Analiza Financiara La Firma de Investitii

CUPRINS
Cuprins……………………………………………………………………………………………. 1
Introducere………………………………………………………………………………………….3
Capitolul I: Prezentarea societăţii………………………………………………………………...4
1.1. Scurtistoric al
societăţii………………………………………………………………...4
1.2. Obiectul de
activitate…………………………………………………………………..4
1.3. Capitalul social………………………………………………………………………...5
1.4. Sediul societăţii………………………………………………………………………...5
1.5. Management, organizare, resurse umane……………………………………………5
1.6. Principalii indicatori economico – financiari………………………………………...5
Capitolul II: Analiza echilibrului financiar prin prisma bilanţului contabil…………………..8
2.1.Prelucrarea bilanţului financiar……………………………………………………...11
2.1.1. Situaţia Netă………………………………………………………………………...15
2.1.2. Fondul de Rulment…………………………………………………………………17
2.1.2.1.Fondul de Rulment Propriu şi Străin……………………………………………22
2.1.3. Necesarul de Fond de Rulment…………………………………………………….24
2.1.4. Trezoreria Netă…………………………………………………………………….28
2.2. Prelucrarea bilanţului funcţional……………………………………………………31
2.2.1.Fondul de Rulment Net Global……………………………………………………..34
2.2.2. Necesarul de Fond de Rulment…………………………………………………….36
2.2.3.Trezoreria Netă……………………………………………………………………...39
2.3. Ratele de lichiditate şi solvabilitate………………………………………………….41
2.4. Analiza structurii financiare şi a ratelor de finanţare……………………………..50
Capitolul III: Analiza echilibrului financiar pe baza performanţelor firmei (contul de
rezultat)…………………………………………………………………………….55
3.1. Rolul contului de rezultat în realizarea performanţelor firmei…………………...55
3.2. Analiza tabloului soldurilor intermediare de gestiune……………………………..60
3.3. Calculul şi evoluţia Capacităţii de autofinanţare (CAF)…………………………..72
3.4. Calculul şi evoluţia Autofinanţării (AF)……………………………………………74
3.5. Analiza ratelor de rentabilitate…………………………………………………...…77
1
3.5.1. Rata de rentabilitate comercială…………………………………………………..78
3.5.2. Rata de rentabilitate economică…………………………………………………...81
3.5.3. Rata de rentabilitate financiară………………………………………………...…83
Concluzii şi propuneri…………………………………………………………………………….84
Bibliografie………………………………………………………………………………………..87
2
INTRODUCERE
Analiza financiară, ca parte componentă a analizei economico-financiare, este inclusă în

categoria disciplinelor cu caracter specializat, fiind orientată spre functiunea financiar- contabilă a
întreprinderii.
Analiza financiară abordează problemele care vizează activitatea financiar-contabilă a unei
entităti prin prisma relatiei cauză- efect, impunând studiul interdisciplinar al activitătii economice
si financiare, consumatoare de resurse, cu reflectare directă în performantele financiare ale acesteia
la încheierea exercitiului financiar. Ea îsi propune să stabilească punctele tari si punctele slabe ale
gestiunii financiare în vederea fundamentării unor noi strategii de mentinere si de dezvoltare , intr-
un mediu concurential.
De asemenea, analiza financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor
economici si financiar-bancari pentru fundamentarea unor posibile actiuni de cooperare cu
respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât si cea externă au ca obiectiv determinarea
rentabilitătii si a riscului si, în final, a valorii întreprinderii.
Analiza financiară urmăreste să evidentieze modalitătile de realizare a echilibrului financiar
pe termen lung si pe termen scurt (obiectiv al analizei pe bază de bilant) si treptele de acumulare
bănească , de rentabilitate ale activitătii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit si pierdere).
Ca temă pentru această lucrare am ales ,, Analiza financiară pe exemplul S.C. Casielma
S.R.L. Ivesti ”, pe care am structurat-o pe trei capitole, după cum urmează:
- Capitolul I : Prezentarea societătii
- Capitolul II : Analiza echilibrului financiar prin prisma bilantului contabil
- Capitolul III : Analiza echilibrului financiar pe baza performantelor firmei ( contul
de rezultat)
Pentru realizarea acestei lucrări am folosit următoarele surse:
- bilanturile contabile pe anii 2007 -2009: 2011-2012
- anexele la bilanturile contabile ;
- balantele de verificare ;
- surse externe ale firmei.
3
CAPITOLUL I
PREZENTAREA SOCIETĂŢII
1.1. Scurt istoric al societăţii
S.C. Casielma S.R.L., cu sediul în comuna Iveşti, judeţul Galaţi, a fost înfiinţată în anul 2003
ca societate cu răspundere limitată, având capitalul integral privat. Societatea este înregistrată la
Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi sub nr.J17/1393/2003, având cod unic
de înregistrare fiscală 15808471.
1.2. Obiectul de activitate
Societatea are ca principal obiect de activitate comerţul cu amănuntul în magazine

nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare (cod CAEN 5212) şi are o
experienţă de 6 (şase) ani în domeniu, realizând rezultate financiare deosebite ca urmare a
vânzărilor de mărfuri către persoane fizice sau juridice conform contractelor de livrare şi a
graficelor întocmite.
Principalele obiective ce se urmăresc a fi realizate de către societate sunt:
- menţinerea clienţilor actuali;
- atragerea de noi clienţi pentru evitarea riscului de dependenţă;
- creştera vânzărilor în următorii ani pentru extinderea sferei de influenţă;
- pătrunderea pe noi pieţe de desfacere;
- semnarea de noi contracte şi respectarea termenelor contractuale de livrare;
- practicarea unor preţuri acceptabile pentru produse de calitate în funcţie de cerere şi
ofertă.
Structura clienţilor existenţi se compune din populaţia comunei Iveşti şi din împrejurimi,
precum şi societăţi de importanţă cu care societatea are încheiate contracte de desfacere, precum:
S.C.Construct S.R.L., S.C. Modern S.R.L., S.C.Ultimul S.R.L..
Activitatea de aprovizionare cu mărfuri de la furnizori nu prezintă probleme, deoarece
societatea S.C.Casielma S.R.L. are mai mulţi furnizori, dintre care cei mai importanţi sunt:
S.C.Arabesque S.R.L., S.C.Valgrig S.R.L., S.C.Construct Style S.R.L..
4
Canalele de distribuţie ale societăţii sunt directe, atunci când societatea prestează servicii
direct clienţilor şi indirecte, prin reprezentanţi.
Sistemul de vânzare practicat de societate este cash în cadrul magazinelor şi prin documente
comerciale de decontare, respectiv cec barat, bilet la ordin şi ordine de plată prin conturi bancare.
1.3. Capitalul social
Capitalul social subscris vărsat este de 5.000 lei, iar de la infiinţare până la data de
31.12.2009 nu s-au înregistrat majorări de capital.
1.4. Sediul societăţii
S.C. Casielma S.R.L. are sediul în comuna Iveşti, sat Iveşti, strada Şoseaua Naţională,
numărul 164, judeţul Galaţi, având punct de lucru atât la sediul social declarat, cât şi în alte sate din
comuna Iveşti.
Situarea pe şoseaua naţională, exact în centrul comercial al comunei Iveşti, permite accesul
uşor al clienţilor la principalul punct de lucru al societăţii, acesta reprezentând un punct forte al
agentului economic.
Societatea deţine mijloace de transport prin care asigură deplasarea agenţilor de vânzări ,dar
şi a mărfurilor de la furnizori către punctele de lucru şi de la punctele de lucru către clienţi.
1.5. Management, organizare, resurse umane
Administratorul societăţii este Popa Marcel, care are şi calitatea de asociat unic.
Personalul de execuţie al societăţii în anul 2009, în număr de 9 persoane, este format din
agenţi de vânzări, şoferi şi muncitori necalificaţi. Timpul de lucru disponibil este utilizat eficient,
fără goluri de activitate, acoperind programul zilnic de opt ore de muncă. Gradul de conflictualitate
dintre angajaţi este la nivel minim.
1.6. Principalii indicatori economico – financiari
Principalii indicatori economico – financiari sunt prezentaţi în Tabelul nr.1.1:
5
Tabelul 1.1.
Principalii indicatori economico-financiari
Nr. Rate se solvabilitate - Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. lichiditate (± Δ) %
2007 2008 2009
I. Indicatori de lichiditate
1. Indicatorul lichidităţii curente 2,546 3,784 3,093 2,546 - 0,691 148,62 81,73
2. Indicatorul lichidităţii imediate 0,481 0,635 0,088 0,154 - 0,547 132,01 13,85
II. Indicatori de risc
1. Indicatorul gradului de 0 0 0 - - - -
îndatorare (D/C) (%)
2. Indicatorul gradului de 0 0 0 - - - -
îndatorare [D/(C+D)] (%)
3. Indicatorul privind acoperirea 0 0 0 - - - -
dobânzilor
III. Indicatori de activitate (de gestiune)
1. Viteza de rotaţie a stocurilor 1,79ori 2,19ori 2,133 0,401 - 0,063 122,33 97,13
2. Numărul de zile de stocare 203,30 166,17 171,05 -37,13 4,88 81,73 102,93
3. Viteza de rotaţie a debitelor 11,51 12,07 8,50 0,56 -3,57 104,86 70,42
clienţi (zile)
4. Viteza de rotaţie a creditelor 30,41 18,11 30,42 -12,3 12,31 59,55 167,97
furnizori (zile)
5. Viteza de rotaţie a activelor 12,4 ori 17,6 ori 12,3 ori 5,28 - 5,34 142,58 69,79
imobilizate
6. Viteza de rotaţie a activelor 3,02 ori 2,57 ori 2,75ori -0,45 0,183 85,11 107,10
totale
IV. Indicatori de profitabilitate
1. Rentabilitatea capitalului 0,731 0,376 0,382 0,005 0,006 101,34 101,59

angajat (%)
2. Marja brută din vânzări 12,20 11,30 10,39 -0,9 -0,91 92,62 91,94
Din datele prezentate în Tabelul 1.1. se desprind următoarele concluzii:

1. Indicatorii de lichiditate confirmă garanţia privind acoperirea datoriilor curente din
activele curente:
- Indicatorul lichidităţii curente a crescut cu 48,62% în anul 2008 comparativ cu anul 2007,
dar a scăzut cu 18,27% în anul 2009 fată de anul 2008.
6
- Indicatorul lichidităţii imediate a urmat acelaşi drum ca şi indicatorul lichidităţii curente,
crescând în anul 2008 cu 32,01%, dar scăzând în anul 2009 cu 86,15%.
2. În consecinţă, indicatorii de risc privind gradul de îndatorare, determinaţi prin raportarea
datoriilor atât la capitalul propriu, cât şi la capitalul angajat ( capitalul împrumutat + capitalul
propriu) au valoarea zero, societatea nedispunând de capital împrumutat (credite peste 1an).
3. Indicatorii de activitate privind gestiunea au cunoscut dinamici diferite, după cum
urmează:
- Viteza de rotaţie a stocurilor ( rulajul) a cunoscut o accelerare prin creşterea numărului
de rotaţii cu 22,33% în anul 2008 respectiv prin reducerea numărului de zile de stocare a bunurilor
în societate cu 18,27%, apoi în anul 2009 cunoaşte o încetinire prin reducerea numărului de rotaţii
cu 2,87%, respectiv prin creşterea numărului de zile de stocare a bunurilor cu 2,93%.
- Viteza de rotaţie a debitelor clienţi în anul 2008 a crescut cu 4,86% prin creşterea
numărului de zile până la data la care debitorii îsi achită datoriile, ceea ce constituie consecinta
unor creanţe mai greu de încasat din cauza unor clienţi rău-platnici, iar în anul 2009 s-a micşorat
prin reducerea numărului de zile până la care debitorii îşi achită datoriile.
- Viteza de rotaţie a creditelor furnizori s-a micşorat cu 40,45% în anul2008, dar s-a
majorat prin numărul de zile de creditare pe care societatea l-a obţinut de la furnizori, care reflectă
creşterea termenului de achitare a facturilor cu 67,97% .
- Creşterea vitezei de rotaţie a activelor imobilizate cu 42,58% în anul 2008 reflectă
creşterea eficacităţii managementului activelor imobilizate în raport cu cifra de afaceri prin
creşterea numărului de rotaţii ale acestora. În anul 2009 acest indicator scade cu 30,21%.
- Viteza de rotaţie a activelor totale este inferioară vitezei activelor imobilizate şi a scăzut
în anul 2008 cu 14,89%, dar a crescut în anul 2009 cu 7,10% prin creşterea ponderii activelor
circulante .
7
CAPITOLUL II
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN PRISMA

BILANŢULUI CONTABIL
Bilanţul este documentul contabil de sinteză care prezintă sintetic situaţia patrimonială şi
financiară a întreprinderii a cărui analiză poate furniza informaţii despre solvabilitatea societăţii
analizate în cei trei ani de analiză .1
În acelaşi timp, bilanţul reprezintă principala situaţie de raportare financiară ce prezintă
activele şi pasivele (mijloacele şi resursele) entităţii la încheierea exerciţiului şi în alte situaţii
prevăzute de lege, grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv după natură, provenienţă
şi exigibilitate. Elementele de pasiv vizează resursele de care a beneficiat întreprinderea
(capitalurile proprii ale asociaţilor, provizioanele, datoriile de exploatare, financiare), iar cele de
activ, utilizările acestor resurse, cu titlu durabil (activele imobilizate) şi cu titlu provizoriu şi
ciclic (activele circulante ).
Activele şi pasivele reflectă aceeaşi realitate văzută sub forma mijloacelor de finanţare şi a
utilizării acestora la acelaşi moment, ceea ce impune un echilibru permanent, indiferent de forma
de prezentare a bilanţului (tabelară sau în listă ).2
Obiectivul bilanţului este de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a entităţii,
respectiv capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor
economice controlate (activele), structurii de finanţare (datorii şi capitaluri proprii) şi cu ajutorul
unor indicatori financiari (lichiditatea şi solvabilitatea ).3
Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de scopul următit în
analiză şi de utilizator, fapt care a condus de-a lungul timpului la existenţa mai multor tipuri
(modele) de bilanţ, cum ar fi : bilanţul contabil juridic, bilanţul financiar (patrimonial), bilanţul
funcţional (economic), bilanţul ,, Pool de fonds “ (ansamblul resurselor) ş.a.4
1
Bârsan M., Analiza diagnostic a costurilor şi orientarea strategică a întreprinderii . Metodologie şi studiu de caz ,
Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2004, p.290;
2
Onica M.C., Analiza financiară aprofundată a afacerilor, Ed. Europlus, Galaţi, 2009, p. 15 ;
3
Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar - contabil.Ghid teoretico-aplicativ, Ed.CECCAR, Bucureşti 2009 , p.179 ;
4
Ţuţu A., Bilanţul contabil în gestiunea întreprinderii, Ed.Tribuna Economică, Bucureşti, 2003, p.61 ;
8
Reforma sistemului contabil românesc a impus trecerea de la modelul de bilanţ tabelar care
privilegia analiza pe orizontală a situaţiei financiare, cu acccentul pe conceptul juridic de active şi
datorii, în favoarea modelului de bilanţ în listă.
Bilantul contabil actual este adaptat şi răspunde mai bine ceriţelor analizei financiare
orientate spre gestiune, este un bilanţ mai operaţional care vine în sprijinul întocmirii tabloului
fluxurilor de trezorerie, aducând în centrul atenţiei ciclul de exploatare şi contribuţia lui la
realizarea echilibrului financiar global . 5
Bilanţul oferă informaţii referitoare la natura şi mărimea sumelor investite în resursele
întreprinderii, obligaţiile întreprinderii faţă de creditori, precum şi partea ce revine proprietarilor în
resursele nete ale întreprinderii. Această componentă a situaţiilor financiare reprezintă baza
informaţională pentru determinarea ratelor de rentabilitate, evaluarea structurii capitalului
întreprinderii, aprecierea lichiditaţii şi flexibilitaţii ei financiare, dar şi pentru formularea de
judecăţi de valoare privind riscul pe care şi-l asumă o întreprindere şi evaluarea mişcărilor viitoare
de trezorerie.6
Bilanţul este documentul static ce prezintă soldurile care, deşi sunt o rezultantă disimulează
fluxurile înregistrate în conturi. Prin respectarea principiului costurilor istorice, bilanţul nu reflectă
valorile actuale, făcând abstracţie de numeroase elemente care au valoare economică, dar nu pot fi
măsurate în mod obiectiv .7
Se va prezenta bilanţul armonizat al S.C. CASIELMA S.R.L. în Tabelul 2.1.:
Tabel 2.1.
5
Petrescu S., op.cit., p.178;
6
Feleagă N., Controverse contabile, Ed.Economică, Bucureşti, 1996, p.127;
7
Ariton D., Finanţele întreprinderii, Ed. Fundaţiei Universitare ,,Dunărea de Jos”, Galaţi, 2004, p.31;
9
Bilanţ armonizat
Nr.rd. Exerciţiul financiar
Indicatori 2007 2008 2009
A.Active imobilizate total (rd. 01 la 01 61581 68765 160429
03)
I. Imobilizări necorporale 02 0 0 0
II.Imobilizări corporale 03 61581 68765 160429
III. Imobilizări financiare 04 0 0 0
B. Active circulante total (rd. 06 la 05 314525 403525 557525
09)
I.Stocuri 06 237668 314951 519260
II.Creanţe 07 17433 20786 22390
III.Investiţii financiare pe termen 08 0 0 0
scurt
IV. Casa şi conturi la bănci 09 59424 67788 15875
C.Cheltuieli în avans 10 0 0 0
D.Datorii ce trebuie plătite într-o 11 123535 106636 180213
perioadă până la un an
190990 296889 377312
E.Active circulante nete, respectiv 12
datorii curente nete (rd.05+10-rd.11-
rd16)
F.Total active minus datorii 13 252571 365654 537741
curente (01+12)
G.Datorii ce trebuie pătite peste 1 an 14 0 0 0
H.Provizioane pentru riscuri şi 15 0 0 0
cheltuieli
I.Venituri în avans 16 0 0 0
J.Capital şi rezerve 17 175790 252571 252571
I.Capital subscris şi vărsat 18 5000 5000 5000
II.Prime de capital 19 0 0 0
III.Rezerve din reevaluare 20 0 0 0
IV.Rezerve 21 170790 247571 247571
V.Rezultatul reportat –sold C 22 76781 113083 113083
- sold D 23
VI.Rezultatul exerciţiului 24 76781 113083 172085
- sold C
Repartizarea profitului 25 0 0 0
Total capitaluri proprii 26 252571 365654 537741
(rd.17+rd.19+rd.20+rd.21+rd.22-
rd.23+rd.24-rd.25)
Patrimoniu public 27 0 0 0
Capitaluri – total (rd.26+rd.27) 28 252571 365654 534741
Echilibrul financiar poate fi definit prin capacitatea întreprinderii de a asigura din încasările
sale plata fără întrerupere a datoriilor neanterior, inclusiv a datoriilor curente generate de realizarea
obiectului de activitate sau de legislaţia fiscală, astfel încât ea să evite riscul de faliment. 8 Se va
urmări ce măsuri a luat conducerea societăţii în situaţia când solvabilitatea a fost temporar sau
excepţional şi cauzele instaurării incapacităţii de plată.
2.1. Prelucrarea bilanţului financiar
8
Tabără N., Horomnea E.,Toma C., Analiza contabil –financiară , Editura TipoMoldova, Iaşi, 2001, p.135 ;
10
Bilanţul financiar elaborat în concepţie patrimonială (lichiditate – exigibilitate) este util
pentru evidenţierea relaţiei dintre resursele disponibile şi nevoile de finanţare ale entităţii şi
constituie suportul analizei financiare tradiţionale, care are ca finalitate descrierea patrimoniului
întreprinderii necesară evaluării patrimoniale destinate atât proprietarilor cât şi creditorilor .9
Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezintă o alocare de fonduri băneşti
în vederea constituirii unei structuri de producţie adecvate intenţiilor productive ale întreprinderii .
Elementele de activ sunt grupate după gradul lor de lichiditate (posibilitatea de a se transforma în
bani) în intenţia de a obţine cea mai rapidă recuperare a capitalurilor investite şi o rentabilitate
ridicată. Se înscriu mai întâi activele cele mai puţin lichide, imobilizările, care au perioada cea mai
mare de recuperare. Datorită rotaţiei lente a capitalurilor investite în aceste active, ele se mai
numesc şi alocări permanente( stabile) .
Urmează apoi activele circulante (stocuri, creanţe, disponibilităţi), mult mai lichide decât
imobilizările, motiv pentru care sunt numite şi alocări ciclice, temporare, deoarece recuperarea
capitalurilor investite se face după încheierea unui ciclu de exploatare (aprovizionare, producţie,
desfacere ).10
Pasivul bilanţului reflectă, din punct de vedere financiar, sursele de provenienţă ale
capitalurilor proprii şi împrumutate. Structura pasivelor se face în funcţie de gradul crescător de
exigibilitate (însuşirea lor de a deveni scadente la un anumit termen). Clasarea posturilor de pasiv
în ordinea exigibilităţii crescătoare semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanţare este
legată de scadenţa sa, primele posturi fiind cele mai lent exigibile (capitalurile proprii). Urmează
apoi cele din reinvestiri ale acumulărilor anterioare (rezerve) şi din surse publice (subvenţii,
provizioane reglementate) care se mai numesc surse permanente (stabile ). În această categorie se
înscriu şi datoriile financiare, respectiv împrumuturile contractate pe termen lung cu scadenţă mai
îndepărtată.
Ultimele elemente de pasiv înscrise în bilanţ sunt datoriile pe termen scurt (credite, furnizori,
decontări) care sunt cele mai rapid exigibile, fapt pentru care se mai numesc surse ciclice
(temporare).
Schematic, bilanţul financiar se prezintă conform Tabelului 2.2.:
Tabelul 2.2.
Schema bilanţului financiar
ACTIV PASIV
9
10
Mărgulescu D., Vălceanu Ghe., Cişmaşu I.D., Şerban C., Analiză economico- financiară, Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 1999, p.262;
11
Active cu lichiditate scăzută (peste un an ) Pasive neexigibile sau cu exigibilitate scăzută
-imobilizări necorporale; -capitaluri proprii;
-imobilizări corporale ; -datorii pe termen mediu şi lung;
-imobilizări financiare ; -provizioane pentru riscuri şi cheltuieli mai
-stocuri şi creanţe mai mari de un an; mari de un an ;
Active cu lichiditate ridicată(sub un an ) Pasive cu exigibilitate ridicată
-stocuri; -datorii de exploatare şi în afara exploatării;
-creanţe; -dividente de plată ‘
-titluri de plasament; -datorii financiaremai mari de un an ;
-disponibilităţi; -provizioane pentru riscuri şi cheltuieli mai mici de un
-creanţe imobilizate mai mici de un an. an.
Construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care permit
ordonarea posturilor de bilanţ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung. În acest sens, pritre
elementele constitutive ale bilanţului trebuie să se facă distincţie între cele care rămân la dispoziţia
întreprinderii pe termen lung (peste un an ) şi cele care nu aparţin decât pe termen scurt (sub un
an).11
Gruparea posturilor de activ conduce la existenţa a două elemente: activul imobilizat care
reflectă elementele pe termen lung cu trei elemente de valori imobilizate (necorporale, corporale
financiare ), la care se adaugă partea de active circulante cu scadenţă mai mare de un an (creanţe –
clienţi, cheltuieli efectuate în avans). În schimb, în activul circulant se includ imobilizările cu
scadenţă scurtă (imobilizările financiare ce ajung la scadenţă sub un an ).
Gruparea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanţului în grupa capitalurilor
permanente, formată din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi lung şi grupa datoriilor
pe termen scurt, indiferent de natura lor (datorii de exploatare, credite bancare curente, venituri
realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datorii pe termen lung ajunse la scadenţă).
În cazul în care o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de un an , ele
vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Veniturile realizate în avans cu scadenţă peste un an sunt
incluse în datorii pe termen mediu şi lung .12
Elaborarea bilanţului financiar reflectă două părţi reprezentative pe orizontală: partea
superioară care arată structura financiară, adică stabilitatea elementelor care îl alcătuiesc (necesarul
de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care arată finanţarea ciclului
de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare ).Rolul
bilanţului financiar în analiza financiară reiese din faptul că el conduce la calcularea marjei de
securitate financiară cu ajutorul fondului de rulment, care permite firmei să facă faţă riscurilor pe
termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia .13
Tabel 2.3.
11
Petrescu S. , op.cit. , p.179;
12
Onica M. C., Domniţeanu L., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Europlus , Galaţi , 2009, p.117;
13
Onica M.C., op.cit., p.24 ;
12
Prezentarea activului din bilanţul financiar
ACTIVE=NECESARURI NETE EXERCIŢIUL FINANCIAR
2007 2008 2009
Mijloace cu durata >1an

A.Active imobilizate total 61581 68765 160429
I. Imobilizări necorporale 0 0 0
II.Imobilizări corporale 61581 68765 160429
III. Imobilizări financiare 0 0 0
Mijloace cu durata <1an
B. Active circulante total 314525 403525 557525
I.Stocuri 237668 314951 519260
II.Creanţe 17433 20786 22390
III.Investiţii financiare pe termen scurt 0 0 0
IV. Casa şi conturi la bănci 59424 67788 15875
C.Cheltuieli în avans 0 0 0
TOTAL ACTIVE NETE 376106 472290 717954
Tabel 2.4.
Prezentarea pasivului din bilanţul financiar
Pasive = resurse EXERCIŢIUL FINANCIAR
2007 2008 2009
Resurse cu scadenţă >1an

J.Capital şi rezerve 175790 252571 252571
I.Capital subscris şi vărsat 5000 5000 5000
II.Prime de capital 0 0 0
III.Rezerve din reevaluare 0 0 0
IV.Rezerve 170790 247571 247571
V.Rezultatul reportat –sold C 76781 113083 113083
- sold D
VI.Rezultatul exerciţiului 0 0 172087
- sold C
Repartizarea profitului (ct. 129) 0 0 0
Total capitaluri proprii (rd 18+rd 252571 365654 537741
20+rd21+rd22-rd23)
H.Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 0 0 0
G.Datorii ce trebuie pătite peste 1 an 0 0 0
D.Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă 123535 106636 180213
până la un an
I. Venituri în avans 0 0 0
Total capitaluri 376106 472290 717954
a) Din analiza datelor din Tabelul 2.3. se constată următoarele:

Activul din bilanţul financiar al firmei a crescut de la 376106 lei în 2007 la 472290 lei în
2008, respectiv cu 25,57 % şi de la 472290 lei în 2008 la 717954 lei în 2009, respectiv cu 52%,
ceea ce în principiu constituie un rezultat pozitiv, aceasta marcând dezvoltarea activităţii.
13
Este însă necesar să fie analizaţi factorii care au contribuit la creşterea activului. Într-o
perioadă de instabilitate economică se va avea în vedere influenţa inflaţiei şi se va calcula creşterea
reală. Astfel , dacă indicele inflaţiei este de 22%, creşterea activului se va calcula astfel :
472290 :376106 X100 = 102.9%
717954: 472290 X100 = 152 %
rezultând o creştere reală de 2,9 % în anul 2008 faţă de anul 2007 şi de 52% în anul 2009 faţă de
anul 2008 , ceea ce constituie un fapt pozitiv în aprecierea activităţii desfăşurate.
Schimbări importante s-au produs şi în structura elementelor patrimoniale. Astfel, activele
imobilizate înregistrează o creştere de la 61581 lei în 2007 la 68765 lei în 2008, respectiv cu 11,66
% şi de la 68765 lei în 2008 la 160429 lei în anul 2009, respectiv cu 133,3%.
Creşterea activelor circulante se explică prin creşterea valorii stocurilor de la 237668 lei în
anul 2007 la 314951 lei în anul 2008, deci cu 32,51 % şi de 314951 lei în anul 2008 la 519260 lei
în anul 2009 , deci cu 64,87%, situaţie ce poate fi considerată normală , dacă s-a urmărit :
- crearea de stocuri de produse finite pentru penetrarea pe anumite pieţe ;
- constituirea deliberată a unor stocuri în condiţiile de creştere (fluctuaţie) a preţurilor de
aprovizionare.
Reţine atenţia şi majorarea creanţelor de la 17433 lei în anul 2007 la 20786 lei în anul 2008 şi
de la 20786 lei în anul 2008 la 22390 lei în anul 2009 respectiv cu 19,2% şi 7,71% şi diminuarea
disponibilităţilor în anul 2009 faţă de anul 2008 cu 76,59%, ceea ce constituie un prim semnal
asupra solvabilităţii firmei .
b) Din analiza datelor din Tabelul 2.4. se constată următoarele :
În ceea ce priveşte pasivul, ca fenomen pozitiv poate fi remarcată sporirea capitalului propriu
de la 252571 lei în anul 2007 la 365654 lei în anul 2008 şi de la 365654 lei în anul 2008 la 537741
lei în anul 2009, valoarea acestuia crescând cu 44,77% şi respective cu 47,06%. Dar, în
contrapondere, mai ales după ce în anul 2008 valoarea datoriilor pe termen scurt s-a diminuat cu
16899 lei, adică cu13,68 % , în anul următor valoarea acestor datorii s-a majorat de la 106636 lei
la 180213 lei, deci cu 68,99% faţă de anul precedent, confirmându-se astfel afirmaţia referitoare la
solvabilitate .
Conducerea unităţii economice trebuie să urmărească valorificarea corespunzătoare a tuturor
elementelor patrimoniale şi să se preocupe pentru diminuarea stocurilor, pentru încasarea ritmică a
creanţelor şi accelerarea rotaţiei fondului de rulment .
14
Toate aceste măsuri contribuie la asigurarea disponibilităţilor pentru satisfacerea obligaţiilor
băneşti faţă de alte firme, evitându-se, astfel, solicitarea de credite suplimentare şi creşterea
gradului de îndatorare .
Analiza echilibrului financiar pe baza datelor din bilanţul contabil se face prin intermediul
următorilor indicatori: Fond de Rulment, Necesar de Fond de Rulmen , Trezoreria netă.
2.1.1. Situaţia netă
Pe baza abordării juridice a bilanţului financiar, analiştii financiari determină situaţia netă
(SN) a întreprinderii sau activul net contabil. Situaţia netă este considerată de unii autori ca fiind
ecuaţia fundamentală a bilanţului care redă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă
proprietarii asupra întreprinderii, reprezentând averea proprietarilor, care trebuie să fie suficientă
pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiarăa întreprinderii.
Activul net reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele întreprinderii
după deducerea datoriilor sale, respectiv capitalurile proprii determinate ca diferenţă între activul
total constituit şi datoriile totale contractate. 14
Situaţia netă se calculează punând faţă în faţă bunurile şi datoriile cu aceeaşi scadenţă şi
poate fi determinată în funcţie de bilanţul utilizat:
Pe baza bilanţului financiar:
SN= Total active-Datorii totale-Venituri în avans
Pe baza bilanţului contabil armonizat :
SN= (Total active-Datorii curente)-Datorii peste un an
Situaţia Netă în cele două variante de calcul este prezentată în Tabelul 2.5.
Tabelul 2.5.
Calculul şi analiza situaţiei nete (capitalurilor proprii)
Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici
14
Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşţi, 2004, p.325;
15
crt. (lei) 2007 2008 2009 (± Δ) (%)
1. Total active 376106 472290 717954 96184 245664 125,57 152,01

2. Datorii totale 123535 106636 180213 -16899 73577 86,32 168,99
3. Venituri în avans 0 0 0 - - - -
4. Cheltuieli în avans 0 0 0 - - - -
5. Situaţia netă (SN) (a) 252571 365654 537741 112993 172087 144,77 147,06
6. Total active – Datorii curente (F) 252571 365654 537741 112993 172087 144,77 147,06
7. Datorii curente (G) 0 0 0 - - - -
8. Capitaluri proprii (F – G) (b) 252571 365654 537741 112993 172087 144,77 147,06
600000
500000
400000 2007
300000 2008
2009 2009
200000
2008
100000
0 2007
SN
Figura 2.1.1. Evoluţia situaţiei nete
Din analiza datelor tabelului se constată o situaţie netă pozitivă şi crescătoare, care reflectă o
gestiune economică sănătoasă. Această creştere este consecinţa majorării activelor nete cu 25 % şi
respectiv cu 52 % şi a reducerii datoriilor totale cu 13,68 % în anul 2008 faţă de anul 2007. Această
creştere este urmarea reinvestirii unei părţi din profitul net şi a altor elemente de acumulări
(reporturi din exerciţii precedente). Creşterea situaţei nete marchează, de fapt, atingerea
obiectivului major al gestiunii financiare, şi anume maximizarea valorii societăţii, respectiv valorii
capitalurilor proprii.
Majorarea capitalurilor proprii calculate pe baza bilanţului contabil armonizat cu 44,77 % şi
respectiv cu 47,06 % este consecinţa creşterii cu aceleaşi valori a totalului activelor minus datorii
curente şi lipsei datoriilor cu scadenţă mai mare de un an, ceea ce reflectă o situaţie netă pozitivă şi
crescătoare.
16
2.1.2. Fondul de Rulment (FR)
Fondul de Rulment este considerat ,, cel mai important indicator al echilibrului financiar al
întreprinderii “ deoarece:
- asigură continuitatea ciclului de activitate la nivelul stabilit;
- constituie marja de siguranţă necesară situării activelor circulante la
un nivel superior datoriilor pe termen scurt;
- este o parte a capitalului permanent destinată să acopere activele
circulante în mod parţial, inclusiv stocurile15.
În concluzie, Fondul de Rulment reprezintă acea parte a capitalului permanent destinată
acoperirii nevoilor curente şi utilizată pentru finanţarea activităţii curente de exploatare.
Fondul de rulment poate fi determinat utilizând una dintre următoarele formule:
FR = Surse permanente – Datorii permanente,
sau
FR =( Capitaluri proprii + datorii financiare)– Imobilizări nete

= Active circulante – Datorii pe termen scurt,
sau
FR = Capitaluri permanente (CP) – Activul imobilizat net (AIN).

unde :
Cp=Capitaluri proprii –Imobilizări nete
Teoretic, Fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă că în anumite situaţii
nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a întreprinderii .
Un fond de rulment pozitiv, de o valoare substanţială, evidenţiază faptul că echilibrul este
asigurat, întreprinderea având posibilitatea să-şi achite datoriile ciclice prin realizarea activelor
circulante. O condiţie esenţială a echilibrului financiar o constituie finanţarea unei părţi din nevoile
15
Buhociu F. , Moga L.M., Analiză economică- Teorie şi practică, Ed. Fundaţiei Universitare ,,Dunărea de Jos”,
Galaţi, 2002, p.45 ;
17
activităţii de exploatare pe seama resurselor stabile ale întreprinderii 16. Situaţia constituie o marjă
de securitate pentru întreprindere care îşi poate asigura un nivel minim al unor active circulante
strict necesare funcţionării (stocuri minim , fond de casă minim), activul circulant fiind superior
datoriilor pe termen scurt (Activul circulant net >Datorii sub un an ).17
Un fond de rulment negativ semnifică faptul că activele circulante sunt inferioare ca mărime
datoriilor pe termen scurt, societatea aflându-se în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile exigibile,
motiv pentru care fondul de rulment negativ este asimilat instabilităţii financiare. 18Situaţia
constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere, care va fi lipsită de capitaluri permanente
suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor (Capitaluri permanente <Imobilizări nete ), sau care
are active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea achita
(Activ circulant net < Datorii sub un an ).19
Există situaţii când o societate care înregistrează un fond de rulment negativ poate face faţă
scadenţelor dacă viteza de rotaţie a activelor sale este mai mare decât cea a datoriilor pe termen
scurt. Practic, mărimea fondului de rulment depinde de deciziile pe termen lung privind politica de
investiţii şi de finanţare a societăţii şi are un caracter stabil.
Datoriile pe termen scurt reprezintă exigibilităţi potenţiale în mai puţin de 1 an. Rezultă că
fondul de rument poate avea următoarele valori:
1. FR = 0; Active circulante = Datorii pe termen scurt
2. FR >0; Active circulante > Datorii pe termen scurt
3. FR <0; Active circulante < Datorii pe termen scurt
Semnificaţia acestor trei ipoteze nu poate fi apreciată decât dacă maturitatea activelor
circulante şi a datoriilor pe termen scurt a fost precizată şi este considerată ca fiind comparabilă,
adică termenul mediu de realizare este aproximativ acelaşi.
Prima condiţie - FR = 0, denotă inexistenţa fondului de rulment şi reprezintă un aşa numit
“prag critic financiar”, o situaţie riscantă pentru întreprindere generată de faptul că, pe de o parte
datoriile au termene de plată stabilite exact, iar pe de altă parte transformarea activelor circulante în
lichidităţi poate fi întârziată din numeroase cauze, interne sau externe.20
Situaţia reclamă eforturi deosebite de a se asigura sincronizarea relativă între lichidatea
activelor şi exigibilitatea datoriilor, fiind necesare, în principal, măsuri pentru creşterea mai rapidă
a vitezei de rotaţie a activelor circulante, în esenţă a vitezei de rotaţie a stocurilor.
16
Onica M.C., op.cit., p. 18 ;
17
18
Vintilă G., Gestiunea financiară a firmei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000, p.45;
19
Onica M.C., op.cit., p29;
20
Ibidem , p.19;
18
Cea de-a doua inegalitate – FR > 0, confirmă existenţa unui fond de rulment pozitiv ce
garantează existenţa resurselor financiare pentru plata datoriilor scadente, chiar şi în condiţiile unor
disfuncţionalităţi apărute în activitatea întreprinderii.
Pentru a releva dacă FR concură normal la echilibrul financiar al firmei trebuie stabilit în ce
proporţie contribuie la acoperirea financiară a activelor circulante, în speţă a stocurilor (ca
proporţie orientativă se apreciază ca fiind normală, cea de 2/3 din volumul valoric al stocurilor).21
Ultima inegalitate – FR <0, reflectă ceea ce în mod paradoxal i se spune “fond de rulment
negativ”, situaţie în care transformarea activelor în bani nu acoperă datoriile societăţii. Această
stare reflectă un dezechilibru financiar şi impune două direcţii de acţiune şi anume:
a) renegocierea împrumuturilor, cu condiţiile pe care le impun;
b) accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante (cu activarea ansamblului
de căi posibile).
Analiza FR permite aprecierea pe de o parte a potenţialului, pe de alta a echilibrului financiar
în măsura în care se cunosc trei elemente: valoare FR, gradul de lichiditate a activelor şi gradul de
exigibilitate al pasivelor.22
Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei, echilibrul
financiar presupune finanţarea activului cu durată mai mare de 1 an din resurse cu scadenţă peste 1
an, iar finanţarea activelor sub 1an din resurse scadente sub 1 an.
Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitaluri permanente )
cu necesarul permanent (activul imobilizat), aşa cum rezultă din analiza părţii superioare a
bilanţului financiar :
FRF= Capitaluri permanente (Capitaluri proprii+Datorii pe termen lung şi mediu )+
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli-Necesar permanent(Active imobilizate nete )
Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment
reprezentând partea de capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor, pe care
întreprinderea o consacră finanţării activelor circulante. Este partea de capitaluri cu grad de
exigibilitate slab, care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de
crescut.
Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca
diferenţă, potrivit formulei :
FRF=(Active circulante +Cheltuieli în avans )-
(Datorii pe termen scurt + Venituri în avans)
21
Mărgulescu D., şi colab., op.cit., p.262;
22
Ibidem, p.261;
19
Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este finanţat din
activul circulant.In această ipostază, Fondul de Rulment Financiar arată surplusul activelor
circulante nete nefinanţate din datoriile temporare, evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială,
ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii.23
Calculul Fondului de Rulment în cele trei variante conduce la rezultatele din Tabelul 2.6.:
Tabel 2.6.
Calculul şi analiza Fondului de Rulment
Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici
Crt. (ron) 2007 2008 2009 (±Δ) (%)
1. Capitaluri proprii 252571 365654 537741 113083 172087 144,77 425,78

