Problema de cercetare:

construcţia ipotezelor

Suport de curs
Designul şi practica cercetării sociale
Mircea Comşa
 2 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Teme discutate
 Ipotezele de cercetare
 Definirea şi rolul ipotezelor
 Tipuri de ipoteze
 Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o ipoteză
 Ipoteze inductive şi deductive
 Logica procesului de cercetare
 Testarea ipotezelor alternative
 3 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Definirea şi rolul ipotezelor

 Uneori, înainte de realizarea efectivă a cercetării, răspunsurile
posibile la întrebările de cercetare pot fi anticipate.
 În cazul strategiei deductive acest lucru este obligatoriu.
 Prin urmare, elaborarea ipotezelor de cercetare poate fi privită
ca o fază mai complexă a fazei de formulare a interogaţiilor de
cercetare (a celor explicative îndeosebi).
 Ipoteză = tentativă de răspuns la o întrebare de cercetare.
 Prin urmare, ipoteza nu este o întrebare, ci un răspuns
provizoriu la o întrebare (de cercetare).
 Pentru a răspunde anticipat la o întrebare de cercetare, o
ipoteză afirmă că un fenomen (în sens larg) are loc datorită
altuia.
 4 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Definirea şi rolul ipotezelor

 Imaginea ipotezei ca relaţie anticipată cu privire la două
fenomene constituie o perspectivă comună a majorităţii
definiţiilor date acesteia în literatura de specialitate.
 Astfel, ipoteza este o ...
 „ ... afirmaţie ce asertează o relaţie între două concepte” (Bouma, 2000:
28).
 „... ghicire educată (în sensul că se bazează pe cunoaşterea
fenomenului şi pe înţelegerea ideilor relevante din teoriile sociale) a ceea
ce investigatorul aşteaptă să găsească într-o anumită situaţie” (Ragin,
1994).
 „ ... tentativă de a răspunde la o întrebare de cercetare; exprimată sub o
formă ce arată clar relaţia dintre o variabilă dependentă şi o variabilă
independentă” (Nachmias, 1996: 62).
 „ ... relaţie aşteptată dar neconfirmată între două sau mai multe variabile”
(Singleton et al., 1988).
 5 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Definirea şi rolul ipotezelor

 Punctele comune ale definirii unei ipoteze, aşa cum se desprind
ele din definiţiile anterioare, arată că o ipoteză este
 o afirmaţie tentativă (idee, bănuială, asumpţie, prezumţie)
 care specifică o relaţie între două (sau mai multe) concepte şi
 a cărei validitate nu este cunoscută în prealabil.
 Ex 1: Dacă ne interesează să identificăm cauzele implicării în asociaţii,
putem anticipa că oportunităţile de angajare ar putea fi o astfel de cauză şi
să formulăm o ipoteză de genul:
 „oportunităţile de angajare oferite de organizaţii influenţează pozitiv
implicarea membrilor în activităţile derulate de acestea”.
 Ex 2: Punând în relaţie sinuciderea şi coeziunea socială, Durkheim ne oferă
în lucrarea sa despre sinucidere un alt exemplu de ipoteză:
 „rata sinuciderilor este mai mare în cazul grupurilor caracterizate printr-o
coeziune socială mică”
 alte formulări: „nivelul coeziunii sociale al unei comunităţi variază invers
cu rata sinuciderilor din acea comunitate”; „coeziunea socială mică
determină o rată a sinuciderilor mare”.
 6 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Definirea şi rolul ipotezelor

 Formalizarea exemplelor

Cauza Relaţia Efectul

(v. independentă) (influenţează + / -) (v. dependentă)
oportunităţile de
determină o creştere a implicării membrilor
angajare

coeziunea socială este relaţionată negativ cu rata sinuciderilor

 7 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Definirea şi rolul ipotezelor

 Ipotezele nu rezultă din neant ci se fundamentează pe reflecţia
teoretică şi travaliul exploratoriu.
 Surse de ipoteze:
 O ipoteză poate fi dedusă din teorie sau indusă din date, observaţii
empirice, intuiţie sau aşa cum se întâmplă adesea în practică din
combinaţia acestora.
 Surse de ipoteze sunt de asemenea teoriile, cercetările realizate de alţi
sociologi, practicienii, informatorii cheie sau experienţa proprie.
 Spre deosebire de întrebările de cercetare, ipotezele nu sunt
neapărat necesare pentru a realiza o cercetare, acestea din
urmă jucând un rol specific şi limitat în cercetarea socială.
 Pe de altă parte, la fel ca şi interogaţiile, ipotezele orientează
cercetarea, spunându-ne ce anume şi unde să căutăm.
 8 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Definirea şi rolul ipotezelor

 În literatura de specialitate, imaginea cu privire la rolul
ipotezelor variază de la situaţia de element central la cea de
element total dispensabil.
 Astfel, unii autori consideră că centrul metodei ştiinţifice cuprinde
formularea şi testarea ipotezelor (Ragin, 1994), iar alţii că putem realiza
o cercetare fără a avea nevoie de ipoteze (reprezentanţii strategiei
abductiviste).
 O poziţie intermediară îi aparține lui Blaikie (2000).
 Ipotezele sunt relevante doar pentru întrebările de tip „de ce” şi în principal
atunci când strategia deductivă este folosită pentru a da un răspuns la
acestea.
 Ipotezele nu sunt adecvate pentru strategia inductivă şi, în general, sunt
considerate inadecvate în cazul strategiei abductive, cel puţin în fazele
iniţiale ale acesteia.
 9 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Definirea şi rolul ipotezelor

 Principala funcţie a unei ipoteze este de a structura mai bine
cercetarea, în special prin clarificarea problemei de cercetat şi
orientarea în specificarea datelor care trebuie culese şi care nu.
 O ipoteză ajută de asemenea şi la accentuarea obiectivităţii
studiului.
 Însă, uneori se poate întâmpla exact contrariul, mai ales atunci când
cercetătorul este centrat excesiv pe susţinerea ipotezei şi produce /
culege doar datele care o validează), la formularea teoriilor şi acoperirea
golurilor din cunoaştere (Kumar, 1999: 66).
 10 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Condiţii - ipoteze
 O ipoteză trebuie să îndeplinească caracteristicile interogaţiilor
de cercetare (simplă, specifică şi clară conceptual, fiabilă şi pertinentă).
 Specifică = să precizeze, sub forma unei afirmaţii declarative,
 relaţia aşteptată dintre concepte / variabile în termeni de direcţie (relaţie
pozitivă / negativă sau chiar inexistenţa unei relaţii în anumite situaţii) +
 condiţiile în care această relaţie apare sau va fi observată.
 Condiţiile se referă la unitatea de analiză, timp, spaţiu, menţionarea lor
fiind necesară deoarece condiţii diferite pot duce la date care să susţină
sau nu o ipoteză.
 O situaţie destul de frecventă relativ la influenţa condiţiilor o constituie
unitatea de analiză, deseori schimbarea acesteia modificând sau
anulând existenţa relaţiei.
 Translatarea concluziilor de la un nivel de analiză la altul duce frecvent la
aşa numita eroare ecologică.
 Spre exemplu relaţia dintre educaţie şi partizanatul politic poate fi studiată la
nivel de individ, grup sau secţie de vot, concluzia (existenţa sau nu a
corelaţiei / cauzalităţii) putând diferi în funcţie de unitatea de analiză aleasă.
 11 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Condiţii - ipoteze
 O ipoteză trebuie să fie exprimată într-o formă observabilă:
 Trebuie să indice modalitatea de verificare empirică a ceea ce afirmă,
precum şi implicaţiile empirice, condiţiile în care poate fi falsificată.
 Trebuie să existe posibilitatea să fie testată / verificată, adică să existe
metode / procedee care să o testeze sau să existe posibilitatea
construirii unora.
 O ipoteză trebuie să fie relaţionată cu cunoştinţele anterioare:
 rezultă din cunoştinţele anterioare şi vizează modificarea/completarea lor.
 Trebuie de asemenea să fie operaţionalizabilă:
 adică să fie exprimată în termeni măsurabili (conceptele + relaţia lor).
 Să nu fie condiţionată axiologic („value-free”):
 în sensul că valorile sau preferinţele subiective ale cercetătorului să nu
fie implicate în formularea ei.
 deoarece acest lucru este dificil de realizat uneori, soluţia preferată
(Mihu, 1992) este ca acestea să fie conştientizate şi prezentate ca atare.
 12 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Tipuri de ipoteze
 Există mai multe clasificări ale ipotezelor în funcţie de diferite
criterii:
 inconştiente sau conştiente
 explicite sau implicite
 de cercetare sau alternative (opusul ipotezei de cercetare = ipoteza nulă)
 conceptuale sau operaţionale
 inductive sau deductive
 În cele ce urmează ne vom concentra asupra tipurilor de
ipoteze de cercetare (în funcţie de formulare) şi a distincţiei
dintre ipotezele conceptuale şi cele operaţionale.
 13 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Tipuri de ipoteze
 O ipoteză trebuie să specifice care este variabila dependentă şi
care independentă precum şi relaţia dintre acestea (formă,
intensitate).
 În funcţie de aceste dimensiuni, deosebim formulări de tip:
 „dacă-atunci”:
 „dacă x atunci y” - dacă o persoană are un nivel ridicat de educaţie atunci va
avea un nivel scăzut de prejudecată
 numită şi implicaţie în logică
 matematic:
 Y = f(X) adică Y este funcţie de X
 P = 10 – 1/2E, adică nivelul de prejudecată este egal cu 10 minus jumătate
din nivelul educaţiei
 adecvată doar în cazul variabilelor evaluate cantitativ
 14 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Tipuri de ipoteze
 continuu:
 „cu cât mai mare / mic X, cu atât mai mic / mare Y”
 cu cât mai mare nivelul de educaţie cu atât mai mic nivelul de prejudecată
 diferenţă:
 se referă la diferenţa înregistrată de o variabilă (cantitativă sau calitativă) în
cadrul categoriilor altei variabile (calitativă).
 dacă variabila independentă este una calitativă (are categorii discrete) vom
folosi formularea de tip diferenţă nu pe cea de tip continuu.
 indivizii care au absolvit cel puţin liceul au un nivel mai scăzut de prejudecată
comparativ cu cei care nu au absolvit liceul.
 15 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Tipuri de ipoteze

