FIŞĂ DE LECTURĂ

Titlul: Baltagul

Autorul: Mihail Sadoveanu

Data apariţiei: 1930

Tema textului: Căutarea şi cunoaşterea adevărului.

Personaje: Vitoria şi Gheorghiţă Lipan; Minodora; Nechifor Lipan;

munteni; reprezentanţi ai autorităţilor.

Locul, timpul acţiunii: Satul Măgura Tarcăului şi alte sate

moldoveneşti de la munte; din toamnă pană în primăvară.

Un pasaj care m-a impresionat:

– ... Trebuie să iasă împotriva duşmanului, din porunca lui Dumnezeu,
toate dovezile, ş-atuncea doresc să-l văd zbătându-se cum s-a zbătut omul
meu în râpă. Dac-aş putea să-l lovesc şi eu cu acelaşi baltag, în locul unde l-
a pălit el pe Nechifor Lipan, m-aş simţi mai uşurată. Dar asta nu se poate,
nici pe Gheorghiţă care-i încă prost şi copil, nu-l pot pune. Aşa că vreau să-l
împung şi să-l tai altfel, ca să mai scot din mine obida care m-a înăbuşit atâta
vreme. ... Stau şi mă mir într-o privinţă, cum de-am găsit în mine puterea şi
răbdătatea şi să îndeplinesc toate... Dar ştiu eu cine mi-a dat îndemn şi
putere...

Situaţia iniţială: Într-o zi de toamnă, pe prispa unei case din Măgura

Tarcăului, un sat moldovenesc, Vitoria Lipan, stând pe prispă şi torcând, îşi
aminteşte de poveştile pe care soţul ei, Nechifor Lipan, le spunea la nunţi.
Este neliniştită că ceva rău s-a întâmplat cu bărbatul ei, om harnic şi
gospodar al satului.

Cauza acţiunii: De la starea de nelinişte,Vitoria devine îngrijorată

pentru că Nechifor plecase la Dorna să cumpere o turmă de oi, dar nu se
întorsese şi nici nu dăduse vreo ştire.

Derularea evenimentelor (succint): Vitoria Lipan din Măgura

Tarcăului este îngrijorată că soţul ei, Nechifor Lipan, plecase la Dorna să
cumpere oi şi încă nu se întorsese. Neliniştită, femeia cere sfatul preotului şi
pe cel al vrăjitoarei satului. Se hotărăşte să plece în căutarea lui Nechifor
căci o mulţime de semne rău prevestitoare o îndeamnă la drum.
După ce pune ordine în gospodărie şi o duce pe fiica sa, Minodora, la
mănăstire, îi comandă fiului ei, Gheorghiţă un baltag, apoi pleacă împreună,
urmând drumul pe care mersese şi Nechifor. Întrebând peste tot de el, află
că, la Vatra Dornei, Lipan a cumpărat oi şi că, împreună cu el mai erau doi
munteni. Vitoria Lipan merge până la Suha, unde ajunsese doar cei doi baci,
Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Este convinsă că între Sabasa şi Saha s-a
petrecut omorul. Găsit în curtea unor gospodari, câinele lui Nechifor, Lupu,
îi conduce la râpa unde zac rămăşitele lui Nechifor Lipan. La pomana
organizată la domnul Toma acasă, Vitoria a relatat amănunţit cum s-a
petrecut crima, spre uimirea lui Bogza, care se pierde cu firea şi recunoaşte
omorul. Gheorghiţă îl păleşte în frunte cu baltagul ucigaşului şi împlineşte
astfel dreptatea.
Odată aflat adevărul şi demascaţi ucigaşii, Vitoria se întoarce la
Măgura, planificând îndeplinirea, în timp, a datinilor creştineşti pentru
memoria lui Nechifor Lipan.

Punctul culminant: Vitoria găseşte în curtea unui gospodar din

Sabasa pe Lupu, câinele care-l însoţise pe Nechifor şi care o călăuzeşte spre
râpa în care zăceau rămăşiţele soţului său.

Deznodământul: Prin inteligenţă şi intuiţie, Vitoria reuşeşte să

reconstituie cele întâmplate, dându-şi seama de adevăr. La pomană, femeia îi
demască pe vinovaţi. Atingându-şi scopul, Vitoria se poate întoarce la ale
sale, căci viaţa merge înainte şi toate trebuie rânduite după rostul lor.

Mesajul transmis: Modul de viaţă al oamenilor de la munte, unde

obiceiurile şi tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie, este unul patriarhal. Ei sunt
nişte oameni aparte, deoarece împrumută câte ceva din caracteristicile
mediului în care trăiesc şi cu care au o strânsă legătură.