2. Datorii cu scadenţa peste 1 an 0 0 0 - - - -
3. Provizioane pt. riscuri - 0 0 0 - - - -
cheltuieli
4. Capitaluri permanente 252571 365654 537741 113083 172087 144,77 147,06
(Cp)
5. Active imobilizate (Ai) 61581 68765 160429 7184 91664 111,66 233,3
6. Fond de Rulment Financiar 190990 296889 377312 105899 80423 141,31 127,08
(FRF)
7. Active circulante 314525 403525 557525 89000 154000 128,29 138,16
9. Datorii pe termen scurt 123535 296889 180213 -16899 73577 86,32 168.99
(FRF)
12. Total active - Datorii curente 252571 365654 537741 113083 172087 144,77 147,06
(F)
13. Active imobilizate (A) 61581 68765 160429 7184 91664 111,66 233,3
(F – A)
15. Active circ,resp.datorii 190990 296889 377312 105899 80423 141,31 127,08
curente (E)
23
Onica M.C., op.cit., p.29;
20
400000
350000
300000
250000
200000 FRF
150000
100000
50000
0
2007 2008 2009
Figura 2.1.2. Evoluţia Fondului de Rulment
Analizând datele din Tabelul 2.6. se constată că:

1.Fondul de Rulment este pozitiv şi a înregistrat o dinamică ascendentă, ceea ce reflectă
creşterea marjei de securitate financiară pentru societatea S.C. Casielma S.R.L., atât pe termen
lung, cât şi pe termen scurt. Excedentul de Fond de Rulment i-a permis societăţii să-şi finanţeze
activitatea desfăşurată din surse proprii, fără a apela la împrumuturi.
2. Partea superioară a bilanţului financiar reflectă creşterea activelor circulante finanţate
din resurse durabile după finanţarea activelor imobilizate, fiind asigurat echilibrul financiar pe
termen scurt.
3. Partea inferioară a bilanţului financiar reflectă marja de securitate financiară pe termen
scurt, respectiv surplusul de active circulante faţă de resursele sub un an.
4. Acelaşi echilibru financiar se regăseşte la poziţia E a bilanţului vertical, în care activele
circulante nete / datorii curente nete au crescut cu 41,31 % în anul 2008 faţă de anul 2007 şi cu
27,08% în anul 2009 faţă de anul 2008.
Fondul de Rulment Financiar a cunoscut o largă definire în literatura de specialitate,

reflectând progresul pe care l-a înregistrat concepţia cu privire la rolul analizei financiare. Acest
indicator este compus din Fondul de Rulment propriu şi Fondul de Rulment străin
2.1.2.1. Fondul de rulment propriu şi străin
21
Fondul de rulment propriu (FRp) pune în evidenţă influenţa structurii de finanţare asupra
modului său de constituire, adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile
proprii, ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară, altfel spus partea capitalurilor proprii
utilizate pentru finanţarea activului circulant.
Fondul de rulment propriu = Capitaluri proprii – Imobilizări nete
Astfel se măsoară deci excedentul de capitaluri proprii afectat activelor durabile. Acest
indicator permite aprecierea autonomiei de care dă dovadă întreprinderea din punct de vedere al
finantării activelor sale imobilizate (necorporale, corporale şi/sau finnaciare).
Fondul de rulment împrumutat sau străin (FRs) reflectă gradul de îndatorare pe termen
lung pentru a finanţa nevoi pe termen scurt.
FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete.
Acest indicator este corespunzător mărimii datoriilor exigibile peste un an şi se mai poate
determina astfel:24
FRs = Fondul de rulment net – Fondul de rulment propriu = Datorii exigibile peste 1 an
Calculul Fondului de Rulment propriu şi străin pe baza datelor din bilanţul financiar
conduce la rezultatele din Tabelul 2.7.:
Tabel 2.7.
24
Tabără N., Horomnea E., Constantin T., Analiza contabil – financiară.Metode si tehnici de valorificare a
informatiei contabil-financiare în procesul decizional, Ed. Tipo Moldova, Iaşi , 2001, p.145;
22
Calculul şi analiza Fondului de Rulment Propriu şi Străin
Crt. (ron) 2007 2008 2009 (±Δ) (%)
1. Capitaluri proprii 252571 365654 537741 113083 172087 144,77 147,06

2. Datorii cu scadenţa peste 1 an 0 0 0 - - - -
3. Active imobilizate (Ai) 61581 68765 160429 7184 91664 111,66 233,30
5. Fond Rulment propriu (FRp) (1-3) 190990 296889 377312 105899 80423 141,31 127,08
6. Fond de Rulment străin (FRs) (2-3) -61581 -68765 -160429 -7184 -91664 - 233,3
111,66
400000
300000
200000
100000 FRp
0 FRs
-100000
-200000
2007 2008 2009
Figura 2.1.3. Fondului de Rulment Propriu şi Străin
Din analiza datelor din Tabelul 2.7. se constată următoarele :
1. Fondul de Rulment propriu este pozitiv şi în creştere cu 41,31% în anul 2008 faţă de anul
2007 şi cu 27,08% în anul 2009 faţă de anul 2008, ceea ce indică un surplus de resurse proprii
rămas după acoperirea integrală a activelor imobilizate, din care pot fi acoperite parţial activele
circulante.
2. Fondul de Rulment străin este negativ şi în scădere, ceea ce arată că nevoile pe termen
scurt nu pot fi finanţate prin îndatorare pe termen lung.
3. Echilibrul financiar pe termen lung şi pe termen scurt este asigurat ca urmare a marjei de
securitate pe care o conferă Fondul de Rulment Financiar.
23
2.1.3. NECESARUL DE FOND DE RULMENT
Necesarul de Fond de Rulment (NFR) desemnează nevoile financiare generate de
executarea unor operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări, vânzări,
plăţi salarii) al cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (Fondul de Rulment
Net). El reprezintă banii care trebuie rulaţi de întreprindere pentru a-i asigura funcţionarea (după
finanţarea imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către
clienţi.
Necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă între necesităţile ciclice (activele
circulante mai puţin disponibilităţile) şi resursele ciclice (datoriile sub 1 an mai puţin creditele
bancare curente).25
NFR = Necesităţi ciclice - Resurse ciclice
în care:
Necesităţile ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi;
Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie.
Structura necesarului de fond de rulment cuprinde deci, pe de o parte, stocurile (de materii
prime, produse finite, semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricaţie şi pe de
altă parte, creanţele. Din suma acestor componente se scad datoriile de exploatare şi în afara
exploatării, care corespund decalajelor între încasări şi plăţi.26
NFR = (Stocuri + Creanţe + Cheltuieli în avans) – Datoriile pe termen scurt – Credite
bancare curente + Venituri înregistrate în avans.
Nevoia de fond de rulment apare ca urmare a decalajelor între cumpărări şi vânzări, între
vânzări şi încasări. Aceste decalaje generează formarea stocurilor iar în al doilea rând apar
25
Petrescu S., op.cit , p.200 ;
26
Ibidem, p.201 ;
24
creanţele. Atât stocurile cât şi creanţele impun un necesar de fond de rulment care este atenuat de
decalajul de sens opus între aprovizionări şi plăţi.27
Pe baza bilanţului necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă:
NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) – (Datorii ce
trebuie plătite într-un an + Credite bancare + Venituri în avans)
Calculul necesarului de fond de rulment pe baza datelor din bilanţul financiar al S.C.
Casielma S.R.L. conduce la rezultatele din Tabelul 2.8.:
Tabel 2.8.
Calculul şi analiza necesarului de fond de rulment
Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici
crt 2007 2008 2009 (± Δ) (%)
1. Active circulante 314525 403525 557525 89000 154000 128,29 138,16
3. Casa şi conturi la bănci 59424 67788 15875 8364 -51913 114,07 23,41
4. Total I (1 + 2 – 3) 255101 335737 541650 80636 205913 131,60 161,33
5. Datorii cu scadenţa de până la 1 an 123535 106636 180213 -16899 73577 86,32 168,99
6. Credite bancare de trezorerie 0 0 0 - - - -
8. Total II (5 + 6 + 7) 123535 106636 180213 -16899 73577 86,32 168,99
9. Nec. de fond de rulment (NFR) (4 131566 229101 361437 97535 132336 174,13 157,76
– 8)
27
Ristea M., Dima M., Contabilitatea societăţilor comerciale , Ed. Universitară , Bucureşti, 2002, p.59 ;
25
400000
300000
200000 NFR
100000
NFR
0
2007 2008 2009
Figura 2.1.4. Evoluţia necesarului de fond de rulment
Din datele din Tabelul 2.8. se desprind următoarele :

1. Necesarul de Fond de Rulment este pozitiv şi în creştere cu 74,13% în anul 2008 faţă de anul
2007 şi cu 57,76% în anul 2009 faţă de anul 2008, ceea ce confirmă dinamica ascendentă a
surplusului de necesar temporar faţă de resursele temporare .
2. Creşterea Necesarului de Fond de Rulment este consecinţa creşterii necesităţilor ciclice (stocuri
şi creanţe ), respectiv a activelor circulante, în condiţiile în care societatea nu a înregistrat cheltuieli
şi venituri în avans şi a reducerii datoriilor cu scadenţă de până la un an cu 13,68% în anul 2008
faţă de anul 2007 şi respectiv a creşterii acestora cu 68,99% în anul 2009 faţă de anul precedent .
Necesarul de fond de rulment poate fi structurat în două părţi:
- necesar de fond de rulment pentru exploatare;
- necesar de fond de rulment în afara exploatării.
Necesarul de fond de rulment pentru exploatare se determină pe baza posturilor bilanţiere
care reflectă activitatea de exploatare a societăţii. 28Creanţele vor fi în legătură directă cu activitatea
de exploatare, iar datoriile din activitatea de exploatare vor fi generate de cheltuieli din activitatea
de exploatere. Depinzând de mărimea cifrei de afaceri, necesarul de fond de rulment de exploatere
are un caracter sezonier .
Necesarul de fond de rulment în afara exploatării se calculează pe baza posturilor de bilanţ
care nu au legătură cu ciclul de exploatare, fiind legate de veniturile financiare sau extraordinare
sau cheltuielile financiare şi extraordinare, ori se referă la datorii pentru investiţii, creanţe şi datorii
faţă de asociaţi .
28
Işfănescu A., Robu V., Anghel I., Evaluarea întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, p.221 ;
26
Pornind de la relaţia care trebuie să existe între necesarul temporar şi resursele temporare,
NFR constituie un indicator de echilibru financiar, care poate fi pozitiv sau negativ, după cum
urmează:
a) Dacă NFR>0 , rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi
mobilizate, fiind o situaţie normală dacă este consecinţa necesarului de finanţare a ciclului de
exploatare.
În caz contrar, NFR>0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi
exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor .
b) Un NFR <0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile circulante,
necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce por fi mobilizate.
Această situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei activelor circulante, a
urgentării încasărilor şi relaxării plăţilor. 29
Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii , este mai fluctuant ,
mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri, durata de rotaţie a stocurilor,
decalajul dintre termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor .
În acest sens, necesarul de fond de rulment poate fi exprimat şi în zile de vânzare prin
intermediul vitezei de rotaţie (NFRz), care reflectă decalajul nefavorabil între încasări şi plăţi şi în
condiţii normale trebuie să se situeze între 30 şi 60 zile :
NFRz =NFR x360/CA
29
Petrescu S., op. cit ., p.202 ;
27
2.1.4. Trezoreria netă
Trezoreria este definită ca fiind “partea din fondul de rulment care depăşeşte necesarul de
fond de rulment, construită din activele circulante lichide care staţionează între două rotaţii “.30
Trezoreria se determină ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment .
În literatura de specialitate se regăsesc mai multe definiţii atribuite trezoreriei, cea mai des
întâlnită fiind cea de Trezorerie Netă, reprezentând diferenţa dintre activul realizat şi disponibilul
societăţii, pe de o parte, şi datoriile financiare pe termen scurt, pe de altă parte.31
Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanţ Activ= Pasiv,
respectiv Utilizări =Resurse, egalitate care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu
necesarul de fond de rulment (NFR). Din această confruntare reiese echilibrul financiar al
întreprinderii, care constituie un rezultat al operaţiunilor care afectează toate posturile de bilanţ şi
rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar, respectiv :
a) a părţii superioare : TN=FR-NFR;
b) a părţii inferioare : TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie
sau
TN = Trezoreria activă – Trezoreria pasivă
Creşterea Trezoreriei Nete în cursul unui exerciţiu financiar reprezintă cash- flow-ul
perioadei. Un cash-flow pozitiv reflectă o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor,
care ar justifica în perioada următoare un volum mai mare de alocări pentru această destinaţie. 32
CF= TNt-TNt-1, unde :
TNt = trezoreria la momentul t
TN t-1= trezoreria la momentul t-1
Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea întreprinderii, la
care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare sau plasament).
Trezoreria pasivă este reprezentată de credite bancare curente, soldurile creditoare de bănci
şi efectele scontate (în afara bilanţului ).
c) Pe baza bilanţului contabil armonizat, trezoreria este dată de diferenţa :
TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E)- NFR
30
Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A., Analiză economico- financiară cu aplicaţii în societăţile comerciale,
industriale, de construcţii şi de transport, Ed . Economică, Bucureşti, 1996, p.238;
31
Onica M.C., Domniţeanu L., op.cit., p.121;
32
Onica M.C., op. cit., p.22;
28
Trezoreria netă poate înregistra o valoare pozitivă sau o valoare negativă, aceasta fiind
consecinţa unor inegalităţi între Fondul de Rulment şi Necesarul de Fond de Rulment şi putând
justifica următoarele cazuri :
A. Trezorerie pozitivă (TN >0), când: FR>NFR şi respectiv, Disponibilităţi > Credite
bancare de trezorerie, în următoarele situaţii:
a) FR>0 Şi NFR>0, când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente (FR>0), care
degajă disponiblităţi care pot ascunde o subutilizare de capitaluri ;
b) FR>0 şi NFR<0, când resursele din ciclul de exploatare (NFR<0) se adaugă la un excedent de
resurse permanente (FR>0) pentru a degaja un excedent mare de lichidităţi, care pot ascunde
subutilizări de capitaluri;
c) FR<0 şi NFR<0, când resursele din exploatare (NFR<0) acoperă un excedent crescut de
lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat (FR<0).
Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii pe termen scurt
(furnizori şi avansuri clienţi ), ceea ce impune creşterea capitalurilor permanente (resurse stabile).
B. Trezorerie negativă (TN<0), când: FR<NFR şi respective, Disponibilităţi <Credite de
trezorerie , în următoarele situaţii:
a) FR>0 şi NFR>0, când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente (FR>0) şi parţial din
credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile, ceea ce impune aprecierea
riscului bancar curent;
b) FR<0 şi NFR >0, când creditele bancare pe termen lung şi mediu acoperă o parte din imobilizări
(FR<0), NFRşi disponibilităţile (inferioare creditelor de trezorerie) , ceea ce impune reconsiderarea
structurii de finanţare;
c) FR<0 şi NFR<0, când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului imobilizat
(FR<0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori, avansuri clienţi ) şi credite
bancare curente, ceea ce impune revederea structurii finanţării, fiind crescut riscul dependenţei de
exterior .33
Calculul Trezoreriei Nete pe baza bilanţului financiar conduce la rezultatele din Tabelul
2.9.:
Tabelul 2.9.
33
Ibidem, p.134;
29
Calculul şi analiza Trezoreriei Nete
crt. 2007 2008 2009 (± Δ) (%)
1. Fondul de rulment financiar(FRF) 190990 296889 377312 105899 80423 155,44 127,08
2. Necesarul de fd. de rulment (NFR) 131566 229101 361437 97535 132336 174,13 157,76
3. Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) 59424 67788 15875 8364 -51931 114,07 23,41
4. Disponibilităţi băneşti 59424 67788 15875 8364 -51931 114,07 23,41

5. Credite bancare de trezorerie 0 0 0 - - - -
6. Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b) 59424 67788 15875 8364 -51931 114,07 23,41
7. Active circ., resp. dat.curente nete 190990 296889 377312 105899 80423 155,44 127,08
(E)
70000
60000
50000
40000
30000 TN
20000
10000
0
2007 2008 2009
Figura 2.1.5.Evoluţia Trezoreriei Nete
Din datele din Tabelul 2.9. se desprind următoarele :

1. Calculată pe baza părţii superioare a bilanţului financiar şi armonizat Trezoreria Netă este
pozitivă şi s-a majorat cu 14,07% în anul 2008, dar s-a diminuat în anul 2009 cu 76,54% , ceea ce
reflectă decalajul dintre ritmul superior de creştere a necesarului de fond de rulment comparativ cu
creşterea fondului de rulment financiar. Trezoreria Netă rezultă atât din operaţiuni ce afectează
capitalurile permanente şi activul imobilizat, cât şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi
datoriile pe termen scurt.
2. Calculată pe baza părţii inferioare a bilanţului financiar şi a bilanţului armonizat, Trezoreria Netă
a fost pozitivă şi s-a majorat prin creşterea disponibilului din casă cu 14,07% în anul 2008 faţă de
anul 2007 şi a înregistrat o diminuare prin scăderea disponibilului de casă în anul 2009 cu 76,59 %
faţă de anul 2008(trezoreria activă), în absenţa creditelor bancare de trezorerie (trezoreria pasivă).
30
3. Poziţia E a bilanţului în listă reflectă creşterea elementului Active circulante nete / Datorii
curente nete în primii doi ani cu 55,44% şi în descreştere în ultimii doi ani până la 72,92%
comparativ cu creşterea de 74,13 % şi respectiv cu 57,67% a necesarului de fond de rulment.
2.2 Prelucrarea bilanţului funcţional
Echilibrele financiare pot fi analizate şi prin prisma prezentării bilanţului conform opticii
funcţionale. Concepţia funcţională referitoare la bilanţ porneşte de la premisa că, elementele de
active şi pasiv reflectă valori tranzitorii, structuri trecătoare în procesualitatea patrimoniului 34şi are
meritul de a oferi o imagine asupra modului de funcţionare economică a unei întreprinderi,
punându-se astfel în evidenţă stocurile şi resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcţionare.35
Bilanţul funcţional se întocmeşte pe baza regrupării posturilor din bilanţul contabil ţinând
cont de cele patru funcţii sau cicluri privind activitatea unei firme şi anume: funcţia de investiţii,
exploatare, finanţare şi trezorerie.
Pe lângă analiza echilibrului financiar, bilanţul funcţional permite şi analiza structurii
financiare a întreprinderii la un moment dat (la sfârşitul exerciţiului) şi aprecierea nevoilor în
funcţie de categoriile de resurse existente. De asemenea, bilanţul funcţional ajută la calculul marjei
de siguranţă financiară şi la luarea deciziilor unei întreprinderi, privită sub aspectul resurselor de
finanţare utilizate în desfăşurarea activităţii. 36
Construcţia bilanţului funcţional are la bază un set de principii şi reguli care au rolul de a
pune în evidenţă utilizările şi resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcţîonare a
întreprinderii, gruparea posturilor fiind legată de operaţiile realizate în raport cu natura , destinaţia
şi funcţia lor.
Principiile de elaborare a bilanţului funcţional se referă la:37
1) Exprimarea posturilor la valoarea brută (valoarea de origine a acestora), ceea ce
impune includerea amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii, ca resurse de
autofinanţare a întreprinderii.
2) Stabilitate, respectiv durata posturilor în patrimoniu, ceea ce înseamnă că creditele
bancare pe termen scurt, creditele de trezorerie şi dobânzile aferente acestora vor fi scăzute
de la datoriile financiare şi integrate datoriilor circulante. Primele de rambursare a
obligaţiunilor vor fi eliminate din activ şi incluse în pasiv, în categoria datoriilor financiare,
34
Niculescu M., Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p.377;
35
Vintilă G., Vâşcu C.T., Echilibrul funcţional al întreprinderii-modalităţi de apreciere, Revista Finanţe, Credit,
Contabilitate nr. 10/1997;
36
37
Petrescu S., op. cit., p.185;
31
iar cheltuielile care se repartizează pe mai multe exerciţii vor fi incluse în categoria
utilizărilor stabile. 38
3) Afectare, acest principiu permiţând descrierea ciclurilor care compun viaţa întreprinderii şi
a echilibrelor care decurg din ele.
Bilanţul funcţional grupează elementale de activ, după lichiditatea lor în imobilizări şi active
circulante, iar cele de pasiv, după exigibilitatea lor, în capitaluri utilizabile mai mult de un an
(denumite capitaluri permanente sau resurse stabile) şi datorii sub un an (denumite datorii pe
termen scurt sau datorii circulante). Astfel, bilanţul funcţional poate fi împărţit în patru mari
structuri:39
- resurse stabile şi utilizări stabile corespunzătoare ciclurilor lungi şi anume finanţările care se
rambursează după o perioadă mai lungă de timp şi investiţiile care se utilizează şi vor trebui
înlocuite la un moment dat când va începe un nou ciclu de investiţie;
- active circulante şi datorii circulante corespunzătoare ciclului de exploatare, cuprinzând
aprovizionarea, stocurile, producţia şi vânzarea acesteia şi cărora le corespund operaţiile de
cumpărare în urma cărora iau naştere datoriile faţă de clienţi.
Schematic, bilanţul funcţional se prezintă astfel:
Tabel 2.10.
Schema bilanţului funcţional
Activ=Utilizări Pasiv=Resurse
I. Funcţia de investiţii IV.Funcţia de finanţare
Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile)
II.Funcţia de exploatare 1. Capitaluri proprii
1.Activ circulant de exploatare 2.Datorii financiare stabile
2.Activ circulant în afara exploatării II.Funcţia de exploatare
III. Funcţia de trezorerie 1. Datorii de exploatare
Activ circulant financiar 2.Datorii în afara exploatării
Total active Total pasiv
Structura bilanţului funcţional permite evidenţierea a două categorii de utilizări în activ (de
exploatare şi în afara exploatării), iar în pasiv, evidenţierea a două categorii de resurse (de
exploatare şi în afara exploatării).
Importanţa bilanţului funcţional în analiza financiară decurge din faptul că el permite
aprecierea stabilitaţii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi astfel
exprimă interdependenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale. 40
Tabelul 2.11.
Bilanţul funcţional
38
39
Gheorghiu A., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, p.190;
40
Onica M. C, Domniţeanu L., op.cit., p.138;
32
Active = Utilizări Exerciţiul financiar Pasive = Resurse Exerciţiul financiar
(valoare brută) 2007 2008 2009 2007 2008 2009
I. Funcţia de IV. Funcţia de finanţare

investiţii
Utilizări stabile 71410 94679 212807 Resurse stabile 262400 391568 590119
(rd.1+rd.2+rd.3)
A. Active 71410 94679 212807 1. Capitaluri proprii 252571 365654 537741

imobilizate brute
1. Imobilizări 0 0 0 - Capital 5000 5000 5000

necorporale
2. Imobilizări 71410 94679 212807 - Rezerve - total 170790 247571 247571

corporale
3. Imobilizări 0 0 0 - Rezultatul reportat 76781 113083 113083

financiare Sold C
Sold D
II. Funcţia de - Rezultatul exerciţiului 0 0 172087

exploatare
- Repartizarea profitului 0 0 0
B.Active circulante 2. Amortismente şi 9829 25914 52378

de exploatare provizioane
251101 335568 536653
1. Stocuri - total 237668 314951 519260 3. Datorii financiare stabile 0 0 0

(>1 an)
2. Creanţe 17433 20617 17393 II. Funcţia de exploatare

comerciale
Active circ. în 0 169 4997 1. Datorii de exploatare 28289 12467 6291

afara exploatării
Alte creanţe 0 169 4997 2. Datorii în afara 95246 94169 173922

exploatării
C. Cheltuieli în 0 0 0 3. Credite bancare curente 0 0 0

avans
III: Funcţia de I. Venituri în avans 0 0 0

trezorerie
Activ circulant 59424 67788 15875

financiar
Casa şi conturi la 59424 67788 15875

bănci
Total Active 385935 498204 770332 385935 498204 770332

valoare brută Total Resurse
2.2.1. Fondul de Rulment Net Global
33
Echilibrul financiar funcţional impune ca utilizările stabile să fie finanţate din resurse
durabile, iar activele ciclice să fie acoperite din resurse ciclice. Surplusul resurselor durabile
(stabile) faţă de imobilizările brute constituie fondul de rulment net global, care este considerat
cel mai important indicator al echilibrului financiar al întreprinderii, fiind rezultatul arbitrajului
între finanţarea pe termen lung şi finaţarea pe termen scurt. Mărimea fondului de rulment net
global poate fi determinată prin două modalităţi:
a) Pe baza părţii superioare a bilanţului funcţional:
FRNG =Resursele durabile- Utilizări stabile brute
Un FRNG pozitiv arată excedentul de resurse stabile după finanţarea utilizărilor stabile,

destinat finanţării ciclului de exploatare, în timp ce unul negativ arată insuficienţa resurselor
durabile pentru finanţarea utilizărilor stabile.
b) Pe baza părţii inferioare a bilanţului funcţional:
FRNG =Active circulante +Cheltuieli în avans-(Datorii sub un an +Venituri înregistrate în

avans)
Un FRNG pozitiv arată excedentul de active circulante faţă de obligaţiile curente de

exploatare, iar unul negativ reflectă insuficienţa activelor circulante pentru acoperirea acestor
obligaţii.
Indiferent de modalitatea de determinare, un fond de rulment net global pozitiv constituie un
semnal evident că echilibrul financiar este asigurat, unitatea în cauză fiind în măsură să-şi onoreze
în totalitate datoriile sale ciclice prin realizarea parţială a activelor ţcirculante. Un fond de rulment
pozitiv este un imperativ pentru orice întreprindere băncile condiţionând acordarea creditelor de
existenţa acestuia.
În cazul unui fond de rulment net global negativ (mărime inferioară a activelor circulante
faţă de datoriile de până la un an) întreprinderea nu va putea să-şi achite imediat datoriile cu
scadenţă apropiată , dacă i se va impune de către creditorii săi, motiv pentru care fondul de rulment
negativ este asimilat instabilităţii financiare.
34
Calculul Fondului de Rulment Net Global pe baza bilanţului funcţional este redat în Tabelul
2.12.
Tabel 2.12.
Calculul fondului de rulment net global

Nr. Exerciţiul financiar Abateri Indici
crt. Indicatori (± Δ) (%)
2007 2008 2009
1 Resurse stabile(durabile) 262400 391568 590119 129168 198551 142,22 150,7
2 Utilizări stabile brute 71410 94679 212807 23269 118128 132,58 224,76
3 Fond rulment net 191990 296889 377312 105899 80423 141,31 127,08
global(FRNG)(rd1.rd.2)
400000
300000
200000 FRNG
100000
FRNG
0
2007 2008 2009
Figura 2.2.1. Evoluţia Fondului de rulment net global
Din datele din Tabelul 2.12. se desprind următoarele concluzii:
Fondul de Rulment Net Global pozitiv şi în creştere, ca urmare a creşterii mai rapide a
resurselor stabile faţă de utilizările stabile este egal cu Fondul de Rulment Financiar, ca urmare a
includerii în resursele stabile şi în utilizările stabile a amortizărilor şi a provizioanelor pentru
depreciere.
Această valoare a NFRG arată mărimea necesarului ciclic şi de trezorerie rămasă nefinanţată
de resursele ciclice şi de trezorerie, ceea ce arată că întreprinderea are lichidităţi pentru a-şi finanţa
necesarul de finanţare.
2.2.2. Necesarul de Fond de Rulment Total
35
Necesarul de fond de rulment apare ca urmare a decalajelor în timp între cumpărări şi
vânzări, precum şi între vânzări şi încasări. În primul caz, aceste decalaje generează formarea
stocurilor, iar în cel de-al doilea apar creanţele. Atât stocurile cât şi creanţele impun un necesar de
fond de rulment care decurge din confruntarea nevoilor de finanţare cu resursele de finanţare a
operaţiunilor repetitive.
NRF= Utilizări ciclice –Resurse ciclice
Având în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor şi a creanţelor impusă de ciclul de
exploatare, surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital devine un
necesar de finanţare permanent reînnoibil. Acest necesar este finanţat din Fondul de Rulment
Financiar, care la rândul său apare ca un surplus de resurse stabile, fiind un Necesar de Fond de
Rulment Total (NFRT), cu două componente legate de activitatea de exploatare şi din afara
exploatării:41
NFRT=NFRE+NFRAE
La originea NFRE se află ciclul de exploatare (cumpărare-producţie-vânzare), cu o durată
variabilă. Acest necesar corespunde unor alocări de fonduri pentru constituirea stocurilor şi
creanţelor, care reflectă decalajele între cumpărări şi plăţi şi se calculează prin diferenţa:42
NFRE=Active circulante de exploatare –Datorii de exploatare
Plăţile măresc NFRE, iar încasările îl reduc.
Necesarul de fond de rulment în afara exploatării(NFRAE) este mai mic decât NFRE şi se
calculează prin diferenţa:
NFRAE=Alte active circulante-Datorii în afara exploatării
în care: - Alte active circulante cuprind creanţe diverse şi capitalul subscris nevărsat;
- Datoriile în afara exploatării cuprind datoriile fiscale şi alte datorii.
41
Ibidem, p.140;
42
36
Necesarul de fond de rulment astfel determinat poartă denumirea de necesar net când este
pozitiv, respectiv resursă netă când este negativ. 43
Calculul Necesarului de Fond de Rulment Total este redat în Tabelul 2.13.
Tabel 2.13.
Calculul Necesarului de Fond de Rulment Total
Nr. Indicatori Abateri Indici
Exerciţiul financiar
crt. 2007 2008 2009 (± Δ) (%)
1. Utilizări ciclice totale, din 255101 335737 541650 80636 205913 131,6 161,33
care:
2. Active circulante de exploatare 255101 335568 536653 80467 201085 131,54 159,92
3. Alte active circulante în afara 0 169 4497 169 4328 0 2660,9

exploatării
4. Resurse ciclice totale, din care: 123535 106636 180213 -16899 73577 86,32 168,99
5. Datorii de exploatare 28289 12467 6291 -15822 -6176 44,07 50,46
6. Datorii în afara exploatării 95246 94169 173922 -1077 79753 98,86 184,69
7. Nec. fd rulment total (NFRT)(1- 131566 229101 361437 97535 132336 174,13 157,76
4)
8. NFRE (2 – 5) 226812 323101 530362 96289 207261 142,45 164,14
9. NFRAE (3 – 6) -95246 -94338 -169425 908 -75087 99,04 -179,6
43
Ibidem, p.208;
37
600000
500000
400000
300000 NFRT
200000
NFRE
100000
NFRAE
0
-100000
-200000
2007 2008 2009
Figura 2.2.2. Evoluţia Necesarului de Fond de Rulment Net Total
Din datele Tabelului 2.13. se constată că Necesarul de Fond de Rulment Total este pozitiv şi
în creştere cu 74,13% în anul 2008 faţă de anul 2007, respectiv cu 57,76% în anul 2009 faţă de
anul 2008, ca urmare a necesităţilor ciclice (utilizărilor ciclice) care s-au majorat cu peste 30%,
respectiv cu peste 60%, în timp ce resursele ciclice s-au redus în anul 2008 cu 14%.
Creşterea Necesarului de Fond de Rulment Total indică un necesar de finanţare permanent
reînnoibil pentru ciclul de exploatare, surplusul de nevoi ciclice fiind neacoperit financiar de
resurse ciclice de capital.
Necesarul de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) este pozitiv şi în creştere cu 42,45%
în anul 2008 şi 64,14 % în anul 2009, activele circulante de exploatare fiind superioare datoriilor de
expoatare.
Necesarul de fond de rulment în afara exploatării (NFRAE) este negativ, cu o creştere
nesemnificativă în anul 2008 şi cu o diminuare de 79,6 % în anul 2009, deoarece datoriile sunt
superioare activelor circulante din afara exploatării. Acest indicator poartă denumirea de necesa
rnet când este pozitiv şi resursă netă când este negativ.
38
2.2.3. Trezoreria Netă
Din confruntarea Fondului de Rulment Net Global(FRNG) cu Necesarul de Fond de

Rulment (NFR ) rezultă Trezoreria Netă(TN):
TN=FRNG-(NFRE+NFRAE)
Trezoreria Netă este legată de operaţiile financiare pe termen scurt care sunt evidenţiate, în
partea inferioară a bilanţului funcţional, ea fiind diferenţa :
TN=Necesar de trezorerie –Resurse de trezorerie

sau
TN=Trezoreria activă –Trezoreria pasivă
Trezoreria Netă poate fi pozitivă sau negativă, după cum urmează:44
a) Trezoreria pozitivă-TN>0, când:
1. FRNG>NFRT
sau
2. Necesarul de trezorerie>Resursele de trezorerie
b) Trezoreria negativă –TN<0, când:
1.FRNG<NFRT
sau
2. Necesarul de trezorerie< Resursele de trezorerie
TN=Trezoreria activă(Disponibilităţi)-Trezoreria pasivă(Credite de trezorerie)
Calculul Trezoreriei Nete pe baza bilanţului funcţional conduce la rezultatele din Tabelul
2.14.
44
39
Tabel 2.14.
Calculul şi analiza Trezoreriei Nete
crt. 2007 2008 2009 (± Δ) (%)
1. Fondul rulment net global(FRNG) 190990 296889 377312 105899 80423 141,31 127,08
2. Necesarul fd. Rulment total (NFRT) 131566 229101 361437 97535 132336 174,13 157,76
3. Trezoreria netă (TN) (1 – 2) 59424 67788 15875 8364 -51931 111,07 23,41
4. Activ circulant financiar(Tre. 59424 67788 15875 8364 -51931 111,07 23,41
activă)
5. Credite bancare curente(Tre. pasivă) 0 0 0 - - - -
6. Trezoreria netă (TN) (4 – 5) 59424 67788 15875 8364 -51931 111,07 23,41
70000
60000
50000
40000
30000 TN
20000
10000
0
2007 2008 2009
Figura 2.2.3. Evoluţia Trezoreriei Nete
Din datele prezentate în Tabelul 2.14. se desprind următoarele concluzii:

1. Fondul de Rulment Net Global este superior Necesarului de Fond de Rulment Total , ceea ce a
dus la o Trezorerie Netă pozitivă şi în creştere în anul 2008 faţă de anul 2007, dar în scădere în anul
2009 faţă de anul 2008, ca urmare a decalajului între indicii Fondului de Rulment Net Global şi
Necesarului de Fond de Rulment Total.
2. Creşterea Trezoreriei Nete în anul 2008 faţă de anul precedent cu 11,07% indică o creştere a
activului circulant financiar în anul 2008 faţă de anul 2007 cu aceeaşi valoare, în timp ce reducerea
40
Trezoreriei Nete în anul 2009 cu 76,59% arată reducerea cu aceeaşi valoare a activului circulant
financiar, respectiv a Trezoreriei active în condiţiile absenţei creditelor bancare de trezorerie
(Trezoreriei pasive).
O Trezorerie Netă pozitivă reflectă un excedent de trezorerie în raport cu obligaţiile
financiare pe termen scurt, ceea ce garantează firmei posibilitatea de a face plasamente pe piaţa de
capital.
Spre deosebire de resursele ciclice obţinute în activitatea curentă şi reflectate de un Necesar
de Fond de Rulment negativ, o Trezorerie Netă negativă arată resurse de trezorerie furnizate de
parteneri financiari (bănci) şi sunt legate de gestiunea financiară pe termen scurt şi reflectă
dificultăţi în achitarea obligaţiilor curente către diverşi parteneri, fiind afectată capacitatea de plată
a întreprinderii.
2.3. Ratele de lichiditate şi solvabilitate
Solvabilitatea, cunoscută şi sub denumirea de bonitate, reprezintă capacitatea întreprinderii

de a-şi onora obligaţiile de plată la scadenţă cu surse proprii şi depinde de mărimea datoriilor cu
asemenea scadenţe şi de cheltuielile financiare (costul îndatorării).45
Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii, dacă se află
în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanţului. Întreprinderea este solvabilă în
măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.46
În calculul solvabilităţii se ia în considerare, pe lângă mijloacele băneşti şi acele stocuri
(imobilizări) care pot fi valorificate pe termen apropiat şi au asigurată desfacerea, precum şi
creanţele care pot fi încasate pe termen scurt.
Menţinerea solvabilităţii este condiţionată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri
legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate cu ritmul plăţilor, imperativ
legate de lichiditatea datoriilor ajunse la scadenţă.47Astfel, o primă apreciere a solvabilităţii se
realizează prin compararea între lichiditatea activului si exigibilitatea pasivului, respectiv a
activelor totale din care rezultă:
1) Activul net contabil:
ANC = Activ total – Datorii totale, care exprimă mărimea capitalurilor proprii.
45
Buhociu F., Moga L. M.,op cit.,p.48;
46
Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A.,op.cit., p.243;
47
41
În aprecierea solvabilităţii se mai utilizează o serie de rate din structura pasivului ce
caracterizează îndatorarea şi îndatorirea financiară a întreprinderii:
2) Rata solvabilităţii patrimoniale:
Capitalul propriu
Rsp =
Pasiv
Această rată exprimă ponderea capitalului propriu în capitalurile totale şi trebuie să aibă o
valoare minimă cuprinsă între 0,3 – 0,5, ceea ce reflectă o situaţie satisfăcătoare. Un nivel bun
depăşeşte , în general, valoarea de 0,5, iar o rată a solvabilităţii patrimoniale sub 0,3 este apreciată
ca riscantă de către finanţatori.48
252571
Rsp2007=  0,671
376106
365654
Rsp2008=  0,774
472290
537741
Rsp2009=  0,748
717954
3) Rata solvabilităţii generale:
Rsg= ,
În care:
C 1
  Gradul de autonomie financiară, (inversul levierului financiar, LF).
D LF
Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului, garanţia lor fiind constituită
din activul întreprinderii, în condiţiile unui activ net pozitiv.
Pentru realizarea echilibrului financiar, valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mare sau
egală cu trei (Rsg  3), iar nivelul acceptabil să fie mai mare decât 1( Rsg = 1,66). În cazul în care
rata solvabilităţii generale este mai mică decât 1, atunci firma este insolvabilă.49
376106
Rsg2007=  3,044
123535
472290
Rsg2008=  4,428
106636
48
Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N., op.cit., p.372;
49
Ibidem, p.371;
42
717954
Rsg2009 =  3,989
108213
3) Există şi alte variante de calcul privind rata solvabilităţii generale:
a)
252571
Rsg12007= 0
0
365654
Rsg12008= 0
0
537741
Rsg12009= 0
0
b) ,
Această rată exprimă posibilitatea rambursării datoriilor mai mari de 1 an din capacitatea de
autofinanţare.
66593
Rsg2007= 0
0
110467
Rsg2008= 0
0
167195
Rsg2009= 0
0
Aprecierea solvabilităţii poate fi realizată şi indirect prin ratele de îndatorare, capacitatea de
îndatorare şi capacitatea de ranbursare:
4) Rata îndatorării totale:
123535
Rd2007=  0,489
252571
106636
Rd2008=  0,291
365654
43
180213
Rd2009=  0,335
537741
Datorii  1an
5) Rata îndatorării pe termen lung: Rdtl  Capitalul propriu  1
Această rată exprimă dependenţa de creditorii pe termen lung, este majorată de inflaţie, fiind
un indicator de risc direct proporţional cu valoarea ei şi cu gradul de variabilitate a beneficiilor.
Variază de la un sector de activitate la altul.50
Rdtl2007 =
0
Rdtl2008= 0
365654
0
Rstl2009= 0
537741
Capitalul propriu (C )
7) Capacitatea de îndatorare : Cd  Capitalul permanent (Cp )
Capacitatea de îndatorare depinde de structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare
crescute pentru valori  0,5.51
252571
Cd2007= 1
252571  0
365654
Cd2008= 1
365654  0
537741
Cd2009= 1
537741  0
8) Capacitatea de rambursare: Cr=
Această rată exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale şi

completează rata de îndatorare, valoarea minimă de 0,25 fiind acceptabilă.
50
51
Ibidem;
44
84983
Cr2007=  0,687
123535
133492
Cr2008=  1,251
106636
221473
Cr2009=  1,228
180213
9) Rata cheltuielilor financiare:
Rata exprimă indirect solvabilitatea, prin ponderea cheltuielilor financiare în rezultatul

exploatării, trebuind să fie cât mai mică pentru a evita riscul de non-plată.52
2556
Rcf2007=  0,0272
93920
1069
Rcf2008=  0,00777
137570
1892
Rcf2009=  0,00919
205676
10) O variantă a acestei rate se obţine prin raportul:
 3%, ceea ce face întreprinderea vulnerabilă şi o expune

riscului de insolvabilitate.
2556
Rcf12007=  0,0033
763889
1069
Rcf12008=  0,00087
1216128
1892
Rcf12009=  0,00095
1979631
Calculul ratelor de solvabilitate determinate pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi
pierdere sunt redate în Tabelul 2.15:
Tabelul 2.15.
52
Ibidem, p.51;
45
Ratele de solvabilitate
Nr. Rate de solvabilitate Exerciţiul financiar Abateri

Indici
crt. (± Δ)
2007 2008 2009 (%)
1. ANC=Activ net- Datorii(mii 252571 365654 537741 113183 172087 144,77 147,06
lei)
2. Rsp=Capital propriu / 0,671 0,774 0,748 0,103 -0,026 115,35 96,64
Pasiv(o,5)
3. Rsg=Active / Datorii totale(>1) 3,044 4,428 3,983 1,384 -0,445 145,46 89,95
4. Rsg1= Capital propriu / Datorii 0 0 0 - - - -
pe termen lung(>1)
5. Rsg2 =CAF / Datorii pe termen 0 0 0 - - - -
lung(>1)
6. Rd=Datorii / Capital 0,489 0,291 0,335 -0,198 0,044 59,51 115,12
propriu(LF)
7. Rdtl=Datorii pe termen lung / 0 0 0 - - - -
Capital propriu
8. Cd=Capital propriu/Capital 1 1 1 - - - -
permanent(>0,5)
9. Cr= CAF / Datorii(>0,25) 0,539 1,035 0,917 0,496 -0,108 192,02 89,56
10. Rcf=Chfin / Rexp 0,0272 0,0077 0,0091 -0,019 0,0014 28,56 118,27
11. Rchfin / CA(<0,03) 0,0033 0,0008 0,0009 -0,0025 0,0001 24,24 112,5

1. Activul net contabil pozitiv (ANC>0) şi în creştere cu 44,77 % în anul 2008 faţă de anul
2007 şi respectiv cu 47,06 % în anul 2009 faţă de anul 2008 arată existenţa solvabilităţii necesare
acoperirii datoriilor din activele nete, ceea ce confirmă creşterea capitalurilor proprii.
2. Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) cu valori peste limitele admisibile
reflectă un bun echilibru financiar pe termen lung care permite acoperirea datoriilor din activul net
şi a datoriilor pe termen lung din capitalul propriu şi din capacitatea de autofinanţare.
3. Rata îndatorării financiare sau levierul financiar (Rd) a înregistrat reduceri în anul 2008 faţă
de anul 2007 cu 40,49 %, dar a crescut cu 15,12 % în anul 2009, în timp ce rata îndatorării la
termen (Rdtc) este zero, ceea ce confirmă autonomia financiară a firmei.
4. Capacitatea de îndatorare (Cd) are valori peste limita admisibilă de 0,5 prin creşterea ponderii
capitalului propriu în capitalul permanent . De asemenea , rata privind capacitatea de rambursare a
datoriilor totale (Cr) are valori peste 0,25.
5. Rata cheltuielilor financiare în rezultatul exploatării (Rcf) s-a diminuat în anul 2008 faţă de
anul precedent cu 71,44 % , ceea ce reflectă diminuarea riscului de non-plată, dar a crescut în anul
2009 cu 18,27 %, în timp ce rata privind ponderea cheltuielilor financiare în cifra de afaceri a
înregistrat valori sub 0,03.
46
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt şi
reprezintă proprietatea pe care o au elementele patrimoniale (partea materială a capitalului ) de a se
transforma în bani.53O întreprindere este „lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente
ale exerciţiului îi furnizează suficiente disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen
scurt.
Fondul de rulment financiar: FRF = Active circulante – Datorii curente (<1an).
1. FRF2007 =314525 – 123535 =190990

FRF2008 =403525 – 106636 =296889
FRF2009 =557525 – 180213 =377312
Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contra monedă, gradul de

lichiditate generală fiind măsurat printr-un sistem de rate de lichiditate care cuprinde :
- Rata lichidităţii generale (curente)
- Rata lichidităţii reduse
-Rata lichidităţii imediate (rapide)
a) Rata lichidităţii generale:
Această rată este cea mai cunoscută rată se lichiditate şi exprimă capacitatea întreprinderii de
a-şi acoperi datoriile curente prin activele circulante de care dispune. Lichiditatea generală se
apreciază favorabilă atunci când rata are o mărime supraunitară (cuprinsă între 2 şi 2,5).54
314525
Rlg2007 =  2,546
123535
403525
Rlg2008 =  3,784
106636
557525
Rlg2009 =  3,093
180213
53
Buhociu F., Moga L. M., op.cit., p.48;
54
Normele metodologice nr. 181061/28.03.2005 privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de către regiile
autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat
47
b) Rata lichidităţii reduse: , care reflectă capacitatea
întreprinderii de a-şi achita datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi.Valoarea optimă
peste 0,5 indică o lichiditate normală. 55
314525  237668 76857

Rlr2007 =   0,622
123535 123535
403525  314951 88574

Rlr2008 =   0,830
106636 106636
557525  519260 38265

Rlr2009 =   0,212
180213 180213
b) Rata lichidităţii imediate (rapide) sau testul acid:
Denumită şi rată de trezorerie sau Testul acid, această rată indică abilitatea întreprinderii de
a-şi plăti datoriile fără a fi nevoie să apeleze la vânzarea stocurilor. De aceea se spune că testul acid
furnizează dovada lichidităţii imediate a întreprinderii. Valoare minimă de 0,2 – 0,3 reflectă o
garanţie de lichiditate satisfăcătoare.56
314525  237668 76857

Rlr2007=   0,622
123535 123535
403525  314951 88574

Rlr2008 =   0,830
106636 106636
557525  519260 38265

Rlr2009 =   0,212
180213 180213
Calculul ratelor de lichiditate determinate pe baza datelor din bilaţ şi contul de rezultat sunt
redate în Tabelul 2.1.6:
55
Onica M.C., op. cit., p.5
56
Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N., op.cit., p.370;
48
Tabelul 2.16
Calculul ratelor de lichiditate
Nr. Exerciţiul financiar

crt. Rate de lichiditate Abateri Indici
2007 2008 2009 (± Δ) (%)
1. FRF= Active circulante- 190990 296889 377312 105899 80423 141,31 127,08
Datorii pe termen scurt(>0)
2. Rlg=Active circulante/ 2,546 3,784 3,093 1,238 -0,691 148,62 81,73
Datorii petermen scurt(>1)
3. Rlr= (Active circulante- 0,662 0,830 0,212 0,208 0,618 125,37 25,54
Stocuri) / Datorii pe termen
scurt
4. RLI=Disponibilităţi / 0,481 0,635 0,088 0,154 -,5470 132,01 13,85
Datorii pe termen
scurt(>0,2)

1.Valorile supraunitare şi în creştere a ratelor lichidităţii generale (Rlg) în anul 2008 cu 48,62%,
dar în scădere uşoară în anul 2009 sunt consecinţa unui FRF pozitiv şi în creştere şi indică o
lichiditate satisfăcătoare pentru rambursarea datoriilor cu scadenţă sub un an.
2.Ratele de lichiditate redusă (Rlr) au înregistrat în primii doi ani valori superioare şi în creştere
comparativ cu limita admisă de 0,5, ceea ce indică o lichiditate normală, dar în anul 2009 această
rată scade sub această limită cu 74,46%, ceea ce constituie un semnal de alarmă privind lichiditatea
normală a întreprinderii.
3. Ratele de lichiditate imediată sau rapidă (Rli) au înregistrat, în primii doi ani, valori peste
valoarea minimă de 0,2-0,3 şi în creştere cu 32,01%, ceea ce reflectă o garanţie de lichiditate
pentru societate, dar în anul 2009 valoarea acestei rate a scăzut sub valoarea minimă de 0,2, ceea
ce indică uşoare dificultăţi în trezoreria imediată, ca urmare a decalajelor între încasări şi plăţi.
49
2.4. Analiza structurii financiare şi a ratelor de finanţare
Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a întreprinderii

prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor între capitalurile
proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independenţa ) financiară a întreprinderii.
Structura financiară este un concept fundamental în gestiunea financiară a întreprinderii,
deoarece determină costul capitalului şi are influenţă asupra politicii de investiţii, afectându-i
rentabilitatea.
În gestiunea financiară se utilizează atât noţiunea de structură financiară, cât şi de
structură a capitalului, care se deosebesc prin faptul că, în timp ce structura financiară
desemnează compoziţia pasivului bilanţier, structura capitalului caracterizează compoziţia
finanţării pe termen lung a activităţii întreprinderii: acţiuni (ordinare, privilegiate), obligaţiuni,
(ordinare, convertibile), împrumuturi bancare etc.57
Structura finanţării reflectată prin ratele de structură a pasivului, care în optica bilanţului
financiar grupează posturile după criteriul scadenţei, vizează raportul între capitalurile proprii (C)
şi datoriile totale (D), care constituie totalul capitalurilor reflectate în pasivul bilanţului:
Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii (D),

în care:
D = Datorii pe termen lung (durata peste 1an) +
+ Datorii pe termen scurt (sub 1 an)
Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt.
Definirea structurii financiare impune calculul mai multor rate care corelează datoriile cu
capitalurile proprii sau datoriile pe termen lung, mediu şi scurt cu capitalurile permanente, care au
semnificaţie deosebită în gestiunea financiară, cum ar fi58:
a)Raportul dintre datoriile totale (D) şi capitalurile proprii (C) exprimă rata îndatorării
globale, fiind cunoscut sub denumirea de levier financiar şi prezintă importanţă atât pentru
manageri, cât şi pentru creditori, deoarece reflectă, pe de o parte, gradul de independenţă financiară
şi, pe de altă parte, posibilitatea întreprinderii de a recurge la capitaluri externe (noi împrumuturi).
57
58
Ibidem , p.219;
50
b)Raportul dintre fondurile pe termen lung (capitaluri permanente) şi fondurile pe termen
scurt (datorii pe termen scurt) depinde de natura activelor întreprinderii, sursele permanente de
finanţare trebuind astfel structurate încât să maximizeze valoarea întreprinderii.59
Autonomia financiară reprezintă capacitatea firmei de a face faţă angajamentelor financiare,
aceasta realizându-se cu ajutorul unor rate care exprimă gradul de îndatorare şi gradul de
lichiditate-solvabilitate.
Autonomia financiară poate fi estimată prin intermediul mai multor rate:
1.Rata îndatorării globale exprimă dependenţa întreprinderii de diverşi creditori, precum şi

şansele de creditare a datoriilor, dacă este sub 0,5:
Această rată se poare detalia în următoarele rate:

a) Levierul financiar depinde de structura finantării, cu efecte asupra ratei rentabiltăţii
capitalurilor proprii, fiind un indicator de risc financiar în corelaţie cu randamentul activelor şi rata
dobânzii.Valoarea acceptabilă a ratei este de maxim 0,6.
59
Idem, op. cit., 2004, p.220;
51
b) Rata autonomiei financiare exprimă capacitatea de acoperire a datoriilor din capitaluri
proprii dacă este subunitară şi se află în raport invers cu levierul financiar (Raf=1/LF)60
c) Rata îndatorării la termen exprimă dependenţa faţă de creditori dacă este supraunitară şi
este afectată de inflaţie61 :
60
Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N., op. cit., p. 179;
61
Ibidem;
52
2.Capacitatea de îndatorare exprimă posibilităţile de îndatorare ale întreprinderii dacă este
mai mare de 0,562:
3.Capacitatea de rambursare exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa datoriile

totale din capacitatea de autofinanţare dacă are valori mai mari de 0,2563 :
1,251
62
Ibidem;
63
Ibidem, p.180;
53
Ratele care exprimă autonomia financiară determinate pe baza bilanţului întreprinderii sunt
redate în Tabelul 2.17:
Tabelul 2.17.
Ratele de finanţare (autonomie financiară )

crt. Rate de finanţare 2007 2008 2009 (± Δ) (%)
1. Rata îndatorării globale (D/Pasiv) 0,328 0,225 0,251 0,103 0,026 68,59 111,56
2. Levierul financiar (D/C) 0,489 0,291 0,335 0,195 0,044 59,51 115,12
3. Rata autonomiei financiare (C/D) 2,044 2,029 2,293 0,015 0,264 99,27 113,01
4. Rata îndatorării la termen (Dt.lg/C) 0 0 0 - - - -
5. Capacitatea de îndatorare(C/Cp) 1 1 1 - - - -
6. Capacitatea de rambursare(CAF/D) 0,687 1,252 1,228 0,564 0,023 182,09 98,16
Din datele Tabelului 2.17. se desprind următoarele concluzii:

1.Rata îndatorării totale sub 0,5 şi în scădere arată reducerea ponderii datoriilor totale în
structura finanţării şi creşterea ponderii capitalurilor proprii.
2.Reducerea subunitară a levierului financiar reflectă scăderea raportului dintre datorii şi
capitalurile proprii de la 48,9% la 29,1% în primii doi ani, apoi creşterea de la 29,1% la 33,5% în
ultimul an, în consens cu scăderea gradului de îndatorare, având ca efect creşterea gradului de
autonomie financiară .
3. Rata îndatorării la termen are valoare nulă deoarece societatea nu are datorii pe termen lung.
4.Capacitatea de îndatorare este mult mai mare decât valoarea optimă de 0,5, ca urmare a
accentuării ponderii capitalurilor proprii în capitalul permanent, exprimând astfel posibilitatea de
îndatorare a societăţii.
5.Capacitatea de rambursare a datoriilor din capacitatea de autofinanţare are valori mult mai
mari de 0,25, iar creşterea ei în primii doi ani este consecinţa creşterii CAF în condiţiile reducerii
datoriilor totale .
În concluzie, ratele de finanţare se încadrează în limitele admisibile normale, reflectă evoluţii
favorabile şi caracterizează stabilitatea structurii financiare a întreprinderii.
54
Capitolul III
Analiza echilibrului financiar pe baza performanţelor firmei (contului de

rezultat)
3.1. Rolul contului de rezultat în realizarea performanţelor firmei
Fundamentarea proiecţiei financiare nu poate fi deplină dacă nu cunoaştem şi capacitatea de

care a dat dovadă societatea în prezentul an. Aceste informaţii ni le furnizează, în mare parte,
Contul de profit şi pierderi sau, în practica vest- europeană, Contul de rezultat.
Datele din Contul de rezultate (sau Contul de profit şi pierderi) se supun unei prelucrări de tip
financiar, obţinându-se indicatori de apreciere a calităţii procesului de transformare a valorii
specific producţiei care a avut loc în structura analizată în anul care s-a încheiat. Comparând aceste
posibilităţi din trecut cu ce doreşte piaţa în perioada viitoare se poate contura mărimea creşterii(sau
55
descreşterii)ce trebuie proiectată din punct de vedere financiar şi introdusă în decizia financiară
privind viitorul proces de producţie.64
Dacă analiza financiară s-ar rezuma numai la datele furnizate de bilanţ, analistul ar fi lipsit de
informaţiile privind aspectele dinamice care caracterizează activitatea unei întreprinderi. Astfel,
bilanţul exprimă poziţia financiară , starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exerciţiului,
în timp ce contul de rezultat exprimă cum s-a ajuns la starea patrimonială finală, care au fost
fluxurile de venituri şi cheltuieli care au marcat traiectoria evoluţiei întreprinderii de la începutul
până la sfârşitul exerciţiului.
De aceea, analiza bilanţului este completată cu analiza informaţiilor conţinute de contul de
profit şi pierderi. Concluziile desprinse în urma analizei contului de rezultate, corelate cu cele
obţinute din interpretarea altor date disponibile, permit luarea unor decizii fundamentale, în
măsură să potenţeze dezvoltarea viitoare a unităţii şi îmbunătăţirea performanţelor sale.
Contul de rezultat sintetizează, deci, fluxurile economice, respectiv cheltuielile şi veniturile
65
perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare, financiară şi extraordinară şi face
parte din situaţiile financiare de închidere a exerciţiului financiar, fiind un document contabil de
sinteză care măsoară performanţele activităţii unei firme în cursul unei perioade date. De asemenea,
contul de rezultate reflectă beneficiul sau pierderea exerciţiului ca diferenţă între ansamblul
veniturilor şi cheltuielilor, punând în evidenţă parametrii independenţi, de genul: preţul, volumul de
activitate, factorii de producţie , concurenţa,etc. 66
Privit prin prisma finalităţii, dacă bilanţul contabil permite o creştere a stării financiare a
patrimoniului, contul de profit şi pierderi are un conţinut îndeosebi economic, deoarece oferă
informaţii asupra activităţii de producţie, comerciale sau financiare a unităţii patrimoniale, a
modului cum aceasta îşi gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor,
rezultatelor pe care le generează.67
Analiza şi diagnosticul rentabilităţii se realizează pe baza datelor din contul de profit şi
pierdere, situaţie financiară anuală redactată în termini de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor
patrimoniale care permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Soldul
net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa întreprinderii, respectiv capacitatea
acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente.
64
Ariton D. , op. cit., p.40;
65
Petcu M., Analiză economico-financiară a întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 312;
66
Tabără N., Horomnea E., Elemente de diagnostic financiar în economia întreprinderii, Tribuna Economică Nr. 7/95;
67
Epuran M., Cotlet D., Ineovan F., Pereş I., Contabilitatea financiară, Ed. de Vest, Timişoara, 1998, p.256;
56
Randamentele trecute ale societăţii, chiar dacă sunt o garanţie asupra succesului viitor, totuşi
ele permit o actualizare a tendinţelor afacerilor, contribuind la determinarea valorii economice a
acesteia.
Relativitatea rezultatului ridică problema obiectivităţii contabile datorită modului în care sunt
folosite procedeele, principiile, convenţiile contabile în determinarea rezultatului din contul de
profit şi pierdere. De aceea, pentru nevoi de analiză, în compararea rezultatului întreprinderii cu
rezultatul altor întreprinderi, ansamblul procedural nu trebuie să excludă informaţiile din notele
explicative.68
Cu toate că performanţa unei întreprinderi are un caracter multidimensional, ea este cel mai
adesea exprimată şi înţeleasă prin indicatorii financiari. Analiza contului de rezultate urmăreşte să
se cunoască de ce într-un anumit sector, o întreprindere înregistrează rezultate mai bune sau mai
slabe decât media sectorului. Prin urmare, pot fi cunoscute punctele forte şi punctele slabe ale
întreprinderii şi implicit cauzele acestor abateri de la medie. Diagnosticul contului de profit şi
pierdere are ca obiectiv aprecierea poziţiei strategice a firmei care determină direct mărimea
rezultatelor şi rentabilităţii. Se poate aprecia că o întreprindere fără forţă strategică va avea mai
devreme sau mai târziu, rezultate mediocre sau negative, în timp ce o întreprindere care dispune de
o strategie adecvată va fi mai profitabilă decât alte întreprinderi din sectorul ei de activitate.
Contul de profit şi pierdere reprezintă imaginea activităţii întreprinderii îmtr-o perioadă dată.
Această perioadă este în general “exerciţiul contabil”care se întinde pe 12 luni, dar poate fi vorba în
acelaşi timp de o analiză a activităţii pentru perioade mai scurte din cadrul exerciţiului.
Contul de profit şi pierdere are forma unui raport financiar care sintetizează activităţile
generatoare de venituri sau încasări obţinute şi cheltuielile efectuate de o întreprindere pe parcursul
unei perioade de timp date(exerciţiul financiar contabil), fiind considerat de analişti cel mai
important raport financiar deoarece arată modul în care întreprinderea şi-a atins sau nu obiectivul
fundamental, acela de a obţine un profit acceptabil. 69
Evidenţierea rezultatelor constituie unul din obiectivele tradiţionale ale contabilităţii generale
în toate ţările, prevăzându-se în acest sens elaborarea unei situaţii de sinteză specifică
numită contul de rezultate sau contul de profit şi pierdere.
Rezultatele întreprinderii pot constitui o sursă de fonduri în măsura în care, câştigurile
eventuale vin să majoreze potenţialul său financiar. Întradevăr aceste câştiguri constituie o bogăţie
adiţională care poate fi conservată în cadrul întreprinderii pentru a-i permite să-şi finanţeze
68
Dumitrean E., Contabilitate financiară II, Ed. Sedcom Libris, Iaşi , 2001, p.141;
69
Onica M. C., op. cit., p. 54;
57
dezvoltarea sa viitoare. Bineînţeles, contribuţia lor ridică o problemă complexă de evaluare, ţinând
de cele trei nivele de apreciere a rezultatelor70.
La un prim nivel, rezultatul exerciţiului constituie o sursă pe care întreprinderea ar putea să o
conserve în totalitate sau în parte, după deducerea dividentelor şi a altor distribuiri prevăzute din
rezultate. Partea nedistribuită din beneficiu constituie deci o sursă de finanţare proprie sau un
element de autofinanţare, izvorând din activitatea întreprinderii. Totuşi, rezultatul nu furnizează
decât o evaluare parţială a capacităţii de autofinanţare prin aceea că nu ţine cont decât de sporirea
bogăţiei nete (venituri-cheltuieli) obţinută la sfârşitul perioadei.
La un al doilea nivel de apreciere a rezultatelor, noţiunea de surplus monetar furnizează o
informaţie mult mai satisfăcătoare despre capacităţile finaciare ale perioadei.
La cel de-al treilea nivel se degajă incidenţa acestor surplusuri monetare asupra echilibrului
finaciar ţinând cont de efectele contradictorii pe care activitatea o exercită asupra trezoreriei
.Contul de profit şi pierdere, prin conţinutul său , oferă informaţii asupra activităţii industriale,
comerciale sau finaciare a întreprinderii şi despre modul cum acestea îşi gestionează afacerile prin
dimensiunea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor pe care le generează. Rezultatul poate fi o
mărime valorică pozitivă , numită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau
o mărime valorică negativă , denumită pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât
cheltuielile. Ca regulă, diferenţa dintre venituri şi cheltuieli reprezintă rezultatul. Având în vedere
faptul că cheltuielile rezultă din remunerarea factorilor de producţie, impozitul pe profit apare şi el
ca o cheltuială generată de capacitatea întreprinderii la remunerarea statului. 71
Contul de profit şi pierderi explică modalitatea de determinare a rezultatului exerciţiului
(profit sau pierdere) prin intermediul celor trei rezultate intermediare: rezultatul din exploatare, ca
parte a rezultatului exerciţiului legat de desfăşurarea activităţii curente, repetitive a întreprinderii,
rezultatul financiar ca parte a rezultatului exerciţiului ce ţine direct de activitatea financiară a
întreprinderii (participarea la capitalurile altor societăţi şi alte acţiuni de plasament), şi rezultatul
extraordinar, ca o componentă a rezultatului exerciţiului legată de activităţile extraordinare,
nonrepetitive care se desfăşoară în întreprindere. Avantajul calculării rezultatului exerciţiului
(profit sau pierdere), plecând de la cele trei rezultate intermediare, rezidă în posibilitatea analizării
succesive a impactului lor asupra rezultatului final al întreprinderii.
Analiza rezultatelor activităţii întreprinderilor presupune analiza formării rezultatului şi
analiza repartizării lui. Pentru creşterea şi dezvoltarea activităţii sale, întreprinderea trebuie să-şi
sporească resursele de finanţare. În acest sens, o principală resursă este capacitatea de
autofinanţare. Capacitatea de autofinanţare reprezintă ansamblul resurselor obţinute de întrepridere
70
Ibidem, p.55;
71
Mironiuc M., Analiză financiară, Ed. Junimea, Iaşi, 2000, p.8;
58
din operaţiunile sale curente. Ea reprezintă de fapt “surplusul de mijloace băneşţi degajat, sau
rezultatul din exploatare pe perioada unei perioade de gestiune.”72
Măsura tradiţională contabilă a rezultatelor se bazează pe o comparare între cheltuielile reale
efectuate de întreprindere în cursul unei perioade (sau exerciţiu) şi veniturile reale produse de
activitatea sa în aceeaşi perioadă. Veniturile se analizează ca o creare de bogăţii, în acelaşi timp ce
cheltuielile apar ca o consumare de bogăţie reală .73 În consecinţă rezultatul permite evaluarea
creşterii sau diminuării bogăţiei reale, deci exprimă câştigul sau pierderea produse de activitatea
întreprinderii. Insistenţa asupra caracterului real al fluxurilor şi surplusului măsurate ţine de faptul
că acest cont de rezultate nu înregistrează mişcările monetare (încasările şi plăţile), ci
să stabilească producerea sau consumul de bogăţie, chiar dacă rezultatul care se obţine din ele nu
are nici o incidenţă monetară, sau nu are decât o incidenţă decalată în timp.74
Analiza şi diagnosticul rentabilităţii se realizează pe baza datelor din contul de profit şi
pierdere, situaţie financiară anuală redactată în termini de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor
patrimoniale care permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Soldul
net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa întreprinderii, respectiv capacitatea
acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente. 75 Întreprinderea
concentrează o complexitate de operaţii economice şi financiare, care se reflectă în documentele
contabile de sinteză, sub forma fluxurilor şi stocurilor. Fluzurile au o influenţă imediată asupra
rezultatului exerciţiului, în timp ce stocurile prezintă un impact, temporar sau de durată, asupra
echilibrului financiar, nevoii de finanţare a operaţiilor de gestiune şi în final asupra solvabilităţii
întreprinderii.76
Fluxurile economice, respectiv veniturile şi cheltuielile perioadei de gestiune, sunt generate,
în principal, de trei domenii de activitate:77
 de exploatare este activitatea dominantă de bază ce vizează realizarea profitului întreprinderii
din sectoarele industrial, investiţional, comercial şi /sau prestări de servicii;
 financiară, privind participaţiile la capitalurile altor societăţi şi alte acţiuni de plasament.
Activitatea de exploatare şi cea financiară formează activitatea curentă a întreprinderii:
 extraordinară, privind operaţiile de gestiune şi operaţiile de capital care nu sunt legate de
activitatea normală şi curentă.
Fiecare tip de activitate degajă un anumit rezultat (profit sau pierdere) stabilit ca
diferenţă între veniturile şi cheltuielile perioadei de gestiune reflectate în cadrul contului de profit
72
Bogdan V., Armonizarea contabilă internaţională, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, p.297;
73
74
Toma C., Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitatea românească, Ed.Junimea, Iaşi, 2001, p.287;
75
76
Dumitru M.,Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003, p.36;
77
Onica M.C., op. cit., p.57;
59
şi pierdere pe cele trei domenii de activitate. Măsurat prin diferenţa între venituri şi cheltuieli de
exploatare şi fără cheltuielile şi veniturile financiare, ele exprimă performanţa întreprinderii în
activitatea sa industrială şi /sau comercială, indiferent de operaţiunile de finanţare şi de destinaţie
fiscală.78
Rezultatul financiar, măsurat prin diferenţa între venituri şi cheltuielile financiare, pune în
evidenţă influenţa deciziilor financiare ale întreprinderilor asupra rezultatului său net.
Rezultatul financiar este, de asemenea, în funcţie de istoricul întreprinderii. O întreprindere
cu tradiţii, care a acumulat rezultate pozitive importante şi deci rezerve financiare va avea un
rezultat financiar pozitiv. Rezultatul financiar puternic negativ înseamnă întotdeauna dezechilibre
bilanţiere, dar nu neaparat o întreprindere a cărei sănătate este periclitată, dinamismul economic
creând adesea dezechilibre finaciare.
Cunoaşterea exerciţiului extraordinar măsurat prin diferenţa între venituri şi cheltuieli
extraordinare este interesantă în special pentru a aprecia rezultatele întreprinderii căci, în mod just,
ea subliniază ceea ce poate avea extraordinar rezultatul net al execiţiului.
Performanţa unei întreprinderi este reflectată de contul de profit şi pierdere generat de
activitatea pe care o desfăşoară.79
3.2. Analiza tabloului soldurilor intermediare de gestiune
Pe baza contului de rezultat se pot determina o serie de indicatori valorici privind volumul şi
rentabilitatea activităţii întreprinderii.
Construcţia în trepte a indicatorilor din tabloul soldurilor intermediare de gestiune pornind de
la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + adaosul comercial ) şi încheind cu cel mai sintetic
(rezultatul net al exerciţiului) a sugerat denumirea seriei lor de Cascadă a soldurilor intermediare de
gestiune sau ,,Cascada SIG”. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la
treapta respectivă de acumulare. 80
Aceste solduri, determinate sub formă de marje, pot fi împărţite în două categorii: SIG-
activitate şi SIG -rentabilitate.
78
Tabără N., Horomnea E.,Toma C., op.cit., p.116;
79
Petrescu S., Diagnostic economico-financair. Metodologie. Studii de caz, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.155;
80
Stancu I., Gestiunea financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 58;
60
În partea finală a tabloului se determină două mărimi: capacitatea de autofinanţare şi
autofinanţarea care, fără a fi solduri intermediare, sunt solduri reziduale, de interes în aprecierea
performanţelor financiare a întreprinderii.
Din punct de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune caracteristice
exploatării sunt indicatori valorici ai producţiei şi comercializării 81, care permit însumarea tuturor
rezultatelor obţinute de întreprindere:
1.Cifra de afaceri (CA) constituie unul dintre cele mai importante obiective strategice ale
întreprinderii deoarece exprimă poziţia strategică a firmei pe piaţă şi posibilitatea acesteia de a
dezvolta activităţi profitabile evidenţiate în statutul de funcţionare.
Prin cifra de afaceri înţelegem ,,suma totală a veniturilor unei societăţi comerciale rezultate
din vânzarea produselor realizate şi, respectiv, a serviciilor prestate, într-o anumită perioadă.”82
Nivelul acestui indicator este determinat de volumul afacerilor realizate de întreprindere cu
terţii ca urmarea a activităţii profesionale normale şi curente a întreprinderii. O creştere a
volumului cifrei de afaceri atrage în consecinţă premisa creşterii profitului în perpectiva viitoare. 83
Acest indicator se determină cu ajutorul relaţiei:
CA =Vânzări de mărfuri (Vmf) (activitate comercială +prestări servicii)+ Producţia
vândută (activitate industrială)
CA2007 = 763889
CA2008 = 1216128
CA200 8 =1979631
2007
2008
CA
2009
0% 20% 40% 60% 80% 100%
81
82
Brezeanu P., Boştinaru A., Prăjişteanu B., Diagnostic financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p.258;
83
Dinu E., Rentabilitatea firmei în practică, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p.9;
61
Figura 3.1 Evoluţia cifrei de afaceri
2.Marja comercială (Mc) exprimă diferenţa dintre suma vânzărilor de mărfuri şi costul lor
de cumpărare, calculată de întreprinderile comerciale sau pentru partea pur comercială a
întreprinderilor producătoare.
Marja comercială condiţionează prosperitatea întreprinderii din punct de vedere financiar şi
se poate calcula atât în mărime absolută, cât şi în mărime relativă. Marja comercială în mărime
absolută se stabileşte după relaţia:84
Mc=Vânzări de mărfuri (Vmf)-Costul mărfurilor vândute (Chmf)
Mc2007= 763889-628712 = 135177

Mc2008= 1216128-994024 = 222104
Mc2009= 1979631-1619901=359730
2007
2008
Mc 2009
0
200000
400000
600000
800000
Figura 3. 2. Evoluţia marjei comerciale
În mărime relativă, marja comercială se poate investiga prin intermediul ratei marjei
comerciale (Rmc), cu ajutorul următoarei formule:
Rmc=(Marja comercială / Cifra de afaceri) x 100,

respectiv,
84
Onica M.C., op.cit., p. 60;
62
Rmc=Marja comercială / Costul mărfurilor vândute
Rmc2007 =135177/763889x100=17,69%
Rmc2008=222104/1216128x100=18,26%
Rmc2009=359730/1979631x100=18,17%
3.Valoarea adăugată (Qa) exprimă valoarea creată de întreprindere prin activitatea sa. Ea
exprimă o valoare creată sau creştere de valoare pe care întreprinderea o aduce bunurilor şi
serviciilor provenite de la terţi în exerciţiul activităţilor profesionale curente.
Acest indicator este considerat mai semnificativ decât cifra de afaceri , care nu poate oferi
singură o imagine adevărată a întreprinderii, în sensul că pot exista întreprinderi cu aceeaşi cifră de
afaceri, deosebite după obiectul de activitate, care însă realizează valoare adăugată diferită , singura
care le poate măsura puterea economică reală .
Valoarea adăugată relevă exact performanţa întreprinderii şi este considerată un instrument
de analiză cât şi un mijloc de gestiune, în condiţiile în care rolul său derivă din faptul că indică
aportul întreprinderii la bogăţia naţională.85 .
Valoarea adăugată se situează între cumpărări (piaţa în amonte) şi vânzări (piaţa în aval),
fiind instrumentul de măsură a mijloacelor de acţiuni autonome ale întreprinderii care
caracterizează, mai fidel decât cifra de afaceri, performanţa întreprinderii. 86
Acest indicator se calculează prin două metode:
a) Metoda sintetică :
Qa=Producţia exerciţiului+ Marja comercială –Consumurile intermediare provenind
de la terţi
Qa2007=0+135177-18605=116572
Qa2008=0+222104-33745=188359
Qa2009=0+359730-68856=290874
b)Metoda aditivă :
Această metodă constă în adunarea principalelor elementelor componente :
-fondul de salarii şi contribuţia la asigurările sociale , fondul de şomaj, fonduri speciale;
- amortizarea ;
- profitul (capacitatea unei firme de a obţine un rezultat pozitiv exprimat în unităţi
monetare);
- impozite şi taxe (factor extern pe care unităţile nu îl pot controla).
85
Ibidem, p.61;
86
63
2009
Qa 2008
2007
0 50000 100000 150000 200000 250000 300000
Figura 3.3. Evoluţia valorii adăugate
4. Producţia exerciţiului (Pe) măsoară activitatea industrială a întreprinderii. Este compusă

din producţia vândută, producţia stocată şi producţia imobilizată. Ea caracterizează mai bine
activitatea întreprinderii din cursul unui exerciţiu decât producţia vândută sau cifra de afaceri, mai
ales dacă producţia imobilizată deţine o pondere importantă.87
Pe=Venituri din vânzarea producţiei + Variaţia producţiei stocate + Producţia

imobilizată
5. Excedentul brut de exploatare (EBE) exprimă acumularea brută din activitatea de

exploatare, admiţând că amortizarea şi provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu şi plătite. De
aceea, acestea din urmă, până la solicitarea lor, (pentru investiţii, riscuri sau cheltuieli), se regăsesc
în acumulările băneşti ale întreprinderii. Excedentul brut de exploatare exprimă capacitatea
potenţială de autofinanţare a investiţiilor (din amortizări, provizioane şi pro
EBE=Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare - Alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate - Cheltuieli cu personalul
EBE2007=116572=0-2135-16603=97834
EBE2008=188359+0-3760-26620=157979
EBE2009=290874=0-7276-48536=235062
87
Tabără N., Horomnea E., Toma C, op. cit., p.172;
64
250000
200000
2007
150000
2008
100000 2009 2009
2008
50000
0 2007
EBE
Figura 3.4. Evoluţia excedentului brut de exploatare
6. Rezultatul exploatării (Rexp) este diferit de EBE, întrucât el ţine cont de toate cheltuielile
şi veniturile calculate privind exploatarea. Rezultatul exploatării măsoară performanţele industriale
şi comerciale ale unei întreprinderi, fiind independent de politica financiară şi fiscală şi ţinând cont
însă de amortizare şi provizioane.
Rexp= Excedentul brut de exploatare + Alte venituri din exploatare - Amortizări şi

provizioane (Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale +Ajustări de
valoare privind activele circulante + Ajustări privind provizioanele) - Alte cheltuieli de
exploatare
Ca indicator de performanţă financiară, rezultatul din exploatare caracterizează performanţa
activităţii curente, poartă denumirea de rezultat operaţional (operaţional profit)88,
exprimă surplusul de venituri din exploatarea curentă faţă de cheltuielile de exploatare şi se poate
determina şi prin relaţia:
Rexp= Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare
Rexp2007 = 768177- 674257 = 93920

Rexp2008= 1216128-1078558=13757
Rexp2009= 1999631-1793955=205676
88
Ibidem, p.64;
65
Rexp
2007
2008
2009
7. Rezultatul financiar (Rfin) apare ca expresie a politicii de finanţare adoptată de unitate,

fiind în majoritatea cazurilor negativ. Un rezultat financiar negativ (pierdere) impune raportarea
acestui rezultat la activitatea de exploatare în scopul determinării riscului financiar (de capital).
Rfin= Venituri financiare - Cheltuieli financiare
Rfin2007=42-2556= -2514
Rfin2009=122-1069= -974
Rfin2009=82-1892= -1810
66
2009
2008
2007
0
Rfin 2007
-500
2008
-1000
2009
-1500
-2000
-2500
-3000
Figura 3.7. Evoluţia rezultatului financiar

8. Rezultatul curent (Rcrt) arată performanţa economică şi financiară a întreprinderii. Acest
indicator este rezultatul de exploatare şi financiar al întreprinderii în opoziţie cu rezultatul
extraordinar.89
Rcrt=Rezultatul exploatării + Cote -părţi din rezultatul operaţiunilor efectuate în

comun+ Rezultatul financiar
Rcrt2007 = 93920-2514=91406
Rcrt2008= 137570-947=136623
Rcrt2009= 205676-1810=203866
89
67
250000
200000
2007
150000
2008
100000 2009 2009
2008
50000
0 2007
Rcrt
Figura 3.8. Evoluţia rezultatului curent
9. Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a întreprinderii ,

nefiind legat de activitatea curentă. Exprimând un rezultat obţinut din relaţii care nu se repetă cu
regularitate de la an la an, acest sold trebuie să fie izolat de rezultatul curent, deoarece el nu
intervine în previziunea rezultatelor pentru exerciţiile viitoare.
Rext= Venituri extraordinare- Cheltuieli extraordinare

Rext2007=0-0=0
Rext2008=0-2000= -2000
Rext2009=0-2000= -2000
Profit sau pierdere, rezultatul extraordinar reflectă incidenţa evenimentelor neprevăzute în

activitatea curentă (calamităţi).
10. Rezultatul brut al exerciţiului (Rbr) se obţine prin însumarea rezultatului curent cu
rezultatul extraordinar:
Rbr= Rcrt + Rextr
Acest rezultat constituie soldul rezidual între veniturile totale şi cheltuielile totale, constituie
baza de calcul a capacităţii de autofinanţare şi a determinării fluxurilor de trezorerie, el trebuind să
asigure remunerarea capitalurilor investite de către acţionari, bănci, menţinerea echipamentului
tehnic şi plata impozitului pe profit.90 Se mai poate determina prin diferenţa:
Rbr= Venituri totale – Cheltuieli totale
90
Dobroteanu Ţ., Geneză şi viitor în contabilitate, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, p. 272;
68
Rbr2007=768219-676813=91406
Rbr2008=1216250-1081627=134623
Rbr2009=1999713-1797847=201866
100%
90%
80%
70%
60% 2009
50%
40% 2008
30% 2007
20%
10%
0%
Rbr
Figura 3.9. Evoluţia rezultatului brut al exerciţiului
11. Rezultatul net contabil al exerciţiului (Rnet) constituie soldul final după aplicarea cotei
procentuale de impozit asupra rezultatului brut al perioadei curente.
Rezultatul net al exerciţiului este unul dintre soldurile intermediare de gestiune cele mai utilizate în
analiza contabil –financiară pe baza ratelor, fiind calculat ca diferenţă:
Rnet=Rbr- Impozitul pe profit
Rnet=91406-14625=76781
Rnet=134623-21540=113083
Rnet=201866-29779=172087
69
Rnet
2007
2008
2009
Figura 3.9. Evoluţia rezultatului net al exerciţiului
Rezultatul net al exerciţiului arătă profitul sau pierderea netă a întreprinderii şi reprezintă
practic beneficiul aflat la dispoziţia proprietarilor, sau pierderea netă pe care întreprinderea a
înregistrat-o.91
Acest rezultat (profit sau pierdere) caracterizează performanţa generală a activităţii (de
exploatare, financiară, extraordinară) şi reflectă creşterea sau reducerea acumulărilor întreprinderii
în cursul exerciţiului.
Profitul net urmează a fi repartizat conform legii, parţial distribuit sau reinvestit, permite
refacerea capitalurilor investite în întreprindere şi remunerarea investitorilor, urmând să se
regăsească în creşterea capitalului propriu.
Pierderea netă reflectă imposibilitatea refacerii capitalurilor investite şi poate deteriora
capitalul propriu până la dispariţie, ceea ce conduce la riscul de insolvabilitate.92
În Tabelul 3.1. se vor prezenta soldurile intermediare de gestiune:
Tabelul 3.1.
91
Vâlceanu Ghe., Robu V., Geoescu N., op.cit., p.83;
92
Petrescu S., op .cit., p.89;
70
Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune
Nr.
Solduri intermediare de gestiune Exerciţiul financiar Abateri (± Δ) Indici (%)
crt.
2007 2008 2009
1 Vanzări de mărfuri (Vmf) 763889 1216128 1979631 452239 763503 159,20 162,78
2 Costul mărfurilor vândute (Chmf) 628712 994024 1619901 365312 625877 158,10 162,96
MARJA COMERCIALĂ (MC) (1-

3 2) 135177 222104 359730 86927 137626 164,30 161,96
4 PRODUCTIA VÂNDUTA (Pv) - - - - - - -
CIFRA DE AFACERI NETA (CA)

5 (1+4) 763889 1213128 1979631 449239 766503 158,80 163,18
6 VARIATIA STOCURILOR (+/-Δ)
7 PRODUCTIA IMOBILIZATA (PI) - - - - - - -
PRODUCTIA EXERCITIULUI
8 (Pex) (4+6+7) - - - - - - -
9 Consumuri intermediare (Ci) 18605 33745 68856 15140 35111 181,37 204,04
VALOAREA ADAUGATA (Qa)

0 (3+8-9) 116572 188359 290874 71787 102515 161,58 154,42
11 Subventii de exploatare (+) 0 0 0 - - - -
12 Alte impozite si taxe (-) 2135 3760 7276 1625 3516 176,11 193,51
13 Cheltuieli de personal (-) 16603 26620 48536 10017 21916 160,33 182,32
EXCEDENT BRUT DE
14 EXPLOATARE (10+11-12-13) 97834 157979 235062 60145 77083 161,47 148,79
15 Venituri din exploatare (+) 768177 1216128 1999631 447951 783503 158,31 166,32
16 Cheltuieli de exploatare (-) 674257 1078558 1793955 404301 715397 159,96 166,32
REZULTATUL DIN
17 EXPLOATARE (15-16) 93920 137570 205676 43650 68406 146,47 149,51
18 Venituri financiare (+) 42 122 82 80 -40 290,47 67,21
19 Cheltuieli financiare (-) 2556 1069 1892 -1487 823 41,82 176,98
REZULTATUL FINANCIAR (18-

20 19) -2514 -947 -1810 -1567 -863 37,66 191,12
21 REZULTATUL CURENT (17+20) 91406 136623 203866 45207 67243 149,46 149,21
22 Venituri extraordinare (+) 0 0 0 - - - -
23 Cheltuieli extraordinare (-) 0 2000 2000 2000 0 0 100
24 REZULTATUL EXTRAORDINAR 0 -2000 -2000 -2000 0 0 100
71
(22-23)
25 REZULTATUL BRUT (26-27) 91406 134623 201866 43217 67243 147,28 149,94
26 VENITURI TOTALE 768219 1216250 1999713 448031 783463 158,32 164,41
27 CHELTUIELI TOTALE (-) 676813 1081627 1797847 404814 716220 159,81 166,21
28 REZULTATUL BRUT (25) 91406 134623 201866 43217 67243 147,28 149,94
29 Impozitul pe profit 14625 21540 29779 6915 8239 147,28 138,24
30 REZULTATUL NET (28-29) 76781 113083 201866 36302 88783 147,27 178,51
Din analiza datelor din Tabelul 3.1. se constată următoarele:
1. Soldurile intermediare de gestiune privind exploatarea au crescut, excepţie făcând
Rezultatul financiar şi Rezultatul extraordinar. Ritmurile de creştere au fost diferite din cauza
decalajelor dintre dinamica elementelor care le diferenţiază luate în calcul.
2. Creşterea marjei comerciale cu 80,31% şi respective cu 61,96 % este consecinţa creşterii
aproximativ egale a veniturilor din vânzarea mărfurilor şi a cheltuielilor privind mărfurile.
3. Cifra de afaceri a crescut cu 58,50% şi cu 63,18% prin creşterea veniturilor din vânzarea
mărfurilor.
4. Creşterea valorii adăugate cu 61,58% şi respectiv cu 54,42% s-a datorat valorilor mai
mari înregistrate de marja comercială în raport cu consumurile intermediare.
5. Creşterea excedentului brut de exploatare cu 61,47% şi respectiv cu 48,79% este
consecinţa valorilor mai mici ale cheltuielilor cu personalul şi a altor impozite şi taxe comparativ
cu cele ale valorii adăugate.
6. Rezultatul din exploatare a crescut cu 46,47% , respectiv cu 49,51% , ca urmare a
valorilor mai mari a veniturilor din exploatare faţă de cheltuielile de exploatare.
7. Reducerea rezultatului financiar cu 62,34% şi respective cu 91,12% se explică prin
creşterea cheltuielilor financiare şi reducerea veniturilor financiare.
8. Creşterea rezultatului curent cu 49,46% şi 49,21% este consecinţa creşterii cu aceleaşi
valori pentru rezultatul din exploatare.
72
9. Valoarea negativă a rezultatului extraordinar în ultimii doi ani este consecinţa creşterii
cheltuielilor extraordinare în anul 2008 şi a menţinerii lor la aceeaşi valoare şi în anul 2009, în
condiţiile în care nu se înregistrează venituri extraordinare.
10. Rezultatul net contabil este urmarea creşterii rezultatului brut cu 47,28% şi respectiv cu
49,94%.
3.3. Calculul şi evoluţia capacităţii de autofinanţare
Pentru a face faţă nevoilor sale de finanţare, o întreprindere trebuie să-şi analizeze propriile
resurse sau să procure resurse din exterior. Resursele interne sunt generate de activitatea
desfăşurată, dând conţinut noţiunii de capacitate de autofinanţare (CAF), cunoscută şi sub
numele de marjă brută de autofinanţare. Finanţarea întreprinderii prin resurse proprii este
denumită autofinanţare, pentru a o delimita de finanţarea de origine externă.
Acest indicator este un sold rezidual de flux care constituie diferenţa între fluxurile de intrare
şi fluxurile de ieşire generate de operaţiunile curente de gestiune care lasă la dispoziţia
întreprinderii resurse proprii care rămân disponibile pentru finanţarea diverselor necesităţi :
rezultatul exerciţiului după impozitare, cheltuielile care nu au antrenat plăţi (amortizări şi
provizioane) şi alte obligaţii.93
CAF trebuie să permită firmei să-şi dezvolte potenţialul industrial, să se adapteze la nevoile
de finanţare legate de creşterea sa (investiţii) şi sporirea nevoii sale de în fond de rulment, precum
şi de a-şi remunera acţionarii (dividende). Cu toate că nu este inclusă în tabloul soldurilor
intermediare de gestiune, CAF poate fi considerată un sold, dar cu o valoare informaţională mai
bogată întrucât evidenţiază în ce măsură întreprinderea poate să-şi finanţeze creşterea economică.
Dacă cash-flow-ul se determină pe baza bilanţului contabil şi reflectă potenţialul de
dezvoltare şi de perenitate al întreprinderii, pe baza contului de profit şi pierdere se determină un
indicator cu o semnificaţie apropiată acestuia, şi anume capacitatea de autofinanţare (CAF).
Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode:
1. Prin metoda fluxurilor, pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE);
93
Petrescu S.,op.cit., p.92;
73
CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare (Cheltuieli cu
despăgubiri, donaţii, activele cedate) + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri
extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe profit.
CAF2007=97634+4288-0+42-2556+0-0-14625=84983
CAF2008=157979+O-O+122-1069+O-2000-21540=133492
CAF2009=235062+20000-0+82-1892+0-2000-29779=221473
Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare, corectând excedentul

brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie.
2. Prin metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exerciţiului (Rnet).
CAF = Rnet + Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi

necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustări privind provizioanele.
CAF2007=76781+8202=84983
CAF2008=113083+20409=133492
CAF2009=172087+49368=221473
Această metodă rapidă nu explică originea capacităţii de autofinanţare şi ansamblul fluxurilor

de trezorerie care vor naşte operaţiuni, ci informează asupra utilizării acesteia în mai multe scopuri:
acoperirea pierderilor probabile şi a riscurilor (provizioanelor), finanţarea creşterii (rezultatul pus
în rezervă), remunerarea capitalului propriu (dividende) şi rambursarea împrumuturilor.
Capacitatea de autofinanţare reflectă potenţialul financiar de creştere economică a
întreprinderii şi trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte94:
- permite acoperirea riscurilor probabile prin constituirea de provizioane;
- finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente;
- creşterea fondului de rulment;
- finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii;
- dezvoltarea investiţiilor, demonstrând independenţa financiară a întreprinderii;
- rambursarea împrumuturilor contractate (a creditelor financiare, obligatare);
- remunerarea capitalurilor investite (asociaţilor).
CAF vizează95:
94
Vintilă G., op.cit., p.92;
74
- finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii;
- întărirea fondului de rulment;
- împrumutul la termen pentru completarea mijloacelor de finanţare a programului de investiţii;
- rambursarea datoriilor bancare de finanţare a investiţiilor;
- distribuirea de dividende.
3.4. Calculul şi evoluţia autofinanţării
Nevoile de fonduri ale întreprinderilor sunt variate: de la trebuinţe de lungă durată şi de o

valoare ridicată, cum este cazul activelor imobilizate materiale, până la trebuinţele de scurtă durată,
al căror nivel variază frecvent în cursul anului în funcţie de factori interni sau externi, cum este
cazul activelor circulante. Finanţarea, adică acoperirea financiară a acestor nevoi se face ţinând
cont de caracterul permanent sau temporar al trebuinţelor.
Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la
dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite acţionarilor.
AF=CAF- Dividente distribuite
Locul însemnat pe care îl ocupă autofinanţarea printre celelalte căi de finaţare decurge din
avantajele pe care le creează atât pentru acţionari, cât şi pentru societatea comercială ca persoană
juridică. Acţionarii sunt avantajaţi întrucât, capitalizând o parte a profitului, creşte valoarea
bursieră a întreprinderii, creşte cursul acţiunilor deţinute de ei, prin urmare, creşte avuţia lor.96
Sursele destinate autofinanţării se formează în cadrul întreprinderii reprezentând deci, surse
interne. În principal, aceste surse provin din excedentul monetar creat din operaţiuni economice şi
financiare, adică din diferenţa dintre fluxurile financiare pozitive şi negative, respectiv dintre
încasări şi plăţi.
Autofinanţarea reprezintă ,,îmbogăţirea” întreprinderii, fiind un mijloc de finanţare pe care îl
regăseşte în propriile sale forţe, care îi va întări structura financiară, mărindu-i fondul de rulment.
Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii, a
căror absenţă conduce la dezechilibrarea structurii bilanţului.97
95
Ştefănescu A., Performanţa financiară a întreprinderii între realitate şi creativitate, Ed. Economică, Bucureşti,
2005, p.91;
96
97
Ibidem, p.69;
75
Se remarcă situaţii în care întreprinderea are capacitate de autofinanţare, în schimb nu are
autofinanţare suficientă care se traduce prin apelarea la împrumuturi de toate felurile, ceea ce are ca
efect prezenţa datoriilor în pasivul bilanţului. În analiza autofinanţării distingem trei trepte:
minimă, de menţinere şi de dezvoltare.98
Autofinanţarea minimă cuprinde suma amortizării şi are rolul de a permite menţinerea
capacităţii întreprinderii. Datorită inflaţiei şi evoluţiei tehnologice, autofinanţarea minimă nu este
suficientă pentru reînnoirea imobilizărilor necesare, păstrării capacităţilor de producţie existente.
Autofinanţarea de menţinere include sursele care vor asigura în viitor acoperirea
cheltuielilor necesare menţinerii potenţialului productiv şi, respectiv, pentru reînnoirea
imobilizărilor şi acoperirea riscurilor de exploatare. Principalele izvoare de formare ale
autofinanţării de menţinere sunt: amortizările normale (ce corespund pierderii reale din valoarea
imobilizărilor) şi provizioanele.
Autofinanţarea de dezvoltare cuprinde, pe lângă cea de menţinere, o parte din rezultatul
exerciţiului, astfel încât să permită modernizarea şi creşterea capacităţilor de producţie. Importanţa
autofinanţării poate fi argumentată printr-o serie de avantaje pe care aceasta le oferă
întreprinderii:99
- reprezintă o sursă independentă şi stabilă, respectiv un mijloc sigur de finanţare în anumite
situaţii conjuncturale pentru întreprindere;
- conferă întreprinderii libertatea de acţiune prin aceea că autonomia financiară dobândită prin
autofinanţare îi îngăduie acesteia independenţă de gestionare faţă de organismele financiare şi
de credit;
- este indispensabilă pentru finanţarea investiţiilor (de menţinere, de înlocuire, de creştere), cu
condiţia realizării unor investiţii utile şi nu de irosire a resurselor;
- permite frânarea îndatorării şi, implicit, reducerea cheltuielilor financiare;
- constituie un indicator pe baza căruia se poate măsura randamentul capitalurilor proprii,
respectiv rentabilitatea financiară;
- reprezintă premisa deschiderii accesului la piaţa de capital şi la atragerea de capital extern.
Calculul Capacităţii de autofinanţare şi a Autofinanţării se prezintă în Tabelul 3.3.:
Tabelul 3.3
Calculul CAF şi AF
98
99
Onica M.C. op. cit., p.70;
76
EXERCIŢIUL FINANCIAR Abateri Indici
INDICATORI (± Δ) (%)
METODA FLUXURILOR 2007 2008 2009
1. Excedentul brut de exploatare 97834 157979 235062 60145 77083 161,47 148,79
2. Alte venituri de exploatare (+) 4288 0 20000 -4288 20000 - -
3. Alte cheltuieli de exploatare (-) 0 0 0 - - - -
4. Venituri financiare (+) 42 122 82 80 -40 290,47 67,21
5. Cheltuieli financiare (-) 2556 1069 1892 -1487 823 41,82 176,98
6. Venituri extraordinare (+) 0 0 0 - - - -
7. Cheltuieli extraordinare (-) 0 2000 2000 2000 - - -
8. Impozit pe profit (-) 14625 21540 29779 6915 8239 147,28 138,24
9. Capacitate de autofinanţare 84983 133492 221473 48446 87981 157,08 165,90
10. Dividende distribuite (-) - - - - - - -
11. Autofinanţare 84983 133492 221473 48446 87981 157,08 165,90
METODA ADITIVĂ
1. Rezultatul net al exerciţiului 76781 113083 172087 36302 59004 147,27 152,17
2. Ajustarea valorii imobilizărilor şi a 8202 20409 49386 12207 28977 248,82 241,98
provizioanelor (+)
3. Capacitatea de autofinanţare 84983 133492 221473 48446 87981 157,08 165,90
4. Dividende distribuite (-) 0 0 0 - - - -
5. Autofinanţarea 84983 133492 221473 48446 87981 157,08 165,90
250000
200000
150000 2007
2008
100000 2009
50000
0
CAF AF
Figura 3.10. Evoluţia Capacităţii de autofinanţare şi a Autofinanţării
Din Tabelul nr.3.3. se desprind următoarele concluzii:
77
1. Capacitatea de autofinanţare, aşa cum rezultă din calculul ambelor metode, atât cea a
fluxurilor, cât şi cea aditivă, este pozitivă şi în creştere cu 57, 08% în anul 2008 faţă de anul 2007
şi cu 65,9% în anul 2009 faţă de anul 2008.
2. Metoda fluxurilor arată că la originea creşterii capacităţii de autofinanţare a stat majorarea
excedentului brut de exploatare, precum şi a veniturilor financiare în anul 2008.
3. Metoda aditivă arată că această majorare s-a datorat atât creşterii rezultatului net, cât şi
creşterii amortizării ( ajustările imobilizărilor corporale şi necorporale ).
4. Deoarece societatea nu are dividente distribuite, autofinanţarea a înregistrat aceleaşi valori

pozitive şi în creştere cu 57,08% şi respectiv 65,9% ca şi capacitatea de autofinanţare.
3.5. Analiza ratele de rentabilitate
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin
utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii
activităţi economico- financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie
utilizate şi a forţei de muncă , din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi
vânzare.
Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de
rentabilitate. În mod absolut, rentabilitatea este dată de profitul obţinut, iar în mod relativ, de ratele
de rentabilitate.100
Rentabililitatea, ca formă sintetică de exprimare a eficienţei economice, reprezintă capacitatea
întreprinderii de a obţine profit, în scopul remunerării capitalurilor, dar şi al extinderii activităţii
acesteia.
Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficienţă de tipul efect/efort. Efectul
reprezintă profitul sub diversele sale forme de exprimare: brut, net, din exploatare, curent.
Efortul se poate prezenta sub forma capitalurilor (proprii, permanente), resurselor
consumate (costurilor), activelor totale sau ale unor părţi din acestea, veniturilor etc.
Rentabilitatea unei firme se poate analiza prin cele trei categorii de rate:
100
Mărgulescu D.(coord.), op.cit., p.188;
78
- Rate de rentabilitate comercială
- Rate de rentabilitate economică
- Rata de rentabilitate financiară
3.5.1. Rata de rentabilitate comercială
Această rată caracterizează eficienţa politicii comerciale (a procesului de aprovizionare,

stocare şi vânzare) şi mai ales a politicii practicate de întreprindere. Se are în vedere implicarea în
calitate de efect a EBE, a Rezultatului din exploatare sau Rezultatul exerciţiului.
1.Rata marjei comerciale (Rme) exprimă eficienţa activităţii comerciale a întreprinderilor
(vânzarea mărfurilor) asigurând legătura dintre profit si cifra de afaceri netă. Această rată apreciază
influenţa constrângerilor pieţei şi a politicii preţurilor de vânzare. Astfel, creşterea ratei semnifică
faptul că întreprinderea încearcă să-şi menţină marjele promovând o politică de preţuri înalte.101
Rmc =
Rmc2007 =
Rmc2008 =
2.Rata marjei de exploatare(Rebe) sau rata excendentului brut de exploatare permite măsurarea
nivelului rezultatului brut al exploatării, independent de politica fiscală de investiţii, precum şi de
incidenţa fiscală şi a elementelor extraordinare.102
101
Vintilă G., op.cit., p.191;
102
Onica M.C., op.cit., p. 78;
79
3.Rata marjei nete (Rmn) exprimă eficienţa globală a societăţii, respectiv capacitatea ei de a
degaja profit şi de a face faţă concurenţei.
4.Rata marjei nete de exploatare (Rmne) exprimă eficienţa activităţii de exploatare sub toate
aspectele .
5.Rata marjei brute de autofinantare (Rmbaf) comensurează surplusul de resurse la dispoziţia

societăţii pentru a-şi asigura dezvoltarea şi remunerarea acţionarilor sau asociaţilor. 103
103
Onica M.C., op. cit., p. 78;
80
6.Rata marjei asupra valorii adaugate (Rmva) măsoară rezultatul brut de exploatare la 1000 lei
bogăţie creată.104
Calculul ratelor de rentabilitate comercială este realizat în Tabelul 3.4:
Tabelul 3.4.
Calculul ratelor de rentabilitate comercială
crt. Rate de rentabilitate 2007 2008 2009 (± Δ) (%)
comercială
1. Rata marjei comerciale 0,178 0,182 0,181 0,004 -0,001 102,24 99,45
2. Rata marjei de exploatare 1,151 1,183 1,061 0,032 -0,122 102,78 89,68
3. Rata marjei nete 0,1005 0,093 0,086 -0,0075 -0,007 92,53 92,47
4. Rata marjei nete de exploatare 0,123 0,113 0,104 -0,01 -0,009 91,86 92,03
5. Rata marjei brute de autofinanţare 0,111 0,110 0,112 -0,001 0,002 99,88 101,81
6. Rata marjei asupra valorii adăugate 0,839 0,838 0,808 -0,001 -0,03 99,88 96,42
1. Rata marjei comerciale înregistrează valori pozitive, ceea ce indică menţinerea

profitabilităţii acestei activităţi.
2. Valorile înregistrate de societate pentru rata marjei de exploatare sunt bune în primii doi ani
şi într-un uşor declin în ultimul an.
3. Rata marjei nete scade cu 7,47% şi respectiv cu 7,53%. De aici rezultă că eficienţa activităţii
desfăşurate este scăzută.
4. Activitatea de exploatare este bună în 2007, dar s-a deteriorat în următorii ani, activitatea
devenind ineficientă.
5. Valoarea ratei brute de autofinanţare scade în anul al doilea, dar creşte uşor în ultimul an.
104
Ibidem;
81
6. Rata marjei asupra valorii adăugate scade cu 0,12% în anul 2008 şi cu 3,56% în anul 2009.
Acest fapt completează şi confirmă imaginea conturată de ceilalţi indicatori. Se poate concluziona
că activitatea societăţii intră în declin în ultimul an.
3.5.2.Rata de rentabilitate economice
Această rată măsoară performanţele activului total al întreprinderii, pornind de la un rezultat

economic (RBE, RE) şi ansamblul mijloacelor utilizate. Este independentă de mecanismul de
finanţare, de presiunea fiscală şi de fluxurile excepţionale. Rata rentabilităţii apare, în teoria
105
economică, ca un produs între o rată de rotaţie şi o rată a marjei.
Această rată creşte în anul 2008 cu 16,53% fată de anul precedent , dar scade uşor (cu 1,72%)
în anul 2009, ca urmare a creşterii mai rapide a activelor totale în comparaţie cu rezultatul
exploatării .
3.5.3.Rata de rentabilitate financiară
Rata rentabilităţii financiare reprezintă un indicator prin prisma căruia posesorii de capital
apreciază eficienţa investiţiilor, respectiv oportunitatea menţinerii acestora. Într-un sistem
concurenţial dat, o întreprindere trebuie să se dezvolte, să investească, iar această investiţie trebuie
finanţată.
Aceste rate remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividente şi prin
creşţerea rezervelor care reprezintă o creştere a averii proprietarilor.106
105
Ibidem, p. 72;
106
Ariton D., op.cit., p.53;
82
În funcţie de indicatorii utilizaţi, rentabilitatea financiară a unei societăţi poate fi exprimată
astfel:
1.Rentabilitatea financiară netă (Rfn) este foarte utilizată în analiza financiară, dar trebuie să
ţină cont de metodologia determinării profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizărilor
şi provizioanelor, al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile avute în vedere la determinarea bazei
de calcul a impozitului pe profit.
2.Rentabilitatea financiară înainte de impozitare (Rîi)
3.Randamentul capitalurilor proprii (Rcp)
83
Tabelul 3.5.
Calculul ratelor de rentabilitate
crt. Rate de rentabilitate 2007 2008 2009 (± Δ) (%)
f inanciară
1. Rentabilitatea financiară netă 0,303 0,309 0,320 0,006 0,011 101,98 103,55
2. Rentabilitatea financiară înainte de 0,361 0,373 0,379 0,012 0,006 103,32 101,61
impozitare
3. Randamentul capitalurilor proprii 0 0 0 - - - -
Valorile înregistrate de ratele de rentabilitate financiară sunt în creştere reflectând creşterea în

timp a capacităţii firmei de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
84
În vederea obţinerii de informaţii pentru determinarea poziţiei financiare şi a performanţelor
S.C. Casielma S.R.L. am realizat analiza echilibrului economico-financiar pornind de la
informaţiile contabile oferite de situaţiile financiare anuale: bilaţul contabil, contul de profit şi
pierderi, notele explicative.
În urma analizei pe bază de bilanţ , se pot desprinde, în sinteză, următoarele concluzii:
-Activul din bilanţul financiar al firmei a crescut de la 376106 lei în 2007 la 472290 lei în
2008, respectiv cu 25,57 % şi de la 472290 lei în 2008 la 717954 lei în 2009, respectiv cu 52%,
ceea ce în principiu constituie un rezultat pozitiv, aceasta marcând dezvoltarea activităţii.
Schimbări importante s-au produs şi în structura elementelor patrimoniale. Astfel, activele
imobilizate înregistrează o creştere cu 11,66 % în anul 2008 şi respectiv cu 133,3% în anul 2009,
iar activele circulante se măresc datorită creşterii valorii stocurilor în anul 2008 cu 32,51 % în
anul 2008 şi cu 64,87% în anul 2009. Merită amintită majorarea creanţelor şi diminuarea
disponibilităţilor atât în anul 2008, cât şi în anul 2009, ca un prim semnal asupra solvabilităţii
firmei.
-În ceea ce priveşte pasivul, ca fenomen pozitiv poate fi remarcată sporirea capitalului
propriu de la 252571 lei în anul 2007 la 365654 lei în anul 2008 şi de la 365654 lei în anul 2008 la
537741 lei în anul 2009. Dar, în contrapondere, mai ales după ce în anul 2008 valoarea datoriilor
pe termen scurt s-a diminuat cu13,68 % , în anul următor valoarea acestor datorii s-a majorat cu
68,99% faţă de anul precedent, confirmându-se astfel afirmaţia referitoare la solvabilitate .
Indicatorii echilibrului financiar sunt pozitivi şi în creştere, ceea ce reflectă situaţia pozitivă a
firmei:
-Situaţie netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestiune economică sănătoasă.
-Fondul de Rulment este pozitiv şi a înregistrat o dinamică ascendentă, ceea ce reflectă
creşterea marjei de securitate financiară pentru sociatate, atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt.
Excedentul de Fond de Rulment i-a permis societăţii să-şi finanţeze activitatea desfăşurată din
surse proprii, fără a apela la împrumuturi. Echilibrul financiar pe termen lung şi pe termen scurt
este asigurat ca urmare a marjei de securitate pe care o conferă Fondul de Rulment Financiar.
- Necesarul de Fond de Rulment este pozitiv şi în creştere, ceea ce confirmă dinamica
ascendentă a surplusului de necesar temporar faţă de resursele temporare .
- Trezoreria Netă este pozitivă şi în creştere încel de-al doilea an cu 14,07%, dar în scădere
cu 76,59% în anul 2009.
Conform opticii funcţionale echilibrul financiar a fost analizat prin intermediul următorilor
indicatori: Fond de rulment net global, Necesar de fond de rulment net total, Trezorerie netă. În
urma analizei se pot desprinde următoarele concluzii:
85
-Fondul de Rulment Net Global este pozitiv şi în creştere, ca urmare a creşterii mai rapide a
resurselor stabile faţă de utilizările stabile şi este egal cu Fondul de Rulment Financiar, ca urmare a
includerii în resursele stabile şi în utilizările stabile a amortizărilor şi a provizioanelor pentru
depreciere.
Această valoare a FRNG arată mărimea necesarului ciclic şi de trezorerie
rămasă nefinanţată de resursele ciclice şi de trezorerie, ceea ce arată că întreprinderea are lichidităţi
pentru a-şi finanţa necesarul de finanţare.
-Fondul de Rulment Net Global este superior Necesarului de Fond de Rulment Total , ceea
ce a dus la o Trezorerie Netă pozitivă şi în creştere în anul 2008 faţă de anul 2007, dar în scădere în
anul 2009 faţă de anul 2008, ca urmare a decalajului între indicii Fondului de Rulment Net Global
şi Necesarului de Fond de Rulment Total.
Situaţia financiară este bună:
-Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) au valori peste limitele
admisibile, ceea ce reflectă un bun echilibru financiar pe termen lung care permite acoperirea
datoriilor din activul net şi a datoriilor pe termen lung din capitalul propriu şi din capacitatea de
autofinanţare.
-Valorile supraunitare şi în creştere a ratelor lichidităţii generale (Rlg) în anul 2008 cu
48,62%, dar în scădere uşoară în anul 2009 sunt consecinţa unui FRF pozitiv şi în creştere şi indică
o lichiditate satisfăcătoare pentru rambursarea datoriilor cu scadenţă sub un an.
În urma analizei pe baza contului de rezultat se poate concluziona că soldurile intermediare
de gestiune privind exploatarea au crescut, excepţie făcând Rezultatul financiar şi Rezultatul
extraordinar. Ritmurile de creştere au fost diferite din cauza decalajelor dintre dinamica
elementelor care le diferenţiază luate în calcul. Excedentul brut al exploatării poate asigura
necesarul de investiţii legate de exploatare şi reînnoirea imobilizărilor.
Capacitatea de autofinanţare, aşa cum rezultă din calculul ambelor metode, atât cea a
fluxurilor, cât şi cea aditivă, este pozitivă şi în creştere cu 57, 08% în anul 2008 faţă de anul 2007
şi cu 65,9% în anul 2009 faţă de anul 2008, reprezentând o importantă sursă de finanţare a nevoilor
permanente şi temporare. Deoarece societatea nu are dividente distribuite, autofinanţarea a
înregistrat aceleaşi valori pozitive şi în creştere cu 57,08% şi respectiv cu 65,9% ca şi capacitatea
de autofinanţare.
Coroborând toate aceste concluzii se poate afirma că S.C.Casielma S.R.L. are un potenţial
financiar bun şi mai ales îndeplineşte criteriile cele mai exigente pentru acordarea de credite
bancare. Societatea poate solicita un credit bancar în vederea dezvoltării activităţii , mai ales în
condiţiile existenţei pe piaţă a unei game variate de produse cu care se poate aproviziona şi care
86
sunt cerute în domeniul construcţiilor. De asemenea, cunoscându-i poziţia pe care o ocupă în
comparaţie cu ceilalţi concurenţi poate să-şi deschidă alte puncte de lucru în vederea dezvoltării
planului de afaceri.
BIBLIOGRAFIE
1. Ariton D., Finanţele întreprinderii, Editura Fundaţiei Universitare ,,Dunărea de Jos”, Galaţi,
2004;
87
2. Bârsan M., Analiza diagnostic a costurilor şi orientarea strategică a întreprinderii. Metodologie
şi studiu de caz, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti , 2004;
3. Bogdan V., Armonizarea contabilă internaţională , Editura Economică , Bucureşţi, 2004;
4. Brezeanu P., Boştinaru A., Prăjişteanu B., Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti,
2003;
5. Buhociu F., Moga L. M., Analiză economică –Teorie şi practică, Editura Fundaţiei Universitare
,, Dunărea de Jos”, Galaţi, 2002;
6. Dinu E., Rentabilitatea firmei în practică, Editura All Beck, Bucureşti, 2002;
7. Dobroteanu T.,Geneză şi viitor în contabilitate, Editura Economică, Bucureşti, 2005;
8. Dumitrean E.,Contabilitate financiară, II, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001;
9. Dumitru M., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşţi, 2003;
10. Epuran M., Cotlet D., Ineovan F., Pereş I., Contabilitatea financiară, Editura de Vest,
Timişoara, 1998;
11. Feleagă N., Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996;
12. Gheorghiu A., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică,
Bucureşti, 2004;
14. Işfănescu A., Robu V., Anghel I., Evaluarea întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti,
2001;
15.Işfănescu A.,(coordonator), Ghid practic de analiză economico-financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 1999;
16.Mărgulescu D., (coordonator), Analiză economico-financiară, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 1999;
17. Negoescu Ghe., Buhociu F., Bantaş C., Obradovici C., Bonitatea agenţilor economici, Editura
Algorithm+, Galaţi, 1998;
18. Niculescu M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997;
19. Onica Ibinceanu M.C., Analiza financiară aprofundată a afacerilor, Editura Europlus, Galaţi,
2009;
20. Onica M.C., Domniţeanu L., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Europlus, Galaţi,
2009;
21. Petcu M., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003;
22. Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar –contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2009;
88
23. Petrescu S., Diagnostic economico-financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2004;
24. Ristea M.,Dima M., Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura Universitară, Bucureşti,
2002;
25. Stancu I., Gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1997;
26. Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A., Analiză economico-financiară cu aplicaţii în societăţile
comerciale , industriale şi de construcţii, Editura Economică, Bucureşti, 1996;
27. Tabără N., Horomcea E., Analiza financiar-contabilă. Metode şi tehnici de valorificare a
informaţiei contabil-financiare în procesul decizional, Editura TipoMoldova, Iaşi,
2001;
28. Tabără N., Horomnea E., Elemente de diagnostic financiar în economia întreprinderii, în
Tribuna Economică, Nr. 7/ 1995;
29. Toma C., Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitatea românească, Editura Junimea,
Iaşi, 2001;
30.Ţuţu A., Bilanţul contabil în gestiunea întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
2003;
31.Vintilă G., Vâşcu C.T., Echilibrul funcţional al întreprinderii –modalităţi de apreciere, în
Revista Finanţe, Credit, Contabilitate Nr. 10/1997;
32.Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 2004.
89

Analiza Financiara La Firma de Investitii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Financiara La Firma de Investitii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Analiza financiară, ca parte componentă a analizei economico-financiare, este inclusă în

1.1. Scurt istoric al societăţii

1.2. Obiectul de activitate

Societatea are ca principal obiect de activitate comerţul cu amănuntul în magazine

1.3. Capitalul social

1.4. Sediul societăţii

1.5. Management, organizare, resurse umane

1.6. Principalii indicatori economico – financiari

Principalii indicatori economico – financiari sunt prezentaţi în Tabelul nr.1.1:

Nr. Rate se solvabilitate - Exerciţiul financiar Abateri Indici

II. Indicatori de risc

III. Indicatori de activitate (de gestiune)

1. Rentabilitatea capitalului 0,731 0,376 0,382 0,005 0,006 101,34 101,59

Din datele prezentate în Tabelul 1.1. se desprind următoarele concluzii:

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN PRISMA

întreprinderii, obligaţiile întreprinderii faţă de creditori, precum şi partea ce revine proprietarilor în

informaţională pentru determinarea ratelor de rentabilitate, evaluarea structurii capitalului

întreprinderii, aprecierea lichiditaţii şi flexibilitaţii ei financiare, dar şi pentru formularea de

măsurate în mod obiectiv .7

Se va prezenta bilanţul armonizat al S.C. CASIELMA S.R.L. în Tabelul 2.1.:

2.1. Prelucrarea bilanţului financiar

Mijloace cu durata >1an

Resurse cu scadenţă >1an

a) Din analiza datelor din Tabelul 2.3. se constată următoarele:

2.1.1. Situaţia netă

1. Total active 376106 472290 717954 96184 245664 125,57 152,01

Figura 2.1.1. Evoluţia situaţiei nete

FR = Surse permanente – Datorii permanente,

FR =( Capitaluri proprii + datorii financiare)– Imobilizări nete

FR = Capitaluri permanente (CP) – Activul imobilizat net (AIN).

Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici

Crt. (ron) 2007 2008 2009 (±Δ) (%)

1. Capitaluri proprii 252571 365654 537741 113083 172087 144,77 425,78

Figura 2.1.2. Evoluţia Fondului de Rulment

Analizând datele din Tabelul 2.6. se constată că:

Fondul de Rulment Financiar a cunoscut o largă definire în literatura de specialitate,

2.1.2.1. Fondul de rulment propriu şi străin

Fondul de rulment propriu = Capitaluri proprii – Imobilizări nete

FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete.

Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici

Crt. (ron) 2007 2008 2009 (±Δ) (%)

1. Capitaluri proprii 252571 365654 537741 113083 172087 144,77 147,06

Figura 2.1.3. Fondului de Rulment Propriu şi Străin

Din analiza datelor din Tabelul 2.7. se constată următoarele :

scurt nu pot fi finanţate prin îndatorare pe termen lung.

securitate pe care o conferă Fondul de Rulment Financiar.

Necesarul de Fond de Rulment (NFR) desemnează nevoile financiare generate de

Necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă între necesităţile ciclice (activele

NFR = Necesităţi ciclice - Resurse ciclice

Necesităţile ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi;

Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie.

prime, produse finite, semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricaţie şi pe de

exploatării, care corespund decalajelor între încasări şi plăţi.26

NFR = (Stocuri + Creanţe + Cheltuieli în avans) – Datoriile pe termen scurt – Credite

bancare curente + Venituri înregistrate în avans.

decalajul de sens opus între aprovizionări şi plăţi.27

Pe baza bilanţului necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă:

NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) – (Datorii ce

trebuie plătite într-un an + Credite bancare + Venituri în avans)

Casielma S.R.L. conduce la rezultatele din Tabelul 2.8.:

crt 2007 2008 2009 (± Δ) (%)

1. Active circulante 314525 403525 557525 89000 154000 128,29 138,16