu j u d i ­
c i a r p o a t e t e s t ă , fără a s i s t e n ţ a
c o n s i l i u l u i s ă u , 64, 65. V . Consiliu
judiciar, p . 825 (tabla).
—Femeea măritată nu a r e n e v o e
d e n i c i o a u t o r i z a ţ i e s p r e a-şi face
t e s t a m e n t u l s ă u , 65, 66. V . Femee
măritată, p . 852.
— Ea a r e î n s ă n e v o e d e a u t o ­
r i z a r e s p r e a fi e x e c u t o a r e testa­
m e n t a r ă , 66. V . Executor testa­
mentar, Femee măritată, e t c .
— T e s t a m e n t u l alienaţilor, 52.
V. Alienaţi, Capacitate, e t c
— T e s t a m e n t u l o r b i l o r şi al
s u r d o - m u ţ i l o r . Vezi Orbi, Surdo­
mut, e t c .
— Testamentul acelui interzis
l e g a l m e n t e ( C o n t r o v . ) , 73. V . In­
terdicţie legată.
! — Oprirea d e a atacă testa­
mentul sub pedeapsa unei clauze
p e n a l e , 196 u r m . V . Clauză, pe­
nală, p . 822 (tabla).
— P e n t r u m a i m u l t e detalii
asupra tuturor chestiunilor de ca­
p a c i t a t e s a u i n c a p a c i t a t e , v . Ca­
pacitate, Medici, Ofiţer de basti­
ment, e t c .
— Capacitatea testatorului este
cârmuită d e legea sa naţională,
668. V . Dr. internaţional.
— F o r m e l e d e autentificare ale
t e s t a m e n t u l u i , 212, 213.
— A r t . 824 n u se a p l i c ă la t e s ­
t a m e n t e , 385 n. 2. V . Donaţiune,
p. 833 (tabla).
— Nici a r t . 825, a ş a c ă d r e p t u l
d e r e î n t o a r c e r e n u p o a t e fi sti­
p u l a t p r i n t e s t a m e n t , ci n u m a i
p r i n d o n a ţ i u n e , 409 n. 3. V . Re­
întoarcere convenţională, p . 879.
— Nici a r t . 1167 § 3 (neconfir-
maren testamentelor) (Controv.).
208 n o t a , in fine şi tom. V I I , p . 5 1 ,
52. V . Confirmare şi t a b l a tom. I V ,
 Testament
p a r t e a II, v° Confirmare, Testa­
ment, e t c .
— Se poate impune o sarcină
n u n u m a i p r i n d o n a ţ i u n e , d a r şi
p r i n t e s t a m e n t , 422 n. 2. V . Sar­
cină, p . 886 (tabla).
— Revoc, testamentului pentru
o injurie g r a v ă adusă memoriei
t e s t a t o r u l u i ( n e a p l i c . dispoziţiilor
d e l a t e s t a m e n t e la d o n a ţ i u n i ) , 450.
— A p l i c a r e a a r t . 833 la t e s t a ­
m e n t e , 458.
— Testamentul nu se revoacă
p e n t r u s u r v e n i r e d e copii, 491,492.
V. Donaţiune, p . 839 (tabla).
— D a c ă d a r u i t o r u l p o a t e să-şi
rezerve dreptul de a dispune prin
testament d e uzufructul sau d e
nuda proprietate a bunurilor dă­
r u i t e , 398 n. 2. V . Donaţiune.
— N e t r a n s c r i e r e a î m p ă r ţ e l e i fă­
cută d e ascendenţi prin testament.
V e z i împărţeala ascendenţilor,
Transcriere, e t c .
• i
T i t l u r i la p u r t ă t o r . — P o t face
obiectul unei donaţiuni manuale,
n u î n s ă t i t l u r i l e n o m i n a t i v e , 273
t e x t şi nota. V . Don. manuale,
p . 847.
