Sunteți pe pagina 1din 2

Ion

comentariu literar de Liviu Rebreanu

De la „Epopeea lui Ghilgameș” si ”Iliada” și ”Odiseea” lui Homer, până la scrierile


postmoderniste și suprarealiste de azi, viziunea despre lume a autorului va rămâne, în ciuda
variatelor sale ipostazieri, elementul care vertebrează metatextual întreg arhipelagul literar ca
element constituent al realității extralingvistice unei opere, ea va rămâne asociată mereu
cosmoviziunii, adică modului de percepție a existenței într-o anumită perioadă, de o anumită
generație, fiecare creator configurându-și această percepție în funcție de natura sa interioară și,
evident, de perioada și curentul sub semnul căruia s-a format. Liviu Rebreanu nu face excepție
de la această regulă, el fiind un reprezentat al epocii interbelice, perioadă ce va sta la confluența
benefică a tradiționalismului, evidențiat în revista „Gândirea” lui Nechifor Crainici și a
modernismului promovat de revista „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu.

Opera literară „Ion” este un roman de tip obiectiv, cu tematică rurală, o capodoperă a literaturii
române interbelice. Viziunea realist-obiectivă se realizează prin: tematica socială, obiectivitatea
perspectivei narative, construirea personajelor în relație cu mediul în care trăiesc, alegerea unor
personaje tipice pentru o categorie socială, tehnica detaliului semnificativ, veridicitatea, stilul
sobru, impersonal.

Viziunea despre lume în romanul lui Liviu Rebreanu este configurată, conform principiilor
scriitorului ardelean, care își construiește subiectele și personajele plecând de la teze și principii
etice ferme aflate la baza societății tradiționale. Tema romanului este problematica pământului,
analizată în condiții socio-economice ale satului ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea.
Romanul prezintă lupta unui țăran sărac pentru a obține pământ și consecințele actelor sale.
Tema centrală, posesiunea pământului, este dublată de tema iubirii și de tema destinului.
Caracterul monografic al romanului constă în surprinderea aspectelor lumii rurale: obiceiuri și
tradiții ( nașterea, nunta, înmormântarea, hora ), relații socio-economice ( stratificarea socială ),
relațiile de familie, instituțiile ( biserica, școala ), autoritățile,

Concepția autorului despre roman, înțeles ca un corp geometric perfect, se reflectă artistic în
structura circulară a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea
drumului care intră și iese din satul Pripas, loc al acțiunii romanului. Personificat, drumul are
semnificația simbolică a destinului. Descrierea inițială a drumului îl introduce pe cititor în viața
satului ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea. Descrierea caselor lui Herdelea și al
Glanetașului ilustrează condiția lor socială. Crucea strâmbă de la marginea drumului, cu un
Hristos de tinichea ruginită, anticipează destinul tragic al protagonistului.

Conflictul central din roman este lupta pentru pământ din satul tradițional, unde averea
condiționează respectul comunității. Drama lui Ion este drama țăranului român sărac. Mândru și
orgolios, conștient de calitățile sale, nu-și acceptă condiția și este pus în ipostaza de a alege între
iubirea pentru Florica și averea Anei. Conflictul exterior social, între Ion al Glanetașului și
Vasile Baciu este dublat de conflictul interior, între „glasul pământului” și „glasul iubirii”. Cele
două chemări lăuntrice nu îl pun într-o situație limită, pentru că se manifestă succesiv, nu
simultan. Conflictele secundare au loc între Ion și Simion Lungu pentru o brazadă de pământ, și
între Ion și George Bulbuc, pentru Ana.

Ion este personajul principal și eponim, realizat prin tehnica basoreliefului și contrapunctului.
Ion este un personaj monumental, complex, cu însușiri contradictorii: viclenie și naivitate,
gingășie și brutalitate. La începutul romanului, i se face un portret favorabil, care motivează
acțiunile sale prin nevoia de a-și satisface condiția. Însă, în goana sa pătimașă după avere, se
dezumanizează treptat, iar moartea sa ilustrează intenția moralizatoare a scriitorului.

O scenă reprezentativă pentru ilustrarea viziunii asupra lumii a autorului o reprezintă scena
horii. Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas se află în
horă, în curtea Tudosiei, văduva lui Maxim Oprea. Așezarea privitorilor reflectă relațiile sociale.
Separarea celor două grupuri ale bărbaților reflectă stratificarea economică. Fruntea satului,
primarul și țăranii bogați, discută separat de țăranii mijlocași, așezați pe prispă. Fetele rămase
nepoftite privesc hora, iar femeile căsătorite vorbesc despre gospodărie. Rolul horei în viața
comunității sătești este acela de a-i asigura coeziunea și de a facilita întemeierea unei familii.
Hotărârea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogată la joc, deși o place pe Florica cea săracă,
marchează începutul conflictului.

Scena sărutării pământului reprezintă o altă secvență narativă importantă în evoluția acțiunii.
Dezumanizarea protagonistului se manifestă în atitudinea sa față de Ana pe tot parcursul
romanului, dar și în înverșunarea împotriva socrului, căruia îi ia tot pământul dintr-o lăcomie
nemăsurată. După ce intră în posesia pământului, Ion se simte în sfârșit așezat în ierarhia
cuvenită și primele schimbări vizibile sunt în mersul și vorba mai apăsată. Scena în care Ion,
amețit de fericirea, îngenunchează și-și sărută pământul, ilustrează apoteoza iubirii sale pătimașe;
„se lăsă în genunchi, își coborî fruntea, și-și lipi buzele de pământul ud.”

Din punct de vedere narativ, se observă detașarea totală a naratorului față de evenimentele
prezentate, validându-se: tiparul narativ auctorial, deoarece naratorul creează impresia că știe
deja deznodământul, perspectiva narativă heterodiegetică, narațiunea fiind la persoana a treia, iar
focalizarea neutră. În concluzie, romanul realist obiectiv de tip psihologic cu tematică rurală „Ion” de
Liviu Rebreanu este o capodoperă a literaturii române interbelice, ce conferă o imagine amplă asupra
problematicii pământului, analizată în condițiile socio-economice ale satului ardelenesc de la începutul
secolului al XX-lea.

S-ar putea să vă placă și