Poezia "Plumb" de Geroge Bacovia face parte din volumul omonim aparut in anul 1916 si se

circumscrie esteticii simboliste prin: tehnica detaliului, folosirea simbolului, elemente cromatice,
dramatismul existential al eului liric. Existenta anosta este sugerata prin corespondenta ce se stabileste
intre materie si spirit.

Tema textului o constituie conditia artistului condamnat sa traiasca intr-o societate lipsita de
aspiratii si artificiala.

Titlul este simbolul "plumb", element folosit cu dubla semnificatie. Cu sens denotativ, acesta
este un metal greu, de culoare cenusie si sonoritate dura. Cu sens conotativ, acesta simbolizeaza
apasarea sufleteasca, cenusiul existential, monotonia si imposibilitatea evadarii.

Poezia este structurata pe doua catrene, in jurul simbolului "plumb", ce apare de 6 ori. Cele
doua catrene sunt reprezentative pentru cele doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara, obiectiva
(strofa I), care este simbolizata de cimitir si cavou, si realitatea interioara , subiectiva, care este
simbolizata de sentimentul iubirii, a carei invocare se face cu disperare.

Lirismul subiectiv este prezent la nivelul expresiei prin marci lexico-gramaticale specifice: verbe
la persoana I : "stam", "am inceput", "sa strig" si prin adjectivul posesiv : "(amorul) meu".

Strofa I contine elemente ale cadrului spatial in care eul se simte claustrat (imaginea cavoului).
Elementele decorului funerar sunt: flori de plumb, coroane de plumb, vestmant funerar, etc. Epitetul
"de plumb" poarta multiple sugestii insistand asupra existentei mohorate si imposibilitatea inaltarii.
Florile reprezentative pentru gingasie si vitalitate sunt marcate de impietrire. Singurul element care
desemneaza miscarea este vantul, dar acesta poarta sugestia mortii, avand efecte reci: "Si scartaiau
coroanele de plumb".

Strofa a II-a debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de moartea afectivitatii:
"amorul meu de plumb". "Aripile de plumb" semnifica un zbor in jos, caderea surda, moartea, incercarea
de salvare fiind iluzorie: "Si-am inceput sa strig".

Starea de solitudine a eului liric este redata de repetarea sintagmei "stam singur", care
accentueaza sentimentul de pustietate sufleteasca.

Instrainarea, impietrirea, solitudinea, privirea in sine ca intr-un strain sunt caracteristici care se
circumscriu esteticii simboliste.

In ceea ce priveste versificatia, "Plumb" are o constructie riguroasa, masura versurilor fiind fixa
de 10 silabe, rima imbratisata si ritmul preponderent iambic.

La nivel fonetic, se observa vocalele -i-, -o-, -u-, care accentueaza pustietatea interioara si vidul
launtric.

La nivel morfologic, sunt prezente verbele statice, verbele la timpul imperfect indica timpul
nedeterminat, permanenta starii de angoasa: "era". Cele doua verbe la perfect compus si conjuctiv ("am
inceput", "sa strig") simbolizeaza starea eului liric atunci cand constata ca universul inconjurator este
cuprins de atmosfera sumbra a mortii.

La nivel sintactic, poezia este construita pe baza a unor propozitii independente, repetitia
conjunctiei populative "si" reda permanenta starii de angoasa.
 La nivel stilistic, se observa asocierea simbolului "plumb" metaforelor "flori de plumb", "coroane
de plumb", "aripile de plumb", dar si expresivitatea adjectivului din sintagma: "dormea intors amorul
meu de plumb".

La nivel lexical, se observa preferinta pentru cuvintele din campul semantic al mortii, ce
semnifica monotonia: "sicriu", "cavou", "mort", etc.