You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Revista Pro Lege

Pro Lege Review

Location: Romania
Author(s): Ivan Gheorghe
Title: Nelegitimitatea formulării plângerii împotriva soluţiei de clasare sau de renunţare la
urmărirea penală de către o altă persoană decât cea vătămată prin infracțiune
Illegitimacy of formulating the complaint against the classification solution or abandoning the
criminal prosecution by another person than the one injured through the offence
Issue: 2/2018
Citation Ivan Gheorghe. "Nelegitimitatea formulării plângerii împotriva soluţiei de clasare sau de
style: renunţare la urmărirea penală de către o altă persoană decât cea vătămată prin infracțiune".
Revista Pro Lege 2:279-285.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=678641
CEEOL copyright 2021

DIN JURISPRUDENȚA CURȚILOR DE

APEL
PRACTICA JUDICIARĂ A CURȚII DE APEL ALBA IULIA PE ANUL
2015, ÎN MATERIE PROCESUAL PENALĂ1

NELEGITIMITATEA FORMULĂRII PLÂNGERII ÎMPOTRIVA

SOLUŢIEI DE CLASARE SAU DE RENUNŢARE LA URMĂRIREA
PENALĂ DE CĂTRE O ALTĂ PERSOANĂ DECÂT ACEEA
VĂTĂMATĂ PRIN INFRACȚIUNE

ABSTRACT

Only the quality of an injured person in the meaning of the

provisions of art. 336 par. (1) of the new Criminal Procedure
Code, attracts the legitimacy of formulating the complaint against
the decision to classify or waive the criminal prosecution
according to art. 340 par. (1) of the same code.
However, in the present case, the applicant B.L. he is not the
injured person, and the attacked solution has not damaged his
legitimate interests. This is the father of the injured person, but he
filed the complaint in his own name, without having any authority
from the injured person.

Key words: the injured person, the complaint against the decision
to renounce or prosecute, the complaint against non-infringement
or non-adjudication.

I. Prezentare speță. Prin plângerea formulată de către petentul B.L.,

înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 452/57/2015, a fost atacată

Rubrică realizată de dr. Gheorghe Ivan, redactor-șef – revista ,,Pro Lege”,
procuror – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul de documentare
și statistică judiciară, prof. univ. – Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice,
Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați, cercetător științific asociat − Institutul de Cercetări
Juridice ,,Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, coordonatorul Centrului pentru
studii în materie de justiție penală și al Laboratorului de investigații și cercetare
criminalistică − Institutul Transfrontalier de Studii Internaționale și Justiție Penală Galați,
e-mail: ivan_gheorghe_p@yahoo.com; ivan_gheorghe@mpublic.ro.
1
Spețele selectate au fost preluate din lucrarea (în format electronic) Curtea de Apel
Alba Iulia, Buletinul Jurisprudenței, de A.I. Paștiu, A.Gh. Mocan, M.A. Motolea
(coordonatori) ș.a., 2015.

CEEOL copyright 2021

CEEOL copyright 2021

280 Gheorghe Ivan

Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. (…)/P/2014,
menţinută prin Ordonanța procurorului general al aceluiaşi parchet nr.
(...)/(…)/(…)/2014.
În expunerea motivelor, petentul a invocat următoarele: instituţiile
statului ,,înşală” şi ,,păcălesc” cetăţenii României, promiţându-le locuri de
muncă în străinătate; numitul M.D., în calitate de comisar-şef de poliţie din
L., i-a agresat fiica, persoana vătămată B.M., şi a injuriat-o; martorii au dat
declaraţii mincinoase de frica intimatului.
Potrivit art. 341 alin. (2) din noul Cod procedură penală (în continuare
C.pr.pen.), au fost înaintate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Alba Iulia notele scrise întocmite, anexându-se dosarul nr. (…)/P/2014 şi
lucrarea nr. (…)/(…)/(...)/2014 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Alba Iulia.
La termenul de judecată din 9 septembrie 2015, petentul B.L. a depus
la dosar plângerea formulată de către persoana vătămată B.M., aceasta
susţinând, în esenţă, că organele judiciare nu i-au ,,făcut dreptate”, nici chiar
Curtea de Apel Alba Iulia, că a fost bătută şi injuriată de către făptuitorul
M.D., pe considerentul că a parcat neregulamentar, că avocatul angajat nu a
făcut demersurile necesare pentru a o apăra şi că se constituie parte civilă faţă
de făptuitor cu suma de 700 euro daune morale pentru suferinţele încercate,
precum şi că în situaţia în care făptuitorul achită această sumă de bani tatălui
său, B.L., ea îşi retrage plângerea de faţă.
Potrivit actelor şi lucrărilor existente la dosar, judecătorul de cameră
preliminară din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. (…)/P/2014 din 19 noiembrie 2014, Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a dispus, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a),
art. 315 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) lit. b) şi i) C.pr.pen., clasarea cauzei
privind comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 alin.
(1) din noul Cod penal (în continuare C.pen.) şi purtare abuzivă prevăzută în
art. 296 alin. (1) din același cod [art. 250 alin. (1) şi (3) din Codul penal
anterior (în continuare C.pen. din 1969)], sesizate de către persoana vătămată
B.M., domiciliată în L., județul H.
În motivarea ordonanţei sus-menționate, procurorul-anchetator a
reţinut că persoana vătămată B.M. a formulat o sesizare cu privire la faptul că,
în urma formulării unei plângeri penale faţă de comisarul-şef de poliţie
M.D. – comandantul Poliției L. –, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor (de
lovire sau alte violențe) prevăzute în art. 180 alin. (2) C.pen. din 1969 şi în
art. 250 alin. (1) şi (3) din același cod, iar dosarul a fost soluţionat prin
netrimiterea acestuia în judecată – soluţie menţinută prin ordonanţa

CEEOL copyright 2021

CEEOL copyright 2021

Nelegitimitatea formulării plângerii împotriva soluţiei de clasare sau… 281

procurorului general, precum şi prin încheierea judecătorilor din cadrul Curţii
de Apel Alba Iulia.
Împotriva Ordonanţei nr. (…)/P/2014 din 19 noiembrie 2014 a depus
plângere petiţionarul B.M., care o consideră drept netemeinică şi nelegală,
susţinând, în esenţă, că s-au săvârşit infracţiunile descrise în sesizare.
Prin Ordonanţa nr. (…)/(…)/(…)/2014 din 19 decembrie 2014 a
procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,
plângerea petiţionarului B.M. a fost respinsă, ca neîntemeiată.
S-a reţinut de către procurorul general, pe baza lucrărilor dosarului,
că soluţia a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale care garantează
drepturile persoanei vătămate, astfel încât ordonanţa este temeinică şi legală.
În mod întemeiat, procurorul-anchetator a relevat că: acţiunea penală nu
poate fi exercitată împotriva comisarului-şef M.G.D., deoarece o sesizare
similară a fost soluţionată de către procuror prin Ordonanţa nr. (…)/P/2013
din 28 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia; soluţia
respectivă de netrimitere în judecată a fost menţinută de către judecător prin
Sentinţa penală nr. (…) din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia,
aceasta având autoritate de lucru judecat în raport cu noua sesizare.
Prin formularea unei plângeri penale, nu pot fi cenzurate soluţiile
dispuse de către magistraţi în cauzele pe care le-au instrumentat, indiferent
care ar fi natura lor. Cenzurarea unei soluţii dispuse de către aceştia se poate
realiza numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege; în caz contrar,
se încalcă principiul independenţei puterii judecătoreşti.
În lipsa unor dovezi de interferenţă exterioară actului de deliberare
propriu-zis, un procuror  în cursul unei anchete  nu este îndreptăţit să facă
aprecieri în legătură cu justeţea unor hotărâri judecătoreşti.
Deci, în mod justificat s-a reţinut că magistraţii, care s-au pronunţat
în cauzele în care persoana vătămată a avut interes, nu au săvârşit nicio faptă
de natură penală.
Prin urmare, în mod legal s-a statuat că, în cauză, nu poate fi
exercitată acţiunea penală împotriva comisarului-şef M.G.D., despre care s-a
afirmat că a comis infracţiunile de lovire sau alte violențe prevăzute în art.
180 alin. (2) C.pen. din 1969 (art. 193 C.pen.) şi purtare abuzivă prevăzută în
art. 250 C.pen. din 1969 (art. 296 C.pen.), deoarece există un impediment la
punerea în mişcare a acţiunii penale  acela prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. i)
C.pr.pen. [în legătură cu o sesizare similară judecătorul s-a mai pronunţat, în
sensul că ofiţerul de poliţie nu a comis infracţiunile descrise de către
persoana vătămată; acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare nici împotriva
magistraţilor care au soluţionat cauzele în care persoana vătămată avea
interes și despre care s-a afirmat că au comis infracţiunea de abuz în serviciu

