Calcul Elemente Lemn Lamelat Incleiat

ALEXANDRU SECU
ELEMENTE DIN
LEMN LAMELAT
INCLEIAT
(suport de curs pentru master)
1
1.5 ELEMENTE DIN LEMN LAMELAT ÎNCLEIAT
Grinz
Grinzii cu mome
moment nt de iner
inerţie
ţie con
const
stan
antt alcă
alcătu
tuititee din
din lemn
lemn lame
lamela
latt
încleiat orizontal.
5.1. Defini
iniţii
ţii – Tipuri de
de le
lemn la
lamelat în
încleiat
Lemnul
Lemn ul lame
lamela
latt încl
încleia
eiatt es
este
te un produ
produss ob obţiţinu
nutt din
din as
asam
ambla
blarea
rea
(îmb
(îmbin
inare
area)
a) prin
prin încl
înclei
eier
eree a mai
mai mult
multor
or lame
lamele le de lemn
lemn ec
ecar
aris
isat
at
(scânduri, dulapi, rigle)
rigle) dispuse în principal
principal cu fibra paralela [69].
Funcţie de poziţia planurilor de încleiere faţă de dimensiunile secţiunii

transversale ale elementelor realizate din lemn lamelat încleiat se disting:
• lemn lamelat
lamelat încleiat
încleiat orizontal
orizontal – la care planurile
planurile de încleiere
încleiere
sunt
su nt pe
perp
rpen
endi
dicu
cula
lare
re pe ce ceaa mai mare
mare dint
dintre
re dime
dimens
nsiu
iuni
nile
le
secţiunii transversale (figura 1.106);
• lemn lamelat încleiat vertical – la care planurile de încleiere
sunt
su nt pe
perp
rpen
endi
dicu
cula
lare
re pe ce ceaa mai
mai micăică dint
dintre
re dime
dimens
nsiu
iuni
nile
le
secţiunii transversale (figura 1.107).
a b
Figura 1.106 Secţiuni transversale de lemn lamelat încleiat orizontal;
a – cu lamele neînnădite pe lăţime;
b – cu lamele înnădite pe lăţime
2
1.5 ELEMENTE DIN LEMN LAMELAT ÎNCLEIAT
Grinz
Grinzii cu mome
moment nt de iner
inerţie
ţie con
const
stan
antt alcă
alcătu
tuititee din
din lemn
lemn lame
lamela
latt
încleiat orizontal.
5.1. Defini
iniţii
ţii – Tipuri de
de le
lemn la
lamelat în
încleiat
Lemnul
Lemn ul lame
lamela
latt încl
încleia
eiatt es
este
te un produ
produss ob obţiţinu
nutt din
din as
asam
ambla
blarea
rea
(îmb
(îmbin
inare
area)
a) prin
prin încl
înclei
eier
eree a mai
mai mult
multor
or lame
lamele le de lemn
lemn ec
ecar
aris
isat
at
(scânduri, dulapi, rigle)
rigle) dispuse în principal
principal cu fibra paralela [69].
Funcţie de poziţia planurilor de încleiere faţă de dimensiunile secţiunii

transversale ale elementelor realizate din lemn lamelat încleiat se disting:
• lemn lamelat
lamelat încleiat
încleiat orizontal
orizontal – la care planurile
planurile de încleiere
încleiere
sunt
su nt pe
perp
rpen
endi
dicu
cula
lare
re pe ce ceaa mai mare
mare dint
dintre
re dime
dimens
nsiu
iuni
nile
le
secţiunii transversale (figura 1.106);
• lemn lamelat încleiat vertical – la care planurile de încleiere
sunt
su nt pe
perp
rpen
endi
dicu
cula
lare
re pe ce ceaa mai
mai micăică dint
dintre
re dime
dimens
nsiu
iuni
nile
le
secţiunii transversale (figura 1.107).
a b
Figura 1.106 Secţiuni transversale de lemn lamelat încleiat orizontal;
a – cu lamele neînnădite pe lăţime;
b – cu lamele înnădite pe lăţime
2
Figura 1.107 Secţiune transversală de
lemn lamelat încleiat vertical
5.2. Lamelă – Reguli de alcătuire
Lamelele sunt formate din mai multe repere (piese) de lemn ecarisat
de ac
acei
eiaş
aşii grosi
grosime
me ob obţiţinâ
nându
ndu-se
-se,, în ac
aces
estt mod,
mod, lăţi
lăţimi
mi şi lung
lungim
imii
necesare realizării elementelor de construcţie.
Funcţie de alcătuirea lăţimii lamelei se disting:

• lamele neînnădite pe lăţime (figura 1.106a);
• lamele înnădite pe lăţime (figura 1.106b).
Introducem următoarele notaţii:
• t – grosimea reperului şi grosimea lamelei;
• br j – lăţimea reperului ’’j’’;
• b – lăţimea lamelei;
• lr –
k – lung
lungim
imea
ea repe
reperu
rulu
luii ’’k
’’k’’’’ incl
inclus
usiv
iv po
porţ
rţiu
iune
neaa pre
prelu
lucr
crat
atăă pe
pent
ntru
ru îmbi
îmbina
nare
re;;
• l – lungimea lamelei şi a elementului;
• lî p – proiecţia lungimii îmbinării ’’p’’, îmbinare de prelungire;
• slbr j - sublamela de lăţime br j;
• R j - reperul ’’j’’;
• îl - îmbinare de lăţire;
• A, aria lamelei.
Din punct de vedere a lăţimii pot fi scrise relaţiile:

