CAPITOLUL 2

RESPONSABILITATEA SOCIAL
CORPORATISTĂ PE DIFERITE COMPONENTE ALE PIEȚELOR
FINANCIARE

În ultima vreme, rolul mediului de faceri în ceea ce privește politica de mediu și

politicile de responsabilitate socială, a devenit tot mai important. Termeni, precum
sustenabiltate, responsabilitate socială corporativă sunt larg utilizați de entitățile care
activează pe piețele financiare. Dezvoltarea conceptului de mediu de afaceri social
responsabil se reflectă pe piața de capital prin ceea ce înseamnă o investiție durabilă.

2.1. Responsabilitatea social corporatistă pe piața bancară

O componentă importantă a sistemului economic este reprezentată de instituțiile

financiare, care au un rol important prin prisma funcției lor de atragere de resurse
financiare din economie și redistribuirea acestora către întreprinderile care caută resurse
financiare pentru finanțare noi proiecte sau proiecte în dezvoltare. Aceste instituții
financiare sunt capabile să catalizeze introducerea de reguli privind dezvoltarea durabilă.
Similar cu alte companii bancare și instituțiile financiare au o anumită conduită în relațiile
cu comunitatea locală, forța de muncă și mediul înconjurător, iar relațiile lor pot fi utilizate
ca instrumente cheie în impunerea principiilor de durabilitate pentru clienții care
împrumută bani pentru dezvoltarea afacerilor.
Una dintre instituțiile financiare cunoscute la nivel internațional este Banca
Mondială, care vizează nu numai finanțarea proiectelor de investiții, ci și introducerea
principiilor legate de protecția mediului sau a sănătății și securității populației. Această
instituție a dezvoltat mai multe ghiduri de mediu, sănătate și siguranță numite Ghiduri
EHS. Aceste seturi de reguli și politici furnizează măsurile realizabile cu tehnologiile și
nivelurile de performanță existente în domenii precum: mediul, sănătatea și siguranța,
sănătatea și siguranța comunităților, construirea și amenajarea comunităților. Pe lângă

1
acestea, există politici sectoriale aplicabile pentru următoarele sectoare: agricultură,
silvicultură, industrie, industria chimică, industria de petrol și gaze, infrastructură, industrie
de prelucrare, energie și minerit.
O activitate importantă în acest domeniu o desfășoară International Finance
Corporation (IFC), care face parte din grupul Băncii Mondiale. Activitatea IFC nu implică
doar finanțarea economică a entităților din țările în curs de dezvoltare, ci și implementarea
politicilor menite să protejeze mediul și politicile care privesc respectarea drepturilor
omului. Implicarea IFC a început în 1989 cu dezvoltarea procedurii privind evaluarea
proiectelor în ceea ce privește impactul asupra mediului, procedură denumită Politica de
Siguranță, care se bazează pe politicile de mediu dezvoltate de Banca Mondială.
IFC a lansat conceptul de finanțare durabilă prin finanțarea responsabilă a
proiectelor de investiții. IFC afirmă că toate instituțiile financiare trebuie să acționeze
responsabil față de mediul social în care își desfășoară activitatea.
Neaglijarea aspectelor ce țin de riscurile de mediu pot aduce grave deteriorări
reputației și performanțelor financiare ale băncilor. Cele mai frecvente riscuri, care pot
influența activitatea clienților, sunt cele care privesc poluarea mediului, sănătatea și
securitatea la locul de muncă, impactul asupra comnunității și amenințările la adresa
biodiversității și a patrimoniului cultural.
Ghidurile de mediu, sănătate și siguranță emise de Grupului Băncii Mondiale se
concentrează pe aspectele ce țin de: mediu, sănătatea și securitatea la locul de muncă,
sănătatea și siguranța comunitară, construcții și dezafectare.
Clienții băncilor provin din diverse sectoare de activitate, motiv pentru care băncile
sunt concepute pentru a evidenția domeniile în care riscurile de mediu, sociale și etice au
probabilitate de manifestare mai ridicată. Au fost elaborate astfel, seturi de reguli pentru
următoarele sectoare industriale: silvicultură, agroindustrie și producția de alimente,
industria chimică, de petrol și gaze, infrastructură, producția generală, mineritul și
producția de energie electrică. Pe lângă evaluarea performanței financiare, băncile
evaluează riscurile sociale, de mediu și etice pentru companiile din aceste sectoare.
Evaluarea implică analiza următoarelor elemente: sistemul de guvernanță corporativă,
sistemul de gestionare a riscurilor, politica de responsabilitate socială a întreprinderilor,

2
metodele de consultare a părților interesate, istoricul problemelor de mediu sau sociale cu
care s-a confruntat compania.
Eforturile Băncii Mondiale și ale IFC pentru promovarea bunelor practici în
domeniul social și protecția mediului au creat premisele pentru realizarea unui set de
principii pentru gestionarea riscului de credit legat de determinarea, evaluarea și
gestionarea socială și riscurile de mediu asupra proiectelor proprii finanțate de bănci, și
anume Principiile Ecuatorului (PE). Acestea au fost lansate în 2003 și au fost adoptate de
zece instituții bancare majore. În 2006, aceste principii au fost revizuite pentru a reflecta
noile tendințe în domeniul social și protectia mediului, având la bază standardele de
performanță ale IFC. După revizuirea din 2006, s-a convenit ca principiile să fie aplicabile
proiectelor de peste 10 milioane de dolari în loc de 50 de milioane de dolari așa cum era
prevăzut înainte și să includă și extinderea și modernizarea proiectelor. În vara anului
2011, a început un nou proces de revizuire a principiilor; procesul se află în prezent în
etapa consultării publice a părților interesate. (Matei M., Voica M.C., 2013)
PE este considerat un punct de referință în industria bancară, datorită faptului că
înglobează 76 de bănci și 2 asociați. Aceste principii sunt: (S i m a V. , G h e o r g h e I .
G, 2011)
 Principiul 1: Revizuirea și clasificarea - implică evaluarea și clasificarea proiectului de
investiții într-una dintre cele trei categorii ale CFI (categoria A, B și C) asupra
impactului și riscurilor, ținând cont de criteriile de mediu și de domeniul social.
 Principiul 2: Evaluarea socială și de mediu - identificarea riscurilor care implică
aspecte sociale și de mediu ale proiectului și măsuri relevante de atenuare și gestionare
a acestor riscuri.
 Principiul 3: Standarde sociale și de mediu aplicabile - în cazul proiectelor de investiții
în țări care nu sunt membre OCDE și în țările membre OCDE care nu sunt incluse în
categoria ”țări cu venit ridicat”, se aplică standardele IFC de performanță și politicile
sectoriale ale Băncii Mondiale;
 Principiul 4: Planul de acțiune și managementul sistemului de gestionare - pentru
proiectele incluse în categoriile A și B situate în țări care nu sunt membre OCDE și țări
membre OCDE clasificate ca ”țări cu venituri scăzute”, se va elabora un plan de
acțiune, care să conțină acțiuni necesare pentru implementarea măsurilor de atenuare a

3
 riscurilor și măsuri de monitorizare necesare pentru gestionarea impactului și riscurilor
identificate în procesul de evaluare.
 Principiul 5: Consultare și dezvăluire - pentru proiectele incluse în categoriile A și B
situate în țări care nu fac parte din OCDE și în țările membre OCDE clasificate ca ” țări
cu venituri scăzute”, autoritățile publice și debitorul ar trebui să consulte un expert
pentru a evalua modul în care sunt afectate comunitățile, se va informa opinia publică
și se va urmări dacă proiectul ia în considerare interesele comunităților afectate.
 Principiul 6: Mecanismul de plângere - pentru proiectele incluse în categoriile A și B
situate în țări care nu sunt membre OCDE și țări membre OCDE, clasificate ca ” țări cu
venituri scăzute” pentru perioada de realizare și funcționare a investiției, debitorul va
măsura impactul și riscurile proiectului, va stabili un mecanism de gestionare a
nemulțumirilor / daunelor ca parte a sistemului de management.
 Principiul 7: Revizuire independentă - pentru proiectele incluse în categoriile A și B,
un expert independent pe probleme sociale și de mediu va evalua planul de acțiune și
documentația aferentă proiectului pentru a sprijini instituția bancară pentru a verifica
conformitatea cu Principiile Ecuatorului.
 Principiul 8: Convenții - pentru proiectele de tip A și B, debitorul își va asuma
obligația să respecte toate legile și reglementările țării gazdă în ceea ce privește
problemele sociale și de mediu, să realizeze planul de acțiune pe durata construcției și
exploatării investiției, să furnizeze rapoarte periodice solicitate de instituția bancară sau
de autoritățile publice;
 Principiul 9: Monitorizare și raportare independentă - pentru proiectele de tip A și B,
debitorul va apela la serviciile unui expert social și / sau de mediu sau va acoperi
informațiile transmise instituției bancare creditoare.
 Principiul 10: Raportarea EPFI - Întreprinderea instituției bancare, cel puțin o dată pe
an, va prezenta un raport public privind etapele de implementare a principiilor
ecuatorului și experiența acumulată în acest domeniu, luând în considerare regulile
specifice de confidențialitate pentru sectorul bancar.
Ca urmare a acestor principii, instituțiile financiare își rezervă dreptul de a impune
anumite condiții de finanțare investitorilor, astfel încât aceștia să aibă ca obiective
îndeplinirea principiilor și criteriilor de dezvoltare durabilă. Ca urmare a acestei strategii, a

4
apărut conceptul de finanțare durabilă care este definit de IFC ca „activitatea de finanțare
care ia în considerare atât aspectele financiare, cât și aspectele sociale sau protecția
mediului în politicile de gestionare a riscurilor”.
În consecință, evaluarea unui proiect înaintat băncii va fi realizată prin identificarea
riscurilor sociale, de mediu sau a eticii în afaceri. Băncile sunt astfel ajutate să identifice și
să prevină posibile riscuri de mediu, etice sau sociale, care, printr-o simplă evaluare
financiară, nu ar putea fi evidențiate. Domeniile în care aceste riscuri sunt mai susceptibile
să apară sunt: mineritul și metalurgia, industria petrolului și gazelor; industria lemnului și a
hârtiei sau în domeniul construirii de centrale hidroelectrice.

2.2. Responsabilitatea social corporatistă pe piața asigurărilor

În timp ce conceptul de durabilitate primește o atenție tot mai mare din partea
investitorilor, firmelor, autorităților de reglementare și cercetătorilor, se știe puțin despre
rolul său în industria asigurărilor. Ca instituții de investiții și organisme de absorbție a
riscurilor provenite de la întreprinderi și persoane fizice, asigurătorii adoptă un model de
funcționare care este mai înclinat să vizeze obiective pe termen lung; practic, companiile
de asigurări ar trebui să fie printre firmele care beneficiază cel mai mult de pe urma
investițiilor durabile. Concentrându-ne asupra companiilor de asigurare americane, se
constatată că sustenabilitatea refelectată de Scorurile de mediu, sociale și de guvernanță
(ESG) îmbunătățesc stabilitatea asigurătorilor, această relație fiind readată prin
dimensiunea acțiunilor sociale și de mediu, factorul de guvernare neavând impact.
În general, majoritatea cercetărilor vizează impactul practicilor de responsabilitate
socială corporativă asupra performanței antreprenoriale. Cu toate acestea, cele mai multe
cercetări vizează sectorul nefinanciar, abia recent s-au efectuat cercetări care vizează
peacticile de responsabilitate socială corporativă ale sectorului bancar. Foarte puține lucrări
examinează impactul politicilor de responsabilitate socială corporativă în sectorul
asigurărilor. Lipsa cercetărilor academice în acest domeniu este regretabilă. Modelul de

5
afaceri al asiguratorilor, privit din ambele perspective, atât din punct de vedere al
riscurilor, cât și în ceea ce privește investiția, ar trebui să reflecte o legătură puternică între
politicile de responsabilitate socială corporativă și practicile de mediu, sociale și de
guvernanță (ESG). (Mărăcine M.S., 2013)
Altfel spus, pe de o parte, în timp ce pun în comun riscurile, asigurătorii
redistribuie resursele obținute prin prime către asigurații care suferă pierderi de venit sau
de avere, acest aspect reflectând dimensiunea socială a problematicii, iar pe de altă parte,
inversarea ciclului lor de funcționare și durata acestuia permit utilizarea acestor resurse
pentru a finanța un volum mare de investiții atât pe piețele financiare, cât și pe piețele
reale. Prin urmare, sustenabilitatea investiției ar trebui cuprinsă atât în dimensiunea de
mediu, cât și dimensiunea socială. În sfârșit, în calitate de intermediari financiari,
asigurătorii sunt supuși unui control aprofundat din partea piețelor și a autorităților de
supraveghere cu privire la procesele lor de luare a deciziilor, aceasta reflectând
dimensiunea de guvernanță. Prin urmare, asigurătorii ar trebui să fie printre cei care
beneficiază cel mai mult de pe urma investițiilor durabile.
Cu siguranță, companiile de asigurări trebuie să își îmbunătățească politica de
raportare a implicării sociale și pentru a obține succesul pe termen lung, trebuie să
integreze ideea de investiție durabilă în strategia lor de afaceri, asigurând un echilibru între
obiectivele economice, sociale și de mediu. Inițiativa de a publica rapoarte anuale, cu
referire directă la aspectul economic și financiar, poate fi o abordare valorizată pentru a
asigura metode transparente și corecte de raportare, care ar trebui practicate de companiile
de asigurări și în domeniul social. Raportarea legată de implicarea socială este observată,
în special de companiile multinaționale, în timp ce companiile de asigurări nu realizează,
încă, importanța contribuției la dezvoltarea durabilă. Într-un mediu din ce în ce mai
competitiv, firmele trebuie să adapteze practicile de responsabilitate socială corporativă la
nevoile și tendințele specifice mediului în care își desfășoară activitatea.
Prin urmare, se consideră necesar ca societățile de asigurări să devină mai flexibile
și să încerce să raporteze practicile de responsabilitate socială utilizate, în mod voluntar,
informând părțile interesate, pe de o parte, și, de asemenea, contribuind la consolidarea
imaginii companiei, pe de altă parte. Respectarea standardelor de responsabilitate socială

6
va permite companiilor de asigurări să își demonstreze angajamentul față de problemele
specifice comunității într-un mod clar, evident.

2.3. Responsabilitatea social corporatistă pe piața de capital

Protecția mediului a devenit acum o parte esențială a strategiilor de responsabilitate

socială corporativă ale companiilor. În deciziile lor de investiții, participanții la piața de
capital se adaptează la criterii ecologice și la noile instrumente financiare ”verzi”. Se pune
problema dacă aceste măsuri sunt generatoare de profit.
Principala modalitate de a participa la ideea CSR pe piața de capital este
cumpărarea instrumente financiare sustenabile. Gama de instrumente SRI este mai
restrânsă decât în cazul practicilor CSR.
Se atrage atenția asupra importanței în creștere a rolului privind protecția mediului
pe care piața de capital și serviciile bancare ecologice le oferă în acest moment. Deși
băncile nu oferă toate instrumentele SRI verzi, acestea sunt instituții cheie, care trebuie
luate în considerare atunci când se efectuează o cercetare privind impactul pieței de capital
asupra protecției mediului. Mai mult, în multe cazuri băncile sunt proprietari sau
coproprietari de actori financiari precum case de brokeraj, instituții consultative, companii
de asigurări, fonduri de pensii și investiții, care oferă produse de mediu pe pieța de capital
(Dziawgo, 2013).
Cele mai populare instrumente verzi sunt acțiunile. Cel mai cunoscut emitent de
instrumente verzi sunt companiile din așa-numitele branșe ecologice care oferă surse de
energie regenerabilă și hrană ecologică. Sunt, de asemenea, entități care mențin standardele
de mediu la un nivel ridicat, ca de exemplu băncile.
Pentru o parte a societății, instrumentele ecologice care corespund unor segmente
particulare ale piețelor de capital financiar sunt obligațiunile, titlurile de participare la
fondurile de investiții, titlurile de participare la fondurile ETF, indicii de pe piața bursieră
și piață bancară, produsele structurate de pe piața de capital produse (vezi figura 1)

7
 Sectorul financiar contemporan oferă numeroase modalități de a strânge de fonduri
în vederea respectarii directivelor ecologice. Instrumente verzi referitoare la anumite
segmente ale pieței financiare sunt prezentate în Figura 1.

Figura 1. Instrumente verzi pe piața de capital

instrumente verzi corespunzătoare

unor segmente particulare ale
pieței financiare

piața bursieră și piața

piața de capital
bancară

produse
acțiuni
structurate

obligațiuni
consiliere

titluri de participare la
fondurile de investiții

titluri de participare la
fondurile ETF

indicii de durabilitate ai
pieței bursiere

sursa: Dziawgo, 2013

Un alt instrument SRI este un fond de investiții sociale Acesta este un tip specific
de fond care nu se concentrează numai pe obținerea de profit, ci ia în considerare și
aspectele de mediu. Cei care administrează fondul aplică principiile de protecție a
mediului. De exemplu, fondurile de investiții verzi poloneze sunt PZU Energia Medycyna
Ekologia (Energy Medicine Ecology) și PKO Technologii i Innowacji Globalny (of
Technologies and Innovations Global) (Laskowska, 2016).

8
 De fapt, indicii de durabilitate nu sunt instrumente prin care te poți îmbogăți direct,
ci numai în cazul creării unui fond ETF pentru index. Cu toate acestea, trebuie subliniat
faptul că acestea sunt un ajutor în alegerea companiilor care îndeplinesc cerințele de mediu
și, de asemenea monitorizează eficacitatea investițiilor (Laskowska, 2017).
Piața financiară ecologică oferă, de asemenea, oportunități pentru investiții în
produse structurate. Raiffeisen Bank oferă un produs interesant pentru investitorii, care
urmează stilul de viață ecologic. Este o investiție sub forma unei polițe de asigurare pe
viață cu un fond de asigurare de capital numit EKO Trio. Profitul dint-un produs structurat
depinde de pachetul de acțiuni, alcătuit de trei companii aparținând ramurii eco-alimentare.
În literatura de specialitate există trei ipoteze legate de viabilitatea portofoliului
responsabil din punct de vedere eco-etic, pe fondul investițiilor tradiționale. Acestea se
referă la rata de rentabilitate ajustată la risc, după cum urmează (Janik, 2014):
 investițiile responsabile din punct de vedere social plătesc prețul sub forma unor
rezultate mai slabe ale investițiilor, în comparație cu investițiile de portofoliu
tradiționale;
 viabilitatea investițiilor eco-etice este mai mare decât a investițiilor convenționale;
 lipsa proporționalității între ratele de returnare a produselor responsabile din punct de
vedere ecologic și altele.
Un investitor responsabil dorește să obțină rate de rentabilitate în conformitate cu
ultimele variante. Într-o situație diferită, activitatea de investiții care include standardele
eco-etice, ar influența negativ portofoliul participantului la piață, ceea ce, în consecință, ar
scădea numărul acestor investitori (Laskowska, 2016).
Pe scurt, se poate afirma că strategiile de protecția mediului în luarea deciziilor de
investiție pot fi rentabile. Profiturile financiare, precum și cele nefinanciare (în principal
reputația) poate fi atinsă atât de investitor, cât și de emitent. În orice caz, privind dintr-o
perspectivă mai profundă, ușor idealistă, că prin ecologie, fiecare membru al societății
„câștigă”, se poate considera că un mediu mai puțin exploatat - aerul, apa, solul - reprezintă
un beneficiu social.
Dezvăluirea strategiilor privind responsabilitatea socială corporativă oferă
informații despre activitățile firmei, publicului interesat. Aceste informații se referă la
societate, inclusiv la scăderea efectelor asupra mediului, îmbunătățirea gestionării

9
mediului, respectarea reglementărilor de mediu și încercarea de protecție a personalului
(Hassan și colab., 2010). Studiile anterioare despre dezvăluirea responsabilității sociale
corporative s-au concentrat pe două subiecte: natura și dimensiunea divulgării; factorii
determinanți ai informațiilor.
Companiile dezvăluie informațiile de responsabilitate socială pentru două motive:
 să arate că entitatea a îndeplinit așteptările sociale și, ca rezultat, asigurând accesul
continuu la surse precum capitalul și sprijinul clienților;
 furnizarea de informații suplimentare pentru a permite participanților la piață să
evalueaze poziția companiei din diferite puncte de vedere (Wailers and Marquees,
2013).
Dezvăluirea programelor de responsabilitate socială corporativă îi face pe
investitori să evalueze corect riscul social sau politic al unei companii (Haung și colab.,
2013). Se susține că o calitate mai ridicată a informațiilor provoacă asimetrie
informațională pe piața de capital și duce la reducerea costurilor de capital și la creșterea
monedei (Bhattacharya și colab., 2015). Divulgarea pe scară largă a informațiilor câștigă
încrederea investitorilor cu privire la diferitele aspecte ale performanței sau funcționării
companiei și duce la scăderea costurilor informaționale ale investitorilor (Cormeir și
colab., 2016).
Calitatea ridicată a divulgării strategiilor de responsabilitate socială influențează
asimetria informațiilor pe piață în două moduri. În primul rând, dezvăluirea de înaltă
calitate reduce căutarea informațiilor prin reducerea intereselor așteptate în obținerea de
informații confidențiale. Pe de altă parte, o mai bună dezvăluire crește valoarea relativă a
schimbului de către investitorii necunoscuți.
Este de așteptat să existe o relația între responsabilitatea socială corporativă și
structura capitalului. Lipsa comunicării corecte și în timp util duce la creșterea costurilor și
a riscului etic ca elemente de asimetrie a informațiilor și crește costul schimbului.
Creșterea costului de schimb duce la scăderea prețului acțiunilor și la ieșirea unor
investitori de pe piață.
Teoriile despre responsabilitatea socială corporativă includ: teoria legitimității,
teoria grupurilor de beneficiari și teoria politicii economice, care indică faptul că toți
managerii sunt dispuși să dezvăluie informațiile sociale ale organizației pentru motive

10
precum câștigarea legitimității sau pentru a pune presiune pe grupurilede beneficiari, dar în
teoria politicilor economice se crede în stabilirea unor reglementări și standarde. În teoria
grupurilor de beneficiari există o etică și puncte de vedere manageriale. Această atitudine
pune accentul pe responsabilitatea organizațiilor.
După cum se poate observa, din punctul de vedere al beneficiarilor, deoarece
responsabilitatea socială a întreprinderilor poate crea o părere mai bună despre manageri,
este de așteptat că managerii acelor companii care utilizează metode de gestionare a
veniturilor să aibă o responsabilitate socială ridicată și viceversa.
Introducerea responsabilităților sociale nu numai că îmbunătățește satisfacția
acționarilor, dar are și un efect pozitiv pentru companie. Pe de altă parte, dezvăluirea
informațiilor despre responsabilitatea socială creează o imagine pozitivă a companiei în
ochii beneficiarilor. Pe de altă parte, se susține că managerii pot folosi responsabilitățile
sociale ca instrument de prevenire a monopolului pe piața de capital și, astfel satisfac
nevoile beneficiarilor.
Responsabilitatea socială corporativă este un instrument organizațional care
determină utilizarea eficientă a surselor organizației și are un efect pozitiv asupra
performanței financiare. A avea relații bune cu beneficiarii îmbunătățește performanța
financiară. Efectul pozitiv al responsabilității sociale asupra performanței financiare este
considerat din diferite puncte de vedere: în primul rând, unii manageri, în special cei nou
învestiți caută creșterea reputației, influențează negativ performanța utilizând politici pe
termen scurt și nu acordă atenție la responsabilitățile sociale. În al doilea rând, gestionarea
relației dintre un grup larg de beneficiari cu obiective diferite dăunează performanței
financiare prin utilizarea mai multor surse
Se susține că managerii companiilor cu o valoare de piață mică publică mai multe
informații în raportul lor anual pentru a îndeplini cerințele de informare ale acționarilor.
Prin urmare, se așteptă să existe o relație semnificativă între responsabilitatea socială și
valoarea de piață. Activitatea instituțiilor financiare și economice are o dimensiune socială
și ecologică incontestabilă, prin urmare, atunci când se iau decizii de investiții, se
recomandă să se ia în considerare și factorii de mediu.

11