Afirmaţia Întrebări Răspunsuri

Sărăcia duce la Care sunt variabilele? Nivelul de sărăcie şi analfabetismul.
analfabetism. Care este unitatea de Naţiunea (poate fi şi individul).
analiză?
Cum anume măsurăm PIB mediu pe locuitor respectiv ponderea
variabilele? analfabeţilor (variabile cantitative).
Care este sensul Sărăcia este independentă şi
relaţiei? analfabetismul dependentă.
Alegerea formulării Dacă PIB mediu pe individ este scăzut
adecvate. atunci rata analfabetismului va tinde să fie
mare.
Dacă PIB mediu pe individ este ridicat
atunci rata analfabetismului va tinde să fie
mică.
 16 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Tipuri de ipoteze

Afirmaţia Întrebări Răspunsuri

Femeile Care sunt variabilele? Genul (categoria femeie versus bărbat) respectiv
sunt plătite venitul.
mai puţin. Care este unitatea de Individul
analiză?
Cum anume măsurăm Calitativ genul, respectiv cantitativ venitul în
variabilele? ultima lună.
Care este sensul Genul (independentă) influenţează venitul primit
relaţiei? (dependentă).
Variabile ascunse? Relaţia este probabil influenţată de ocupaţie
(variabilă de control).
Alegerea formulării Femeile tind să primească salarii mai mici
adecvate. comparativ cu bărbaţii pentru aceleaşi ocupaţii.
 17 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Tipuri de ipoteze
 O ipoteză este o propoziţie care anticipează o stare de fapt, o
relaţie între variabile, o prezumţie care trebuie verificată în
practică.
 Cu privire la o ipoteză nu ştim dacă este adevărată sau falsă
dar bănuim că este adevărată şi urmărim să vedem acest lucru
în urma testării ei.
 Pentru a realiza acest lucru, o ipoteză trebuie să fie testabilă
empiric (să existe posibilitatea testării ei, fie prin verificare, fie
prin falsificare).
 Testarea unei ipoteze presupune compararea ei împotriva unor
seturi de date relevante (cât mai multe şi cât mai diferite).
 În urma analizei acestor date, vedem dacă ipoteza se confirmă
(provizoriu) sau infirmă (tot provizoriu).
 18 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Tipuri de ipoteze
 Dacă o ipoteză se confirmă, ea este acceptată, devine parte a
corpului cunoaşterii ştiinţifice.
 Cel mai adesea însă o ipoteză este formulată la un nivel general
(concepte cu un grad ridicat de abstractizare).
 Pentru a fi testată, ipoteza trebuie transpusă de la nivelul conceptual
(abstract sau teoretic), la nivelul operaţional (empiric sau măsurabil).
 Situaţia obişnuită este cea în care se pleacă de la o ipoteză formulată
conceptual iar pentru testarea ei se foloseşte formularea
operaţională.
 Ex:
Ipoteza: Statusul socio-economic al familiei influenţează pozitiv reuşita şcolară.

