1.

Malignizarea - simptome, metode de diagnostic și tratament

Se modifică simptomele caracteristice: dispare periodicitatea şi ritmicitatea
durerii, ingestia de alimente nu uşurează durerile, uneori alimentele chiar
agravează durerile, care sunt mai difuze, localizate (de obicei, mezogastric şi în
hipocondrul drept). Tulburările dispeptice (inapetenţa, greţuri, vărsături) sunt
relativ frecvente, bolnavul slăbeşte, devine anemic.
Riscul de a dezvolta cancer în caz de UG este scăzut. La detectarea ulcerului
gastric de o importanță fundamentală este studiul aprofundat al unor mici bucăți
de țesut din ulcer sub un microscop (biopsie și examen histologic) pentru a
exclude forma primară de cancer gastric cancer, care se manifestă prin un defect
ulceros. Este importantă adresarea precoce.

Semnele mici:
- dispariția periodicității durerilor
- durerile își pierd violența, dar devin permanente, inclusiv în timp de
noapte
- apare inapetența, pierderea ponderală
- crește anemia, se alterează starea generală
- apariția repulsiei față de carne

Diagnosticul:
FEGDS - nu se reexpansionează pliurile, infiltrarea mucoasei, la biopsia din
marginile ulcerului-semnul ”conusului”
R-scopia - ”nișa”, rigiditatea pereților

Tratamentul:
Rezecția gastrică extinsă (gastrectomie) cu examen histologic intraoperator

2.Tratamentul conservator al ulcerului peptic

Antiacidele sunt necesare în cantităţi mai mici decât la ulcerul duodenal,
deoarece hipersecreţia acidă este mai puţin exprimată în ulcerul gastric.
Antagonista de receptori H2 reprezintă medicaţia cea maf frecvent prescrisă
în ulcerul gastric. Ele nu sunt la fel de eficiente în vindecarea leziunii gastrice,
care se obţine în 80% din cazuri după 8 săptămâni de tratament, dar reprezintă
totuşi medicaţia de primă alegere datorită efectelor adverse reduse.
Omeprazolul (Losec) are efecte superioare faţă de antagoniştii de receptori H2
în vindecarea ulcerului gastric, inclusiv când leziunea are drept cauză
administrarea cronică de AINS. Unii autori îl recomandă ca opţiune iniţială în
terapia ulcerului gastric.
Pantoprazolul (Controloc) se administrează de asemenea în ulcerul gastric,
timp de 4-8 săptămâni.
Sucralfatul şi compuşii coloidali de bismut sunt foarte utili pentru vindecarea
ulcerului gastric deoarece îmbunătăţesc apărarea mucoasei gastrice.
Anticolinergicele pot fi eficiente în tratarea ulcerului gastric prin inhibarea
secreţiei acide, dar efectele lor adverse le limitează utilizarea în tratarea acestei
leziuni. Efectul lor de a încetini golirea conţinutului stomacului (care este
oricum afectată), precum şi faptul că influenţează activitatea cardiovasculară,
iar pacienţii cu ulcer gastric sunt mai vârstnici şi deci mai expuşi acestor acţiuni
nedorite, nu le recomandă în terapia curentă a ulcerului gastric. Dintre
anticolinergice se poate totuşi opta pentru utilizarea de Pirenzepină sau
Telenzepină, substanţe care au o acţiune relativ selectivă pe receptorii
muscarinici M1 şi realizează inhibarea secreţiei acide gastrice predominant faţă
de acţiunea cardiacă sau pe musculatura netedă.
Misoprostol - o substanţă analoagă a prostaglandinei PgE1, capătă o importanţă
deosebită în arsenalul terapeutic al ulcerului gastric, datorită efectului său
citoprotector.
La bolnavii cu ulcer gastric determinat de acţiunea AINS asupra mucoasei
gastrice Misoprostolul administrat în doză de 200 ug de 4 ori pe zi vindecă
leziunea în 75-95% din cazuri. Substanţa se poate folosi şi în prevenirea
apariţiei leziunii de ulcer gastric la pacienţii cu risc care necesită tratament
antiinflamator cortizonic sau nesteroidian timp îndelungat. în acest caz se
iniţiază terapia cu 100 ug/zi şi se creşte doza gradat, în mod lent, la 1-2
săptămâni pentru testarea toleranţei digestive şi evitarea apariţiei crampelor şi
diareei. Carbenoxolone, un produs de hidroliză al acidului glicirizic este o
substanţă utilizată în tratamentul ulcerului gastric pentru efectul său de
stimulare a producerii mucusului protector şi deci de creştere a rezistenţei
mucoasei gastrice. Doza uzuală este de 100 mg de 3 ori pe zi după masă timp de
o săptămână, apoi de 50 mg de 3 ori pe zi. Efectele adverse sunt retenţia de
sodiu, creşterea valorilor tensiunii arteriale, edeme, hipokaliemie, alcaloză. Din
acest motiv se administrează în doze mai mici la vârstnici şi se asociază săruri
de potasiu.

Dacă testele de diagnostic pentru Helicobacter pylori sunt pozitive se

administrează tratament antibiotic specific. în ceea ce priveşte dieta, se vor evita
alimentele care stimulează secreţia gastrică cum sunt cele care conţin cafeina,
precum şi alcoolul care are acţiune agresivă directă pe mucoasa gastrică. De
asemenea pacienţilor cu ulcer gastric li se vor interzice aspirina şi
antiinflamatoarele, datorită potenţialului lor ulcerogen. La pacienţii cu risc se
administrează pe sonda naso-gastrică antiacide, Sucralfat sau/şi analogi de
prostaglandine. De asemenea se pot administra în perfuzie antagonişti de
receptori H2.

Pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori au fost propuse mai multe

scheme terapeutice constând în mono-, bi- sau triterapie. Cele mai eficiente
combinaţii au inclus compuşi de bismut - salicilaţi sau citraţi de bismut coloidal
- la care se asociază Metronidazol, cu sau fără adăugare de amoxicilină sau
tetraciclină. Exemplificând o astfel de asociere menţionăm administrare de
bismut subcitrat (DeNol) 2 tb. de 2 ori/zi înaintea meselor timp de 6
săptămâni + Metronidazol 250 mg de 3 ori pe zi timp de 2 săptămâni +
Amoxicilină 500 mg de 3 ori pe zi sau Tetraciclină 500 mg de 3 ori pe zi
timp de 2 săptămâni. Această triplă terapie reuşeşte să vindece infecţia cu
Helicobacter pylori în 90% din cazuri, iar asocierea şi a antagoniştilor de
receptori H2 sau a Omeprazolului creşte eficienţa terapiei antimicrobiene.

3. caz clinic
diagnostic: Ulcer gastric malignizat
Tactica: Tratament chirurgical - Rezectie gastrică