— A p l i c a r e a a r t . 1909 t i t l u r i l o r
la p u r t ă t o r . 342 n. 2 şi t o m . I I I ,
p a r t e a II, p . 802 şi 919.
— D a r u i t o r u l u n o r t i t l u r i la p u r ­
t ă t o r p o a t e să-şi r e z e r v e u z u f r u c ­
tul lor, 399. V . Uzufruct, p . 893.
Tradiţie. — S t r ă m u t ă p r o p r i e t a ­
t e a l u c r u l u i d ă r u i t d e c â t e o r i a-
cest lucru nu este determinat
d e c â t în s p e c i a sa, 329. V . Dona-
ţiune, p . 832 (tabla).
— Necesitatea tradiţiei pentru
perfectarea donaţiunilor manuale,
264, 265 şi 341. V . Don. manuale.
— T r a d i ţ i a brevi mânu, 266 ad
notam. V. Don. manuale, p . 846
(tabla).
— Când donaţiunea cu termen
(la m o a r t e a d ă r u i t o r u l u i ) , a r e d e
o b i e c t u n c o r p c e r t şi d e t e r m i n a t ,
donatarul dobândeşte proprietatea
acestui lucru îndată c e donaţiunea
e s t e p e r f e c t ă , şi n u m a i t r a d i ţ i a
d e fapt a l u c r u l u i a r e să s e facă
m a i t â r z i u , a d e c ă la m o a r t e a d ă ­
r u i t o r u l u i , 377.
Transcriere. — T o a t e donaţiu­
nile, c a r e a u d e obiect b u n u r i
imobiliare, nu sunt opozabile ter­
ţiilor d e c â t în u r m a t r a n s c r i e r e i
lor, 318, t e x t şi n. 3 ; 342, 345, 357,
362, 676, 725, 733, 734. V. Dona­
ţiune, p . 830, 832, 845 (tabla).
— Este supus transcrierei n u
numai actul autentic care cuprin­
d e oferta d e a d ă r u i , d a r î n c ă şi
a c t u l d e a c c e p t a r e şi d e notificare
al a c c e p t ă r e i , c â n d a c c e p t a r e a a r e
loc p r i n a c t s e p a r a t , 348.
— D o n a ţ i u n i l e f ă c u t e în s t r ă i ­
nătate sunt supuse transcrierei
în p r i v i n ţ a i m o b i l e l o r s i t u a t e î n
R o m â n i a , 327.
— Scopul transcrierei (preve­
nirea terţiilor contra fraudelor
d ă r u i t o r u l u i ) , 343.
— Origina acestei formalităţi
( d r e p t u l r o m a n ) , 343.
— D r e p t u l n o s t r u a n t e r i o r în
p r i v i n ţ a a c e s t e i p u b l i c i t ă ţ i , 344.
—Validitatea î n s t r ă i n ă r i l o r
constituite d e dăruitor înaintea
t r a n s c r i e r e i d o n a ţ i u n e i , 344.
—Transcrierea actului prin c a r e
se d ă r u e ş t e cuiva dreptul d e a
r e v e n d i c a u n imobil s a u d e a c e r e
anularea unei înstrăinări imobi­
l i a r e a n t e r i o a r e (Controv.), 345.
I — C e d a r e a c u titlu g r a t u i t a
I acţiunei pentru exercitarea pac­
j t u l u i d e r ă s c u m p ă r a r e (Controv.),
345. V . Pact de răscumpărare.
— Netranscrierea împărţelei,
691 n. 1. V . împărţeală.
— S u n t insă s u p u s e t r a n s c r i e r e i
î m p ă r ţ e l e l e it;:ob:!:r.re f ă c u t e d e
a s c e n d e n ţ i p r i n a c t e î n t r e v i i , 345,
346 şi t o m . I I I , p . 874, t e x t şi n. 3.
|
j — N e t r a n s c r i e r e a î m p ă r ţ e l i fă­
c u t ă p r i n t e s t a m e n t , 346 n. 1 ;
t o m . I I I , p a r t e a II, p a g . 7, n. 1;
to - . X, p . 715 n. 1 şi_ p . 742. V .
