Arta grădinilor istorice

Grădina Castelului Chantilly

Argument - Necesitatea grădinilor

Odată ce omul și-a satisfăcut nevoia primordială de adăpost a apărut întrebarea dacă el
trebuie să mai revină vreodată în natura din care a plecat. Pentru a reface legătura ruptă
dintre om și natură a apărut grădina. Ea reprezintă un mijloc de meditație și relaxare și în
același timp o nouă interpretare a naturii, deoarece natura primordială este sălbatică și
haotică, omul intervine asupra sa și îi oferă o formă nouă, o controlează și o ordonează
precum și-a organizat și ordonat locuința.

Barocul Francez

În monarhia Franceză, barocul a fost un curent de tranziție, un ”baroc clasicist”, în care s-

au urmărit influențele barocului din jurul Romei și Italiei însă fără a le adopta în
totalitate, fiind legați în același timp de dogma din jurul clasicismului.
Palatele construite în orașele din Franța prezentau o serie de caracteristici comune
precum domeniile nobiliare din afara orașelor, acestea fiind legate în mod special de
dezvoltarea și amenajarea a unei porțiuni a peisajului aferent palatului ce urma a fi
înglobat într-un proiect arhitectural cu multiple elemente peisagistice.
Arta Curţii regale al lui Ludovic al XIV-lea a definit evoluţia artei franceze. Accentul era
pus pe reprezentările personale, în acest context pe lucrările care erau menite să-l
slăvească pe cel supranumit ”Regele Soare”.

Evoluție istorică

Castelul Chantilly este situat în orașul Chantilly aflat la doar 50 de km nord-est față de
Paris.
Încă din Evul Mediu, Domeniul Chantilly a aparținut marilor familii princiare Franceze.
Aceasta moștenire se distinge în patrimoniul Franței, fiind clasat lângă monumentele
deosebite, ca Versaille, Fontainebleau, Ecouen, Vaux le Vicomte, etc.
Ansamblul a fost construit între secolele XIV-XIX și este format din două edificii: castelul
mic, Le Petit Château, construit la 1560 pentru Anne de Montmorency și castelul mare,
”Le Grand Château”, construit în timpul lui Louis de Bourbon (”Marele Conde” ), distrus
mai apoi la Revoluția Franceză (1789-1790) și reconstruit între 1875-1885 de către
Grădinile Chantilly în secolul al XVII-lea
ultimul descendent al familiei, ducele de Aumale. Toate construcțiile sunt subliniate de
către parcul și grădinile castelului la care a contribuit cu măiestrie André Le Nôtre.
Cu o suprafață totală de 115 hectare, grădinile Castelului de Chantilly sunt rezultatul mai
multor creatori peisagiști care au proiectat grădinile în concordanță cu stilul caracteristic
fiecărei perioade din care au făcut parte.
Prima grădină îi aparține lui André Le Nôtre ca stil este catalogată drept Baroc și este
specific secolului XVII , este urmată de grădina Anglo-Chineză în secolul XVIII și de
grădina Englezească în secolul XIX.
Dincolo de noblețea castelului și de amplitudinea grădinilor, proprietatea se remarcă
prin vastele sale colecții, de la cărți rare, tablouri și obiecte de artă, toate fiind adunate
de către ducele de Aumale în cursul campaniilor sale militare și mai ales în timpul exilului
său la Londra.
Pe lângă bogata colecție de cărți și picturi, Chantilly mai este renumit și pentru
hergheliile sale, în cadrul domeniului exista și un ”Muzeu al calului” iar anual au loc
spectacole cu exemplare cabaline.
Deoarece Ducele de Aumale nu a avut moștenitori, el a lăsat drept moștenire domeniul
Chantilly, Institutului Francez în anul 1886, condiția sa fiind ca muzeul Condé sa fie
deschis publicului larg, clădirile să fie conservate, iar colecțiile să rămână la locul lor.
În prezent domeniul aparține de institutul științific ”Insitut de France”.

André Le Nôtre (1613-1700)

André Le Nôtre este autorul principal al grădinii domeniului Chantilly.

Născut în Tuileries în 1613, André Le Nôtre a crescut într-
o familie de grădinari și peisagiști devotați curții regelui. Timpul petrecut în familia sa i-a
permis lui Le Nôtre șă-și însușească numeroase aptitudini teoretice dar și practice legate
de ”arta grădinăritului” În anii ce au urmat a învățat în studioul lui Simon Vouet, pictorul
regelui Louis al XIII-lea. Acolo i-a întâlnit pe pictorul Charles le Brun și sculptorul Louis
Lerambert cu care a lucrat mai târziu la grădinile Vaux-le-Vicomte și Versailles. Timpul
petrecut alături de le Brun îl dedică lucrărilor privind legile perspectivei și reflexiei
luminii, aceste cunostinţe dobândite îi vor fi de folos mai târziu în lucrările de la
Versailles, Vaux-le-Vicomte,etc.
André Le Nôtre devine în timp o figură proeminentă a amenajarilor de grădini la curtea
Regelui Ludovic al XIV-lea, el reușește să ducă la apogeu grădina franceză, cunoscând
știința din spatele ei și având un control absolut în a modela spațiile și de a pune în scenă
perpective grandioase către peisajul înconjurător.
André Le
Nôtre
Stilul grădinii

Stilul în care este proiectată (organizată) grădina castelului Chantilly de către Le Nôtre
este stilul geometric, denumit și stil architectural, francez sau baroc.
Spre deosebire de curentul Renaşterii, născut doar în mediile umaniste și greu accesibil
omului de rând. Barocul se transformă rapid într-o artă de masă, devenind mai mult o
atitudine de gust decât un stil. În ceea ce priveşte arta grădinilor aceasta cunoaşte
transformări importante. Principiile de bază rămân aceleaşi. Se păstrează compoziţia
arhitecturală, simertia, echilibrul însă traseul aleilor devine mult mai amplu, se folosesc
liniile curbe și contracurbe, atenuând ortogonalismul rigid.

Structură compozițională

Precum grădinile de la Versailles, grădina este organizată pornind de la generarea unui

ax central de simetrie, susținut și dispus perpendicular spre Marele Canal ”Nonette”.
Spre deosebire de alte exemple (Versailles, Vaux-le-Vicomte ,etc) în care obiectul de
arhitectură reprezentat de către castel, devine elementul central al grădinii, castelul
Chantilly nu este dispus în relație de axialitate cu Marele Canal, fiind un exemplu rar de
amenajare, el este dispus în laterala stângă a axului principal de compoziție și este
înconjurat de apă. În locul castelului poziționat în ax cu Marele Canal a fost dispusă o
platformă tip belvedere denumită ”Terrasse du Connetable” așezată la un nivel superior
față de marele canal oferind o perspectivă mai bună asupra parterului vegetal și a asupra
întregii grădini, se crează astfel o iluzie optică a unei grădini care se întinde la infinit în
zare spre peisaj, mergând pe ideea că omul stăpânește natura și o controlează după
dorința sa. Pe terasă a fost așezată în ax cu Marele Canal o statuie ce îl înfățișează pe
Anne de Montmorency.

Perspectivă aeriană castelul Chantilly și axul principal al compoziției

Coborând din zona platformei spre Marele Canal regăsim o fântână arteziană de formă
circulară, înconjurată de statui.
Axele secundare perpendiculare pe axul principal devin axe de compoziție subordonată,
ele ghidează privirea către alte puncte de interes în cadrul grădinii și în același timp
îmbogățesc compoziția de ansamblu a grădinii.
În stângă și dreapta axei principale regăsim un ansamblu de oglinzi de apă compuse din
cinci iazuri cu fântâni arteziene tratate la nivel formal prin curbe și contracurbe, legate
între ele prin elemente minerale și înconjurate de peluze realizate din gazon. Acest
spațiu are rol de tranziție între punctul de belvedere și capătul de perspectivă
reprezentat de Marele Canal.
Terenul este modelat în terase largi, orizontale, peluza din gazon este generoasă și
contrastează cu vegetația arboricolă. Spațiile din vecinătatea castelului sunt degajate și
au rolul de a scoate în evidență edificiul, în același timp ele permit o vizibilitate foarte
bună asupra grădinilor din interiorul lui.
Aceste spații ample sunt constituite din bazine de apă ce pun în evidență castelul prin
reflexii și iluzii optice de plutire, terase și platforme ample minerale, peluze, etc.
În cadrul copoziției grădinii mai fac parte și elemente peisagere construite la secole
distanță unul față de celălalt sau în urma distrugerilor provocate de către Revoluția
Franceza.
Grădina engleză este situată în zona vestică între Castel și Marele Grajd și a fost
proiectată de către arhitectul Victor Dubois pentru prințul Louis-Joseph de Bourbon
Condé pe rămășițele unei foste grădini a lui André Le Nôtre distrusă în timpul Revoluţiei
Franceze.
Spre deosebire de grădina în stil francez, cu aspect geometric și perspective clare,
grădina engleză este inspirată de către sălbăticia naturii și dispune de o mare varietate
de plante și pomi care au fost importate din Anglia și plantate aici pentru a reprezenta o
bucată din ruralul autentic englezesc.
To
t aici regăsim insula iubirii și Templul lui Venus, inspirat de templele circulare ale Greciei
și Romei.

Pavilionul cu stauia lui Eros Templul lui Venus

În dreapta axului se află grădina anglo-chineză este de departe cea mai exotică dintre
cele trei grădini care au fost dezvoltate în cadrul domeniului. A fost realizată în anii 1770,
când preocuparea către grădinile orientului era la modă în lumea occidentală. O mare
colecție de plante chinezești au fost aduse pentru a aduce un plus de autenticitate
grădinii. Proiectată pentru a fi o oază de liniște, grădina este înconjurată de mici canale
de apă dispuse organic în opoziție cu grădina centrală.

Structura și caracteristicile vegetalului

Zona centrală a compoziției este degajată de către elemente vegetale verticale și este
reprezentată prin vegetație de înălțime joasă.
Parterele de formă trapeizoidală creează impresia de monumentalitate grădinii, o fac
mai mare decât în realitate.
Arborii și arbuștii din centrul compoziției sunt dispuși regulat, geometric, de la mic la
mare, formând ziduri verzi, garduri vii și borduri tunse.
Primul rând este al vegetației joase reprezentate de către arbuști care sunt modelați în
forme geometrice ei având rolul de a ghida privirea către elementul principal al
compoziției, de a oferi culoare și atmosferă grădinii.
Planul secundar delimitat de aleile paralele cu axul principal este reprezentat prin
vegetație arboricolă medie.
Geometria peluzelor este îmbogățită de către utilizarea liniilor curbe și contracurbe.
Vegetația este adaptată și subordonată compoziției generale, ea nu se manifestă firesc
precum în cazul stilului peisager ci este controlată, în centrul compoziției capătă o formă
arhitecturală, iar la periferia parcului ea se transformă într-o vegetație firească, specifică
pădurii care înconjoară castelul.
În cadrul grădinii engleze vegetația este dispusă liber, acest tip de grădină este atât un
peisaj, cât și o operă de artă, scopul fiind imitarea sălbaticului naturii pentru a evidenția
poezia unui loc. În funcție de anotimpuri și de timpul din zi, grădina engleză oferă
diferite puncte de vedere și senzații. Metamorfoza elementelor creează un loc în
continuă schimbare. Relația cu natura este mereu reinventată.

Elemente minerale

Elementele minerale sunt dispuse cu preponderență în jurul accesului principal si al

terasei suspendate, unde elementul vegetal lipsește cu desăvârșire. În zona parterelor,
elementul mineral este subordonat peluzelor verzi și ochiurilor de apă, putem vorbi de
un parcurs pietonal treptat de la mineral la vegetal, încheiat prin marele canal și pădurea
din spatele lui. Elementele minerale au forme geometrice clare și specifice curentului
baroc. Grădina principală duce lipsă de mobilier urban, deoarece a fost conceputa ca
spațiu impozant.
În cazul grădinii engleze, elementele minerale, aleile sunt subordonate în totalitate
naturii ele capătă o scară umană și sunt dispuse în ideea de a crea atmosferă și un
parcurs cât mai natural.
Apa în compoziția grădinii

Apa aduce visare, liniște, strălucire, prospețime, oglindire, și reprezintă componenta

preferată a stilului geometric, chiar un caracter de forță în cazul castelului Chantilly.
Bazinul circular animat de către jocuri de
apă
Dintre toate grădinile proiectate de către Le Nôtre, grădina de la Chantilly este fără
îndoială gărdina cu cele mai multe iazuri și cel mai mare număr de instalații și jocuri de
apă. Marele canal are o lungime de 2.5 km și este cu 600 de metrii mai lung decât
predecesorul său de la Versailles. Bazinele de apă sunt de formă rotundă, ovală, forme
curbe și contracurbe fiind animate de către jocurile de apă ale fântânilor arteziene.
Apa jocă un rol primordial în compoziția castelului Chantilly în primul rând un rol
functional în organizarea unor activități de agreement, rol estetic, reglează microclimatul
din jur, are o prezență aparte, datorită reflexiilor produse, înnobileaza arhitectura
locului.
În grădina baroc, bazinele
capătă o formă geometrică clară, regulată.
În grădinile peisagere din dreapta respectiv din stânga axului principal, apa capătă o
dispunere liberă este amenajată sub formă de heleștee de formă neregulată, canale de
dimensiuni mici, nu mai este acuzată grandoarea, fastul ci este urmărită meditația,
calmul, visarea, recreerea.
Grădina de la Chantilly este devotată efectelor produse de către apă și mai puțin
intervențiilor sculpturale precum în cazul grădinii de la Versailles. La Chantilly a fost
cultivată calitatea intrinsecă a bazinelor cu apă, care dau naștere unor imagini
anamorfice constituite din fragmente și suprafețe care unduiesc și creeaza un spectacol
luxuriant.
Opere de artă

Prezența elementelor ornamentale este mai redusă, această trăsătură fiind în accord cu
spațiile vaste și impresia de măreție și fast.
Sunt prezente elemente statuare ale stilului baroc inspirate din mitologia Greco-Romană,
aceste elemente sunt dispuse în prezența axului principal de simetrie și a celor 10 iazuri.
Statuia lui Anne de Montmorency, dispusă pe terasa du Connetable marchează un punct
de interes central în cazul compoziției.
În cadrul grădinii englezești se află insula iubirii și Templul lui Venus, templul găzduiește
o copie a faimoasei statuete antice a lui Venus, tot aici se află și o structură tip pavilion
ce adăpostește statuia lui Eros, zeul Iubirii.

Construcții și elementele de arhitectură

Ansamblul arhitectural principal este format din două edificii și anume:

- Castelul mic, ”Le Petit Château”
- Castelul mare, ”Le Grand Château”
Marile apartamente ale castelului sunt un exemplu minunat de decor din secolul XVIII.
Marele castel găzduiește a doua colecție de picturi după Muzeul Luvru. O capodoperă a
arhitecturii secolului al XVIII-lea, Marele grajd a fost construit de arhitectul Jean Aubert
pentru Louis-Henri de Bourbon, în prezent clădirea adăpostește ”Muzeul calului viu”.
Grădina englezească adăpostește Templul lui Venus, inspirat de către templele circulare
ale Greciei și Romei.
În cadrul grădinii englezești găsim elemente arhitecturale decorative precum chioșcuri,
umbrare, pergole și mobilier de grădină. Grădina anglo-chineză adăpostește un grup de
cinci clădiri cu aparență rustică, care au servit drept model pentru Maria – Antoinetta în
cadrul ansamblului ”Hamlet” din apropierea micului Trianon.
Concluzie
Dintre toate grădinile create de artistul ilustru, Chantilly a fost realizarea favorită a lui Le
Nôtre. Acesta a creat o perspectivă amplă care începe cu ”poarta de onoare” a castelului
și se termină la statuia Anne de Montmorency, aceasta la rândul ei se extinde spre
cealaltă parte a Canalului Mare, către pădure, făcând din Chantilly singura grădină creată
de către Le Nôtre, care nu este în axialitate cu castelul, ci cu o statuie.
 Perspectivă aeriană generală

Bibliografie
- Nicole Garniere-Pelle - André Le Nôtre and the gardens at Chantilly in the
17th and 18th centuries
• Allan S. Weiss - Mirrors of Infinity:: The French Formal Garden and 17th-
Century Metaphysics
• Ana Felicia-Iliescu – Arhitectura Peisageră
Webografie:
• http://www.domainedechantilly.com/en/
• https://www.wmf.org/project/ch%C3%A2teau-de-chantilly
• http://www.francethisway.com/places/chantilly.php
Surse imagini: