Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6.ghid Acordare Prim Ajutor
6.ghid Acordare Prim Ajutor
PRIM AJUTOR
1
3. Cea mai importantă metodă pentru a ajuta la salvarea vieţii unui om este
resuscitarea cardio-respiratorie. Aceasta este o tehnică de mare eficacitate, ce poate fi
aplicată şi de persoanele care nu au studii medicale.
4. Este bine să se cunoască faptul că în caz de oprire a inimii, cel care acordă
primul ajutor dispune doar de 3 – 4 minute pentru a efectua cu succes resuscitarea. Dupa
4 minute se considera că hipoxia cerebrală (lipsa de oxigen la nivelul creierului) duce la
leziuni cerebrale care vor transforma bolnavul, eventual salvat, într-o fiinţă pur
vegetativă.
ABC-ul resuscitării:
Respectaţi etapele de acţiune în evaluarea funcţiilor vitale:
- A. Airway – Eliberarea căilor aeriene: menţinând deschise şi libere căile aeriene
se permite circulaţia aerului între organism şi mediul înconjurator.
- B. Breathing – Respiraţia: procesul prin care patrunde aerul în plamâni şi se
eliberează dioxidul de carbon în aerul atmosferic.
- C. Circulation. - Circulaţia: circulaţia sângelui prin organism.
2
Făcând o hiperextensie a capului şi ridicând bărbia, limba se ridică şi eliberează
căile aeriene. Eliberaţi gâtul de eventualele haine strânse. Îndepărtaţi orice cauză de
obstrucţie evidentă din gură. Aceasta poate fi: dantura ruptă, proteze dentare rupte, saliva,
sânge etc. Nu pierdeţi timpul cautând obstrucţii ascunse!
B. Breathing – Respiraţia
Pastrând căile respiratorii libere ascultaţi, simţiţi şi observaţi dacă victima respiră
adecvat. Vă aplecaţi asupra victimei cu faţa către torace şi ascultaţi la nivelul cavităţii
bucale a victimei zgomotele respiratorii, simţiţi dacă există schimb de aer apropiind
obrazul de nasul şi gura victimei, observaţi mişcările pieptului.
Pentru a decide prezenţa sau absenţa respiraţiei ASCULTAŢI, SIMŢIŢI ŞI
VEDEŢI timp de minimum 5-10 secunde.
C. Circulation – Circulaţia
Circulaţia este realizată de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului.
Pulsul se poate simţi cel mai bine pe artera carotidă care este situată în şanţul format de
unul din muşchii gâtului şi mărul lui Adam. Degetele arătător şi mijlociu localizeaza
mărul lui Adam şi vor aluneca lateral pe gât până se simte bătaia în vârful acestora.
Pulsul poate fi palpat pe ambele părţi ale gâtului, dar niciodată în acelasi timp. Această
3
etapă poate fi executată simultan cu verificarea respiraţiei, de asemenea timp de 5-10
secunde.
În
urma
evaluării unui pacient inconştient ne putem confrunta cu una din situatiile descrise în
continuare:
4
Tehnica ventilaţiei artificiale
Îngenuncheati lânga pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se menţine gura
uşor întredeschisă cu o mâna, în timp ce cu cealaltă se susţine fruntea şi se pensează
nasul. Inspiraţi profund aer, aşezaţi-vă etanş gura pe gura victimei, şi insuflaţi aer timp de
2-3 secunde. În acelasi timp se verifică dacă toracele se ridică atunci când noi insuflăm .
5
Ajungând cu degetul inelar la apendicele xifoid, aşezaţi degetul mijlociu şi
arătător lângă el, apoi aşezaţi podul
palmei celeilalte mâini, acesta fiind
locul în care trebuie facute
compresiunile.
6
C. Victima respiră şi are puls:
Daca victima respiră şi are puls, dar este inconştientă, o vom aşeza în poziţia
laterală de siguranţă.
