Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE CERCETARE
Profesor îndrumător:
Prof. univ. dr.
ILIE MIHAI
Absolvent:
BUCUREŞTI
2008
Cuprins
Capitolul 1
Funcţiile şi rolul creditului bancar în economia de piaţă
2.1. Conţinutul, geneza, rolul şi funcţiile creditului
2.2. Tipurile de credite bancare
Capitolul 2
Particularităţi ale creditării persoanelor fizice
2.1. Creditarea persoanelor fizice de către bănci
2.2. Condiţii şi categorii de credite pentru persoane fizice
2.3. Analiza şi acordarea creditelor pentru persoane fizice
Capitolul 3
Studiu de caz. Creditarea persoanelor fizice de către BCR
3.1. Produse şi servicii oferite de BCR
3.2. Produse de creditare adresate persoanelor fizice
Concluzii şi propuneri
Capitolul 1
Funcţiile şi rolul creditului bancar în economia de piaţă
C r t
D
capital şi de nivelul ratei dobânzii: 360 100 , unde: D = mărimea absolută a
r
Cn Co 1
100 , unde Cn = capitalul ce se obţine după n perioade de capitalizare a
r
1
principalului (Co) şi a dobânzii; 100 = factor de compunere ce se găseşte în
tabele speciale; t = perioada de timp exprimată în ani; Co = capitalul iniţial. Între
nivelul ratei dobânzii şi cererea de credite este o relaţie invers proporţionala. Un
nivel redus al ratei dobânzii antrenează o cerere sporită de credite, ceea ce
determină efecte favorabile asupra producţiei şi economiei, după cum o rată
ridicată a dobânzii duce la scăderea cererii de credite. Rata dobânzii poate fi
nominală sau reală. Rata nominală este dată de raportul între masă dobânzii şi
capitalul utilizat, exprimate în preţuri de piaţa curente în timp ce în al doilea caz e
luată în considerare şi rata inflaţiei. În funcţie de inflaţie se utilizează în raporturile
de credit două tipuri de dobândă: fixă şi variabilă. Dobânda fixă este stabilită în
contractul de credit şi este valabilă pentru întreagă perioadă a creditului. Dobânda
variabilă (sensibilă) se modifică periodic în funcţie de presiunile inflaţioniste şi de
evoluţia nivelului dobânzii pe piaţă. Rata dobânzii poate fi, de asemenea, brută sau
netă. Rata netă rezultă din cea brută corectată cu rata taxelor şi impozitelor. În
ţările cu economie de piaţa dezvoltată s-a conturat o rată de bază a dobânzii, un
nivel focalizator al multiplelor niveluri ale acestei mărimi relative. Aceasta rată
poate fi considerată acea rată fixată de o bancă în condiţii medii date, care apoi
serveşte ca termen de referinţa pentru calcularea celorlalte rate în jurul celei de
bază. Nivelul dobânzii, ca element al contractului de credit este acceptat de
creditor şi debitor ca urmare a unei negocieri de durată sau mai operative. Factorii
luaţi în considerare sunt: Productivitatea capitalului; Lichiditatea; Riscul
nerambursării; Raportul dintre oferta şi cererea de credite. Valoarea dobânzii este
dependentă însă de o multitudine de variabile, cele menţionate mai sus fiind doar o
parte dintre acestea. Creşterea generală a economiilor este unul dintre factorii ce
determină scăderea ratei dobânzii pe termen lung. Scăderea relativă a
productivităţii capitalului, măsurile antiinflaţioniste adoptate de guvern, sporirea
gradului de autofinanţare a întreprinderilor duc, de asemenea, la scăderea ratei
dobânzii pe termen scurt. De cealaltă parte, în sfera factorilor de creştere a ratei
dobânzii se înscriu sporirea costurilor serviciilor, inclusiv a celor bancare,
emigrarea capitalurilor flotante şi a banilor fierbinţi, marile descoperiri şi invenţii,
apariţia de noi nevoi care sporesc înclinaţia spre investiţii ş. a.
