1. Obiectul de studiu al DEA.

Obiectivul cursului îl reprezintă cunoaşterea, înțelegerea, însuşirea,

aprofundarea şi pregătirea în vederea aplicării informațiilor dobândite în
domeniul dreptului afacerilor al Uniunii Europene (Uniunea vamală;
reglementările Uniunii Europene în domeniul vamal; exercitarea dreptului de
stabilire şi de prestare a serviciilor; regulile aplicabile în domeniul
concurenței etc.); studiul şi aprofundarea celor patru libertăți fundamentale:
libera circulație a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor, la
care se adaugă orientarea profesională a cursanților pentru ca, la absolvire, să
poată participa la concursurile organizate în vederea ocupării unor posturi în
domeniu, la nivel național şi european.

2. Definiți noțiunea de DEA.

Dreptul afacerilor al Uniunii Europene reprezintă un ansamblu de principii şi
norme juridice conţinute în tratate sau elaborate de instituţiile Uniunii
Europene, prin care se urmăreşte, în principal, dezvoltarea şi buna funcţionare
a Pieţei Interne a Uniunii Europene.

3. Caracteristicile DEA.
DEA prezintă următoarele caracteristici:
-ESTE UN DREPT SUPRAPUS SISTEMELOR JURIDICE ALE STATELOR
MEMBRE, astfel transferul unor anumite competențe le realizează parțial și
progresiv în unele domenii prezintă preeminență rolul comunității eurpene,
cum ar fi domeniul pieței interne, se află în strânsă legătură cu relațiile de
natură transfrontralieră. În alte domenii este prioritar rolul statelor member, de
exemplu domeniul politicii industrial, astfel Uniunea Europeană este create de
maniera ca toate competențele Comunității Europene să se coreleze cu cele
ale statelor member pe baza principiului sustenabilității. Astfel, art. 5 din
tratatul comunității stabilește că în domeniile care nu țin de competența sa
exclusive comunitatea nu intervine decât și in măsura in care obiectivele
proiectate nu pot fi realizate de statele member într-o măsură suficientă,
putând fi relizate mult mai bine la nivel comunitar.
-ESTE UN DREPT DESCENTRALIZAT în sensul că dispozițiile legale
comunitare care au effect direct( au aplicabilitate direct) pot să fie invocate de
particulari în fața organelor de juristicție națională.

1
 -ESTE UN DREPT INTEGRATOR în sensul că Tratatul C.E este un tratat
cadru care necesită în vederea aplicării existență unui drept
derivate(regulamente, directive, decizii).
4. Ce reprezintă LCM?
LCM este un regim în cadrul căruia mărfurile nu întâmpină la frontiere
niciun obstacol stabilit de statele membre, indiferent dacă sunt importate
sau exportate între ţările din Comunitate.Asigurarea LCM între statele
membre implică înlăturarea obstacolelor pecuniare cât şi suprimarea
obstacolelor ce nu au caracter pecuniar. Unele obstacole afectează direct
circulaţia mărfurilor între state – taxele vamale – altele aduc atingere în mod
indirect principiului LCM –taxele cu efect echivalent sau măsurile cu efect
echivalent restricţiilor cantitative.
5. Domeniile de aplicare ale LCM.
a) DOMENIUL DE APLICARE SPAŢIAL-Teritoriul vamal comunitar
cuprinde, în principiu, teritoriile statelor membre. Totuşi, din raţiuni de
ordin politic, geografic sau istoric, o serie de teritorii de mică întindere
care fac parte din teritoriul statelor membre nu sunt incluse în cadrul
teritoriului vamal comunitar (ex: teritoriile de peste mări ale Franţei). Pe
de altă parte, din cadrul teritoriului vamal comunitar face parte teritoriul
Principatului Monaco şi teritoriul Republicii San Marino. Teritoriile
statelor cu care Comunitatea a încheiat acorduri de asociere sau acorduri
comerciale nu sunt incluse în cadrul teritoriului vamal comunitar,
deoarece între părţi continuă să subziste mai ales obstacole netarifare.
b) DOMENIUL DE APLICARE MATERIAL- În cuprinsul art. 23 se
afirmă că UV cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri.Noţiunea de
marfă este înţeleasă în conformitate cu jurisprudenţa CJCE. În scopul
precizării noţiunii de marfă avem ca reper două definiţii reţinute în
jurisprudenţa CJCE. Conform primei definiţii prin marfă se înţelege
orice bun evaluabil în bani susceptibil să formeze obiect al unor
contracte comerciale. Conform celei de-a doua definiţii prin marfă se
înţelege orice bun transportat peste o frontieră în scopul unor tranzacţii
comerciale.
c) DOMENIUL DE APLICARE TEMPORAL- Prin Tratatul CEE, uniunea
vamală trebuia realizată până la începutul anului 1970. Acest obiectiv a
fost îndeplinit mai devreme în cursul anului 1968.
6. Sub ce formă pot fi taxele cu efect echivalent?