• b= br, pentru lamele neînnădite pe lăţime; (1.56)
• b=∑ j br j, pentru lamelele înnădite pe lăţime; (1.57)
în care,
∑ j - se referă la toate reperele ’’j’’ care alcătuiesc
alcătuiesc lăţimea lamelei.
3
Din punct de vedere a lungimii lamelei drepte, identică cu lungimea
elementului rectiliniu, poate fi scrisă relaţia:
∑
l = ∑
lr −
k k
lî
p p
(1.58)
în care,
• ∑k - se referă la toate reperele ’’k’’, de aceiaşi lăţime br j, care prin
îmbinări de prelungire între ele, în direcţia definită de lungimea
elementului (lamelei), alcătuiesc porţiunea de lamelă de lăţime
br j (slbr j);
• ∑p - se referă la toate îmbinările ’’p’’, îmbinări de prelungire, între
reperele de aceiaşi lăţime br j, repere care alcătuiesc porţiunea
de lamelă de lăţime br j (slbr j) .
În figura 1.108 se prezintă un exemplu de lamelă înnădită pe lăţime.

4
1
=
R1 R3 îl R2 R4 1
r 8
b 1
=
I I b
4
a =
3
r
234 lî 1= 48 384/2 b
lr 1 = lr 3 = 282

lr 2/2 = lr 4/2 = 480/2
l/2 = 948/2 4
1
=
1
r
b
b
4
=
2
r
b
c
8
I–I ,
4
=
d t
lî 1 = 48
Figura 1.108 Exemplu de alcătuire a unei lamele înnădite
pe lăţime formată din 6 repere (4 repere distincte):
a – prezentarea lamelei în plan;
b – sublamela de lăţime br 1 (slbr 1);
c – sublamela de lăţime br 2 (slbr 3);
d – prezentarea slbr 1 în secţiune longitudinală;
4
cotele sunt în cm.
Pornind de la figura 1.108 şi de la notaţiile mai sus făcute în

exemplul 1 sunt prezentate valorile ce caracterizează lamela
exemplificată.
Exemplul 1
Rezultă:
• b=∑ j br j=br 1+br 3=18 cm;
• l=∑k lr k-∑p lî p=lr 1+lr 2+lr 1-lî 1-lî 2=948 cm;
• br 1=br 2=14 cm;
• br 3=br 4=4 cm;
• lî 1= lî 2=48 cm;
• lr 1=234+48=282 cm;
• lr 2=48+348+48=282 cm;
• lr 1=lr 3;
• lr 2=lr 4;
• slbr 1=slbr 2;
• slbr 3=slbr 4.
Conform [69] grosimea şi aria secţiunii lamelelor este în funcţie de
clasele de serviciu tabelul 1.5.
Tabelul 1.5 Valori maxime ale ale grosimii finale t, şi ale ariei secţiunii
transversale A, a lamelelor utilizate în structurile de clasele de serviciu citate
Clasa de serviciu 1 Clasa de serviciu 2 Clasa de serviciu 3
t A t A t A
2 2
mm mm mm mm mm mm2
Răşinoase 45 10000 45 9000 35 7000
Foioase 40 7500 40 7500 35 6000
2
Pe lamelele care au aria mai mare de 7500 mm se practică rizuri pentru a
reduce efectul de netezire
Precizări privind rizurile practicate pe lamele:

• pe fiecare lamelă este admisă practicare unui a riz la jumătatea
lăţimii lamelei;
• lăţimea rizului, egală cu adâncimea sa, este de maxim 4 mm dar
nu mai mult de o treime din grosimea lamelei ’’t’’;
5
• rizurile, în lamelele adiacente, trebuie decalate cu o valoarea cel
puţin egală cu grosimea lamelelor.
Clasele de serviciu:
• clasa de serviciu 1 – caracterizată printr-un conţinut de umiditate
al materialelor care corespund unei temperaturi de 20 oC şi o
umiditate relativă a aerului ce nu depăşeşte 65% decât pe timpul
câtorva săptămâni în cursul unui an (clasa de serviciu 1
corespunde unei umidităţi medii de echilibru care nu depăşeşte
12%);
• clasa de serviciu 2 – caracterizată printr-un conţinut de umiditate
al materialelor care corespund unei temperaturi de 20oC şi o
umiditate relativă a aerului ce nu depăşeşte 85% decât pe timpul
câtorva săptămâni în cursul unui an (clasa de serviciu 2
corespunde unei umidităţi medii de echilibru care nu depăşeşte
20%);
• clasa de serviciu 3 – caracterizată prin condiţii climatice care
conduc la conţinuturi de umiditate mai mari decât cele ale clasei
de serviciu 2.
Reguli de alcătuire a lemnului lamelat încleiat orizontal compus din

