CAPITOLUL 2

SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE ALE ENTITĂȚIILOR ECONOMICE

Situaţiile financiare anuale reprezintă esența documentelor contabile de sinteză. Ele

sunt parte componentă a raportului anual care se întocmeşte la sfârşitul exerciţiului pe mai
multe secțiuni, cele mai importante secţiuni fiind: bilanţul, contul de profit şi pierdere,
situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, note explicative
asupra situațiilor financiare.

2.1. Delimitări cu referire la lucrările de închidere a exercițiului financiar

Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie. Cu scopul

determinării poziției financiare, a performanței și situației trezoreriei întreprinderii, se
întocmesc situațiile financiare anuale.
Documentele oficiale folosite pentru finalizarea încheierii exercițiului financiar
sunt situațiile financiare, acestea oferă o imagine clară asupra patrimoniului, a situației
financiare și a rezultatului obținut la nivel de întreprindere.
Situațiile financiare anuale sunt însoțite, în mod obligatoriu de raportul
administratorilor. Toate entitățile de drept public și privat sunt obligate să întocmească
raportări contabile anuale, precum și în situația fuziunii, divizării sau încetării potrivit legii
a activității acestora. Derularea acestui proces se concretizează într-o suită de lucrări, dintre
care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea
propriu-zisă a bilanțului.(Avram, A., Avram, C.D., Avram M., 2017)
Lucrările preliminare poartă denumirea de lucrari de închidere a exercițiului
financiar și, sunt structurate astfel:
 stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere;
 inventarierea generală a patrimoniului;
 contabilitatea operațiilor de regularizare privind: diferențele de inventar;
amortizările; provizioane pentru deprecieri; provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

1
 diferențele de conversie și diferențele de curs valutar; delimitarea în timp a
cheltuielilor și veniturilor.
 stabilirea balanței conturilor după inventariere;
 determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea
pierderii;
 redactarea bilanțului contabil.

2.2. Procedee preliminare elaborării lucrărilor de închidere a exercițiului financiar

Lucrările de închidere a exercițiului financiar reprezintă etape premergătoare pentru

întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Aceste situații finannciare au scopul de a
prezenta situația patrimonială, performanța și modificările poziției financiare a entității.
Legislația prevede că întreprinderile din Romania trebuie să întocmească și să
prezinte pentru fiecare exercițiu financiar următoarele situații financiare: bilanțul contabil,
contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalurilor proprii, situația fluxurilor de
trezorerie, note explicative.
Aceste situații financiare formează un tot unitar, iar în funcție de mărimea unei
întreprinderi, ele pot fi întocmite în două tipuri de sisteme:
 sistemul complet care cuprinde toate situațiile prezentate;
 sistemul simplificat care cuprinde: bilanțul, contul de rezultate și notele explicative.
1. Stabilirea balanței de verificare înainte de inventariere - acest tip de balanță de verificare
se întocmeste în scopul prezentării în mod scriptic a situației patrimoniale pentru a pregăti
terenul pentru inventarierea generală a patrimoniului întreprinderii. Informațiile furnizate
prin intermediul acestei balanțe de verificare vor fi comparate cu informațiile furnizate de
inventarul faptic, acest tip de balanță fiind considerat un inventar contabil.
2. Inventarierea generală a patrimoniului - în această etapă se stabilește situația reală a
patrimoniului, iar procesul inventarierii vizează două segmente, și anume: determinarea
diferențelor cantitative de inventar și determinarea diferențelor valorice de inventar.
3. Contabilizarea operațiunilor de regularizare – cuprinde : contabilizarea plusurilor și
minusurilor de inventar, contabilizarea operațiunilor privind amortizarea imobilizărilor,
contabilizarea operațiunilor privind deprecierile de valoare, contabilizarea operațiunilor

2
privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli și contabilizarea operațiunilor privind
delimitarea în timp a cheltuielilor
4. Balanța de verificare a conturilor după inventariere - acest tip de balanță este
instrumentul care stă la baza întocmirii și prezentării situațiilor financiare, deoarece în
acest stadiu al fluxului informațional contabil situația scriptică a patrimoniului este identică
cu cea faptică.
5. Determinarea rezultatului exercițiului - rezultatul exercițiului se determină ca diferență
între cheltuieli și venituri, iar din acest punct de vedere el poate fi:
 profit –în cazul în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile;
 pierdere – în cazul în care veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

2.3. Bilanțul contabil – sursa informațională de bază a analizei contabile

Din punct de vedere științific, bilanţul contabil exprimă sub formă valorică,

echilibrul dintre bunurile economice şi sursele de finanţare ale acestora, la un moment bine
definit. Bilanţul se prezintă sub forma unui tabel, format din două părţi: partea stîngă,
denumită activ, care reflectă bunurile economice şi partea dreaptă, denumită pasiv care
reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice reflectate în activ. (Străoanu B.M.,
2013)
În activitatea economică, bilanțul contabil este principalul instrument de
monitorizare și evaluare a activității și a sănătății financiare ale unei firme. Informațiile
despre activitatea firmei sunt reprezentate echilibrat, în două coloane, activ și pasiv.
Coloana din stânga cuprinde elementele patrimoniale de activ și exprimă sumele
dezvoltate/încasate din activități proprii, iar pe coloana din dreapta se regăsesc elementele
de pasiv, se înregistrează datoriile și capitalul propriu. Bilanțul contabil se întocmește în
funcție de dimensiunea și activitatea companiei (mică, IMM sau întreprindere mare),
întrucât există praguri fiscale diferite, raportate la cifra de afaceri și numărul de angajați.
Astfel, există două tipuri de raportare, respectiv bilanț contabil simplificat
(întreprinderi mici și mijlocii) și bilanț contabil de bază (întreprinderi mari).

3
 Situația financiară pe care entitatea economică trebuie să o depună este formată din
sinteza propriu-zisă a activității reflectată în cifre (bilanțul contabil), contul de profit și
pierdere, anexe și raportul de gestiune.
În activul bilanțului sunt incluse elemente precum: activele imobilizate (necorporale,
corporale și financiare), activele circulante (aici intră stocuri, creanțe), conturile de
regularizare în care sunt încadrate cheltuielile înregistrate în avans sau diferențele de
conversie (activ) și primele de rambursare a obligațiunilor.
Pasivul bilanțului cuprinde, în oglindă și echilibrat față de activ, elemente de bază
precum: capitalurile proprii în care intră inclusiv capitalul social sau individual, rezervele
și fondurile proprii, provizioane pentru riscuri și cheltuieli, datoriile - împrumuturi,
furnizori și conturi asimilate datoriilor la bugetul de stat sau datoriile către terți de formă,
conturile de regularizare și asimilare pasivă, în acestea sunt încadrate venituri în avans sau
diverse diferențe de conversie pasivă.
Patrimoniul reprezintă un element aparte în bilanțul contabil și acesta este clasificat pe
conturi, grupe și capitole, pornind de la criterii de lichiditate și exigibilitate.
    Bilanțul prescurtat, conform OMFP 1802/2014 cu modificările și completările
ulterioare are forma următoare:   
A. Active imobilizate     
I. Imobilizări necorporale     
II. Imobilizări corporale     
III. Imobilizări financiare     
B. Active circulante     
I. Stocuri     
II. Creanțe Sumele care urmează să fie încasate după  o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element.     
III. Investiții pe termen scurt     
IV. Casa şi conturi la bănci     
C. Cheltuieli în avans     
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă de până la un an     
E. Active circulante nete/datorii curente nete     
F. Total active minus datorii curente     

4
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă mai mare de un an     
H. Provizioane     
I. Venituri în avans     
J. Capitaluri proprii     
I. Capital subscris     
II. Prime de capital     
III. Rezerve din reevaluare     
IV. Rezerve     
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)     
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Principala condiție de realizare a bilanţului contabil este egalitatea dintre
elementele de activ și elementele de pasiv. Această egalitate se datorează faptului că în
bilanţ este prezentată aceeaşi masă de mijloace, dar privită sub două aspecte. (Haralambie
G.A., 2014)
Întocmirea bilanțului contabil este obligația legală care se adresează tuturor agenților
economici (SRL, PFA, IFN etc.) și ONG-urilor (fundații, asociații, patronate etc.).
Diferența dintre cele două tipuri de activități economice este reprezentată doar de
modul de înregistrare a activităților, întrucât asociațiile și fundațiile nu sunt menite să
înregistreze profit, spre deosebire de societățile comerciale care au ca prim scop profitul.
Potrivit legislației în vigoare, (Legea contabilității nr 82/1991 cu modificările și
completările ulterioare), situația financiară contabilă este întocmită de către persoanele
care se ocupă de gestiune contabilă. Situația contabilă poate fi întocmită în interiorul firmei
de către contabili angajați sau, pe motive de eficiență economică, de către firme
specializate (outsourcing).
Bilanțul contabil se întocmește de două ori pe an (bianual), respectiv la finalul anului,
31 decembrie și la jumătatea anului, 30 iunie. Toate entitățile care întocmesc bilanțul
contabil (societăți comerciale private (SRL, SA, PFA.), societăți comerciale de stat, regii
autonome, instituții de Cercetare și Dezvoltare, ONG-uri (asociații, fundații, patronate,
sindicate)) sunt obligate să îl depună în termenul legal stabilit.
Astfel, situația financiară se depune de două ori pe an de către toți agenții economici,
în termenul legal stabilit. Pentru societățile comerciale, companiile naționale, regiile

5
autonome, institutele naționale și de cercetare, termenul de depunere a bilanțului financiar
este de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar, respectiv data de 30 mai a anului
următor.
În cazul altor entități juridice și economice (precum ONG-uri) termenul de depunere
este la 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar (finalul anului calendaristic).
Pe baza mențiunilor făcute rezultă că bilanţul contabil este structurat în capitole,
care divizate în subcapitole și fiecare subcapitol conține anumite posturi. Conform OMFP
1802/2014 cu modificările și completările ulterioare bilanțul în formă lungă are următoarea
structură:
A. Active imobilizate     
I. Imobilizări necorporale      
1. Cheltuieli de constituire     
2. Cheltuieli de dezvoltare     
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea
au fost achiziționate cu titlu oneros şi nu trebuie prezentate la A I 5     
4. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale     
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros     
6. Avansuri     
II. Imobilizări corporale      
1. Terenuri şi construcții     
2. Instalații tehnice şi maşini     
3. Alte instalații, utilaje şi mobilier     
4. Investiții imobiliare     
5. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale     
6. Active biologice productive     
7. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuție     
III. Imobilizări financiare      
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate     
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate     
3. Interese de participare     

6
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată  în virtutea intereselor de
participare     
5. Investiții deținute ca imobilizări     
6. Alte împrumuturi     
B. Active circulante     
I. Stocuri      
1. Materii prime şi materiale consumabile     
2. Producția în curs de execuție     
3. Produse finite şi mărfuri     
4. Avansuri     
II. Creanțe (Sumele care urmează să fie încasate după  o perioadă mai mare de un an
trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)     
1. Creanțe comerciale     
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate     
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată  în virtutea intereselor de
participare     
4. Alte creanțe     
5. Capital subscris şi nevărsat     
III. Investiții pe termen scurt     
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate     
2. Alte investiții pe termen scurt    
IV. Casa şi conturi la bănci      
C. Cheltuieli în avans    
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă de până la un an     
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile     
2. Sume datorate instituțiilor de credit     
3. Avansuri încasate în contul comenzilor     
4. Datorii comerciale ‐ furnizori     
5. Efecte de comerț de plătit     
6. Sume datorate entităților afiliate     

7
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale     
E. Active circulante nete/datorii curente nete     
F. Total active minus datorii curente     
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă mai mare de un an     
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile     
2. Sume datorate instituțiilor de credit     
3. Avansuri încasate în contul comenzilor     
4. Datorii comerciale ‐ furnizori     
5. Efecte de comerț de plătit     
6. Sume datorate entităților afiliate     
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale     
H. Provizioane     
1. Provizioane pentru litigii     
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților     
3. Provizioane pentru pensii şi obligații similare     
4. Provizioane pentru impozite     
5. Alte provizioane     
I. Venituri în avans     
J. Capitaluri proprii     
I. Capital subscris     
1. Capital subscris vărsat     
2. Capital subscris nevărsat     
II. Prime de capital      
III. Rezerve din reevaluare     
IV. Rezerve      
1. Rezerve legale     
2. Rezerve statutare sau contractuale     
3. Alte rezerve     

8
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)     
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

2.4. Contul de profit sau pierdere – expresia performanțelor entității

.
Contul de profit și pierdere face parte dintre situațiile financiare de sinteză, care
măsoară performanțele activității unei firme în cursul unei perioade date și este principalul
document folosit pentru reflectarea performanţelor financiare deoarece furnizează
informaţiile necesare, pe de o parte, evaluării performanţelor, iar pe de altă parte,
determinării riscului fluxurilor de numerar. (Haralambie G.A, 2014)
Pe baza informaţiilor reflectate de contul de profit şi pierdere se realizează o
analiză a performanţelor întreprinderii, se calculează o varietate de indicatori, fie într-un
anumit moment în timp, urmând apoi interpretarea lor prin comparaţii, fie în timp, dar
corelaţi cu anumite procedee statistice. (Lazăr C., Matei M. & Andrei J., 2013)
Contul de profit și pierdere reprezintă o înregistrare a veniturilor și a cheltuielilor, o
scanare a situației economice a firmei, la data întocmirii bilanțului.
Contul de profit și pierdere este realizat pe același principiu de echilibru: venituri
versus cheltuieli. Astfel sunt: venituri versus cheltuieli exploatare și venituri versus
cheltuieli financiare;
În România, situaţiile financiare care reflectă performanța întreprinderilor, sunt
prezentate în format standardizat, neexistând posibilitatea realizării lor sub alta formă.
Contul de profit şi pierdere, conform reglementărilor contabile naţionale aplicate atât marilor
întreprinderi, cât şi întreprinderilor mici şi mijlocii, este în format listă şi prezintă cheltuielile
din exploatare după natura lor economică.
Conform reglementărilor contabile în vigoare (OMFP 1802/2014 cu modificările și
completările ulterioare), contul de profit și pierdere este standardizat sub următoarea
formă:
1. Cifra de afaceri netă;
2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie;
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată;
4. Alte venituri din exploatare:

9
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
b) Alte cheltuieli externe;
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaţii;
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii;
7.a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale;
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză;
8. Alte cheltuieli de exploatare;
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile
afiliate;
10.Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu
indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate;
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la
entităţile afiliate;
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active
circulante;
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entităţile
afiliate;
14. Impozitul pe profit;
15. Profitul sau pierderea după impozitare;
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus;
17. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.
Activităţile curente cuprind activităţile desfăşurate de o entitate ca parte integrantă a
afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o
continuare a primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea.
În contabilitate, rezultatul financiar este determinat prin compararea veniturilor
obţinute cu cheltuielile efectuate în decursul aceleiaşi perioade, rezultat care poate fi:
pozitiv și este raportat ca profit, când veniturile depăşesc cheltuielile şi negativ, raportat ca
pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile. Astfel, profitul sau
pierderea apar ca măsură a performanţei entităţii sau non-performanţei aceleiaşi entităţi.

10
 Cheltuielile recunoscute în contul de profit şi pierdere sunt reprezentate de
diminuarea pe parcursul unei perioade contabile a beneficiilor economice sub forma ieşirii
sau scăderii valorii activelor, respectiv creşterii datoriilor.
În contul de profit şi pierdere, cheltuielile sunt prezentate în funcţie de natura lor
astfel: cheltuieli de exploatare și cheltuieli financiare. (OMFP 1802/2014 cu modificările ți
completările ulterioare)
 cheltuieli de exploatare, care cuprind:     
 cheltuieli cu materiile prime  şi materialele consumabile; costul de achiziție al
obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate,
trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei  şi a apei consumate;
valoarea activelor biologice de natura stocurilor; costul mărfurilor vândute şi al
ambalajelor;    
 cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune  şi chirii;
prime de asigurare; studii  şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de
terți (colaboratori); comisioane  şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi
publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări;
cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicații, servicii bancare şi altele;     
 cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecția socială şi alte cheltuieli
cu personalul, suportate de entitate);     
 alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului
înconjurător, aferente perioadei; pierderi din creanțe şi debitori diverşi;
despăgubiri, amenzi şi penalități; donații, sponsorizări şi alte cheltuieli similare;
cheltuieli privind activele cedate şi alte operații de capital; creanțe prescrise
potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate
potrivit legislației în vigoare şi ale căror costuri pot fi determinate, aferente
perioadei curente etc.)
 cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații; cheltuieli
privind investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar;
dobânzile privind e exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi
din creanțe de natură financiară şi altele.

11
 Veniturile recunoscute în contul de profit şi pierdere sunt reprezentate de creşterea
pe parcursul unei perioade contabile a beneficiilor economice sub forma intrării sau
creşterii valorii activelor, respectiv scăderii datoriilor.
Veniturile ca sursă de acoperire a cheltuielilor şi a rezultatului obţinut sunt
prezentate în contul de profit şi pierdere în funcţie de natura lor astfel: venituri din
exploatare și venituri financiare.(OMFP 1802/2014 cu modificările și completările
ulterioare)
Veniturile din exploatare sunt legate de desfăşurarea activităţii propriu-zise a
entităţii şi includ:
 venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, precum şi prestări de servicii. În
această categorie se includ  şi veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către
entitățile ce au ca activitate principală  obținerea şi vânzarea de locuințe;    
 venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creştere) sau în
minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse şi
servicii în curs de execuție de la sfârşitul perioadei  şi valoarea stocurilor inițiale ale
produselor  şi serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru
depreciere reflectate;     
 venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate
pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale;     
 venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea
diferențelor de preț şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenții de care
beneficiază entitatea;     
 alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate,
penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte
venituri din exploatare
Veniturile financiare sunt efectul operaţiunilor financiare, bancare şi valutare
incluzând:
 venituri din imobilizări financiare;     
 venituri din investiții pe termen scurt;     
 venituri din investiții financiare cedate;     
 venituri din diferențe de curs valutar;     

12
 venituri din dobânzi;     
 venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;     
 alte venituri financiare.
Rezultatul, determinat ca diferenţă între venituri şi cheltuieli este un rezultat brut,
stabilit pe fiecare tip de activitate desfăşurată. Rezultatul brut este determinat prin
însumarea rezultatelor brute pe activităţi: rezultatul brut al activităţii de exploatare și
rezultatul brut al activităţii financiare. Rezultatul brut al activităţii de exploatare împreună
cu rezultatul brut al activităţii financiare formează rezultatul curent. Rezultatul net se
obţine prin aplicarea impozitului pe profit.

2.5. Situația modificărilor capitalului propriu

Entitățile mijlocii  şi mari sunt entitățile, conform OMFP 1802/2014 cu

modificările și completările ulterioare trebuie să prezinte, ca o componentă separată a
situațiilor financiare, o situație care să evidențieze:
 profitul net sau pierderea netă a perioadei analizate;
 veniturile și cheltuielile (caștig sau pierdere) care sunt recunoscute direct în capitalul
propriu;
 efectul modificarilor politicilor contabile;
 tranzacțiile de capital cu proprietarii și distribuțiile către aceștia;
 soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul și la sfârșitul perioadei
și la data bilanțului, și modificările pe parcursul perioadei.
Prin natura lor modificările de capital propriu reprezintă creșterea sau reducerea
activului net în cursul perioadei determinate de pierderile și câștigurile capitalizate cum
sunt: plusvalorile și minusvalorile din reevaluare, diferențele de curs valutar, dividendele
primite care sunt recunoscute direct ca modificări de capitaluri proprii împreună cu
tranzacțiile de capital, distribuirile către proprietarii întreprinderii.(Avram, A., Avram,
C.D., Avram M., 2017)
Fluxurile de numerar intrate sai ieșite și echivalențele de numerar se determină pe
baza analizei comparative între încasări și plăți.

13
 Situaţia modificărilor capitalului propriu este un formular distinct al Situaţiilor
financiare anuale, în care se prezintă în mod detaliat toate variaţiile capitalului propriu între
momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului financiar.

2.6. Situația fluxurilor de trezorerie

Fluxurile de numerar reprezintă totalitatea intrărilor şi ieşirilor de numerar precum

şi echivalentele de numerar dintr-o anumită perioadă. Numerarul cuprinde disponibilităţile
băneşti şi depozitele la vedere. Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe
termen scurt, foarte lichide şi care sunt uşor convertibile în numerar.(Avram, A., Avram,
C.D., Avram M., 2017)
Fluxurile de numerar se calculează ca diferenţă între încasările şi plăţile perioadei,
astfel: dacă încasările sunt mai mari decât plăţile rezultă un excedent sau numerar net
pozitiv (+), iar dacă plăţile sunt mai mari decât încasările rezultă un deficit sau numerar net
negativ (-). Capacitatea entităţii de a-şi onora plăţile independent, fără a apela la active
curente sau la credite este exprimată prin excedent. În mod contrar, deficitul arată că o
entitate cheltuieşte mai mult decât încasează din vânzări sau din alte tranzacţii în timpul
unui exerciţiu financiar. Numerarul negativ poate fi soluţionat prin acoperirea din credite
bancare sau datorii restante, fie entitatea intră în faliment.
Fluxurile de numerar se determină pe următoarele tipuri de activităţi: activitatea de
exploatare, activitatea de investiţii, activitatea de finanţare
Activitatea de exploatare este principala activitate generatoare de venituri. Fluxurile
de numerar din activitatea de exploatare arată posibilitatea menţinerii capacităţii de
funcţionare a entităţii, plata dividendelor, fără a recurge la surse externe de finanţare.
Activitatea de investiţii se referă la achiziţionarea şi vânzarea de active imobilizate
şi alte investiţii. Fluxurile de numerar din activitatea de investiţii indică posibilitatea
achiziţiilor de tehnologie nouă, utilaje, instalaţii, construcţii.
Activitatea de finanţare este determinată de modificări ale valorii şi structurii
capitalurilor proprii şi împrumuturilor entităţii. Fluxurile de numerar din activitatea de
finanţare permit estimarea fluxurilor de trezorerie pentru primiri sau rambursări de credite,
încasări din emisiuni de obligaţiuni sau alte titluri emise.

14
 Situaţia fluxurilor de numerar se întocmeşte obligatoriu de către entităţile care
elaborează Situaţiile financiare anuale (forma lungă). Pentru entităţile care elaborează
Situaţii financiare prescurtate, întocmirea este opţională iar pentru entităţile care
elaborează Situaţiile financiare simplificate nu există obligativitatea întocmirii ei. De
reținut este faptul că exprimarea datelor se face în lei.
Formularul Situaţia fluxurilor de numerar prezintă modul în care o entitate
generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar.
  Fluxurile de trezorerie provenite din activități de exploatare sunt derivate, în
primul rând, din principalele activități producătoare de venit ale entității. Prin urmare, ele
rezultă  în general din tranzacțiile şi alte evenimente care intră în determinarea profitului
sau a pierderii.

2.7. Notele explicative la situațiile financiare

Conform reglementărilor legislative în vigoare, Notele explicative nu sunt

limitative. Entităţile stabilesc formatul notelor explicative, în condiţia prezentării cel puţin
a informaţiilor solicitate prin OMFP nr.1802/2014. Pentru completare, datele se preiau din
Bilanţ, Cont de profit şi pierdere, Balanţa de verificare, documente contabile ale entităţii.
Notele explicative trebuie:     
 să prezinte informații despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii
situațiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite;     
 să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit şi
pierdere şi, după  caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii  şi/sau situația
fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.
Toate documentele de sinteză trebuie să fie detaliate şi precise. Notele explicative
reprezintă un set de componente ale Situaţiilor financiare anuale care detaliază,
suplimentează şi comentează informaţiile prezentate în celelalte structuri ale documentului
unitar de sinteză.
Notele explicative fac parte integrantă din Situaţiile financiare anuale şi sunt
documente de sinteză obligatorii pentru entităţile care elaborează Situaţii financiare anuale

15
în formă lungă sau prescurtate, iar pentru entităţile care întocmesc Situaţii financiare
simplificate, acestea nu sunt obligatorii.
Informaţiile din Notele explicative trebuie prezentate sistematic în aşa fel încât să
se facă o legătură directă între fiecare element semnificativ din Situaţiile financiare şi
informaţia complementară din Notele explicative.
Politicile contabile reprezintă un ansamblu de principii, convenţii, reguli şi practici
specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea Situaţiilor financiare anuale.
Pentru elaborarea Notelor explicative trebuie să se respecte principiile contabile
generale, astfel încât informaţiile transmise să fie relevante şi credibile. Legislația în
vigoare prevede ca fiecare entitate să aibă elaborat propriul manual de politici contabile.
Prevederile generale din Notele informative oferă informații cu privire la:
 denumirea entității care face raportarea;     
 faptul că situațiile financiare anuale sunt proprii acesteia, şi nu grupului;     
 data la care s‐au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare anuale;     
 moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;     
 exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).
Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din
situațiile financiare anuale trebuie să existe informații aferente în notele explicative.
În notele explicative la situațiile financiare, toate entitățile prezintă, în plus față  de
informațiile cerute conform altor dispoziții ale prezentelor reglementări, informații
referitoare la următoarele:     
 politicile contabile adoptate, inclusiv: bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente,
conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de
prezentele reglementări și orice modificări semnificative ale politicilor contabile
adoptate;     
 dacă imobilizările corporale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să prezinte:
mişcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar, cu o explicație a
tratamentului fiscal al elementelor pe care le conține și valoarea contabilă care ar fi fost
recunoscută în bilanț dacă imobilizările corporale nu ar fi fost reevaluate;    

16
 atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă: un tabel care să 
prezinte mişcările recunoscute direct în capitalurile proprii, în cursul exercițiului
financiar;     
 valoarea totală  a oricăror angajamente financiare, garanții sau active  şi datorii
contingente neincluse în bilanț, indicând natura şi forma oricărei garanții reale care a
fost acordată; separat de acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile şi
entitățile afiliate sau asociate;     
 suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administrație, de
conducere şi de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții  şi
a oricăror sume restituite, amortizate sau la care s‐a renunțat, precum   şi a
angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu
indicarea totalului pe fiecare categorie;    
 cuantumul şi natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o
mărime sau o incidență excepțională;     
 sumele datorate de entitate care devin exigibile după  o perioadă  mai mare de cinci ani,
precum şi valoarea totală a datoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse de
aceasta, cu indicarea naturii şi formei garanțiilor;     
 numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar
Notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate prezintă  informațiile
cerute conform OMFP 1802/2014 cu modificările și completările ulterioare, pe lângă  orice
alte informații cerute conform altor prevederi ale prezentelor reglementări, într‐un mod
care să faciliteze evaluarea poziției financiare a entităților incluse în consolidare, luate în
ansamblu, ținând cont de ajustările esențiale care decurg din caracteristicile specifice ale
situațiilor financiare anuale consolidate, comparativ cu situațiile financiare anuale
individuale, inclusiv în următoarele cazuri: la prezentarea tranzacțiilor între părți legate nu
se includ tranzacțiile între părți legate incluse în consolidare, care sunt eliminate cu ocazia
consolidării și la prezentarea indemnizațiilor  şi a avansurilor  şi creditelor acordate
membrilor organelor de administrație, de conducere şi de supraveghere se prezintă numai
sumele acordate membrilor organelor respective ale societății‐mamă  de către societatea‐
mamă şi de filialele sale.

17
18