CURSUL III - AMG

Sef lucr. dr. Mioara-Florentina TRANDAFIRESCU

 Sângele
 fluid biologic complex, prezent în
aparatul cardio-vascular;
 Sângele conţine:
1. o componentă lichidă - plasma
(soluţie apoasă de săruri
minerale, glucoză, proteine,
lipoproteine);
2. o componentă celulară -
elemente figurate (L, H, Ps);
 cantitatea de Sg într-un organism
adult, este de ~ 5 litri (6-8% G
corp)
 rap.% vol. elem.fig. /vol. plasmei =
hematocrit (45 %);
 elemente figurate - aprox 95% sunt
Hematii, restul Leucocite şi
Plachete sangvine;
Elemente figurate
 HEMATIILE
 5mil/ml la Bărbat şi 4,5mil/ml la Femeie
 pe frotiul sanguin hematiile apar:
 formă rotundă, Φ ~7,2 μm
 prezintă o zonă centrală (~1 μm) palidă şi o zonă periferică
(~2μm) intens colorată → formă de disc biconcav
 realizează o S=140 μm2 şi un V=80-90 μm3
 forma H → adaptare în vederea funcţiilor de transport gazoase, supr.
tuturor H realizând la om în jur de 3800m2 (~2000x S ext. corp);
 dau culoarea roşie a Sg, conţin Hb (cromoproteină) – rezultată din
globină şi un pigment hem
 posedă o membrană plasmatică şi o masă citoplasmatică (33%
Hb, 66% apă, mici cantităţi de enzime, lipide şi alte proteine)
 conţin un citoschelet
 condiţii fiziologice → lipsită de nucleu şi organite
 principala funcţia a H este transportul O2 de la nivelul plămânilor →
ţesuturi
 numărul constant al H este menţinut în condiţii fiziologice printr-un
proces de eritropoeză
4
 HEMATIILE - variaţii structurale:
 modificări dimensionale:
 microcitoză - H mici
 macrocitoză - H mari
 anizocitoză - H de dimensiuni diferite
 modificări de formă:
 sferocitoză - hematii sferice
 poikilocitoză - forme crenelate, neregulate
 modificări cantitative:
 policitemie - creşterea numărului absolut
 anemie -scăderea numărului absolut
 modificări intracelulare:
 prezenţa de resturi de RER (ribozomi) apare în condiţii fiziologice în 1-
2% dintre H; se numesc reticulocite (R) şi apar în anumite situaţii (după
hemoragii, viaţă la altitudine, anemii tratate); nr. Mare R →
reticulocitoză; R sunt H care nu şi-au desăvârşit maturarea, se
maturează în 1-3 zile, au un  = 8-9 μm;
 prezenţa de resturi nucleare (ADN), sub formă de corpusculi Jolly/inele
Cabot; apar în condiţii fiziologice în număr redus (pană la 1‰), traduc o
eritropoeză accelerată.

5
Hematia
 Leucocite - clasificare
 Leucocite/globule albe - elemente figurate ale Sg care poseda toate
componentele
 posedă motilitate - în condiţii fiziologice părăsesc lumenele vasculare prin
procese de diapedeză şi îşi desfăşoară funcţiile în ţesuturi şi organe
 Sg conţine în medie 7000 leucocite/ml (variaţii între 5500-8500)
 scăderea nr. total - leucopenie
 cresterea nr. total - leucocitoză
 variaţiile apar în stări patologice şi reprezintă importante criterii de diagnostic
 frotiul sanguin - mai multe tipuri de leucocite:
 polimorfonucleare-granulocite - nucleu cu forme neregulate,
lobat/polilobat, cu existenţa în citoplasmă de granulaţii
 monomorfonucleare-agranulocite - prezintă nuclei rotunzi/uşor
ovalari de formă regulată, iar citoplasma este lipsită de granulaţii
 pe baza caracteristicilor tinctoriale ale granulaţiilor se deosebesc:
 granulocite eozinofile/acidofile

 granulocite bazofile

 granulocite neutrofile

 în cadrul leucocitelor agranulare se pot distinge :

 limfocite (Ly)