împărţeala ascendenţilor.
— P u b l i c i t a t e a la c a r e e s t e s u ­
pusă cererea de revocare pentru
i n g r a t i t u d i n e , r e l a t i v la i m o b i l e
(înscrierea pe marginea regis­
t r u l u i în c a r e s'a t r a n s c r i s d o n a ­
ţ i u n e a ) , 342, 470 u r m .
! —Transcrierea donaţiunei unor
drepturi succesorale, când ea cu­
prinde lucruri susceptibile d e ipo­
t e c ă , 346.
— N u s u n t însă s u p u s e t r a n s ­
crierei, don. fructelor sau recol­
t e l o r p r i n s e d e r ă d ă c i n i , nici a c e l e
ale pădurilor supuse tăierei, c u
 Transcriere
toate că ele au de obiect imobile,
346, text şi n. 3.
— Nici don. de imobile prin
destinaţie, 346.
— Cât pentru donaţiunile de­
ghizate se va transcrie numai
actul cu titlu oneros care ascunde
liberalitatea, 303, 304,346. V. Don.
deghizate, p. 845 (tabla).
— Sunt supuse transcrierei şi
don. făcute soţilor prin contractul
de căsătorie, ca şi cele făcute între
soţi în timpul căsătoriei, 347, 676.
— Quid în privinţa instituţiilor
contractuale? (Controv), 347, 690.
691, 692, 720, 721. V. Instit. con­
tractuală.
—Transcrierea don. cumulative
de bunuri prezente şi viitoare,
720, 721, 733, 734.
— Transcrierea consistă în co-
piarea actului într'un registru pu­
blic, pe care liecare poate să-1
consulte, 342.
— Locul unde se face trans­
crierea (tribunalul judeţului unde
este situat imobilul dăruit). 347.
— l e g e a nu fixează niciun
termen pentru facerea transcri­
erei, 347.
— Cazul când dăruitorul a fost
declarat în stare de faliment, 347.
V. Faliment, p. 851 (tabla).
— Cazul când donaţiunea a fost
transcrisă înlăuntrul perioadei
suspecte, 71.
— Persoanele care pot cere
trarscrierea donaţiunei, fără a fi
silite la aceasta, 348 urm.
— Persoana cea mai interesată
a cere transcrierea este dona­
tarul, 348.
— Succesorii universali ai do­
natarului, succesorii cu titlu par-
ticular, precum şi creditorii lui
au şi ei acelaş drept, 348.
— Donatarul poate cere trans­
crierea chiar când este incapabil,
aceasta fiind un act de conservare,
349.
—Femeea măritată nu are nevoe
p ntru aceasta de nicio autorizare,
349. V. Femee măritată, p. 853.
— Dreptul şi uneori chiar obli­
gaţia de a cere transcrierea do­
naţiunei făcută femeei îl are şi
bărbatul. 238, 349, 350 n. 4; 352,
353. V. Bărbat, p. 816.
Transcriere
— Femeea nu are însă niciun
recurs în contra bărbatului pentru
lipsa transcrierei, de câteori ea
şi-a rezervat administraţia averei
sale prin contractul de căsătorie,
transcrierea din partea bărbatului
fiind, în asemenea caz, facultativă,
iar nu obligatorie, 355.
— Transcrierea donaţiunei din
partea tutorului şi ascendenţilor
minorului, din partea tatălui ad­
ministrator legal, etc., 349. V. Mi­
nori, Tutor, etc.
— Minorul emancipat şi surdo­
mutul sunt singuri în drept a cere
transcrierea donaţiunei, curatorul
lor neavând acest drept, 350, 353.
V. Minori, Surdo-mut, etc.
— Acei puşi sub consiliu judi­
ciar sunt, de asemenea, în drept
a cere transcrierea donaţiunei fă­
cută în folosul lor. 236, 358. Vezi
Consiliu judiciar, p. 825 (tabla).
—Transcrierea donaţiunei poate
fi făcută prin mandatar, 350. V.
j Mandat.
— Mandatul de a accepta o do­
naţiune sau de a administra ave­
rea cuiva cuprinde şi pe acela
de a cere transcrierea donaţiunei.
350. V. Mandat, p. 861 (tabla).
— Transcrierea poate fi cerută
şi de dăruitor, 350.
— Persoanele obligate a cere
transcrierea donaţiunei, 350 urm.
— Aceste persoane sunt: tutorul
minorilor sau interzişilor, 351.
— Bărbatul, când are adminis­
traţia bunurilor dăruite soţiei sale,
238, 349, 350, n. 4, 353 urm.
— Administratorii persoanelor
morale, 352, 355. V. Persoane
morale, p. 870 (tabla).
; — Responsabilitatea acestor ad­
ministratori pentru lipsa de ac­
ceptare şi de transcrierea dona­
ţiunei. 91,249. V. Persoane morale.
-— Oricine este obligat a accepta
donaţiunea este obligat a face şi
transcrierea ei, 352.
— Responsabilitatea ascenden­
ţilor minorului, care au acceptat
donaţiunea şi n'au cerut trans­
crierea ei (Controv.), 352.
— Recursul minorilor şi al in­
terzişilor contra mandatarilor lor
legali pentru lipsa deacceptare sau
de transcriere a donaţiunei, 355.
 Transcriere
— Pentru ca incapabilii să aibă
acest recurs contra mandatarilor
lor legali, aceştia trebue să fie în
culpă, ceeace este o chestie de
fapt, 355, 356.
— Recursul mandatarilor legali
contra dăruitorului, care ar fi în­
străinat imobilul înainte de tran­
scrierea actului, 356.
— Responsabilitatea mandata­
rilor legali ai unui incapabil pentru
lipsa de transcriere a contractelor
Cu titlu oneros, 257.
— Persoanele care pot opune
lipsa transcrierei, 357 urm.
— Aceştia sunt: toţi acei care,
între donaţiune şi transcriere, au
dobândit dela dăruitor proprieta­
tea imobilului dăruit sau măcar
un drept real asupra acestui imo­
bil, 357, 358.
—Al doilea donatar, care a tran­
scris actul său, poate şi el opune
lipsa transcrierei unei donaţiuni
anterioare, 358, 360.
— Donatarul posterior nu se va
putea însă folosi de anterioritatea
transcrierei sale, când donaţiunea
sa va fi rezultatul fraudei concer­
tate cu dăruitorul contra primului
donatar, 360, 367.
— Simpla cunoştinţă ce dona­
tarul posterior ar fi avut despre
donaţiunea anterioară, nu se con­
sideră ca fraudă, 344, n. 5; 360,
361. 367.
— Dacă, în urma unei donaţiuni
netranscrise, imobilul dăruit a fost
legat altuia, legatarul poate opune
lipsa de transcrie donatarului sau
reprezentanţilor săi (Controv.), 361,
text şi n. 2. V. Legate, Legatari,
p. 860 (tabla).
—Lipsa de transcriere mâi poate
fi opusă de dobânditorul cu titlu
oneros al imobilului dăruit, 358,
— Creditorii care au inscripţii
ipotecare asupra imobilului dăruit,
fără a se distinge dacă inscripţia
lor a fost luată înainte sau în urma
donaţiunei, 358, 359.
— Creditorii chirografari ai dă­
ruitorului (Controv.), 359.
— Dreptul acestor creditori de
a urmări imobilul dăruit cât timp
donaţiunea n'a fost transcrisă, 360.
— Persoanele care nu pot opune
lipsa transcrierei, 361 urm.
—Aceştia sunt : dăruitorul şi moş­
tenitorii săi universali; donatarul
şi reprezentanţii săi, persoanele
obligate a face transcrierea şi re­
prezentanţii lor, 361 urm.
— Reprezentanţii universali ai
persoanei obligate a face trans­
crierea, nu pot, fără îndoială, să
opue lipsa transcrierei, ei nepu­
tând să aibă mai multe drepturi
decât autorul lor, 366.
—Quid pentru reprezentanţii cu
titlu particular? (Controv.), 366.
— Finele de neprimire opoza­
bile persoanelor care pot să opue
lipsa transcrierei (fraudă şi vicle­
nie), 367.
— Renunţarea la dreptul de a
opune lipsa transcrierei, 368.
— Chestiunea de a se şti dacă
prescripţia poate sau nu să înlo­
cuiască transcrierea este contro­
versată, 368.
— Schimbul imobilului dotai al
femeei cu un alt imobil al bărba­
tului sau a unui terţiu, este supus
transcrierei (Controv.), 785 şi tom.
IX, p. 7. V. Schimb, p . 886 (tabla).
Trusou. — V. t. III, partea II
p. 623 şi tom. VIII (tabla anali­
tică), v° Trusou.
S'a decis că, sub nume de trùsou,
se înţelege numai rufâria şi veşt­
mintele ce se dau fetei care se
mărită, iar nu şi mobilele din casă.
Trib. Romanaţi. Dreptul din 1913,
No. 32 şi Pagini juridice din 1913,
No. 110. Această soluţie este însă
aspru criticată de d. Ed. Diogenide,
distins avocat al baroului doljean
(Pag. juridice, loco cit.) şi apro­
bată de d. D. D. Stoenescu, alt dis­
tins avocat al aceluiaş barou (Pag.
juridice din 1913, No, 112). Ambii
autori invoacă părerea noastră.
Nu vedem pentru ce trusoul n'ar
cuprinde şi mobilierul, precum:
patul, garderobele, etc., mai ales
dacă aceasta a fost intenţia păr­
ţilor. Prin trusou se înţelege, în
adevăr, lato sensu, în lipsa unei
convenţii restrictive, toate lucru­
rile mobiliare ce se dau unei fete la
căsătoria ei. V. Littré, Dietionn.
de la langue fr., v° Trousseau.
Tuton — Socotelile definitive
ale tutelei pot fi date de bună voe,
fără intervenţia justiţiei (Controv.),
 121 n. 4 şi tom. II, pag. 793 urm.
— Incapacitatea tutorului de i
primi liberalităţi dela minor, pre­
cum şi incapacitatea minorului de
a dispune prin acte cu titlul gra­
tuit în favoarea tutorului sau fos­
tului său tutor, 117 urm. V. Minori.
— Tutorul are obligaţia de a
accepta donaţiunea şi de a cere
transcrierea ei în numele mino­
rului sau interzisului, 351. V . Mi­
nori. Transcriere, etc,
u naţiuni în genere, 255, n. 4, 256
Uz. — Deşi art. 844 nu vorbeşte
decât de uzufruct, totuşi dispo­
ziţia acestui text se aplică la drep-
turile.de uz şi de abitaţie, aceste
drepturi nefiind decât nişte dimi­
nutive ale uzufructului, 621 n. 3.
V. Abitaţie, Reducţiune, p. 874,
Uzufruct, etc.
— Neaplicarea art. 845 C. civil
înstrăinărilor făcute cu rezerva
unui drept de uz, 590 n. 1. V. Re-
zervă.
Uzucapiune. — După un vechiu
obiceiu al pământului, cei puter­
nici, care împresurase şi stăpâ­
nise cu puterea lucruri nemişcă­
toare de ale celor neputernici, nu
puteau invoca uzucapiunea fie
chiar de 40 de ani, întemeiată pe
o asemenea posesiune, 78, 79.
