METODICA PREDĂRII ARUNCĂRII

GREUTĂŢII
► Aspecte tennice:

- aruncare tip împingere cu o mână;

- pregătirea penru aruncare (priza şi aşezarea greutăţii);

- elanul (gruparea, impulsia şi săltarea, reluarea contactului cu solul);

- efortul final şi împingerea greutăţii;

- redresarea după aruncare.

► Succesiunea metodică:

1. Învăţarea prizei şi acomodarea cu greutatea

Profesorul arată şi explică ţinerea corectă a greutăţii cu o mână. Controlează felul în

care elevii execută priza şi aşezarea greutăţii în spaţiul supraclavicular-umăr (dintre gât şi
claviculă)

a) Exerciţii de acomodare cu greutatea.

- trecerea greutăţii dintr-o mână în cealaltă; - din stând, apucarea greutăţii, ridicarea ei şi
aşezarea în spaţiul clavicular, întinderea braţului pe verticală şi revenire;

- acelaşi exerciţiu, executat din uşoară flexie a ambelor picioare şi îndreptarea lor;
► - acelaşi exerciţiu, din stând depărtat, cu uşoară flexie a piciorului de aceeaşi parte cu
braţul care ţine greutatea;

► - aplecări, îndoiri, răsuciri de trunchiuri cu greutatea fixată în spaţiul supra-clavicular;

► - trecerea greutăţii dintr-o mână în cealaltă din stând cu braţele întinse în jos - plimbarea
greutăţii în jurul corpului;

► - trecerea greutăţii dintr-o mână în cealaltă cu braţele îndoite în dreptul pieptului. La

început exerciţiul se execută lent, apoi cu frecvenţă mai ridicată (sub forma unui
"cernut").
Priza şi aşezarea greutăţii în spaţiul
supraclavicular
Exerciţii de acomodare cu greutatea
 b) Exercţii cu aruncare:

► - din stând uşor depărtat, cu greutatea sprijinită în spaţiul supraclavicular, împingerea

greutăţii în plan vertical şi prinderea ei în aceeaşi mână;

► - acelaşi exerciţiu executat cu uşoară flexie a ambelor picioare, iar apoi numai cu flexia
piciorului de aceeaşi parte cu braţul care ţine greutatea ;

► - din stând cu picioarele uşor depărtate şi greutatea sprijinită în spaţiul supraclavicular,

aruncări în diferite direcţii, prin răsucirea corpului spre direcţia de aruncare şi
deplasarea C.G.G. al corpului de pe piciorul din spate pe piciorul din faţă. Aceste
aruncări pot fi executate oblic în jos, orizontal, oblic sus.
Aruncări în diferite direcţii, prin răsucirea corpului spre direcţia de aruncare
 2. Învăţarea aruncării fără elan

► - aruncări din stând depărtat lateral cu faţa pe direcţia aruncării, folosind progresiv tot
mai pronunţat flexia genunchilor, răsucirea trunchiului spre dreapta şi depăşirea
obiectului;

► - aruncări din stând depărtat lateral cu latura spre direcţia aruncării, folosind ca
elemente de progresie - îndoirea genunchiului drept, înclinarea trunchiului şi umerilor
lateral-dreapta;

► - aruncări din stând depărtat cu spatele spre direcţia aruncării (poziţia fundamentală de
începere a efortului final
Aruncări din stând depărtat cu spatele spre direcţia aruncării
► Indicaţii metodice:

► - la început aceste exerciţii se fac fără greutate, apoi cu greutatea ţinută (fără aruncare);

► - primele încercări trebuie făcute cu efort moderat, apoi cu efort din ce în ce mai ridicat;

► - poziţia corectă a picioarelor este mai uşor realizată de către elevi prin trasarea pe sol a
unei linii, care marchează direcţia de aruncare şi care serveşte drept reper pentru
aşezarea picioarelor;

► - poziţia trunchiului aplecată spre piciorul din spate şi cu uşoară răsucire spre înapoi,
astfel încât să formeze cu piciorul stâng aproape o linie dreaptă.

► - la aruncările fără elan se insistă pe rolul activ al picioarelor şi şoldurilor şi nu pe cel al

trenului superior al trunchiului şi braţului;

► - picioarele păstrează contact îndelungat cu solul evitând total săritura;

► - majoritatea exerciţiilor se fac în afara cercului - pe un teren neted şi dur, de preferat

teren de zgură.
Poziţia trunchiului aplecată spre piciorul din spate şi cu
uşoară răsucire spre înapoi
►  
► 3. Învăţarea aruncării cu elan

► - săltări alunecate, razante, executate cu spatele spre direcţia de aruncare fără obiect de
aruncare. Săltările succesive se execută cu sprijin pe piciorul drept, cu piciorul stâng în
cumpănă şi cu trunchiul în poziţie orizontală;

► aceleaşi săltări, cu imitarea efortului final al aruncării;

► - săltări alunecate cu greutatea ţinută la gât fără aruncare;

► - aruncări cu elan (săltarea alunecată cu spatele spre direcţia deplasării şi aruncare) ;

Săltări alunecate
Aruncare cu elan
► Indicaţii metodice:

► Aruncările integrale se execută la început fără a se limita distanţa de deplasare a

aruncătorului pe elan şi efortul final, apoi între două linii paralele, care marchează
diametrul cercului şi apoi din cerc cu opritoare, în condiţiile prevăzute de regulament.

► - la început exerciţiile se fac în condiţii uşurate în afara cercului, pe zgură;

► - se va urmări ca aruncările integrale să se desfăşoare cursiv, fără oprire între elan şi

efortul final;

► - cele mai multe aruncări să se bazeze pe efectul dinamic al picioarelor şi nu pe efortul

braţului aruncător;

► - se va pune accentul pe accelerarea mişcărilor în timpul efortului final;

► - toţi elevii sunt aşezaţi pe aceeaşi linie şi aruncă numai la comanda profesorului;

► - după ce toţi elevii au aruncat, se duc împreună după greutate.

► Greşeli de execuţie:

► - efectuarea elanului prin desprinderea piciorului de sprijin de pe sol, executându-se o

săritură şi nu o alunecare în cercul de aruncări;

► - piciorul de sprijin nu este tras sub aruncător în momentul terminării elanului şi

începerii efortului final;

► - piciorul de avântare (stângul) întârzie luarea contactului cu solul lângă marginea

anterioară a cercului;

► - răsucirea trunchiului spre direcţia aruncării, înainte ca piciorul drept să termine

acţiunea de împingere;

► - întinderea incompletă a picioarelor şi a trunchiului, astfel încât aruncarea nu se

termină în poziţie înaltă;

► - braţul acţionează prea timpuriu înaintea terminării acţiunii picioarelor şi trunchiului;

► - azvârlire în loc de împingere.