lamele formate din două repere – se defineşte graniţa dintre cele
două repere ca fiind linia de încleiere longitudinală:
• în cazul neîncleierii marginilor celor două reperere ce alcătuiesc o
lamelă liniile de încleiere longitudinale a două lamele adiacente
trebuie să fie decalate lateral cu cel puţin o dată grosimea
lamelelor (reperelor);
• pentru elementele utilizate în clasa de serviciu 1 sau 2 trebuie
încleiate îmbinările longitudinale ale lamelei exterioare ale fiecărei
feţe;
• pentru elementele utilizate în clasa de serviciu 3 trebuie încleiate
îmbinările longitudinale a patru lamele exterioare de pe fiecare din
feţe.
Reguli de alcătuire a lemnului lamelat încleiat vertical:
• pentru elementele utilizate în clasa de serviciu 1 sau 2 nu este a
încleia îmbinările longitudinale ale lamelelor, dar acestea trebuie
decalate de la o lamelă la alta cu cel puţin o treime din lăţimea
reperului;
6
• îmbinările longitudinale ale lamelele exterioare ce fac parte din
elementele utilizate în clasa de serviciu 3 trebuie să fie încleiate.
Orientarea lamelelor (reperelor) în secţiunea transversală a unui

element în funcţie de inimă:
• pentru elementele utilizate în clasa de serviciu 1 sau 2 inima
tuturor elementelor trebuie orientată de aceeaşi parte (figura
1.109 a);
• pentru elementele utilizate în clasa de serviciu 3 lamelele
exterioare de pe fiecare parte trebuie să aibă inima plasată către
exterior (figura 1.109 b);
a b
Figura 1.109 Orientarea lamelelor într-o secţiune transversală

în funcţie de inimă
5.3. Reper - Reguli de alcătuire
La nivel de reper regulile de alcătuire sunt:

• lăţimea, br j, se limitează la 14 cm [42] din condiţia de limitare a
bombării [56] (figura 1.110);
• lungimea minimă, lr kmin, este de 250 cm [42];
• grosimea, t, se ia conform tabelului 1;
• lungime maximă, lr kmax, este în concordanţă cu ce oferă piaţa şi
limitată de deformaţiile de:
 arcuire (figura 1.111) [63];
 curbură (figura 1.112) [63];
 răsucire (figura 1.113) [63];
7
z
Figu
Figura
ra 1.11
1.1100 Măsu
Măsura
rare
reaa part
partic
icul
ular
aritităţ
ăţiiii de bom
bomba
bare
re;;
z – defomaţia maximă pe lăţimea reperului.
2m
Figu
Figura
ra 1.111
1.111 Măsu
Măsurarare
reaa pa
parti
rticu
cula
larit
rităţi
ăţiii de arcui
arcuire
re;;
w – defomaţia maximă pe corespunzătoare pe
lungimea reperului cu baza de măsură 2 m.
2m
Figu
Figura
ra 1.112
1.112 Măsu
Măsura
rare
reaa pa
parti
rticu
cula
larit
rităţi
ăţiii de cu
curb
rbură
ură;;
x – deformaţia maximă pe corespunzătoare pe
lungimea reperului cu baza de măsură 2 m.
y
2m
Figu
Figura
ra 1.11
1.1133 Măsu
Măsurar
rarea
ea pa
parti
rticu
cula
larit
rităţi
ăţiii de răsuc
răsucire
ire;;
y – deformaţia maximă a suprafeţei reperului
8
pe o lungime reprezentativă de 2 m.
Îmbinările de alungire dintre repere sunt de trei tipuri [42]:

• cap la cap, utilizate în reperele solicitate la compresiune (figura 1.114);
• pe suprafeţ
suprafeţee teşit
teşite,
e, utili
utilizat
zatee în reperel
reperelee solici
solicitat
tatee la întinde
întindere
re
(figura 1.115); îmbinările, pe un reper constituit în element de sine
stătător, preiau şi eforturi de încovoiere;
• cu dinţi multipli,
multipli, utilizate
utilizate în reperele
reperele solicitate
solicitate la întindere
întindere (figura
(figura
1.116) [68]; îmbinările, pe un reper constituit în element de sine
stătător, preiau şi eforturi de încovoiere.
N N
Figura 1.114 Îmbinare cap la cap
M M
N N
lî p
Figura 1.115 Îmbinare pe suprafeţe teşite
M M
N N
≤2a a
M M
N N
≤2a
9
Figura 1.116 Îmbinare cu dinţi multipli
Îmbinările de lăţire, utilizate la lamelele înnădite (figura105b), se

realizează cant la cant (margine la margine) (figura1.117).
R1 R1
îl
t
br 1 br 2
b
Figura 1.117 Îmbinare de

de lăţire - cant la cant (margine la margine)
margine)
5.4. Alcătuirea secţiunii transversale
5.4.
5.4.1.
1. Grin
Grinzi
zi cu secţ
secţiu
iune
neaa tra
trans
nsve
vers
rsală
ală drep
dreptun
tungh
ghiu
iula
lară
ră
a) Predimensionarea secţiunii transversale
Predimensionarea secţiunii transversale presupune următorii paşi:

