26 Drept Penal Partea Speciala II

VASILE DOBRINOIU
MIRELA GORUNESCU
DREPT PENAL – PARTEA SPECIALĂ II
1
Unitatea de învăţare nr. I – Infracţiuni contra
înfăptuirii justiţiei
TEST DE AUTOEVALUARE
Unitatea de învăţare nr.II – Infracţiuni de
corupţie și de serviciu
Unitatea de învăţare nr.III – Infracţiuni de fals
Unitatea de învăţare nr.IV – Infracţiuni care
aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea
socială
BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE
1. V. Dobrinoiu, N. Neagu, ” Drept penal.

Partea speciala. Teorie si practica
judiciara”, Ed. Universul Juridic, București,
2014 (cota 343.3/.7/D59);
2. Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Traian Dima,
Costică Păun, Mirela Gorunescu, Mihai Adrian
Hotca, Ioan Chiș, Maxim Dobrinoiu, Noul Cod
penal comentat, partea specială, Editura
Universul Juridic, București, revăzută şi
adăugită, vol. II, Bucureşti, 2014 (cota
343C/N89);
3. M Hotca și colectiv, Instituții de drept penal,
Editura Universul Juridic, București, 2014
(cota 343/I-57).
2
Unitatea de învăţare nr. I
INFRACŢIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIŢIEI
Cuprins:
Cuprins 1. Infracţiunea de Nedenunţare, art. 266 CP ;
2. Infracţiunea de Omisiunea sesizării, art. 267
CP ;
3. Infracţiunea de Inducere în eroare a
organelor judiciare, art. 268 CP ;
4. Infracţiunea de Favorizare a făptuitorului,
art. 269 CP ;
5. Infracţiunea de Tăinuire, art. 270 CP ;
6. Infracţiunea de Influenţare a declaraţiilor,
art. 271 CP ;
7. Infracţiunea de Mărturie mincinoasă, art. 273
CP ;
8. Infracţiunea de Răzbunare pentru ajutorul dat
justiţiei, art. 274 CP ;
9. Infracţiunea de Sustragere sau distrugere de
probe sau de înscrisuri, art. 275 CP ;
10. Infracţiunea de Ultraj judiciar, art. 279 CP;
11. Infracţiunea de cercetare abuzivă, art. 280 CP;
12. Infracţiunea de supunere la rele tratamente,
art. 281 C.P.
13. Infracţiunea de Asistenţă şi reprezentare
neloială, art. 284 C.P;
14. Infracţiunea de Evadare, art. 286 CP;
3
15. Infracţiunea de Înlesnire a evadării, art.
287 CP;
16. Infracţiunea de Nerespectare a hotărârilor
judecătoreşti, art. 287 CP;
17. Infracţiunea de Neexecutare a sancţiunilor
penale.
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare

Scopul acestei unităţi de învăţare este de a
oferi o bază adecvată de învăţare a infracţiunilor
îndreptate împotriva înfăptuirii justiţiei.
1.2. Competenţele unităţii de învăţare

După studiul acestei unităţi de învăţare
veţi fi capabili să analizaţi fiecare infracţiune
îndreptată împotriva înfăptuirii justiţiei din punct
de vedere al condiţiilor preexistente, al
conţinutului constitutiv ; veţi reuşi să identificaţi
formele şi modalităţile infracţiunii, sancţiunile,
precum şi aspectele procesuale.
Pentru studiul acestei unităţi de învăţare veţi avea

nevoie de circa 600 de minute.
1. NEDENUNŢAREA
4
Art. 266 C.pen. - " fapta persoanei care, luând
1. Conţinutul cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea
legal penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea
unei persoane, nu înştiinţează de îndată autorităţile "
0:30
A comis această infracţiune inculpatul S.F. care
Practică a omis să încunoştinţeze autorităţile despre o
judiciară infracţiune de omor săvârşită chiar în prezenţa
sa.
2. Condiţii
preexistente
A. Obiectul infracţiunii
a) Obiectul juridic special constă pe de o parte,

relaţiile sociale cu privire la înfăptuirea rapidă şi
A. Obiectul promptă a activităţii organelor judiciare, iar pe de
infracţiunii altă parte, relaţiile sociale care asigură drepturile
• Juridic generic persoanelor protejate de lege împotriva omisiunii
• Juridic special denunţării despre comiterea unor fapte penale grave
• Material îndreptate împotriva vieţii persoanei.
b)Obiectul material lipseşte.
B. Subiecţii
infracţiunii B.Subiecţii infracţiunii
• Subiectul activ
• Subiectul pasiv a) Subiectul activ nu este calificat, ci poate fi
orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de
lege şi comite o asemenea faptă, bineînţeles cu excepţia
participanţilor la infracţiunea nedenunţată, întrucât
legiuitorul a stabilit obligaţia denunţării şi nu a
autodenunţării unor infracţiuni.
Participaţia penală este posibilă numai sub forma
instigării sau complicităţii morale, nu şi a coautoratului,
5
întrucât, obligaţia denunţării prevăzută de lege are
caracter personal.
a) Subiect pasiv principal statul ca
titular al valorii sociale ocrotite.
A. Latura obiectivă
3. Conţinutul
constitutiv
a)Elementul material elementul material se realizează
prin forma unei atitudini pasive, respectiv, subiectul activ
omite (inacţiune) să înştiinţeze de îndată autorităţile
despre comiterea vreuneia dintre infracţiunile enumerate
limitativ de text.
A.Latura obiectivă
Obligaţia de denunţare există pentru toate faptele
• Elementul prevăzute de legea penală contra vieţii sau care au avut ca
material urmare moartea unei persoane şi nu doar pentru faptele
• Urmarea intenţionate contra vieţii. În consecinţă, va exista
imediată obligaţia de denunţare atât a infracţiunilor contra vieţii
• Legătura de prevăzute în Titlul I, Capitolul I din Partea Specială a
cauzalitate Codului penal (art. 188-192 - omorul, omorul calificat,
uciderea la cererea victimei, determinarea sau înlesnirea
sinuciderii, uciderea din culpă), cât şi a oricărei alte
B. Latura subiectivă
infracţiuni care are ca urmare moartea unei persoane
• Vinovăția (spre exemplu, lovirile sau vătămările cauzatoare de
moarte – art. 195 C. pen., încăierarea – art. 198 alin. (3)
C. pen., violenţa în familie – art. 199 teza I C. pen.,
uciderea nou-născutului de către mamă – art. 200 alin. (1)
C. pen., lipsirea de libertate în mod ilegal – art. 205 alin.
(4) C. pen., violul – art. 218 alin. (4) C. pen., agresiunea
sexuală – art. 219 alin. (3) C. pen., tâlhăria sau pirateria
urmată de moartea victimei – art. 236 C. pen., distrugerea
calificată – art. 254 C. pen., distrugerea din culpă – art.
255 alin. (2) C. pen., tortura – art. 282 alin. (3) C. pen.,
nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori
efectuarea reparaţiilor – art. 340 alin. (2) teza a II-a C.
pen., nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al
altor materii radioactive – art. 345 alin. (4) C. pen.,
nerespectarea regimului materiilor explozive – art. 346
alin. (4) C. pen., transmiterea sindromului imunodeficitar
dobândit – art. 354 alin. (3) şi (4) C. pen. etc.).
6
b) Urmarea imediată în cazul comiterii
infracţiunii de nedenunţare constă în aceea că se creează
o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei,
producându-se întârzierea descoperirii faptelor prevăzute
de legea penală, a făptuitorilor, precum şi a tragerii la
răspundere penală a acestora.
Infracţiunea subzistă indiferent dacă s-a produs sau
nu o întârziere sau împiedicare a urmăririi şi judecării
faptei comise, întrucât textul incriminator nu face nicio
precizare în acest sens.
Legătura de cauzalitate. Între inacţiunea
făptuitorului şi urmarea imediată există în mod firesc o
legătură de cauzalitate, aceasta rezultând din
materialitatea faptei.
B.Latura subiectivă
Infracţiunea se comite cu intenţie care poate fi directă
sau indirectă.
4.Forme. A.Forme
Sancţiuni Nedenunţarea, comiţându-se prin omisiune, nu este
susceptibilă de tentativă.
Consumarea faptei are loc în momentul când a trecut
intervalul de timp în care subiectul activ, deşi avea
• Actele posibilitatea de a denunţa fapta autorităţilor, nu şi-a
preparatorii îndeplinit această obligaţie
• Tentativa
• Consumarea
C.Sancţiuni
Sancţiuni
Infracţiunea de nedenunţare, prevăzută de art. 266 C.
pen., se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau
cu amendă.
Cauze de nepedepsire
În alin. (2) al art. 266 C. pen., este prevăzută o cauză de
nepedepsire pentru membrul de familie al făptuitorului,
raţiunea acestei prevederi constând în afecţiunea ce se
7
presupune că există între aceste persoane şi cel ce a comis
infracţiunea.
De asemenea, potrivit alin. (3) al art. 266 C. pen., nu se
pedepseşte persoana care, înainte de punerea în mişcare a
acţiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârşirea
faptei nedenunţate, încunoştinţează autorităţile
competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în
mişcare a acţiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere
penală a autorului sau a participanţilor
Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

5. Aspecte
procesuale
2. OMISIUNEA SESIZĂRII
1. Conţinutul Art. 267 C.pen. - "(1) Funcţionarul public

legal care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute
de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia
îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a
organelor de urmărire penală.
Varianta atenuată există, potrivit art. 267 alin. (2)
C. pen., atunci când fapta este săvârşită din culpă.
08:00
În practica judiciară s-a reţinut că numitul I.O.,
Practică funcţionar la o unitate publică, a avut nişte
judiciară simple bănuieli că o persoană încadrată în acea
unitate a comis un furt. Nefiind sigur, respectiv
neavând date şi cunoştinţe certe, ci numai
simple bănuieli, nu a sesizat organele abilitate -
procuror sau organele de cercetare penală -
despre fapta respectivă. În lipsa unor asemenea
reprezentări, s-a impus soluţia de achitare.
2. Condiţii A.Obiectul infracţiunii

preexistente
8
a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile
sociale cu privire la prompta înfăptuire a
justiţiei prin obligaţia funcţionarilor publici de
a aduce de îndată la cunoştinţa organelor
abilitate infracţiunea despre care a aflat în
legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi
îndeplineşte sarcinile profesionale.
B. Subiecţii infracţiunii
a)Subiectul activ nu poate fi decât un funcţionar
public, în sensul art. 175 C.pen..
sub forma instigării sau a complicităţii morale.
Textul legal prevede o condiţie de timp,
respectiv ca sesizarea să se facă de îndată.
b)Subiectul pasiv este statul.
A.Latura obiectivă
3. Conţinutul
constitutiv a)Elementul material constă într-o inacţiune.
Omisiunea la care se referă textul
incriminator trebuie să aibă în vedere comiterea
unei infracţiuni în legătură cu serviciul în
cadrul căruia subiectul activ îşi îndeplineşte
sarcinile.
Infracţiunea subzistă numai atunci când
A.Latura obiectivă făptuitorul a avut cunoştinţe certe, nu simple
• Elementul bănuieli, despre infracţiunea în legătură cu
material serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte
sarcinile.
Nu este necesar ca făptuitorul să fi
cunoscut pe acela ce a comis infracţiunea.
Obligaţia de sesizare a organelor
judiciare trebuie făcută de îndată, adică
neîntârziat.
9
• Urmarea b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de
pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de
imediată înfăptuire a justiţiei, iar, în secundar, din împiedicarea
• Legătura de realizării în condiţii legale a activităţii unităţilor prevăzute
cauzalitate în art. 176 C. pen. (autorităţi publice, instituţii publice
etc.), neavând relevanţă dacă s-a produs sau nu o
B. Latura subiectivă împiedicare ori o întârziere a urmăririi infracţiunii
• Vinovăţia comise, fiind necesar doar să fie creată posibilitatea de
care am menţionat.
c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea

făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să
existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă,
de regulă, din materialitatea faptei.
Infracţiunea se comite cu intenţie

directă sau indirectă sau din culpă.
A.Forme
4.Forme.
Sancţiuni
Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt
posibile.
Consumarea infracţiunii are loc în
momentul în care făptuitorul, având
posibilitatea de a sesiza organele judiciare, nu
îşi îndeplineşte această obligaţie.
În situaţia când omisiunea sesizării se
prelungeşte şi după consumarea faptei, avem de
a face cu o infracţiune continuă, epuizarea
având loc în momentul când încunoştinţarea a
devenit inutilă.
Sancţiuni B. Sancţiuni
- alin.1 - închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
amendă
10
- alin.2 - închisoare de la 6 luni la 1 an sau
amendă
5. Aspecte Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

procesuale
3. INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR

JUDICIARE
1. Conţinutul Art. 268 C.pen. - "(1)Sesizarea făcută prin

legal denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei
fapte prevăzute de legea penală ori în legătură
cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o
anumită, cunoscând că aceasta este nereală, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(2)Producerea ori ticluirea de
probe nereale, în scopul de a dovedi
existenţa unei fapte prevăzute de legea
penală ori săvârşirea acesteia de către o
anumită persoană, se pedepseşte cu
închisoare de la 1 la 5 ani.
(3)Nu se pedepseşte persoana
07:00 care a săvârşit inducerea în eroare a
organelor judiciare, dacă declară,
înainte de reţinerea, arestarea sau de
punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva celui faţă de care s-a făcut
denunţul sau plângerea ori s-au produs
probele, că denunţul, plângerea sau
probele sunt nereale."
S-a reţinut infracţiunea de denunţare

Practică calomnioasă în cazul inculpatei B.E. care deşi
judiciară cunoştea că faptele relatate nu sunt adevărate a
11
formulat o plângere către organele de poliţie
susţinând că vecinul ei pe nume CI. deţinea la
domiciliul său arme şi muniţie militară adusă de
cetăţeni sârbi.

preexistente
sociale referitoare la îndeplinirea în bune condiţii
a activităţii de înfăptuire a justiţiei.
Obiectul juridic secundar (adiacent) constă în
A.Obiectul relaţiile sociale cu privire la apărarea cinstei,
infracţiunii onoarei, demnităţii şi libertăţii persoanei.
• Juridic generic
b)Obiectul material nu există.
• Juridic special
• Material B.Subiecţii infracţiunii
a)Subiect activ poate fi orice persoană fizică.

Nu comite această infracţiune acela care
se autoînvinuieşte mincinos sau produce ori
ticluieşte probe mincinoase împotriva sa.
B. Subiecţii În literatura juridică se arată că în cazul
infracţiunii în care o persoană face plângere pentru o altă
• Subiectul activ persoană (de exemplu soţul pentru celălalt soţ)
• Subiectul pasiv vor fi amândouă sau numai una dintre ele autor,
după cum amândouă sau numai una cunoaşte că
învinuirea este mincinoasă.
Participaţia penală este posibilă sub toate
formele sale. În situaţia în care o persoană
învinuieşte pe nedrept prin denunţ sau plângere
pe o altă persoană de comiterea unei fapte
penale, iar un alt făptuitor produce sau ticluieşte
probe în sprijinul învinuirii nedrepte arătate,
fiecare va fi tras la răspundere penală în calitate
de autor.
b)Subiectul pasiv principal este statul. Subiectul
pasiv secundar poate fi orice persoană fizică care
12
prin activitatea infracţională a subiectului activ
este învinuită pe nedrept de comiterea unei fapte
penale, legea necerând vreo calitate sau condiţie
specială referitoare la subiectul pasiv secundar.
a) Elementul material constă într-o acţiune de

formulare a unei sesizări mincinoase prin care se
acuză o anumită persoană de comiterea unei
fapte prevăzute de legea penală (alin.1- forma
tip).
Elementul material constă în producerea
ori ticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei
învinuiri nedrepte (alin.2 - varianta asimilată,
mai gravă).
Nu orice învinuire denaturată,
mincinoasă, realizează elementul material al
laturii obiective a infracţiunii de inducere în
eroare a organelor judiciare, ci numai acele
sesizări care se referă la fapte care, potrivit
legilor penale, ar putea constitui infracţiuni.
 Sesizarea cu privire la săvârşirea unei
A.Latura obiectivă alte fapte decât a unei posibile infracţiuni, de
• Elementul exemplu a unei abateri, fapt civil, contravenţie,
material chiar dacă are caracter mincinos, nu realizează
conţinutul infracţiunii de inducere în eroare a
organelor judiciare.
Infracţiunea nu subzistă în situaţia când
sesizarea se referă la o faptă penală pentru care
acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Pentru existenţa infracţiunii în forma
propriu-zisă (forma tip) se mai cere ca sesizarea
să se refere la o persoană determinată individual
(nominal sau prin elemente de identificare certă)
care să existe în realitate şi să fie în viaţă. Nu este
îndeplinită această cerinţă dacă învinuirea nu se
13
referă la nicio persoană ori se referă la o
persoană imaginară.
Atunci când învinuirea priveşte mai
multe persoane, ne aflăm în faţa unui concurs
omogen de infracţiuni, situaţia fiind similară şi
atunci când învinuirea se face succesiv contra
mai multor persoane.
În cazul alin.2 se cere ca probele produse
sau ticluite să fie "nereale" şi să fie făcute în
scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute
de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o
anumită persoană ".
Când producerea de probe sau ticluirea
lor constituie prin ea însăşi o infracţiune, se
aplică regulile referitoare la concursul de
infracţiuni.
b) Urmarea imediată, în ambele

modalităţi, constă în crearea unei stări de pericol
pentru buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire
a justiţiei. Urmarea periculoasă secundară este
vătămarea efectivă adusă persoanei nevinovate.
c) Legătura de cauzalitate. Între

activitatea subiectului activ şi urmarea imediată
trebuie să existe o legătură de cauzalitate care
B. Latura subiectivă rezultă, de obicei, din materialitatea faptei.
• Vinovăţia
Infracţiunea se comite cu intenţie directă

sau indirectă.
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi. Actele pregătitoare şi tentativa nu se
Sancţiuni pedepsesc.
14
momentul în care sesizarea, respectiv probele
mincinoase sunt aduse la cunoştinţa autorităţilor.
Epuizarea are loc în momentul comiterii
ultimului act de învinuire mincinoasă sau al
producerii sau ticluirii de probe mincinoase.
Fapta poate lua forma unei infracţiuni
continuate.
B.Modalităţi
Infracţiunea se comite în două modalităţi

normative, corespunzătoare celor două variante,
varianta tip (directă) şi varianta asimilată
(indirectă), aceasta din urmă având două
subvariante.
Atunci când se comit simultan diferite
modalităţi normative, există o infracţiune unică şi
nu o pluralitate de infracţiuni.
Sancţiuni C.Sancţiuni
- alin. 1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau

amendă
- alin.2 - închisoare de la 1 la 5 ani
- alin.3 – cauza de nepedepsire.
5. Aspecte Acţiunea penală se pune în mişcare din

procesuale oficiu.
4. FAVORIZAREA FĂPTUITORULUI
1. Conţinutul Art. 269 C.pen. - "(1) Ajutorul dat făptuitorului în

legal scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor
într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală,
executării unei pedepse sau măsuri privative de
15
libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5
ani sau cu amendă.
(2)Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi
mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru
08:30 fapta săvârşită de autor.
(3)Favorizarea săvârşită de un membru de familie
nu se pedepseşte."
A.Obiectul infracţiunii
2. Condiţii
preexistente a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile
sociale cu privire la înfăptuirea justiţiei penale
prin asigurarea descoperirii, cercetării şi
judecării celor care au comis infracţiuni şi a
executării sancţiunilor penale aplicate acestora.
b) Obiectul material. Favorizarea nu are obiect

material.
a)Subiectul activ poate fi orice persoană.

formele sale.
b)Subiectul pasiv este statul sau persoana ale

cărei interese au fost prejudiciate prin
comiterea faptei.
3. Conţinutul A. Latura obiectivă

constitutiv a)Elementul material. În cazul infracţiunii de
favorizarea făptuitorului, elementul material constă în
activitatea de a da ajutor unui făptuitor, pentru a
împiedica sau îngreuna cercetările într-o cauză penală,
tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse
sau măsuri privative de libertate, fără o înţelegere stabilită
înainte sau în timpul comiterii infracţiunii.
A.Latura obiectivă
• Elementul 16
material
• Urmarea
imediată
Elementul material poate consta şi într-o
omisiune.
b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări

de pericol pentru înfăptuirea justiţiei penale.

făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să
existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă,
de regulă, din materialitatea faptei.
Infracţiunea se comite cu intenţie

directă.
A. Forme
4.Forme.
Modalităţi. Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt
Sancţiuni incriminate.
momentul când activitatea de ajutor a fost realizată
şi s-a produs urmarea imediată.
B.Modalităţi
Infracţiunea este incriminată în două

modalităţi normative cărora le pot corespunde
multiple modalităţi faptice.
C.Sancţiuni
Sancţiuni
-alin. 1 - închisoare de la 1 la 5 ani
-alin.2 - pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate
fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege
pentru autor.
D.Cauza de nepedepsire
17
Alin.3 prevede că favorizarea săvârşită de soţ sau o
rudă apropiată nu se pedepseşte.
5. Aspecte
Acţiunea penală se pune în mişcare din
procesuale oficiu.
8. TĂINUIREA
1. Conţinutul Art. 270 C.pen. - „(1)Primirea, dobândirea,

legal transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun,
de către o persoană care fie a cunoscut, fie a
prevăzut din împrejurările concrete că acesta
provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia,
se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau
cu amendă.
(2)Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai
06:00 mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta
săvârşită de autor.
(3)Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu
se pedepseşte."
A comis această infracţiune numitul

Practică
I.O., care a valorificat mai multe bunuri furate
judiciară
de prietenul său din diverse pieţe şi târguri,
cunoscând provenienţa acestora pentru care a
obţinut diferite sume de bani.
2. Condiţii A. Obiectul juridic

preexistente
a)Obiectul juridic special este complex şi constă, pe
de o parte, în relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea
justiţiei care sunt lezate prin comiterea faptei de tăinuire,
iar, pe de altă parte, din relaţiile sociale de ordin
patrimonial
b)Obiectul material constă în bunul tăinuit.
18
B. Subiecţii
infracţiunii a)Subiectul activ al infracţiunii de tăinuire poate
• Subiectul activ fi orice persoană, cu excepţia soţului sau a unei
• Subiectul pasiv rude apropiate făptuitorului (alin.2).
Participaţia este posibilă sub oricare din
formele sale.
Subiectul pasiv principal este statul, ca titular al valorii

sociale ocrotite, iar secundar este persoana fizică sau
juridică privată sau publică faţă de care s-a săvârşit fapta
prevăzută de legea penală din care provine bunul tăinuit.
c) .

constitutiv a)Elementul material constă în una din
următoarele acţiuni: primirea, dobândirea sau
transformarea unui bun ori înlesnirea
valorificării lui.
„Primirea" presupune că făptuitorul
acceptă cu orice titlu să deţină bunul ce provine
din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală (de ex.: îl primeşte în gaj, depozit etc).
Prin „dobândire" se înţelege situaţia
când tăinuitorul devine proprietarul bunului în
cauză prin cumpărare, donaţie, dare în plată,
schimb etc.
„Transformarea" presupune o modificare
a substanţei bunului sau a formei sale,
A.Latura obiectivă tăinuitorul folosindu-se de o serie de mijloace
• Elementul cum ar fi: topire, montare, vopsire, turnare în
material forme etc.
• Urmarea „Înlesnirea valorificării" înseamnă a
imediată ajuta la înstrăinarea bunului în vederea obţinerii
• Legătura de unor foloase.
cauzalitate
19
• Vinovăţia
Pentru existenţa infracţiunii de tăinuire
este necesar ca bunul să provină din săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală.
b) Urmarea imediată constă în trecerea bunului

ce provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală
în altă sferă patrimonială ori prin modificarea
substanţei şi formei sale, prin aceasta reducându-
se posibilitatea de recuperare a acelui bun de
către cei cărora le aparţinea.
c)
d) Legătura de cauzalitate dintre acţiune şi
consecinţă rezultă din însăşi materialitatea faptei,
adică din chiar acţiunea de primire, transformare
etc. a bunului.
Elementul subiectiv constă în intenţie

directă calificată prin scop.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar
ca făptuitorul să cunoască că bunul provine
dintr-o faptă prevăzută de legea penală.
4.Forme. A.Forme
Modalităţi.
Sancţiuni Infracţiunea de tăinuire este susceptibilă
de acte pregătitoare şi de tentativă, dar acestea nu
se pedepsesc.
momentul executării oricăreia dintre acţiunile
• Actele specifice: primirea, dobândirea, transformarea,
preparatorii înlesnirea valorificării bunului provenit din
• Tentativa săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală,
• Consumarea făptuitorul cunoscând provenienţa acelui bun.
20
Tăinuirea se poate comite în forma
infracţiunii continuate atunci când ea vizează un
complex de bunuri provenite din aceeaşi faptă
prevăzută de legea penală sau din diferite fapte
sau în varianta în care acţiunea de transformare
a bunului tăinuit presupune mai multe activităţi
ce pot fi executate la diferite intervale de timp.
În astfel de cazuri, tăinuirea se epuizează
odată cu efectuarea ultimului act din componenţa
activităţii făptuitorului, iar pedepsirea acesteia se
va face prin raportarea la acest moment.
B.Modalităţi
Infracţiunea de tăinuire se prezintă sub

forma mai multor modalităţi normative: tăinuirea
prin primirea bunului sau prin dobândirea lui ori
transformarea acestuia, sau prin înlesnirea
valorificării lui.
Modalităţilor normative pot să le
corespundă o varietate de modalităţi faptice.
B. Sancţiuni
Sancţiuni
- alin.1 - închisoare de la 1 la 5 ani (fără ca
sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea din care
provine bunul tăinuit).
- alin.3 - nu se sancţionează tăinuirea săvârşită
de soţ sau de o rudă apropiată.

procesuale oficiu.
21
6. INFLUENŢAREA DECLARAŢILOR
Art. 272 C.pen. - "(1)Încercarea de a determina sau

1. Conţinutul determinarea unei persoane, indiferent de calitatea
legal acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă
faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori
asupra unui membru de familie al acesteia, să nu
sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea
declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii
mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală,
civilă sau în orice altă procedură judiciară, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul
de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o
infracţiune, se aplică regulile privind concursul de
infracţiuni.
(2)Nu constituie infracţiune înţelegerea patrimonială
07:30
dintre infractor şi persoana vătămată, intervenită în
cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune
în mişcare la plângere prealabilă sau pentru care
intervine împăcarea.
2. Condiţii
preexistente a)Obiectul juridic special constă în relaţiile
sociale privitoare la buna înfăptuire a justiţiei,
prin garantarea accesului liber la justiţie prin
protejarea libertăţii oricărei persoane de a se adresa
justiţiei şi de a da declaraţiile ori de a înfăţişa probele
pe care le consideră necesare în raport de interesele
sale, independent de orice formă de presiune
exercitată din partea vreunui terţ, fie asupra sa, fie
asupra membrilor de familie.
B.Subiecţii infracţiunii
B. Subiecţii a)Subiectul activ poate fi orice persoană

infracţiunii care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege,
• Subiectul activ 22
• Subiectul pasiv
necerându-se vreo calitate specială sau vreo
limitare în acest sens. Participaţia penală este
posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare
sau complicitate.
b)Subiect pasiv principal nu poate fi decât

statul, întrucât prin influenţarea declaraţiilor
pericolul creat vizează statul ca titular al dreptului de
a înfăptui justiţia.
În secundar se aduce atingere şi persoanei
constrânse sau asupra căreia se exercită o altă faptă
cu efect vădit intimidant. Nu are relevanţă calitatea
subiectului pasiv secundar (spre exemplu, persoana
vătămată, martor, expert, interpret, persoana care a
luat cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte prevăzută
de legea penală etc.). Nu există condiţii speciale de loc
sau timp cerute de textul legal.
3. Conţinutul
constitutiv
a) Elementul material: Fapta se realizează din
punct de vedere al elementului material printr-o acţiune a
făptuitorului care încearcă să determine sau determină o
A.Latura obiectivă persoană prin constrângere sau corupere, ori prin altă
faptă cu efect vădit intimidant să nu sesizeze organele de
• Elementul urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă
material declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu
prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă
procedură judiciară.
Încercarea de a determina presupune încercarea de
a convinge o persoană să acţioneze într-un anumit fel, ori
să rămână în pasivitate. Determinarea presupune că
acţiunea făptuitorului a reuşit să trezească ecou în mintea
persoanei determinate, care a luat hotărârea să îndepli-
nească cerinţa făptuitorului.
• Urmarea
imediată 23
• Legătura de
cauzalitate
b) Urmarea imediată constă în starea de
pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de
înfăptuire a justiţiei.
c) Legătura de cauzalitate. Între fapta

comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o
legătură de cauzalitate, aceasta legătură
rezultând din însăşi materialitatea faptei.
Forma de vinovăţie este intenţia directă.
A.Forme
4.Forme.
Actele pregătitoare şi tentativa nu se
Modalităţi.
pedepsesc.
Sancţiuni
momentul în care făptuitorul a realizat una
dintre modalităţile alternative prevăzute în
norma de incriminare.
C.Sancţiuni
-alin.1 - închisoare de la 1 la 5 ani
Sancţiuni alin.2 - Nu constituie infracţiune înţelegerea
patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată,
intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea
penală se pune în mişcare la plângere prealabilă sau
pentru care intervine împăcarea.

procesuale oficiu.
7. MĂRTURIA MINCINOASĂ
Art. 273 C.pen. - "(1)Fapta martorului care,

1. Conţinutul
într-o cauză penală, civilă sau în orice altă
legal
procedură în care se ascultă martori, face
24
afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în
legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale
cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)Mărturia mincinoasă săvârşită:
a)de un martor cu identitate protejată ori aflat
în Programul de protecţie a martorilor;
b)de un investigator sub acoperire;
c)de o persoană care întocmeşte un raport de
expertiză ori de un interpret;
d)în legătură cu o faptă pentru care legea
prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori
închisoarea de 10 ani sau mai mare
se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3)Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage
mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere,
arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii
penale ori în alte cauze înainte de a se fi
pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă
soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.
Martorul I.G., în cadrul procedurii

