Anul trecut a fost organizată, la invitația a două mari (și istorice!

) institute de cercetare, Institutul

de Fizică Atomică și Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, și cu
binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prima
întâlnire „Dialogurile cunoașterii”. S-a discutat despre cele două „scenarii” ale nașterii
Universului, cel biblic și cel al fizicii. Există atâtea asemănări vizibile între ele și nu există
contradicții, să le spun, serioase (având oricum în vedere că limbajul din Cartea Facerii este unul
evident metaforic!). Dar mai sunt câteva lucruri extrem de interesante. În primul rând, „ordinea”
din Creație este regăsită în ordinea din cosmogonia Big Bang: întâi sunt create timpul și spațiul
(Cerurile și Pământul), apoi lumina. Universul, așa cum ni-l oferă fizica, nu se naște în spațiu și
în timp, ci odată cu ele. Și cu el se nasc și legile sale. Și tot la Big Bang apar primele particule
elementare. Apoi, ca o plutire, apare în Univers Câmpul Higgs. Purtat de o particulă căreia i se
spune și „Particula lui Dumnezeu”, care a dat tuturor celorlalte particule o nouă calitate - masa.
Făcând posibilă existența a tot ce există material astăzi. În al doilea rând, frontiera pe care o
marchează tăria pe care a numit-o Cer și a făcut-o separând apele cele de dedesubt de cele de
deasupra. Apele deasupra cărora „Se purta” Duhul lui Dumnezeu. Ape sunt și sus și jos - dar
legile la care se supun sunt diferite. Ce rămâne? Cele ce a făcut Dumnezeu „deasupra crugului
ceresc”, unde „a zidit biserica”.