• determinarea lăţimii b din relaţiile (1.56) şi (1.57);
• determinarea înălţimii secţiunii transversale din relaţia (1.59).
h ∈ h ;h  (1.59)
 rigid stab 
10
a1) Predimensionarea înălţimii secţiunii din condiţia de rigiditate
Definim:
• h – înălţimea secţiunii transversale a grinzii (figura 1.118);
• hrigid - înălţimea secţiunii transversale a grinzii obţinută din condiţii
de rigiditate;
• lc – lungimea de calcul a grinzii (figura1.118);
• N* - mulţimea numerelor naturale mai puţin elementul zero.
Din condiţia de rigiditate înălţimea secţiunii transversale a grinzii

rezultă din sistemul de relaţii:
h l
 rigid = k 1 ⋅ t ≥ c
 15 (1.60)
k 1 ∈ N *
I-I
I
h
R I R’
b
lc
l
Figura 1.118 Evidenţierea lungimilor l şi l c precum şi a înălţimii secţiunii
transversale h; R şi R’ sunt puncte teoretice de rezemare
Exemplul 2
Date de intrare: l = 948 cm; lc = 900 cm; t = 45 mm

(tabelul 1, răşinoase, clasa de serviciu 1)
Rezultă:
900
hrigid = k 1 ⋅ 4,5 ≥
15
900
k 1 ≥ = 13, (3)
15 ⋅ 4,5
modulare în plus potrivit inegalităţii
11
k 1 ≥ 13, (3)
k ∈ N *
1
hrigid = 14 ⋅ 4,5 = 63 cm
Observaţie. Se consideră că prin rindeluire şi prin adaosul de adeziv

grosimea finală a reperelor (lamelelor) rămâne de 45 mm.
a2) Predimensionarea înălţimii secţiunii din condiţia de stabilitate
Unul din principalele avantaje ale lemnului lamelat încleiat este dat de
posibilitatea obţinerii unor înălţimi mari ale secţiunilor transversale.
Înălţimile mari coroborate cu lăţimile mici, b, conduc la pericolul de
pierdere a stabilităţii laterale şi în consecinţă, corelarea perechii, (b,h)
prin sistemul (1.61).
Notaţii:
 hstab - înălţimea secţiunii transversale a grinzii obţinută din condiţii
de stabilitate;
 b – valoare definită de relaţiile (1.56) şi (1.57);
h stab = k 2 ⋅ t ≤ 6 ⋅ b
k = N * (1.61)
 2
Exemplul 3
Date de intrare: b = 18 cm; t = 45 mm
Rezultă:
hstab = k 2 ⋅ 4,5 ≤ 6 ⋅ 18
6 ⋅ 18
k 2 ≤ = 24
4,5
k 2 = 24
hstab = 24 ⋅ 4,5 = 108 cm
12
Exemplul 4
Date de intrare: b = 14 cm; t = 4,5 cm
Rezultă:
hstab = k 2 ⋅ 4,5 ≤ 6 ⋅ 14
6 ⋅ 14
k 2 ≤ = 18,66
4,5
modulare în minus potrivit inegalităţii
k 2 ≤ 18,66
k ∈ N *
 2
k 2 = 18
h stab = 18 ⋅ 4,5 = 81 cm

Exemplul 5
Date de intrare: b = 14 cm; t = 4,5 cm; l c = 900 cm
(tabelul 1.5, răşinoase, clasa de serviciu 1)
Rezultă:
b = 14 cm (dată de intrare)
hrigid = 63 cm (exemplul 2)
hstab = 81cm (exemplul 4)
h ∈ [ 63; 81] cm
b) Dispunerea lamelelor pe înălţimea secţiunii transversale
Unul din avantajele lemnului lamelat încleiat este posibilitatea utilizării

piese (repere - lamele) din lemn indiferent de categoria de calitate [42].
13
Conform categoria de calitate este dată de numărul şi mărimea
defectelor materialului lemnos. Defectele cele mai frecvent întâlnite,
care influenţează în mare măsură calitatea (rezistenţa) lemnului, sunt
nodurile. În figura 1.119 sunt prezentate categoriile de calitate ale
pieselor din lemn funcţie de dispunerea nodurilor pe aceste piese.
Alegerea categoriei de calitate a cherestelei ce formează lamelele

unui element realizat din lemn lamelat încleiat este arătată în tabelul
1.6 şi în figura 1.120; 1.121; 1.122; 1.123.
20 l ≥50
1
d
2
d
3
d b
Calitatea I
C
20 l ≥40
1
d
d
2
Calitatea II
C
3
d b
Calitatea III
C
20
1
d
2
d
3
d b
Figura 1.119 Categoriile de calitate ale pieselor din lemn

funcţie de dispunerea nodurilor pe aceste piese.
Tabelul 1.6 Alegerea categoriei de calitate a cherestelei ce formează

lamelele unui element realizat din lemn lamelat încleiat
Categoria de calitate
a cherestelei ce Solicitarea şi destinaţia lamelelor în elementul
formează lamelele realizat din lemn lamelat încleiat
unui element realizat
din lemn lamelat
încleiat
I Lamele întinse la o tensiune > 70 % din rezistenţa de
calcul, precum şi în zonele întinse ale elementelor
încovoiate pe o înălţime de cel puţin 0,15 din
înălţimea secţiunii transversale
14
II a) Lamelele periferice ale elementelor comprimate
b) Lamelele periferice ale zonelor comprimate din
elementele încovoiate
c) Lamele întinse la o tensiune de cel mult 70 % din
rezistenţa de calcul
III Zona din treimea mijlocie a secţiunii transversale a
elementelor comprimate şi încovoiate
Nt Nt
I h
Figura 1.120 Alcătuirea constructivă a elementelor realizate

din lemn lamelat solicitate la întindere
I
I
I
I
3 I
/
h
≥
Nc II Nc I
I
3
/
III h
3 h
/
h
II ≥
Figura 1.121 Alcătuirea constructivă a elementelor realizate
din lemn lamelat solicitate la compresiune b
II c
I
I
h
M M
III I
I
I
h î
I h
II I
h
I I 15
h
b
Figura 1.122 Alcătuirea constructivă a elementelor
realizate din lemn lamelat solicitate la încovoiere
I I
h
II I
I
h
M III I
I
I
h
h
II I
I
h
I M
I
h
Figura 1.123 Alcătuirea constructivă a elementelor

realizate din lemn lamelat solicitate la încovoiere alternantă
Pentru proiectarea grinzilor solicitate la încovoiere nealternantă se

definesc (figura 1.122):
 hI – porţiunea din înălţimea grinzii, pe care apare întindere din
încovoiere, realizată din lamele de lemn de categoria de calitate I;
 hIIî - porţiunea din înălţimea grinzii, pe care apare întindere din
încovoiere, realizată din lamele de lemn de categoria de calitate II;
 hIIc - porţiunea din înălţimea grinzii, pe care apare compresiune
din încovoiere, realizată din lamele de lemn de categoria de
calitate II;
 hIII - porţiunea din înălţimea grinzii, pe care apar solicitările
compresiune din încovoiere şi de întindere din încovoiere,
realizată din lamele de lemn de categoria de calitate III.
Înălţimile hI, hIiî , hIic, hIII au expresiile de mai jos:
16
  0,15h; h − z 
h =
 I 3k ⋅ t ≥ max  0,7 
  2  (1.62)
k ∈ N *
 3
în care
Z 0,7 – ordonata în dreptul căreia tensiunea de întindere are
valoarea de 0,7 ⋅ Ric (unde Ric este definită pentru lemn de categoria
de calitate I) (figura 1.124).
M y
z0,7
0,7
b
Figura 1.124 Evidenţierea ordonatei z0,7
  h − h 
 IIî
h = k 4 ⋅ t ≥  î 
  3  (1.63)
k ∈ N *
 4
h = k ⋅ t ≥ h
 IIc 5
 3 (1.64)
k 5 ∈ N *
hIII = k 6 ⋅ t = h − ( hI + hIIî + hIIc )
 h
h ≤
 III 3 (1.65)

k 6 ∈ N *
Exemplul 6
Date de intrare: h = 16 lamele x 3 cm = 48 cm; t = 30 mm = 3 cm;
17
zo,7 = 13,2 cm
Rezolvare
  0,15 ⋅ 48; 48 − 13,2 
h
 I 3 = k ⋅ t ≥ max  
  2 
k ∈ N *
 3
hI = k 3 ⋅ t ≥ max ( 7,2; 10,8)
k ∈ N *
 3
hI = k 3 ⋅ t ≥ 10,8
10,8
k 3 ≥ = 3,6
3
Modulare în plus dată de inegalitate
k 3 = 4
hIî = 4 lamele = 4 ⋅ 3 = 12 cm
  48 − 12  [ cm]
h
 IIî 4= k ⋅ t ≥  
  3 
k ∈ N *
 4
hIIî = k 4 ⋅ t ≥ 4
4
k 4 ≥ = 1, ( 3)
3
k 4 = 2
hIIî = 2 ⋅ 3 = 6 cm
h = k ⋅ t ≥ 48 [ cm ]
 IIc 5
 3
k 5 ∈ N *
hIIc = k 5 ⋅ t ≥ 16
16
k 5 ≥ = 5, ( 3)
3
hIIc = 6 ⋅ 3 = 18 cm
18
hIII = k 6 ⋅ t = 48 − (12 + 6 + 18 ) [ cm ]
 h
hIII ≤ 3 (1.66)

k 6 ∈ N *
t
h
48
hIII = k 6 ⋅ t = 12 cm < = 16 [ cm ]
3
13
k 6 = = 4
3
Datele numerice ale exemplului 6 stau la baza realizării figurilor 1.122 şi
1.123.
i
h
5.4.2. h Grinzi cu secţiunea transversală în formă de dublu T
a) Predimensionarea secţiunii transversale
Se definesc următoarele notaţii pentru secţiunea transversală (figura 1.125):

t
h
• bt =b – lăţimea tălpii şi a grinzii;

• bi – lăţimea inimii;
• ht – înălţimea tălpii;
My
• hi – înălţimea inimii.
y
bi
bt=b
h − 2ht c
R i ⋅ k
h 19
c
R i ⋅ k
Figura 1.125 Notaţii pentru o secţiune transversală în dublu T;
tensiuni normale în cazul atingerii, în zona întinsă, a rezistenţei Ric
Predimensionarea secţiunii transversale presupune următorii paşi:

 determinarea lăţimii b=bt din relaţiile (1.56) şi (1.57);
 determinarea înălţimii secţiunii transversale h din relaţia (1.59);
 determinarea înălţimii tălpii;
 determinarea înălţimii inimii;
 determinarea lăţimii inimii.
a1) Predimensionarea înălţimii tălpii
Se fac următoarele notaţii:

 ξ – raportul între h t şi h;
 k – coeficient de corecţie a rezistenţei de calcul la întindere din
încovoiere funcţie de tipul şi caracteristicile îmbinărilor din zona cu
tensiuni normale de întindere maxime;
 k* - coeficient ce ţine seama de echilibrul făcut între cuplul dat
numai de tensiunile normale de pe tălpi şi momentul exterior.
 Pornind de la figura 1.125 şi scriind echilibrul între cuplul dat
numai de tensiunile normale de pe tălpi şi momentul exterior se
obţine ecuaţia (1.11).
4 3 M y ⋅ k *
ξ − 2ξ 2 + ξ = (1.67)
3 b ⋅ h 2 ⋅ R i c ⋅ k
La nivel de predimensionare raportul k*/k poate fi considerat 1 şi
(1.67) devine:
4 3 M y ⋅
ξ − 2ξ 2 + ξ = (1.68)
3 b ⋅ h 2 ⋅ R i c
Înălţimea tălpii se obţine din sistemul (1.69).
ht = k 7 ⋅ t ≥ ht *
 (1.69)
k 7 ∈ N *
În care
20
ht * – soluţia ecuaţiei (1.68)
a2) Predimensionarea înălţimii inimii
Înălţimea inimii se obţine din sistemul (1.70).

hi = k 8 ⋅ t ≥ ht *
 (1.70)
k 8 ∈ N *
a3) Predimensionarea lăţimii inimii
Lăţimea inimii se obţine din condiţia de stabilitate (1.71).

h
bi = i (1.71)
6
b) Dispunerea lamelelor pe înălţimea secţiunii transversale
Dispunerea lamelelor pe înălţimea secţiunii transversale se face

conform punctului 1.6.4.1.
5.5. Verificări de rezistenţă
Pe secţiunea transversală a grinzii obţinută în urma

predimensionărilor de la punctul 1.6.4 se fac următoarele verificări de
rezistenţă:
 verificarea tensiunilor normale;
 verificarea tensiunilor tangenţiale.
5.5.1. Verificarea tensiunilor normale
Verificarea tensiunilor normale se face în punctul unde sunt tensiuni

maxime de întindere din încovoiere şi presupune parcurgerea
următorilor paşi:
 determinarea încărcărilor corespunzătoare stării limită de

rezistenţă – se sistematizează încărcările după cum urmează:
permanente, cvasipermanente (de lungă durată), temporar-
variabile (de scurtă durată);
 determinarea momentului maxim, M ymax;
21
 determinarea rezistenţei de calcul la întindere din încovoiere a
lemnului de categoria de calitate I, lemn ce alcătuieşte lamela cea
mai solicitată la întindere din încovoiere cu relaţia (1.72);
 determinarea coeficientului k tabelul 1.7;
 determinarea, din tabelul 1.8, a coeficientului kw, coeficient care
ţine seama de raportul dintre înălţimea totală a secţiunii
transversale, h, şi lăţimea totală a secţiunii transversale, b sau
bt=b;
 determinarea, din tabelul 1.9, numai pentru secţiunile transversale
în formă de dublu T, a coeficientului k f , coeficient de corecţie care
ţine seama de forma secţiunii transversale şi este funcţie de
raportul bi/b;
 aplicarea relaţiei (1.73) pentru grinzi ce au secţiunile transversale
dreptunghiulare;
 aplicarea relaţiei (1.74) pentru grinzi ce au secţiunile transversale
în formă de dublu T.
R i c = mui ⋅ mdi ⋅ R i γ i (1.72)
Valorile coeficienţilor muî (coeficienţii condiţiilor de lucru care introduc

în calcul umiditatea materialului lemnos), mdî (coeficienţii condiţiilor de
lucru stabiliţi funcţie de durata de acţiune a încărcărilor), γ i
(coeficienţi parţiali de siguranţă definiţi funcţie de tipul solicitărilor) şi
ale rezistenţelor caracteristice R i (rezistenţe ce sunt funcţie de specia
de lemn utilizată).
Tabelul 1.7 Determinarea coeficientului k

Tipul îmbinării Mărimea lîp Coeficientul k
Pe suprafeţe teşite ≥ 10t 0,9
< 10t 0,8
Cu dinţi multipli ≥ 2t 0,9
Tabelul 1.8 Determinarea coeficientului kw

Lăţimea Coeficientul kw pentru înălţimea grinzilor h, în cm
grinzii b, 14 - 40 50 60 70 80 90; 100 şi mai
în cm mare
b ≤ 14 1,00 0,95 0,90 0,85 0,80 0,75
b > 14 1,14 1,05 0,95 0,90 0,85 0,80
22
Tabelul 1.9 Determinarea coeficientului kf
Valoarea raportului bi/b 1/2 1/3 1/4
Valoarea coeficientului kf 0,90 0,80 0,75
M y
σ x = ≤ R i c ⋅ k (1.73)
W y ,net ⋅ k w
M y
σ x = ≤ R i c ⋅ k (1.74)
W y ,net ⋅ k w k f
În care W y ,net este modulul de rezistenţă net, determinat pe

secţiunea cea mai solicitată
5.5.2. Verificarea tensiunilor tangenţiale
Verificarea tensiunilor tangenţiale se face în secţiunea în care forţa

tăietoare este maximă şi la abscisa z unde tensiunile tangenţiale sunt
maxime. Conform punctului 1.6.10 adezivii se aleg din condiţia de a
avea rezistenţe superioare lamelelor de lemn şi, prin urmare,
verificările tensiunilor tangenţiale se realizează numai la nivelul
lamelelor din lemn.
Comportarea ortrotropă a lemnului presupune verificarea tensiunilor
maxime τ xz şi τ zx (figura 1.126).
x
τ xz
τ z x
z
Qz
Figura 1.126 Tensiunile tangenţiale maxime τ xz şi τ zx .
23
Conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale τ xz = τ zx .
Această egalitate şi faptul că rezistenţa de calcul la forfecare în lungul