CEEOL copyright 2021

CEEOL copyright 2021

282 Gheorghe Ivan

prevăzută în art. 246 C.pen. din 1969 (art. 297 C.pen.)], precum și acela
prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. b) C.pr.pen. (magistraţii şi-au îndeplinit
corespunzător sarcinile de serviciu).
Împotriva ordonanţei procurorului general (sus-menționate), în
temeiul art. 341 C.pr.pen., petenţii B.L. şi B.M. au formulat plângerile penale
deduse prezentei judecăţi.
Prealabil analizării pe fond a motivelor invocate în plângerile penale
de către petenţii B.L. şi B.M., judecătorul de cameră preliminară din cadrul
curţii de apel va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii plângerii
petentului B.L., respectiv excepţia tardivităţii plângerii petentei B.M., excepţii
invocate de către Ministerul Public raportat la dispoziţiile art. 340 C.pr.pen.
A. În ceea ce priveşte plângerea petentului B.L.V., judecătorul de
cameră preliminară din cadrul curţii de apel a relevat următoarele:
Potrivit art. 336 alin. (1) C.pr.pen., ,,orice persoană poate face
plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin
acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime”.
Conform art. 340 alin. (1) din codul sus-menționat, ,,persoana a cărei
plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală,
dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339
poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul
de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competenţa să judece cauza în primă instanţă”2.
Din economia dispoziţiilor legale menționate mai sus rezultă că
legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi
măsurile de urmărire penală să facă plângere împotriva acestora, ca o garanţie
a respectării legalităţii în procesul penal.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice
persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o
măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a
unei hotărâri definitive. Accesul liber la justiţie este reglementat de către
legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dispusă se poate adresa judecătorului
de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în
primă instanţă.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat, pe de o parte, că, în cauza ce
formează obiectul dosarului nr. (…)/P/2014, calitatea de persoană vătămată o

2
În prezent, art. 340 alin. (1) C.pr.pen. are următorul conținut:
(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă
sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile
de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni,
potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă (sublinierea noastră  Gh. Ivan).”

CEEOL copyright 2021

CEEOL copyright 2021

Nelegitimitatea formulării plângerii împotriva soluţiei de clasare sau… 283

deţine B.M., care a formulat plângere. În acea plângere s-a arătat, în esenţă,
că: la data de 5 ianuarie 2013, persoană vătămată B.M. a fost lovită şi
ameninţată de către comisarul-șef de poliţie M.G.D.; plângerea penală faţă de
acesta, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în art. 180 alin. (2) şi în
art. 250 alin. (1) şi (3) C.pen. din 1969, a fost soluţionată prin netrimitere în
judecată, soluţie menţinută prin ordonanța procurorului general, precum şi
prin încheierea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, activitatea
care în opinia petentei este defectuoasă.
Petentul B.L. nu este persoană vătămată, iar prin ordonanța atacată nu
i-au fost vătămate interesele legitime. Acesta este tatăl persoanei vătămate,
însă a formulat plângerea în nume propriu, fără a avea vreo împuternicire de
la persoana vătămată.
În atari condiţii, plângerea petentului B.L. apare ca fiind formulată de
către o persoană fără calitate, urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă, în
conformitate cu art. 341 alin. (6) lit. a) C.pr.pen.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) din Codul de
procedură penală anterior (în continuare C.pr.pen. din 1969), va fi obligat
petentul să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
B. Cu referire la plângerea petentului B.M., judecătorul de cameră
preliminară din cadrul curţii de apel a reţinut următoarele:
Din economia dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C.pr.pen. rezultă că
plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire penală sau netrimitere în judecată
se formulează, în termen de 20 de zile de la comunicare. Acesta este un
termen procedural, iar neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege
atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste
termen.
În cauză, potrivit procesului-verbal de comunicare, petiţionarei B.M.
i s-a comunicat, la data de 9 ianuarie 2015, Ordonanţa nr.
(….)/(…)/(…)/2014 din 19 decembrie 2014 a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care plângerea
petiţionarului B.M. împotriva Ordonanţei nr. (…)/P/2014 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost respinsă, ca neîntemeiată, cu
menţinerea ordonanţei atacate.
Petiţionara a depus plângere la judecătorul de cameră preliminară din
cadrul curţii de apel, la data de 9 septembrie 2015, prin intermediul tatălui
său, petentul B.L., cu mult peste termenul prevăzut în art. 340 alin. (1)
C.pr.pen. şi calculat potrivit art. 269 din același cod. Or, în acest context,
plângerea petiţionarei B.M. împotriva Ordonanţei Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Alba Iulia  emisă în dosarul nr. (…)/P/2014, la data de 19
noiembrie 2014, și menţinută prin Ordonanţa procurorului general al

CEEOL copyright 2021

CEEOL copyright 2021

284 Gheorghe Ivan

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. (…)/(…)/(…)/2014 din
19 decembrie 2014  este tardivă, urmând a fi respinsă, ca atare, potrivit art.
341 alin. (6) lit. a) C.pr.pen.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C.pr.pen. din 1969,
a fost obligată petenta să plătească în favoarea statului suma de 50 lei
cheltuieli judiciare.
(C. Ap. Alba Iulia, S. pen. și pentru cauze cu minori și de familie,
Înch. pen. nr. 92/2015)

II. Notă parțial aprobativă. Este de adăugat că plângerea împotriva

soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată – numai de clasare3 – se

3
În prezent, soluțiile de renunţare la urmărirea penală nu pot fi atacate cu plângeri de
către persoanele vătămate, acestea fiind supuse obligatoriu verificării și confirmării
judecătorului de cameră preliminară de către procuror.
Procedura de control este prevăzută în următorul text din noul Cod de procedură
penală:
,,Art. 318. Renunţarea la urmărire penală
[…]
(10) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală este verificată
sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de
acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmită de un
procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonanţa este
verificată de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face
de către procurorul general al acestui parchet (sublinierea noastră  Gh. Ivan).
(11) Dispoziţiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia
funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege special.
(12) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, verificată
potrivit alin. (10), se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părţilor,
suspectului, persoanei vătămate şi altor persoane interesate şi se transmite, spre confirmare,
în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de
la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă
(sublinierea noastră  Gh. Ivan).
(13) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare şi
dispune citarea persoanelor prevăzute la alin. (12).
(14) Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în
camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12), precum şi cu participarea
procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală.
Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de confirmare
(sublinierea noastră  Gh. Ivan).
(15) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei
de renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de
urmărire penală şi a înscrisurilor noi prezentate şi, prin încheiere, admite sau respinge
cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de
confirmare, judecătorul de cameră preliminară (sublinierea noastră  Gh. Ivan):

CEEOL copyright 2021

CEEOL copyright 2021

Nelegitimitatea formulării plângerii împotriva soluţiei de clasare sau… 285

poate formula nu numai de către persoana lezată prin infracțiunea săvârșită,
adică de către persoana vătămată, astfel cum este definită în art. 79 C.pr.pen.4,
ci și de către orice altă persoană, dacă este îndeplinită condiția prevăzută în
art. 336 alin. (1) din același cod, și anume i s-a adus o vătămare intereselor
sale legitime prin soluțiile menționate anterior.

a) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărire penală şi trimite cauza la procuror

pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare
acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
b) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea.
(16) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15)
este definitivă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de
renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare nu mai poate fi dispusă, indiferent de
motivul invocat.”
4
,,Art. 79. Persoana vătămată
Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se
numeşte persoană vătămată.”

CEEOL copyright 2021