2
 În practică s-a reţinut că statele membre au instituit taxe cu efect echivalent
sub denumirea de taxă specială, taxă de trecere, supliment de preţ etc.
Modul de aplicare al taxeinu are însemnătate..
7. Destinațiile vamale.
a) Libera circulaţie a mărfurilor-După cum reise din dispoziţiile art. 24 din
Tratatul C.E. o marfă dintr -un stat terţ circulă liber în Comunitate după
achitarea taxelor vamale la import, a taxelor cu efect echivalent
şiîndeplinirea celorlalte formalităţi vamale într -un sat membru.
b) b) Zonele libere şi antrepozitele libere-Acestea sunt locuri din cadrul
teritoriului vamal comunitar unde mărfurile pot fi introduce fără plata
taxelor vamale la import şi fără îndeplinirea formalităţilor vamale.
c) Antrepozitele vamale- Sunt locuri autorizate de auotrităţile vamale şi aflate
sub controlul lor unde mărfurile pot fi depozitate fără plata taxelor vamale la
import.
d) Admiterea temporară- Reprezintă introducerea unei mărfi în cadrul
teritoriului vamal comunitar cu exonerarea totală sau parţială de la plata
taxelor vamale la import, urmând ca după un timp marfa respective să fie
scoasă în afara teritoriului vamal comunitar în aceeaşi stare cu excepţia
uzurii ei normale.
e) Perfecţionarea activa- Ea implică introducerea unei mărfi dintr-un stat terţ
fără plata taxelor vamale la import în cadrul Comunităţii pentru ca acea
marfă să fie supusă unei operaţiuni de prelucare, transformare saureparare.
Produsele astfel obţinute sunt denumite produse compensatoare.
f) Perfectionarea pasiva - Aceasta presupune scoaterea cu titlu temporar a unor
mărfuri comunitare în afarateritoriului vamal comunitar pentru ca ele să fie
supuse unei operaţiuni de perfecţionare. Produsele compensatoare sunt
introduse apoi în Comunitate cu exonerarea totală sau parţială de la plata
taxelor vamale la import.
g) Transformarea sub control vamal- Implică supunerea unei mărfi dintr -un
stat terţ unei oparaţiuni ce îi modifică felul sau starea iniţială înainte ca
marfa respectivă să fie vămuită. În cuprinsul reglementărilor comunitare
sunt arătate mărfurile pentru care poate fi folosită această destinaţie vamală
(ex: cerealele pot fi uscate înainte de vămuirea lor, întrucât taxele vamale la
import se stabilesc pentru aceste bunuri înfuncţie de greutatea lor).
h) Exportul- Înseamnă scoaterea definitivă a unei mărfi în afara teritoriului
vamal comunitar, de regulă fără plata unor taxe vamale la export.