 monocite (M)
 Leucocite
 deşi durata de viaţă a diferitelor L nu este egală, proporţia între ele
este constantă şi este menţinută prin reglarea procesului de
hematopoeză;
 formula leucocitară (FL) care are următorul aspect:
 neutrofile (N): 55-63%
 eozinofile (Eo): 1-3%
 bazofile (B): 0,5-1%
 limfocite (Ly): 25-30%
 monocite (M): 3-7%
 în condiţii fiziologice există o serie de mici variaţii în raport cu varsta,
sexul, starea de nutriţie
 modificări semnificative ale FL, constituie elemente preţioase pentru
diagnostic
 scăderea unui anumit element se etichetează prin adăugarea
sufixului penie (ex. limfopenie, neutropenie) iar creşterea prin sufixul
filie (ex. eozinofilie, neutrofilie).
Formula leucocitară
PMN, Eozinofilul si Bazofilul
 PMN

 în Sg sunt de formă ~ sferică, =7μm; pe frotiul de sânge, prin aplatizare →

12-13μm
 MO: celule rotunde, nucleu caracteristic lobat, lobii fiind uniţi prin fine punţi
de cromatină; nr lobilor variază în raport cu vârsta celulei: celulele f. tinere
prezintă un nucleu „în bandă‖, apoi progresiv dezvoltă 2-5 lobi; cromatina -
grămezi de heterocromatină, dispusă la periferia lobilor; la sexul F ~ 3%
dintre PMN apare „cromatina sexuală” - o mică proeminenţă pe un lob
terminal (corpusculul Barr) → diag. sexului genetic
 ME: citoplasma → abundenţă de granulaţii - 3 tipuri:
 granulaţii azurofile/primare/nespecifice - conţin hidrolaze acide,
peroxidaze, proteaze (elastază, colagenază); mieloperoxidaza → marker
pentru PMN şi proteine cationice cu proprietăţi bactericide
 granulaţii neutrofile/secundare/specifice - conţin: fosfatază alcalină,
colagenaza, gelatinază, lizozim, lactoferina (rol bacteriostatic), lizozimul,
fibrinogen şi fibronectină
 granulaţii terţiare/nucleate - conţin selectine (proteine de adeziune
celulară, Ca2+-dependente) ce asigură adeziunea N-endoteliu
 PMN

 prezintă o mare capacitate de fagocitoză - principalele celule care realizează

apărarea nespecifică, în special antibacteriană;
 fagocitoza presupune aglomerarea PMN în zona în care au pătruns şi
bacterii, urmată de neutralizarea şi distrugerea acestora; procesele se
desfăşoară în etape: chemotaxia, marginaţia şi diapedeza
 distrugerea materialului fagocitat, prin două mecanisme:
 mecanismul oxigen independent
 mecanismul oxigen dependent
 marea majoritate a granulocitelor degenerează odată cu fagocitoza;
fagocitoza este implicată în realizarea stării de inflamaţie acută, proces
complex care reprezintă o reacţie de apărare nespecifică antibacteriană
Eozinofilul

 Sunt produse în MOH, după eliberarea în circulaţie ele circulă 6-12 ore,
după care migrează extra vascular, trăind în ţesuturi până la 12 zile
 MO: celule rotunde cu =12-14 μm (în Sg sunt sferice cu =9-10μm ),
nucleul bilobat (în desagă) iar cromatina puţin densă decât a PMN
 elementul caracteristic - granulaţiile intens eozinofile/acidofile, mai mari
decât ale PMN
 ME: membrana plasmatică prezintă mici expansiuni de forma unor
microvilozităţi scurte, în citoplasmă se găsesc câteva mitocondrii, un
complex Golgi mic şi câteva cisterne de RER şi REN;
 granulaţiile conţin enzime de tip lizozomal: fosfatază acidă, ribonuclează,
histaminază, arilsulfatază; mai conţin: proteina bazică majoră,
lizofosfatază, peroxidază eozinofilică, proteina cationică eozinofltică,
neurotoxina eozinofil-derivată;
 Eo fac parte din grupa celulelor inflamatorii intervenind în apărarea
antiparazitară şi în stările alergice; în ambele situaţii numărul Eo circulante
creşte - eozinofilie, prin stimularea producerii de Eo de către factori ca:
CSF-GM, IL-3 şi mai ales IL-5.
Bazofilul

 MO:celule rotunde, cu =8-9μm; nucleul are forme variate, în S/J/rar bilobat

 elementul caracteristic - prezenţa de granulaţii intens bazofile
 ME: celula rotundă, cu o mb plasmatică netedă, rareori prezentând scurte
expansiuni; citoplasma conţine mitocondrii, RER şi REN în cantităţi reduse,
un mic complex Golgi şi câteva particule de glicogen; granulaţiile sunt
învelite într-o mb şi sunt de dimensiuni diferite
 bazofilul exprima R de mare afinitate pentru IgE, R pentru fracţiunile C3a şi
C5a (anafilatoxine)
 granulaţiile conţin histamină, proteaze, unele hidrolaze acide; în condiţii de
activare, sintetizează LT şi PAF
 sunt celule cu viaţă scurtă, vehiculate în Sg câteva ore, apoi migrate în ŢC,
unde trăiesc câteva zile.
 prin degranulare şi sinteză, granulocitele bazofilelor elimină mediatori ai
inflamaţiei fiind celule implicate în procesele de apărare nespecifică;
 prin R pe care îi posedă, au rol în producerea reacţiilor alergice
 Limfocitele
 cele mai numeroase celule monomorfo-
nucleare
 MO: celule rotunde cu =7μm, nucleu central,
rotund, cu cromatină condensată, mai frecvent
fără nucleol evident, citoplasma redusă,
omogenă, ca un inel subţire în jurul nucleului
 ME: membrana plasmatică este netedă sau
prezintă rare şi mici expansiuni; nucleul mare,
cu multă cromatină condensată, uneori se
poate observa un mic nucleol; citoplasma
relativ redusă, săracă în organite: câteva
mitocondrii, ribozomi liberi, puţin RER; complex
Golgi paranuclear redus, câţiva lizozomi
Limfocitele

• principalele celule implicate în procesele de apărare specifică a organismului,

considerate ca „răspunsul imun‖ (RI);
•celulele imunităţii, ce se găsesc la un moment dat în Sg; pe lângă acestea
organismul conţine un mare număr de Ly prezente în ţesuturi şi organe;
există două mari clase de Ly:
1. limfocite T (Ly T) - diferenţiate şi maturate în timus, au rol în RI mediat
celular, dar şi în RI de tip umoral
2. limfocite B (LyB) - diferenţiate şi maturate în MOH la mamifere; sunt
implicate în RI umoral prin producere de Ac (Ig)
precursorul comun pentru ambele clase de Ly (T/B), este în MOH → 2 linii
celulare:
pre-B se va diferenţia în MOH → eliberat în sânge ca Ly B naiv/virgin
pre-T va migra pe cale sanguină → timus, de unde după maturizare va
trece în sânge ca Ly T naiv/virgin
Monocitele

 sunt cele mai mari elemente figurate nucleate din Sg periferic

 formă sferică, =10-12 μm, iar prin etalare pe frotiu, pot atinge până la
lμm.
 MO: nucleu alungit/reniform, situat excentric cu o cromatină
condensată la periferie, dispersată în zona centrală, cu o tinctarialitate
bazofilă nu foarte intensă; central se găsesc 1-2 nucleoli evidenţi;
citoplasmă omogenă
 ME: membrana plasmatică prezintă expansiuni viloase, neregulate;
 monocitele exprimă RFcI şi CR1; exprimă antigenele complexului
major de histocompatibilitate
 în Sg periferic, monocitele circulă 1-3 zile, după care prin diapedeză
trec în ţesuturi şi organe, devenind macrofage cu o durată de viaţă de
circa 120 zile; în funcţie de locul migrării, sub influenţa unor factori
locali de micromediu, monocitele capătă fenotipuri particulare
 ca macrofage în aceste zone funcţionează şi ca celule prezentatoare
de antigene şi celule secretante (citochine, enzime).
Monocitul
 Plachetele sanguine (Ps)
- cele mai mici elemente figurate din Sg, structuri anucleate
- reprezintă fragmente desprinse din citoplasma megacariocitului
-condiţii fiziologice: 150 mii - 350 mii plachete/ml
- Ps pe frotiurile de Sg, prezintă o formă de disc alungit biconvex, =2/4μm
şi apar adesea în grupe de 4-6
-prezintă:
1. zonă periferică - albastru deschis, omogenă = hialomer
2. o zonă centrală-granulară, violacee (azurofilică)= granulomer
Plachetele sanguine (Ps)

Hialomerul prezintă sisteme canaliculare:

1. sistem canalicular deschis - structuri tubulare ce comunică liber la
suprafaţa Ps
2. sistem tubular dens – nu comunică cu exteriorul ce pot depozita Ca2+,
pot sintetiza PG, se consideră că aparţin REN
Granulomerul conţine structuri granulare fine (0,2-0,3μm) - α granule ce
conţin o serie de factori biologici activi:
factorul plachetar IV - cu activitate antiheparinică
PDGF (factor de creştere derivat din plachete)
factorul von Willebrand - GP cu rol in adeziunea plachelară
Trombospondina
factorul de coagulare V
fibrinogen.
au fost descrise şi granule dense (β granule) ce conţin serotonină, ATP,
ADP, Ca2+
 Plachetele sanguine (Ps)
 principala funcţie - realizarea hemostazei fiziologice:
 în condiţii de integritate a endoteliului vascular, Ps nu manifestă tendinţă de
aderare faţă de endoteliu/agregare intravasculară;
 când apar leziuni endoteliale sau soluţii de continuitate la nivelul
endoteliului se declanşează un proces complex care se finalizează prin
hemostază şi coagulare sanguină
 funcţie fagocitară faţă de virusuri
 scăderea nr. de Ps = trombocitopenie → apar sângerări în diferite zone ale
organismului
 durata medie de viaţă - 6-l0 zile, după care sunt fagocitate în special în
splină, ficat
 constanţa plachetelor în sânge
este menţinută prin continua
producere în MOH şi eliberarea
în circulaţia sanguină.
 Sistemul imun
 Organe limfoide primare
 Organe limfoide secundare
Sistemul imun

Organe limfoide primare

Timusul
 Organ limfatic primar(OLP) ;
 Capsulă conjunctivă  septuri conjunctive  lobuli
incompleţi (pseudolobuli) ;
 Pseudolobulul  2 zone :
1. periferică, intens bazofilă = corticală ;
2. centrală, slab bazofilă = medulară ;
 Corticala  conţine predominant timocite .
 Medulara  conţine corpusculi HASSAL.
Sistemul imun

Timusul
 Capsula conjunctivă = ţesut conjunctiv dens semiordonat ce trimite spre
interiorul organului septuri conjunctive
 Corticala conţine 2 populaţii celulare:
1. celule epiteliale reticulare stromale (puţin evidente)
2. timocite (predomină)
 • timocitele - au dimensiuni din ce în ce mai mici, mergând din periferie
spre medulară;la periferie se observă figuri mitotice
 Medulara : -conţine puţine timocite; predomină celulele epiteliale reticulare
stromale
 celulele epiteliale reticulare stromale : - sunt mari, cu prelungiri; nucleul este
hipocrom cu nucleol evident; citoplasmă acidofilă
 corpusculul HASSAL = modalitate de involuţie a celulelor stromale,comparat
cu un bulb de ceapă; se poate keratiniza sau calcifica;
 la limita corticala - medulară se găseşte venula post-capilară
Sistemul imun

Timusul
Sistemul imun

Timusul
Sistemul imun Organe limfoide secundare

Foliculul limfoid (nodulul limfoid) –

Zona T-independentă
Sistemul imun Organe limfoide secundare

Plaje de limfocite predominant T –

Zona T-dependentă
Sistemul imun

1. Ganglionul limfatic (limfoganglion)

 Organ limfatic secundar (OLS) încapsulat

 Prezintă : - o stromă citofibrilară
 -un parenchim care conţine 2 zone:
 1) corticala: -superficială
 -profundă
 2) medulara
 conţine sistemul sinusoidelor limfatice :
 sinus subcapsular
 sinus perifolicular
 sinus paracortical
 sinus medular
Sistemul imun

1. Ganglionul limfatic (limfoganglion)

Sistemul imun

1. Ganglionul limfatic (limfoganglion)

 capsula —ţesut conjunctiv dens semiordonat  septuri fine incomplete 
compartimente ce comunică între ele
 1. corticala superficială - conţine foliculi limfatici primari şi secundari =
zonaT-independentă
 foliculul limfatic primar (areactiv): - este de formă rotundă, alcătuit din
limfocite (Ly) micidispuse în aglomerări compacte, omogene
 foliculul limfatic secundar (reactiv) : - este de formă ovalară, alcătuit din 2
zone:
 centrul clar (germinativ)  Ly mari ;
 coroana de limfocite  Ly mici ;
 2. corticala profundă (paracorticala) este reprezentată dintr-o aglomerare
de limfocite mici dispuse dens, difuz, omogen  zona T-dependentă;
 3. medulara conţine : - cordoane compacte celulare, anastomozate între
ele, sinusoide medulare largi; arteriole şi venule
 sinusul subcapsular este alcătuit dintr-un : - perete continuu  spre capsulă
şi perete discontinuu  spre parenchim
 venule post-capilare (HEV) în paracorticală
Sistemul imun

1. Ganglionul limfatic (limfoganglion)

Sistemul imun

2. Splina
 OLS încapsulat;
 Capsulă conjunctivă  trabecule  compartimente comunicante
inegale
 Parenchim structurat în:
 1. pulpă albă = ţesutul limfoid al splinei - cu cele 2 componente:
 corpusculul MALPIGHI
 teci (manşoane) periarteriolare
 2. pulpă roşie — cu cele 2 componente:
 sinusuri venoase splenice
 cordoane BILLROTH
 Sistemul imun

2. Splina
Sistemul imun

2. Splina
 capsula conjunctivă = ţesut conjunctiv dens semiordonat, cu rare
fibre musculare netede  trabecule  spaţii intercomunicante;
capsula şi trabeculele pot conţine lumene vasculare
 1. pulpa albă:
 tecile (manşoanele) periarteriolare  Ly T mici dispuse dens, difuz,
omogen, în jurul unei arteriole centrale = zone T-dependente
 corpusculii Malpighi  foliculi limfatici secundari cu o arteriolă
situată excentric = zone T-independente
 2. pulpa roşie:
 cordoane Billroth = spaţii fără perete propriu, delimitate prin sinusuri
venoase
 sinusuri venoase splenice cu structură particulară
 populaţia celulară comună pentru cordoane şi sinusuri sunt: limfocite,
hematii, plachete, plasmocite, macrofage
Sistemul imun
2. Splina
Sistemul imun
2. Splina
Sistemul imun
Sistemul endocrin
- HIPOFIZA
 localizare: în ―şaua turcească‖, depresiune a osului sfenoid, la baza
creierului, adiacent ventriculului III
 formată din două zone complet distincte:
adenohipofiza
neurohipofiza
 structură:
- adenohipofiza (hipofiza anterioară)
- pars distalis
- pars intermedia
- pars tuberalis
- neurohipofiza
- eminenţa mediană
- infundibulul
- pars nervosa
 neurohipofiza este în conexiune cu hipotalamusul prin intermediul
unor căi neurale, organizate sub forma unei tulpini – tija hipofizară
Sistemul endocrin
- HIPOFIZA

 SISTEMUL HIPOTALAMO-HIPOFIZAR

- constituie un ansamblu morfo-funcţional care realizează legătura

dintre hipotalamus şi hipofiză
- este format din:
1. grupe de celule hipotalamice (neuroni)
2. grupe de celule hipofizare (celule endocrine)
între care există :
a. legături speciale, de tip conexiuni nervoase (între hipotalamus
şi neurohipofiză)
b. legături de tip sanguin – sistem port (între hipotalamus şi
adenohipofiză)
Sistemul endocrin
HIPOFIZA
- SISTEMUL HIPOTALAMO-HIPOFIZAR

Hormonii sintetizaţi la nivelul hipotalamusului sunt:

SRH (growth hormone–releasing hormone) sau somatotropina: factorul
care determină eliberarea STH (somato-trophic hormone) – hormon
somatotrop sau GH (growth hormone)/hormon de creştere
GIF (growth hormone inhibitory factor): factorul care inhibă secreţia de STH
PRH (prolactin-releasing hormone): factorul care stimulează eliberarea de
prolactină
PIF (prolactin inhibitory factor): factorul care inhibă secreţia de prolactină
TRH (thyroid-stimulating hormone-releasing hormone): factorul care
stimulează sinteza de TSH (thyroid-stimulating hormone)/hormon
tireostimulant
GnRH (gonadotropin-releasing hormone): factorul care stimulează sinteza
de FSH (follicle-stimulating hormone)/hormon foliculostimulant şi LH
(luteinizing hormone)/ hormon luteinizant / ICSH (interstitial-cell-
stimulating hormone)/hormon stimulant al celulelor interstiţiale
CRF (corticotropin-releasing hormone): factorul care stimulează sinteza de
ACTH (adreno-cortico-trophic hormone)/hormon adrenocorticotrop
Sistemul endocrin

HIPOFIZA
Adenohipofiza

Terminologie: criterii de clasificare

- afinitate pentru coloranţi – celule cromofile
- absenţa afinităţii – celule cromofobe

- denumire fundamentată pe capacitatea de colorare a granulelor secretorii

conţinute în citoplasma celularăşi nu a citoplasmei;
- celulele cromofile
- celule acidofile (colorabilitate cu coloranţi acizi)
- celule bazofile (colorabilitate cu coloranţi bazici);

- în urma identificării, prin metode imunohistochimice, a conţinutului

granulelor, denumirea celulelor a fost completată de specificarea tipului de
hormon sintetizat, respectiv funcţia endocrină pe care o îndeplineşte
Sistemul endocrin

HIPOFIZA

Adenohipofiza
Pars distalis (lobul anterior)

1. celulele acidofile :
- celule somatotrope
- celule mamotrope/lactogene

2. celulele bazofile
- celule tireotrope
- celule gonadotrope
- celule corticotrope
Sistemul endocrin
HIPOFIZA

Adenohipofiza
Pars distalis (lobul anterior)

Celulele acidofile somatotrope

- M.O.: acidofile, mici (20), rotunde, cu nucleu central, halou perinuclear
palid, granule de secreţie vizibile
- secretă STH – hormon somatotrop/ GH - hormon de creştere
- sinteza de STH este stimulată de SRH şi inhibată de somatostatin

Celulele acidofile mamotrope/lactogene

- M.O.: acidofile, poligonale
- secretă prolactina
- sinteza de prolactină este inhibată prin PIF (a cărui acţiune inhibitorie
este anulată în sarcină şi lactaţie) şi stimulată de PRH şi oxitocină
Sistemul endocrin
HIPOFIZA
Adenohipofiza
Celulele bazofile tireotrope
- M.O.: bazofile, triunghiulare
secretă TSH - hormon tireotrop
- sinteza de TSH este stimulată de TRH
şi inhibată prin nivelele de T3 şi T4 circulante

Celulele bazofile gonadotrope

- M.O.: bazofile, rotunde
- secretă FSH – hormon foliculo-stimulant şi LH – hormon
luteinizant / ICSH – hormon stimulant al celulelor interstiţiale
- secreţia de FSH, LH/ICSH este reglată prin GnRF

Celulele bazofile corticotrope - cele mai numeroase

- M.O.: bazofile, rotunde sau ovalare, nucleu excentric
- secretă ACTH – hormon adrenocorticotrop şi LPH (lipo-trophic
hormone) – hormon lipotrop
- secreţia de ACTH este stimulată de CRH
Sistemul endocrin

HIPOFIZA
Adenohipofiza
Celulele cromofobe
- M.O.: slab colorate sau necolorate, cu citoplasmă redusă cantitativ,
comparativ cu celulele cromofile

- M.O.: slab colorate sau necolorate, cu citoplasmă redusă

cantitativ, comparativ cu celulele cromofile
- posibil celule cromofile degranulate sau celule stem
Sistemul endocrin

TIROIDA
 Capsula - ţesut conjunctiv dens semiordonat  septuri fine 
compartimente (denumite impropriu lobuli)
 Stroma - ţesut conjunctiv lax ,cu o bogată reţea de capilare (fenestrate)
 Parenchimul — format din foliculi tiroidieni (formă sferică sau ovalară)
 foliculii tiroidieni sunt alcătuiţi din : - celule foliculare = tireocite
 coloidul tiroidian - situat central;
 foliculii tiroidieni se găsesc în diferite stadii de activitate:
 normofuncţie celule foliculare (tireocite) cubice
 hiperfuncţie  celule foliculare prismatice, cu puţin coloid
 hipofuncţie  celule foliculare cubico-plate, cu mult coloid
 celule parafoliculare - sunt situate între foliculi au o citoplasmă clară,
palidă, eozinofilă; secretă calcitonină
 tireocitul = celula foliculară - are o citoplasmă bazofilă, nucleu rotund
situat central
 coloidul tiroidian — conţine tireoglobulina din care se vor forma hormonii
tiroidieni T3 şi T4
Sistemul endocrin

TIROIDA
Sistemul endocrin

TIROIDA
Foliculul tiroidian

Celulele parafoliculare
(celule C, celule clare)
Sistemul endocrin

PARATIROIDELE
 sunt în număr de 4
 prezintă :
 1. capsulă
 2. stromă
 3. parenchim
 capsula - este foarte subţire, formată din ţesut conjunctiv dens,
trimite în interior septuri fine
 stroma - ţesut conjunctiv lax cu fibre de reticulină, susţine
parenchimul
 parenchimul - prezintă 2 tipuri de celule:
 celule principale
 celule oxifile
 celulele principale : - sunt de formă poligonală, cu citoplasmă
bazofilă, nucleu palid, situat central
 celule oxifile : - sunt situate printre celulele principale, sunt mai mici,
au citoplasmă acidofilă şi nucleu intens colorat
Sistemul endocrin

PARATIROIDELE
Sistemul endocrin

SUPRARENALA

 Capsula - ţesut conjunctiv cu fibre elastice care trimite în

interior septuri fine
 Stroma - ţesut conjunctiv lax cu fibre de reticulină (nu se văd
în coloraţie HE)
 Parenchim - organizat diferit:
 1. corticosuprarenala – zona periferică
 2. medulosuprarenala – zona centrala
Sistemul endocrin

SUPRARENALA
  Corticosuprarenala - prezintă 3 zone :
 zona glomerulata : - cordoane celulare arcuite, în ghemuri (15%)
 zona fasciculata : - cordoane celulare lungi, cu traiect perpendicular
pe suprafaţa glandei (75%)
 zona reticulata : - cordoane celulare scurte,
ramificate,anastomozate,ca o reţea (10%)
 celulele corticosuprarenalei - sunt prismatice sau poliedrice, cu nucleul
situat central şi citoplasmă palidă, cu aspect spumos (datorită încărcării
cu picături lipidice)
 între cordoanele celulare se remarcă capilare cu aspecte diferite, în
funcţie de zonă
 celulele corticosuprarenalei secretă hormoni de natură lipidică, diferiţi în
funcţie de zonă :
 zona glomerulata - mineralocorticoizi
 zona fasciculata - glucocorticoizi
 zona reticulata - gonadocorticosteroizi
Sistemul endocrin

SUPRARENALA

 Medulosuprarenala — prezintă :
 celule care formează cordoane scurte, anastomozate între ele,
realizând o reţea în ochiurile căreia se găsesc elemente vasculare
 celulele sunt mai mari ,poliedrice cu citoplasmă bazofilă ,nucleu
central, prezintă granule de secreţie
 între cuiburile de celule se găsesc capilare largi
 celulele secretă catecolamine:
 adrenalină
 noradrenalină
 conţine şi corpi celulari ai neuronilor simpatici preganglionari
Sistemul endocrin
SUPRARENALA
a. Corticosuprarenala
- succesiune 3 zone diferite:
- glomerulata celulele sunt dispuse sub formă de ghemuri
sau glomeruli (15%)
Sistemul endocrin

SUPRARENALA
a. Corticosuprarenala

- succesiune 3 zone diferite:

- fasciculata - celulele formează cordoane lungi, drepte sau
fascicule, cu traiect perpendicular pe suprafaţa glandei (75%)
Sistemul endocrin

SUPRARENALA
a. Corticosuprarenala

- succesiune 3 zone diferite:

- reticulata – celulele formează cordoane mai scurte, intens
ramificate şi anastomozate între ele, rezultând o reţea (10%)
Sistemul endocrin

SUPRARENALA
b. Medulosuprarenala
- cordoane celulare scurte sau cuiburi celulare