DIDACTICA

I. Religia ca disciplină de învățământ

1. Educația religioasă și finalitățile acesteia

2. Baza legislativă a predării Religiei în școală

Potrivit scriitorului bisericesc Lactanțiu, termenul religie provine de la verbul religo -

religare care înseamnă a lega din nou, atașa, a uni. Istoricul antic Plutarh menționează: „Veți
vedea poate cetăți fără întărituri, fără legi, veți întâlni popoare care nu cunosc scrierea sau
întrebuințarea banilor, dar un popor fără Dumnezeu n-a văzut încă nimeni”. Dintotdeauna
omul a privit spre cer și a crezut că are un sens dincolo de această lume materială. Aceste fapte
ilustrează necesitatea studierii disciplinei religie precum și importanța ei. În cadrul acestei
discipline școlarii învață cine este Dumnezeu și cum să aibă o legătură personală cu el.
Profesorul este mai mult decât un transmițător de informații, este instrumentul prin care
Dumnezeu lucrează.

Religia este legătura liberă, conștientă și personală a omului cu Dumnezeu. Ea poate fi

văzută sub 2 forme internă ca predispoziție înnăscută a omului și externă ca trăire exteriorizată
prin acte, rituri, atitudini morale, ceremonii. Religia este o necessitate a omului, prin ea primind
răspunsuri la care știința nu a reușit să dea un răspuns - cine este omul și care este menirea lui
etc. Parcursul omului spre desăvârșire presupune acțiuni educative religioase realizate în mod
organizat.

Educația religioasă sistematică este acțiunea specific umană pe care prpfesorul o

desfășoară cu ajutorul harului divin pentru a dezvolta religiozitatea înnăscută a elevilor, pe
baza unor metode, principii specifice. Este posibilă la toate vârstele dar depinde de acceptul
persoanei în cauză, de conlucrarea cu harul precum și de efortul personal în prorpia devenire
spirituală. Contribuie la o educație integral fiind alături de educația intelectuală, fizică, civică,
una din dimensiunile educației. Deși în VT patriarhii și profeții au avut rol de educatori,
Învățătorul Suprem rămâne Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Educația
religioasă are astfel rolul de a crește chipului omului către asemănarea cu Dumnezeu. De
asemenea are un important rol moral ca factor de bază pentru stabilitatea și bunul mers al
societății. Promovează cultura și creația cultură în general, întrucât prin cultură se transcende
natura omenească. Are rol social în sensul că omul este format pentru viața comunitară, o
viață de iubire față de semen și de punere în valoare a talanților personali într-o perspectivă
comunitară.