3
 8. Măsurile cu efect echivalent privitoare numai la bunurile care se
importă.
Dintre măsurile cu efect echivalent privitoare numai la bunurile care se
import menţionăm:
1) Măsurile prin care se stabilesc preţuri minime sau preţuri maxime de
vânzare a produselor importate.
2) Măsurile prin care li se solicită importatorilor să verifice sistematic
compoziţia mărfurilor pentru a stabili dacă aceasta corespunde sau nu
indicaţiilor furnizorilor străini.
3) Măsurile prin care desfăşurarea operaţiunii de import este condiţionată de
îndeplinirea anumitor formalităţi cum ar fi obţinerea unei licenţe de import
sau întocmirea unei declaraţii care să fie vizată de organele administrative.
4) Controalele sistematice la frontiere constituie şi ele măsuri cu efect
echivalent.
5) Măsurile naţionale prin care cumpărătorii sunt îndemnaţi să achiziţioneze
produse indigene.
6) Măsurile prin care se solicită ca bunurile importate să respecte cerinţe de
ordin tehnic şicalitativ care nu sunt solicitate în cazul bunurilor indigene,
precum şi măsurile prin care importul bunurilor este condiţionat de
respectarea  principiului reciprocităţii.
9. Definiti LCP.
Libertatea de circulație și de ședere a persoanelor în Uniunea Europeană
reprezintă piatra de temelie a cetățeniei Uniunii, instituită de Tratatul de la
Maastricht în 1992. Eliminarea treptată a frontierelor interne, în
conformitate cu acordurile Schengen, a fost urmată de adoptarea
Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere în UE
pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora. În ciuda importanței
acestui drept, persistă obstacole substanțiale în ceea ce privește
implementarea sa, 10 ani după termenul de aplicare a directivei.

10.Definiti LCS.
Libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii garantează mobilitatea în UE
a întreprinderilor și a membrilor diferitelor profesii. Așteptările legate de Directiva
privind serviciile sunt mari, aceasta fiind esențială pentru finalizarea pieței interne.
Libera prestare a serviciilor se aplică tuturor serviciilor furnizate în mod normal
contra unei remunerații, în măsura în care acestea nu sunt reglementate prin

4
prevederi legate de libera circulație a mărfurilor, a capitalurilor și a persoanelor.
Persoana care prestează un „serviciu” poate, în acest scop, să își continue temporar
activitatea în statul membru în care este prestat serviciul, în aceleași condiții ca
cele impuse de statul membru respectiv propriilor resortisanți.
11.Ce reprezintă D 2004/38 si ce prevederi conține?
DIRECTIVA 2004/38/ cuprinde reglementări privind dreptul la libera
circulaţie și ședere pe teritoriul statelormembre pentru cetăţenii Uniunii și
membrii familiilor acestora.Această directivă conține următoarele prevederi:
(a) condiţiile de exercitare a dreptului la liberă circulaţie și ședere pe
teritoriul statelor membre de către cetăţenii Uniunii și membrii familiilor
acestora;
(b) dreptul de ședere permanentă pe teritoriul statelor membre pentru
cetăţenii Uniunii și membrii familiilor acestora;
(c) restrângerile drepturilor menţionate la literele (a) și (b) pentru
motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.

12.Care sunt situațiile in care persoanele fizice îşi menţin statutul de

lucrător salariat sau independent pentru a beneficia de dreptul de
şedere în ţara gazdă?

Persoanele fizice îşi menţin statutul de lucrător salariat sau independent pentru a
beneficia de dreptul de şedere în ţara gazdă în mai multe ipoteze care sunt
reglementate în cuprinsul D. 2004/38. Menţinerea statutului de lucrător beneficiază
şi membrilor de familie, carepot astfel să rămână în ţara de primire. În cuprinsul
directivei sunt reglementate mai multesituaţii:
- îşi menţine statutul de lucrător persoana care şi-a întrerupt temporar activitatea
datorităbolii sau a unui accident.
- statutul de lucrător se menţine pentru persoanele care au ajunsinvoluntar în şomaj
după ce au lucrat în ţara gazdă pe o perioadă mai mare de 1 an, dacărespectivele