Creditul constituie una din cele mai importante pârghii economice cu
ajutorul căreia se evită imobilizările de fonduri. Utilizarea raţională a creditului
sporeşte puterea productiva a capitalului şi asigură un volum foarte mare în
satisfacerea echilibrului dintre cerere şi ofertă în economia de piaţa. Creditul este
necesar pentru organizarea circuitului resurselor materiale şi băneşti la nivelul
economiei naţionale, pentru reglementarea circulaţiei băneşti şi menţinerea
stabilităţii leului. Alt rol al creditului apare şi în concentrarea capitalului, a
resurselor. Cu ajutorul creditului sunt adunate capitaluri şi finanţate obiective mari
de investiţii sau acţiuni mari de producţie. De asemenea, creditul contribuie în
foarte mare măsura şi la efectuarea ritmică a plaţilor dintre furnizori şi beneficiari
şi, deci, la eliminarea sau măcar diminuarea posibilităţilor de apariţie a blocajelor
în lanţ. Acest fenomen este cu atât mai grav cu cat influenţa sa nu este controlată.
Un alt rol al creditului se observă în procesul transformării economiilor în
investiţii. Economisirea necontinuată de investire se constituie într-o tezaurizare şi
reprezintă un factor de dezechilibru . Nu orice individ poate fi întreprinzător şi
astfel în stare să-şi asume riscurile investitorului. În acest moment intervine
creditul, asigurând astfel transformarea economiilor în investiţii. Rezultă aşadar o
altă trăsătură a creditului, şi anume aceea că este un important factor al creşterii
economice.
Creditul contribuie, pe lângă alţi factori, la asigurarea stabilităţii
preluărilor, la creşterea vitezei de rotaţie a banilor, la multiplicarea monedei
scripturale precum şi la rularea permanentă a fondurilor. Creditul are un rol
deosebit şi în promovarea relaţiilor economice internaţionale, prin diferitele sale
forme, mai ales în comerţul exterior, cu predilecţie pentru stimularea exportului şi
pentru derularea normală a operaţiunilor de import-export. O contribuţie
importantă o are şi în finanţarea deficitului bugetar al statului, acolo unde este
cazul, sub forma creditului public. Creditul influenţează în procesul mobilizării
resurselor băneşti temporar disponibile şi în cel al folosirii lor în procesul
producţiei sociale, în justa amplasare a obiectivelor economice şi sociale pe
teritoriul ţarii, în dezvoltarea echilibrată şi armonioasă a economiei naţionale.
Utilizarea lui contribuie la accelerarea circuitului mijloacelor băneşti şi materiale
din economie, la gospodărirea raţională a mijloacelor proprii şi împrumutate, la
creşterea productivităţii muncii, la reducerea costurilor de producţie şi a
cheltuielilor de circulaţie. Având o destinaţie precisă şi fiind un mijloc de control,
creditul contribuie la îmbunătăţirea activităţii economico-financiare a unităţilor
economice, la întărirea continua a gestiunii economico-financiare la extinderea
autofinanţării. Alte contribuţii ale creditului sunt: în reglementarea şi accelerarea
circulaţiei băneşti, cu şi fără numerar bancar, în păstrarea unui raport just între
cantitatea de mărfuri existente pe piaţa şi masa monetară aflată în circulaţie, în
menţinerea şi creşterea puterii de cumpărare a leului. Creditul are un rol important
în gospodărirea raţionala a tuturor resurselor materiale, de munca şi băneşti, fapt ce
contribuie la întărirea disciplinei economice şi financiare, la reducerea costurilor de
producţie, la sporirea profitului şi la creşterea continuă a produsului intern brut.
