CAP.

MĂSURI PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎN SECTORUL ZOOTEHNIC

Aerul, factor care influențează sănătatea și producția animală:

 Aerul din adăposturi radiațiile solare, vremea și clima, aclimatizarea

In conditiile cresterii valorii productive a animalelor, pe langa o hrana rationala, in

perioada de stabulatie, factorii de microclimat optim sunt determinanti in exteriorizarea
capacitatii productive si mentinerea unei bune stari de sanatate si reproductie. Atunci cand
factorii de microclimat (temperatura, umiditatea, luminozitatea, curentii de aer, compozitia
aerului si radiatiile calorice) se incadreaza in parametri normali, ei actioneaza favorabil asupra
organismului, stimuland activitatea tuturor organelor. Optimizarea acestor parametri se
realizeaza numai in conditiile unei bune ventilatii a grajdurilor
Temperatura, factorul primordial

Dintre acestia, factorul care asigura peste 75% din conditiile de microclimat
corespunzator este temperatura, care influenteaza atat productia de lapte si cresterea in
greutate, cat si functia de reproductie. Cercetatorii au stabilit ca, pentru fiecare specie si
categorie de animale, exista o temperatura optima la care producerea si pierderea de caldura
sunt egale, denumita „zona termica neutrala”, cand cantitatea de furaje ingerate este folosita
exclusiv pentru productie.
Atunci cand temperatura exterioara scade sub 15°C, efectul acesteia se resimte si in interiorul
adapostului, iar organismul animal reactioneaza cautand sa ridice temperatura corporala prin
diverse mijloace de aparare, menite sa micsoreze pierderile de caldura. In astfel de cazuri,
pentru mentinerea temperaturii corpului la nivel constant, este necesar un consum marit de
energie care, la randul sau, se realizeaza printr-un consum sporit de furaje.
Daca scaderea de temperatura amintita se mentine mai mult timp, productia de lapte a vacilor
dintr-un adapost necorespunzator scade cu 15-20%, iar sporurile de crestere in greutate sunt
nesemnificative. Tot astfel se explica frecventa mai ridicata a tulburarilor trofice si
functionale ale ovarului la vaci, in perioada de iarna. Pentru prevenirea imbolnavirilor
aparatului genital, este necesar a se asigura in adaposturile pentru bovine adulte o temperatura
de 10-20°C, in functie de starea fiziologica. Un alt factor cu implicatii serioase asupra
sanatatii animalelor si reproductiei este umiditatea, care, asociata cu o temperatura optima,
determina gradul de confort al unui adapost. In adaposturile cu umiditate excesiva si
temperatura scazuta, factori la care, de multe ori, se adauga curentii de aer, se inregistreaza un
numar mai mare de animale cu afectiuni respiratorii si tulburari ale functiei de reproductie.
Urmarind influenta umiditatii asupra reproductiei la vaci s-a ajuns la concluzia ca deprimarea
acestei functii este cu atat mai mare cu cat umiditatea creste. Echilibrul temperatura-umiditate
trebuie realizat in asa fel incat vaporii de apa sa nu se condenseze pe peretii si plafonul
adapostului. Evitarea umiditatii excesive se realizeaza prin depistarea si inlaturarea, pe cat
posibil, a cauzelor care o produc. In adapost, umiditatea ia nastere din vaporii de apa eliminati
de organismul animal prin respiratie si evaporarea transpiratiei, la care se adauga cei rezultati
din evaporarea apei din jgheaburi si adapatori, din balegarul si urina necuratate la timp sau din
apa folosita pentru curatenie si spalare. Atunci cand valoarea ei ajunge la 90%, umiditatea
devine un factor stresant, cu implicatii serioase asupra starii de sanatate a animalelor. In ceea
ce priveste ventilatia normala, aceasta este asigurata de viteza circulatiei aerului, care nu
trebuie sa depaseasca 0,1 – 0,3 m/s, iarna – cu usile inchise – si 0,3 – 0,5 m/s, vara, astfel
incat aerul din adaposturi sa fie primenit de 5 – 8 ori pe ora. In cazul vacilor de lapte, este
necesar a se calcula un cubaj mediu de 20 – 25m/cub de aer proaspat, pe cap de animal.
Modalitati de ventilatie

Pentru aceasta, fiecare adapost trebuie sa aiba un sistem de ventilatie compus din guri sau
canale, prin care aerul curat patrunde in interior si cosuri de ventilatie pentru evacuarea
aerului viciat. Atat gurile de admisie, cat si cosurile de aerisire trebuie prevazute cu capace –
la deschiderea de sub plafon – care, cu ajutorul unor dispozitive simple, sa poata fi inchise sau
deschise, dupa nevoie.
Un mijloc auxiliar pentru realizarea ventilatiei il constituie ferestrele, care trebuie astfel
folosite incat sa se evite formarea curentilor puternici in interiorul adapostului. Calitatea
microclimatului este influentata si de compozitia aerului din adaposturi. Prin respiratie,
animalele elimina o mare cantitate de bioxid de carbon, a carui concentratie creste in
adaposturile suprapopulate, unde numarul de animale este mai mare decat suprafata de
adapost optima necesara pe cap de animal.
Drept urmare, respiratia si bataile inimii se accentueaza, determinand o stare de agitatie. Pe
langa bioxidul de carbon, in adaposturile prost intretinute se mai produc insemnate cantitati de
amoniac si hidrogen sulfurat ce emana din urina si balegarul neevacuate la timp. Amoniacul
fiind un gaz cu miros puternic, iritant, intepator, irita mucoasa oculara si cea a cailor
respiratorii, producand conjunctivite si tuse ce favorizeaza aparitia bronhopneumoniilor.
Concentratia mare de hidrogen sulfurat afecteaza starea generala a animalelor, reduce
productia de lapte, iar dupa o perioada mai lunga, poate produce intoxicatii acute sau cronice,
care se manifesta prin transpiratie abundenta, gastroenterite si scaderea greutatii corporale. In
adaposturile bine intretinute, cu asternut curat si sisteme de canalizare si ventilatie
corespunzatoare, gazele nocive se produc in cantitati ce nu influenteaza organismul animal.
Putem aprecia, deci, ca intr-un adapost obisnuit, dar rational construit si in care sunt mentinuti
parametri optimi de microclimat, animalele au o buna stare de sanatate, iar procesele de
productie si reproductie se desfasoara normal.