5
persoane sunt înscrise la Oficiul de Plasare a Forţei de Muncă pentru a obţine un
nouloc de muncă.
- îşi menţin statutul de lucrător persoanele care se află involuntar în şomaj
dupăîmplinirea termenului de valabilitate a unui contract de muncă pe durată
determinată inferioarăunui an, precum şi persoanele care se află în mod involuntar
în şomaj înainte de a fi lucrat celpuţin 12 luni în ţara gazdă. Aceste persoane
trebuie să fie înscrise la Oficiul de Plasare a Forţeide Muncă pentru a ocupa un nou
loc de muncă. În cazul persoanelor arătate, ţara gazdă poatelimita durata şederii
acestora pe teritoriul ei, fără să se poată prevedea însă o perioadă mai scurtă de 6
luni pentru rămânerea pe teritoriul ţării de primire.
- persoanele care îşi întrerup activitateaprofesională pentru a urma un stagiu de
formare profesională. Noţiunea de formare profesionalăare o semnificaţie
comunitară. Ea include orice formă de învăţământ care permite unei personae să se
pregătească pentru o profesie sau meserie sau care conferă aptitudinea particulară
de aexercita o profesie sau o meserie indiferent de nivelul formării profesionale, de
vârsta persoaneiîn cauză şi chiar dacă programa include discipline de cultură
generală. Afară dacă o persoană seaflă în mod involuntar în şomaj, trebuie să existe
legătură între activitatea sa profesionalăanterioară şi stagiul de formare
profesională pe care îl urmează.

13.Principiul egalității de tratament.

Principiul egalităţii de tratament se aplică în ceea ce priveşte condiţiile de angajare,
de salarizare, criteriile de avansare, desfacerea contractului de muncă, chiar
criteriile luate în considerare în vederea obţinerii unei locuinţe etc. După cum se
poate observa, principiul arătat se aplică nu numai referitor la aspectele care sunt în
legătură nemijlocită cu desfăşurarea unei activităţi salariate ci privitor la toate
aspectele utile în scopuldesfăşurării unei asemenea activităţi. Potrivit principiului
egalităţii de tratament, sunt interziseatât discriminările evidente , fondate pe
criteriul cetăţeniei, cât şi discriminăriledisimulate. Încazul discriminărilor
disimulate, aceleaşi criterii se aplică cetăţenilor străini şi naţionalilor ţăriigazdă,dar
ele tind să îi dezavantajeze pe cetăţenii străini (de pildă, în ipoteza în care se solicit
ca o persoană să fi avut reşedinţa o perioadă de timp determinată în ţara de primire
sau să fidobândit experienţă profesională în ţara de primire). Totuşi cerinţele care

