FORME DE ORGANIZRE STATALĂ

În perioada contemporană, statele sunt organizate după una din cele două forme de guvernare:
A) Monarhia este modalitatea de guvernare în cadrul căreia funcţia supremă în stat se transmite ereditar şi
viager unui monarh, rege. În funcţie de regimul politic existent într-un stat, monarhiile, la rândul lor, pot fi:

 Monarhii constituţionale ce presupun: un mod de guvernare democratic, prerogativele regelui sunt

limitate prin prevederi constituţionale;
 Monarhii autoritare în care autoritatea monarhului este mult mai mare, el având atribuţii cumulate,
legislative şi executive. Monarhii autoritare, în perioada interbelică, au fost: Bulgaria, Grecia, România,
Italia.

B) Republica este o formă de guvernare în care: şeful statului este un preşedinte ales de cetăţeni, funcţia este
deţinută pentru o perioada limitată de timp, puterea sa este controlată de alte instituţii ale statului. Pe
parcursul secolului al XX-lea, au existat, în funcţie de regimul politic adoptat:

 Republici dictatoriale, în cadrul cărora: puterea aparţine şefului statului, acesta este reprezentantul
unui partid politic unic aflat la guvernare şi are prerogative nelimitate în raport cu celelalte instituţii;

Republicile dictatoriale, în Europa, au fost: de extremă dreapta (Germania) şi de extremă stânga (URSS şi
„democraţiile populare” instaurate în statele Europei Centrale şi de Est ce au făcut parte din blocul statelor
comuniste);

 Republici constituţionale, sunt acele state guvernate după principii democratice: separarea puterilor în
stat, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor etc.

Republicile constituţionale pot fi de trei tipuri:

 Republici parlamentare (Austria, Germania, Grecia, Italia, Polonia) sunt acele state în care: Parlamentul
are atribuţii sporite în raport cu executivul şi cu şeful statului; preşedintele are rol de reprezentant al
statului;
 Republici prezidenţiale (SUA, Franţa, Finlanda, Rusia) sunt acele state în care: preşedintele are
prerogative executive şi legislative în acelaşi timp, deţine o poziţie egală cu cea a Parlamentului;
 Republici semiparlamentare (România)

După modul în care instituţiile centrale exercită controlul asupra teritoriului, statul poate sa fie:

Stat centralizat – este un tip de stat care:

- este unitar şi indivizibil;

- are o singură constituţie, un singur parlament şi guvern;
- instituţiile centrale îşi exercită autoritatea asupra întregului teritoriu;
- autorităţile locale sunt reprezentante ale instituţiilor centrale şi se află în subordinea acestora;
- exp: România, Marea Britanie, Franţa, Ungaria etc.

Stat federativ – este o asociere de state suverane:

- instituţiile centrale coexistă împreună cu instituţiile locale ale statelor membre;

- instituţiile centrale au rolul de a rezolva problemele comune ale statelor asociate;
- atribuţiile instituţiilor centrale sunt stabilite printr-o constituţie;
- statele membre au o largă autonomie în cadrul statului federal;
- exp. SUA, Elveţia, Belgia etc.
 FORME DE ORGANIZRE STATALĂ

Confederaţie – este o asociere de state care:

- îşi păstrează integral independenţa;

- nu este obligatorie existenţa unor organe de guvernare comune;
- statele membre au o politică comună în raport cu statele din afara confederaţiei;
- cooperarea are loc mai ales în plan economic;
- exp: Comunitatea Statelor Independente, constituită în anul 1991 prin semnarea tratatului de la
Alma Ata; din comunitate fac parte 12 din cele 15 foste republici sovietice: Rusia, Rep. Moldova,
Ucraina, Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâstan, Turkmenistan, Tadjikistan,
Uzbekistan, Georgia.

Sarcini de lucru:

1. Precizează, pe baza surselor A şi B, forma de organizare statală a SUA.

2. Argumentează existenţa principiului separarii şi echilibrului puterilor în stat, utilizând o informaţie din
texte.
3. Identifică două deosebiri între cele două camere ale congresului american în ceea ce priveşte
componenţa şi, respectiv, atribuţiile.

Sursa A
Textul Constituţiei americane din 1787 este în continuare în vigoare; desigur a fost completat de atunci prin
numeroase amendamente. El se bazează pe principiul separării puterilor. Statul este federal, adică există un guvern,
adunări, o putere judecătorească la scară naţională, denumită federală, şi aceeaşi structură se regăseşte la nivelul
fiecarui stat care constituie Uniunea. Guvernul la scară naţională sau federal administrează cele 50 de state şi un
număr de teritorii care au un statut particular şi nu sunt ridicate la rangul de stat, cum ar fi Porto Rico. Puterea
federală este însărcinată să rezolve problemele care privesc întreaga naţiune : relaţii externe, monedă, armată, război
şi pace. Fiecare dintre state are propria sa Constituţie, care totuşi nu trebuie să fie în contradicţie cu Constituţia
federală şi guvernul său ale cărui atribuţii sunt importante : ele privesc toate domeniile nerezervate expres prin
Constituţie puterii federale (educaţie, transport, comerţ, poliţie, finanţe). Fiecare stat posedă de asemenea legea sa
electorală. În fruntea sa se găseşte un guvernator şi o adunare legislativă bicamerală (cu excepţia statului Nebraska
care nu are decât o cameră).

Sursa B
Preşedintele este şeful puterii executive. Este ales pentru 4 ani după o procedură complexă (…). Şef al puterii
executive, preşedintele este comandant suprem al armatei : el negociază tratatele, numeşte diplomaţii şi asigură
aplicarea legii. El numeşte o administraţie formată din secretari (miniştri), responsabili numai în faţa lui, aleşi în
funcţie de competenţa lor, pe care îi recrutează în general din mediile de afaceri sau universitare, însă niciodată din
camere. Ei trebuie să fie doar confirmaţi de către Senat după o audiere – hearing – în faţa membrilor competenţi. Ei
nu sunt responsabili în faţa congresului, ceea ce explică absenţa băncii guvernului în cele două camere. Preşedintele
nu se prezintă în Capitoliu (sediul Congresului) decât pentru a citi cu solemnitate «  mesajul despre starea Uniunii ». El
poate să opună dreptul său de veto unei legi votate de Congres, însă aceasta poate să treacă dacă este votată cu o
majoritate de două treimi.

Sursa C
Congresul, care exercită puterea legislativă are sediul în vârful colinei Capitoliului. Este format din două camere,
Camera Reprezentanţilor şi Senatul. Este nevoie de acordul ambelor camera pentru votarea unui proiect de lege, mai
puţin în ceea ce priveşte ratificarea tratatelor, care este numai de resortul Senatului. Dimpotrivă, iniţiativa în materie
bugetară aparţine Camerei Reprezentanţilor. Camera Reprezentanţilor, aleasă pentru 2 ani prin scrutin uninominal
într-un singur tur numără 435 de membri , repartizaţi între state proporţional cu populaţia acestora (…). Senatul
 FORME DE ORGANIZRE STATALĂ

numără 100 de membri conform regulii de 2 senatori pentru un stat, aleşi pentru 6 ani. O treime se reînnoieşte la
fiecare 2 ani.