Efectele reconversiei arhitecturii industriale

În ziua de astăzi trăim într-o eră în care tehnologia se află într-o continuă schimbare,
societatea tinde să evolueze dar în același timp să se adapteze noilor schimbări. Odata cu
evoluția, observăm cum lumea încearcă să construiască și în același timp să trăiască într-un
mod cât mai ecologic, acest lucru devenind o necesitate din cauza factorilor perturbatori.

Orașele devin din ce în ce mai compacte, iar investitorii simt nevoia de a le extinde.
Cu toate acestea regăsim în cadrul lor spații ce au aparținut cândva unei societăți industriale,
care astăzi nu mai funcționează, fie din cauza relocării ori epuizării de material exploatabil, în
cazul orașelor industriale care se bazau doar pe extracția de cărbune sau alte tipuri de
zăcăminte. Aceste spații care rămân pur și simplu abandonate dăuneaza atât din punct de
vedere vizual cât și din punct de vedere psihosocial. Dacă într-o anumită perioadă de timp
arhitecții sau urbaniștii nu reușesc să găsească o soluție pentru a îmbunătăți zona și a o repune
în funcțiune, atunci acel spațiul poate deveni unul populat de oameni ai străzii, un spațiu fără
nici o funcțiune prin care se promovează astfel rata criminalității din orașul respectiv.

În majoritatea cazurilor regăsite mai sus arhitecții încearcă să intervină într-un mod cât
mai ecologogic, de multe ori chiar păstrând structura propriu-zisă a zonei industriale. Aceștia
refuncționalizează zona în așa fel încât atmosfera creată să fie benefică atât din punct de
vedere vizual cât și funcțional, deseori optând pentru fucțiuni cu o necesitate ridicată în zona
unde se află situl. Aceștia tind să creeze o soluție care să ajute la dezvoltarea orașului pe plan
economic și social. Ideea propusă poate deveni chiar și atracție turistică. În cazul acesta s-ar
putea aminti proiectul C-mine din orașul Genk, Belgia care s-a dezvoltat în urma exploatării
de cărbune. După epuizarea zăcămintelor a rămas zona industrială într-o ipostază dezolantă,
dar în decurs de doua decenii a reușit să reînvie ca o pasăre Phoenix și a de devenit una dintre
cele mai cunoscute și vizitate zone industriale istorice miniere din Europa. Urbaniștii au ales
să refuncționalizeze zona în așa fel încât cetățenii orașului să aibă un spațiu unde se pot relaxa
prin vizitarea unui muzeu sau participarea la un concert acompaniat de un spectacol de lumini
de neuitat. În această reconversie nu numai că s-a păstrat structura și elementele de fațadă
inițiale, dar și vechile sonde de extracție, ele funcționând ca piese de muzeu și sugerând astfel
originile. Această intervenție urbanistică a fost bine-venită din punct de vedere psihosocial
deoarece prin ea s-a recreat mediul și atmosfera din timpul exploatării de cărbune oferindu-le
locuitorilor orașului o identitate istorică proprie și o realizare cu care se pot mândri. Consider
că aceste intervenții pot ajuta la dezvoltarea unui oraș pe toate planurile, multe dintre acestea
fiind nelipstite de cate un spațiu industrial rămas pustiu. Fiecare concept de refuncționalizare
a unui sit industrial poate aduce un aport de evoluție semnificativ din punct de vedere
economic, reformându-se noi funcțiuni care la rândul lor creează locuri de muncă și de ce nu,
provoacă o creștere în densitatea populației acelui oraș.
 Cu toate acestea, avem și zone în care intervenția profesioniștilor se lasă așteptată, fie
din lipsa de soluții sau fonduri. În Iași spre exemplu, avem zona industrială de pe bulevardul
Chimiei situată în spatele magazinului alimentar Kaufland unde priveliștea nu este una totuși
primitoare. O priveliște dezolantă împânzește această zonă a orașului având un efect negativ
asupra calității urbane și nu numai. Toate aceste zone ar trebui refuncționalizate mai devreme
sau mai tarziu deoarece înrăutățesc peisajul urban și pot interveni probleme care să aibă un
efect negativ asupra indivizilor care locuiesc în acel oraș. În orașul Suceava, zona industriala
care despărțea pur și simplu cartierul Burdujeni de restul orașului a devenit astăzi rampă de
dezvoltare a mai multor magazine și centre comerciale care nu numai că au îmbunătățit zona
atât din punct de vedere economic , dar și vizual creând o imagine urbană plăcută. Conceptul
de refuncționalizare a fost gândit în așa fel încât să acopere nevoile cetățenilor și să animeze
spațiul, oamenii beneficiind de spații unde pot asista la diferite activități, cum ar fi concerte și
expoziții îmbinate în același timp cu sesiunile de shopping. Chiar și așa, nici problemele nu
întârzie să apară, deoarece se creează blocaje în trafic din cauza intensificării lui pe bulevardul
Calea Unirii care leagă toate aceste spații între ele.

În România, arhitectura industrială din orașe a avut o creștere masivă în perioada

comunistă. Atunci se urmărea producția în masă pentru export dar și pentru propriile nevoi. În
acea perioadă România era supranumită și “grânarul Europei”. După căderea regimului
comunist, fabricile și uzinele au fost închise sau privatizate treptat. Orașe întregi au fost
afectate din punct de vedere economic, deoarece oamenii rămâneau fără locuri de muncă iar
ca imagine urbanistică, multe spații lăsate pustii fără a se interveni asupra lor nici până în ziua
de astăzi.

Criza economică din ultima vreme, ne-a forțat să ne revizuim comportamentul față de resurse,
de partea economică, chiar și față de stilulul de viață adoptat. În ultimii ani am început să
auzim termenul de “reciclare” din ce în ce mai des, devenind un subiect întâlnit și

în discuțiile de pe plan mondial. Reconversia siturilor industriale poate avea în cele mai multe

cazuri un efect pozitiv nu numai asupra orașului în care se află situat dar și asupra oamenilor

și al stilului de viață al acestora. Odată ce într-un oraș se creează cât mai multe spații unde

indivizii au ocazia să socializeze și să se dezvolte ca personalitate atunci efectele pozitive nu

întârzie să apăra.

În cele din urmă, consider că marii investitori, mai ales cei de pe plan mondial, ar

trebui să găsească soluții cât mai ecologice și să fie supuși unor reguli stricte, pentru a-i

constrânge să gândească afacerile în așa fel încât să trateze cel puțin în mod egal propriile

interese cu efectul care îl au deciziile lor asupra societății. Astfel dezvoltarea orașelor ar putea

reprezenta nu numai modul în care evoluăm noi ca societate, ci și noi ca indivizi.