6
au la bază motiveimperative de interes general pot fi acceptate chiar dacă ele ar
putea să-i defavorizeze pecetăţenii altor state membre. În scopul facilitării liberei
circulaţii a lucrătorilor salariaţi pe plancomunitar, au fost adoptate două directive
pentru echivalarea diplomelor, certificatelor şi altor
titluri: D 89/48 şi D. 92/51.
Pe de altă parte, Comisia şi statele membre stabilesc echivalenţe între peste 200 de
profesii din statele membre, aceste echivalenţe fiind publicate în JOUE. Asemenea
echivalenţe între profesiile din statele membre sunt stabilite în domenii precum
industria textilă, transporturile, turismul, industria construcţiilor de maşini,
industria metalurgică, hotelărie, restaurante etc. - lucrătorii salariaţi de cetăţenie
străină beneficiază, în ţara de primire, de avantajele sociale şi fiscale consimţite
naţionalilor ţării gazdă. Principiul egalităţii de tratament se aplică indiferent dacă
avantajele sociale acordate sunt sau nu în legătură directă cu contractual de muncă.
Asemenea avantaje sociale ar putea consta de exemplu în împrumuturi fără
dobândă acordate la naşterea unui copil, tarie preferenţiale la transportul pe calea
ferată pentru familiile numeroase, burse acordate pentru ameliorarea pregătirii
profesionale etc. Avantajele fiscale ar putea consta în anumite deduceri de la plata
unor impozite şi taxe. Aplicarea acestor dispoziţii, care sunt cuprinse în
Regulamentul 1612/68 este însă condiţionată de desfăşurarea efectivă a unei
activităţi salariate.
Principiul egalităţii de tratament se aplică privitor la admiterea în şcolile
profesionale precum şi în ipoteza admiterii în centrele de reeducare sau de adaptare
(în caz de accident). - corespunzător Reg. 1612/68, principiul egalităţii de
tratament este luat în considerareîn cazul înscrierii în organizaţiile sindicale
precum şi în ceea ce priveşte dreptul de a alege şi de afi ales în cadrul organelor de
conducere ale organizaţiilor sindicale.
În ceea ce-i priveşte pe lucrătorii independenţi sunt interzise discriminările
ostensibile şi cele disimulate referitoare la accesul la o activitate independentă şi la
desfăşurarea acesteia; lucrătorii independenţi beneficiază de tratament egal
indiferent de cetăţenia lor în domeniul avantajelor sociale şi fiscale şi pot face apel
la asistenţa socială din ţara gazdă chiar în
cursul primelor trei luni de şedere pe teritoriul ţării gazdă; principiul egalităţii de
tratament se aplică în domeniul formării profesionale; principiul egalităţii de
tratament este luat în considerare în ceea ce priveşte înscrierea în organizaţiile
profesionale precum şi referitor la dreptul de a allege şi de a fi ales în organele de
7
conducere ale acestora; în temeiul principiului egalităţii de tratament, cetăţenii
străini au acces în condiţii egale cu naţionalii ţării de primire la mijloacele din
domeniul securităţii sociale.
Principiul egalităţii de tratament este luat în considerare şi în cazul persoanelor
juridice. În temeiul acestui principiu sunt interzise discriminările pe criteriul
naţinalităţii. Aceleaşi reglementări trebuie să se aplice înmaterie fiscală iar
persoanele juridice au acces în condiţii egale în cadrul organizaţiilorprofesionale.

14.Cum se poate constitui societatea europeană?

15.Regulile aplicabile în domeniulconcurentei.

16.Cand sunt situatiile contrare dispozitiilor art 81 in cadrul acordurilor

între intreprinderi?
Potrivit art. 81. Par. 3, dispozițiile par. 1 pot fi declarate inaplicabile:
-oricărui acord sau categorii de acorduri între întreprinderi;
 Oricărei decizii sau categorii de decizii ale asociaților de întreprinderi;
 Oricărei practice concentrate sau categorii de practici concentrate, care
contribuie la ameliorarea producției sau a distribuirii produselor sau la
promovarea progresului tehnic sau economic, rezervând consumatorilor o
parte echitabilă din profitul realizat și fără:
a) Să impună înreprinderilor interesate restricții care nu sunt
indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
b) Să dea posibilitatea întreprinderilor să elimine concurența pentru o
parte substanțială a produselor în cauză. În condițiile arătate la art.
81, par.3, o înțelegere monopolistă între întreprinderi nu va fi
sancționabilă, considerându-se că efectele ei positive prevalează
asupra consecințelor negative în domeniul concurenței. În
cuprinsul art. 81, par.3 se face referire pe de o parte, la acorduri,
decizii și practice concertate iar pe de altă parte la categorii de
acorduri, decizii și practice concertate.

17.Care sunt principalele tipuri de intelegeri monopoliste?

