1.

INVESTITIA – ETAPELE UNEI INVESTITII

Investiţiile sunt o categorie de cheltuieli care angajează viitorul, în sensul că de ele depind: creşterea
şi perfecţionarea potenţialului productiv al unei întreprinderi (prin extindere şi modernizare), apariţia
de noi capacităţi de producţie (sporirea numărului de întreprinderi) într-o ramură a economiei
naţionale.
Specialiştii definesc investiţia ca:
- angajarea resurselor făcută cu speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de
timp în viitor;
- acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţa că în viitor se vor obţine alte beneficii.
Potrivit destinaţiei fondurilor alocate, se disting:
- investiţie de capital: cumpărarea de bunuri (o fabrica, utilaje) cu scopul de a produce bunuri ce se vor
vinde ulterior;
- investiţie financiară: achiziţionarea de valori (hârtii de valoare, opere de artă, crearea de depozite
bancare) ţinându-se seama îndeosebi de rata dobânzilor bancare, în funcţie de care se apreciază dacă
sunt rentabile.

Clasificarea investitiilor:
 După destinaţia cheltuieli
 După destinaţia obiectivelor de investiţii
 După sursa de finanţare:
 După modul de execuţie a lucrărilor:
 După stadiul de realizare a lucrărilor.
 După structura lor tehnologică:
 După caracterul lucrărilor:
 După destinaţia lor şi natura rezultatelor activităţii:

Etapele unei investitii:

1.PROIECTARE/PROMOVARE
-nota de comanda
-studiul de prefezabilitate
-studiul de fezabilitate (analiza economica)
-elaborarea proiectului (arhitectura, structura, instalatii, infrastructura)
-obtinerea avizelor (retea el., gaze, apa, canalizare)
-autorizatia de constructie (pe baza Legii 50: Certificat de urbanism, Proiect)
-licitarea si contractarea
2.EXECUTIA – executarea lucrarilor.
a). structura - infrastructura (tot ceea ce este sub cota 0 )
- suprastructura (grinzi, stalpi, plansee, panouri de zidarie)
- invelitoare (acoperis)
- instalatii (el., gaz, apa, canalizare, termice, ventilatie, de stingere incendii)
 b). arhitectura – tamplaria int./ext., finisaje int./ext.
3.EXPLOATARE – punerea in functiune.
- exploatarea si intretinerea constructiei
- recuperarea investitiei
- obtinerea profitului.
4.DEMOLARE – apare in cazul in care costurile de intretinere sunt mai mari decat constructia.

2. PARTICIPANTII SI ROLURILE LOR IN CADRUL UNOR INVESTITII

La înfăptuirea unei lucrări de construcţii au existat întotdeauna trei roluri principale şi distincte:
1. Clientul (beneficiarul, numit uneori şi "promotorul")
2. Proiectantul (uneori numit şi consultantul)
3. Constructorul (antreprenorul)
Clientul, comandă lucrarea şi asigură plata lucrării.
Rolul proiectantului, care a revenit la început arhitectului, odată cu apariţia acestei profesiuni, s-a
amplificat pe măsura progresului tehnic, a creşterii complexităţii construcţiilor şi a importanţei
rezistenţei materialelor, transferându-se inginerului.
Rolul constructorului, care a putut fi asumat odinioară de un zidar sau de un meseriaş iscusit, s-a
extins mult în timpurile moderne spre a se ajunge la antreprenorul de astăzi.

Rolul clientului din sectorul public sau privat

Clientul are 10 responsabilităţi (obligaţii):
1. Concepe scopul lucrărilor / proiectului de întreprins;
2. Defineşte funcţiunile pe care lucrările trebuie să le îndeplinească;
3. Efectuează sau obţine o analiză cost-beneficiu a propunerii;
4. Stabileşte prioritatea proiectului în raport cu alte nevoi / priorităţi ale clientului;
5. Obţine autorizaţiile necesare pentru executarea lucrărilor;
6. Găseşte banii (capitalul) necesari pentru plată şi se asigură că sumele corespunzătoare vor fi
disponibile la timpul potrivit, ţinând pasul cu costurile angajate;
7. Anticipează viitoarele costuri de exploatare / întreţinere şi obţine veniturile sau mijloacele
necesare pentru a face faţă acestor costuri;
8. Plăteşte proiectantul şi antreprenorul pe măsura derulării lucrărilor;
9. Determină / aprobă, programul / calendarul lucrării;
10. Examinează critic / urmăreşte comportarea lucrării terminate în raport cu ţelurile / criteriile
iniţiale, identifică răspunsurile şi se asigură că lecţiile sunt învăţate şi folosite înainte ca o altă
lucrare similară să fie întreprinsă în viitor.

Rolul proiectantului

Proiectantul (firma de consultanţă inginerească) are un rol foarte complex şi constă în:
 1. reprezintă o sursă de consultaţii competente;
2. elaborează studii pentru selecţia celui mai bun proiect;
3. proiectează, dacă este necesar, asigură proiecte complete, pe baza cărora contractantul să
poată executa lucrarea;
4. supraveghează lucrările pe şantier, în numele clientului, detaşând personal rezident pe
şantier;
5. elaborează studii de fezabilitate;
6. promovează proiecte valoroase.

Rolul antreprenorului

Pentru abordarea de către Antreprenor a contractului, acesta desfăşoară o serie de activităţi

specifice. Diferitele activităţi care trebuie duse la bun sfârşit sunt:

1. Identificarea posibilităţilor de lucru

2. Precalificarea pentru selecţia în vederea ofertei
3. Oferta pentru licitaţie - estimarea preţului
4. Executarea lucrării
5. Plata şi lichidarea

3. NORME DE DEVIZE

Norma de deviz reprezintă o specificaţie tehnico-economică aferentă unui proces de producţie care
cuprinde consumurile normate de resurse (materiale, forţă de muncă, utilaje de construcţii) necesare
execuţiei unei unităţi de măsură din lucrarea respectivă.

Elaborarea normelor de deviz a ţinut seama de o serie de principii generale, printre care:
– aplicabilitatea frecventă a normelor în practica construcţiilor plecând de la ideea că elaborarea
acestor norme trebuie făcută pentru lucrările care prezintă o anumită frecvenţă;
– cuprinderea în norme a tuturor elementelor şi operaţiunilor necesare pentru realizarea completă a
procesului de producţie respectiv (articol de lucrare);
– generalizarea aplicabilităţii normelor se obţine prin reducerea cât mai mult a variantelor care apar
datorită unor elemente sau condiţii de lucru prea puţin diferenţiate;
– respectarea prescripţiilor tehnice în vigoare;
– organizarea ştiinţifică a producţiei, avându-se în vedere organizarea raţională a locurilor de lucru şi
a proceselor tehnologice.

La stabilirea consumurilor de resurse materiale, forţă de muncă şi utilaje s-au avut în vedere
următoarele ipoteze:
 0
- lucrările se execută la lumina zilei, la temperatura de peste 0 C şi pe un front de lucru nestingherit;
în cazul în care lucrările se execută în alte condiţii (înălţimi mari, temperaturi joase etc.) se prevede
aplicarea anumitor sporuri;
- materialele, utilajele şi sculele necesare executării lucrărilor sunt aprovizionate în depozitul de
lângă obiectul de construcţii;
- transportul materialelor de la depozitul de lângă obiect până la locul de punere în operă este luat în
considerare în cadrul normelor de deviz cu distanţe medii diferite după natura materialului, felul de
depozitare şi modul de preparare, considerând că organizarea şantierului este făcută în mod raţional.

Normele de deviz cuprind integral consumul de forţă de muncă necesar efectuării

operaţiunilor care intervin în procesul tehnologic de executare a lucrărilor, începând de la preluarea
materialelor, semifabricatelor şi prefabricatelor din raza de acţiune a utilajelor de ridicare, respectiv
de montare şi până la includerea acestora în lucrare.

O investiţie în construcţii poartă numele de obiectiv de investiţii. Obiectivul de investiţii

poate cuprinde una sau mai multe construcţii precum şi utilaje sau echipamente tehnologice.
Construcţia unei uzine, a unui complex de blocuri sau a unui baraj reprezintă în acest caz obiective
de investiţii.
Construcţiile din cadrul unui obiectiv de investiţii se numesc obiecte de construcţii.
Obiectul de construcţii este o construcţie distinctă, delimitată spaţial, având o funcţionalitate
precisă şi care împreună cu celelalte obiecte de construcţii şi utilajele asigură funcţionalitatea
obiectivului de investiţii.
Procesul elementar (procesul simplu) este o parte a procesului de producţie alcătuită dintr-o
succesiune de operaţii, care se execută în general de către muncitori de aceeaşi meserie, după o
anumită tehnologie, pe un anumit loc de muncă şi pentru care se poate defini o unitate de măsură.
De exemplu execuţia săpăturilor şi a sprijinirilor, confecţionarea şi montarea cofrajelor,
fasonarea şi montarea armăturilor, prepararea şi turnarea betonului etc.
Definirea cu precizie a condiţiilor de execuţie, atribuirea unei unităţi de măsură şi a unui
simbol şi încadrarea lui într-o anumită categorie de lucrări, transformă procesul elementar în articol
de lucrare.
Articolul de lucrare reprezintă un proces simplu, executat cu continuitate, de către o anumită
formaţie de muncitori, şi care împreună cu alte procese simple are ca rezultat realizarea unui element
de construcţii.
Antemăsurătoarea este piesa scrisă care conţine informaţiile primare referitoare la cantităţile
de lucrări necesare în realizarea unui obiect de construcţii şi se materializează printr-o listă de
articole de deviz cu calculul detaliat al cantităţilor de lucrări.

Articolele de lucrare stau la baza evaluării construcţiilor. Din acest motiv, ele se mai numesc şi
articole de deviz.
Fiecărui articol de deviz îi corespunde o normă de deviz.
Consumurile specifice de materiale (cantităţile necesare pentru o unitate de măsură din lucrare) din
norme cuprind cantităţile de materiale care intră real în lucrare, pierderile tehnologice rezultate prin
prelucrare, precum şi pierderile tehnologice determinate de transportul, manipularea şi depozitarea
materialelor de la locul de furnizare la locul de punere operă.

Consumul de forţă de muncă cuprins în normele de deviz reprezintă timpul de muncă necesar
pentru efectuarea operaţiilor care intervin în procesul tehnologic, începând de la prelucrarea
materialelor, semifabricatelor şi prefabricatelor din raza de acţiune a utilajelor de ridicare, respectiv
de montare şi până la includerea acestora în lucrare. Este exprimat pe meserii şi nivel de calificare, în
ore centezimale.

Consumul de ore utilaj cuprins în normele de deviz reprezintă numai timpii de funcţionare efectivă a
utilajelor pentru executarea unei unităţi de lucrare. Este exprimat pe tipuri de utilaje, în ore
centezimale.

Informaţiile conţinute în normele de deviz sunt utilizate în toate etapele de realizare a unei
lucrări de construcţii:
 în faza de proiectare:
- la elaborarea antemăsurătorilor şi stabilirea cantităţilor de lucrări;
- la evaluarea preţului în cadrul devizelor;
- la stabilirea cantităţilor de resurse materiale, forţă de muncă şi utilaje necesare realizării
lucrării de construcţii.
 în faza de licitare - ofertare - contractare:
- la evaluarea preţului în cadrul devizelor elaborate de ofertanţi;
- la stabilirea cantităţilor de resurse proprii tehnologiilor fiecărui ofertant şi a dotărilor cu utilaje
ale acestora.
 în faza de execuţie:
- la elaborarea planificării execuţiei lucrărilor;
- la stabilirea cantităţilor de lucrări realizate într-un anumit interval de timp (ataşament);
- la determinarea preţului lucrărilor realizate într-un interval de timp (situaţie de plată);
- la urmărirea şi gestionarea consumurilor de resurse pe perioada execuţiei lucrărilor.