Practică succesorale desfăşurate în faţa notarului, a făcut
judiciară afirmaţii mincinoase cu privire la numărul
succesorilor.
2. Condiţii
sociale privitoare la buna înfăptuire a justiţiei.
Infracţiunea poate avea şi un obiect
juridic secundar, şi anume relaţiile sociale
privitoare la anumite atribute esenţiale ale
persoanei (demnitatea, libertatea) sau relaţiile
sociale cu caracter patrimonial.
25
B. Subiecţii a)Subiectul activ este calificat şi nu poate fi decât

infracţiunii cel care are calitatea de martor, expert sau
• Subiectul activ interpret.
• Subiectul pasiv În cazul variantei agravate, subiectul activ este un
martor cu identitate protejată ori aflat în Programul
de protecţie a martorilor, de un investigator sub
acoperire, de o persoană care întocmeşte un raport de
expertiză ori de un interpret.
Nu are calitate procesuală de martor şi
nu poate fi subiect al infracţiunii de mărturie
mincinoasă persoana obligată a păstra secretul
profesional - fiind vorba de fapte sau împrejurări
de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei,
fără încuviinţarea persoanei sau unităţii faţă de
care este obligată a păstra secretul (un medic care
are obligaţia de a păstra secretul profesional).
Nu dobândesc calitatea de martor, şi ca
atare nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de
mărturie mincinoasă, nici persoanele care sunt
părţi în proces.
Infracţiunea exclude participaţia penală
sub forma coautoratului. La comiterea faptei pot
participa însă alte persoane în calitate de
instigatori sau complici. Pentru instigator şi
complice nu se cere o calitate specială.
Coautoratul va fi posibil în cazul
experţilor care în comun pot redacta un raport de
expertiză necorespunzător adevărului.
b)Subiect pasiv principal este statul. Subiect pasiv

secundar este persoana fizică sau juridică parte
în proces ale cărei interese şi drepturi sunt lezate
sau vătămate prin săvârşirea infracţiunii.
În cazul acestei infracţiunii nu sunt prevăzute
condiţii speciale referitoare la timpul şi locul
comiterii faptei.
26
3. Conţinutul
constitutiv
a) Elementul material se realizează prin două
modalităţi alternative: fie se fac afirmaţii
mincinoase, fie că nu se spune tot ce se ştie
asupra împrejurărilor esenţiale într-o cauză
judiciară.
Are semnificaţie penală numai acea
omisiune, care este de natură să inducă în eroare
A. Latura obiectivă organul judiciar.
• Elementul Afirmaţiile sau omisiunile martorului
material trebuie să se refere la împrejurări esenţiale.
Prin "împrejurări esenţiale" trebuie să se
înţeleagă situaţii şi împrejurări care se referă la
faptul principal al cauzei şi nu la aspecte
adiacente ce nu au legătură cu aceasta, de
exemplu elementele constitutive şi circumstanţele
atenuante sau agravante dintr-un proces penal.
• Urmarea Pentru a fi realizat elementul material
imediată este necesar ca martorul să fi fost întrebat de
• Legătura de către organul abilitat sau de către părţi privind
cauzalitate împrejurările esenţiale.
Nu interesează dacă martorul a depus
B. Latura subiectivă mărturie în favoarea sau în defavoarea unei
• Vinovăţia persoane.
Simpla contradicţie între ceea ce
relatează martorul şi ceea ce s-a întâmplat nu
este o dovadă că afirmaţiile acestuia au un
caracter mincinos, deoarece uneori realitatea se
poate percepe în mod deformat, în sensul că se
pot uita anumite aspecte care sunt esenţiale.
d) Urmarea imediată constă în

starea de pericol pentru buna
desfăşurare a activităţii de înfăptuire a
justiţiei.
27
e) Legătura de cauzalitate. Între fapta
comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o
legătură de cauzalitate, aceasta legătură
Forma de vinovăţie este intenţia directă

sau indirectă.
A. Forme
4.Forme.
Modalităţi.
pedepsesc.
Sancţiuni
În practica judiciară s-a decis că

infracţiunea se consumă în momentul în care
Practică martorul semnează declaraţia după ce audierea
judiciară s-a terminat.
Infracţiunea se consumă în cazul
expertului nu după întocmirea raportului de
expertiză şi semnarea lui, ci în momentul în
care acest raport a fost depus la organul
judiciar care a cerut efectuarea expertizei,
întrucât numai din acest moment poate să
influenţeze o cauză penală, civilă etc.
În cazul unei traduceri scrise,
infracţiunea se consumă în momentul când
traducerea a fost depusă la organul judiciar.
Infracţiunea subzistă, nefiind necesar să

se fi pronunţat o hotărâre ilegală sau dacă s-a
dat o soluţie nedreaptă, fiind suficientă
existenţa pericolului de producere a unor
asemenea consecinţe.
28
C.Sancţiuni
-alin.1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
Sancţiuni amendă
- alin.2 – închisoare de la 1 la 5 ani
- alin 3 - mărturia mincinoasă nu se pedepseşte
dacă în cauzele penale mai înainte de a se
produce arestarea inculpatului, ori în toate
cauzele, mai înainte de a se fi pronunţat o
hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca
urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi
retrage măturia.
procesuale oficiu.
8. RĂZBUNAREA PENTRU AJUTORUL DAT

JUSTIŢIEI
Art. 274 C.pen. - " Săvârşirea unei infracţiuni

1. Conţinutul împotriva unei persoane ori a unui membru de
legal familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de
urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat
probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă
procedură dintre cele prevăzute în art. 273, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
acea infracţiune, ale cărei limite speciale se
majorează cu o treime.”
07:30 A.Obiectul infracţiunii

2. Condiţii
a)Obiectul juridic special constă în relaţiile
preexistente sociale privitoare la buna înfăptuire a activităţii
judiciare, referitoare la protejarea libertăţii de
voinţă a persoanelor care sprijină activitatea de
înfăptuire a justiţiei prin sancţionarea mai
29
severă a actelor de răzbunare comise prin
săvârşirea unor infracţiuni împotriva unei
persoane ori a unui membru de familie al
acesteia pe motiv că a sesizat organele de
urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat
probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă
procedură judiciară.
Obiectul juridic secundar constă în relaţiile
sociale afectate prin săvârşirea infracţiunii
absorbite. Acestea pot consta, după caz în
relaţiile sociale privind atribute ale persoanei,
inclusiv patrimoniul acesteia, dar chiar şi relaţii
sociale care privesc alte categorii de valori so-
ciale, protejate în alte titluri ale părţii speciale a
codului penal, cum ar fi înfăptuirea justiţiei,
serviciul, încrederea publică, sănătatea publică,
convieţuirea socială etc.
b)Obiectul material. În principiu, obiectul

material al infracţiunii de răzbunare pentru ajutorul
dat justiţiei este identic cu obiectul material al
infracţiunii absorbite, depinzând de natura acestuia
(spre exemplu, corpul persoanei în cazul unei
infracţiuni de omor, bunul distrus în cazul unei
infracţiuni de distrugere etc.).
B. Subiecţii C. Subiecţii infracţiunii

infracţiunii
• Subiectul activ a)Subiectul activ poate fi orice persoană
• Subiectul pasiv care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege,
necerându-se vreo calitate specială sau vreo
limitare în acest sens. Participaţia penală este
sau complicitate.
b)Subiect pasiv principal al infracţiunii este statul

care administrează şi răspunde de buna înfăptuire a
30
activităţii justiţiei, iar subiectul pasiv secundar este
persoana care a sesizat organele de urmărire penală, a dat
declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă
sau în orice altă procedură în care se ascultă martori,
împotriva căreia s-a săvârşit infracţiunea în scop de
răzbunare.
3. Conţinutul
a) Elementul material: Infracţiunea se realizează sub
constitutiv aspectul elementului material printr-o acţiune de
săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori a
A.Latura obiectivă unui membru de familie al acesteia.
În ceea ce priveşte sfera de cuprindere a
• Elementul infracţiunilor care pot fi săvârşite în realizarea
material elementului material al prezentei infracţiuni, în principiu
este vorba de orice infracţiune care este comisă datorită
mobilului explicit şi în realizarea scopului implicit
prevăzut în norma de incriminare. Aceasta poate consta
într-o infracţiune contra persoanei (omor, lovire, lipsire
de libertate în mod ilegal, şantaj, ameninţare, violare de
domiciliu etc.), dar nu este exclusă nicio infracţiune
contra patrimoniului (furt, tâlhărie, abuz de încredere,
distrugere etc.), ori o altă infracţiune (spre exemplu, o
infracţiune contra înfăptuirii justiţiei – inducerea în eroare
a organelor judiciar, represiunea nedreaptă, ori o
infracţiune de serviciu – abuz în serviciu, purtare abuzivă,
o infracţiune contra încrederii publice – fals material în
înscrisuri oficiale, fals intelectual, o infracţiune contra
sănătăţii publice – contaminarea venerică sau
transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, etc.).
• Urmarea b) Urmarea imediată constă în

imediată perturbarea activităţii de înfăptuire a justiţiei în
• Legătura de condiţii legale şi în încălcarea unor drepturi ale
persoanelor care ajută la înfăptuirea justiţiei.
cauzalitate
c) Legătura de cauzalitate. Între
fapta comisă şi urmarea imediată trebuie
• Vinovăţia
să existe o legătură de cauzalitate,
31
aceasta legătură rezultând din însăşi
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi.
pedepsesc.
Sancţiuni
C.Sancţiuni
-alin.1 – pedeapsa prevăzută pentru
Sancţiuni infracţiunea comisă, ale cărei limite speciale se
majorează cu o treime

procesuale oficiu.
9. SUSTRAGEREA ORI DISTRUGEREA

DE PROBE SAU ÎNSCRISURI
Art. 275 C.pen. - "(1) Sustragerea, distrugerea,

1. Conţinutul reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace
legal materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a
împiedica aflarea adevărului într-o procedură
judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la
5 ani.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează
împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar
07:30 soluţionării unei cauze, emis de către un organ
judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la
destinatar.”
32
2. Condiţii
preexistente a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale
privitoare la înfăptuirea justiţiei care implică respectarea
tuturor măsurilor referitoare la securitatea şi integritatea
mijloacelor materiale de probă sau înscrisurilor prin a
căror sustragere, distrugere, reţinere, ascundere sau
alterare este împiedicată aflarea adevărului într-o cauză
penală, ori a mijloacelor de probă sau a înscrisurilor aflate
dintr-un dosar penal.
b)Obiectul material îl constituie mijloacele materiale

de probă şi înscrisurile necesare aflării adevărului şi
soluţionării unei cauze..
B. Subiecţii a)Subiectul activ poate fi orice persoană

infracţiunii care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege,
• Subiectul activ necerându-se vreo calitate specială sau vreo
• Subiectul pasiv limitare în acest sens. Participaţia penală este
sau complicitate.
b)Subiect pasiv. În cazul infracţiunii prevăzute în

art. 275 C. pen., subiect pasiv principal este statul, ca titular
al valorii social ocrotite (buna desfăşurare a activităţii de
înfăptuire a justiţiei).
Putem întâlni şi un subiect pasiv secundar
(adiacent), respectiv o persoană fizică sau juridică ale
căror interese sunt lezate, fie prin aceea că este lipsită de
un obiect care constituie mijloc material de probă, ori un
act cu valoare materială probatorie deosebită, fie pentru
că organul de jurisdicţie, lipsit de înscrisul reţinut sau
distrus, a dat o hotărâre nedreaptă cauzatoare de
prejudicii.
33
3. Conţinutul
constitutiv
a) Elementul material: În cazul infracţiunii de
sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri,
elementul material constă în sustragerea, distrugerea,
A.Latura obiectivă reţinerea, alterarea ori ascunderea de mijloace materiale
• Elementul de probă sau de înscrisuri.
În varianta asimilată elementul material constă în
material
acţiunea de împiedicare, în orice alt mod, ca un înscris
necesar soluţionării unei cauze, emis de către un organ
judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.
• Urmarea b) Urmarea imediată constă în starea de

imediată pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de
• Legătura de înfăptuire a justiţiei.
cauzalitate
c) Legătura de cauzalitate. Între fapta
B. Latura subiectivă comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o
• Vinovăţia legătură de cauzalitate, aceasta legătură
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi.
pedepsesc.
Sancţiuni
C.Sancţiuni
Sancţiuni -alin.1 şi 2 - închisoare de la 6 luni la 5 ani
34
5. Aspecte oficiu.
procesuale
10.ULTRAJUL JUDICIAR
Art. 279 C.pen. - "(1) Ameninţarea, lovirea sau alte

1. Conţinutul
violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau
legal vătămările cauzatoare de moarte ori omorul,
săvârşite împotriva unui judecător sau procuror
aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se
majorează cu jumătate.
(2)Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui
judecător sau procuror ori împotriva bunurilor
acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în
legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se
(3)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele
comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un
membru de familie al judecătorului sau al
procurorului.
(4)Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod
corespunzător şi faptelor comise împotriva unui
avocat în legătură cu exercitarea profesiei.”

preexistente a)Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale
privitoare la respectul datorat înfăptuirii justiţiei, care
presupune stimă şi respect faţă de judecătorul sau
procurorul care exercită o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii statului, precum şi faţă de avocatul care
participă la procesul de înfăptuire a justiţiei.
35
00:30
Considerăm că prin incriminarea separată a infracţiunii
de ultraj judiciar nu se schimbă în esenţă obiectul juridic
al infracţiunii, ci doar se particularizează autoritatea de
stat căreia i se aduce atingere prin săvârşirea acestei
infracţiuni (în acest caz, justiţia).
b)Obiectul material. În situaţia când fapta se

comite prin ameninţare, infracţiunea de ultraj este
lipsită de obiect material. În cazul comiterii faptei
prin loviri, alte violenţe ori vătămări, obiectul
material îl formează corpul persoanei împotriva
căreia se îndreaptă acţiunea infracţională.
a)Subiect activ poate fi orice persoană responsabilă

penal, cetăţean sau străin, persoană fară cetăţenie
care săvârşeşte o asemenea faptă.
B. Subiecţii Infracţiunea de ultraj poate fi comisă şi de
infracţiunii un funcţionar faţă de un alt funcţionar cu condiţia
• Subiectul activ să fie îndeplinite şi celelalte cerinţe ale legii pentru
• Subiectul pasiv existenţa acestei infracţiuni.
formele sale.
b)Subiect pasiv principal este statul ca garant al

înfăptuirii justiţiei. În secundar se aduce atingere unui
judecător, procuror, avocat sau membru de familie al
acestora. Nu are relevanţă natura cauzei în care este
implicat judecătorul, procurorul sau avocatul (penală,
civilă, etc.), nici calitatea pe care aceştia o au (judecător
de drepturi şi libertăţi, judecător de cameră preliminară,
judecător în completul care compune instanţa, avocat
ales sau din oficiu etc.). Esenţial este ca fapta să aibă
legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestora sau să se
comită în timpul când aceştia sunt în exercitarea
atribuţiilor de serviciu. Dacă fapta nu are legătură cu
atribuţiile de serviciu, va constitui o infracţiune de drept
comun, ori o altă infracţiune contra înfăptuirii justiţiei
36
A.Latura obiectivă
3. Conţinutul
constitutiv a)Elementul material.
În cazul variantei tip [art. 279 alin. (1) C. pen.],
elementul material se realizează printr-o acţiune
A.Latura obiectivă corespunzătoare uneia din următoarele infracţiuni contra
• Elementul persoanei: ameninţare, lovire sau alte violenţe, vătămare
material corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sau
• Urmarea omor. În consecinţă, pentru explicaţii privind elementul
material al infracţiunii de ultraj judiciar în varianta tip
imediată
trimitem la explicaţiile date cu ocazia analizei
• Legătura de infracţiunilor mai sus menţionate.
cauzalitate Elementul material al infracţiunii de ultraj
judiciar presupune două elemente de diferenţiere în
B. Latura subiectivă raport cu infracţiunea de ultraj (art. 257 C. pen.).
• Vinovăţia În primul rând, nu se cere ca ameninţarea să fie
comisă nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directă. În accepţiunea art. 279, ameninţarea poate fi
comisă şi prin alte mijloace de transmitere, esenţial fiind
ca aceasta să ajungă la cunoştinţa judecătorului,
procurorului sau avocatului şi să fie de natură să
alarmeze.
O altă condiţie diferenţă în ceea ce priveşte
varianta tip se referă la cerinţa privind legătura între
infracţiunile comise şi atribuţiile de serviciu ale
persoanei ultragiate. Astfel, dacă la ultraj, o condiţie
esenţială pentru întrunirea elementelor constitutive ale
variantei tip o constituia ca fapta să fie comisă
împotriva unui funcţionar public aflat în exerciţiul
funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul
funcţiunii, pentru existenţa infracţiunii de ultraj judiciar
în varianta tip este necesar ca fapta să fie comisă
împotriva unui judecător sau procuror aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu.
b) Urmarea imediată. Prin săvârşirea

infracţiunii de ultraj judiciar se creează o stare de
pericol pentru autoritatea cu care este învestit organul
din care face parte subiectul pasiv al ultrajului, şi
37
implicit pentru înfăptuirea justiţiei, iar ca urmare
adiacentă, o lezare a libertăţii, integrităţii corporale,
sănătăţii sau vieţii judecătorului, procurorului,
avocatului sau membrului de familie al acestuia.

incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe
o legătură de cauzalitate. În variantele agravate
legătura trebuie stabilită în fiecare caz în parte.

sau indirectă, iar uneori şi cu praeterintentie.
Trebuie însă ca făptuitorul să fi ştiut, să fi
cunoscut, că ofensa sau agresiunea este
îndreptată împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte (în acel moment) o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat sau că activitatea
ilicită ce i se aduce este în legătură cu fapte
îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.
A. Forme
4.Forme. Actele preparatorii şi tentativa nu se

Modalităţi. pedepsesc.
Sancţiuni Consumarea infracţiunii are loc în
momentul comiterii uneia din acţiunile
incriminate şi producerii urmării imediate.
Infracţiunea poate fi în unele situaţii
continuă sau continuată.
B.Sancţiuni
Sancţiuni
- limitele pedepsei se majorează cu jumătate

procesuale
38
11. CERCETAREA ABUZIVĂ
Art. 280 C.pen. - "(1)Întrebuinţarea de

1. Conţinutul promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unei
legal persoane urmărite sau judecate într-o cauză penală,
de către un organ de cercetare penală, un procuror
sau un judecător, pentru a o determina să dea ori să
nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să
îşi retragă declaraţiile, se pedepseşte cu închisoarea
de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de
a ocupa o funcţie publică.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează producerea,
07:30 falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un
organ de cercetare penală, un procuror sau un
judecător.
2. Condiţii
sociale privitoare la activitatea de înfăptuire a justiţiei,
activitate a cărei desfăşurare normală este incompatibilă
cu folosirea mijloacelor ilegale (promisiuni, ameninţări
etc.) împotriva persoanelor urmărite sau judecate într-o
cauză penală.
Cercetarea abuzivă are şi un obiect juridic special
secundar (adiacent), care constă în relaţiile sociale
privitoare la libertatea psihică, morală sau integritatea
corporală, întrucât, prin comiterea faptei, se poate aduce
atingere şi acestor relaţii sociale.
b)Obiectul material constă de cele mai multe ori (în

varianta întrebuinţării de violenţe) în corpul persoanei
împotriva căreia se săvârşesc aceste fapte.
39
B. Subiecţii
infracţiunii
• Subiectul activ
• Subiectul pasiv
a)Subiectul activ. Infracţiunea de cercetare
abuzivă poate fi comisă numai de către un funcţionar
public care, potrivit atribuţiilor sale, desfăşoară activităţi
de cercetare sau urmărire penală ori judecată. Acesta este
expres indicat în norma de incriminare: organ de
cercetare penală, procuror sau judecător.
b)Subiect pasiv principal al faptei de cercetare

abuzivă este statul, ca titular al valorii sociale, al
înfăptuirii justiţiei penale apărată prin incriminarea din
text.
În cazul infracţiunii de cercetare abuzivă, subiectul
pasiv secundar este cel care se află în curs de urmărire
penală sau de judecată. În funcţie de faptul dacă s-a pus în
mişcare sau nu acţiunea penală împotriva acestuia, acesta
are calitatea de suspect sau inculpat. Dacă fapta se
îndreaptă asupra altei persoane decât suspectul sau
inculpatul (spre exemplu, martor, expert, interpret, parte
vătămată etc.), fapta nu va constitui infracţiunea de
cercetare abuzivă, ci eventual infracţiunea de influenţarea
declaraţiilor (art. 272 C. pen.).
3. Conţinutul
constitutiv
a) Elementul material: Fapta se realizează prin
următoarele trei acţiuni alternative: promisiuni,
ameninţări sau violenţe exercitate faţă de o persoană
A.Latura obiectivă aflată în curs de urmărire ori de judecată, în scopul
determinării acesteia să dea ori să nu dea declaraţii, să
• Elementul dea declaraţii mincinoase ori să îşi retragă declaraţiile.
material Elementul material al variantei asimilate constă în
producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de
către un organ de cercetare penală, un procuror sau un
judecător. Nu se cere, în cazul variantei asimilate, ca
acţiunea să se desfăşoare asupra, în favoarea sau defa-
voarea suspectului sau inculpatului, fapta constituind
infracţiune independent de aceste variabile.
40
• Urmarea Urmarea imediată constă în crearea unei stări de
imediată pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de
• Legătura de înfăptuire a justiţiei.
Cercetarea abuzivă are şi o urmare imediată
cauzalitate
adiacentă, în sensul că se pot aduce prejudicii persoanei
faţă de care s-a declanşat activitatea ilegală, fiind vorba
B. Latura subiectivă deci, de provocarea unor suferinţe morale sau fizice
• Vinovăţia (privarea de libertate, suferinţele fizice sau psihice
determinate de acţiunea violentă a subiectului activ, etc.).
b) Legătura de cauzalitate. Între


calificată prin scop.
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi.
pedepsesc.
Sancţiuni
-alin.1şi 2 - închisoare de la 2 la 7 ani

procesuale oficiu.
41
12. CERCETAREA ABUZIVĂ
Art. 281 C.pen. - "(1)Supunerea unei persoane la

1. Conţinutul executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau
legal educative în alt mod decât cel prevăzut de
dispoziţiile legale se pedepseşte cu închisoarea de la 6
luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a
ocupa o funcţie publică.
(2)Supunerea la tratamente degradante ori inumane
a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere
ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau
educative, privative de libertate, se pedepseşte cu
07:30 închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. »
2. Condiţii
sociale referitoare la buna desfăşurare şi înfăptuire a
justiţiei, care este incompatibilă cu supunerea la
executarea în alt mod decât prevăd dispoziţiile legale,
respectiv cu aplicarea de tratamente inumane sau
degradante celor aflaţi în stare de reţinere, deţinere ori în
executarea unei măsuri de siguranţă sau educative.
Prin comiterea infracţiunii sunt lezate, în secundar
(adiacent) şi relaţiile sociale privind demnitatea sau
integritatea corporală ori sănătatea persoane
b)Obiectul material. În situaţia când relele tratamente
aplicate privesc corpul persoanei, acesta formează
obiectul material al infracţiunii
B. Subiecţii a)Subiectul activ. Infracţiunea pe care o

infracţiunii analizăm poate fi comisă numai de un subiect activ
calificat, fiind vorba de un funcţionar public cu atribuţii
• Subiectul activ
de serviciu pe linia organizării, conducerii, supravegherii,
• Subiectul pasiv tratamentului, ori a altor activităţi ce se desfăşoară în
legătură cu cei aflaţi în stare de reţinere, deţinere ori în
42
executarea unei măsuri de siguranţă sau educative,
privative de libertate.
b)Subiect pasiv principal este statul ca titular al

valorilor sociale protejate şi ocrotite prin incriminarea
faptei. În cazul infracţiunii de supunere la rele tratamente
avem şi un subiect pasiv secundar (adiacent), adică
persoana aflată în stare de reţinere, deţinere ori în
executarea unei măsuri de siguranţă sau educative
3. Conţinutul
constitutiv
a) Elementul material: Modul de executare a
pedepselor, măsurilor de siguranţă şi educative privative
de libertate este prevăzut de Codul penal şi de legea
A.Latura obiectivă privitoare la executarea pedepselor. Este vorba de
pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă, măsura
• Elementul educativă a internării într-un centru educativ şi cea a
material internării într-un centru de detenţie, precum şi măsura de
siguranţă a internării medicale. Acestea trebuie executate
în alt mod decât cel prevăzut în dispoziţiile legale (spre
exemplu, executarea pedepsei închisorii în regim de
maximă siguranţă în condiţiile în care legea prevede, în
raport cu sancţiunea aplicată în concret şi persoana
condamnată, executarea în regim semideschis). În acelaşi
timp, modalitatea de executare impusă nu trebuie să
constituie un tratament inuman sau degradant, deoarece
în aceste condiţii vor fi îndeplinite elementele constitutive
ale variantei agravate.
Elementul material al variantei agravate constă în
supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei
persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în
executarea unei măsuri de siguranţă sau educative,
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca, în
prealabil, organul judiciar (de exemplu: poliţistul,
procurorul, judecătorul) să fi emis o ordonanţă de reţinere
ori un mandat de arestare sau de executare a unei măsuri
de siguranţă sau educative.
• Urmarea 43
imediată
• Legătura de
cauzalitate
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de
pericol pentru normala desfăşurare a activităţii de
înfăptuire a justiţiei. Sunt, de asemenea, lezate şi relaţiile
sociale referitoare la demnitatea, integritatea fizică sau
sănătatea persoanei supusă unor rele tratamente.
b) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă

şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură
de cauzalitate, aceasta legătură rezultând din
însăşi materialitatea faptei.

sau indirectă.
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi.
pedepsesc.
Sancţiuni
-alin.1 închisoare de la 6 luni la 3 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică.
- alin 2 – închisoare de la 1 la 5 ani şi
funcţie publică.

procesuale oficiu.
44
13. ASISTENŢA ŞI REPREZENTAREA
NELOIALĂ
Art. 284 C.pen. - "(1) Fapta avocatului sau a

1. Conţinutul reprezentantului unei persoane care, în înţelegere
legal frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în
aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau
notariale, vatămă interesele clientului sau ale
persoanei reprezentate se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează înţelegerea
07:30 frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei
persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va
pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor
clientului sau ale persoanei reprezentate.
(3)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.”
2. Condiţii
preexistente a)Obiectul juridic special. În cazul faptei de asistenţă
şi reprezentare neloială obiectul juridic special constă în
relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei în bune
condiţiuni, caracterizată prin respectarea deontologiei
profesionale în materie de asistenţă şi reprezentare, iar în
secundar cele referitoare la protejarea dreptului la apărare
ori a intereselor juridice ale clientului sau persoanei
reprezentate.
B. Subiecţii a)Subiectul activ. În cazul acestei infracţiuni,

infracţiunii subiectul activ nemijlocit este calificat, acesta având
calitatea de avocat ori de reprezentant legal al unei
• Subiectul activ
persoane.
• Subiectul pasiv
45
b)Subiect pasiv principal este statul ca titular al
valorii sociale ocrotite, înfăptuirea justiţiei. Subiect pasiv
secundar este persoana fizică sau juridică reprezentată sau
asistată, ale cărei interese au fost vătămate sau puse în
pericol.
3. Conţinutul
constitutiv
a) Elementul material: În cazul variantei tip
a infracţiunii, elementul material se realizează prin
fapta avocatului sau a reprezentantului unei
A.Latura obiectivă persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o
• Elementul persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în
material cadrul unei proceduri judiciare sau nota¬riale,
vatămă interesele clientului sau ale persoanei
reprezentate.
În varianta asimilată, elementul material constă în
înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul
unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va
pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor
clientului sau ale persoanei reprezentate.
Diferenţa faţă de varianta tip constă în persoana cu
care se încheie înţelegerea frauduloasă (care nu mai este
partea adversă, ci un terţ interesat în soluţia ce se va
pronunţa în cauză), şi lipsa condiţiei vătămării intereselor
clientului sau persoanei reprezentate.
Terţul interesat reprezintă orice persoană care
beneficiază de pe urma soluţiei favorabile părţii cu
interese contrare celei reprezentate fraudulos, în
procedura judiciară sau notarială (spre exemplu,
moştenitorul sau un creditor al acesteia, care beneficiază
indirect de pe urma dobândirii unui drept sau un alt
avantaj de către partea cu interese contrare celei
reprezentate fraudulos).
• Urmarea b) Urmarea imediată. În principal, urmarea

imediată imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
• Legătura de
cauzalitate 46
• Vinovăţia
desfăşurarea activităţii de înfăptuire a justiţiei în bune
condiţii şi în conformitate cu prevederile legale.
În secundar sunt vătămate (în varianta tip) sau puse
în pericol (în varianta asimilată) interesele persoanei
reprezentate sau asistate.
b) Legătura de cauzalitate. Între

Infracţiunea de asistenţă şi reprezentare neloială
se comite din punct de vedere al elementului subiectiv, cu
intenţie directă sau indirectă, infracţiunea subzistând în
condiţiile unei înţelegeri frauduloase între avocat sau
reprezentantul legal al unei persoane şi persoana cu
interese contrare în cauză, făptuitorul prevăzând că prin
înţelegerea frauduloasă va vătăma interesele persoanei
reprezentate, punând astfel în pericol înfăptuirea justiţiei
şi urmărind sau acceptând producerea acestei urmări.
În varianta asimilată forma de vinovăţie este
intenţia calificată prin scop, făptuitorul acţionând în
scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei
reprezentate.
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi.
pedepsesc.
Sancţiuni
C.Sancţiuni
-alin.1 şi 2- închisoare de la 3 luni la 1 an sau
Sancţiuni amenda
47
5. Aspecte Acţiunea penală se pune în mişcare la
procesuale plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
14. EVADAREA
1. Conţinutul Art.285 C.pen. - "(1) Evadarea din starea legală

legal de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2)Când evadarea este săvârşită prin folosire de
violenţe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3)Se consideră evadare:
a)neprezentarea nejustificată a persoanei
condamnate la locul de deţinere, la expirarea
perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b)părăsirea, fără autorizare, de către persoana
condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul
locului de deţinere.
(4)Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare
09:00 se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la
data evadării.
(5)Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi
alin. (2) se pedepseşte.”
A comis infracţiunea de evadare numitul

Practică I.G. care, aflându-se în executarea unei pedepse
judiciară privative de libertate la Penitenciarul Slobozia, a
profitat de neatenţia unui subofiţer şi a escaladat
gardul unităţii, ascunzându-se apoi într-o pădure.
2. Condiţii
preexistente 48
sociale privind autoritatea organelor judiciare şi
respectarea stării legale de reţinere sau deţinere la
care o persoană este supusă.
A.Obiectul Când fapta se comite în condiţiile alin.2
infracţiunii poate să apară şi un obiect juridic special secundar
• Juridic generic care constă în relaţiile sociale privitoare la
• Juridic special integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
• Material
b)Obiectul material. Atunci când se folosesc
anumite violenţe, obiectul material constă în corpul
persoanelor vătămate ori eventual bunul distrus sau
alte bunuri.
a) Subiectul activ este o persoană aflată în stare

legală de reţinere sau deţinere.
B. Subiecţii
Este în stare de reţinere persoana
infracţiunii
împotriva căreia s-a luat în mod concret, efectiv,
• Subiectul activ
măsura privativă de libertate a reţinerii în
• Subiectul pasiv
conformitate cu prevederile Codului de procedură
penală.
Se află în stare de deţinere cel care este
privat de libertate în baza unui mandat de arestare
preventivă sau a unui mandat de executare a
pedepsei închisorii.
Nu se află în stare de deţinere persoanele
supuse internării medicale ca măsură de siguranţă
sau ca măsură educativă privativă de libertate.
Părăsirea acestor locuri în mod ilegal atrage răspunderea
penală pentru săvârşirea infracţiunii de neexecutare a
sancţiunilor penale [art. 288 alin. (1) și (2) C. pen.].
Participaţia este posibilă sub forma
coautoratului şi a instigării, nu a complicităţii,
deoarece înlesnirea evadării constituie o
infracţiune autonomă. Coautoratul la această
infracţiune este prevăzut ca formă agravată.
49
b) Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect
pasiv secundar este persoana care, în cazul
formelor agravate, suferă anumite violenţe sau
unitatea unde a fost reţinut sau deţinut legal
făptuitorul, când prin comiterea faptei s-au
produs distrugeri sau degradări în paguba
acesteia.
A.Latura obiectivă
3. Conţinutul
constitutiv a)Elementul material se realizează prin acţiunea
de evadare a persoanei care se află în stare legală
de reţinere sau deţinere.
Infracţiunea de evadare subzistă şi când
reţinutul sau deţinutul fuge dintr-un punct de
lucru situat în afara penitenciarului sau dintr-un
A.Latura obiectivă alt loc în care se găseşte (de exemplu din spital).
• Elementul Atunci când evadarea se comite printr-un
material mijloc fraudulos (înşelăciune, mituire etc.) care
constituie prin el însuşi o infracţiune, va exista
concurs de infracţiuni între infracţiunea de
evadare şi acea infracţiune.
Infracţiunea subzistă şi când cel deţinut
sau reţinut în mod legal fuge de sub escortă.
Întrucât şi reţinerea pentru cercetări
trebuie făcută în condiţiile prevăzute de lege,
dacă reţinerea s-a făcut în aceste condiţii, fapta
constituie infracţiunea de evadare.
• Urmarea Fapta constituie infracţiunea de evadare
imediată şi în situaţia când ulterior s-a dovedit că persoana
• Legătura de reţinută sau arestată preventiv nu este vinovată
cauzalitate de infracţiunea a cărei comitere a determinat
luarea măsurii, deoarece ceea ce interesează este
B. Latura subiectivă ca în momentul evadării persoana să fi fost lipsită
• Vinovăţia de libertate în mod legal.
Se consideră evadare şi: a) neprezentarea
nejustificată a persoanei condamnate la locul de
50
deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal
în stare de libertate; b) părăsirea, fără autorizare, de
către persoana condamnată, a locului de muncă,
aflat în exteriorul locului de deţinere.
b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări

de pericol, de periclitare a bunei desfăşurări în
condiţii legale a activităţii de înfăptuire a justiţiei
penale.
În situaţia când infracţiunea s-a comis în
forma agravată, se creează o stare de pericol
pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea
unei persoane.
c)Legătura de cauzalitate. Între elementul

material şi urmarea imediată trebuie să existe o
legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de
regulă, din materialitatea faptei.
Forma vinovăţiei constă în intenţie

directă sau indirectă.
4.Forme. A.Forme
Modalităţi.
Sancţiuni Actele pregătitoare nu se sancţionează.
Tentativa este sancţionată.
Nu constituie tentativă, ci acte
pregătitoare, distrugerea unui pat pentru a scoate
• Actele un fier cu ajutorul căruia să perforeze zidul sau
preparatorii faptul tăierii păturii pentru a face o funie.
• Tentativa Constituie tentativă însă spargerea uşii
• Consumarea sau plafonului camerei pentru a evada, fiind
vorba de un început de executare.
momentul în care acţiunea de evadare este
comisă în mod concret, efectiv, evadatul reuşind
51
să înlocuiască starea de deţinere, în care se afla
în mod legal, cu starea de libertate, neavând
relevanţă cât a durat această stare de libertate
după evadare.
Activitatea infracţională nu poate
continua după consumarea infracţiunii,
neputând astfel îmbrăca forma infracţiunii
continue sau infracţiunii continuate, epuizarea
având loc în momentul consumării infracţiunii.
B. Sancţiuni
Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani
- alin.2 - închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea
unor drepturi
- alin.3 - pedeapsa aplicată pentru infracţiunea
de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută,
fără a se depăşi maximul general al pedepsei
imediat superioare.
Când făptuitorul a evadat din starea de
reţinere ori de arestare preventivă, infracţiunea
de evadare se află în concurs cu infracţiunea
pentru care evadatul fusese arestat preventiv.

5. Aspecte
oficiu.
procesuale
14. ÎNLESNIREA EVADĂRII

1. Conţinutul Art.286 C.pen. - "(1)Înlesnirea prin orice
legal mijloace a evadării se pedepseşte cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
(2)Înlesnirea evadării:
a)săvârşită prin folosire de violenţe, arme,
substanţe narcotice sau paralizante;
b)a două sau mai multor persoane în aceeaşi
împrejurare;
52
c)unei persoane reţinute sau arestate pentru o
infracţiune sancţionată de lege cu pedeapsa
detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa închisorii
de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o
astfel de pedeapsă
se sancţionează cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(3)Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) sunt
săvârşite de o persoană care avea îndatorirea de a-l
păzi pe cel reţinut sau deţinut, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu o treime.
09:00 (4)Înlesnirea evadării, săvârşită din culpă, de către o
persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel care
a evadat, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la
2 ani.
(5)Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1)-(3)
se pedepseşte.”
a)Obiectul juridic special îl constituie . Atunci însă
2. Condiţii când fapta se săvârşeşte prin folosire de violenţe, de arme
preexistente sau de substanţe narcotice sau paralizante [art. 286 alin.
(2) lit. a) C. pen.] există şi un obiect material, acesta
constând în corpul persoanei ori vreun bun împotriva
căruia se îndreaptă infracţiunea.
A.Obiectul
infracţiunii b)Obiectul material, de regulă, lipseşte. Atunci însă
• Juridic generic când fapta se săvârşeşte prin folosire de violenţe, de arme
• Juridic special sau de substanţe narcotice sau paralizante [art. 286 alin.
(2) lit. a) C. pen.] există şi un obiect material, acesta
• Material constând în corpul persoanei ori vreun bun împotriva
căruia se îndreaptă infracţiunea.
a) Subiectul activ. În cazul variantei tip şi a primei

variante agravate, subiectul activ poate fi orice persoană
B. Subiecţii (cu excepţia celui care evadează) care îndeplineşte
infracţiunii
• Subiectul pasiv
condiţiile cerute de lege şi comite o asemenea faptă [art.
286 alin. (1) şi (2) C. pen.].
În situaţia variantei agravate prevăzute în alin. (3),
precum şi în varianta atenuată din alin. (4) (în cazul
înlesnirii evadării săvârşite din culpă), subiect activ nu
poate fi decât o persoană care avea îndatorirea de a păzi
pe cel care a evadat (de pildă, un subofiţer de la un loc de
deţinere care păzea sau supraveghea ori escorta pe cei
arestaţi preventiv ori condamnaţi).
b) Subiectul pasiv. În cazul acestei infracţiuni, subiect

pasiv este statul ca titular al dreptului de a înfăptui prin
unităţile sale justiţia. În unele situaţii poate fi şi un subiect
pasiv secundar (de pildă, când au fost folosite violenţe şi
s-au cauzat anumite vătămări ale integrităţii corporale sau
sănătăţii persoanei).
A.Latura obiectivă
3. Conţinutul
constitutiv a)Elementul material. Infracţiunea pe care o analizăm
se realizează, sub aspectul elementului material, în
varianta tip, prin înlesnirea evadării, act ce presupune
existenţa unei persoane legal reţinută sau deţinută şi un
act de ajutor dat acesteia pentru a putea părăsi ilegal locul
unde se afla privată de libertate. Se reţine infracţiunea de
înlesnirea evadării şi în cazul în care ajutorul este dat
persoanei condamnate pentru a nu se prezenta nejustificat
la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat
legal în stare de libertate, precum şi persoanei
condamnate, pentru a părăsi locul de muncă aflat în
exteriorul locului de deţinere.
Înlesnirea evadării poate să constea într-o acţiune
(comisiune, acte pozitive) dar poate să îmbrace şi forma
unei inacţiuni - omisiune (de pildă, încălcarea atribuţiilor
de pază şi supraveghere a celor reţinuţi sau deţinuţi,
printr-o omisiune), în cazul variantei agravate prevăzute
în alin. (3).
Înlesnirea evadării poate interveni înainte sau în
A.Latura obiectivă timpul evadării. Ajutorul dat unui infractor după evadare
• Elementul nu constituie infracţiunea de înlesnire a evadării, ci
material infracţiunea de favorizarea făptuitorului. Între activitatea
54
de înlesnire şi evadare trebuie să existe un raport de
cauzalitate.
Înlesnirea evadării este mai gravă conform art. 286
alin. (2) C. pen., în trei ipoteze.
Prima se referă la înlesnirea evadării săvârşită prin
folosire de violenţe, arme, substanţe narcotice sau
paralizante. Agravanta se justifică prin mijloacele
periculoase folosite în procesul evadării. Agravanta se
reţine atât în situaţia în care se înlesneşte evadarea unei
persoane, cunoscând că aceasta va folosi violenţa, armele,
substanţele narcotice sau paralizante, cât şi în situaţia în
care aceste instrumente sau mijloace sunt folosite de către
cel care înlesneşte evadarea. Într-o altă opinie, în ceea ce
priveşte violenţele, acestea trebuie să fie folosite de cel
care evadează, fiind indiferent dacă le-a folosit sau nu şi
cel care înlesneşte evadarea.
A doua ipoteză de agravare [alin. (2) lit. b)] se
referă la înlesnirea evadării a două sau mai multor
persoane în aceeaşi împrejurare. Nu are relevanţă dacă
unele din persoanele ajutate au reuşit să evadeze şi altele
nu, agravanta urmând să se reţină dacă ajutorul este
acordat la cel puţin două persoane în aceeaşi împrejurare
O a treia ipoteză de agravare, potrivit alin. (2) lit.
c), se reţine dacă se înlesneşte evadarea unei persoane
reţinute sau arestate pentru o infracţiune pentru care legea
prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, sau condamnate
la o asemenea pedeapsă. Această agravantă are în vedere
periculozitatea deosebită a persoanei a cărei evadare se
înlesneşte, periculozitate dată de caracterul grav al
infracţiunii săvârşite.
b)Urmarea imediată. În cazul infracţiunii de

• Urmarea înlesnire a evadării, urmarea imediată constă în crearea
imediată unei stări de pericol pentru desfăşurarea în bune
• Legătura de condiţiuni a activităţii de înfăptuire a justiţiei, fiind vorba
cauzalitate de o evadare din starea legală de reţinere sau deţinere ori
încercarea de evadare.
B. Latura subiectivă Urmarea imediată se produce implicit odată cu
acţiunea incriminată, întrucât textul nu condiţionează
• Vinovăţia
existenţa infracţiunii de producerea unui rezultat
determinat.
55
Forma vinovăţiei constă în intenţie directă sau

indirectă.
Mai trebuie subliniat că prin art. 286 alin. (4) C.
pen., este incriminată ca variantă atenuată înlesnirea
evadării din culpă, însă numai atunci când aceasta este
săvârşită de către o persoană care avea îndatorirea de a
păzi pe cel care a evadat (de exemplu, a fost comisă de un
subofiţer din cadrul penitenciarului, care păzea pe cel
condamnat).
4.Forme. A.Forme
Modalităţi.
Sancţiuni Actele pregătitoare nu se sancţionează.
Tentativa este sancţionată.
Infracţiunea de înlesnire a evadării se consumă
în momentul în care executarea acţiunii de înlesnire dusă
• Actele până la capăt a avut ca efect evadarea sau tentativa de
evadare şi s-a produs deci urmarea imediată, adică
preparatorii
crearea stării de pericol pentru relaţiile sociale privind
• Tentativa înfăptuirea justiţiei
• Consumarea
B. Sancţiuni
Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 1 la 5 ani
- alin.2 - închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea
unor drepturi
- alin.3 – limitele se majorează cu o treime.
56
5. Aspecte
oficiu.
procesuale
16. NERESPECTAREA HOTĂRÂRILOR

JUDECĂTOREŞTI
Art. 287 C.pen. - "(1)Nerespectarea unei hotărâri

1. Conţinutul judecătoreşti săvârşită prin:
legal a)împotrivirea la executare, prin opunerea de
rezistenţă faţă de organul de executare;
b)refuzul organului de executare de a pune în
aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este
obligat să îndeplinească un anumit act;
c)refuzul de a sprijini organul de executare în
punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele
care au această obligaţie conform legii;
d)neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a
09:30 dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
e)neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata
salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de
executare adresate angajatorului de către partea
interesată;
f)nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind
stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea
pensiilor;
g)împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în
parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri
judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă
hotărârea,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amendă.
(2)În cazul faptelor prevăzute în lit. d)- g),
acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate."
Practică S-a comis această infracţiune în

judiciară următorul caz: inculpaţii au fost obligaţi printr-
o sentinţă civilă rămasă definitivă să lase în
57
posesia reclamanţilor din procesul civil două
suprafeţe de teren pe care inculpaţii le ocupau
fără drept. La prezentarea executorului
judecătoresc pentru a pune în executare acea
sentinţă civilă, inculpaţii au ameninţat organul
de executare şi au refuzat să pună la dispoziţia
persoanelor vătămate terenurile respective pe
care acestea din urma le deţin în mod legal.
2. Condiţii
preexistente a)Obiectul juridic special. Infracţiunea de
nerespectarea hotărârilor judecătoreşti are ca obiect
juridic special relaţiile sociale care asigură autoritatea
hotărârilor judecătoreşti, fiind vorba deci, de relaţiile
A.Obiectul sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. Pe de altă parte,
infracţiunii obiectul juridic special secundar (adiacent) constă şi în
relaţiile sociale privitoare la drepturile cetăţenilor care se
• Juridic generic realizează prin hotărâri judecătoreşti
• Juridic special b)Obiectul material îl constituie corpul
• Material persoanei, atunci când împotrivirea se exercită
prin acte de violenţă.
B. Subiecţii Dacă actele de violenţă se realizează
infracţiunii contra bunurilor, obiectul material este format
• Subiectul activ din acele bunuri, din imobile sau părţi ale unor
• Subiectul pasiv imobile.
a) Subiectul activ. În cazul infracţiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen., subiect activ
poate fi, de regulă, orice persoană. Nu este necesar ca
făptuitorul (subiectul activ) să fi avut calitatea de parte în
procesul civil în care s-a pronunţat hotărârea respectivă,
fiind suficient să existe o hotărâre judecătorească
definitivă prin care s-a recunoscut un drept şi ca
făptuitorul să fi ştiut că acea hotărâre a fost pusă în
executare.
58
În celelalte variante normative subiectul activ
nemijlocit este calificat, acesta fiind organul de executare
[lit. b)], ori persoanele care au obligaţia de a sprijini
organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii [lit.
c)], angajatorul [lit. d) şi e)], casa publică de pensii sau
administratorul fondului privat de pensii [lit. f)], ori
persoana căreia îi este opozabilă hotărârea [lit. g)].
Participaţia penală este posibilă în toate formele sale:
coautorat, instigare sau complicitate. Ajutorul dat unui
infractor care se împotriveşte la hotărârea judecătorească
constituie acte de complicitate la infracţiunea de
nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi nu infracţiunea
de favorizarea făptuitorului.
b) Subiectul pasiv principal este statul. Subiect

pasiv secundar (adiacent) este cel al cărui drept se
valorifică prin punerea în executare a hotărârii
judecătoreşti. În variantele normative prevăzute la lit.
d)-g), subiectul pasiv secundar poate fi un salariat a cărui
reintegrare în muncă a fost dispusă [lit. d)], angajatul al
cărui salariu s-a dispus să fie plătit de angajator [lit. e)],
pensionarul [lit. f)], cel ce deţine un imobil în baza unei
hotărâri judecătoreşti [lit. g)].

constitutiv
a)Elementul material. Din analiza noţiunii
infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti,
rezultă că aceasta este prevăzută de art. 287 C. pen. în
şapte variante alternative de comitere.
În cazul primei variante [art. 287 alin. (1) lit. a) C.
A.Latura obiectivă pen.], elementul material constă într-o acţiune de
împotrivire la executarea unei hotărâri judecătoreşti prin
• Elementul opunere de rezistenţă faţă de organul de executare, fiind
material vorba de orice act prin care subiectul activ se opune la
executarea acelei hotărâri. Infracţiunea subzistă indiferent
dacă opunerea s-a exercitat de la început sau mai târziu,
în cursul executării hotărârii. În varianta normativă
prevăzută la alin. (1) lit. b), fapta se săvârşeşte prin
refuzul organului de executare de a pune în aplicare o
59
hotărâre judecătorească, prin care este obligat să
îndeplinească un anumit act.
În varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. c,
fapta se săvârşeşte prin refuzul de a sprijini organul de
executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către
persoanele care au această obligaţie conform legii.
Varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. d)
constă în neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care
s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat. Aceasta
presupune obligaţia din partea angajatorului de a
reintegra în muncă un salariat, pe aceeaşi poziţie şi la
acelaşi loc de muncă avut anterior, indiferent dacă poziţia
este liberă sau ocupată de o altă persoană, ori dacă a fost
desfiinţată sau nu.
Varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. e)
constă în neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind
plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de
executare adresate angajatorului de către partea
interesată. Potrivit art. 159 din Codul muncii, salariul
reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în
baza contractului individual de muncă. Salariul cuprinde
salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte
adaosuri (art. 160 din Codul municii). Infracţiunea constă
în neplata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii
de executare adresată angajatorului de către partea
interesată. Drepturile cuvenite salariatului, altele decât
salariul, inclusiv drepturi băneşti, avantaje în natură
pentru formarea profesională etc., nu intră sub incidenţa
acestei incriminări, ci numai cele care potrivit legii,
constituie salariul datorat angajatului.
Varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. f) constă în
nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind
A.Latura obiectivă stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor.
• Elementul În varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. g,
material elementul material al infracţiunii de nerespectare a
• Urmarea hotărârii judecătoreşti constă în împiedicarea unei
persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut
imediată
în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi
• Legătura de este opozabilă hotărârea. Această activitate de
cauzalitate împiedicare constă, de exemplu, în fapta subiectului activ
de a pune un obstacol în aşa fel încât cel în drept să nu
• Vinovăţia
60
poată pătrunde în locuinţă sau să introducă mobilier în
toate camerele, încuierea uşilor etc.
Pentru existenţa infracţiunii se cere ca mijloacele
folosite de făptuitor să fie apte de a împiedica folosirea
imobilului.
O condiţie esenţială pentru existenţa acestei
infracţiuni este ca fapta să fie săvârşită de cel căruia îi
este opozabilă hotărârea. Dacă fapta este săvârşită de altă
persoană constituie o infracţiune de drept comun sau o
faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Urmarea imediată constă în crearea unei
stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii
de înfăptuire a justiţiei, prin subminarea autorităţii
hotărârilor judecătoreşti.
În secundar, ca urmare imediată poate să apară şi o
vătămare a drepturilor unei persoane recunoscute printr-o
hotărâre judecătorească.
b) Legătura de cauzalitate. Între elementul
material şl urmarea imediată trebuie să existe o
În situaţia în care făptuitorul nu cunoştea
calitatea oficială a persoanei, se va reţine după
caz infracţiunea de loviri sau alte violenţe ori de
ameninţare etc.
4.Forme. A.Forme
Modalităţi.
Sancţiuni Actele de pregătire şi tentativa nu se
pedepsesc.
C.Sancţiuni
Sancţiuni
- 3 luni la 2 ani sau amendă
61
procesuale oficiu pentru toate variantele normative, mai
puţin pentru cea din art. 287 lit. d)-g) unde
acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
În cazul variantei de la lit. h) împăcarea părţilor
înlătură răspunderea penală.
17. NEEXECUTAREA SANCŢIUNILOR

PENALE
Art. 288 C.pen. - "(1) Sustragerea de la executare

1. Conţinutul ori neexecutarea conform legii a unei pedepse
legal complementare ori accesorii sau a măsurii de
siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c), de
către persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste
sancţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă.
(2)Sustragerea de la executarea unei măsuri
educative privative de libertate prin părăsirea fără
drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie
09:30 ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în
care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3)Neexecutarea, de către mandatar sau
administrator, a pedepselor complementare aplicate
unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art.
141 se pedepseşte cu amendă."
2. Condiţii
preexistente a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale
care asigură înfăptuirea justiţiei, relaţii protejate prin
executarea sancţiunilor penale conform prevederilor
legale.
A.Obiectul 62
infracţiunii
• Juridic generic
• Juridic special
a) Subiectul activ. În cazul infracţiunii
prevăzute de art. 288 C. pen., subiect activ este calificat
în toate variantele de comitere. Astfel, în varianta tip,
subiectul activ nemijlocit poate fi numai persoana
condamnată la o pedeapsă complementară sau accesorie
sau faţă de care s-a dispus o măsură de siguranţă din cele
prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c) C. pen. (internarea
medicală, respectiv interzicerea ocupării unei funcții sau a
exercitării unei profesii)
În prima variantă atenuată [art. 288 alin. (2)]
subiect activ nemijlocit poate fi numai o persoană
condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni în timpul
minorităţii la o măsură educativă privativă de libertate,
indiferent dacă la data sustragerii de la executarea măsurii
acesta este minor sau major.
În varianta atenuată reglementată în alin. (3) al art.
288 subiect activ nemijlocit poate fi numai mandatarul
sau administratorul persoanei juridice faţă de care s-a
dispus vreuna din pedepsele complementare şi împotriva
căreia nu se pot dispune pedepsele complementare ale
dizolvării sau suspendării activităţii persoanei juridice,
potrivit prevederilor art. 141 C. pen. (instituţiile publice,
partidele politice, sindicatele, patronatele şi organizaţiile
religioase ori aparţinând minorităţilor naţionale,
constituite potrivit legii, persoanele juridice care îşi
desfăşoară activitatea în domeniul presei).
În principiu, participaţia penală nu este posibilă în forma
coautoratului, chiar şi în condiţiile îndeplinirii condiţiilor
impuse de norma de incriminare de către toţi participanţii,
fiind vorba de o obligaţie personală de executare a
sancţiunii penale (principiul răspunderii penale
personale). Coautoratul este posibil în varianta normativă
prevăzută în alin. (3), atunci când persoana juridică este
reprezentată de mai multe persoane fizice, care împreună
decid să nu execute pedepsele complementare aplicate
persoanei juridice. Instigarea sau complicitatea sunt
posibile, necerându-se vreo calitate specială pentru
instigator sau complice.
63
b) Subiectul pasiv este statul.

constitutiv
a)Elementul material. Din analiza noţiunii
infracţiunii de neexecutarea sancţiunilor penale, rezultă
că aceasta este prevăzută de art. 288 C. pen. în trei
variante normative.
În cazul variantei tip [art. 288 alin. (1) C. pen.],
A.Latura obiectivă elementul material constă în sustragerea de la executare
• Elementul ori neexecutarea conform legii a unei pedepse
material complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă
prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c) C. pen.
Elementul material al primei variante atenuate
constă în sustragerea de la executarea unei măsuri
educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a
centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin
neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat
legal în stare de libertate. Prin incriminarea acestei fapte
s-a dorit instituirea unui regim mai blând decât în cazul
infracţiunii de evadare, neexecutarea sancţiunilor penale
în această variantă de comitere constituind o variantă
atenuată specială a infracţiunii de evadare, cu referire la
persoane condamnate pentru fapte săvârşite în timpul
minorităţii la executarea unor măsuri educative privative
de libertate, drept pentru care trimitem la explicaţiile date
la elementul material al infracţiunii de evadare. Elementul
de diferenţiere îl constituie natura sancţiunii aplicate, care
nu mai este o măsură preventivă sau o pedeapsă privativă
de libertate, ci o măsură educativă privativă de libertate.
În varianta normativă prevăzută în alin. (3), fapt se
săvârşeşte prin inacţiune, respectiv neexecutarea, de către
mandatar sau administrator, a pedepselor complementare
aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în
art. 141 C. pen. Este vorba de pedepsele complementare
aplicabile persoanelor juridice care sunt exceptate de la
dizolvare sau suspendarea activităţii (instituţiile publice,
A.Latura obiectivă partidele politice, sindicatele, patronatele şi organizaţiile
• Elementul religioase ori aparţinând minorităţilor naţionale,
material constituite potrivit legii, persoanele juridice care îşi
• Urmarea desfăşoară activitatea în domeniul presei).
imediată 64
• Legătura de
cauzalitate
Urmarea imediată constă în crearea unei
stări de pericol o stare de pericol pentru desfăşurarea
normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei, prin
subminarea inevitabilităţii executării sancţiunilor penale
şi a măsurilor de siguranţă luate de instanţă.
Legătura de cauzalitate. Între elementul
material şl urmarea imediată trebuie să existe o
legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă,
din materialitatea faptei.
În situaţia în care făptuitorul nu cunoştea
calitatea oficială a persoanei, se va reţine după
caz infracţiunea de loviri sau alte violenţe ori de
ameninţare etc.
4.Forme. A.Forme
Sancţiuni
Actele de pregătire şi tentativa nu se
pedepsesc.
C.Sancţiuni
Sancţiuni
- Alin. 1 - 3 luni la 2 ani sau amendă
- Alin. 2 – 3 lui la 1 an sau amendă
- Alin. 3 - amendă

procesuale oficiu.
65
TEST TEST DE AUTOEVALUARE
DE
AUTOEVALUARE
1. Este o cerinţă esenţială a infracţiunii de
inducrere în eroare a organelor judiciare:
a) învinuirea mincinoasă trebuie să fie făcută
prin denunţ sau plângere;
b) învinuirea mincinoasă trebuie să privească
săvârşirea unei contravenţii;
c) învinuirea mincinoasă trebuie să privească o
persoană determinată.
2. Infracţiunea de mărturie mincinoasă:

a) are subiect activ calificat;
b) nu are obiect juridic;
c) se comite numai prin inacţiune.
3. Retragerea mărturiei mincinoase, dacă

intervine în cauzele penale după ce s-a produs
arestarea inculpatului, constituie:
a) cauză de reducere a pedepsei;
b) cauză de nepedepsire;
c) circumstanță atenuantă judiciară.
4. Nedenunţarea unor infracţiuni:

a) este o infracţiune comisivă;
b) se poate comite numai cu intenţie;
c) se poate comite atât cu intenţie, cât şi din
culpă.
5. Nu se poate reţine infracţiunea de

nerespectare a hotărârilor judecătoreşti
atunci când:
a). împotrivirea se face prin simple
afirmaţii;
b). este vorba de o parte a unui imobil;
c). opunerea s-a exercitat în cursul
executării hotărârii şi nu de la început.
66
BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE Partea speciala. Teorie si practica
judiciara”, Ed. Universul Juridic,
București, 2014 (cota 343.3/.7/D59);
Costică Păun, Mirela Gorunescu, Mihai
Adrian Hotca, Ioan Chiș, Maxim
Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat,
partea specială, Editura Universul Juridic,
București, revăzută şi adăugită, vol. II,
Bucureşti, 2014 (cota 343C/N89);
 M Hotca și colectiv, Instituții de drept
penal, Editura Universul Juridic,
București, 2014 (cota 343/I-57).
67
Unitatea de învăţare nr. II
INFRACŢIUNI DE CORUPŢIE ŞI DE
SERVICIU
Cuprins:
A. Infracțiuni de corupție
1. Infracţiunea de Luare de mită, art. 289
CP ;
2. Infracţiunea de Dare de mită, art. 290
CP ;
3. Infracţiunea de Trafic de influenţă, art.
Cuprins
291 CP;
4. Infracţiunea de Cumpărare de
influenţă, art. 292 CP;
5. Fapte săvârşite de către membrii
instanţelor de arbitraj sau în legătură cu
aceştia
6. Fapte săvârşite de către funcţionari
străini, art. 294 CP;
B. Infracțiuni de serviciu
1. Art. 295: Delapidarea
2. Art. 296: Purtarea abuzivă
3. Art. 297: Abuzul în serviciu
4.Art. 298: Neglijenţa în serviciu
5. Art. 299: Folosirea abuzivă a funcţiei în scop
sexual
6. Art. 300: Uzurparea funcţiei
7. Art. 301: Conflictul de interese
8. Art. 306: Obţinerea ilegală de fonduri
9. Art. 307: Deturnarea de fonduri
10. Art. 308: Infracţiuni de corupţie şi de
serviciu comise de alte persoane
11. Art. 309: Faptele care au produs consecinţe
deosebit de grave

68
Această unitate de învăţare are drept
obiective înţelegerea de către student a
infracţiunilor de corupţie şi de serviciu şi crearea
capacităţii de a delimita aceste infracţiunii de altele
precum cele îndreptate împotriva patrimoniului.

După studiul acestei unităţi de învăţare
veţi reuşi să analizaţi fiecare infracţiune de serviciu
şi de corupţie din punct de vedere al condiţiilor
preexistente, al conţinutului constitutiv ; veţi reuşi
să identificaţi formele şi modalităţile infracţiunii,
sancţiunile, precum şi aspectele procesuale.
Pentru studiul acestei unităţii de învăţare aveţi

nevoie în medie de 120 de minute.
1. LUAREA DE MITĂ
Art. 289 C.pen. –„(1)Fapta funcţionarului public

care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul,
pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i
se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de
foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea,
urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce
intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură
cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
1. Conţinutul funcţie publică ori de a exercita profesia sau
legal activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2)Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre
persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie
infracţiune numai când este comisă în legătură cu
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor
la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea
unui act contrar acestor îndatoriri.
69
(3)Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt
supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se
dispune confiscarea prin echivalent. "
A comis infracţiunea de luare de mită şeful

Practică biroului parcaje din cadrul Administraţiei
judiciară Domeniului Public al sectorului 4 Bucureşti, care a
pretins şi primit bani pentru a aviza favorabil
obţinerea unei autorizaţii de parcare.
2. Condiţii
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale
preexistente
referitoare la buna desfăşurare a activităţii de
seviciu a organelor de stat publice, ori a altor
persoane juridice, precum şi cele referitoare la
realizarea activităţilor de serviciu în condiţii legale.
Infracţiunea nu are obiect material.
a) Subiectul activ este calificat şi poate fi
numai un funcţionar public (art. 175 C.pen.) sau un
funcţionar privat, în accepţiunea dată prin art.
308C.pen.
Au calitatea de subiect al infracţiunilor de
serviciu şi funcţionarii nelegal învestiţi, adică cei
ale căror forme de învestire sunt în curs de
îndeplinire sau nu sunt valabile, fiind făcute cu
încălcarea unor prevederi legale, ori de către
organe sau persoane incompetente, cu condiţia de a
fi exercitat în mod efectiv o însărcinare în interesul
unei unităţi publice.
În principiu, elevii şi studenţii practicanţi
pot fi asimilaţi cu „funcţionarii" în sensul Codului
penal şi pot fi pasibili de răspundere penală pentru
luare de mită.
70
Avocatul nu poate fi subiect activ al
infracţiunii de luare de mită deoarece el nu
îndeplineşte o însărcinare de serviciu.
Infracţiunea de luare de mită poate fi
săvârşită în oricare formă a participaţiei penale,
coautorii trebuie însă să aibă calitatea cerută de
lege. Instigator sau complice poate fi orice
persoană, pentru aceştia necerându-se vreo calitate
specială.
Cel care dă mită nu este participant la
infracţiunea de luare de mită, ci autor al unei
infracţiuni distincte de dare de mită.
Va exista complicitate numai din partea
persoanei prin intermediul căreia suma de bani
ajunge la funcţionarul mituit.
Chiar dacă prin activitatea sa,
intermediarul înfăptuieşte acţiunea constitutivă a
infracţiunii de luare de mită, această activitate fiind
prestată pentru altul iar nu pentru sine, fapta nu
poate fi caracterizată decât ca un act de ajutor, deci
de complicitate.
Nu va exista luare de mită dacă cererea de
bani sau alte foloase făcută prin intermediar nu a
ajuns la cunoştinţa persoanei căreia îi era adresată
deoarece intermediarul nu a transmis-o.
b) Subiectul pasiv. În cazul luării de

mită, subiectul pasiv este autoritatea
publică, instituţia publică, instituţia ori altă
persoană juridică de interes public, ori
persoana juridică privată în serviciul căreia
făptuitorul realizează îndatoririle de
serviciu.
Dacă obţinerea mitei este rezultatul
constrângerii exercitate de funcţionar asupra unei
persoane fizice, aceasta va fi subiect pasiv
secundar al infracţiunii de luare de mită.
3. Conţinutul 71
constitutiv
a) Elementul material se poate realiza prin

acţiune.
Elementul material se realizează printr-o acţiune
de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i
se cuvin subiectului, ori de acceptare a promisiunii unor
astfel de foloase.
"A pretinde ceva" presupune a cere cuiva ceva,
respectiv a formula o anumită pretenţie;
pretinderea nu implică neapărat satisfacerea
pretenţiei făptuitorului.
În caz de pretindere, iniţiativa aparţine
întotdeauna funcţionarului, elementul obiectiv al
infracţiunii fiind realizat independent de acceptarea
sau neacceptarea cererii de către cel căruia i se
adresează.
Fapta se poate comite prin cuvinte, gesturi,
scrisori sau prin orice alt mijloc de comunicare,
însă intenţia trebuie înţeleasă de către cel căruia i
se adresează.
 "A primi" înseamnă a lua în posesie, a
prelua un obiect care se înmânează, se dăruieşte ori
a încasa o sumă de bani.
Primirea implică o dare corelativă şi, prin
urmare, aparţine mituitorului. Acţiunea de primire
trebuie să fie voluntară şi spontană.
Spontaneitatea presupune şi o relativă
concomitenţă între acceptarea propunerii şi
primire, acceptarea şi primirea nu se pot produce
însă decât în acelaşi timp deoarece, dacă ar fi avut
loc o acceptare a unei promisiuni de bani ori alte
foloase anterior primirii acestora, infracţiunea de
luare de mită s-ar fi consumat în momentul
acceptării.
Dacă funcţionarul nu refuză folosul, dar
nici nu-şi manifestă voinţa de a-l primi (de
exemplu lasă pe masă banii, biletul de avion sau de
72
teatru etc.) existând posibilitatea de a beneficia
oricând de folosul respectiv, va exista o primire în
sensul legii chiar dacă între timp, avantajul
respectiv a încetat a mai putea fi valorificat (de
exemplu data biletului de avion a expirat).
În cazul în care banii sau foloasele au
ajuns la funcţionar prin poştă sau în alt mod, pentru
a se exclude ideea primirii, destinatarul trebuie să-
şi manifeste cât mai neîntârziat voinţa de a nu le
accepta.
Primirea se poate realiza nu numai ca
urmare a remiterii banilor, bunurilor ori altor
foloase, dar chiar şi fără o înmânare materială a
acestora, de exemplu: în cazul înmânării cheilor
clădirii unde se află obiectul care se da ca mită.
 "A accepta promisiunea" înseamnă a
consimţi, a aproba, a fi de acord cu această
promisiune, cu oferta. Se înţelege că în acest caz
iniţiativa aparţine mituitorului, iar funcţionarul,
fiind pus în faţa promisiunii, o acceptă.
Acceptarea promisiunii poate fi expresă
sau tacită, rezultând din anumite manifestări care
indică neîndoielnic acceptarea.
Pentru existenţa infracţiunii de luare de
mită nu interesează dacă subiectul activ săvârşeşte
actele incriminate direct, adică el însuşi, sau
indirect, prin intermediul unei alte persoane, în
ambele situaţii el are calitatea de autor.
Pretinderea, primirea sau acceptarea
promisiunii trebuie să aibă ca obiect bani sau alte
foloase. Prin expresia „alte foloase" se înţeleg
orice fel de avantaje patrimoniale, dar şi
nepatrimoniale.
Banii sau celelalte foloase pretinse ori
primite sau a căror promisiune a fost acceptată ori
nu a fost respinsă, trebuie să fie necuvenite, să nu
fie legal datorate.
73
Banii sau foloasele sunt necuvenite nu
numai atunci când pentru îndeplinirea unui act
gratuit se pretinde sau se primeşte o retribuţie, ci şi
atunci când se primeşte ceva peste ceea ce
legalmente este datorat sau se acceptă, ori nu se
refuză, o promisiune care depăşeşte ceea ce se
datorează, în acelaşi timp, banii sau alte foloase
trebuie să fie pretinse, primite etc, cu titlu de
contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se
angajează să o aibă pentru îndeplinirea,
neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act
privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
Dacă făptuitorul pretinde, primeşte etc. o
sumă de bani sau alte foloase, nu cu acest titlu, ci
cu titlu de obligaţie care trebuie îndeplinită de cel
care solicită efectuarea actului, deşi o asemenea
obligaţie nu este impusă de lege, fapta nu
constituie luare de mită, ci abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor.
Actul pentru a cărui îndeplinire,
neîndeplinire etc. se pretinde, se primeşte, se
acceptă sau nu se respinge promisiunea unor
foloase, să facă parte din sfera atribuţiilor de
serviciu ale funcţionarului, adică să fie un act
privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act
contrar acestor îndatoriri.
b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de

pericol pentru relaţiile sociale referitoare la
normala activitate a organelor, instituţiilor publice
sau a altor persoane juridice.
Când mituitorul dă mită din proprie
iniţiativă, fără a i se fi pretins, nu se poate vorbi de
o pagubă în patrimoniul acestuia, fapta sa
constituie infracţiune, iar diminuarea patrimoniului
suferită nu se află în raport cauzal cu acţiunea celui
mituit.
74
Acest rezultat, adiacent şi eventual, este
irelevant sub aspectul existenţei infracţiunii de
luare de mită.
c)Legătura de cauzalitate. Între elementul material

şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de
cauzalitate. Aceasta derivă din însăşi materialitatea
faptei săvârşite.
Infracţiunea de luare de mită se comite cu

intenţie directă calificată prin scopul urmărit.
Termenul „scop" este folosit în
accepţiunea sa strictă, de finalitate ce se situează în
afara infracţiunii. Ca urmare, este suficient să se
constate că finalitatea a fost urmărită de făptuitor,
indiferent dacă s-a realizat sau nu, pentru existenţa
intenţiei calificate şi a infracţiunii de luare de mită.
4.Forme. A.Forme
Modalităţi. Infracţiunea este susceptibilă de toate
Sancţiuni formele de participaţie penală.
Din cele trei modalităţi de săvârşire, una,
respectiv „acceptarea" este în esenţă act pregătitor
al primirii ilicite a banilor sau a foloaselor care
însă au fost incriminate autonom, fiind plasate pe
acelaşi plan cu luarea de mită propriu-zisă.
Infracţiunea fiind o infracţiune cu
consumare anticipată, nu sunt incriminate nici
actele pregătitoare, nici tentativa.
momentul pretinderii ori primirii banilor sau altor
foloase ori acceptării promisiunii sau nerespingerii
acesteia, fiind deci o infracţiune instantanee.
Nu are importanţă pentru existenţa
infracţiunii dacă cel ce a făcut promisiunea a dus-o
la îndeplinire.
75
În situaţia în care banii sau alte foloase
sunt remise în rate succesive, fapta are caracterul
de infracţiune continuată.
A. Modalităţi
Infracţiunea de luare de mită în oricare din

variantele sale are două modalităţi.
În practica judiciară s-a decis că există

Practică infracţiunea de luare de mită chiar dacă făptuitorul
judiciară restituie folosul primit ori refuză să primească
folosul promis, sau dacă ulterior acceptării
promisiunii, el este înlăturat din funcţia pe care o
ocupă.
Sancţiuni Sancţiuni
- Închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor

drepturi
-alin. 3 - banii, valorile sau orice alte bunuri care
au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă
acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la
plata echivalentului lor în bani.

procesuale oficiu.
8. DAREA DE MITĂ
Art. 290 C.pen. – „(1)Promisiunea, oferirea sau darea

de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
05:00 (2)Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune
atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice
mijloace de către cel care a luat mita.
76
(3)Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai
înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat
cu privire la aceasta.
1. Conţinutul (4)Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie
legal persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în
cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul
prevăzut în alin. (3).
(5)Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date
sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
A comis infracţiunea de dare de mită

Practică numitul I.V. care a oferit o sumă de bani numitului
judiciară S.l. pentru a-l determina să abandoneze cercetările
ce se efectuau cu privire la un transport de marfă
importată de societatea comercială reprezentată de
inculpat.
2. Condiţii
preexistente a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile
sociale referitoare la combaterea faptelor de
corupţie.
b)Obiectul material. Infracţiunea de dare de mită

nu are obiect material.
a) Subiectul activ poate fi orice persoană fizică.

Infracţiunea poate fi săvârşită şi de un
funcţionar public sau funcţionar însă, în această
situaţie, el acţionează în raport cu funcţia sau
serviciul pe care îl îndeplineşte funcţionarul mituit
ca o persoană particulară.
A.Obiectul Darea şi luarea de mită, fiind două fapte
infracţiunii distincte, oricare din ele cu subiect activ (autor
• Juridic generic nemijlocit) propriu, cel care dă mită (mituitorul)
trebuie socotit întotdeauna ca autor al infracţiunii
• Juridic special
• Material 77
B. Subiecţii
infracţiunii
de dare de mită şi nu ca instigator sau complice la
infracţiunea corelativă. În acelaşi timp,
funcţionarul corupt (mituit) va avea calitatea de
autor al infracţiunii de luare de mită şi nu instigator
sau complice la darea de mită.
Darea de mită poate fi comisă de autor nu
numai nemijlocit, direct, ci şi mediat, indirect,
adică printr-un intermediar, legea asimilând actele
de săvârşire directă cu cele săvârşite prin
intermediar, atât unele cât şi celelalte având
valoarea juridică a unor acte de autorat. Persoana
interpusă (intermediarul) va fi considerată
complice.
Darea de mită, comisă prin intermediar,
constituie infracţiune numai dacă promisiunea,
oferta sau folosul ajunge la funcţionarul public sau
funcţionar, nu şi atunci când acţiunea tipică
(necunoscută funcţionarului) se opreşte la
intermediar.
Atunci când chiar intermediarul l-a
determinat pe mituitor să săvârşească fapta prin
intermediul său, el va fi socotit instigator la fapta
de dare de mită în care se absoarbe, dacă este
cazul, complicitatea, deoarece instigarea ca formă
de participaţie principală absoarbe complicitatea,
formă de participaţie secundară.
b) Subiectul pasiv. În cazul infracţiunii de dare de

mită, subiectul pasiv îl constituie orice autoritate
publică, instituţii publice, instituţii sau alte
persoane juridice publice ori private din al căror
personal face parte funcţionarul public sau
funcţionarul privat căruia i se dă mită.
3. Conţinutul
constitutiv a) Elementul material al acestei infracţiuni constă
în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte
78
foloase ce nu se cuvin unui funcţionar public sau
unui alt funcţionar, direct sau indirect, în scopul de
a îndeplini, a nu îndeplini sau întârzia îndeplinirea
unui act privitor la atribuţiile sale de serviciu sau în
scopul de a face un act contrar acestor atribuţii.
Prin „promisiune" se înţelege
angajamentul, făgăduiala, obligaţia pe care şi-o
asumă o persoană faţă de un funcţionar public sau
funcţionar de a remite în viitor o sumă de bani sau
alte foloase dacă va acţiona sau nu va acţiona în
sensul urmărit şi dorit de mituitor.
A.Latura obiectivă
Promisiunea presupune un act unilateral al
• Elementul
mituitorului, neimplicând neapărat actul corelativ
material
al acceptării sau nerespingerii de către funcţionarul
public sau de către alt funcţionar ori alt salariat.
Mijloacele prin care se face promisiunea
sunt multiple. Aceasta se poate face verbal, în
scris, precum şi în orice alt mod; ea trebuie însă să
ajungă la cunoştinţa destinatarului, neavând
relevanţă dacă acesta o acceptă sau o respinge.
Prin „oferire" se înţelege activitatea de
prezentare funcţionarului public sau altui
funcţionar a banilor sau folosului pe care acesta
urmează să îl primească, în scopurile precizate prin
textul incriminator, infracţiunea de dare de mită
subzistând chiar dacă oferta nu este acceptată.
Pentru existenţa infracţiunii se cere ca
oferta să fie precisă, neechivocă, să se concretizeze
într-o acţiune efectivă şi reală. Atunci când oferta
este precedată de promisiune, infracţiunea se
consumă odată cu formularea promisiunii, fără însă
ca oferta consecutivă să fie lipsită de orice
consecinţe de ordin juridic.
Ceea ce caracterizează oferta este prezentarea
banilor sau foloaselor ce constituie obiectul mitei,
ori posibilitatea ca acestea să fie imediat remise,
prin urmare oferta nu este afectată de vreun
termen.
79
Spre deosebire de ofertă, promisiunea
priveşte sume de bani sau foloase viitoare, în
A.Latura obiectivă sensul că nu sunt prezentate sau puse la dispoziţia
• Elementul funcţionarului public sau funcţionarului în
material momentul formulării sale, ea fiind deci afectată de
un termen.
"A da" bani sau alte foloase presupune a
preda efectiv, a remite funcţionarului banii sau
foloasele.
Infracţiunea de dare de mită subzistă chiar
dacă nu s-a realizat actul pentru care s-au dat banii
sau foloasele, infracţiunea consumându-se odată cu
activitatea de predare, de înmânare a banilor sau a
altor foloase, nereprezentând importanţă nici dacă
darea a avut loc în mod efectiv.
Pentru existenţa infracţiunii de dare de
mită se cer a fi întrunite mai multe cerinţe
esenţiale.
 Prima condiţie constă în aceea ca
promisiunea, oferirea sau darea de mită să aibă ca
obiect banii sau alte foloase.
 A doua condiţie este aceea ca banii sau
foloasele promise, oferite sau date, să fie
necuvenite, să nu fie datorate potrivit legii, deci să
aibă caracter de retribuţie, să constituie plata (sau
răsplata) în vederea unui act determinat, arătat în
mod explicit. Foloasele sunt necuvenite atunci
când se promite, se oferă sau se dă peste ceea ce
este datorat în mod legal.
 A treia condiţie este aceea că promisiunea,
oferirea sau darea de bani ori alte foloase să se fi
comis anterior îndeplinirii sau neîndeplinirii de
către funcţionarul public, funcţionarul sau alt
salariat a actului în vederea căruia mituitorul a
acţionat, sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii
îndatoririlor de serviciu.
Atunci când elementul material s-a realizat
prin promisiune de bani sau alte foloase, darea
80
A.Latura obiectivă
• Elementul
material
efectivă a acestora poate să se facă şi după ce se
execută actul de serviciu cerut, deoarece
infracţiunea s-a consumat deja în momentul când a
avut loc promisiunea.
 Ultima condiţie este aceea ca actul pentru
a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc, subiectul
activ promite, oferă sau dă bani ori alte foloase să
fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale
funcţionarului sau a altui salariat ori un act contrar
acestor îndatoriri.
Nu interesează deci dacă actul în vederea
căruia sa dă mita este licit sau ilicit.
Nu va constitui dare de mită atunci când
funcţionarul căruia i s-au promis, oferit sau dat
foloasele nu are competenţa de a efectua actul în
vederea căruia particularul a comis fapta de mai
sus.
b) Urmarea imediată constă în posibilitatea

obţinerii unor servicii din partea funcţionarului
prin mijloace ilicite şi prin aceasta crearea unei
stări de pericol pentru buna desfăşurare a
serviciului.
c) Legătura de cauzalitate. Între elementul

legătură de cauzalitate. De regulă, aceasta rezultă
din însăşi materialitatea faptei.
Fapta se comite cu intenţie directă

Dacă făptuitorul nu a avut conştiinţa că
săvârşeşte una din acţiunile incriminate, fapta sa nu
constituie infracţiunea de dare de mită.
De asemenea, nu este realizat elementul
subiectiv al infracţiunii de dare de mită nici în
81
ipoteza în care făptuitorul s-a aflat în eroare de fapt
cu privire la caracterul actului solicitat
funcţionarului.
În cadrul laturii subiective a faptei de dare
de mită se include şi cerinţa unui scop urmărit de
subiectul activ şi anume îndeplinirea,
neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act
privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra
căruia se comite actul de corupere, ori efectuarea
unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, fiind
vorba deci de o intenţie calificată.
Nu are relevanţă cu privire la existenţa
infracţiunii dacă actul pentru a cărei îndeplinire
făptuitorul săvârşeşte fapta de corupere este legal
sau ilegal.
C.Cauze care exclud existenţa infracţiunii
Potrivit art.290 alin.2 C.pen. darea de mită

nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a
fost constrâns prin orice mijloace de către cel care
a luat mită. În această situaţie ne aflăm în faţa unei
cauze speciale de neimputabilitate.
Trebuie subliniat faptul că între
constrângerea prevăzută în art.25 C.pen. şi cea
prevăzută în art.290 alin.2 C.pen. există unele
deosebiri de exprimare a legiuitorului.
În cazul constrângerii reglementate de art.
25 C.pen., mijlocul de înfăptuire îl constituie
numai ameninţarea cu un pericol grav, în timp ce,
potrivit art.290 alin.2 C.pen., constrângerea se
efectuează prin orice mijloace, chiar printr-un
refuz al funcţionarului de a îndeplini actul cerut de
solicitant, fără acordarea de bani sau alte foloase,
perspectivă de natură a crea în psihicul celui
constrâns o presiune puternică, determinându-l să
dea foloasele sau banii.
82
De asemenea, dacă valoarea periclitată
prin activitatea făptuitorului în cazul constrângerii
din art.25 C.pen. ar putea să fie numai o valoare
legată de persoana omului (viaţa, sănătatea,
integritatea corporală, libertatea etc), în cazul
reglementat de art.290 alin.2 C.pen., poate fi orice
valoare de interes deosebit pentru cel constrâns,
inclusiv valorile de ordin patrimonial.
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi. Din examinarea în esenţa lor a celor trei acţiuni ce
Sancţiuni realizează elementul material al infracţiunii de dare
de mită, se poate constata că una dintre acestea -
promisiunea de bani ori alte foloase - reprezintă un
act de pregătire al dării de mită, incriminat însă
autonom ca infracţiune consumată.
În legătură cu tentativa, trebuie precizat că
legea noastră penală nu o sancţionează în cazul
dării de mită.
Consumarea infracţiunii de dare de mită
are loc instantaneu (momentan) în momentul
săvârşirii oricăreia dintre acţiunile tipice.
Infracţiunea poate subzista sub forma infracţiunii
continuate.
B.Modalităţi
Infracţiunea se poate săvârşi în trei

modalităţi normative. Acestora pot să le
corespundă multiple modalităţi de fapt.
C. Sancţiuni
Sancţiuni
- alin.1 - închisoare de la 2 la 7 ani
- alin.4 - banii, valorile sau orice alte bunuri care au
făcut obiectul dării de mită se confiscă, iar dacă
acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la
83
plata echivalentului lor în bani, chiar dacă oferta
nu a fost urmată de acceptare.
Măsura confiscării speciale operează în
cazul dării de mită numai atunci când fapta se
săvârşeşte prin oferire şi prin dare de bani sau alte
foloase, nu însă şi în modalitatea normativă a
comiterii infracţiunii prin promisiunea de bani sau
alte foloase.
D.Cauză de nepedepsire
Potrivit art.290 alin.3 C.pen., mituitorul nu

se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai
înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat
pentru acea infracţiune.
Cauza de nepedepsire operează numai
atunci când sunt îndeplinite o serie de condiţii:
- este necesar ca mituitorul să denunţe fapta. Nu

constituie însă o denunţare recunoaşterea făcută de
făptuitor în faţa organului de urmărire penală care
a constatat săvârşirea de către acesta a infracţiunii
de dare de mită.
- denunţarea să fie făcută unei autorităţi
- denunţul să fie făcut mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la fapta
de mituire

procesuale oficiu
10. TRAFICUL DE INFLUENŢĂ

1. Conţinutul
legal Art. 291 C.pen. - "(1)Pretinderea, primirea ori
acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct
sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de
84
către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă
că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care
promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să
nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor
îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2)Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt
supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se
dispune confiscarea prin echivalent."
A comis infracţiunea de trafic de influenţă

Practică inculpatul care, într-o perioadă de timp, a pretins şi
judiciară primit de la 11 persoane sumele de 2160 DM si 91
lei, lăsând să se înţeleagă că are pe lângă
preşedintele sindicatului influenţă în legătură cu
selecţionarea şi trimiterea cu prioritate a
persoanelor respective pe bază de contract de
muncă în străinătate.

preexistente
sociale referitoare la activitatea unităţilor publice
sau private.

A.Obiectul
infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii
• Juridic generic a) Subiect activ poate fi orice persoană care
• Juridic special îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii
• Material penale.
În principiu, se prevalează de influenţă asupra unui
B. Subiecţii funcţionar public sau funcţionar cei care sunt
infracţiunii cunoştinţe, rude sau prieteni cu funcţionarul.
• Subiectul activ În afara subiectului nemijlocit (autor), la
• Subiectul pasiv comiterea infracţiunii pe care o analizăm pot
contribui şi alţi subiecţi activi care au calitatea de
instigatori sau complici.
85
Când cel care a conceput infracţiunea de
trafic de influenţă este chiar intermediarul, el va
răspunde numai pentru instigare.
Persoana care cumpără influenţa reală sau
presupusă a autorului infracţiunii de trafic de
influenţă nu are calitatea de subiect activ şi nu
răspunde penal.
b) Subiectul pasiv este autoritatea publică,

instituţia publică sau orice altă persoană juridică în
al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public,
funcţionarul sau alt salariat pentru a cărui
influenţare făptuitorul primeşte ori pretinde foloase
sau acceptă daruri, şi în ale căror atribuţii de
serviciu intră efectuarea unui act pentru care este
real interesată persoana căreia i se promite
intervenţia.
3. Conţinutul a)Elementul material constă în acţiunea de

constitutiv traficare a influenţei care se poate realiza în una
din următoarele modalităţi alternative: pretinderea
de la o persoană interesată a unei sume de bani sau
a unui alt folos pentru a interveni pe lângă un
funcţionar asupra căruia subiectul are sau lasă să se
creadă că are influenţă; primirea de la o persoană
interesată, în acelaşi scop, a unei sume de bani sau
a altor foloase; acceptarea de promisiuni făcute în
scopul menţionat de către o persoană interesată;
acceptarea de daruri oferite, în vederea aceleiaşi
finalităţi de persoana interesată.
„A primi bani sau alte foloase" înseamnă
preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a
A.Latura obiectivă unui bun etc, iar „a pretinde bani sau alte foloase"
• Elementul presupune formularea de către subiectul activ
material
86
nemijlocit, în mod expres sau tacit, a unei cereri de
a i se da o sumă de bani, un bun sau alte valori.
„A accepta promisiunea" înseamnă a manifesta
acordul cu privire la promisiunile făcute sau
darurile oferite.
Termenii folosiţi de lege ("pretindere",
"primire" etc.) au înţelesul din vorbirea curentă şi
nu diferă de sensul termenilor utilizaţi la
infracţiunea de luare de mită.
Pentru existenţa infracţiunii de trafic de
influenţă se cer să fie îndeplinite mai multe cerinţe
esenţiale:
 în primul rând, se cere ca subiectul activ
să aibă influenţă ori lasă să se creadă că are
influenţă asupra unui funcţionar sau alt salariat.
A avea influenţă asupra unui funcţionar
sau alt salariat înseamnă a avea trecere, a se bucura
în mod real de încrederea acestuia, a fi în mod real
în bune relaţii cu el. Făptuitorul va lăsa să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţionar
atunci când, fără a avea trecere pe lângă acesta,
creează persoanei falsa impresie că se bucură de
A.Latura obiectivă
această trecere, că este în bune relaţii cu
• Elementul
funcţionarul, că se bucură de încrederea acestuia.
material
Cerinţa este realizată şi în cazul în care
făptuitorul nu dezminte afirmaţiile făcute de o altă
persoană că ar avea influenţă asupra
funcţionarului. Nu are relevanţă dacă făptuitorul a
precizat ori nu numele funcţionarului asupra căruia
are influenţă, suficient fiind să-l fi determinat
numai prin calitatea acestuia.
De asemenea, nu interesează dacă
făptuitorul atribuind un nume acelui funcţionar,
numele atribuit este real sau fictiv. Prin urmare,
esenţial este ca influenţa făptuitorului sa fi
constituit pentru persoana interesată motivul
determinant al tranzacţiei.
87
 a doua condiţie constă în aceea ca
subiectul activ să promită intervenţia sa pe lângă
un funcţionar public sau funcţionar spre a-l
determina să facă ori să nu facă un act ce intră în
atribuţiile sale de serviciu.
Dacă nu intră în atribuţiile de serviciu ale
funcţionarului public sau funcţionarului, fapta va
constitui infracţiunea de înşelăciune.
 altă cerinţă esenţială constă în aceea ca
acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii să fie realizată mai înainte ca
funcţionarul, pe lângă care s-a promis că se va
interveni, să fi îndeplinit actul ce constituie
obiectul intervenţiei sau cel mai târziu în timpul
îndeplinirii acestuia.
b) Urmarea imediată constă în realizarea unor

operaţii ilicite pe seama funcţionarului public sau
funcţionarului şi prin aceasta crearea unei stări de
pericol în ceea ce priveşte buna desfăşurare a
activităţii unei autorităţi, instituţii publice sau altei
persoane juridice în serviciul căreia se află
funcţionarul public sau funcţionarul care este
solicitat de făptuitor.
c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea

desfăşurată de făptuitor şi urmarea imediată trebuie
să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă,
de regulă, din materialitatea faptei (ex re).
A. Latura subiectivă
Infracţiunea se comite numai cu intenţie

directă calificată prin scop.
A. Forme
4.Forme.
Modalităţi.
Sancţiuni 88
Unele acte de pregătire, cât şi actele de
executare sunt asimilate formei consumate. Astfel,
acceptarea de promisiuni nu este altceva decât un
act pregătitor al primirii efective a unor foloase
necuvenite.
De asemenea, promisiunea de bani sau alte
foloase reprezintă un act de pregătire al traficului
de influenţă.
B.Modalităţi
Traficul de influenţă poate fi săvârşit în

două modalităţi normative. Pot exista o multitudine
de modalităţi de fapt.
C. Sancţiuni
Sancţiuni
Închisoare de la 2 la 7 ani.
Alin.2 - banii, valorile sau orice alte
bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor
în bani. Banii, valorile sau alte bunuri se confiscă
de la persoana care le deţine, indiferent dacă
aceasta este inculpatul sau o altă persoană.

procesuale
11. CUMPĂRAREA DE INFLUENŢĂ

1. Conţinutul
legal Art. 292 C.pen. - "(1)Promisiunea, oferirea sau darea
de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul,
direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau
lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar
public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească,
să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor
89
îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi
06:30 interzicerea exercitării unor drepturi.
(2)Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai
înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat
cu privire la aceasta.
(3)Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie
persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul
(4)Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite
sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent."
A comis infracţiunea de cumpărare de influenţă

Practică inculpatul P.O. care, alături de martorii denunţători A.E.
şi A.D.L., a acceptat cererea coinculpaţilor P.A.V. şi
judiciară
S.L.M., oferind acestora din urmă suma de 25.000 dolari
S.U.A. pentru cumpărarea influenţei afirmate de
inculpaţii amintiţi asupra unor funcţionari din conducerea
M.A.N. în vederea facilitării adjudecării prin firma SC
F.T. SRL Bacău, administrată de către soţia inculpatului
P.O. a licitaţiei de achiziţie combustibil organizată de UM
XXXXX Bucureşti prin procedura derulată în data de 26
aprilie 2004 1

preexistente
sociale referitoare la activitatea unităţilor publice sau
private şi care exclud orice încercare de a crea suspiciune
A.Obiectul
în legătură cu corectitudinea funcţionarului public sau
infracţiunii persoanei care exercită, permanent sau temporar, cu sau
• Juridic generic fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în
• Juridic special serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art.
• Material 175 alin. (2) C. pen. sau în cadrul oricărei persoane
juridice.
B. Subiecţii
infracţiunii c) Obiectul material lipseşte.
• Subiectul activ
• Subiectul pasiv
1 Î.C.C.J., secţ. pen., dec. nr. 2143/2009,
www.scj.ro.
90
a) Subiect activ poate fi orice persoană care
îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii
penale.
Subiect activ poate fi chiar un funcţionar public,
dar într-o asemenea ipoteză, acesta apare ca un simplu
terţ în raport cu funcţionarul public care ar urma să
îndeplinească actul de serviciu solicitat de cumpărătorul
de influenţă.
b) Subiectul pasiv. Cumpărarea de influenţă

fiind o infracţiune de corupţie şi în acelaşi timp o
infracţiune în legătură cu serviciul poate avea ca subiect
pasiv, în principal, organul de stat, instituţia publică sau
orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găseşte
funcţionarul public ori persoana prevăzută în art. 308 C.
pen. pentru a cărui influenţare făptuitorul promite, oferă
sau dă bani ori alte foloase, iar în secundar, cei menţionaţi
mai sus, în ale căror atribuţii de serviciu intră efectuarea
unui act pentru care este real interesată persoana căreia i
se promite intervenţia şi asupra căreia fapta aruncă
suspiciune.
În varianta tip, subiect pasiv secundar este
funcţionarul public a cărui influenţă este traficată. În
varianta atenuată subiectul pasiv secundar este persoana
care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o
remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul
unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin.
(2) C. pen. sau în cadrul oricărei persoane juridice şi
asupra căreia subiectul activ pretinde că are influenţă.
Sfera subiecţilor pasivi secundari se extinde şi în cazul
infracţiunii de cumpărare de influenţă asupra persoanelor
prevăzute în art. 1 din Legea nr. 78/2000 şi art. 294 C.
pen. Pentru explicaţii privind categoriile de persoane care
alcătuiesc subiectul pasiv secundar în aceste variante de
comitere, trimitem la explicaţiile de la subiectul activ la
La fel ca la infracţiunea de trafic de influenţă, şi la
infracţiunea de cumpărare de influenţă legiuitorul a ales
să lase în afara incriminării cumpărarea influenţei
persoanelor prevăzute în art. 293 C. pen. (persoanelor
91
care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să
pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat
spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent
dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii
române ori în baza unei alte legi).
3. Conţinutul a) Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 292

constitutiv C. pen. îl constituie promisiunea de bani sau alte foloase
unei persoane care are sau lasă să se creadă că are
influenţă pentru a interveni pe lângă un funcţionar public
sau persoană prevăzută în art. 308 C. pen.; oferirea, în
acelaşi scop, a unei sume de bani sau a altor foloase;
darea de bani ori alte foloase în scopul menţionat.
Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de
cumpărare de influenţă este necesară îndeplinirea unor
condiţii esenţiale şi anume:
a. Ca oricare din acţiunile de promitere, oferire sau
dare să fie săvârşită ca urmare a influenţei pe care
vânzătorul de influenţă pretinde că o are asupra unui
funcţionar public sau persoană prevăzută în art. 308 C.
pen.
b. Ca acţiunea ce realizează elementul material
(promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase),
să fie săvârşită de către autor pentru intervenţia
traficantului pe lângă un funcţionar public sau persoana
prevăzută în art. 308 C. pen., spre a-l determina să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să
întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale
de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor
îndatoriri. Pentru existenţa infracţiunii de cumpărare de
influenţă, este necesar, deci, pe de o parte, ca unitatea din
care face parte funcţionarul public sau persoana prevăzută
în art. 308 C. pen. asupra căruia traficantul pretinde că ar
avea influenţă să fie competentă a efectua actul în
vederea căruia se trafică influenţa, iar, pe de altă parte, ca
funcţionarul public sau persoana prevăzută în art. 308 C.
pen., făcând parte din acea unitate, să aibă competenţa
funcţională de a înfăptui actul solicitat. Dacă funcţionarul
public sau persoana prevăzută în art. 308 C. pen. nu este
92
A.Latura obiectivă
• Elementul
material competentă să efectueze actul în vederea căruia se trafică
influenţa, fapta cumpărătorului nu va constitui
infracţiune, neîntrunindu-se elementele constitutive
cerute de norma de incriminare. Fapta vânzătorului de
influenţă va constitui în acest caz infracţiunea de
înşelăciune.
c. Ca acţiunea care constituie elementul material al
infracţiunii să fie realizată mai înainte ca funcţionarul
public sau persoana prevăzută în art. 308 C. pen. pe lângă
care s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce
intră în atribuţiunile sale de serviciu sau cel mai târziu în
timpul îndeplinirii acestuia. Dacă fapta se săvârşeşte
ulterior, aceasta nu mai prezintă elementele constitutive
ale unei infracţiuni, constituind o simplă gratificare a
persoanei care, prin influenţa sa, a făcut posibilă
rezolvarea cererii gratificatorului. Neexistând o înţelegere
A.Latura obiectivă anterioară îndeplinirii actului, chiar dacă se exercită
• Elementul influenţa asupra unui funcţionar public sau persoană
material prevăzută în art. 308 C. pen. pentru a-şi îndeplini într-o
anumită manieră îndatoririle de serviciu, nu se poate
vorbi despre traficarea influenţei, şi nici despre
cumpărarea de influenţă.
Urmarea imediată constă în realizarea unor

operaţii ilicite pe seama funcţionarului public sau
persoanei prevăzută în art. 308 C. pen. şi prin aceasta
crearea unei stări de pericol în ceea ce priveşte buna
desfăşurare a activităţii unei autorităţi, instituţii publice
sau altei persoane juridice în serviciul căreia se află
funcţionarul public sau persoana prevăzută în art. 308 C.
pen. care este solicitată de făptuitor.
d) Legătura de cauzalitate. Între activitatea

desfăşurată de făptuitor şi urmarea imediată trebuie
să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă,
de regulă, din materialitatea faptei (ex re).
93
Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă
A. Forme
4.Forme.
Modalităţi. Infracţiunea de cumpărare de influenţă fiind o
Sancţiuni infracţiune cu consumare anticipată, unele actele de
pregătire cât şi actele de executare sunt asimilate formei
consumate. Astfel, promisiunea de bani sau alte foloase
reprezintă un act de pregătire al cumpărării efective de
influenţă.
Simpla promisiune, oferire sau dare de bani sau
alte foloase este suficientă pentru a se consuma
infracţiunea fără a fi nevoie de un acord de voinţă între
cumpărătorul şi vânzătorul de influenţă.
Cumpărarea de influenţă constituie o infracţiune cu
conţinut alternativ, faptele prin care se concretizează două
sau chiar toate acţiunile (promisiunea, oferirea sau darea)
comise de aceeaşi persoană, neîntrerupt şi cu aceeaşi
ocazie, reprezintă în ansamblu o unitate infracţională
naturală.
B.Modalităţi
Cumpărarea de influenţă poate fi săvârşit în două

modalităţi normative. Pot exista o multitudine de
modalităţi de fapt.
C. Sancţiuni
Sancţiuni
Închisoare de la 2 la 7 ani.
Alin.2 – Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă
fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost
sesizat cu privire la aceasta.
Alin. 3 - Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie
persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul
Alin. 4 banii, valorile sau orice alte bunuri se
confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor
94
în bani. Banii, valorile sau alte bunuri se confiscă
de la persoana care le deţine, indiferent dacă
aceasta este inculpatul sau o altă persoană.

procesuale
12. Fapte săvârşite de către membrii instanţelor de

1. Conţinutul arbitraj sau în legătură cu aceştia
legal
Art. 293: Dispoziţiile art. 289 şi art. 290 se aplică în
mod corespunzător şi persoanelor care, pe baza unui
acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu
privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de
către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura
arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza
unei alte legi.
Art. 294: Fapte săvârşite de către funcţionari străini
sau în legătură cu aceştia
Prevederile prezentului capitol se aplică în privinţa
următoarelor persoane, dacă, prin tratatele internaţionale
la care România este parte, nu se dispune altfel:
a)funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară
activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor
persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei
organizaţii publice internaţionale la care România este
parte;
b)membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor
internaţionale la care România este parte;
c)funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară
activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor
persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul
Uniunii Europene;
d)persoanelor care exercită funcţii juridice în cadrul
instanţelor internaţionale a căror competenţă este
acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la
grefele acestor instanţe;
95
e)funcţionarilor unui stat străin;
f)membrilor adunărilor parlamentare sau administrative
ale unui stat străin.
g)juraţilor din cadrul unor instanţe străine.
Ambele texte de lege realizează o extindere a sferei
subiectului infracțiunilor de corupție.
B.INFRACȚIUNI DE SERVICIU
1. DELAPIDAREA
1. Conţinutul
legal Art. 295 C.pen. - "(1)Însuşirea, folosirea sau
traficarea de către un funcţionar public, în interesul său
ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le
gestionează sau le administrează se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2)Tentativa se pedepseşte."
04:300
Au comis această infracţiune inculpaţii în
următoarele împrejurări: în intervalul anilor 1999/2001,
Practică inculpatul N.A. fiind şeful biroului energetic la U.M.
judiciară 02397 Timişoara, dispunea de combustibilul lichid al
unităţii. În această calitate el a trimis cantităţi superioare
celor necesare, gestionarului, cazarman, inculpatul P.V.,
de la U.M. 01970 Săcălaz, ceea ce a creat condiţii optime
de sustragere, prin intermediul folosirii unor acte
întocmite în fals (procesul verbal de custodie, fictiv, ex.)
În aceste condiţii au fost sustrase 8,174 tone de
combustibil lichid C.L.U. tip III, în valoare de 47.419.417
lei.
2. Condiţii
preexistente A.Obiectul material
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale
privind buna desfăşurare a activităţii de serviciu a
unităţilor publice, ori a altor persoane juridice. În
secundar se aduce atingere şi relaţiilor sociale de ordin
patrimonial care trebuie protejate împotriva faptelor de
sustragere săvârşite de către cei care administrează sau
96
A.Obiectul gestionează bunurile ce aparţin sau interesează o persoană
infracţiunii juridică publică sau privată.
• Juridic generic
• Juridic special a) Obiectul material pot fi banii, valori sau alte bunuri
• Material pe care făptuitorul le gestionează sau administrează.
B. Subiecţii C. Subiecţii Infracţiunii

infracţiunii
• Subiectul activ a)Subiectul activ Infracţiunea de delapidare nu
• Subiectul pasiv poate fi comisă decât de către o persoană care are
calitatea de funcţionar public şi care, în această calitate
gestionează sau administrează bunuri. Prin urmare,
delapidarea este o infracţiune proprie, cu subiect calificat
care trebuie să aibă o dublă calitate: aceea de funcţionar
public şi aceea de gestionar ori administrator.
Cele două calităţi trebuie să fie îndeplinite în mod
cumulativ, deoarece absenţa uneia dintre ele duce la
inexistenţa infracţiunii de delapidare. În acest sens, un
funcţionar public care a contribuit prin activităţi directe şi
nemijlocite la sustragerea unor bani sau altor bunuri fără
a avea calitatea de gestionar sau administrator, alături de
o persoană (funcţionar public) care îndeplineşte aceste
condiţii, nu va fi considerat coautor al infracţiunii de
delapidare, ci complice.
Noţiunea de „funcţionar public” este explicată în art. 175
C. pen.
Calitatea subiectului activ nemijlocit în cazul
infracţiunii de delapidare este circumscrisă numai la acei
funcţionari publici care au atribuţii de gestionare sau
administrare.
Dacă subiectul activ nemijlocit este administratorul
judiciar ori lichidatorul averii unui debitor, în sensul Legii
nr. 85/2014, precum şi orice reprezentant sau prepus al
acestuia, fapta reprezintă o variantă agravată a infracţiunii
de gestiune frauduloasă, iar nu delapidare.
În cazul delapidării, participaţia este posibilă sub
toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate.
Pentru coautorat se cere ca toţi participanţii să aibă
calitatea de funcţionari (gestionari sau administratori).
97
b) Subiectul pasiv al infracţiunii de delapidare nu
poate fi decât o persoană juridică publică sau privată, care
a fost prejudiciată prin săvârşirea faptei. În general,
subiectul activ fiind un funcţionar public, subiectul pasiv
este o persoană juridică publică. Datorită specificului
noţiunii de funcţionar public şi a separării definiţiei de
cea a noţiunii de „public” prevăzută în art. 176 C. pen.,
este posibil ca un funcţionar public, în sensul art. 175 C.
pen. să desfăşoare activitatea în cadrul unei persoane
juridice de drept privat (cum ar fi, spre exemplu,
administratorul în cadrul persoanelor declarate de utilitate
publică, dar care nu sunt persoane juridice cu capital
integral sau majoritar de stat, autorităţi sau instituţii
publice).
Subiect pasiv al variantei atenuate a infracţiunii va
fi o persoană juridică, alta decât cele prevăzute la art. 176
C. pen., sau una din persoanele care desfăşoară un
serviciu de interes public, potrivit art. 175 alin. (2) C. pen.
3. Conţinutul
constitutiv A. Latura obiectivă
a) Elementul material al infracţiunii de delapidare constă
în acţiunea de sustragere, care se realizează prin trei
variante alternative: însuşirea, folosirea şi traficarea.
Însuşirea constă în scoaterea unui bun din posesia sau
detenţia unei persoane juridice şi trecerea acestuia în
A.Latura obiectivă stăpânirea făptuitorului care poate dispune de el, adică
• Elementul poate să-l consume, să-l utilizeze ori să-l înstrăineze.
material Folosirea presupune scoaterea temporară a bunului aflat
• Urmarea în gestionarea sau administrarea făptuitorului şi utilizarea
lui ilicită, spre deosebire de situaţia în care făptuitorul ia
imediată
bunul în stăpânire şi dispune de acesta.
• Legătura de Traficarea constă într-o speculare, o exploatare a
cauzalitate bunului pe care făptuitorul îl are în gestiunea sau
administrarea sa. În cazul traficării, bunul este scos din
B. Latura subiectivă patrimoniul unităţii şi supus temporar unor operaţiuni
• Vinovăția speculative, autorul însuşindu-şi profitul realizat în acest
mod.
98
b)Urmarea imediată. În cazul infracţiunii
de delapidare, urmarea imediată constă într-o stare de
pericol pentru relaţiile de serviciu. În secundar se poate
produce şi un prejudiciu patrimoniului persoanei juridice
în cadrul căreia lucrează funcţionarul public. În cazul
variantei agravate prevăzute în art. 309 C. pen., fapta
trebuie să aibă ca urmare producerea unor consecinţe
deosebit de grave. Potrivit art. 183 C. pen., prin
consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă
materială mai mare de 2.000.000 lei.
b) Infracţiunea de delapidare subzistă atunci când există

şi o legătură de cauzalitate între acţiunea de însuşire,
folosire sau traficare şi urmarea imediată, deposedarea
unităţii publice sau private de acel bun.
c) Latura subiectivă
Infracţiunea de delapidare se comite cu intenţie, de
regulă intenţie directă, dar nu este exclusă nici cea
indirectă. Făptuitorul prevede urmările faptei sale
periculoase, respectiv că produce prin acţiunea sa
prejudicii patrimoniului public sau privat şi urmăreşte sau
acceptă acest rezultat. Simpla lipsă din gestiune nu
înseamnă neapărat delapidare, ci trebuie demonstrată
intenţia de însuşire, ori de folosire sau traficare de bani,
valori sau alte bunuri.
Mobilul faptei nu are importanţă în realizarea
laturii obiective, atâta vreme cât făptuitorul a fost
determinat de dorinţa de a realiza avantaje pe seama
patrimoniului unităţii prejudiciate, mobilul va contribui,
însă, la determinarea pericolului concret al infracţiunii şi
la individualizarea pedepsei.
În varianta agravată (art. 309 C. pen.) fapta se
poate comite cu intenţie directă, indirectă sau cu intenţie
depăşită. Astfel, făptuitorul urmăreşte producerea
rezultatului iniţial, dar în realitate se produce un rezultat
mai grav (consecinţe deosebit de grave), rezultat pe care
făptuitorul fie îl urmăreşte (intenţie directă), fie îl acceptă
(intenţie indirectă), dar există şi posibilitatea culpei
făptuitorului în raport cu rezultatul mai grav (intenţie
depăşită).
99
A. Forme
4.Forme. Delapidarea este susceptibilă de toate formele imperfecte,
Sancţiuni însă actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate.
În situaţia în care prin actul pregătitor respectiv se
realizează conţinutul unei alte infracţiuni, făptuitorul va
răspunde din punct de vedere penal pentru aceasta. De
exemplu, dacă în vederea săvârşirii unei infracţiuni de
delapidare s-au falsificat unele facturi sau alte documente
contabile, autorul va fi tras la răspundere penală pentru
fals în înscrisuri.
Tentativa este posibilă în raport cu toate modalităţile
normative şi se pedepseşte potrivit art. 295 alin. (2) C.
pen.
C.Sancţiuni
Infracţiunea de delapidare în varianta sa simplă se
Sancţiuni pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Potrivit art. 308 C. pen., în cazul variantei atenuate
a infracţiunii de delapidare, limitele speciale ale pedepsei
se reduc cu o treime.
Atunci când a produs consecinţe deosebit de grave
(varianta agravată) limitele speciale ale pedepsei
prevăzute de lege în art. 295 C. pen. se majorează cu
jumătate.
Tentativa la infracţiunea de delapidare indiferent
de varianta acesteia se pedepseşte potrivit art. 33 alin. (2)
C. pen. raportat la art. 295 alin. (2) C. pen.

procesuale oficiu.
2. PURTAREA ABUZIVĂ
Art. 250 C.pen. - "(1)Întrebuinţarea de expresii

1. Conţinutul jignitoare faţă de o persoană, de către un
legal funcţionar public in exerciţiul atribuţiilor de
100
serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lună
la 1 an sau cu amendă.
(2)Ameninţarea săvârşită de către un
funcţionar public, în condiţiile alin (1), se
cu amenda.
(3) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de
către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1)
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(4)Vătămarea corporală săvârşită de către un
funcţionar public, în condiţiile alin. (1) se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
(5)Vătămarea corporală gravă săvârşită de
către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1)
se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12
ani.”
A comis infracţiunea de purtare abuzivă

inculpatul N.C., gardian public în Corpul
Practică Gardienilor Publici, care, aflându-se în serviciul de
judiciară pază, a surprins partea vătămată pescuind fără
permis şi într-o perioadă interzisă. Deoarece partea
vătămată a refuzat să-l însoţească la administraţia
parcului din apropiere pentru întocmirea
procesului-verbal de contravenţie, inculpatul a
lovit-o.
2. Condiţii
preexistente A. Obiectul infracţiunii
a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile

A.Obiectul sociale referitoare la comportarea corectă, decentă
infracţiunii şi cuviincioasă a funcţionarilor publici cât şi a
• Juridic generic celorlalţi funcţionari în raport cu persoanele cu
• Juridic special care aceştia vin în contact în exerciţiul atribuţiilor
• Material de serviciu.
B. Subiecţii 101
infracţiunii
• Subiectul activ
• Subiectul pasiv
b) Obiectul material există numai în cazul
modalităţii agravate (alin.2). În acest caz obiectul
material este format din corpul persoanei vătămate.
a)Subiect activ nemijlocit nu poate fi decât un
funcţionar public sau un funcţionar (subiect activ
calificat) care se găseşte în exerciţiul funcţiunii.
Participaţia penală este posibilă. Coautoratul însă
există numai dacă toţi făptuitorii au calitatea
specială (funcţionari publici/funcţionari) cerută de
textul legal pentru autor. Persoana care comite acte
de executare, fără să aibă această calitate, va fi
trasă la răspundere penală pentru complicitate
concomitentă la săvârşirea infracţiunii de purtare
abuzivă. Instigator sau complice poate fi orice
persoană.
b)Subiectul pasiv principal este autoritatea publică

a cărei activitate a fost lezată prin activitatea
abuzivă desfăşurată de către subiectul activ.
Subiect pasiv secundar este orice persoană
împotriva căreia s-au întrebuinţat expresii
jignitoare ori s-au folosit loviri sau alte violenţe.
a)Elementul material se realizează fie prin

3. Conţinutul întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o
constitutiv persoană (în varianta simplă), fie prin lovire sau
alte violenţe (în varianta agravată).
Expresiile jignitoare utilizate de un
funcţionar public pot fi proferate în scris, oral, prin
gesturi etc, cerându-se ca victima să fie prezentă,
în caz contrar fapta ar putea eventual fi considerată
calomnie sau insultă.
102
Termenul "violenţă" are o sferă mai largă
decât cea la care se referă art.193 C.pen.,
înţelegându-se şi violenţele comise asupra
obiectelor aparţinând unei persoane (de exemplu:
A.Latura obiectivă îmbrâncirea unei persoane în aşa fel încât i-au
• Elementul căzut ochelarii şi s-au spart sau i s-a descusut
material haina; ruperea unei petiţii şi aruncarea ei în faţă
• Urmarea celui tratat abuziv).
imediată Actele săvârşite de făptuitor, chiar dacă
întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii
prevăzută în art.193 C.pen., acestea se absorb în
conţinutul infracţiunii prevăzută în art.296 alin.2
C.pen., neaplicându-se prevederile privind
concursul de infracţiuni.
Între infracţiunea prevăzută în art.194
C.pen. va exista concurs de infracţiuni.
A.Latura obiectivă b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de

• Legătura de pericol care lezează prestigiul şi buna desfăşurare a
cauzalitate activităţii unei unităţi publice în care subiectul
activ îşi exercită atribuţiile de serviciu, iar pe de
B. Latura subiectivă altă parte onoarea şi demnitatea persoanei
• Vinovăţia împotriva căreia a fost îndreptată fapta.
În cazul formei agravate, urmarea constă
într-o vătămare efectivă cauzată prin lovire sau alte
violenţe.

făptuitorului şi urmarea produsă, trebuie să existe o
legătură de cauzalitate.
În situaţia când elementul material constă
în întrebuinţarea de expresii jignitoare, sau în
amenințare legătura de cauzalitate rezultă implicit
din săvârşirea faptei (ex re). În cazul când
elementul material este realizat prin loviri sau alte
violenţe, legătura de cauzalitate trebuie stabilită.
4.Forme. 103
Modalităţi.
Sancţiuni
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie
A.Forme
Infracţiunea este susceptibilă de tentativă,

dar este incriminată numai forma consumată.
Momentul consumării faptei este
momentul în care făptuitorul întrebuinţează
expresii jignitoare ori comite loviri sau alte
violenţe asupra persoanei vătămate. Infracţiunea
poate fi săvârşită şi în forma continuată, epuizarea
având loc în momentul săvârşirii ultimei acţiuni.
B.Modalităţi
În cazul variantei tip există o singură modalitate

normativă, iar în cazul variantelor agravate
subzistă 4 modalităţi normative. Acestora le pot
corespunde multiple modalităţi de fapt.
C.Sancţiuni
Sancţiuni
- alin.1 - închisoare de la o lună la 6 luni
- alin 2 – limitele de pedeapsă se majorează cu o
treime

5. Aspecte
oficiu.
procesuale
3. ABUZUL ÎN SERVICIU
1. Conţinutul Art. 297 C.pen. - "(1)Fapta funcţionarului public care,

legal în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un
act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta
cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau
104
intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei
persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la
7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta
funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei
persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de
inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă
politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică
necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA."
A săvârşit, printre altele, şi infracţiunea de abuz

Practică în serviciu, numitul L.V., ofiţer în cadrul Poliţiei
municipiului Timişoara, B.P.E.F., care a percheziţionat
judiciară
sediul firmei SC M.I. SRL fără a avea autorizaţie de
percheziţie, ocazie cu care acesta a bruscat-o pe M.I.,
asociată la SC M.I. SRL Timişoara, şi i-a cauzat leziuni
ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul
L.V., a procedat la percheziţionarea spaţiilor şi a ridicat
documente în ciuda opoziţiei părţii vătămate M.I.,
încălcând astfel prevederile Codului procedură penală şi
cauzând o vătămare intereselor legale ale părţilor
vătămate, astfel încât se reţine în sarcina inculpatului
infracţiunea de abuz în serviciu. De asemenea, prin faptul
că acelaşi inculpat a exercitat violenţe asupra părţii
vătămate M.I., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar
prin aceasta i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru
vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, se reţine că a
săvârşit şi infracţiunea de purtare abuzivă 1

preexistente a) Obiectul juridic special îl constituie
relaţiile sociale privitoare la buna desfăşurare şi realizare
a activităţii de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare
presupune executarea îndatoririlor de serviciu în mod
cinstit şi corect, precum şi relaţiile sociale privind
1 Î.C.C.J., sec.pen., dec. nr. 1228/2006,
www.ctce.ro.
105
apărarea drepturilor şi intereselor oricărei persoane,
împotriva abuzului funcţionarilor publici sau altor
persoane în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În varianta asimilată s-a avut în vedere, în secundar, să se
ocrotească şi protejeze penal drepturile cetăţenilor,
fiindu-le recunoscută şi garantată deplina egalitate în
drepturi. Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie,
„cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări”.
b) Infracţiunea este de regulă lipsită de un obiect
material. Când fapta se realizează însă asupra unui
bun (lucru), obiectul material este acel bun (de
exemplu redactarea ilegală a unui act).
A.Obiectul
• Juridic generic
• Juridic special a)Subiectul activ. În cazul infracţiunii de abuz în
• Material serviciu, subiect activ este calificat, acesta trebuind să fie
un funcţionar public, în sensul art. 175 C. pen., în
B. Subiecţii varianta tip şi varianta asimilată, sau o persoană din cele
infracţiunii prevăzute în art. 308 C. pen., în varianta atenuată.
• Subiectul activ
• Subiectul pasiv
b)Subiect pasiv principal este autoritatea sau
instituţia publică, persoana care exercită un serviciu de
interes public sau orice altă persoană juridică în serviciul
căreia făptuitorul şi-a îndeplinit abuziv îndatoririle de
serviciu.
Subiectul pasiv secundar al infracţiunii poate fi
orice persoană fizică sau juridică, chiar şi un funcţionar
public sau persoană prevăzută în art. 308 C. pen. ale căror
drepturi şi interese sunt lezate prin comportarea şi
activitatea abuzivă a subiectului activ. În cazul variantei
asimilate subiect pasiv secundar este persoana căreia i se
îngrădeşte folosinţa sau exerciţiul unor drepturi ori i se
creează o situaţie de inferioritate, pe temeiurile enumerate
anterior.
3. Conţinutul
constitutiv 106
a) Elementul material. În cazul infracţiunii de
abuz în serviciu varianta tip, elementul material se poate
manifesta, fie printr-o inacţiune (neîndeplinirea unui act),
fie printr-o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act
etc.).
A.Latura obiectivă Termenul „act” utilizat de textul incriminator (art. 297)
• Elementul are înţelesul de operaţie pe care subiectul activ trebuie să
material o efectueze în virtutea atribuţiilor de serviciu. În acest
• Urmarea sens, prin neîndeplinirea unui „act” se înţelege omisiunea
imediată făptuitorului de a efectua acea activitate, acea operaţie pe
• Legătura de care era obligat să o facă, iar prin „îndeplinirea în mod
cauzalitate defectuos a unui act” se înţelege efectuarea unei operaţii
în mod abuziv, respectiv altfel de cum trebuia făcută,
adică în alte condiţii decât prevede legea
Urmarea imediată constă în cauzarea unei
• Vinovăţia vătămări intereselor legale ale persoanei, prin
săvârşirea faptei ştirbindu-se în orice mod
drepturile şi interesele acelei persoane.
b) Legătura de cauzalitate. Între elementul material

cauzalitate, însă de regulă aceasta rezultă din
A. Latura subiectivă
Infracţiunea se comite numai cu intenţie

A.Forme
4.Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile în
Modalităţi. modalitatea « îndeplinirii defectuase a atribuţiilor
Sancţiuni de serviciu », nu sunt incriminate. De asemenea,
legea nu prevede sancţionarea tentativei.
Consumarea infracţiunii are loc
instantaneu, fie la data neîndeplinirii actului, fie la
data expirării termenului pentru efectuarea lui, fie
în momentul îndeplinirii defectuoase a actului.
• Actele
preparatorii 107
• Tentativa
• Consumarea
B.Modalităţi
Fapta se comite în două modalităţi

normative. Acestora le corespund diferite
C.Sancţiuni
Sancţiuni Infracţiunea de abuz în serviciu este sancţionată în
varianta tip şi varianta asimilată cu pedeapsa închisorii de
la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa
o funcţie publică. În varianta atenuată, pedeapsa se
stabileşte potrivit prevederilor art. 297 C. pen., limitele
speciale reducându-se cu o treime. În varianta agravată,
limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se

procesuale
3. NEGLIJENȚA ÎN SERVICIU
1. Conţinutul Art. 298 C.pen. – „Încălcarea din culpă de către un

legal funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei
defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori
o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei
persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă."
A comis această infracţiune inculpata P.L.,

Practică angajată la Staţia CF Tecuci, care avea ca
judiciară atribuţii de serviciu verificarea lunară a
gestiunii staţiei, predarea zilnică a numerarului
din încasări, întocmirea şi înaintarea conturilor
108
de gestiune şi verificarea inopinată a caselor de
bilete. Neîndeplinindu-şi corespunzător aceste
atribuţii, mai ales prin neefectuarea verificărilor
lunare a gestiunii casei de bilete, inculpata P.L.
a înlesnit păgubirea părţii civile de către casieri
care, în perioada 1998-1999 şi-au însuşit din
gestiune contravaloarea unui mare număr de
bilete vândute 1.

preexistente a) Obiectul juridic special este complex şi constă, pe
de o parte, în relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea în
bune condiţiuni a activităţii oricărei autorităţi, instituţii
publice, persoane juridice cu capital majoritar sau integral
de stat sau persoane juridice private ori persoane care
exercită un serviciu de interes public, relaţii periclitate
prin îndeplinirea neglijentă a atribuţiilor de serviciu a
unei persoane din subordine, iar pe de altă parte, şi în
relaţiile sociale referitoare la interesele legale ale
cetăţenilor
b) De regulă, obiectul material lipseşte. În situaţia însă

în care neglijenţa în serviciu s-a comis asupra unui lucru
(bun), de exemplu, redactarea defectuoasă a unui înscris,
neglijenţa în întrebuinţarea unor bunuri (aparate, maşini,
animale, instalaţii, produse industriale de orice fel etc.),
atunci acel lucru va constitui obiectul material al
infracţiunii
a) Subiectul activ este calificat, acesta trebuind să fie
un funcţionar public, în sensul art. 175 C. pen., în
varianta tip, sau o persoană din cele prevăzute în art. 308
C. pen., în varianta atenuată.
b) Subiect pasiv principal este autoritatea ori
instituţia publică, persoana juridică publică sau
1 C.S.J., secţ. pen., dec. nr. 2575/2002, în
RDP nr. 2/2004, p. 156.

109
privată în serviciul căreia acţionează funcţionarul
public sau funcţionarul privat.
Subiectul pasiv secundar al infracţiunii
poate fi orice persoană (chiar şi un funcţionar
public sau funcţionar) ale cărei drepturi şi interese
sunt lezate prin comportarea şi activitatea abuzivă
a subiectului activ.
3. Conţinutul
constitutiv
a) Elementul material. Infracţiunea de
neglijenţă în serviciu constă, sub aspectul elementului
material, în încălcarea unei îndatoriri de serviciu prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei
defectuoasă, încălcare prin care s-a realizat una din
A.Latura obiectivă
urmările stabilite prin textul incriminator.
• Elementul Prin „îndatorire de serviciu”, se înţelege tot ceea ce cade
material în sarcina unui funcţionar public sau a altei persoane
• Urmarea potrivit normelor care reglementează serviciul respectiv,
imediată ori care sunt inerente naturii acelui serviciu
• Legătura de
cauzalitate Urmarea imediată. Pentru existenţa laturii
obiective este necesar ca prin fapta comisă să se fi produs
B. Latura subiectivă una dintre urmările prevăzute în art. 298 C. pen.: să
• Vinovăţia cauzeze o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau
intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei
persoane juridice.
c) Legătura de cauzalitate. Între elementul

legătură de cauzalitate, însă de regulă aceasta
rezultă din materialitatea faptei.
Infracţiunea se comite din culpă.
A.Forme
4.Forme. Infracțiunea nu este susceptibilă de
Modalităţi. tentativă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în
Sancţiuni 110
care se produce rezultatul socialmente periculos, mai
precis, în momentul când s-a executat acţiunea prevăzută
de lege sau în momentul în care a expirat termenul în care
actul trebuia să fie efectuat şi s-a produs vreuna din
urmările imediate ale faptei (paguba sau vătămarea unui
drept sau a unui interes legal al unei persoane fizice sau
juridice).
C.Sancţiuni
Sancţiuni
În varianta simplă, neglijenţa în serviciu este pedepsită cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă când
infracţiunea este săvârşită de un funcţionar public.
Potrivit art. 308 C. pen., dacă fapta este comisă de o
persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau
fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în
serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art.
175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice,
limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
În varianta agravată (atunci când, indiferent de calitatea
subiectului activ, se produc consecinţe deosebit de grave),
limitele de pedeapsă prevăzute, după caz, în art. 298 sau
308 C. pen. se majorează cu jumătate.

procesuale oficiu.
4. FOLOSIREA ABUZIVĂ A FUNCȚIEI ÎN

SCOP SEXUAL
Art. 299 C.pen. – „(1)Fapta funcţionarului

1. Conţinutul public care, în scopul de a îndeplini, a nu
legal îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea
unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu
sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de
natură sexuală de la o persoană interesată
111
direct sau indirect de efectele acelui act de
serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6
luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita
profesia ori activitatea în executarea căreia a
săvârşit fapta.
(2)Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură
sexuală de către un funcţionar public care se prevalează
sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate
asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea
în executarea căreia a săvârşit fapta."
Ar putea comite această infracţiune un judecător

Practică care solicită reclamantei să întreţină relaţii sexuale pentru
a da o hotărâre favorabilă în cauză, ori un profesor care
judiciară
întreţine raporturi sexuale cu o studentă pentru a o declara
promovată la materia sa, sau un director care îşi presează
secretara să întreţină relaţii sexuale, amenințând-o cu
concedierea.

preexistente Obiectul juridic special este complex, deoarece
prin fapta examinată se vatămă ori se pun în pericol mai
multe categorii de relaţii sociale.
În principal, relaţiile sociale vătămate sau
ameninţate sunt acele relaţii privitoare la serviciu aşa cum
A.Obiectul
au fost ele stabilite prin normele dreptului muncii, prin
infracţiunii regulamente, instrucţiuni, carta universitară, regulamente
• Juridic generic privind funcţionarea şcolilor, norme de ordine interioară
• Juridic special care asigură bunul mers al unităţilor publice sau private.
• Material b) În secundar se aduce atingere vieţii sexuale a
persoanei, legea penală ocrotind prin incriminarea
B. Subiecţii folosirii abuzive a funcţiei în scop sexual libertatea
infracţiunii acestor relaţii la adăpost de orice abuz al unei persoane în
• Subiectul activ sau pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu
• Subiectul pasiv
c) Infracţiunea este lipsită de un obiect material.
112
a)Subiectul activ. Condiţia cerută în mod explicit la
dispoziţiile legale pentru autorul infracţiunii de folosire
abuzivă a funcţiei în scop sexual este ca acesta să fie un
funcţionar public (în varianta tip) sau o persoană din cele
prevăzute în art. 308 C. pen. (în varianta atenuată). Pentru
explicaţii privind aceste categorii de persoane, trimitem la
b)Subiect pasiv. În principal se aduce atingere

autorităţii, instituţiei publice, persoanei care exercită un
serviciu de interes public ori persoanei juridice cu capital
integral sau majoritar de stat ori persoanei juridice private
în subordinea căreia lucrează funcţionarul public sau
persoana din cele prevăzute în art. 308 C. pen. care îşi
exercită abuziv funcţia. În secundar se poate aduce
atingere persoanei care este obligată să presteze sau să
ofere favorurile sexuale, dacă nu este participant la fapta
săvârşită de subiectul activ. În cazul variantei atenuate
subiectul pasiv secundar este calificat, fiind vorba de o
persoană asupra căreia subiectul activ are autoritate ori
superioritate în virtutea atribuţiilor de serviciu.
3. Conţinutul
constitutiv
a) Elementul material se poate manifesta
printr-o acţiune de pretindere ori obţinere de favoruri de
natură sexuală.
A „pretinde ceva”, presupune a cere cuiva în mod
stăruitor, respectiv, se formulează o anumită pretenţie.
Această pretindere însă nu implică neapărat satisfacerea
pretenţiei formulate de făptuitor.
„Obţinerea de favoruri de natură sexuală” semnifică atât
satisfacerea pretenţiei formulate de făptuitor, cât şi
oferirea de favoruri de natură sexuală urmată de
acceptarea acestora de către făptuitor. Făptuitorul poate
obţine favorurile de natură sexuală, în varianta tip, de la
persoana interesată direct de îndeplinirea unui act în
legătură cu serviciul acestuia, sau indirect, cu sau fără
mijlocirea persoanei interesate direct (spre exemplu, soţia
întreţine relaţii sexuale cu şeful soţului său pentru a-l
113
A.Latura obiectivă
• Elementul
determina pe acesta să-i promoveze soţul, cu sau fără
ştirea acestuia, ori persoana direct interesată propune
făptuitorului serviciile sexuale ale altei persoane pentru
rezolvarea unei probleme de serviciu etc.).
b)Urmarea imediată. Săvârşirea infracţiunii
de folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual are ca urmare
imediată crearea unei stări de pericol pentru buna
desfăşurare a relaţiilor de serviciu în unitatea publică sau
privată unde îşi exercită atribuţiile de serviciu făptuitorul.
În secundar se aduce atingere libertăţii sexuale a
persoanei interesate direct sau indirect de îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public sau
persoanei prevăzute în art. 308 C. pen., ori care se află în
raport de subordonare sau sub autoritatea acestuia în
virtutea funcţiei.
Legătura de cauzalitate. Existenţa legăturii de

cauzalitate între fapta care constituie elementul material
al hărţuirii sexuale şi urmarea imediată rezultă din însăşi
săvârşirea acţiunii incriminate.
C. Latura subiectivă
În varianta tip, fapta se săvârşeşte cu intenţie

directă calificată prin scop. Astfel, fapta se săvârşeşte în
scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a
întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale
de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri de către funcţionarul public sau persoana
prevăzută în art. 308 C. pen. Nu este necesar ca acest
scop să fie realizat, ci doar ca favorurile de natură sexuală
să fie pretinse ori obţinute în vederea realizării acestuia.
Dacă realizarea scopului în sine întruneşte elementele
constitutive ale unei infracţiuni, se vor reţine regulile de
la concursul de infracţiuni (spre exemplu, abuz în
serviciu, fals intelectual, favorizarea făptuitorului, etc.).
În varianta atenuată fapta se realizează cu intenţie
directă sau indirectă. Aceasta implică cunoaşterea de
către făptuitor a împrejurării că pretinderea sau obţinerea
de favoruri de natură sexuală au loc împotriva voinţei
114
victimei, pentru a o determina să coopereze în vederea
obţinerii de către autor a unor satisfacţii de natură
sexuală, autorul urmărind în mod expres periclitarea
relaţiilor de serviciu şi atingerea adusă libertăţii sexuale a
victimei, ori acceptând posibilitatea survenirii acestui
rezultat.
A.Forme
Infracţiunea de folosire abuzivă a funcţiei în scop
4.Forme. sexual este o infracţiune cu consumare anticipată, unele
Modalităţi. actele de pregătire cât şi actele de executare sunt
Sancţiuni asimilate formei consumate. Astfel, pretinderea de
favoruri de natură sexuală reprezintă un act de pregătire
al obţinerii efective a acestor favoruri.
Simpla pretindere este suficientă pentru a se
consuma infracţiunea fără a fi nevoie de un acord de
voinţă între funcţionar şi persoana căreia i se pretind
favorurile de natură sexuală. Consumarea infracţiunii are
loc deci în momentul pretinderii sau obţinerii de favoruri
de natură sexuală. Infracţiunea este susceptibilă de forma
continuată, dacă sunt cerute aceleiaşi persoane, la
• Actele intervale de timp diferite, favoruri de natură sexuală în
preparatorii realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în acest caz
• Tentativa epuizarea având loc atunci când activitatea făptuitorului
• Consumarea de pretindere sau obţinere de favoruri de natură sexuală
încetează.
C.Sancţiuni
Sancţiuni
Pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii în varianta
tip este închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a
exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a
săvârşit fapta.
Varianta atenuată prevăzută în alin. (2) al art. 299
C. pen. se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a
ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
Varianta atenuată comună (dacă fapta prevăzută în art.
299 C. pen. este săvârşită de unele din persoanele
115
prevăzute în art. 308 C. pen.) se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută în art. 299 C. pen., ale cărei limite se reduc cu o
treime.
5. Aspecte
procesuale
oficiu.
5.UZURPAREA FUNCȚIEI
1. Conţinutul Art. 300 C.pen. – „Fapta funcţionarului public care,

legal în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în
atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre
urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
"

preexistente a) Obiectul juridic special îl constituie
relaţiile sociale privitoare la corecta îndeplinire a
atribuţiilor de serviciu în cadrul persoanelor juridice
publice sau private ori în serviciul persoanelor care
exercită un serviciu de interes public, prin apărarea
acestor relaţii contra actelor de uzurpare. Aceasta
înseamnă că dreptul de a îndeplini atribuţiile de serviciu,
indiferent dacă este vorba de o funcţie publică sau
privată, aparţine exclusiv persoanei care este învestită cu
acea calitate, iar uzurparea acesteia aduce atingere unităţii
publice sau private respective, tulburând bunul mers al
relaţiilor de serviciu.
b) Infracţiunea pe care o analizăm este de regulă lipsită

de un obiect material. În unele cazuri însă, cum ar fi
atunci când fapta se realizează asupra unui bun (lucru),
obiectul material este acel bun - de pildă, redactarea
A.Obiectul ilegală a unui act sau sechestrarea ori ridicarea abuzivă de
infracţiunii obiecte, valori sau înscrisuri etc
• Juridic generic
• Juridic special
116
• Material
B. Subiecţii
infracţiunii
a)Subiectul activ. În cazul infracţiunii de

uzurparea funcţiei, subiectul activ este calificat, acesta
trebuind să fie un funcţionar public, în sensul art. 175 C.
pen., în varianta tip, sau o persoană din cele prevăzute în
art. 308 C. pen., în varianta atenuată.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele
sale: coautorat, instigare, complicitate. Pentru existenţa
coautoratului în varianta asimilată este necesar ca toţi
coautorii să îndeplinească condiţia prevăzută de lege
pentru calificarea subiectului activ nemijlocit.
b) Subiect pasiv principal nu poate fi decât

autoritatea sau instituţia publică, persoana care exercită
un serviciu de interes public sau orice altă persoană
juridică în serviciul căreia făptuitorul a uzurpat funcţia.
Subiectul pasiv secundar al infracţiunii poate fi
orice persoană fizică sau juridică, chiar şi un funcţionar
public sau persoană prevăzută în art. 308 C. pen. ale căror
drepturi şi interese sunt lezate prin comportarea şi
activitatea subiectului activ de uzurpare a funcţiei.
3. Conţinutul
constitutiv a) Elementul material se poate manifesta
printr-o acţiune de îndeplinire a unui act ce nu face parte
din atribuţiile funcţionarului public ori persoanei
prevăzute în art. 308 C. pen.
Îndeplinirea vreunui act legat de calitatea uzurpată
presupune efectuarea unui act ce intră în atribuţiile
funcţiei sau însărcinării pe care o implică calitatea
pretinsă de făptuitor. Îndeplinirea unui act ce nu face
parte din atribuţiile funcţionarului poate fi conformă cu
A.Latura obiectivă aceste atribuţii ori o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor
• Elementul uzurpate.
material
• Urmarea
imediată 117
• Legătura de
cauzalitate
Urmarea imediată constă în producerea
uneia din urmările prevăzute în art. 297 C. pen. (abuzul în
serviciu). În cazul variantei tip şi variantei atenuate,
urmarea imediată constă în cauzarea unei pagube ori a
unei vătămări intereselor legale ale persoanei, prin
săvârşirea faptei ştirbindu-se în orice mod drepturile şi
interesele acelei persoane, urmare care de altfel este
descrisă în mod expres în textul incriminator.
d) În varianta agravată urmarea imediată constă în
producerea unor consecinţe deosebit de grave care,
potrivit art. 183 C. pen., constau într-o pagubă materială
mai mare de 2.000.000 lei..
e) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă

(inacţiune sau acţiune) şi urmarea produsă în mod efectiv,
trebuie să existe o legătură de cauzalitate (de la cauză la
efect), în sensul că activitatea infracţională să fi constituit
cauza determinantă a vătămării sau pagubei produse,
fiind vorba de o infracţiune de rezultat.
D. Latura subiectivă
Infracţiunea se comite cu intenţia directă

sau indirectă.
În varianta agravată (art. 309 C. pen.) fapta se
poate comite cu intenţie directă, indirectă sau cu intenţie
depăşită. Astfel, făptuitorul urmăreşte producerea
rezultatului iniţial, dar în realitate se produce un rezultat
mai grav (consecinţe deosebit de grave), rezultat pe care
făptuitorul fie îl urmăreşte (intenţie directă), fie îl acceptă
(intenţie indirectă), dar există şi posibilitatea culpei
făptuitorului în raport cu rezultatul mai grav (intenţie
depăşită).
A.Forme
Actele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, sunt lăsate
4.Forme. în afara incriminării de către legiuitor. Consumarea
Modalităţi. infracţiunii are loc în urma îndeplinirii actului care nu
Sancţiuni intră în atribuţiile de serviciu, dacă s-a produs o pagubă
ori vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
118
B.Sancţiuni
Sancţiuni
Infracţiunea în varianta tip, prevăzută de art. 300
C. pen., se sancţionează cu închisoare de la unu la 5 ani
sau cu amendă. Având în vedere că fapta produce
urmările prevăzute la art. 297 C.pen. (abuz în serviciu),
este criticabilă opțiunea legiuitorului de a sancționa diferit
și atenuat infracțiunea de uzurparea funcției.
Varianta atenuată prevăzută în art. 308 C. pen. se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 300 C. pen.,
ale cărei limite se reduc cu o treime. Varianta agravată se
sancţionează în limitele de pedeapsă prevăzute pentru
varianta tip sau varianta atenuată, care se majorează cu
jumătate (art. 309 C. pen.).

procesuale oficiu.
6. FOLOSIREA FUNCȚIEI PENTRU

FAVORIZAREA UNOR PERSOANE
1. Conţinutul Art. 301 C.pen. – „Fapta funcţionarului public

legal care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a
îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos
patrimonial pentru sine, pentru soţul său,
pentru o rudă ori un afin până la gradul II
inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu
la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a
ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani.
(2)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazurile
în care actul sau decizia se referă la
următoarele situaţii:
a)emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor
normative;
119
b)exercitarea unui drept recunoscut de lege sau
în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege,
cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute
de aceasta."

sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de
serviciu, activitate care presupune o comportare corectă a
celui care exercită o activitate în cadrul unei autorităţi
A.Obiectul
publice, instituţii publice, persoană juridică de drept
infracţiunii public, persoană care exercită un serviciu de interes
• Juridic generic public sau persoană juridică privată, fiind exclusă
• Juridic special favorizarea rudelor sau persoanelor cu care acesta a avut
• Material raporturi comerciale.
b)Infracţiunea este lipsită de un obiect material.
B. Subiecţii
• Subiectul activ
• Subiectul pasiv a)Subiectul activ este calificat, fiind un funcţionar
public.
sale. În cazul coautoratului se cere ca toţi
participanţii să aibă calitatea cerută de textul legal.
b) Subiect pasiv principal este persoana juridică de

drept public căreia i se aduce atingere prin îndeplinirea
necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către
persoanele din subordine.
3. Conţinutul
constitutiv a) Elementul material constă în acţiunea
de îndeplinire a unui act ori de participare la luarea
unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect,
un folos patrimonial.
120
A.Latura obiectivă
• Elementul
material Prin îndeplinirea unui act se înţelege
• Urmarea efectuarea oricărui act ce face parte din îndatoririle
imediată de serviciu ale subiectului activ, indiferent dacă este
• Legătura de vorba de întocmirea unui înscris sau de realizarea
cauzalitate unei acţiuni la care acesta este ţinut în virtutea
atribuţiilor sale.
• Vinovăţia b)Urmarea imediată constă în punerea în pericol a
relaţiilor de serviciu prin îndeplinirea unor acte care
facilitează obţinerea de foloase patrimoniale de către
anumite persoane, şi implicit periclitarea bunului mers al
activităţii unor persoane juridice publice sau private.
c)Legătura de cauzalitate. Între elementul material
cauzalitate, însă de regulă aceasta rezultă din
sau indirectă.
4.Forme
Sancţiuni A.Forme
Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt
incriminate şi ca atare nu sunt sancţionate.
B.Sancţiuni
Sancţiuni
Infracţiunea este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la
unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa
o funcţie publică.

procesuale oficiu.
7. OBȚINEREA ILEGALĂ DE FONDURI
121
1. Conţinutul Art. 306 C.pen. – „(1)Folosirea ori prezentarea de
legal documente sau date false, inexacte ori incomplete,
pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare
acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri
publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a
acestor fonduri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7
ani.

sociale privind interesele financiare naţionale, reflectate
în corectitudinea utilizării conform destinaţiei iniţiale a
fondurilor obţinute sau garantate din bugetul de stat.
A.Obiectul
b)Obiectul material este constituit din documentele sau
infracţiunii
declaraţiile date pentru obţinerea de fonduri, supuse
• Juridic generic acţiunii de falsificare sau care sunt inexacte sau
• Juridic special incomplete.
• Material
B. Subiecţii
infracţiunii a)Subiectul activ este necircumstanţiat, putând fi orice
• Subiectul activ persoană fizică responsabilă penal.
• Subiectul pasiv b)Subiect pasiv. În principal, subiect pasiv este
constituit de statul român, ca principal garant sau
finanţator al programului. În secundar se poate aduce
atingere instituţiei care gestionează bugetul afectat.
3. Conţinutul
constitutiv a) Elementul material constă în acţiunea de
folosire sau prezentare de documente ori date false,
inexacte sau incomplete, pentru primirea aprobărilor sau
garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau
garantate din fonduri publice.
122
A.Latura obiectivă
• Elementul
material
• Urmarea
imediată Folosirea semnifică utilizarea sau întrebuinţarea
• Legătura de documentelor ori datelor false, inexacte sau incomplete.
Prezentarea unor astfel de documente sau date presupune
cauzalitate
înfăţişarea acestora pentru a fi examinate.
b)Urmarea imediată constă în obţinerea
• Vinovăţia ilegală de fonduri din bugetul de stat sau obţinerea ilegală
de garanţii de stat pentru acordarea de fonduri din alte
surse. Ca o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii
trebuie ca aceste fonduri să fie obţinute pe nedrept.
În varianta agravată prevăzută în art. 309 C. pen.,
fapta trebuie să producă consecinţe deosebit de grave.
Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege, potrivit art.
183 C. pen., o pagubă materială mai mare de 2.000.000
lei.
c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată

şi urmarea produsă trebuie să existe o legătură de
cauzalitate. Această legătură trebuie stabilită în fiecare
caz în parte.
Infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată prin

scop. Făptuitorul prevede că prin săvârşirea faptei va
obţine ilegal fonduri sau garanţii publice şi urmăreşte
producerea acestui rezultat.
A.Forme
Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt
incriminate, şi ca atare nu sunt pedepsite.
Tentativa se pedepseşte [art. 306 alin. (2) C. pen.]. Există
4.Forme.. tentativă atunci când s-au prezentat documentele sau
Sancţiuni datele false, inexacte sau incomplete, dar nu s-a reuşit
obţinerea pe nedrept a fondurilor.
C.Sancţiuni
Pedeapsa pentru persoana fizică pentru varianta
normative simplă [alin. (1)] este închisoarea de la 2 la 7
ani. Dacă se produc consecinţele prevăzute în art. 309 C.
123
pen., limitele de pedeapsă prevăzute în art. 306 se sporesc
cu jumătate
Dacă fapta este comisă de un funcţionar public -
închisoare de la 6 luni la 3 ani
Dacă fapta este comisă de un funcţionar - maximul
pedepsei se reduce cu o treime.

procesuale
ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA

INTERESELOR PERSOANELOR
1. Conţinutul Art. 307 C.pen. – „(1)Schimbarea destinaţiei

legal fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei
autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea
prevederilor legale, se pedepseşte cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi schimbarea,
fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei
fondurilor provenite din finanţările obţinute sau
garantate din fonduri publice.
2. Condiţii Obiectul juridic special îl constituie relaţiile
preexistente sociale privind disciplina financiară a cărei respectare
A.Obiectul impune folosirea fondurilor băneşti şi a resurselor
infracţiunii materiale în conformitate cu dispoziţiunile legale în
vigoare. Infracţiunea poate avea şi un obiect juridic
• Juridic generic
secundar (adiacent) care constă în relaţiile sociale cu
• Juridic special privire la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, deoarece
• Material prin comiterea faptei în varianta tip se poate aduce
atingere şi acestor relaţii sociale.
B. Subiecţii
infracţiunii
• Subiectul activ
• Subiectul pasiv 124
b) . Infracţiunea de deturnare de fonduri are ca obiect
material fondurile băneşti ori resursele materiale care au
fost deturnate prin fapta săvârşită.
a)Subiectul activ. Textul incriminator nu
condiţionează existenţa infracţiunii de vreo calitate a
subiectului activ.
Considerăm însă că, în varianta tip, fapta nu poate
fi săvârşită decât de funcţionarul public care îndeplineşte
o însărcinare în cadrul unei autorităţi publice sau instituţii
publice. De altfel, varianta tip a infracţiunii este singura
care ar justifica oarecum includerea acesteia în cadrul
infracţiunilor de serviciu.
În varianta asimilată fapta se poate comite de orice
persoană care a obţinut fonduri provenite din finanţări
obţinute sau garantate din fonduri publice.
Participaţia este posibilă în toate formele sale.
b)Subiect pasiv este statul ca titular al bugetului şi care

a fost prejudiciat prin săvârşirea faptei. În secundar se
poate aduce atingere bunei desfăşurări a activităţii de
serviciu a uneia din persoanele juridice prevăzute în art.
176 C. pen.
3. Conţinutul
constitutiv
a) Elementul material constă în acţiunea de a schimba
destinaţia fondurilor sau a resurselor materiale, respectiv,
în utilizarea lor în alt scop decât cel stabilit. Această
infracţiune există numai dacă schimbarea destinaţiei
A.Latura obiectivă acestor fonduri sau resurse se face fără respectarea
• Elementul prevederilor legale.
material altfel de cum trebuia făcută, adică în alte condiţii
• Urmarea decât prevede legea.
imediată
• Legătura de c)Urmarea imediată constă într-o stare de
cauzalitate pericol privind desfăşurarea activităţii
economico-financiare ce implică fonduri publice. În
B. Latura subiectivă 125
• Vinovăţia
varianta agravată urmarea constă în producerea unor
consecinţe deosebit de grave, în sensul art. 183 C. pen.

legătură de cauzalitate, însă de regulă aceasta
rezultă din materialitatea faptei.

sau indirectă.
A.Forme
Deturnarea de fonduri, deşi este susceptibilă de
4.Forme. forme imperfecte, legea nu sancţionează actele
Sancţiuni pregătitoare. Tentativa se pedepseşte.
C.Sancţiuni
Sancţiuni
Sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea
de deturnare de fonduri în varianta tip şi varianta
asimilată este închisoare de la unu la 5 ani, iar pentru
varianta agravată limitele speciale ale pedepsei se
Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal,
instanța va putea dispune măsura de siguranță a
confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea
condițiilor legale.

procesuale
126
TEST
DE TEST DE AUTOEVALUARE
AUTOEVALUARE
1. Latura subiectivă a infracţiunii de
abuz în serviciu (art. 297 C.pen.) constă :
a). numai în intenţie directă;
b). în intenţie directă, intenţie
indirectă sau culpă;
c). în intenţie directă sau intenţie
indirectă.
2. Varianta agravată a infracţiunii de

purtare abuzivă constă în:
a). producerea unei pagube mai mari
de 5.000 lei;
b). vătămarea intereselor legale ale
unei persoane;
c). lovirea sau alte acte de violenţă faţă
de o persoană.
3. Latura subiectivă a infracţiunii de

luare de mită (art. 289 C.pen.) constă în:
a). intenţie indirectă;
b). intenţie directă, calificată prin scop;
c). intenţie directă sau indirectă.
4. Fapta unei persoane de a da bani

unui funcţionar ca să falsifice un înscris
oficial cu ocazia întocmirii acestuia
constituie infracţiunea de :
a). instigare la fals intelectual;
b). dare de mită;
c). instigare la fals material în
înscrisuri oficiale.
127
5. Infracţiunea de dare de mită (art. 290 C.
pen.):
a) este o infracţiune de corupţie;
b) este o infracţiune de consumare anticipată;
c) este prevăzută cu o cauză de reducere a
pedepsei.
BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE Partea speciala. Teorie si practica
București, 2014 (cota 343.3/.7/D59);
Costică Păun, Mirela Gorunescu, Mihai
Adrian Hotca, Ioan Chiș, Maxim
Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat,
partea specială, Editura Universul Juridic,
București, revăzută şi adăugită, vol. II,
Bucureşti, 2014 (cota 343C/N89);
 M Hotca și colectiv, Instituții de drept
penal, Editura Universul Juridic,
București, 2014 (cota 343/I-57).
128
129
Unitatea de învăţare nr.III
INFRACŢIUNI DE FALS ÎN ÎNSCRISURI
Cuprins:
Cuprins 1. Infracţiunea de Fals material în
înscrisuri oficiale, art. 320 CP ;
2. Infracţiunea de Fals intelectual, art.
321 CP ;
3. Infracţiunea de Fals în înscrisuri
sub semnătură privată, art. 322 CP ;
4. Infracţiunea de Uz de fals, art. 323
CP ;
5. Infracţiunea de Fals în declaraţii,
art. 326 CP;
6. Infracțiunea de fals privind
identitatea, art. 327 CP.

Scopul acestei unităţi de învăţare este de a
familiariza studenţii cu infracţiunile de fals, în
modalităţile diverse prezentate în continuare.

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi
reuşi să analizaţi fiecare a infracţiune de fals din
perspectiva condiţiilor preexistente şi al conţinutului
constitutiv ; veţi face diferenţa între un înscris oficial şi
un înscris sub semnătură privată ; veţi reuşi să
identificaţi formele şi modalităţile infracţiunii, precum
şi aspectele procesuale.
130
Durata medie de parcurgere a acestei
unităţi de învăţare este de 360 de minute.
1. FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI

OFICIALE
1. Conţinutul
Art. 320 C.pen. – „(1)Falsificarea unui înscris oficial,
legal prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod, de natură să producă
consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6
luni la 3 ani.
(2)Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar
public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte
cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3)Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele
03:00
sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe
juridice."
A comis această infracţiune inculpatul care a

înmânat unei persoane neidentificate certificatul de
Practică înmatriculare al autoturismului pentru a fi aplicată o folie
judiciară falsă care indica efectuarea inspecţiei tehnice periodice,
fapta sa fiind considerată complicitate la fals material în
înscrisuri oficiale.
2. Condiţii
preexistente a) Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale
referitoare la încrederea publică care se acordă
autenticităţii înscrisurilor oficiale, considerându-se
că ele exprimă numai adevărul.
b) Obiectul material va fi înscrisul oficial asupra

A.Obiectul căruia se exercită acţiunea făptuitorului, respectiv
infracţiunii înscrisul care este supus acţiunii de falsificare,
• Juridic generic
131
• Juridic special
• Material
B. Subiecşii
indiferent dacă fapta se comite prin contrafacere
sau prin alterare.
Înscrisul oficial în viziunea dreptului penal
sunt şi originalul şi duplicatul, cât şi triplicatul
precum şi copiile legalizate sau certificate.
Pentru a putea constitui obiectul material al
infracţiunii, înscrisurile oficiale trebuie să fie
susceptibile să producă consecinţe juridice.
a)Subiectul activ poate fi orice persoană în cazul

modalităţii prevăzute în alin.1.
În varianta prevăzută în alin.2 subiectul
activ nu poate fi decât persoana care are calitatea
de funcţionar public şi care comite fapte în
exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Infracţiunea
poate fi comisă de mai mulţi subiecţi activi.
b)Subiectul pasiv este entitatea căreia i se atribuie

în mod nereal înscrisul oficial falsificat.
Subiect pasiv adiacent (secundar) poate fi şi o
persoană fizică sau juridică prejudiciată în propriile
sale interese şi faţă de care se produc consecinţe
juridice în urma contrafacerii sau alterării
înscrisurilor oficiale.

constitutiv
a) Elementul material constă în acţiunea de
falsificare care poate îmbrăca, fie forma
contrafacerii scrierii ori a subscrierii, fie forma
alterării în orice mod.
Contrafacerea scrierii presupune „stricto
A.Latura obiectivă senso" plăsmuirea, confecţionarea sau ticluirea
• Elementul unui înscris fictiv prin imitare, dându-i aparenţa
material unui înscris oficial autentic.
132
Contrafacerea subscrierii sau semnăturii
constă în executarea semnăturii unei persoane reale
sau fictive prin reproducerea semnăturii originale
sau prin semnătura fictivă.
Falsul material în înscrisuri oficiale prin
contrafacerea subscrierii se va reţine şi atunci când
este contrafăcută amprenta unei ştampile aplicate
pe un înscris oficial.
Prin alterarea unui înscris adevărat
preexistent, înţelegem denaturarea materială fizică
a scrierii de pe un înscris prin diverse mijloace şi
procedee de înlăturare, modificare, schimbare,
transformare sau adăugire de text, de natură a
afecta conţinutul scrierii.
Acţiunea de falsificare va constitui
elementul material al infracţiunii numai în măsura
• Urmarea în care vor fi îndeplinite două cerinţe esenţiale şi
imediată anume: înscrisul să facă parte din categoria
înscrisurilor oficiale, iar pe de altă parte înscrisul
• Legătura de
oficial falsificat să fie susceptibil să producă
cauzalitate
consecinţe juridice.
Falsificarea unui înscris oficial lovit de
nulitate relativă constituie infracţiunea prevăzută în
• Vinovăţia
art. 320 C.pen., deoarece un astfel de înscris,
producându-şi efectele până în momentul când
anularea lui este cerută de cel îndreptăţit şi
pronunţată prin hotărâre judecătorească, fapta
îndeplineşte condiţia cerută de lege pentru
existenţa acestei infracţiuni, adică este de natură să
producă consecinţe juridice.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de
pericol pentru relaţiile sociale referitoare la
încrederea publică ce se acordă înscrisurilor
oficiale, autenticităţii şi sincerităţii acestora.
făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o
legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din
133

sau indirectă.
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi. Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi
Sancţiuni implicit nu sunt pedepsite.
Tentativa la această infracţiune se
sancţionează.
momentul când executarea acţiunii ilegale a fost
dusă până la capăt, a fost încheiată şi s-a produs
urmarea imediată, adică întocmirea unui înscris
oficial fals care prezintă aparenţa unui înscris
autentic şi prin aceasta crearea unei stări de pericol
pentru încrederea publică.
B.Modalităţi
Infracţiunea se prezintă sub forma unei

variante simple şi a unei variante agravate,
deosebirea dintre acestea constând în calitatea
subiectului activ care în cazul formei calificate,
trebuie să fie un funcţionar sau alt salariat care a
comis fapta în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu.
În ambele cazuri infracţiunea poate fi
comisă prin una din cele trei modalităţi normative
redate în mod expres în text, cărora pot să le
corespundă o multitudine de modalităţi faptice.
C.Sancţiuni
Sancţiuni
- art. 320 alin.1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani
- art. 320 alin.2 - închisoare de la 1 an la 5 ani (în
cazul formei agravate)
134
procesuale oficiu.
2. FALSUL INTELECTUAL
Art. 321 C.pen. – „(1) Falsificarea unui înscris

1. Conţinutul
oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către
legal
un funcţionar aflat in exerciţiul atribuţiilor de
serviciu, prin atestarea unor fapte sau
împrejurări necorespunzătoare adevărului ori
prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date
sau imprejurări, se pedepseşte cu închisoare de
la 1la 5 ani.
(2) Tentativa se pedepseşte."
Practică A comis această infracţiune numitul I.O.
judiciară care, în calitate de şef de tură, la vama Nădlac a
falsificat trei chitanţe pentru a permite înscrierea în
circulaţie prin eludarea dispoziţiilor legale a unui
număr de trei autoturisme.
2. Condiţii
sociale referitoare la încrederea ce trebuie acordată
valabilităţii şi autenticităţii înscrisurilor oficiale şi
a activităţii desfăşurate de funcţionarii publici sau
de alte categorii de funcţionari pentru întocmirea
A.Obiectul acestor înscrisuri.
infracţiunii b) Obiectul material poate fi numai un înscris
• Juridic generic oficial asupra căruia se realizează în mod
• Juridic special nemijlocit activitatea de falsificare.
• Material
B. Subiecţii
infracţiunii
• Subiectul pasiv
a)Subiectul activ nu poate fi decât o persoană care
are o anumită calitate, aceea de funcţionar şi care
săvârşeşte infracţiunea în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu.
Fapta poate fi comisă şi în participaţie.
b)Subiectul pasiv este unitatea sau instituţia în
cadrul cărora s-a săvârşit falsul, întrucât prestigiul
şi eventual autoritatea lor sunt compromise prin
faptul că un înscris emis de un funcţionar public,
funcţionar sau alt salariat al lor aflat în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu este afectat de o alterare a
realităţii pe care trebuie să o exprime.
Subiectul pasiv secundar al falsului intelectual este
persoana fizică sau juridică ale cărei interese au
fost periclitate prin comiterea faptei.
Falsul intelectual nu poate fi săvârşit decât
în timpul cât se întocmeşte înscrisul şi implicit la
locul unde s-a procedat la întocmirea acestuia.
constitutiv
a)Elementul material presupune o activitate de
falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său,
prin două modalităţi alternative: fie prin atestarea
unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului, fie prin omisiunea cu intenţie de a
insera unele date sau împrejurări care au avut loc
în realitate şi care ar fi trebuit să fie constatate.
A.Latura obiectivă Infracţiunea este comisivă, dar poate fi
• Elementul săvârşită atât prin comisiune, cât şi prin omisiune.
material Atestarea înseamnă arătarea că o anumită
faptă sau împrejurare a existat sau există cu
menţionarea datelor necesare pentru identificarea
şi caracterizarea acelei fapte sau împrejurări.
Atestarea este necorespunzătoare
adevărului şi deci mincinoasă, atunci când prin
aceasta se arată în mod denaturat fapta sau
împrejurarea asupra căreia poartă atestarea.
136
Omisiunea constă dintr-o inacţiune voită,
adică făptuitorul cu intenţie nu inserează unele
date, fapte sau împrejurări în înscrisul oficial cu
prilejul întocmirii acestuia, aspecte de care avea
cunoştinţă şi pe care avea obligaţia de serviciu să
le menţioneze, respectiv să le treacă în acel înscris
care este destinat să facă proba.
Prin urmare, în cazul omisiunii făptuitorul
nu alterează cu nimic forma înscrisului, aspectul
său fizic, ci numai conţinutul înscrisului care, în
final, nu mai corespunde total sau parţial realităţii.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca
activitatea ilegală desfăşurată de către făptuitor să
îndeplinească anumite cerinţe esenţiale. În primul
rând, falsul intelectual trebuie să se realizeze cu
prilejul întocmirii înscrisului oficial; în al doilea
rând, falsificarea trebuie săvârşită de către un
funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de
serviciu.
Legiuitorul român nu a prevăzut în textul
incriminator condiţia ca falsificarea înscrisului
oficial să fie de natură a produce efecte, consecinţe
juridice, însă considerăm că pentru îndeplinirea
elementelor constitutive ale infracţiunii cerinţa de
• Urmarea mai sus trebuie îndeplinită.
imediată b)Urmarea imediată constă în atingerea adusă
• Legătura de încrederii publice acordate înscrisurilor oficiale.
cauzalitate c)Legătura de cauzalitate. Între activitatea
B. Latura subiectivă legătură de cauzalitate. Aceasta, de regulă, rezultă
• Vinovăţia din materialitatea faptei.
Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau

indirectă.
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi. 137
Sancţiuni
Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit
nu sunt pedepsite.
sancţionează, atunci când fapta se comite printr-o
acţiune.
Infracţiunea se consumă în momentul în
care se termină, se finalizează întocmirea
înscrisului oficial fals respectiv, atunci când a fost
perfectat prin aplicarea ştampilei sau a sigiliului,
nefiind necesar ca înscrisul falsificat să fi fost
folosit, fiind suficientă doar producerea unei stări
de pericol.
B.Modalităţi
Infracţiunea cunoaşte două modalităţi

normative, cărora le pot corespunde o varietate de
modalităţi faptice.
- art.321 C.pen. - închisoare de la 1 la 5 ani.

procesuale
3. FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB

SEMNĂTURĂ PRIVATĂ
1. Conţinutul
legal Art. 322 C.pen. – „(1) Falsificarea unui înscris
sub semnătură privată prin vreunul din
modurile arătate în art. 320, art. 321, dacă
138
05:00
făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl
încredinţează altei persoane spre folosire, în
vederea producerii unei consecinţe juridice, se
cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte."
A comis această infracţiune numita I.R.

Practică care, în timpul procesului de partaj cu fostul ei soţ,
judiciară a redactat o declaraţie în care a menţionat nereal că
acesta este de acord cu acţiunea şi că nu are nicio
pretenţie la apartamentul din litigiu. După
completarea înscrisului respectiv, l-a prezentat
instanţei de judecată.

preexistente
sociale referitoare la încrederea publică în adevărul
pe care trebuie să îl exprime înscrisurile sub
semnătură privată producătoare de consecinţe
A.Obiectul juridice, atunci când sunt folosite sau încredinţate
infracţiunii altuia spre folosire.
• Juridic generic b)Obiectul material îl constituie înscrisurile sub
• Juridic special semnătură
• Material privată.
B. Subiecţii Participaţia penală este posibilă sub toate formele
infracţiunii ei : coautorat, instigare şi complicitate.
• Subiectul activ b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică
• Subiectul pasiv ale cărei interese au fost ori ar urma să fie lezate.
3. Conţinutul a) Elementul material constă în 2 acţiuni comisive
constitutiv succesive: o acţiune de falsificare a înscrisului
139
(prin contrafacerea scrierii şi subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod) şi o acţiune de folosire a
înscrisului falsificat ori încredinţarea sa spre
folosire altei persoane.
Prin acţiunea de contrafacere a scrierii se
înţelege imitarea, reproducerea frauduloasă a
A.Latura obiectivă
scrierii unui act sub semnătură privată în vederea
• Elementul demonstrării că scrierea, în felul cum a fost imitată,
material este cea originală şi exprimă voinţa autorului
actului.
În cazul falsificării înscrisului prin
contrafacere, esenţială este contrafacerea
subscrierii, adică a semnăturii, deoarece ceea ce dă
caracter veridic înscrisului sub semnătură privată
constă tocmai în semnătură.
Alterarea înscrisului sub semnătură privată
presupune denaturarea, modificarea, schimbarea
sau transformarea acestui înscris în altul, contrar
realităţii.
Infracţiunea există numai dacă acţiunea de
falsificare este urmată de acţiunea posterioară de
folosire sau încredinţare spre folosire a înscrisului
falsificat; simpla falsificare a înscrisului sub
semnătură privată nu constituie infracţiune.
În ipoteza încredinţării înscrisului altei
persoane este necesar ca încredinţarea să se fi făcut
în scopul folosirii acelui înscris şi nu în vreun alt
scop.
Pentru existenţa infracţiunii se cere ca
înscrisul falsificat să aibă aparenţa unui act
veritabil, cu o anumită semnificaţie juridică şi
capabil să aibă o putere probatorie.
b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de
• Urmarea
pericol pentru încrederea publică acordată valorii
imediată
probante a unor asemenea înscrisuri.
• Legătura de c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea
cauzalitate făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o
• Vinovăţia 140
Infracţiunea se comite cu intenţie directă,

intenţie care priveşte atât acţiunea de falsificare,
cât şi pe cea de folosire sau încredinţare unei alte
persoane în vederea folosirii.
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi. Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi
Sancţiuni implicit nici pedepsite.
sancţionează.
momentul în care înscrisul falsificat este folosit de
către autor ori este încredinţat de acesta altei
persoane pentru a-l folosi.
B.Modalităţi
Infracţiunea prezintă în primul rând

modalităţiile normative specifice infracţiunii
prevăzute de art.322 C.pen. (contrafacerea), iar în
completarea acestora, succesiv, modalitatea
folosirii înscrisului fals de către făptuitor şi
modalitatea încredinţării înscrisului unei alte
persoane pentru a-l folosi.
În realitate pot să apară o varietate de modalităţi
faptice.
C.Sancţiuni
Sancţiuni
- art.322 - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
amendă.
141
procesuale oficiu.
4. UZUL DE FALS
Art. 323 C.pen. - " Folosirea unui înscris oficial

1. Conţinutul ori sub semnătură privată, cunoscând că este
legal fals, in vederea producerii unei consecinţe
juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 3 ani când înscrisul este oficial şi cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă
când înscrisul este sub semnătură privată."
A comis această infracţiune inculpatul care

Practică a folosit un certificat eliberat de administraţia
judiciară financiară - în care se menţiona neconform cu
realitatea că figurează în evidenţele fiscale cu un
imobil pentru care a plătit impozit din anul 1993 -
în vederea obţinerii hotărârii judecătoreşti civile
prin care să se constate că prin uzucapiune a
devenit proprietarul imobilului.
2. Condiţii
sociale referitoare la încrederea acordată unui
înscris oficial sau sub semnătură privată
producătoare de consecinţe juridice, atunci când
sunt folosite.
b) Obiectul material îl constituie înscrisul fals care
este folosit în scopul producerii de consecinţe
juridice.
05:30
142
sale.
b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică
ale cărei interese au fost lezate prin săvârşirea
infracţiunii.
A.Latura obiectivă
3. Conţinutul
constitutiv a)Elementul material constă în acţiunea de
folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură
privată care este fals.
Acţiunea de folosire presupune a-l
A.Latura obiectivă prezenta, a-l utiliza, a-l înfăţişa unei unităţi,
• Elementul autorităţi.
material Simpla afirmare făcută de o persoană că
• Urmarea poate dovedi cu acte, fără a prezenta un înscris
imediată fals, nu constituie o folosire.
• Legătura de Infracţiunea subzistă numai atunci când
cauzalitate înscrisul falsificat a fost folosit în vederea
producerii unor consecinţe juridice.
B. Latura subiectivă b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de
• Vinovăţia pericol pentru încrederea ce se acordă înscrisurilor
oficiale sau sub semnătură privată.
Infracţiunea se comite cu intenţie directă,

A.Forme
4.Forme.
Modalităţi. Actele pregătitoare şi tentativa nu se
Sancţiuni sancţionează.
143
momentul în care înscrisul falsificat este efectiv
folosit, adică este depus, prezentat sau invocat ca
dovadă a conţinutului său, în acest moment
producându-se şi urmarea imediată.
În măsura în care acţiunea de folosire a
înscrisului se repetă, va exista o infracţiune
continuată sau un concurs real de infracţiuni în
raport de unicitatea sau pluralitatea rezoluţiilor
infracţionale.
B.Modalităţi
Infracţiunea prezintă două modalităţi

normative, cărora le pot corespunde o varietate de
modalităţi faptice.
C.Sancţiuni
Sancţiuni
-art.323 - închisoare de la 3 luni la 3 ani (dacă
înscrisul este oficial).
-art.323 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
amendă (dacă înscrisul este sub semnătură privată).
5. Aspecte
Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
procesuale
5. FALSUL ÎN DECLARAŢII
1. Conţinutul Art. 326 C.pen. - "Declararea

legal necorespunzătoare adevărului, făcută unui
organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi
dintre cele la care se referă art. 175 sau în
cadrul unei unități în cadrul căreia își
desfășoară activitatea, în vederea producerii
unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru
altul, atunci când, potrivit împrejurărilor,
144
declaraţia făcută serveşte pentru producerea
acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. "
Practică A comis această infracţiune inculpatul I.O.

judiciară care, pentru a obţine o locuinţă în centrul civic al
municipiului Bucureşti, într-o perioadă de o lună
de zile a dat mai multe declaraţii scrise, prezentate
atât la Primăria Municipiului Bucureşti cât şi la
ICRAL Berceni, în care a arătat în mod neadevărat
că locuieşte într-o garsonieră de 10 m.p. împreună
cu soţia, mama şi doi copii minori, când în realitate
inculpatul avea locuinţă proprietate personală, era
divorţat, iar soţia şi copiii încredinţaţi acesteia
locuiau în altă parte.

preexistente
sociale referitoare la încrederea acordată
declaraţiilor făcute în faţă unei autorităţi sau
instituţii publice, susceptibile să producă
consecinţe juridice.

ei: coautorat, instigare şi complicitate.
b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică
ale cărei interese au fost lezate prin comiterea
faptei.

constitutiv
145
a)Elementul material se realizează prin acţiunea
de a face o declaraţie care, în totalitate sau în parte,
nu corespunde adevărului.
 Declaraţia poate fi făcută la iniţiativa
autorului sau la solicitarea unităţii, instituţiei
competente; ea poate fi făcută oral sau în scris,
nemijlocit, de către făptuitor sau transmisă prin
intermediar, în limba română sau într-o limbă
străină.
 Dacă legea prevede o anumită procedură,
anumite condiţii de formă privind modul în care se
ia ori se dă declaraţia, nerespectarea acestor cerinţe
exclude incidenţa legii penale.
A.Latura obiectivă  Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca
• Elementul acţiunea de declarare necorespunzătoare a
material adevărului să fi fost făcută unei autorităţi sau
• Urmarea instituţii publice, competentă să primească o astfel
imediată de declaraţie.
• Legătura de  De asemenea, se mai cere ca declaraţia
cauzalitate neadevărată să fie aptă, potrivit legii ori
împrejurărilor, să servească pentru producerea
B. Latura subiectivă acelor consecinţe juridice pe care subiectul activ le
• Vinovăţia urmăreşte.
 În fine, o altă cerinţă esenţială este aceea
ca declaraţiile susceptibile de a produce consecinţe
juridice să nu aibă, potrivit legii, o reglementare
penală specială, în aceste cazuri, fapta primind o
altă încadrare juridică (de ex., infracţiunea de
mărturie mincinoasă).
b) Urmarea imediată constă în denaturarea
realităţii unei situaţii în faţa autorităţii şi prin
aceasta în crearea unei stări de pericol pentru
valoarea socială protejată de legea penală.
146
B Latura subiectivă

A. Forme
4.Forme.
Modalităţi.
Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi
Sancţiuni
implicit nu sunt pedepsite.
Tentativa la această infracţiune nu se
sancţionează.
momentul în care declaraţia sa scrisă a fost primită
sau declaraţia falsă făcută oral a fost consemnată
de către funcţionarul competent într-un înscris apt
să servească la producerea unei consecinţe juridice.
B.. Modalităţi
06:00 Infracţiunea prezintă o singură modalitate

normativă, căreia pot să-i corespundă o varietate de
- art.326 - închisoare 3 luni la 2 ani sau amendă

procesuale oficiu.
6. FALSUL PRIVIND IDENTITATEA
1. Conţinutul Art. 326 C.pen. – „(1)Prezentarea sub o identitate

falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei
legal
persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în
art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi
147
desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui
act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea
stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a
induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în
vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine
ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni
la 3 ani.
(2)Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea
identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.
(3)Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare,
legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit
fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă."
Practică A săvârşit această infracţiune numitul I.O. în următoarele

judiciară împrejurări: inculpatul, iniţial, şi-a însuşit buletinul de
identitate aparţinând cumnatului său, cu ale cărui trăsături
se asemăna. Cu acel buletin, cu fotografii şi o cerere,
inculpatul s-a prezentat la serviciul de paşapoarte şi a
obţinut paşaport pe numele cumnatului său, dar cu
fotografia proprie, pe care l-a folosit de mai multe ori,
trecând graniţa în Bulgaria, Turcia şi Iugoslavia. În
sarcina inculpatului nu s-a reţinut şi infracţiunea de uz de
fals, întrucât această faptă este o componentă a
infracţiunii prevăzute de art. 327 C. pen. fiind absorbită în
conţinutul laturii obiective a acesteia

preexistente a)Obiectul juridic special. Falsul privind identitatea
are ca obiect juridic special relaţiile sociale privitoare la
încrederea publică în adevărul privind identitatea
persoanelor, respectiv în concordanţa dintre identitatea
sub care se prezintă în faţa unui funcţionar public, în
sensul art. 175 C. pen. ori în faţa unităţii în care acesta îşi
desfăşoară activitatea şi identitatea lor reală
b)Obiectul material. În cazul acestei infracţiuni,

obiectul material îl formează înscrisul fals [alin. (1)] sau
înscrisul încredinţat spre a fi folosit pe nedrept [alin. (2)]
cum ar fi: cartea de identitate, paşaportul, carnetul de
148
student, legitimaţia de salariat, tichetul sau ecusonul de
acces într-o instituţie sau orice alt mijloc de care s-a
folosit făptuitorul pentru a se prezenta sub o identitate
falsă.
ei: coautorat, instigare şi complicitate.
b)Subiectul pasiv. Infracţiunea de fals privind
identitatea are ca subiect pasiv funcţionarul public sau
unitatea din care face parte acesta, care a fost indusă în
eroare prin comiterea faptei penale. Subiect pasiv poate fi
şi persoana fizică a cărei identitate a fost uzurpată prin
substituire de persoane.

constitutiv a)Elementul material. În cazul variantei tip [art. 327
alin. (1) C. pen.], elementul material se realizează prin
două variante alternative, respectiv sub forma acţiunii de
prezentare sub o identitate falsă sau sub forma unei
acţiuni de atribuire a unei identităţi false altei persoane.
O persoană se prezintă sub o identitate falsă atunci când
în faţa unui funcţionar public, în sensul art. 175 C. pen.,
fiind este necesar să-i facă cunoscută identitatea, se dă
drept altă persoană, se recomandă sub o identitate falsă,
face declaraţii false privind identitatea.
A atribui o identitate falsă altei persoane înseamnă
a afirma, a declara, a atesta în faţa funcţionarului public
ori a transmite unităţii din care acesta face parte că acea
persoană are o identitate diferită de cea reală, care în
realitate nu este a sa, alterându-se în acest fel adevărul,
prin folosirea frauduloasă de acte de identificare,
legitimare sau pentru dovedirea stării civile ori prin
folosirea de astfel de acte falsificate.
În varianta atenuată, falsul privind identitatea se
realizează prin acţiunea de încredinţare a unui înscris
care serveşte la identificare (carte de identitate, paşaport
etc.), legitimare (legitimaţii, tichete, ecusoane de serviciu
149
etc.), ori la dovedirea stării civile (certificate de naştere,
de căsătorie etc.), în vederea folosirii pe nedrept. Prin
urmare, înscrisurile de altă natură care privesc o anume
persoană (de exemplu, diplomă de orice fel, brevete,
livrete militare, librete CEC etc.) nu sunt cuprinse în sfera
obiectului material al acestei variante a infracţiunii.
A încredinţa înscrisul unei persoane înseamnă a-l
preda, a-l da, a-l remite acesteia fie direct, fie indirect, în
scopul de a-l folosi pe nedrept.
b)Urmarea imediată constă într-o stare de pericol

pentru încrederea pe care persoanele o acordă identităţii
cetăţenilor, astfel cum este stabilită de autorităţile
competente. Prin aceste fapte se creează posibilitatea
obiectivă de a se ajunge la constatări eronate, false,
neconcordante cu realitatea, cu privire la identitatea
diferitelor persoane.
c)Legătura de cauzalitate. Între activitatea
Infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată
prin scop.
A. Forme
4.Forme.
Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit
Sancţiuni
nu sunt pedepsite.
Tentativa la această infracţiune nu se
sancţionează.
C. Sancţiuni
Sancţiuni
Potrivit art. 327 alin. (1) C. pen. infracţiunea se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Varianta
agravată prevăzută în alin. (2) se sancţionează cu
pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani. Varianta atenuată
[alin. (3)] se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
150
procesuale
TEST
DE 1. Subiect activ al infracţiunii de fals intelectual
AUTOEVALUARE (art. 321 C.pen.) poate fi :
a). orice persoană care răspunde penal ;
b). numai un funcţionar ;
c). numai un funcţionar aflat în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu.
2. Tentativa în cazul infracţiunii de fals

intelectual (art. 321 C.pen.) :
a). este posibilă şi se pedepseşte ;
b). este posibilă, dar nu se pedepseşte ;
c). nu este posibilă.
3. Consumarea infracţiunii de uz de fals (art. 323

C.pen.) are loc atunci când :
a). se produce înscrisul falsificat ;
b).înscrisul falsificat intră în posesia
făptuitorului ;
c).făptuitorul depune sau invocă înscrisul
falsificat.
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE 1. V. Dobrinoiu, N. Neagu, ” Drept penal. Partea
speciala. Teorie si practica judiciara”, Ed. Universul
Juridic, București, 2014 (cota 343.3/.7/D59);
2. Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Traian Dima, Costică Păun,
Mirela Gorunescu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Maxim
Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat, partea specială,
Editura Universul Juridic, București, revăzută şi adăugită,
vol. II, Bucureşti, 2014 (cota 343C/N89);
3. M Hotca și colectiv, Instituții de drept penal, Editura
Universul Juridic, București, 2014 (cota 343/I-57).
151
Unitatea de învăţare nr.4
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR
RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ
Cuprins:
Cuprins 1. Infracțiunea de Constituire a unui grup
infracțional organizat, art. 367 CP;
2. Infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii
publice, art. 371 CP;
3. Infracțiunea de Port sau folosire fără drept de
obiecte, art. 372 CP;
4. Infracțiunea de Bigamie, art. 376 CP;
5. Infracțiunea de incest, art. 377 CP;
6. Infracţiunea de Abandon de familie, art. 378
CP;
7. Infracţiunea de Nerespectarea măsurilor privind
încredințarea minorului, art. 379 CP.

Parcurgerea acestei unităţi de învăţare
conduce la însuşirea infracţiunilor îndreptate
împotriva convieţuirii sociale, dar şi la distincţia
între acestea şi alte infracţiuni cu care au puncte de
similaritate.

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi
fi capabili să analizaţi fiecare infracţiune din punct
152
de vedere al condiţiilor preexistente, al
conţinutului constitutiv ; veţi reuşi să identificaţi
formele şi modalităţile infracţiunii, sancţiunile,
precum şi aspectele procesuale.
Durata medie de parcurgere

unităţi de învăţare este de 120 de minut
1. CONSTITUIREA UNUI GRUP

INFRACȚIONAL ORGANIZAT
1. Conţinutul Art. 367 C.pen. – „(1)Iniţierea sau constituirea unui

grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub
legal
orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2)Când infracţiunea care intră în scopul grupului
infracţional organizat este sancţionată de lege cu
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai
mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3)Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost
urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile
privind concursul de infracţiuni.
(4)Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele
prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă
autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca
acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea
vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul
grupului.
(5)Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele
prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi
penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere
penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup
infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se
reduc la jumătate.
(6)Prin grup infracţional organizai se înţelege
grupul structurat, format din trei sau mai multe
153
persoane, constituit pentru o anumită perioadă
de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat
în scopul comiterii uneia sau mai multor
infracţiuni. "
Practică S-a reţinut această infracţiune în cazul asocierii

judiciară inculpaţilor pentru a fura obiecte de cult din bisericile
situate într-o anumită zonă, care şi-au organizat
activitatea pentru a procura unelte necesare pătrunderii
prin efracţie în incinta acestora şi autoturisme necesare
deplasărilor, pentru programarea spargerilor şi
valorificarea obiectelor de cult sustrase

preexistente
a)Obiectul juridic special. În cazul infracţiunilor din
prezentul titlu, obiectul juridic generic îl constituie
relaţiile sociale privind apărarea unor reguli de
convieţuire socială referitoare la ordinea şi liniştea
publică, relaţiile de familie, libertatea religioasă şi
respectul datorat persoanelor decedate
Obiectul juridic specific este reprezentat de relaţiile
sociale referitoare la convieţuirea socială, ordinea şi
liniştea publică periclitate prin crearea unor astfel de
grupări infracţionale. Mai pot fi periclitate şi relaţiile
sociale (obiect juridic secundar) care constituie obiectul
juridic al infracţiunilor a căror comitere constituie scopul
asocierii.

b)Subiectul pasiv este statul ca titular al valorilor
ocrotite de lege.
3. Conţinutul
constitutiv a)Elementul material. Constituirea unui grup
infracţional organizat se poate realiza sub aspectul
154
elementului material prin una din următoarele acţiuni:
iniţierea constituirii unui grup infracţional în scopul
săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, constituirea
având acelaşi scop, aderarea sau sprijinirea sub orice
formă a unui astfel de grup. Acţiunile enumerate sunt
redate în textul incriminator alternativ, pentru existenţa
infracţiunii fiind suficient să se comită numai una dintre
ele.
Potrivit textului legal [art. 367 alin. (6)], prin grup
infracţional organizat se înţelege grupul structurat,
format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o
anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod
coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor
infracţiuni.
Din punct de vedere al elementului material, prin
iniţiere se înţelege acea activitate prin care ideea este
comunicată altor persoane, cât şi propunerea către
persoanele cărora li se face această comunicare de a adera
la ideea grupului. Vor intra în noţiunea de iniţiere toate
actele întreprinse în vederea constituirii grupului 1.
Acţiunea de constituire în scopul comiterii uneia sau a
mai multor infracţiuni presupune activitatea de asociere,
prin consensul mai multor persoane, într-un nucleu
autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti,
organiza şi duce la îndeplinire planurile de comitere a
unor infracţiuni. Infracţiunea subzistă indiferent dacă
obiectivul care a determinat constituirea grupului se
realizează sau nu din punct de vedere faptic. Constituirea
presupune o pluralitate constituită de făptuitori, supuşi
unei discipline interne, unor reguli privind ierarhia şi
rolurile membrilor în realizarea planurilor infracţionale
adoptate
În fine, sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup,
presupune diverse ajutoare morale sau materiale, care se
acordă pentru a înlesni sau a asigura menţinerea sau
desfăşurarea activităţii organizaţiei pe parcursul existenţei
V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I.

1
Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roşca,

Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV,
Partea specială, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti,
1972, p. 689.
155
sale. Este vorba deci de o persoană sau de mai multe
persoane care, deşi nu fac parte din grup, ajută sau
înlesnesc această organizaţie să fiinţeze sau chiar să
pregătească comiterea faptei (faptelor) penale în vederea
căreia a fost constituită.
b) Urmarea imediată constă într-o stare de pericol
pentru relaţiile de convieţuire socială şi pentru ordinea de
drept. Este vorba de o ameninţare cu săvârşirea
infracţiunii sau infracţiunilor ce fac parte din programul
grupului infracţional organizat.
Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional

organizat se comite cu intenţie directă.
A. Forme
4.Forme. Atât actele pregătitoare cât şi tentativa, deşi
Sancţiuni posibile, nu sunt sancţionate.
C. Sancţiuni
Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup

infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu
închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu
închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei
prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se
reduc la jumătate.
Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional
organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din
infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor
care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru
acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru
156
constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin.
(3) C. pen.].
5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a

pedepsei
Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc
persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă
vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.
În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi
făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al
puterii sau administraţiei, al justiţiei etc.
Din analiza textului legal rezultă că denunţarea
trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi
fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea
infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste
condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia
dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen.
Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită
numai denunţătorului.
Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză
de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una
dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în
cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la
răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui
grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii
sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag
aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni.
organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la
Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3
la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
reduc la jumătate.
157
(3) C. pen.].

pedepsei
158
reduc la jumătate.
(3) C. pen.].

pedepsei
159
reduc la jumătate.
(3) C. pen.].

pedepsei
160
reduc la jumătate.
(3) C. pen.].

pedepsei
161
reduc la jumătate.
(3) C. pen.].

pedepsei
162
reduc la jumătate.
(3) C. pen.].

pedepsei
163
reduc la jumătate.
(3) C. pen.].
164

pedepsei
reduc la jumătate.
165
(3) C. pen.].

pedepsei
166
reduc la jumătate.
(3) C. pen.].

pedepsei
167
reduc la jumătate.
(3) C. pen.].

pedepsei
Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de
reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una
168
aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii.

procesuale oficiu.
2. TULBURAREA ORDINII ȘI LINIȘTII

1. Conţinutul PUBLICE
legal
Art. 371 C.pen. – „Fapta persoanei care, în public,
prin violenţe comise împotriva persoanelor sau
bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse
demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea
publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă."
Au comis această infracțiune inculpaţii P.G.R. şi P.P.,

Practică ambii într-o avansată stare de ebrietate, participând
judiciară neinvitaţi la o nuntă în comuna N., au început să se lege
de martori, ameninţându-i cu bătaia şi proferând tot felul
de cuvinte obscene, au lovit cu piciorul în spate victima
C.T., iar la intervenţia martorei B.St., aceasta a fost
înjurată şi ameninţată că va fi lovită cu sticla în cap, au
lovit cu palma peste ceafă pe numitul C.N., s-au urcat pe
mese, au ameninţat cu moartea pe nuntaşi, au cerut
orchestrei să cânte numai pentru ei, astfel că nuntaşii, de
frica acestora, au început să plece unul câte unul. La un
moment dat inculpatul P.P. s-a aşezat în uşa Căminului
cultural, a scos un cuţit din buzunar şi a început să-l
treacă printre dinţi şi să-i lingă lama, strigând în gura
mare că acel cuţit doreşte sânge. Inculpaţii au plecat în
cele din urmă atunci când au văzut că nuntaşii au rămas
în număr foarte mic.
2. Condiţii
preexistente 169
a)Obiectul juridic special. În cazul acestei infracţiuni,
obiectul juridic special îl constituie relaţiile de convieţuire
sociale referitoare la ordinea şi liniştea publică, cărora li
se aduce atingere prin comiterea infracţiunii.
Ordinea şi liniştea publică, în sensul art. 371 C. pen., este
acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre
oameni, comportarea lor, şi în genere, activităţile lor
atunci când participă la forme de viaţă în comun, în
public se desfăşoară în mod paşnic, după norme de
respect reciproc, de securitate personală, de încredere în
atitudinea şi faptele celorlalţi oameni.
b)Obiectul material. Infracţiunea are şi un obiect
material, însă numai în cazul când acţiunea făptuitorului
se răsfrânge asupra corpurilor persoanelor sau asupra
altor bunuri. Cu alte cuvinte, obiect material există numai
în situaţia în care fapta se comite prin acte materiale
fizice şi constă fie în corpul persoanelor, fie în obiectele
materiale asupra cărora se exercită actele de violenţă
(mese, scaune, pahare într-un local care sunt distruse
etc.).
a)Subiectul activ. Infracţiunea de tulburarea ordinii şi

liniştii publice poate fi comisă de orice persoană
responsabilă penal, textul incriminator neprevăzând vreo
condiţie specială cu privire la subiectul activ.
sale: coautorat, instigare sau complicitate.
b)Subiectul pasiv. Infracţiunea are ca subiect pasiv
principal statul, iar ca subiect pasiv secundar (adiacent),
apar persoanele cărora li s-a adus atingere prin acţiunea
violentă, ameninţarea sau atingerea adusă demnităţii.
3. Conţinutul
constitutiv a) Elementul material. Infracţiunea de tulburarea ordinii
şi liniştii publice se săvârşeşte printr-o acţiune care se
materializează în acte de violenţă comise împotriva
persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri
grave aduse demnităţii persoanelor.
A.Latura obiectivă 170
• Elementul
material
Din analiza textului incriminator rezultă că
legiuitorul a indicat în conţinutul acestuia, limitativ,
acţiunile prin care se poate realiza tulburarea ordinii şi
liniştii publice.
Actele de violenţă comise împotriva persoanelor
sau bunurilor semnifică toate manifestările brutale,
constrângerile fizice de orice natură, care ar putea cauza
suferinţe fizice (de exemplu, lovirea, tragerea de păr sau
de ureche, târârea, punerea unei piedici urmată de cădere,
asmuţirea unui câine sau lansarea asupra victimei a unui
animal periculos care o trânteşte de pământ sau o muşcă,
aruncarea de apă fierbinte asupra victimei), ori acte de
distrugere, alterare sau aducere în stare de neîntrebuinţare
a unor bunuri (spargerea unor geamuri, tăierea
anvelopelor maşinii, ruperea indicatoarelor de circulaţiei,
distrugerea unor mese, scaune sau bănci etc.).
Ameninţările constau în insuflarea temerii uneia
sau mai multor persoane că vor fi supuse unui pericol sau
că o altă persoană apropiată va suferi un rău, realizată
prin orice mijloace de comunicare: cuvinte, gesturi, fapte
etc.
Prin atingeri grave aduse demnităţii persoanelor
înţelegem atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei
persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte
mijloace, ori prin expunerea la batjocură, atribuirea unui
defect, boală sau infirmitate, ori afirmarea sau imputarea
unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă
ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune
penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului
public.
A.Latura obiectivă b)Urmarea imediată. Infracţiunea de care ne

• Urmarea ocupăm există numai atunci când prin manifestările
imediată săvârşite în public s-a tulburat ordinea şi liniştea publică..
• Legătura de b) Legătura de cauzalitate. Între
cauzalitate activitatea infracţională şi urmarea imediată
trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
• Vinovăţia B. Latura subiectivă
171
Infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii
publice se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă,
deoarece nu este necesar ca făptuitorul să fi urmărit să
tulbure ordinea şi liniştea publică, fiind suficient ca el să
fi fost conştient că săvârşind în public acţiunile care
realizează elementul material al infracţiunii, se va
produce un asemenea rezultat şi să fi acceptat
posibilitatea survenirii lui.
A.Forme
4.Forme.
Sancţiuni Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate şi prin
urmare nu se sancţionează.
Sancţiuni B.Sancţiuni
Pedeapsa în cazul săvârşirii infracţiunii de tulburarea

ordinii şi liniştii publice este închisoare de la 3 luni la 2
ani sau amendă.

procesuale oficiu.
3. PORTUL SAU FOLOSIREA FĂRĂ DREPT DE

OBIECTE PERICULOASE
1. Conţinutul Art. 372 C.pen. – „(1)Fapta de a purta fără drept, la

adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri
legal
special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori
agrement sau în mijloace de transport în comun:
a)cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte
fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare
sau lovire;
b)arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori
dispozitive pentru şocuri electrice;
c)substanţe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
172
(2)Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări
cultural-sportive, în locuri de distracţie ori agrement sau
în mijloace de transport în comun a obiectelor sau
substanţelor prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3)Portul, fără drept, al obiectelor sau substanţelor
prevăzute în alin. (1) în sediul autorităţilor publice,
instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de
interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării
procesului electoral se pedepseşte cu închisoare de la
unu la 3 ani sau cu amendă."
Practică S-a reţinut această infracţiune în cazul asocierii

judiciară inculpaţilor pentru a fura obiecte de cult din bisericile
situate într-o anumită zonă, care şi-au organizat
activitatea pentru a procura unelte necesare pătrunderii
prin efracţie în incinta acestora şi autoturisme necesare
deplasărilor, pentru programarea spargerilor şi
valorificarea obiectelor de cult sustrase

preexistente
a)Obiectul juridic special îl constituie
relaţiile sociale referitoare la securitatea membrilor
societăţii, la menţinerea ordinii şi liniştii publice. În
secundar sunt ocrotite prin această incriminare viaţa
şi integritatea corporală a persoanei, împotriva faptei
de purtare şi de folosire fără drept de obiecte
periculoase.
b)Obiectul material îl constituie armele

albe, armele neletale supuse notificării, dispozitivele
pentru şocuri electrice ori substanţele
iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant.
Sunt arme albe cuţitul (unealta de tăiat formată dintr-o
lamă metalică fixată la un mâner) pumnalul (armă formată
dintr-o lamă scurtă cu două tăişuri şi cu vârf ascuţit prinsă
de un mâner), boxul (armă albă, alcătuită dintr-o placă de
metal cu găuri pentru degete şi cu o creastă de sinuozităţi,
cu care se atacă ţinând pumnul strâns), şişul (un fel de
173
pumnal cu lamă lungă şi îngustă ascunsă într-un baston),
castetul (armă portabilă a cărei extremitate este acoperită
cu plumb sau cu cuie; baston noduros mult mai gros la un
capăt decât la celălalt folosit ca armă contondentă încă din
antichitate) sau alte asemenea obiecte periculoase (care de
regulă sunt fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere,
înţepare sau lovire ca de ex.: o sabie, spadă, baionetă etc. .
b)Subiectul pasiv principal este statul ca titular al
valorilor sociale ocrotite de lege. Ca subiect pasiv
secundar ar putea fi persoanele fizice ameninţate prin
portul sau folosirea fără drept a obiectelor periculoase.
3. Conţinutul
constitutiv a)Elementul material în varianta tip constă din
acţiunea de a purta fără drept obiectele periculoase la
adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri
special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori
agrement sau în mijloace de transport în comun.
Acţiunea de a purta obiecte periculoase înseamnă
a avea asupra sa respectivele obiecte, indiferent de timpul
cât durează purtarea lor. De asemenea nu interesează
pentru existenţa faptei în discuţie dacă portul acestora
este pe faţă sau pe ascuns.
Pentru ca infracţiunea să subziste este necesar ca
aceasta să fie comisă în anumite locuri expres prevăzute
de textul de lege: la adunări publice, manifestări
cultural-sportive, în locuri special amenajate şi autorizate
pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport
în comun. Se observă că este vorba de locuri unde în mod
inevitabil se adună un număr mare de persoane, portul de
obiecte periculoase în asemenea locuri creând premisa
punerii în pericol a ordinii şi liniştii publice prin
posibilitatea folosirii acestora.
Varianta agravată prevăzută în alin. (2) se
caracterizează prin folosirea fără drept a obiectelor sau
174
substanţelor periculoase, în locurile enumerate la varianta
tip. Acţiunea de folosire presupune orice formă de
întrebuinţare în starea în care se găsesc a materialelor la
care se referă incriminarea. Aşa de exemplu, se poate face
vinovat de comiterea acestei infracţiuni o persoană care
fără niciun motiv acţionează în stradă o armă cu
tranchilizante.
Varianta agravată prevăzută în alin. (3) se raportează la
acelaşi element material ca şi varianta tip, diferind doar
locurile unde nu este permis portul obiectelor periculoase.
Astfel, portul obiectelor periculoase are caracter mai grav
dacă fapta este comisă în sediul autorităţilor publice,
instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de
interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării
procesului electoral.
b)Urmarea imediată. Oricare dintre acţiunile care
constituie elementul material al infracţiuni are ca urmare
imediată crearea unei stări de pericol pentru siguranţa
persoanei şi pentru ordinea şi liniştea publică.
c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată
şi starea de pericol produsă prin aceasta trebuie să existe
o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din
însăşi săvârşirea faptei incriminate.
Elementul subiectiv al acestei infracţiuni constă în
intenţie care poate fi directă sau indirectă.
A. Forme
4.Forme. Fapta este susceptibilă de a parcurge toate
Sancţiuni fazele obişnuite de desfăşurare a unei activităţi
infracţionale, însă nici actele preparatorii şi nici
tentativa nu sunt incriminate şi ca atare nu se
sancţionează.
Consumarea infracţiunii analizate are loc în

momentul în care ca urmare a acţiunii infracţionale
s-a produs urmarea imediată, respectiv s-a creat
starea de pericol pentru ordinea şi liniştea publică;
după momentul consumării fapta prelungindu-se în
timp (portul de arme albe) până la încetarea acţiunii
175
fie prin voinţa făptuitorului fie prin intervenţia
autorităţii, infracţiunea are şi o fază a epuizării.
C. Sancţiuni
Varianta tip a infracţiunii se sancţionează cu închisoare

5. Aspecte de la 3 luni la un an sau cu amendă. Varianta agravată
prevăzută în alin. (2) se pedepseşte cu închisoare de la 6
procesuale
luni la 2 ani sau cu amendă, iar varianta agravată
prevăzută în alin. (3) cu închisoare de la unu la 3 ani sau
cu amendă.
oficiu.
4. BIGAMIA
1. Conţinutul Art. 376 C.pen. - "(1)Încheierea unei noi căsătorii de
legal către o persoană căsătorită se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2)Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o
persoană pe care o ştie căsătorită se pedepseşte cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă."
A comis această infracţiune numitul I.N., care, fiind

Practică căsătorit în mod legal, a încheiat o nouă căsătorie,
judiciară fapta consumându-se în momentul încheierii celei
de a doua căsătorii
2. Condiţii
preexistente a)Obiectul juridic special Infracţiunea de bigamie
are ca obiect juridic special relaţiile sociale de
convieţuire socială privind familia, relaţii care se
referă la asigurarea caracterului monogam al
căsătoriei, adică respectarea limitelor morale şi
juridice ale încheierii căsătoriei.
176
b)Obiectul material. Bigamia, săvârşindu-se prin
întocmirea unui act de natură civilă, nu are obiect
material, acest act fiind o probă a faptei comise.
a)Subiectul activ Infracţiunea de bigamie poate fi

comisă numai de către o persoană căsătorită, fiind vorba
de două persoane de sex opus. În cazul când ambele
persoane sunt căsătorite, ele răspund penal pentru
comiterea infracţiunii de bigamie în calitatea de coautori,
iar când unul din subiecţi este căsătorit, iar celălalt
subiect nu este căsătorit, subiectul calificat (cel căsătorit)
este autor al variantei tip, iar celălalt subiect (cel
necăsătorit) este autor al variantei atenuate (care nu este
bigam, ci părtaş la fapta de bigamie).
Ca atare, din analiza prevederilor art. 376 alin. (2)
C. pen., rezultă că prin acest text nu se incriminează o
infracţiune de sine stătătoare (autonomă), ci se prevede
numai un mod atenuat de pedepsire a unui anumit
făptuitor: persoana necăsătorită cu care soţul bigam
perfectează căsătoria, aflându-ne în prezenţa unei pedepse
mai mici decât cea prevăzută pentru persoana deja
căsătorită.
b)Subiectul pasiv. În cazul faptei de bigamie, subiect
pasiv este soţul autorului infracţiunii, respectiv soţul
bigamului. Atunci când ambii subiecţi activi sunt
căsătoriţi, subiecţi pasivi sunt soţii respectivi.
3. Conţinutul .
Infracţiunea de bigamie se realizează
a) Elementul material.
A.Latura obiectivă prin acţiunea de încheiere a unei noi căsătorii de către o

persoană care este căsătorită, fiind vorba de un act de
• Elementul căsătorie valabil încheiat de către ofiţerul de stare civilă
material în urma consimţământului viitorilor soţi care semnează
actul respectiv.
c) Urmarea imediată constă în lipsirea de

întreţinere la care are dreptul o persoană în raport
cu care subiectul activ era obligat să acorde această
întreţinere.
A.Latura obiectivă
• Urmarea
imediată 177
• Legătura de
cauzalitate
d) Legătura de cauzalitate. Între activitatea
infracţională şi urmarea imediată trebuie să existe
o legătură de cauzalitate.
Sub acest aspect, infracţiunea se comite cu
intenţie directă sau indirectă. Făptuitorul cunoaşte, ştie că
prima căsătorie nu este desfăcută legal şi voieşte în aceste
împrejurări, pe baza consimţământului dat, încheierea
celei de-a doua căsătorii.
A.Forme
Bigamia este susceptibilă atât de acte de pregătire,

4.Forme. cât şi de tentativă, însă, aceste forme imperfecte nu sunt
Sancţiuni sancţionate de textul legal, deoarece nu prezintă un
pericol social deosebit. Putem totuşi exemplifica drept
acte de pregătire, efectuarea unor demersuri pentru
încheierea unei noi căsătorii sau drept tentativă, situaţia
când se introduce o declaraţie la oficiul stării civile, însă,
datorită unor cauze independente de voinţa făptuitorului,
noua căsătorie nu a fost perfectată.
Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a
încheiat noua căsătorie, fapta existând deci din acest
moment.
Infracţiunea de bigamie, varianta tip, se
sancţionează în ceea ce priveşte persoana căsătorită
conform art. 376 alin. (1) C. pen. cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă. Pentru varianta atenuată
prevăzută în art. 376 alin. (2) C. pen., pedeapsa este
închisoarea de la o lună la un an sau amendă, sancţiune
mai uşoară, având în vedere că participantul necăsătorit,
deşi contribuie nemijlocit la comiterea faptei, nu încalcă
vreo obligaţie personală privind relaţiile de familie, acesta
nefiind bigam.

procesuale oficiu.
178
5. INCESTUL
1. Conţinutul Art. 377 C.pen. - " Raportul sexual consimţit,
legal săvârşit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori,
se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 5 ani."
A săvârşit această infracţiune inculpatul P.A., care locuia

Practică în comuna P., sat T. împreună cu mama sa, victima P.I.,
judiciară într-o casă cu o singură încăpere. Printre locuitorii satului,
ce formează o comunitate rurală destul de restrânsă, era
de notorietate faptul că inculpatul şi mama sa P.I., întreţin
relaţii sexuale, aspecte ce au fost confirmate de
declaraţiile martorilor audiaţi în cauză
2. Condiţii
preexistente a)Obiectul juridic special este format din
relaţiile sociale privitoare la viaţa de familie, care trebuie
să se desfăşoare în condiţii care să nu afecteze calităţile
biologice ale existenţei umane.
Raţiunea textului incriminator este aceea de a se
proteja şi ocroti starea de sănătate biologică şi
perpetuarea speciei, împotriva raporturilor sexuale
primejdioase pentru specia umană.
b)Obiectul material. În actuala reglementare,

fiind vorba despre un raport sexual voluntar şi
cunoscând relaţiile de rudenie între participanţii la
incest, obiectul material al infracţiunii va fi corpul
ambilor parteneri ai relaţiilor incestuoase, acţiunea
delictuoasă răsfrângându-se deopotrivă asupra trupurilor
acestora.
179
a)Subiectul activ este calificat în sensul că
trebuie să aibă calitatea de rudă apropiată, dar numai în
gradul prevăzut de art. 377 C. pen. (rudă în linie directă)
sau de frate sau soră. Conceptele de frate şi soră nu
comportă nicio explicaţie, fiind de reţinut doar că legea
penală include în această sferă nu numai fraţii şi surorile
între care sunt legături primare, ci şi legături
consangvine sau uterine (sunt rude numai după tată sau
numai după mamă).
b)Subiectul pasiv este statul, ca titular al
valorii sociale ocrotite.
3. Conţinutul
a) Elementul material. Infracţiunea se realizează prin
A.Latura obiectivă comiterea unui raport sexual. Este vorba de relaţii sexuale
normale şi între sexe diferite, relaţiile sexuale nefireşti
• Elementul
nefiind incriminate.
material
b)Urmarea imediată constă în crearea unei
stări periculoase de ordin biologic. Datorită
redactării textului de incriminare, care face
referire numai la raportul sexual consimţit şi la
A.Latura obiectivă concluzia logică care decurge de aici, respectiv
• Urmarea periclitarea perpetuării speciei şi prezervării
imediată calităţilor biologice ale existenţei umane, rezultă
• Legătura de că faptele care nu sunt apte să creeze o astfel de
stare de pericol nu constituie infracţiune.
cauzalitate
c)Legătura de cauzalitate este prezumată şi
rezultă din însăşi materialitatea faptei.
• Vinovăţia
Sub acest aspect, infracţiunea se comite cu intenţie
directă sau indirectă, făptuitorul urmărind sau acceptând
prin raporturile sexuale consimţite cu partenerul
raportului sexual periclitarea perpetuării speciei şi
prezervării calităţilor biologice ale existenţei umane.
A.Forme
180
Actele pregătitoare şi tentativa sunt lăsate în afara
4.Forme. incriminării de către legiuitor. Infracţiunea se consumă
Sancţiuni prin realizarea raportului sexual. Dacă fapta este săvârşită
repetat, la diferite intervale de timp în baza aceleiaşi
rezoluţii, infracţiunea este continuată.
Persoana fizică se pedepseşte cu închisoare de la
unu la 5 ani.

procesuale oficiu.
6. ABANDONUL DE FAMILIE
1. Conţinutul Art. 378 C.pen. – „(1)Săvârşirea de către
legal
persoana care are obligaţia legală de
întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere,
a uneia dintre următoarele fapte:
a)părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor,
expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
b)neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei
de întreţinere prevăzute de lege;
c)neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a
pensiei de întreţinere stabilite pe cale
judecătorească,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează
neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel
condamnat a prestaţiilor periodice stabilite
prin hotărâre judecătorească, în favoarea
persoanelor îndreptăţite la întreţinere din
partea victimei infracţiunii.
181
(3)Acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4)Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de
terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi
îndeplineşte obligaţiile.
(5)Dacă, până la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare, inculpatul îşi
îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după
caz, amânarea aplicării pedepsei sau
suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta."
A comis această infracţiune numitul G.C.

Practică care nu a plătit niciodată pensia de întreţinere
judiciară stabilită pentru cei doi minori rezultaţi din relaţia
de concubinaj întreţinută de inculpat cu partea
vătămată P.V. deşi avea posibilităţi materiale.
2. Condiţii
sociale privitoare la obligaţia legală de întreţinere
în baza căreia membrii familiei trebuie să îşi
acorde întreţinere şi sprijin material şi moral.
b)Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect
material
a)Subiectul activ poate fi numai o persoană care

are obligaţia legală de întreţinere.
Obligaţia de întreţinere are caracter concret, ea
fiind acea obligaţie impusă de lege unei persoane de a
furniza alteia mijloace de trai. Această obligaţie este în
principiu un efect al rudeniei şi al căsătoriei. Legea
182
stabileşte însă obligaţia de întreţinere şi între persoane
care nu sunt rude între ele.
La comiterea infracţiunii de abandon de
familie pot participa în calitate de instigatori sau
complici cei care nu au faţă de persoana vătămată
o astfel de obligaţie.
b)Subiectul pasiv este persoana îndreptăţită la
întreţinere.

constitutiv
a) Elementul material constă din comiterea
anumitor acţiuni sau inacţiuni din cadrul diferitelor
variante normative.
 În cazul primei modalităţi, elementul
material constă în fapta de părăsire, alungare sau
lăsare fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere,
expunându-l la suferinţe fizice sau morale.
Nu este obligatoriu ca suferinţele să fi
intervenit în mod efectiv, dar trebuie să existe o
A.Latura obiectivă mare probabilitate de realizarea a lor.
• Elementul Prin părăsire se înţelege abandonarea celui
material îndreptăţit la întreţinere. Făptuitorul se mută în altă
localitate ori se mută în aceeaşi localitate unde
locuieşte victima, dar la alt domiciliu.
Acţiunea de alungare presupune
izgonirea, îndepărtarea de la domiciliu, de la
locuinţa victimei, făptuitorul folosind diverse
mijloace ca de exemplu, prin constrângere morală
sau fizică, în acest fel urmărind să se sustragă de la
obligaţiile stabilite.
Lăsarea fără ajutor presupune o inacţiune
din partea subiectului activ: chiar dacă victima
rămâne în aceeaşi locuinţă, nu primeşte întreţinere,
mijloace de trai etc.
 În cazul când părăsirea, alungarea sau
lăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere
nu l-a expus pe acesta la suferinţe fizice sau
183
morale, fapta nu constituie infracţiunea de abandon
de familie.
Elementul material în cazul celei de-a doua
variante normative constă în neîndeplinirea cu rea-
credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzute de
lege (lit.b).
Este vorba de acele cazuri la care obligaţia
de întreţinere care operează în virtutea legii, nu
implică o determinare bănească sub forma unei
pensii, ci prestarea directă a celor necesare traiului
cotidian.
Dacă obligaţia de întreţinere există, aceasta
are caracter de continuitate, trebuie îndeplinită în
orice moment.
 Cea de-a treia modalitate de realizare a
elementului material al faptei de abandon de
familie constă într-o inacţiune - respectiv, neplata
cu rea-credinţă timp de două luni a pensiei de
întreţinere, stabilite pe cale judecătorească.
Termenul de trei luni curge de la data
când hotărârea a rămas definitivă sau cu execuţie
provizorie privind pensia de întreţinere. Dacă s-au
plătit unele sume şi apoi, au încetat, termenul curge
de la data ultimei plăţi. O plată parţială înseamnă o
neplată.
e) Urmarea imediată constă în lipsirea de
A.Latura obiectivă întreţinere la care are dreptul o persoană în raport
• Urmarea cu care subiectul activ era obligat să acorde această
imediată întreţinere.
• Legătura de f) Legătura de cauzalitate. Între activitatea
cauzalitate infracţională şi urmarea imediată trebuie să existe
o legătură de cauzalitate.
• Vinovăţia B. Latura subiectivă
Infracţiunea de abandon de familie se

comite cu intenţie directă sau indirectă, în funcţie
de formele infracţiunii.
184
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi. Tentativa, deşi posibilă, nu este
Sancţiuni incriminată.
Consumarea faptei prevăzute în art.378
lit.a C.pen., are loc în momentul când cel
îndreptăţit la întreţinere este părăsit, alungat sau
• Actele lăsat fără ajutor.
preparatorii Infracţiunea prevăzută la lit.b are caracter
• Tentativa continuu şi se consumă în momentul neîndeplinirii
• Consumarea obligaţiei de întreţinere, epuizându-se în momentul
încetării activităţii ilicite.
În situaţia modalităţii prevăzute de lit.c
fapta se consumă după trecerea a cel puţin două
luni de când făptuitorul nu a plătit, cu rea-credinţă,
pensia de întreţinere şi se epuizează atunci când se
pune capăt infracţiunii, fie prin îndeplinirea
obligaţiei de întreţinere, fie prin condamnarea
făptuitorului.
Sancţiuni B. Sancţiuni
- închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă

- alin. 4 Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de
terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi
îndeplineşte obligaţiile
5. Aspecte Acţiunea penală se pune în mişcare la

procesuale plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit art.378 alin.5 C.pen., Dacă, până la

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,
inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune,
după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta..
185
7. NERESPECTAREA MĂSURILOR PRIVIND
ÎNCREDINȚAREA MINORULUI
Art. 379 C.pen. – „(1)Reţinerea de către un părinte a

1. Conţinutul copilului său minor, fără consimţământul celuilalt
legal părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat
minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la
o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei
căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre
judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica,
în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături
personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau
de către organul competent.
(3)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate."
A comis această infracţiune numita I.M., căreia i

Practică s-a încredinţat prin hotărâre judecătorească de divorţ spre
judiciară creştere şi educare minorul, cu obligaţia de a permite
tatălui său să-l viziteze la anumite date determinate. Cu
toate demersurile făcute de fostul soţ, făptuitoarea l-a
împiedicat în mod repetat să ia legătura cu minorul în
condiţiile stabilite prin hotărârea judecătorească.
2. Condiţii
preexistente a) Obiectul juridic special. Infracţiunea de
nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului
are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la
ocrotirea creşterii şi educării minorilor şi la asigurarea
legăturii personale dintre părinţi şi copii, chiar şi atunci
când părinţii sunt despărţiţi. Scopul urmărit de legiuitor
este de a incrimina nerespectarea măsurilor privind
încredinţarea minorului şi de a asigura apărarea eficientă
a drepturilor prevăzute în art. 48 alin. (1) din Constituţie,
potrivit căruia „familia se întemeiază pe căsătoria liber
consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi
186
îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi
instruirea copiilor”
b)Obiectul material. Această infracţiune nu are
obiect material.
A.Obiectul
infracţiunii
• Juridic generic
• Juridic special a)Subiectul activ este calificat în sensul că poate fi
• Material numai părintele minorului sau persoana căreia i s-a
încredinţat minorul spre creştere şi educare.
B. Subiecţii b)Subiectul pasiv este părintele sau persoana căreia i
infracţiunii s-a încredinţat minorul în varianta reglementată în alin.
• Subiectul activ (1) al art. 379 C. pen. sau părinţii minorului în
• Subiectul pasiv modalitatea prevăzută în alin. (2) al art. 379 C. pen.,
respectiv în cazul când minorul a fost încredinţat unei alte
persoane decât părinţilor pentru creştere şi educare.
3. Conţinutul A.Latura obiectivă

constitutiv a) Elementul material. Sub aspectul elementului
material, infracţiunea se realizează în varianta prevăzută
în alin. (1) al art. 379 C. pen. prin acţiunea de reţinere a
minorului de către un părinte, iar în situaţia redată în alin.
A.Latura obiectivă (2) al textului prin acţiunea de împiedicare în mod repetat
• Elementul a oricăruia dintre părinţi de a avea legătură cu minorul.
material Este necesar ca reţinerea minorului să se facă fără
consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia
• Urmarea
i-a fost încredinţat minorul. În cazul când părintele sau
imediată persoana căreia i-a fost încredinţat minorul a consimţit ca
• Legătura de acesta să fie reţinut, fapta nu constituie infracţiune.
cauzalitate Reţinerea nu trebuie confundată cu răpirea minorului
• Vinovăţia b)Urmarea imediată. În cazul variantei tip [art.
379 alin. (1) C. pen.], urmarea imediată constă în crearea
unei stări de pericol pentru creşterea şi educarea
minorilor.
În situaţia variantei asimilate, urmarea imediată
constă în crearea unei stări de pericol pentru legăturile
dintre copil şi părinte, influențând astfel creşterea şi
educarea normale a minorilor.
187
b) Legătura de cauzalitate. Pentru existenţa
infracţiunii se cere să existe o legătură de
cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea
făptuitorului şi urmarea imediată.
Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau

indirectă.
A.Forme
4.Forme.
Modalităţi.
Atât actele pregătitoare cât şi tentativa, deşi
Sancţiuni posibile, nu sunt însă încriminate.
Infracţiunea se consumă în momentul când s-a produs
reţinerea sau împiedicarea repetată a minorului de a avea
legături cu părinţii. În varianta prevăzută în alin. (1) al art.
379 fapta constituie o infracţiune continuă, existând în
consecinţă şi un moment al epuizării, respectiv al încetării
reţinerii minorului
B. Sancţiuni
Sancţiuni Pedeapsa în cazul acestei infracţiuni este închisoarea de la
o lună la 3 luni sau amendă
5. Aspecte Acţiunea penală în cazul acestei

procesuale infracţiuni se pune în mişcare la plângerea
TEST TEST DE AUTOEVALUARE

DE
AUTOEVALUARE
1. În cazul infracţiunii de abandon de familie

subiecţi activi pot fi :
a). numai părinţii şi cei care înfiază;
188
b).numai părinţii, cei care înfiază şi
bunicii;
c). persoanele care au obligaţia legală de
întreţinere.
2. Neplata timp de 3 luni a pensiei de întreţinere

stabilite pe cale judecătorească de către tatăl şomer şi
care mai are în întreţinere alţi trei copii minori:
a) nu constituie infracţiune, pentru că nu a fost
comisă cu rea-credinţă;
b) constituie infracţiunea de abandon de
familie în orice condiții;
c) constituie infracţiunea de abandon de familie
în varianta mai gravă, pentru că s-au depăşit cele 2 luni
impuse ca termen legal de lege.
3. Infracţiunea de abandon de familie:

a) poate avea subiect activ nemijlocit persoana care are
obligaţia legală de întreţinere faţă de o altă persoană;
b) poate fi săvârşită şi prin comisiune;
c) poate fi comisă şi din culpă.
4. Infracţiunea de bigamie:
a) poate fi comisă şi de către o persoană necăsătorită;
b) are o cauză specială care înlătură caracterul penal al
faptei când una dintre căsătorii este declarată nulă
pentru alt motiv decât bigamia;
c) are tentativă pedepsibilă.
5. Reţinerea la şcoală a copilului de către un profesor al

său, fără acordul părintelui, reprezintă:
a) infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;
b) infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind
încredinţarea minorului;
c) concurs între cele două infracţiuni.
BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE
189
București, 2014 (cota 343.3/.7/D59);
343C/N89);
(cota 343/I-57).
BIBLIOGRAFIE
OBLIGATORIE
BIBLIOGRAFIE
1. CODUL PENAL ROMÂN

București, 2014 (cota 343.3/.7/D59);
343C/N89);
(cota 343/I-57).
190
CUPRINS
CUPRINS
Unitatea de învăţare nr. I ............................ 3
1.2. Competenţele unităţii de

învăţare 4
TEST DE AUTOEVALUARE ..................... 66
Unitatea de învăţare nr. II ......................... 68

învăţare 69
TEST DE AUTOEVALUARE ................... 127
Unitatea de învăţare nr.III ...................... 130

învăţare 130
Unitatea de învăţare nr.4 ......................... 152
TEST DE AUTOEVALUARE .................. 188
BIBLIOGRAFIE .................................... 190
CUPRINS ............................................... 191
191

26 Drept Penal Partea Speciala II

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

26 Drept Penal Partea Speciala II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VASILE DOBRINOIU

DREPT PENAL – PARTEA SPECIALĂ II

1. V. Dobrinoiu, N. Neagu, ” Drept penal.

INFRACŢIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIŢIEI

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare

1.2. Competenţele unităţii de învăţare

Pentru studiul acestei unităţi de învăţare veţi avea

a) Obiectul juridic special constă pe de o parte,

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

1. Conţinutul Art. 267 C.pen. - "(1) Funcţionarul public

2. Condiţii A.Obiectul infracţiunii

b)Obiectul material lipseşte.

c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea

Infracţiunea se comite cu intenţie

5. Aspecte Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

3. INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR

1. Conţinutul Art. 268 C.pen. - "(1)Sesizarea făcută prin

S-a reţinut infracţiunea de denunţare

2. Condiţii A.Obiectul infracţiunii

a)Subiect activ poate fi orice persoană fizică.

a) Elementul material constă într-o acţiune de

b) Urmarea imediată, în ambele

c) Legătura de cauzalitate. Între

Infracţiunea se comite cu intenţie directă

Infracţiunea se comite în două modalităţi

- alin. 1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau

5. Aspecte Acţiunea penală se pune în mişcare din

1. Conţinutul Art. 269 C.pen. - "(1) Ajutorul dat făptuitorului în

b) Obiectul material. Favorizarea nu are obiect

a)Subiectul activ poate fi orice persoană.

b)Subiectul pasiv este statul sau persoana ale

3. Conţinutul A. Latura obiectivă

b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări

c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea

Infracţiunea se comite cu intenţie

Infracţiunea este incriminată în două

1. Conţinutul Art. 270 C.pen. - „(1)Primirea, dobândirea,

A comis această infracţiune numitul

2. Condiţii A. Obiectul juridic

b)Obiectul material constă în bunul tăinuit.

Subiectul pasiv principal este statul, ca titular al valorii

3. Conţinutul A. Latura obiectivă

b) Urmarea imediată constă în trecerea bunului

Elementul subiectiv constă în intenţie

Infracţiunea de tăinuire se prezintă sub

5. Aspecte Acţiunea penală se pune în mişcare din

Art. 272 C.pen. - "(1)Încercarea de a determina sau

b)Obiectul material lipseşte.

B. Subiecţii a)Subiectul activ poate fi orice persoană

b)Subiect pasiv principal nu poate fi decât

c) Legătura de cauzalitate. Între fapta

Forma de vinovăţie este intenţia directă.

5. Aspecte Acţiunea penală se pune în mişcare din

Art. 273 C.pen. - "(1)Fapta martorului care,

Martorul I.G., în cadrul procedurii

b)Obiectul material lipseşte.

B. Subiecţii a)Subiectul activ este calificat şi nu poate fi decât

b)Subiect pasiv principal este statul. Subiect pasiv

d) Urmarea imediată constă în

Forma de vinovăţie este intenţia directă

În practica judiciară s-a decis că

Infracţiunea subzistă, nefiind necesar să

8. RĂZBUNAREA PENTRU AJUTORUL DAT

Art. 274 C.pen. - " Săvârşirea unei infracţiuni