8
În cuprinsul art 81, parag. 1 sunt enumerate cinci categorii de înţelegeri
monopoliste între întreprinderi. Enumerarea nu are caracter limitativ. Cele cinci
categorii menţionate sunt următoarele:
a) Înţelegerile prin care se fixează, direct sau indirect preţurile de vânzare sau
cumpărare sau alte condiţii ale tranzacţiilor. Fixarea preţurilor reprezintă o
practică nocivă în domeniul concurenţei, deoarece preţurile constituie un
instrument de concurenţă între întreprinderi. Chiar în eventualitatea în care
întreprinderile ar stabili preţuri indicative sau baremuri cadru de calcul a preţurilor,
dispoziţiile art. 81, parag. 1 vor fi aplicabile întrucât cocontarctanţii pot cunoaşte
astfel care anume va fi politica de preţuri urmată de concurenţi. Preţurile pot fi
stabilite direct sau indirect. De exemplu: preţurile pot fi stabilite indirect dacă mai
multe întreprinderi convin asupra reducerilor de preţ pe care le vor consimţi
clienţilor; în eventualitatea în care reducerea preţurilor este determinată în funcţie
de volumul total al vânzărilor participanţilor la înţelegere.
b) Înţelegerile privitoare la limitarea sau controlul producţiei, a distribuţiei, a
dezvoltării tehnice ori a investiţiilor. În numeroase situaţii întreprinderile pot să
convină asupra unor cote de producţie în scopul menţinerii preţurilor la un nivel
mai ridicat decât ar rezulta ca urmare a liberei concurenţe. Limitarea sau controlul
distribuţiei se poate realiza atât în cadrul distribuţiei exclusive cât şi al distribuţiei
selective. În ipoteza distribuţie selective, furnizorul se angajează să nu vândă
produsele sale decât distribuitorilor selecţionaţi de el, iar distribuitorii se obligă să
nu revândă produsele obţinute decât altor distribuitori agreaţi de furnizor sau
consumatorilor finali.
c) Înţelegerile privitoare la repartizarea pieţelor sau a surselor de
aprovizionare. Asemenea practici sunt deosebit de nocive în domeniul
concurenţei, întrucât prin compartimentarea pieţelor sunt restabilite obstacolele pe
care regulile comunitare consacrate pieţei interne caută să le înlăture. În cele mai
multe situaţii, repartizarea pieţelor se realizează pe criterii geografice. Nu este
exclusă o repartizare a pieţelor în funcţie de datele de identificare ale clienţilor, în
funcţie de mărfurile comercializate sau prin combinarea criteriilor menţionate
anterior.
d) Înţelegerile privind aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente
partenerilor comerciali, prin care li se creează acestora un dezavantaj
concurenţial. Condiţiile inegale pot să fie motivate de naţionalitatea partenerilor
comerciali, de locul unde se află sediul acestora, de forţa economică etc. Condiţiile

9
inegale pot consta, de exemplu: în practicarea unor preţuri diferite, în termene
diferite pentru plata preţului, în garanţii diferite.
e) Înţelegerile prin care se condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de
către parteneri a unor prestaţii suplimentare care nu au legătură, prin natura lor, sau
conform uzanţelor comerciale, cu obiectul respectivelor contracte.

18.Care sunt conditiile în care se concretizează abuzul de poziție

dominantă conform art. 82?
Conform art. 82 din TCE, este incompatibilă cu piaţa comună şi interzisă, în
măsura în care comerţul între statele membre poate fi afectat, exploatarea
abuzivă, de către una sau mai multe întreprinderi, a unei poziţii dominante pe
piaţa comună sau pe o parte substanţială a acesteia. Aplicarea art. 82 presupune
să fie întrunite condiţiile:
1) Una sau mai multe întreprinderi trebuie să deţină o poziţie dominantă pe
piaţa comună sau pe o parte substanţială a acesteia.
2) Exploatarea abuzivă a poziţiei dominante
3) Posibilitatea să fie afectat comerţul între statele membre; această condiţie se
analizează în funcţie de reperele pe care le-am prezentat în contextul cerinţei
similare de la art. 81, al. 1. Aplicarea art. 82 din TCE presupune întotdeauna
determinarea pieţei relevante, având în vedere că poziţia dominantă nu poate să
fie deţinută decât pe o anumită piaţă, care este necesar să fie delimitată riguros.
19.Monopolurile de stat cu caracter comercial.
Monopolurile de stat cu caracter comercial Noţiunea de monopol de stat este
ambivalentă. Ea desemnează atât dreptul exclusiv de a desfăşura o anumită
activitate economică (producţie, prestări de servicii, import, export,
comercializarea anumitor mărfuri) cât şi organismul care beneficiază de un
asemenea drept exclusiv. Corespunzător prevederilor art. 31 din Tratat, statele
membre au obligaţia să adapteze monopolurile naţionale cu caracter comercial
astfel încât să fie exclusă orice discriminare între cetăţenii statelor membre în
ceea ce priveşte condiţiile de aprovizionare şi de desfacere. Aceste dispoziţii au
efect direct. Ele vizează numai monopolurile de stat cu caracter comercial
adică organismele care realizează activităţi de import, export sau
comercializare a mărfurilor. Corespunzător dispoziţiilor art. 31, monopolurile

10
 de stat cu caracter comercial sunt organismele prin care un stat membru, de
fapt sau de drept, controlează, dirijează sau influenţează direct sau indirect
importurile sau exporturile între statele membre.
20.Care sunt situațiile compatible cu prevederile art 87 privitoare la
regimul ajutoarelor acordate statelor membre.
Potrivit art. 87, par. 1 din Tratatul CE, cu excepţia derogărilor prevăzute în cadrul
Tratatului sunt incompatibile cu piaţa comună: ajutoarele acordate de state sau prin
intermediul resurselor de stat, indiferent de forma lor, care distorsionează sau
ameninţă să distorsioneze concurenţa, favorizând anumite întreprinderi sau
producţia unor mărfuri, în măsura în care afectează schimburile între statele
membre.
Conform art. 87, par. 2, sunt compatibile cu piaţa comună:
a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali cu condiţia să
nu se facă discriminare în funcţie de originea produselor;
b) ajutoarele destinate remedierii daunelor provocate de calamităţi naturale sau alte
evenimente asemănătoare;
c) ajutoarele destinate economiei din anumite regiuni ale RFG afectate de divizarea
Germaniei.
Potrivit art. 87, par. 3, pot să fie considerate compatibile cu piaţa comună:
a) ajutoarele destinate favorizării dezvoltării economice a regiunilor cu un nivel de
trai anormal de scăzut sau caracterizate printr-un procent ridicat al şomajului;
b) ajutoarele destinate să contribuie la realizarea unui proiect important de interes
european comun sau să remedieze o perturbare gravă a economiei unui stat
membru;
c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea unor activităţi sau a anumitor
regiuni economice;
d) ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului;
e) alte categorii de ajutoare determinate prin decizia Consiliului. Aplicarea art. 87,
par. 1 presupune întrunirea următoarelor condiţii:
- acordarea unui ajutor de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat;

11
- favorizarea prin măsura luată a anumitor întreprinderi sau producţiei unor
mărfuri;
- măsura adoptată trebuie să distorsioneze sau să ameninţe să distorsioneze
concurenţa;
- măsura luată să afecteze comerţul între statele membre.
Noţiunea de ajutor de stat este mai largă decât aceea de subvenţie. Ajutoarele de
stat pot consta în prestaţii în bani sau în natură ori în atenuarea sarcinilor care
grevează în mod obişnuit bugetul unei întreprinderi. În speţă, ajutorul de stat nu era
acordat direct de statul german. CJCE a reţinut însă că dispoziţiile art. 87, par. 1, se
aplică inclusiv în situaţiile în care un ajutor de stat este acordat prin intermediul
unui organism public sau privat constituit de autorităţile publice sau desemnat de
ele să îndeplinească un asemenea rol.

12