Soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate

Sediul materiei

Soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate sau controlul de constituţionalitate a

posteriori este reglementat de art.146 lit.d) din Constituţie şi de art.29-33 din Legea
nr.47/1992.
În cadrul acestui tip de control, Curtea hotărăşte atât asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o
ordonanţă, în vigoare, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, cât şi
cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului.

Autorii sesizării
Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată:
– de către părţile unui litigiu;
– din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial;
– de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă;
– de Avocatul Poporului, direct.

Obiectul excepţiei
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe
imperative stabilite prin legea organică a Curţii Constituţionale [art.29 alin.(1) din Legea
nr.47/1992]:
– să fie o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă. Prin
urmare, doar actele cu caracter legislativ fac obiectul controlului de constituţionalitate, nu şi
actele administrative. Acestea din urmă pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de
instanţele judecătoreşti;
– legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată să fie în vigoare. Prin Decizia nr.766/2011,
Curtea Constituţională a constatat că sintagma „în vigoare” este constituţională în măsura în
care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau
ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se
producă şi după ieşirea lor din vigoare;
– legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată trebuie să aibă legătură cu soluţionarea
cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Evident că această cerinţă nu
se aplică în cazul în care Avocatul Poporului ridică excepţia de neconstituţionalitate;
– legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată să nu fi fost constatată ca fiind
neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Atunci când excepţia nu îndeplineşte cerinţele menţionate anterior, instanţa este obligată
să respingă printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea
poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la
pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu poate cere, în timpul dezbaterilor din şedinţa
publică ori prin notele scrise depuse la dosar, extinderea obiectului excepţiei, deoarece,
potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
dispoziţiilor legale menţionate în încheierea prin care instanţa sesizează Curtea cu
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, în caz contrar sesizarea nefiind legală.
De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, autorul excepţiei nu poate să
invoce în faţa Curţii un alt temei constituţional, care nu are nicio legătură cu cel invocat în
sesizare şi nici nu este o dezvoltare a acestuia, întrucât aceasta ar avea semnificaţia ridicării
unei excepţii direct în faţa Curţii, eludându-se astfel prevederile art.29 din Legea nr.47/1992,
ceea ce este inadmisibil.

Sesizarea Curţii Constituţionale

 Sesizarea Curţii Constituţionale se face de către instanţă, prin încheiere, sau direct de
către Avocatul Poporului, prin adresă însoțită de motivarea excepției.
Sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate se face printr-o încheiere distinctă, în original sau în copie certificată,
care trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei, şi
să fie însoţită de dovezile depuse de părţi. Dispozitivul încheierii trebuie să se refere la soluţia
instanţei cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale. [art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992,
art.1 din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.3 din 9 februarie 2010, art.1 din Hotărârea Curţii
Constituţionale nr.26 din 16 decembrie 2010].
Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, de către instanţă, încheierea trebuie motivată,
cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.
Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată trebuie să trimită Curţii
Constituţionale numele părţilor din proces şi datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de
citare a acestora.
Documentele comunicate în copie de către instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia
trebuie certificate de către aceasta prin consemnarea menţiunii “conform cu originalul” pe
fiecare filă. (art.2 din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.3 din 9 februarie 2010).
Sesizarea Curţii cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul
Poporului privind constituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege
sau ordonanţă, în vigoare, se face printr-o adresă însoțită de motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, cu precizarea dispoziţiilor criticate şi a temeiurilor de constituţionalitate
invocate.