fibrelor, R c f║, este diferită de rezistenţa de calcul la forfecare în plan
normal pe direcţia fibrelor, R c f┴ , presupun o analiză în următorii paşi:
 calculul rezistenţei de calcul la forfecare în lungul fibrelor, R c f║;
 calculul rezistenţei de calcul la forfecare în plan normal pe
direcţia fibrelor, R c f┴ ;
 compararea celor două rezistenţe la forfecare;
 verificarea tensiunii tangenţiale căreia îi corespunde rezistenţa la
forfecare minimă.
Expresiile rezistenţelor de calcul la forfecare sunt:
c 1
R f // = muf // ⋅ m dî ⋅ R f // ⋅
γ f //
(1.75)
c 1
R f ⊥ = muf ⊥ ⋅ m dî ⋅ R f ⊥ ⋅ (1.76)
γ f ⊥
în care:
 muf║ - coeficientul condiţiilor de lucru pentru solicitarea de
forfecare în lungul fibrelor; coeficient ce introduce în calcul
umiditatea de echilibru a materialului lemnos;
 mdî – coeficientul condiţiilor de lucru în funcţie de tipul acţiunilor şi
de durata lor de acţionare asupra elementelor de construcţie;
valoarea coeficientului este aceeaşi pentru cele două tipuri de
forfecare;
 γf║ - coeficient parţial de siguranţă pentru solicitarea de forfecare
în lungul fibrelor;
 Rf║- rezistenţa caracteristică a speciei de lemn la solicitarea de
forfecare în lungul fibrelor;
 muf┴ - coeficientul condiţiilor de lucru pentru solicitarea de
forfecare în plan normal pe direcţia fibrelor; coeficient ce introduce
în calcul umiditatea de echilibru a materialului lemnos;
 γf┴ - coeficient parţial de siguranţă pentru solicitarea de forfecare
în plan normal pe direcţia fibrelor;
24
 Rf┴ - rezistenţa caracteristică a speciei de lemn la solicitarea de
forfecare în plan normal pe direcţia fibrelor.
Valorile coeficienţilor şi rezistenţelor de mai sus sunt date în NP005-

2003 [51]. Compararea celor două rezistenţe la forfecare este
dată in exemplul 7.
Exemplul 7
Date de intrare: lamele din lemn de molid, clasa de calitate II, clasa
de exploatare 1, forfecare unilaterală în lungul fibrelor, forfecare în
plan normal pe direcţia fibrelor, încărcări permanente uniform
distribuite şi încărcări de lungă durată uniform distribuite, ponderea
încărcărilor permanente 0,3, ponderea încărcărilor de lungă durată
0,7.
Rezolvare:
 Rf║=2,7 N/mm2 [51];
 Rf┴ =10,8 N/mm2 [51];
 muf║=1 [51];
 muf┴ =1 [51];
 mdî =0,3*0,55+0,7*0,65=0,62 1 [51];
 γf║=1,25 [51];
 γf┴ =1,10 [51];
 Rcf║=1*0,62*2,7/1,25=1,3392 N/mm2;
 Rcf┴ =1*0,62*10,8/1,10=6,0872 N/mm2;
 Rcf║ < Rcf┴ ;
 Verificarea se face numai pentru τzx.
Compararea rezistenţelor Rcf║ şi Rcf┴ din exemplul 7 poate fi extinsă

cu rezultatul Rcf║ < Rcf┴ la toate datele de intrare uzuale, şi, în
consecinţă, pentru toate grinzile realizate din lemn lamelat încleiat cu
moment de inerţie constant este necesară o singură verificare:
τ xz ,max ≤ R f c // (1.77)
25
Valoarea tensiunii σzxmax se calculează cu expresia (1.78) pentru
grinzi cu secţiune transversală dreptunghiulară şi expresia (1.79)
pentru grinzi cu secţiunea transversală în formă de dublu T.
Q y ,max ⋅ S y ,max
τ xz ,max = (1.78)
b ⋅ I y ⋅ k r
Q y ,max ⋅ S y ,max
τ zx ,max = (1.79)
bi ⋅ I y ⋅ k r
în care:
 Qy,max – forţa tăietoare maximă dată de încărcările din planul xoz;
 Sy,max – momentul static, calculat în raport cu axa y, al ariei situată
sub axa neutră (axa y), (o jumătate de secţiune transversală);
 Iy – momentul de inerţie al secţiunii transversale în raport cu axa y;
 kr – coeficient ce ţine seama de porţiunile neîncleiate; kr =0,6.
Verificarea tensiunii tangenţiale maxime τ zx , max poate releva, de cele

mai multe ori, punctul slab al elementului realizat din lemn lamelat
încleiat. Din acest motiv sunt necesare măsuri constructive de natură
a mări capacitatea elementului realizat din lemn lamelat încleiat să
preia tensiunea τ zx ,max .
Măsuri constructive:
 realizarea unei secţiuni transversale dintr-un număr impar de
lamele, figura 1.127;
 alcătuirea, pe zonele adiacente reazemelor, zone egale cu o
pătrime din deschidere, a porţiunii centrale din secţiunea
transversală din lemn de categoria II, figura 1.128;
 realizarea unor porţiuni hibride, lemn lamelat încleiat-adeziv
epoxi-platbande compozite, figura 1.129.
y y
τ zx ,max τ zx ,max
26 ∗
τ z x < τ zx ,m ax
a b
∗
z τ
z
zx
Figura 1.127 Avantajul utilizării unei secţiuni transversale cu un
∗
număr impar de lamele; τ zx - valoarea tensiunii tangenţiale
de verificare pentru cazul unui număr impar de lamele
a – număr impar de lamele;b – număr par de lamele.
II
Zona II
c
centrală II h
II
II
l/4
Figura 1.128 Alcătuirea zonelor adiacente reazemelor
2
/
)
p
h
-
h
(
p
h
h
A A-A
2
/
)
p
h
-
h
(
Figura 1.129 Realizarea unor porţiuni hibride
27
lp b
A
lemn lamelat încleiat - adeziv epoxi - platbande compozite;
hp – lăţimea platbandei compozite;
lp – lungimea platbandei compozite.
5.6. Verificări de rigiditate
Verificarea de rigiditate presupune îndeplinirea inegalităţii (1.80).
f max, final ≤ f limită (1.80)
în care:
• f max, final – săgeata maximă finală; se calculează cu relaţia
(1.81);
• f limită – săgeata limită egală cu lc/500.
f max, final = f 1+f 2+f î -f c (1.81)
în care:
f 1 – săgeata provenită din încărcările permanente; se calculează cu
relaţia (1.82);
 f 2 – săgeata provenită din încărcările temporare; se calculează cu
relaţia (1.83);
 f î – săgeata provenită din deplasările produse de îmbinări; în cazul
grinzilor realizate din lemn lamelat încleiat f î = 0;
 f c – contrasăgeata iniţială a grinzii neîncărcate; în cazul grinzilor
cu moment de inerţie constant realizate din lemn lamelat încleiat f c
= 0.
f 1 = f 1, inst (1+kdef ) (1.82)
f 2 = f 2, inst (1+kdef ) (1.83)
în care:
 f 1,inst şi f 2,inst se stabilesc pe bază încărcărilor normate, pe secţiunea
brută a elementului, luând în considerare modulul de elasticitate
mediu E conform tabelului 1.9;
 kdef - coeficient funcţie de durata de acţiune a încărcărilor şi de
clasa de exploatare a construcţiei conform tabelului 1.10.
28
Tabelul 1.9 Valorile modulului de elasticitate mediu E pentru speciile de
material lemnos utilizate la realizarea elementelor din lemn lamelat încleiat
Specia materialului lemnos Molid, brad, Plop
larice, pin
Modulul de elasticitate paralel cu direcţia
fibrelor la limita de proporţionalitate, E (N/mm2) 11 300 10 000
Tabelul 1.10 Valorile coeficientului kdef

Clasa de durată a încărcărilor Clasa de exploatare a construcţiilor
1 şi 2 3
Permanente 0,50 1,00
Lungă durată 0,25 0,50
Scurtă durată 0,00 0,00
Adoptarea modulului mediu de elasticitate conform tabelului 1.8 este

posibilă datorită următoarelor consideraţii:
• lemnul lamelat încleiat este un produs de tip compozit alcătuit
din două faze: lemn şi adeziv;
• luând în considerare o grosime minimă a lamelelor t = 20 mm
şi o grosime medie a adezivului t adez = 1mm, date pentru care
influenţa adezivului asupra modulului de elasticitate al
lemnului lamelat încleiat este maximă, rezultă o fracţiune
volumetrică a lemnului [66] de Vl = 19/20 = 0,95 şi o fracţiune
volumetrică a adezivului de Vadez = 0,05;
• aplicând legea amestecurilor, [76], (1.84), considerând
modulul de elasticitate al adezivului de trei ori mai mare ca
modulul de elasticitate al lemnului, E adez= 3El , şi ţinând cont de
posibilele descleieri prin coeficientul kr rezultă că modulul de
elasticitate al lemnului lamelat încleiat, Ellî , este practic egal cu
cel al lemnului ce alcătuieşte lamelele.
Ellî = Vl El +Vadez Eadez (1.84)
Exemplul 8
Date de intrare: lemn de molid E = 11300 N/mm 2, t = 20 mm,

Eadez = 33900 N/mm2, tadez = 1 mm, k r = 0,6
Rezolvare:
29
 Vl = 0,95;
 Vadez = 0,05;
 Ellî = 0,95*11300+0,05*33900*0,6 = 11752 N/mm2;
 Ellî = 1,04 El.
Exemplul 9
Date de intrare: lemn de molid E = 11300 N/mm 2, t = 40 mm,

Eadez = 33900 N/mm2, tadez = 1 mm, k r = 0,6
Rezolvare:
• Vl = 0,975;
• Vadez = 0,025;
• Ellî = 0,975*11300+0,025*33900*0,6 = 11526 N/mm2;
• Ellî = 1,02 El.
Rezultă că valoarea modulului de elasticitate al lemnului ce
alcătuieşte lamelele poate fi adoptată, în mod acoperitor, pentru
lemnul lamelat încleiat.
5.7. