Lectia sau calatoria 5: a deveni propriul punct de reper, inceputul unui autentic drum spiritual

Inceputul unui drum spiritual adevarat are loc atunci cand sufletul simte nevoia de a gasi raspunsuri
in interior. Cand ai inceput sa iesi din anestezii, ai gustat conexiunea cu viata. De-a lungul timpului,
evenimentele se aseaza in viata noastra pe masura ce suntem pregatiti sa le facem fata, pe toate
planurile: corp/personalitate, suflet, constiinta divina. Cand cele trei aspecte sunt aliniate, miracolele vietii
incep sa se produca, deseori sub forma de sincronicitati, atunci cand existenta noastra curge de la sine,
cum se spune. De fapt, curge de la Sursa …

Cu «5» in bagajul nostru, ne regasim la inceputul acestei cautari, acestei calatorii. Primul lucru de integrat
va fi conceptul impermanentei, din filozofia budista. «Singurul lucru permanent din univers este
impermanenta lucrurilor».

Tot ce a fost reunit, se separa.

Tot ce s-a nascut, moare.
Tot ce s-a construit, se naruie.
Tot ce s-a compus, se descompune.

Cu adevarat, exteriorul este tot timpul in schimbare, transformare, in miscare, nimic nu este fix. Iar in viata
noastra facem fata la tot felul de provocari si traim numeroase schimbari. Toate ariile vietii sunt atinse:
servici, relatii, domiciliu, sanatate, prioritati, pasiuni, etc. Daca punctul nostru de referinta afectiva este
exterior, suntem dependenti de acesta. De exemplu, daca cel mai mult conteaza munca, cuiva care se
confunda cu munca i se va scurge pamantul sub picioare intr-o situatie delicata legata de servici
(pierderea unui loc de munca, concedierea). Si procesul este acelasi, indiferent care este reperul exterior:
parinti, casa, copii, contul din banca, partener.

Ce invatam in acesta lectie este ca punctul de ancorare afectiva nu poate fi decat interior! Ca
securitatea ne-o regasim in reconexiunea cu sine, in recunoasterea de sine. Putem sa ne neglijam, sa ne
maltratam, sa ne uitam, dar nu putem sa ne parasim cu adevarat ci doar sa nu fim constienti de valoarea
si adevarata identitate.

Bineinteles, la inceputul vietii, cand suntem mici, punctul de reper e parintele, educatorul. Daca suntem
incurajati, daca ne simtim iubiti, ne vom detasa progresiv si vom sti sa existam prin noi insine. Daca ai
acesta lectie de integrat sau reprezinta chiar misiunea aleasa in acesta viata, e posibil ca acest punct de
referinta initial sa fi fost absent, sau nesecurizant sau disfunctional (abuz emotional spre exemplu). Copilul
nu se poate construi pe baze solide. Acesta genereaza angoase, anxietate si nerecunoastere de sine.
Identitatea si personalitatea sunt foarte fragile, inconstante. Scopul acetui drum 5 este sa invatam sa
facem pasi spre securitatea afectiva adevarata, acolo unde o putem simti, in interior, in uniunea corpului,
inimii, sufletului si constiintei. Sa devenim acest punct de reper.

Cat timp doliul unei referinte externe nu a fost facut, putem ave adoua moduri de functionare: o lipsa de
integrare sociala si economica, un sentiment de respingere, multe schimbari, incapacitate de a opri, de a
se construi solid. Sau, din contra, o mare rigiditate, ne acrosam la un aspect din viata pe care nu il putem

-1-
parasi si traim continuu cu frica de neprevazut. Ne agatam de cunoscut. Mentalul este supraincarcat si
ne este foarte greu sa iesim din cercul vicios. Indiferent de situatie, vorbim de aceeasi anestezie a
simturilor, strategie de protectie pentru a nu resimti cat de in lipsa de securitate traim.

Ori, realitatea nu este asta. 5 ne arata ca devenind constienti de identificarea cu educatia primita putem
sa incheiem orice ciclu dureros din viata noastra, ca viata nu inseamna identificarea cu conditionarea si
experientele trecute. Viata, manifestarea constiintei universale de iubire, este infinit binevoitoare si
binefacatoare. Conexiunea se traieste in senzatii, in sensibilitate, in punctul tandru din inima. Provocarea
va fi sa lasam mentalul sa fie ceea ce e menit sa fie, sa ne servim de el cand e nevoie si sa incetam sa
mai fim atasati de intelect. Fii ferm, decide sa incetezi sa-ti mai povestesti aceleasi povesti, in cap, tu, tie.
Poti sa asculti ce-ti povesteste dar nu esti obligat sa crezi si sa alimentezi aceste povesti. Revino incet
intr-o abordare mai blanda si mai supla fata de mentalul tau.

Avem asadar de integrat fluiditatea si acesta nu exista decat in momentul prezent. Trecutul e la
exteriorul tau, e terminat, viitorul se creaza clipa de clipa. Nu este deloc productiv sa te ingrijorezi pentru
ceva ce e doar ipotetic, prezent in proiectiile tale bazate pe experiente trecute. Cultiva certitudinea ca ce
e mai bun e in fata ta, alege sa cresti, sa evoluezi constient. Vei regasi repede o seninatate autentica,
constanta pentru ca vei incepe sa simti ca esti demn sa fii iubit, si asta incepe cu iubirea pe care ti-o
acorzi tie. Invata sa devii cel mai bun prieten al tau, ca un tovaras de drum, fidel, tu alaturi de tine; vei
simti ce mare serviciu ti-ai facut, inainte sa continui calatoria lui 6 unde te vei chiar indragosti de tine.

Adevaratul punct de ancorare afectiva este inima, centrul iubirii si compasiunii, chakra inimii pentru cei
familiarizati cu acest limbaj. Te iubesti, te recunosti, te pretuiesti, te lasi iubit, ai incredere in viata si ai
incredere in tine. Acestea sunt ingredientele securitatii afective.

Ca sa ajungi aici poti sa incepi explorezi lumea copilului interior, singur sau acompaniat. Modelul copilului
trebuie completat din exterior. Tu, adultul de azi ii transmiti toata iubirea, il ajuti sa creasca, sa se dirijeze
spre autonomia afectiva. Daca esti confortabil cu exercitiile de imaginatie creativa, imagineaza-ti parintii
divini, tata si mama de lumina care te sustin si te iubesc cum ai nevoie, completand modelul parintilor tai.

In Flori de Bach recomand Aspen, floarea celor foarte sensibili. Procura sentimentul de a fi protejat.
Angoasele celui aflat in calatoria 5 sunt fructul fricilor nedefinite. Cum nu ne ocupam de spatiul nostru
interior, captam cu ce rezonam in exterior, din subconstientul colectiv. Acesta este foarte incarcat de frici,
de furie, de frustrari, de sentimente de neputinta. Deci, cel putin de azi incolo, retine, nu ai nici un interes
sa fii conectat la ceva in exteriorul tau si sa-ti faci din asta repere in existenta ta. Existenta ta e viata
ta, se deruleaza chiar acum! Invata sa revii in tine, acasa si apoi traieste! Din plin, solid, cu bucurie!

-2-