Procedura
După ce primeşte încheierea de sesizare, preşedintele Curţii Constituţionale desemnează
judecătorul-raportor.
Încheierea prin care a fost sesizată Curtea se comunică:
– preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
– Guvernului
– şi Avocatului Poporului,
indicându-le data până la care aceste autorităţi pot să trimită punctul lor de vedere.
Punctul de vedere al Guvernului se prezintă numai sub semnătura primului-ministru.
În cazul în care Curtea Constituţională este sesizată direct de Avocatul Poporului,
comunicarea sesizării în scopul trimiterii punctelor de vedere se face:
– preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului
– şi Guvernului.
Judecătorul desemnat ca raportor este obligat să ia măsurile necesare pentru administrarea
probelor la data judecăţii.
Totodată, judecătorul-raportor verifică dacă sunt îndeplinite cerinţele referitoare la
sesizare şi, dacă este cazul, solicită completarea actului de sesizare, stabilind şi termenul în
care instanţa să răspundă.
Judecătorul-raportor sau, ulterior, Plenul Curţii Constituţionale, dacă apreciază că este
necesar, poate să solicite instanţei trimiterea dosarului în care s-a ridicat excepţia sau a
oricărui act, în copie certificată, din acest dosar [art.47 alin.(3) din Regulament şi art.3 din
Hotarârea Curţii Constituţionale nr.3 din 9 februarie 2010].
Judecătorul-raportor poate solicita consultaţii de specialitate unor personalităţi sau unor
instituţii, cu aprobarea prealabilă a preşedintelui Curţii Constituţionale.
Magistratul-asistent întocmeşte proiectul de raport.
Judecătorul-raportor, analizând proiectul de raport, punctele de vedere, soluţiile din
doctrina şi jurisprudenţa română şi străină, precum şi oricare alt element necesar dezbaterilor,
întocmeşte un raport scris asupra cauzei.
 Termenul de depunere a raportului nu poate depăşi, de regulă, 90 de zile de la data
înregistrării sesizării.

Judecata are loc la termenul stabilit, pe baza actelor cuprinse în dosar, cu înştiinţarea
părţilor şi a Ministerului Public.
Întocmirea conceptelor de citare şi emiterea procedurilor de chemare în faţa Curţii
Constituţionale se fac imediat după fixarea termenului de judecată, pentru cauzele de natură
urgentă, sau cel mai târziu a doua zi lucrătoare, în celelalte cauze.
Înştiinţarea părţilor se poate face prin citaţie, precum şi prin alte modalităţi operative,
respectiv telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de
comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori
înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a
înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă
încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea
de încunoştinţare şi obiectul acesteia.
Pe formularul de citaţie se menţionează expres că prezentarea părţii în faţa Curţii
Constituţionale nu este obligatorie.
În cazul persoanelor care au domiciliul sau sediul în străinătate, citarea se face în limba
română.
Cu cel puţin 10 zile înaintea şedinţei, magistratul-asistent verifică legalitatea îndeplinirii
procedurilor de citare sau de comunicare ataşate la dosar şi dispune măsurile necesare, după
caz.
În cazul în care constată nereguli procedurale, magistratul-asistent îl informează pe
preşedintele Curţii Constituţionale.

Participarea procurorului la judecată este obligatorie.

Părţile pot fi reprezentate prin avocaţi cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, şi anume avocaţi definitivi care au o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5
ani de la definitivare.
Deliberarea se face în secret şi la ea vor fi prezenţi numai judecătorii care au participat la
dezbateri şi magistratul-asistent desemnat în dosar.
Numai în caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii
altor dispoziţii din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate
dispoziţiile menţionate în sesizare.

Tipul actului emis

În cadrul acestei atribuţii, Curtea Constituţională pronunţă, în conformitate cu prevederile
art.11 alin.(1) lit. A. d) din Legea nr.47/1992, o decizie. Aceasta se ia cu votul majorităţii
judecătorilor Curţii.

Comunicarea deciziei
Deciziile prin care se respinge excepţia de neconstituţionalitate se comunică:
– instanţei care a sesizat Curtea Constituţională sau
– Avocatului Poporului, după caz.
Deciziile prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare se comunică:
– celor două Camere ale Parlamentului;
– Guvernului;
– instanţei care a sesizat Curtea Constituţională; în cazul în care la data comunicării
deciziei Curţii Constituţionale cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanţa comunică
acestuia decizia;
– autorităţilor publice implicate.
 Efectele deciziei
Potrivit art.147 alin.(1) lit.c) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în
vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la
publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul,
după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata
acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Excepţia de neconstituţionalitate, mijloc de apărare prin care partea chemată în faţa