— Donaţiunea neînvestită cu
formele legale nu poate servi ca
un titlu just spre a conduce la j
uzucapiunea de 10 sau 20 de ani, j
208, n. 1. V. şi Gas. rom. I. de- j
cizia No. 841 din 7 Mai 1913, Ju­
risprudenţa română din 1913,
No. 23, p. 354 şi Cr. judiciar din
1913, No. 46, p. 551. V. Donaţiune,
p. 829 (tabla), Act autentic, p. 812,
etc.
— S'a decis că şi sentinţele ju­
decătoreşti nu pot constitui un
just titlu, în sensul art. 1897 C.
civil, întrucât nu sunt transla­
tive, ci declarative de drepturi.
Gas. rom S-a I, decizia No. 275
din 2 Aprilie 1913. Jurisprudenţa
română din 1913, No. 19, p. 294, |
No. curent 391.
— încât priveşte cazurile în
care uzucapiunea de 10 sau 20
de ani poate sau nu să fie invo­
cată în materie de donaţiuni, vezi
paginele indicate în tabla pe ar­
ticole, la art. 1890 urm.
Uzufruct. — Renunţarea unila­
terală la uzufruct, fără concursul
proprietarului, nu este supusă la
nicio formalitate, pe când renun­
ţarea la exerciţiul dreptului de
uzufruct, care s'ar face cu titlu
gratuit prin concursul voinţei am­
belor părţi, trebue să întrunească
toate formele prescrise pentru do­
nota şi tom. III, partea I, p. 570,
text şi n. 5.
— Se poate face o donaţiune,
rezervându-şi dăruitorul uzufruc­
' tul bunurilor dăruite, 398 urm. V.
Titluri la purtător, p. 890 (tabla).
— Uzufructul ce şi-a rezervat
dăruitorul este supus regulelor
\ ordinare dela uzufruct, cu această
deosebire că el este scutit de a
! dă ceuţiune, 399.
i — Dăruitorul sub rezerva uzu­
| fructului răspunde numai de dplul
şi culpa sa, 399.
— El nu răspunde însă de cazul
fortuit, nici de perderea lucrului
întâmplată din vechime, 399.
— Dăruitorul nu poate dispune
prin testament de uzufructul bu­
nurilor dăruite, 398 n. 2.
— Nuda proprietate a aceluiaşi
lucru poate fi dată unuia, iar
uzufructul altuia, fiecare donatar
plătind. în asemenea caz, câte o
taxă de înregistrare, 398, n. 2,
in fine.
— înstrăinarea bunurilor mo­
bile sau imobile făcută de un as­
cendent, cu rezerva uzufructului
(caz special prevăzut de art. 845
C. civil), 585 urm. V. Rezervă.
— Cazul când dispoziţia prin
acte între vii sau prin testament
J constitue un uzufruct a cărui va­
loare trece peste partea disponi­
bilă (dreptul moştenitorilor rezer­
vatari de a executa această dis­
poziţie sau de a abandona pro­
prietatea c a n t i t ă ţ e i disponibile
conform art. 844 C. civil,) 620 urm.
V. Abitaţie, Reducţiune, Rentă via­
geră, Uz, etc.
i
 V p. 261; tom. .VIII, p. 569 urm.;
Vase. — Nu pot face obiectul
unui dar manual, fiindcă nu pot
fi înstrăinate decât printr'un act
scris, 272 n. 2. V. Don. manuale, !
p. 847 (tabla).
Văduv, Văduvă.—Dacă condiţia
de a nu se căsători impusă unui
văduv sau unei văduve, este sau
nu licită (Controv.), 200, 201. V.
Căsătorie, Condiţii imposibile, Ui- |
cite, etc.
— Condiţia de a se căsători este I
însă validă, 198, text şi n. 3. v. Că- \
sătorie.
— Liberalitatea ce o persoană
văduvă face unei alte persoane,
înainte de a se fi gândit să se că­
sătorească cu aceasta din urmă,
nu cade sub previziunea art. 939 I
C. civ., 755. V. Partea disponibilă
intre soţi, p. 867 (tabla).
Văduvă săracă. — Are în ave­
rea bărbatului un adevărat drept
de succesiune, iar nu numai un
drept de creanţă (Controv.), 523
şi tom. III, partea II, p. 214 urm.
— Nu are nicio rezervă în a-
verea bărbatului ei, 523, 524 şi
tom. III, partea, II, p. 709. V. Re-
zervă, p. 881 (tabla).
— Legile străine care conferă
o rezervă femeei, 524.
— Ar. 849, care statorniceşte
modul de a se formă masa a-
supra căreia urmează a se cal­
culă partea disponibilă şi rezerva,
nu se aplică când este vorba de
a se determina partea ce văduva
săracă are în averea bărbatului
ei (Controv.), 563 şi tom. III, par­
tea II, p. 523, 524. V. Rezervă,
p. 883.
Vânat. — Faptul din partea do­
natarului de a vâna fără permi­
sie pe proprietăţile dăruitorului,
nu este de natură a aduce revo­
carea donaţiunei, 446, 447. V. Do­
naţiune, p. 836 (tabla).
Vânzare. — Vânzarea lucrului
altuia (Controv.), 330 n. 3; tom. III,
partea II, p. 588 n. 4; tom. VI,
_^^._ .-
= umili»
7-""^.-M\
tom. X, p. 194 n. 2. V. Lucrul al­
tuia, p. 861 (tabla).
Vânzările dintre soţi.— Vân­
zările de bună voe sunt, în prin­
cipiu, oprite între soţi, ele nefiind
permise decât pentru cauză de
lichidare în cele trei ipoteze pre­
văzute de art. 1307 C. civil, 784-
— Vânzările dintre soţi fiind
nule, nu pot valora nici ca do­
naţiuni deghizate, 784.
— Vânzările dintre soţi erau o-
i prite în dreptul nostru anterior
şi în vechiul drept francez, 784,
text şi n. 5.
j — Validitatea vânzărilor silite
dintre soţi, dacă cumpărătorul
este de bună credinţă, 784, n. 1.
— Validitatea vânzărilor dintre
viitorii soţi, 784, n. 1. V. în pri­
vinţa vânzărilor dintre soţi, tom.
i VIII, p. 589 urm.
Viabilitate. — Spre a fio per­
soană, copilul nu are nevoe de a
se naşte viabil (vitce habilis), fiind
suficient ca el să se nască viu,
82 n. 2 şi tom. I, p. 246; tom. II,
p. 245, 246; tom. III, partea II,
p. 73, 74, text şi nota; tom. VII.
j p. 308, 309, etc. V. Capacitate.
\ Violenţa (fizică sau morală).—
i Este o cauză de anulare a dispo­
j ziţiilor cu titlu gratuit (chestie de
fapt), 39, 40. V. Capacitate.
:
j
Z
Zestre. — V. Dotă, înzestrare,
Oblig, naturală, ele.
Ş
Ziar. —• Faptul unui ziar de a
oferi premii abonaţilor săi, care
se atribue câştigătorilor prin tra­
gere la sorţi, constitue un joc la
noroc, pentru care legea nu con­
feră nicio acţiune în justiţie, C.
Bucureşti şi Cas. rom. Cr. judi­
ciar din 1911, No. 50 şi Dreptul
din 1913, No. 26. Vezi şi Juris-
prudenţa in fişe (Revistă de drept,
care apare la Craiova, sub di­
' recţia noastră şi sub îngrijirea
i d-lui D Călinescu), adnot. 1 asupra
art. 1636 C. civil.
'i IIIMH' I I "i