O scrisoare pierdută

de I.L. Caragiale
PARTICULARITĂŢI DE CONSTRUCŢIE A UNUI PERSONAJ
DINTR-O COMEDIE STUDIATĂ

Teatrul își creează un microunivers propriu în care dramaturgul se

substituie naturii, concepând personaje și locuri noi, făcând din vis
realitate pentru a aduce în fața spectatorului o lume inedită. Actorii sunt
cei care dau viață personajelor plăsmuite de dramaturg, un adevărat
Demiurg care creează viața din nimic.
Comedia constituie o specie a genului dramatic cu un conflict
minor care prezintă moravuri umane și stârnește râsul. Are un final
fericit deoarece părțile implicate în conflict se împacă la sfârșit. La baza
comediei se află comicul generat de contrastul dintre aparență și esență.
Piesa de teatru scrisă de Caragiale întrunește aceste trăsături.
Un personaj dintr-o comedie studiată este Ștefan Tipătescu din
opera literară ,,O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.
Statutul social al acestui personaj este prezentat în ,,Lista cu
Persoanele” plasată la începutul piesei de teatru. Cititorul află că Ștefan
Tipătescu este prefectul județului, deci reprezintă puterea locală. În
realitate, poziția sa marcantă este doar aparență pentru că ascultă mereu
de Zoe, amanta sa.
Din punct de vedere psihologic acest personaj reprezintă
prototipul ,,junelui prim”, adică se consideră un bărbat prezentabil,
deosebit, un spirit tânăr. Toate atitudinile și acțiunile lui vor dovedi că
doar infatuarea și iubirea pentru Zoe îl animau. Este vorba despre
confruntarea dintre două grupări ale aceluiași partid politic. Prima
dintre ele este constituită din Ștefan Tipătescuprefectul județului,
Zaharia Trahanache- președintele partidului de guvernământ în acel
județ, Farfuridi și Brânzovenescu, Ghiță Pristanda- ,,polițaiul”. Cealaltă
grupare îi cuprinde pe: Nae Cațavencu- avocat și ,,proprietar” al ziarului
,,Răcnetul Carpaților”, Popescu, Ionescu, un preot și alții. Ei trebuie să
desemneze un singur candidat pentru Camera Deputaților la București,
dar nu se pot înțelege fiindcă fiecare grupare propune pe cineva: pe
Farfuridi, respectiv pe Cațavencu. La toate astea se adaugă o
încurcătură: Zoe a primit o scrisoare de dragoste de la amantul ei,
Tipătescu și a pierdut scrisoarea. Epistola a fost găsită de un cetățean
turmentat, iar de la acesta a luat-o Cațavencu. Fiind în posesia scrisorii,
Nae Cațavencu s-a dus la cei doi amanți și i-a șantajat: le-a spus că dacă
gruparea adversară nu îl susține pe el pentru a deveni deputat, atunci va
publica scrisoarea în ziarul său. Așa vor fi compromiși ce doi amanți.
Tipătescu nu e de acord, iar Zoe insistă ca el să cedeze. Femeia se
folosește de toate trucurile feminine pentru a-l convinge: îl imploră, se
preface că leșină, îi spune lui Ștefan: ,,Fănică, ajutămă! Că am să mor, și
dacă am să mor atunci poate să se întâmple orice!”. El o încurajează
spunându-i ,,Zoe, fii bărbată!”
În cele din urmă are loc ședința de desemnare a candidaților , dar
nici unul dintre cei doi nu va fi ales, fiindcă de la București este trimis
Agamemnon Dandanache, un bătrân senil care să devină deputat din
partea acelui județ. Oricum acesta era ,,mai prost decât Farfuridi” și ,,mai
canalie decât Cațavencu”. Cele două tabere sunt nevoite să se împace
fiindcă atunci ,,când doi se ceartă al treilea câștigă”. Zoe recuperează
scrisoarea tocmai de la cetățeanul turmentat, dar relația 5 dintre ea și
Tipătescu este aceeași, nici nu se gândește să schimbe conduita. Vrea
doar să salveze apartenențele, de aceea îl consolează pe Cațavencu: ,,lasă
că o să mai fie și alte camere”. Cetățeanul turmentat știa de scrisoarea, și
cu el Zoe trebuie să rămână în relații ,,amiabile”. Respectivul, alegător
indecis o caracterizează subtil ,,Coana Joițica de damă bună...”. Toți
sărbătoresc alegerile printr-o masă organizată și petrecând în sunetele
fanfare condusă de Cațavencu.
În ceea ce privește moralitatea personajului, Tipătescu se comportă
imoral: își înșală prietenul, pe Trahanache, având-o ca amantă pe soția
lui. Dispune arestarea li Cațavencu și apoi eliberarea lui, fără să aibă
motive întemeiate. E gata să-l susțină pe Cațavencu doar ca să o
mulțumească pe Zoe.
Modalitățile de caracterizare sunt specifice genului dramatic:
direct și indirect prin didascalii și replici. Personajul are un caracter slab
pentru că se lasă influențat de Zoe. Când Zoe simulează supărarea, el
este gata să cedeze în favoarea lui Cațavencu. E și un om impulsiv,
trăsătură evidențiată când dă ordin să fie arestat Cațavencu, care
anunțase că ,,o interesantă scrisoare sentimentală” va fi publicată în
ziarul loca. Pare un om naiv, crede că toți îl consideră erou, salvatorul
județului, însă, se comportă ridicol aproape întotdeauna. E caracterizat
prin limbaj dovedindu-și incultura prin exprimările repetitive, laconice.
Este și agramat astfel devine memorabilă replica de încurajare: ,,Zoe, fii
bărbată!”. Prin nume e caracterizat ca fiind dornic de putere, se compară
cu Ștefan cel Mare, iar prin numele de familie deducem că era un ,,tip
bine”, totuși, sufixul numelui ,,-escu” îl plasează în anonimat.
În concluzie, particularitățile de construcție a acestui personaj
rămân reprezentative pentru viziunea realistă despre lume a lui
Caragiale. Dramaturgul a surprins critic și ironic societatea românească
din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.