statusul socio-economic al familiei + reuşita şcolară

Conceptual:

Operaţional: venitul lunar net al familiei + media de absolvire a liceului

 19 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Tipuri de ipoteze
 Prin urmare, o ipoteză nu poate fi testată direct ci doar indirect.
 în urma operaţionalizării ei
 deci doar sub una din multiplele forme posibile
 Trecerea de la nivelul conceptual la cel operaţional pune însă
problema validităţii şi a fidelităţii.
 Validitatea: „venitul lunar net al familiei” şi „media de absolvire a liceului”
măsoară corect şi cât mai mult din conţinutul conceptelor „status socio-
economic” respectiv „reuşită şcolară”?
 În cazul în care constatăm că aceşti indicatori nu acoperă tot conţinutul
conceptelor vom include şi alţi indicatori sau dacă un indicator nu
măsoară corect îl vom înlocui (de exemplu, venitul lunar net pe individ
poate fi o măsură mai corectă decât venitul lunar net al familiei).
 De asemenea, dacă vom observa că măsurile noastre nu produc valori
apropiate în condiţii similare (nu respectă condiţia de fidelitate), le vom
modifica sau înlocui.
 20 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Tipuri de ipoteze
 Principalele erori în testarea ipotezelor constau:
 în respingerea H0 atunci când este adevărată (eroare de tip 1)
 acceptarea ei când este falsă (eroare de tip 2).

Ipoteza nulă este în realitate:

Decizia luată de cercetător cu
privire la ipoteză este: Adevărată Falsă

Acceptare Decizie corectă Eroare de tip 2

Respingere Eroare de tip 1 Decizie corectă

 Concluziile incorecte pot avea cauze multiple, mai exact orice

pas al procesului de cercetare:
 designul de cercetare, procedurile de eşantionare, metodele şi
instrumentele de culegere a datelor, analiza datelor, proceduri de analiză
incorecte, concluzii trase greşit (raţionamente eronate), etc.
 21 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Generalizarea lui Durkheim cu privire la relaţia de cauzalitate
dintre solidaritatea socială şi sinucidere a fost derivată inductiv
din mai multe observaţii.
 Analizând ratele de sinucidere din cadrul mai multor categorii
de populaţie, Durkheim a observat că anumite categorii de
populaţie au rate de sinucidere mai mari ca altele:
 (F1) persoanele divorţate sau necăsătorite > cele căsătorite,
 (F2) persoanele fără copii > cele cu copii,
 (F3) locuitorii din urban > cei din rural.
 Care este cauza?
 Care este caracteristica pe care o au în comun grupurile cu rate ridicate
de sinucidere şi nu o au cele cu rate scăzute?
 22 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Răspunsul lui Durkheim: grupurile analizate diferă relativ la
gradul de solidaritate (integrare) socială.
 Grupurile care au un grad scăzut de integrare socială au rate de
sinucidere ridicate iar cele caracterizate printr-un grad ridicat de
integrare au rate de sinucidere mici.
 Desigur, Durkheim nu a analizat toate categoriile de populaţie
posibile şi nici categorii relativ la toate societăţile existente.
 Doar pe baza acestor observaţii însă, el a putut formula o
concluzie inductivă, adică o ipoteză ce trece dincolo de faptele
avute la dispoziţie.
 23 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Atunci când o ipoteză este considerată adevărată, faptele
respective sunt explicate de ipoteză, decurg logic din aceasta,
printr-un proces invers numit deducţie:
Ipoteză Dacă solidaritatea socială a unui grup X este mai mare
decât a altuia Z, atunci rata sinuciderilor relativ la
grupul X va fi mai mică decât cea relativ la grupul Z.
Constatare Solidaritatea socială este mai mare în cazul persoanelor
căsătorite decât în cazul celor necăsătorite sau divorţate.
Prin urmare Rata de sinucidere este mai mică în cazul persoanelor
căsătorite decât a celor necăsătorite sau divorţate.

 Dacă vom constata că predicţia ipotezei are suport în realitate

(date), vom concluziona că ipoteza este mai probabilă.
 Acest raţionament poate fi reluat pentru diferite categorii de
populaţie pentru a se verifica / testa dacă situaţia prezisă de
ipoteză se regăseşte în realitate şi relativ la acele categorii.
 24 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Faptul că am explicat fapte astfel, înseamnă doar că ipoteza
este legitimă, dar nu şi că este neapărat adevărată cel puţin
pentru două motive.
 Pe de o parte este posibil ca în cazul altor grupuri ipoteza să nu fie
adevărată (să găsim de exemplu că persoanele necăsătorite se sinucid
într-o măsură mai mică decât cele căsătorite),
 Pe de altă parte este posibil ca aceeaşi realitate (fapte) să fie mai bine
explicată de alte ipoteze.
 Prin urmare, în ambele cazuri, pentru a mări încrederea în
ipoteza noastră, avem nevoie de evidenţe suplimentare.
 Principalele modalităţi prin care evidenţe suplimentare pot să
facă mai probabilă o ipoteză sunt
 realizarea unor confirmări multiple
 eliminarea ipotezelor alternative
 25 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Cu cât tipul confirmărilor (populaţie, surse, perioade, etc.) este
mai diferit şi acestea sunt într-un număr mai mare, cu atât
creşte probabilitatea de adevăr a acelei ipoteze.
 Dacă evidenţele pentru ipoteza / teoria lui Durkheim relativ la
sinucidere includ aceleaşi categorii de populaţie dar din mai
multe ţări, categorii cât mai diverse, eventual din perioade
diferite, încrederea în aceasta creşte.
 De exemplu, una dintre consecinţele derivate din ipoteza anterioară este
aceea că protestanţii din Franţa vor avea o rată de sinucidere mai mare
decât catolicii din Franţa.
 Dacă datele pe care le culegem vor arăta acest lucru, aceasta înseamnă
că ipoteza a fost confirmată (spunem că este mai credibilă, mai probabilă
şi nu că este adevărată sau că datele dovedesc asta).
 26 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 De asemenea, testarea se poate face relativ la evenimente
existente sau viitoare (în ce măsură ipoteza prezice evenimente
viitoare).
 De exemplu, dacă relativ la o comunitate apare la un factor care
determină creşterea nivelului de integrare, ar trebui ca în viitor să
asistăm la o scădere a ratei de sinucidere în acea comunitate.

 Deoarece pentru orice set de observaţii putem emite mai multe

explicaţii, ceea ce trebuie să facem în continuare este să
identificăm aceste explicaţii posibile şi să le testăm,
 adică să vedem dacă acestea pot explica alte fapte observabile,
 adică să deducem alte consecinţe din ipoteză şi să vedem dacă şi
acestea sunt adevărate (corespund realităţii).
 27 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Considerând exemplul anterior relativ la relaţia dintre
sinucidere şi integrare, o altă posibilitate (ipoteză) ar putea fi
 aceea că grupurile de persoane considerate au în comun (şi) altceva
decât solidaritatea socială scăzută, acest altceva (de exemplu o anumită
concepţie religioasă sau o incidenţă diferită a bolilor mentale)
determinând variaţia ratelor de sinucidere.
 Prin urmare, vom accepta ipoteza lui Durkheim doar provizoriu,
ca o tentativă de răspuns şi vom căuta în continuare să
eliminăm cât mai multe dintre ipotezele alternative.
 Cu cât sunt eliminate mai multe ipoteze alternative, cu atât
ipoteza noastră de lucru va deveni mai probabilă.
 28 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Pentru exemplul anterior, una dintre ipotezele alternative la
ipoteza solidarităţii sociale este ipoteza bolii mentale.
 Dacă această ultimă ipoteză ar fi adevărată, atunci grupurile cu
incidenţă mare a bolilor mentale ar trebui să aibă rate ridicate
de sinucidere.
 Pe de altă parte, solidaritatea socială nu este asociată cu bolile
mentale.
 Prin urmare putem realiza un test crucial – confirmă o ipoteză
simultan cu neconfirmarea ipotezei alternative.
 Datele pentru mai multe regiuni au arătat că nu există o
asociere între bolile mentale şi sinucidere, deci ipoteza
alternativă nu este confirmată (după Singleton et al., 1998).
 29 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Dat fiind faptul că evidenţele sunt discutabile (limitele legate de
acurateţea datelor), limitate în ambele situaţii (confirmare şi
infirmare), cel mai corect este să spunem că o evidenţă creşte
sau scade probabilitatea ca o ipoteză să fie adevărată.
 Însă, oamenii de ştiinţă tind să acorde o greutate mai mare
evidenţelor care infirmă o ipoteză (falsificaţionismul lui Popper)
comparativ cu cele care o confirmă.
 Una din variantele de depăşire a limitelor raţionamentelor
inductiv şi deductiv, constă în combinarea lor sub forma unui
raţionament de tip inductiv-deductiv.
 Logica este importantă pentru reuşita unui demers de cercetare
prin faptul că ne ajută să vedem dacă raţionamentele realizate
sunt valide sau nu. Însă, concluziile noastre se bazează nu
doar pe raţionamente valide ci şi pe adevărul sau ne-adevărul
propoziţiilor (dovedit empiric).
 30 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Activitatea de cercetare (construcţia ştiinţei) urmează un drum
complex, marcat de procese alternative de inducţie şi deducţie,
construcţie şi testare a construcţiei.
 Scopul ultim al procesului de cercetare este construcţia de
teorii.
 Acestea reprezintă încercări de a răspunde la întrebările de tip „de ce”.
 Teoriile pot diferi prin complexitate (număr de variabile), nivel de
abstractizare şi scop.
 Pentru a înţelege rolul teoriei în cercetarea empirică este utilă
distincţia dintre două stiluri diferite de cercetare:
 testarea teoriei: se pleacă de la teorie şi prin raţionament de tip deductiv
se ajunge la observaţii (de la abstract la empiric)
 construcţia teoriei: se pleacă de la observaţii şi prin raţionament de tip
inductiv se ajunge la teorie (de la empiric la abstract).
 31 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

Punctul de start pentru
testarea teoriei

teorie
inducţie deducţie

implicaţii pentru propoziţii

propoziţii
teorie nouă

analiza datelor realizarea măsurilor,

eşantionului

colectarea datelor

Punctul de start pentru

construcţia teoriei
 32 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Punctul de plecare în procesul de cercetare îl constituie
descrierea.
 Se constată o anumită stare de fapt şi apoi se încercă explicarea ei.
 Dacă avem în vedere exemplul cu privire la cauzele sinuciderii, vom
încerca să descriem fenomenul răspunzând la întrebările:
 care este rata sinuciderilor într-o anumită comunitate, care este evoluţia
ei, cum este ea comparativ cu alte comunităţi?
 Apoi vom încerca să explicăm starea de fapt observată având
drept ghid întrebările:
 de ce este rata sinuciderilor mare, de ce urmează această evoluţie, de
ce este mai mare în comunitatea x decât în y?
 În funcţie de tipul de întrebare şi datele care ne interesează,
vom adopta un anumit design de cercetare, respectiv o anumită
metodă de culegere a datelor.
 33 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Răspunsul la întrebări de tip „de ce” presupune automat
dezvoltarea unei explicaţii cauzale (x este cauza lui y).
 Tipuri de relaţii de cauzalitate posibile in cazul a 3 variabile:
relaţie cauzală directă relaţie cauzală indirectă relaţie cauzală falsă între x şi y

X Y X Y X Y

Z Z Z

relaţie cauzală directă şi indirectă relaţie cauzală directă, indirectă şi falsă relaţie cauzală directă şi falsă

