Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,

Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viaţă-n libertate ori moarte! " strigă toţi.

1.HORA UNIRII

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inima română,

Să-nvârtim hora frăţiei

Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!

Piară duşmanii din ţară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,

Vino să te prinzi cu mine

Şi la viaţă cu unire,

Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi şi la durere;

Unde-s doi, puterea creşte,

Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptură şi de-o samă,

Ca doi brazi într-o tulpină,

Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume,

Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,

În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,

Ca să treacă drumul mare

Peste-a noastre vechi hotare.

Şi să vadă sfântul soare,

Într-o zi de sărbătoare,

Hora noastră cea frăţească

Pe câmpia românească!

2.TRECETI BATALIOANE ROMANE CARPATII

Un cântec istoric ne-aduce aminte

Că fraţii în veci vor fi fraţi

Un cântec de luptă bătrân ca unirea

Voi, compatrioţi, ascultaţi

Treceţi, batalioane române, Carpaţii

La arme cu frunze şi flori

V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii

Cu inima la trecători

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă

Nădejdea e numai la noi

Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraţii

Şi-apoi să mergem la război

‘Nainte, ‘nainte spre marea unire

Hotarul nedrept să-l zdrobim

Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul

De-o fi să ne-ngropăm de vii

Cu săbii făcură unirea, ce inimi

Spre Alba cu toţii mergeam

Toţi oamenii ţării semnau întregirea

Voinţa întregului neam

Cu toţii eram regimente române

Moldova, Muntenia, Ardeal

Fireasca unire cu patria mumă

Ne-a fost cel mai drept ideal

Aceasta-i povestea Ardealului nostru

Şi-a neamului nostru viteaz

Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe

Trăieşte-n unirea de azi

Dreptatea şi pacea veghează Carpaţii

Şi ţara e frunze şi flori

A noastră-i izbânda, ai noştri sunt fraţii

Trăiască în veci trei culori

Vrem linişte-n ţară şi pace în lume

Dar dac-ar veni vreun blestem

Carpaţii şi fraţii sări-vor ca unul

Urmând comandantul suprem

Treceţi, batalioane române, Carpaţii

La arme cu frunze şi flori

V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii

Cu inima la trecători

3.IMNUL EROILOR

Presăraţi pe-a lor morminte ale laurilor foi,

Spre a fi mai dulce somnul fericiţilor eroi.

Ridicaţi pe piramida nemuririi faima lor,

Scriţi in cărţile de aur cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru alintaţi-i cu-acest cânt,

Povestindu-le cu fală al eroilor avânt.

Dezveliţi tot adevărul şi le spuneţi tuturor

Cum muriră fraţii voştri pentru neam si ţara lor.

Şi pe sacrele morminte puneţi lacrime şi flori,

Spre a fi mai dulce somnul miilor de luptători.

Ridicaţi pe piramida nemuririi faima lor,

Scriţi in cărţile de aur cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru alintaţi-i cu-acest cânt,

Povestindu-le cu fală al eroilor avânt.

Dezveliţi tot adevărul şi le spuneţi tuturor

Cum muriră fraţii noştri pentru neam si ţara lor.