unei instanţe de judecată sau de arbitraj invocă neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe
ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă. E.n. poate fi invocată de partea
interesată sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial învestită cu
soluţionarea unei cereri. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei
de judecată, în cauzele la care participă.
Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa de judecată sau de arbitraj în
faţa căreia s-a ridicat e.n.; încheierea pronunţată de instanţă va cuprinde punctele de vedere
ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă
excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile
părţilor, precum şi dovezile necesare. Pe perioada soluţionării e.n. judecarea cauzei se
suspendă. în cazul respingerii ca inadmisibilă a e.n., partea interesată se poate plânge doar pe
calea recursului la instanţa imediat superioară; termenul de recurs este de 48 de ore şi curge
de la pronunţare; recursul se judecă în termen de 3 zile; calea de atac a recursului poate fi
exercitată şi împotriva încheierilor de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a
Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei e.n., pronunţate de instanţele de recurs.
După primirea încheierii instanţei judecătoreşti, preşedintele instanţei constituţionale va
desemna judecă-torul-raportor şi va dispune comunicarea încheierii preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, indicându-se şi data până la
care pot să trimită punctul lor de vedere.
Judecata în faţa instanţei constituţionale are loc cu citarea părţilor şi participarea
obligatorie a procurorului; părţile pot fi reprezentate de avocaţi cu dreptul de a pleda la înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie; decizia de constatare a neconstituţionalităţii este definitivă şi
obligatorie; în caz de admitere a excepţiei, instanţa constituţională se va pronunţa şi asupra
constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi
disociate prevederile menţionate în sesizare; dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale
îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale,
dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile
neconstituţionale cu dispoziţiile legii fundamentale; pe durata acestui termen, dispoziţiile
constatate neconstituţionale sunt suspendate de drept [v. şi Curtea Constituţională].
Excepţie de neconstituţionalitate - modalitate procesuală prin care se sesizează Curtea
Constituţională asupra neconcordanţelor existente între unele dispoziţii legale aplicabile în
cauza dedusă judecăţii şi dispoziţiile Constituţiei. Până la soluţionarea excepţie de
neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă [art. 303 alin. (6) C. proc. pen.].

exceptia de neconstitutionalitate
procedeu defensiv de apãrare a drepturilor si libertatilor publice, aflat la dispozitia
justitiabililor; poate fi invocatã într-un proces declansat si numai dacã are legaturã directã cu
cauza respectivã. Dacã Curtea Constitutionalã admite exceptia, norma juridicã asupra cãreia a
fost ridicatã nu va mai fi aplicatã în cauza concretã si nu îsi va mai produce efectele juridice
pentru viitor - textul de lege devine "mort".
SECȚIUNEA a 4-a
Procedura soluționării petițiilor prin care se solicită sesizarea Curții Constituționale cu
obiecție de neconstituționalitate a unei legi înainte de promulgare sau cu excepție de
neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe
Art. 35. -
(1) În cazul petițiilor prin care se solicită Avocatului Poporului sesizarea directă a Curții
Constituționale cu obiecție de neconstituționalitate a unei legi înainte de promulgare sau cu
excepție de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe, după examinarea petiției,
titularul lucrării supune aprobării Avocatului Poporului o notă cu propunerea de soluționare a
petiției.

(2) Domeniile de activitate și birourile teritoriale care primesc petiții prin care se solicită
sesizarea directă a Curții Constituționale cu obiecție de neconstituționalitate a unei legi înainte
de promulgare sau cu excepție de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe de
către Avocatul Poporului le vor înainta spre competentă soluționare Biroului contencios
constituțional și recurs în interesul legii.

Acesta este un fragment din Regulamentul de organizare și funcționare a instituției Avocatul

Poporului din 18.10.2019. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un
abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

(3) Procedura de sesizare a instanței de contencios constituțional este detaliată prin norme
metodologice/proceduri interne, aprobate prin ordin al Avocatului Poporului.