X Y X Y
X Y

Z Z
Z

X Y
relaţie cauzală indirectă şi falsă

Z
 34 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 Concepţia clasică asupra cauzalităţii implică o cauză şi un efect
şi se bazează pe patru principii:
 ordinea temporală: cauza trebuie să preceadă efectul
 asocierea: cele două fenomene trebuie să aibă loc împreună
 eliminarea alternativelor: trebuie să putem afirma că efectul este
rezultatul acestei cauze şi nu a alteia
 găsirea sensului pentru relaţia cauzală: legături teoretice, asumpţii
 În prezent, în ştiinţele sociale, cauza este privită din două
perspective:
 determinist: y determină pe x dacă şi numai dacă întotdeauna este aşa
(dacă fumezi te îmbolnăveşti de cancer) + specificate condiţiile
 probabilist: y determină pe x cu o anumită probabilitate (dacă fumezi ai
mai multe şanse să te îmbolnăveşti de cancer) + specificate condiţiile
 35 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 În ştiinţele sociale majoritatea cauzalităţilor sunt de tip
probabilist.
 Printre principalele motive se află complexitatea
comportamentului uman, subiectivitatea, sensurile multiple
asociate, voluntarismul, etc.
 Criteriile de inferare a cauzelor vizează 2 aspecte principale:
 covariaţia dintre cele două variabile (nu este suficientă dar este
obligatorie)
 aserţiunea că o variabilă o influenţează pe cealaltă trebuie să aibă sens,
adică trebuie să ne asigurăm de următoarele:
 ordinea temporală a variabilelor (cauza trebuie să fie anterioară efectului)
 variabilitatea variabilei dependentă (variabila dependentă trebuie să acopere
întregul interval de variaţie)
 plauzibilitatea teoretică a relaţiei cauzale (trebuie să arătăm teoretic sau pe
baza altor cercetări / teorii cum cauza determină efectul
 36 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Logica procesului de cercetare

 O strategie pentru analiza cauzală o reprezintă modelul
elaborării propus de Lazarsfeld.
 Conform acestui model, o relaţie cauzală poate fi stabilită în
urma unui demers în patru paşi:
Pas Descriere Exemplu
1 Observăm existenţa unei Observăm că incidenţa delicvenţei este diferită în
relaţii între două variabile cadrul diferitelor categorii de status socio-economic
(SES).
2 Formulăm ipoteza că o altă Ne întrebăm de ce are loc această variaţie, de ce
variabilă este responsabilă delicvenţa este mai mare în cazul categoriilor cu
pentru această relaţie SES mai scăzut.
3 Elaborăm analiza Răspuns (ipoteză): din cauza incidenţei mai mari a
introducând în analiză / situaţiilor de familii cu un singur părinte (ipoteza
calcul a 3-a variabilă componenţei parentale).
4 Examinăm relaţia dintre Dacă ipoteza este adevărată vom găsi:
variabilele iniţiale atunci -corelaţie bi-variată între SES şi delicvenţă
când o controlăm a 3-a -corelaţie parţială între SES şi delicvenţă apropiată
variabilă de zero când controlăm componenţa familială.
 37 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Testarea ipotezelor alternative

 Cu privire la o stare de fapte se pot emite mai multe ipoteze.
 În faza iniţială a cunoaşterii fiecare dintre ipoteze poate fi adevărată.
 Ulterior unele ipoteze nu trec testele şi sunt îndepărtate, apar altele care
la rândul lor sunt testate, situaţia comună din ştiinţele sociale fiind
existenţa cu privire la aceeaşi stare de fapt a unor ipoteze concurente.
 Deseorie, pentru explicarea unui fenomen se folosesc perspective
diferite, fiecare din ipotezele derivate din aceste teorii fiind adevărată.
 De exemplu, fericirea unui mariaj poate fi explicată prin intermediul uneia
dintre teoriile / perspectivele:
 atributele personale ale cuplului (perspectiva psihologică)
 factorii economici(perspectiva economică)
 perioada de viaţă în care se află cuplul (perspectiva dinamica vieţii)
 rolurile de gender diviziunea muncii (perspectiva feministă)
 cohorta căreia aparţin (perspectiva demografică)
 integrarea cuplului în grupuri mai largi (perspectiva reţele sociale)
 38 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Testarea ipotezelor alternative

A) relaţie cauzală: tipul de şcoală determină reuşita academică

tipul de şcoală reuşita academică

B) explicaţie alternativă: selectivitate în abilitatea iniţială a copilului

reuşita academică
abilitatea iniţială
a copilului
tipul de şcoală

C) explicaţie alternativă: resursele familiei

facilităţi acasă pentru

studiu
resursele părinţilor
reuşita academică

tipul de şcoală

D) explicaţie alternativă: valorile educaţionale

valorizarea educaţiei
de către copil
valorizarea
educaţiei de către
părinţi reuşita academică
tipul de şcoală
 39 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Testarea ipotezelor alternative

 În concluzie, înainte de a accepta o ipoteză, trebuie să
 identificăm şi testăm diferite alte explicaţii posibile şi consistente cu
realitatea observată,
 să comparăm ipotezele alternative identificate (în modele separate sau
mai corect simultane) şi
 doar apoi să decidem care este afirmaţia cel mai probabil să fie
adevărată (sau afirmaţiile cel mai probabil adevărate).
 40 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Testarea ipotezelor alternative

 Din perspectiva unor epistemologi, logica demersului anterior
nu este cea mai adecvată.
 După părerea acestora, este posibil să găsim un anumit suport (sau mai
multe evidenţe) pentru orice teorie dar asta nu înseamnă automat că
teoria este adevărată (datorită limitelor raţionamentului de tip inductiv).
 Potrivit acestor epistemologi de filiaţie popperiană, atitudinea
cercetătorilor trebuie să fie una sceptică.
 Raportat la logica cercetării ştiinţifice această atitudine se transpune nu
în căutarea de evidenţe (observaţii) consistente cu teoria ci în încercarea
de a găsi evidenţe care să o falsifice (de unde şi eticheta de
falsificaţionism).
 Adică, în loc să încercăm să demonstrăm adevărul unei ipoteze (teorii),
trebuie să urmărim falsificarea ei, adică să încercăm să demonstrăm că
este falsă.
 Acest lucru se poate face prin eliminarea explicaţiilor rivale sau prin
căutarea deliberată a unor probe pe baza cărora să respingem ipoteza.
 41 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Testarea ipotezelor alternative

 Conform perspectivei falsificaţionste singura posibilitate sigură
de evalua o ipoteză / teorie este aceea de a încerca să găsim
contra-evidenţe,
 adică să găsim o consecinţă a acesteia pe care să o dovedim că este
falsă sau, în cazul ipotezei, să încercăm să falsificăm ipoteza de nul (să
arătăm că H0 nu poate fi adevărată).
 Logica demersului popperian se bazează pe limita procesului
de inducţie în ceea ce priveşte generalizarea:
 oricâte teste ar trece o teorie, ea nu poate fi considerată adevărată
pentru totdeauna deoarece oricând se poate găsi un test pe care
aceasta să nu-l treacă.
 În schimb, o teorie poate fi infirmată definitiv, atunci când se întâmplă
următoarea situaţie:
 PM dacă A este adevărat atunci B trebuie să aibă loc
 Pm B nu are loc
 C prin urmare A nu este adevărată
 42 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Testarea ipotezelor alternative

 Conform epistemologiei popperiene nu vom obţine niciodată
confirmări definitive pentru o ipoteză.
 În consecinţă, o ipoteză poate fi considerată adevărată doar
provizoriu, atâta timp cât contrarele ei sunt false.
 Deci, ceea ce trebuie să ne intereseze la o ipoteză este
caracteristica ei de a fi infirmabilă (falsificabilă) şi nu valoarea ei
de adevăr.
 În practică lucrurile nu stau chiar aşa simplu.
 Testul la care este supusă o teorie / ipoteză poate avea o duritate diferită
(timp, număr de teste, condiţii diferite, etc.).
 Deci nu este corect să renunţăm la ea după o singură infirmare (evidenţa
poate să nu fie reală), ci mai degrabă să o re-analizăm, să o modificăm
şi apoi să o re-testăm folosind alt set de date.
 Numai în cazul în care ajungem la infirmări multiple sau majore trebuie
să renunţăm la respectiva teorie / ipoteză şi să căutăm alta.