Îngenunchind lângă victimă,
vom elibera căile aeriene prin
hiperextensia capului şi
ridicarea barbiei. Aşezăm
braţul cel mai apropiat al
victimei în unghi drept faţă de
corp, iar antebraţul se îndoaie
în sus. Vom trece celălalt braţ al victimei peste torace, aşezând dosul palmei pe obrazul
victimei.
7
Obstrucţia căilor aeriene înseamnă blocarea căilor aeriene superioare cu un bol
alimentar sau un corp strain. Victima se va sufoca. Obstrucţia poate fi incompletă sau
completă.
Pacient constient
Daca victima este conştientă va indica acest lucru prin prinderea gâtului cu o
mâna sau cu doua mâini.
8
Pacient inconştient
Dacă victima devine inconştientă, întindeţi-o pe pamânt şi aplicaţi aceeaşi
manevră, încalecând picioarele victimei. Reperaţi locul, aşezând podul palmei la mijlocul
distanţei dintre ombilic şi apendicele xifoid. Asezaţi cealaltă mână peste aceasta (ca la
masajul cardiac) şi faceţi compresiuni cu miscări bruşte în adâncime şi în sus.
Repetaţi aceste mişcări de 4-5 ori dupa care, întorcând capul victimei într-o parte,
verificaţi cavitatea bucală a acesteia pentru a îndepărta bolul alimentar sau corpul strain.
Dacă acesta nu este vizibil, încercaţi din nou să ventilaţi, observând dacă intră sau nu
aerul. În caz de insucces repetaţi manevra Heimlich pâna când căile aeriene vor fi libere.
9
CAP 2. Primul ajutor în cazul accidentelor rutiere
10
Degajarea accidentatului. Victima unui accident de circulaţie va fi menajată la
maxim. Se vor evita gesturile brutale sau mobilizarea lui excesivă. Scoaterea
accidentatului din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blândeţe, procedându-
se la degajare prin eliberarea metodică, treptată, la nevoie cu sacrificarea materialelor
care îl acopera. Este interzisă exercitarea de tracţiuni asupra părţilor vizibile (membre,
cap, haine) pentru degajarea accidentatului.
În primul rând vor fi degajate capul, faţa, toracele, în vederea creării posibilităţii
de a se efectua respiraţia artificială şi masajul cardiac la nevoie. Coloana vertebrală şi
capul se vor lăsa, pe cât posibil, în poziţia găsită iniţial. În timpul mobilizării victimei se
va asigura menţinerea fixă a axului format din cap-ceafă-torace.
11
Degajarea pacientului traumatizat la locul accidentului se face doar în scopul
prevenirii pericolului iminent care poate să apară. Degajarea victimei se face de persoane
bine instruite, ştiind faptul că o mobilizare incorect efectuată poate agrava foarte mult
situaţia pacientului. După degajare, victima va fi intinsă cu blândeţe pe o pătură. Ea
va sta pe spate, cu capul aşezat mai jos decat toracele.
12
Odată scoasă din maşină, aşezarea ei pe sol impune de asemenea respectarea
anumitor reguli cu foarte mare stricteţe şi anume: capul va fi menţinut în permanenţă în
ax.
În cazul în care victima este găsită culcată pe burtă, examinarea nu se poate face
decât dupa aşezarea ei în decubit dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru este nevoie
de minimum trei persoane. Unul dintre salvatori se aşează la capul victimei, îl va pune în
ax şi îl va imobiliza comandând întreaga operaţiune de întoarcere. Ceilalţi salvatori se vor
aşeza lateral de victimă, cât mai aproape de ea, ridicând braţul dinspre salvatori în sus,
lângă capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toţi salvatorii vor efectua întoarcerea
în acelaşi timp, menţinând în permanenţă coloana pacientului în ax.
O dată aşezat pe spate, se poate efectua examinarea primară şi secundară a
pacientului, iar pentru transport se poate folosi targa metalică, de lemn sau vacuum.
13
verificarea pulsului.
dacă este necesar se încep imediat manevrele de resuscitare, excepţie
facând situaţia în care se constată existenţa unei hemoragii masive, când se realizează
hemostaza apoi se vor începe manevrele de resuscitare.
În toate cazurile de traumă se are în vedere posibilitatea existenţei leziunii de
coloana cervicală.
Suspiciunea existenţei leziunii de coloană cervicală apare:
la orice pacient politraumatizat (pacienţii care au mai mult de doua leziuni
din care cel puţin una pune viaţa în pericol);
la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului;
la orice pacient care prezintă traumatism la nivelul toracelui în apropierea capului;
la orice pacient conştient, care acuză dureri la nivelul gâtului;
la orice pacient care prezintă crepitaţii sau deformări la nivelul gâtului.
Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face
numai pe baza examenului radiografic.
Atenţie sporită trebuie acordată imobilizării coloanei vertebrale cervicale. Pentru
acest lucru folosim gulere cervicale.
Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucată, din doua
bucăţi. Pentru fixarea gulerului cervical întotdeauna este nevoie de minimum două
persoane. Un salvator se asează la capul pacientului, va fixa capul şi cu o mişcare fermă
va aşeza capul în ax, cel de-al doilea salvator va fixa gulerul cervical. Important este să se
îndepărteze toate hainele din jurul gâtului pacientului. Se începe cu introducerea gulerului
dinspre partea posterioara a gâtului fara a-l mai mişca.
14
Transportul traumatizatilor pe targi
Pentru aşezarea pacientului pe targa de lemn se cunosc minimum trei modalităţi:
- Una din variante ar fi prin aşezarea tărgii lângă victimă, la comanda celui care
fixează capul victimei, aceasta se întoarce lateral şi un salvator va împinge targa sub
pacient. Pentru a ne ajuta de această metodă este nevoie de minimum patru salvatori.
Unul din salvatori se aşează la capul pacientului menţinându-l în ax, ceilalţi trei salvatori
se vor aşeza lateral de pacient astfel: un salvator se poziţionează în dreptul toracelui
aşezând o mână pe umărul victimei şi cealaltă mână la nivelul şoldului, al doilea salvator
se poziţionează în dreptul şoldului, asezând o mână la nivelul toracelui, încrucişând mâna
lui cu cea a salvatorului aşezat în dreptul toracelui. Cealaltă mână o va aşeza pe coapsa
victimei. Cel de al treilea salvator se aşează în dreptul picioarelor victimei.
- O
alta
15
variantă constă în ridicarea pacientului de cei patru salvatori, ridicare efectuată la
comanda celui care fixează capul victimei. Salvatorii îşi vor introduce mâinile sub
pacient cu palma orientată în sus, ei fiind aşezaţi la acelaşi nivel descris mai sus.
- Cea de-a treia variantă necesită de asemenea minimum patru persoane. Unul
aşezat la capul victimei, fixează coloana şi comandă mişcările. Ceilalţi se vor aşeza călare
peste victimă şi o vor ridica din această poziţie. După ce este ridicată, o altă persoană va
împinge targa sub pacient.
Targa metalică are avantajul că este formată din două piese, ceea ce uşurează
foarte mult folosirea ei. Se poate regla lungimea targii în funcţie de lungimea victimei.
Pentru a utiliza targa este nevoie de asemenea de minimum trei persoane. Cel care stă la
capul victimei şi ţine capul imobilizat va conduce operaţiunea. Ceilalţi salvatori vor
întoarce victima lateral odată pe partea stangă, apoi pe partea dreaptă, astfel încât să se
poată poziţiona targa sub pacient.
T a r g a
varianta
optimă de
imobilizare,
16
Cei accidentaţi grav sunt de obicei fără cunoştinţă. Primul gest al salvatorului va
fi să controleze respiraţia şi bătăile inimii. Principala datorie a salvatorului este de a
păstra aceste funcţii majore ale organismului uman.
17
CAP 3. Primul ajutor în cazul traumatismelor
Nu mişcaţi victima
Imobilizaţi regiunea cefei cu un guler de plastic rigid
Dacă suspectaţi o fractură de membru, imobilizaţi-o
Transportaţi victima pe targă spre punctul medical
18
CAP 4. Primul ajutor în cazul arsurilor
Arsurile sunt accidente provocate de caldură sub diferite forme, agenţi chimici,
electricitate şi radiaţii.
Arsurile termice sunt provocate de căldură, care poate acţiona prin: flacară, lichide cu
temperatură înaltă, metale încălzite, gaze sau vapori supraîncălziţi, corpi solizi
incandescenţi.
Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric,
oxalic sau de substanţe alcaline: hidroxid de sodiu, hidroxid de potasiu, hidroxid de
calciu, amoniac gazos.
Arsurile electrice sunt produse de contactul cu un conductor electric aflat sub
tensiune.
Arsurile prin radiaţii sunt determinate de razele solare, raze ultraviolete.
19
Arsura de grad IV interesează toate straturile pielii, apare necroza (moartea
celulelor).
Primul ajutor în cazul pacienţilor care au suferit o arsura respecta princiipiile deja
discutate. Siguranta salvatului este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram. Controlul
nivelului de constienta si evaluarea functiilor vitale conform protocolului ABC sunt si ele
valabile.
Caracteristici:
Arsurile provocate de flacără. Important în aceste situaţii este oprirea cât mai
rapidă a arderii cu jet de apă. Acest lucru este valabil şi pentru situaţiile când flacara este
deja stinsă, deoarece în acest moment arsura se poate propaga în continuare în
profunzime. Se îndepărtează hainele pacientului, cu condiţia ca acestea să nu fie lipite de
piele, iar manevra de dezbrăcare să producă distrugeri tisulare. O dată cu dezbrăcarea
pacientului, se va asigura protecţia acestuia de hipotermie.
Arsurile provocate de substanţe chimice. Spălarea suprafeţei arse cu jet de apă în
aceste situaţii trebuie să fie de o durată mai mare, pentru a fi siguri că se îndepărtează
orice urmă de substanţă care a provocat arsura. Profunzimea arsurii este direct
proporţională cu timpul de contact, cu concentraţia substanţei şi proprietaţile acesteia.
Arsurile provocate de curentul electric. Important este îndepărtarea pacientului
de sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are în vedere posibilitatea leziunii la nivel
20
de coloana cervicală (datorită mecanismului acţiunii). Arsurile electrice produc leziuni
atât la suprafaţă, cât şi în profunzimea organismului. Ţesuturile sunt distruse prin
mecanism termic. Se caută poarta de intrare şi poarta de ieşire a curentului electric. Acest
lucru este important pentru că ne furnizează informaţii privind traseul urmat de curent
prin organism. Distrugerea tisulara este maximă la punctul de intrare. Dacă sunt
vizate vase importante, apar gangrene, iar dacă traseul intersectează inima pot apărea
grave tulburări în activitatea inimii sau chiar moartea.
21
Cap 5 . Primul ajutor în cazul leziunilor oculare
22
luxaţiilor, fracturilor
23
Se recomandă a nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranţă a
unei fracturi deoarece la mobilizarea capetelor osoase se poate provoca rănirea
unor artere sau a unor nervi din vecinătate.
24
Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte şi mai rar
directe, sediul de predilecţie constituindu-l zona medie a claviculei. Poziţia în care trebuie
să se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnavă împins către spate
şi în sus.
Fracturile humerusului (braţului) se produc mai frecvent prin traumatism direct.
La imobilizarea fracturii, putem folosi drept atelă chiar toracele de care se fixează
segmentul fracturat cu ajutorul unei eşarfe.
Fracturile antebraţului se produc mai frecvent prin traumatism direct.
Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atelă specială sau folosind atele
improvizate.
25
Fracturile gambei sunt foarte frecvente, iar imobilizarea poate fi facută cu orice
tip de atelă.
Fractura de rotulă se produce prin cădere în genunchi, se imobilizează în atele
posterioare.
26
Imobilizarea unei fracturi se face astfel:
Clavicula: se utilizează doi colaci de pânză răsuciţi şi legaţi la spate;
Braţ: 1- 2 atele aplicate pe braţ şi apoi legarea braţului de torace;
Antebraţ: 1 - 2 atele aplicate pe antebraţul respectiv şi suspendarea antebraţului
cu ajutorul unei feşe legate de gat;
Picior: de obicei imobilizarea cuprinde în intregime membrul respectiv.
Pentru fixarea oricarui tip de atelă, trebuie avut grijă ca aceasta să nu apese pe
răni sau să produca răni accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atelă va
fi infăşurat în faşă sau cârpă.
Ca regulă generală, orice atelă trebuie să depaşească deasupra şi dedesubt ambele
articulaţii ale osului fracturat, imobilizându-le.
27
Imobilizarea unui accidentat cu leziuni ale coloanei vertebrale se face pe un plan
tare (scândură lată, uşă etc.) pe care bolnavul este aşezat cu faţa în sus, între perne sau
haine, pentru a evita deplasările laterale.
28
Ca
29
Cap 8.Primul ajutor în cazul contuziilor, plăgilor,
hemoragiilor externe
În funcţie de starea tegumentului traumatismele pot fi închise - contuzii - sau
deschise - plăgi.
Contuziile sunt traumatisme ce rezultă din acţiunea unui agent vulnerant
mecanic, care produce leziuni tisulare, pastrând însă integritatea tegumentelor. În functie
de forţa de acţiune a agentului vulnerant, contuziile pot fi superficiale, profunde sau
mixte.
Echimoza este forma cea mai simplă de contuzie, ce apare ca urmare a ruperii
vaselor sanguine din ţesutul subcutanat (apare ca o zonă roşie albăstruie, care în câteva
zile îşi modifică culoarea, devenind vânata, apoi galben-verzuie).
Hematomul este o tumefiere dureroasă, de volum variabil, ce apare din cauza
acumulării între ţesuturi sau organe a unei cantităţi variabile de sânge, prin ruperea
accidentală a unor vase sangvine mai mari.
Plăgile sunt leziuni produse de agenţi mecanici, fizici, chimici. În cazul plăgilor,
o mare importanţă prezintă intervalul dintre producerea lor şi momentul aplicării primului
tratament. Astfel, se consideră o plagă recentă aceea căreia i se aplică tratament într-un
interval de 6-8 ore de la producere (plagă neinfectată), peste acest interval majoritatea
plăgilor fiind infectate.
Subiectiv, plăgile sunt marcate prin durere, obiectiv remarcăm alături de prezenţa
plăgii şi hemoragie de intensitate variabilă, care o însoţeşte.
Tratamentul plăgilor urmăreşte prevenirea complicaţiilor şi obţinerea unei
vindecări cât mai rapide şi de bună calitate, prin toaleta locală a plăgii şi pansarea
acesteia.
Hemoragia reprezintă scurgerea sângelui în afara sistemului vascular prin una
sau mai multe soluţii de continuitate.
30
După tipul vasului lezat, hemoragia poate fi:
arterială - sângele este de culoare roşu deschis, bine oxigenat şi ţâşneşte ritmic,
sincron cu bătăile inimii;
venoasă – sângele este de culoare roşu închis (mai putin oxigen, mai mult dioxid
de carbon), se exteriorizează cu presiune constantă, relativ modestă;
capilară: este o hemoragie difuză, fără a se identifica un vas de calibru mai mare
ca sursă principală a hemoragiei;
În funcţie de sediul sângerării, hemoragia poate fi:
externă: sângele se scurge în afară, printr-o soluţie de continuitate tegumentară
(plagă)
internă: sângele se acumulează într-una din cavităţile normale ale organismului;
exteriorizată: caracterizată prin hemoragie internă într-un organ cavitar, urmată
de eliminarea sângelui la exterior pe cai naturale
- epistaxis: hemoragia mucoasei nazale;
- hematemeza: eliminarea pe gură, prin varsătură, de sânge amestecat cu cheaguri şi
eventual resturi alimentare
În hemoragii puternice poate fi sânge roşu, proaspăt, nealterat sau în sângerări
reduse poate fi vărsătură cu aspect de zaţ de cafea (când sângele stagnează în stomac).
- melena: exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin defecaţie.
Scaunul este lucios, negru, moale, de aspectul si culoarea păcurei.
- hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin
micţiune.
31
cataclismice: pierderi de sânge de peste 1500-2000 ml, tensiune arteriala,
nemasurabilă, pacient inconştient.
32
aplicării garoului. Din 30 în 30 de minute se slăbeşte puţin garoul pentru a permite
irigarea segmentului de membru subiacent. Ridicarea garoului se face doar în condiţii de
spital şi de personal competent.
Hemostaza definitivă se obţine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului
care sângereaza, cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire.
33
Cap 9. Primul ajutor în cazul intoxicaţiilor
Intoxicaţie cu fum
Conduita de urmat:
Protecţia personală este deosebit de importantă.
Evaluarea nivelului de conştienţă şi a funcţiilor vitale
(ABC), după ce victima a fost scoasă din mediul toxic.
Transportul cât mai urgent la spital cu administrare de
oxigen, precoce, in concentratii crescute.
Pacienţii inconştienţi se transportă în poziţia laterală de
siguranţă
Conduita de urmat:
Protecţia personală este deosebit de importantă.
Evaluarea nivelului de conştienţă şi a funcţiilor vitale (ABC).
În cazul stopului cardio- respirator, la efectuarea ventilaţiilor gură
la gură se evită contactul direct dintre gura salvatorului şi gura
pacientului. Se poate folosi o bucată de tifon sau o batistă
Este interzisă provocarea de vărsături şi neutralizarea substanţei 34
corozive. Exemplu: în cazul intoxicaţiei cu acizi nu se
administrează lapte sau uleiuri.
Intoxicaţiile cu monoxid de carbon
Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fără gust, degajat de toate
combustiile incomplete. Este o intoxicaţie de cele mai multe ori colectivă şi de obicei
accidentală.
Conduita de urmat:
Nu este permisă intrarea în zona cu emanări de gaze fără
echipament de protecţie.
În toate cazurile, pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic,
transportat cât mai rapid la o unitate spitalicească.
Daca este posibil, se administrează oxigen cât mai rapid, în
cantităţi mari
35
CAP. 10. Alte situaţii care impun acordarea primului
ajutor
Convulsii (spasme)
Semnele sunt: mişcări dezordonate, involuntare, buze învineţite, spume la gură, mişcări
de rotaţie ale ochilor, scrâşnirea dinţilor; convulsiile se termină în general în 30 secunde
şi pot fi urmate de confuzie sau pierderea cunoştinţei.
Reacţii alergice
36
Lovituri la nivelul capului
Poate fi dată de lipsa unei mese, de un efort neaşteptat, dar şi fără a avea o
legatură cu aceşti factori precipitanţi.
37
Stări de şoc (insuficienţă circulatorie), hemoragie internă
Semnele sunt: transpiraţii reci, slăbiciune, respiraţie neregulată, frison, paloare sau buze
şi unghii violacee, puls rapid şi slab.
Sunaţi la 112.
Nu se vor da alimente sau lichide victimei.
Întindeţi victima pe spate dar nu o deplasaţi dacă a suferit răni
la spate sau gât.
Dacă victima este inconştientă şi prezintă răni grave la maxilar
sau la faţă, sau vomită, se întoarce pe lateral şi să vă asiguraţi
că respiră bine.
Vă asiguraţi că victima nu suferă de frig, acoperiţi-o cu pături
sau haine.
Ridicaţi picioarele victimei pe un sul sau o grămadă de haine, cu
condiţia ca acest lucru să nu fie dureros
Asfixiere
Simptome: încetarea respiraţiei, faţă vânâtâ, mâini şi picioare reci, bătai slabe ale inimii,
imperceptibile
Ce trebuie făcut?
Se indepartează persoana de locul unde s-a produs asfixia.
Se apelează la Serviciul de Ambulanţă
Persoana se aşează pe spate, cu capul intr-o parte.
Se asigură libertatea mişcărilor respiratorii.
Se încearcă respiraţia artificială până când persoana începe să
respire
38
Înec
Prim-ajutor:
Se apelează urgent la Serviciul de
Ambulanţă.
Persoana se scoate din apă, se intinde
pe spate şi i se verifică respiraţia.
Se încearcă eliminarea lichidului
înghiţit prin exercitarea unor presiuni consecutive asupra abdomenului - Metoda
Heimlich
Leşin (Lipotimie)
Simptome: Pierderea temporară a cunoştinţei fără dispariţia pulsului (putând indica o
afecţiune gravă).
Prim-ajutor:
Persoana se aşează pe spate, cu capul
mai jos decât trunchiul, în scopul irigării creierului
Se verifică pulsul şi respiraţia şi se
îndepărtează hainele strâmte.
Dacă este necesar, se apelează la
Serviciul de Ambulanţă.
Otrăvire
Simptome: Dificultăţi respiratorii, transpiraţie, dureri abdominale sau de piept, vomă,
diaree, greaţă, pierderea cunoştintei, buze uscate, arsuri în jurul buzelor sau ale pielii.
Prim-ajutor:
Se analizează locul şi modul în care s-a produs otrăvirea şi se transporta persoana în
cauza departe de sursa de otrăvire.
39
Se verifică dacă persoana este
conştientă, precum şi respiraţia şi pulsul acesteia.
Dacă este necesar, se apelează Serviciul de Ambulanţă
Dacă mai exista alte persoane
suspecte, se incearcă aflarea tipului de otravă şi cantitatea ingerată.
În caz de vomă, persoana se
poziţionează pe o parte.
Degerătura apare cel mai adesea la picioare, faţă şi mâini, ca urmare a unor
temperaturi foarte scăzute, iar umiditatea, încălţămintea şi hainele ude sunt cauze care
contribuie la pierderea căldurii corpului. Se poate trata în cazurile uşoare prin încălzirea
lentă şi treptată a extremităţii degerate, după care locul degerat se acoperă cu
pansament steril.
40
În cazul rosăturii datorate bocancilor sau a unor haine nepotrivite se dezinfectează, se
aplică un pansament steril, se supravegheaza evolutia. In caz de suprainfectare se solicita
ajutor medical.
ATENŢIE
41
42
CAP. 11. Reguli generale de comportare
în cazul dezastrelor
Păstraţi-vă calmul, nu intraţi în
panică pentru ca să puteţi acţiona eficient în favoarea dumneavoastră şi a familiei;
Este important să aveţi pregătit din
timp un stoc de provizii (apă, alimente, medicamente) pentru a supravieţui câteva zile; la
îndemână trebuie să se afle şi trusa de prim ajutor (faşă, comprese sterile, alcool, apă
oxigenată etc);
Nu produceţi scântei, nu aprindeţi
lumânări, chibrituri, alte surse de foc deschis dacă simţiţi miros de gaze sau de produse
petroliere;
Nu atingeţi conductorii electrici sau
alte instalaţii electrice avariate;
Dacă este necesară părăsirea
locuinţei în caz de dezastre (evacuare), luaţi actele de identitate, o sursă de iluminat
(lanterna), un aparat de radio cu baterii, telefonul mobil, câteva provizii de apă, alimente,
medicamente;
Acordaţi ajutor răniţilor, bătrânilor,
copiilor şi anuntaţi echipele de prim ajutor pentru a interveni;
Anunţaţi telefonic autorităţilor locale
evenimente cum ar fi incendii, inundaţii, accidente, alunecari de teren, prăbuşiri etc.
43