Utilizarea neraţională a creditului poate genera şi efecte negative. Avem în
vedere, în primul rând, apariţia sau agravarea inflaţiei, prin injectarea în economie
a unui volum de credite mult mai mare faţă de cerinţele şi condiţiile concrete ale
economiei unei ţări la un moment dat. Folosirea în parte a creditelor în acţiuni
speculative poate genera perturbări, crize economice, reduceri mari ale volumului
producţiei. Nerambursarea creditului la scadenţă conduce la blocaje în lanţ la plăţi,
falimente ale agenţilor economici sau ale băncilor. Riscurile în utilizarea creditelor
afectează în primul rând banca şi acestea pot fi diminuate prin stabilirea corectă a
garanţiilor, prin controlarea unor fonduri de rezervă, de risc, ale instituţiilor de
credit şi prin asigurarea contra riscurilor, prin societăţile de asigurare.
La baza creditării stau următoarele principii:
1) Prudenţa bancară prin care se urmăreşte ca beneficiarul creditelor să
îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii: să fie constituit legal şi să
aibă capitalul social vărsat, potrivit statutului lor; să desfăşoare activităţi legale şi
eficiente apreciate printr-un nivel ridicat al indicatorilor de bonitate; fluxurile de
lichidităţi să evidenţieze posibilitatea reală de rambursare la scadenţă a ratelor din
credit şi pentru plata dobânzilor aferente; să prezinte garanţii morale şi materiale
pentru angajarea creditelor, iar garanţiile materiale acceptate să fie, în expresie
bănească, mai mari sau cel puţin egale cu suma creditelor solicitate şi a dobânzilor
calculate; să aibă conturi deschise la una din unităţile teritoriale ale băncii; să
accepte clauzele contractului de credit;
2) Credibilitatea reprezintă suportul moral pentru acordarea creditului. Se
realizează prin cunoaşterea agentului economic sau persoanei fizice.
3) Destinaţia precisă sub forma creditării bancare directe urmăreşte
încadrarea agenţilor economici în fondurile stabilite, verificarea corectă a
producţiei, aprovizionării şi desfacerii. Dacă nu se respectă cu sancţionarea
persoanelor vinovate.
4) Garantarea creditului este principalul mijloc preventiv prin care se
diminuează riscul insolvabilităţii în rambursarea creditului. Garanţiile trebuie să
acopere integral volumul creditului plus dobânda aferentă. Garanţia poate fi reală
sau personală, în funcţie de natura elementelor care constituie obiectul garţiei.
Garanţia reală are la baza garantarea sau “gajarea” creditului cu valori materiale,
prin a căror valorificare se pot obţine sumele necesare achitării creditului. Ipoteca
este o formă a garanţiei reale. Aceasta este reprezentată de un act prin care
debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără deposedare. Garanţia
personală este reprezentată de angajamentul luat de o terţa persoană de a plăti
suma ajunsă la scadenţă, în cazul incapacităţii de plată a debitorului. Însă cea mai
adecvată formă de garantare a creditelor este garantarea financiară, fapt care este
posibil prin asigurarea în viitor a unor fluxuri de venituri suficiente pentru
acoperirea cheltuielilor legate de rambursarea creditului şi dobânda aferentă.
Pentru aceasta, se procedează la garantarea creditului cu elemente patrimoniale ale
debitorului (active fixe şi circulante). În practică se utilizează metoda garantării
creditelor pe seama portofoliului de efecte comerciale deţinute de agentul
economic solicitant de credite.
5) Acordarea creditului în mod diferenţiat, pe măsura şi corespunzător
gradului de îndeplinire a programului economic, înlesneşte efectuarea controlului
acordat, stimulează şi accelerează viteza de rotaţie a resurselor materiale şi
financiare.
6) Rambursabilitatea creditului la un anumit termen numit scadenţă.
7) Creditul este purtător de dobândă.
8) Încheierea contractului de creditare: pentru această încheiere se depune
documentaţia de creditare.
Între principii există o strânsă legătură, rezultând aşadar, că trebuie să se
respecte toate principiile simultan. Rolul şi importanţa creditului în economie sunt
date de funcţiile pe care acesta le îndeplineşte. Acestea sunt:
- funcţia distributivă prin faptul că mobilizează resursele băneşti la un
moment dat în economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de împrumuturi
spre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace
de finanţare;
- funcţia de emisiune monetară.
În economia de piaţa creditul are următoarele funcţii: a) mijloceşte
redistribuirea capitalurilor între diferite ramuri de producţie, înlesnind egalizarea
ratei profitului; b) contribuie la economisirea cheltuielilor de circulaţie; c)
constituie un instrument de identificare a concentrării şi centralizării capitalului; d)
exercită o influenţa pozitivă asupra volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor;
e) este un instrument de control al împrumuturilor acordate agenţilor economici şi
persoanelor fizice. Pentru ca rolul de “motor” al creditului să fie efectiv şi eficient
este necesară întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective care se pot
grupa în cinci mari categorii: (1) condiţii de ordin juridic, legal, referitoare la
existenţa unui cadru juridic fără echivoc; (2) condiţii de ordin instituţional,
infrastructural, constând în existenta unui sistem de instituţii şi organisme solide,
bine concepute, cu atribuţii clare în efectuarea operaţiunilor de credit, dar şi în
exercitarea controlului asupra modului în care sunt respectate aceste atribuţii:
contribuţii de ordin instituţional social-politic; condiţii de ordin economic; condiţii
de ordin psihologic referitoare la încrederea în comportamentul agenţilor
economici, al întreprinzătorilor, dar şi al populaţiei în ansamblul său.
Există mai multe categorii de credite diferenţiate în funcţie de mai multe
criterii: persoana creditorului; modalitatea specifică de formare şi utilizare a
capitalurilor disponibile; persoana debitorului; dimensiunile şi dinamica
necesităţilor debitorului şi modul de folosire a capitalurilor împrumutate; obiectul
creditului şi sfera de utilizare; duratele de constituire a capitalului disponibil şi de
utilizare de către împrumutaţi.
Pot beneficia de credite persoanele fizice române sau străine rezidente sau
nerezidente în România, în vârstă de cel puţin 18 ani. Persoanele fizice nerezidente
(cetăţeni străini care lucrează în cadrul ambasadelor şi misiunilor consulare din
România, în cadrul unor organizaţii internaţionale sau reprezentanţe ale acestora în
ţara noastră, cetăţenii străini şi persoane fără cetăţenie - apatrizi - cu domiciliul în
străinătate, cetăţeni români cu domiciliul în străinătate) pot beneficia de credite cu
respectarea dispoziţiilor Regulamentului valutar. Principalele condiţii ce se cer a fi
îndeplinite de persoanele fizice (populaţie) în vederea contractării de credite sunt:
a. să fie angajat cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată şi să
realizeze venituri certe, cu caracter de permanenţă care să asigure plata lunară a
ratelor de credite si a dobânzilor aferente. De asemenea, solicitantul poate fi şi:
- pensionar;
- salariat cu contract de muncă pe perioadă determinată, cu condiţia
rambursării creditului şi achitării dobânzii pe perioada valabilităţii contractului de
muncă;
- persoană fizică care realizează venituri, conform declaraţiei de venituri,
confirmate de administraţia financiară.
Solicitanţii creditelor în valută trebuie să realizeze venituri lunare certe
(salariu, alte venituri, pensie etc.) din care să poată rambursa creditul şi dobânzile
aferente, inclusiv marja suplimentară destinată acoperirii riscului valutar.
b. să deschidă la bancă un cont curent în care vor depune iniţial avansul
minim solicitat ca sursă proprie, dacă este cazul, iar ulterior ratele lunare totale de
rambursat;
c. să garanteze rambursarea creditelor solicitate şi a dobânzilor aferente cu
veniturile ce le realizează şi, după caz, cu garanţii reale şi personale;
d. să accepte ca plăţile din contul de credit să fie efectuate prin virament,
eliberarea sumelor în numerar din credite fiind de regulă interzisă;. O excepţie o
constituie creditele de trezorerie până la nivelul a maxim 6 salarii/pensii nete
lunare care pot fi puse la dispoziţie şi în numerar.
e. să nu înregistreze debite sau alte obligaţii neachitate la scadenţă către
bancă şi terţi, potrivit declaraţiei pe propria răspundere din cererea de credit;
f. să participe la realizarea afacerii (proiectului) cu surse proprii al căror
cuantum minim este stabilit de bancă pentru fiecare categorie de credite. Dovada
constituirii resurselor proprii poate fi făcută de solicitant fie prin extrasul de cont,
fie prin achitarea parţială în avans a facturii proforma (chitanţa emisă, după caz, de
furnizor, de antreprenorul de construcţii, de unităţi de desfacere cu amănuntul sau
chitanţa autentificată la notariat, în cazul achiziţiei de la o persoană fizică etc.).
Băncile acordă clienţilor persoane fizice următoarele categorii de credite: a)
credite de trezorerie (punte); b) credite de trezorerie pentru plata unor tratamente
medicale şi a unor forme de şcolarizare; c) credite de trezorerie, nenominalizate -
maxim 6 salarii/pensii nete lunare; d) credite pentru petrecerea de sejururi în
străinătate; e) credite pentru participarea la simpozioane şi conferinţe în străinătate;
f) credite pentru cumpărarea de produse tehnico-medicale pentru uz personal; g)
credite pentru cumpărarea de bunuri de echipament menajer; h) credite pentru
cumpărarea de materiale de construcţii, obiecte şi instalaţii sanitare; i) credite
pentru cumpărarea de autoturisme; j) credite pentru cumpărarea sau construirea de
locuinţe şi/sau pentru cumpărarea de terenuri în intravilan; k) credite ipotecare; l)
credite pentru amenajări şi reparaţii de locuinţe; m) credite pentru plata unor forme
de şcolarizare în străinătate; n) credite pentru plata unor tratamente medicale în
străinătate; o) credite pentru achiziţionarea din import de bunuri noi de folosinţă
îndelungată.
Documentele solicitate de bancă în vederea acordării creditelor pentru
persoanele fizice sunt: cererea de credit; copia actelor de identitate ale
solicitantului, soţului/soţiei acestuia şi ale garantului/garanţilor; declaraţie pe
propria răspundere; adeverinţe de salariu pentru împrumutat şi garanţi, angajaţi cu
contract de muncă pe perioadă nedeterminată sau talonul de pensie; adeverinţă de
venit; declaraţia specială privind veniturile din activităţi independente, pentru anul
în curs; declaraţia de impunere, pentru anul expirat; documente de natura
convenţiilor civile, contractelor de colaborare, contractelor de închiriere, de locaţie
etc, constituind dovada veniturilor nete obţinute din alte surse; precontracte,
contracte, reparaţii, facturi proforma, comenzi etc., din care rezultă datele de
identificare ale vânzătorului (denumirea, adresa şi contul), acordul acestuia de a
vinde, denumirea si caracteristicile bunurilor sau serviciilor ce urmează a fi
vândute sau prestate, preţul sau tariful acestora, termenele şi modalitatea de
efectuare a plăţilor etc.; devize estimative, invitaţii sau orice alte documente din
care rezultă costul preliminar (informativ) al tratamentelor sau taxelor de
şcolarizare pentru achitarea cărora se solicită împrumutul; autorizaţia de
construcţie, proiectul de execuţie, copia actului de proprietate asupra terenului,
devizul general şi contractul cu antreprenorul pentru investiţii (locuinţe) realizate
prin construire; dispoziţia de impunere şi declaraţia de impunere; documente
(facturi proforme, repartiţii, comenzi, precontracte, contracte etc.) din care să
rezulte elementele necesare stabilirii modului de utilizare a creditului; avizele
pentru asigurarea utilităţilor, în cazul construirii de locuinţe; descrierea
modalităţilor de garantare a creditului şi, după caz, o evaluare a bunurilor care fac
obiectul garanţiei dovedite pe baza copiilor actelor de proprietate asupra locuinţei,
terenurilor, bunurilor asupra cărora se va construi ipoteca sau gajul; orice alte
documente solicitate de bancă.
Nivel dobânda: