Este bine cunoscut faptul că oxitocina este produsă în principal de hipotalamus,

acționând uneori ca un hormon, alteori ca un neurotransmițător, și având efecte în mai

multe regiuni ale creierului. Cercetările au arătat că ea însoțește disponibilitatea
persoanei de a forma legături sociale durabile, empatia şi altruismul, motiv pentru care
oxitocina este supranumită „hormonul conectivităţii sociale sau al dragostei”.
Îmbrățișarea maternă sau fraternă, exprimarea compasiunii, comunicarea sinceră sau
întrajutorarea semenilor determină o creștere semnificativă a nivelului de oxitocină.

Această legătură cauzală a fost evidențiată recent într-un mod inedit. Persoanelor
dintr-un grup li s-a administrat oxitocină, pentru a vedea efectele ce decurg de aici. În
felul acesta s-a urmărit o evidențiere mai clară a legăturii dintre oxitocină și dispozițiile și
comportamentele menționate. Cercetările au arătat că persoanele cărora li s-a
administrat oxitocină au raportat dispoziţii mai apropiate cu cele întâlnite în practica
vieţii spirituale, atât la scurt timp după intervenție, cât și o săptămână mai târziu.

Ei au afirmat că latura spirituală a vieții reprezintă un aspect important, că e de dorit

ca viața să aibă un sens. De asemenea, au considerat drept importante legăturile cu
ceilalți oameni, formulând mai des atât ideea că viaţa întreagă este interconectată, cât
și faptul că există un plan mai înalt de conștiință sau de spiritualitate care leagă toți
oamenii. În raport cu alte persoane dintr-un grup de control, cei obișnuiți să practice
viața spirituală care au primit oxitocină au raportat mai des dispoziţii contemplative, stări
asemănătoare seninătății și recunoștinței. Cercetătorii au mai observat și că oxitocina
nu i-a afectat în mod egal pe toți cei din grup 1. Efectele oxitocinei administrate au fost
mai mari în rândul persoanelor care prezentau o expresie mai pronunţată a genei CD38
(gena care reglează eliberarea de oxitocină din neuronii hipotalamici ai creierului) 2.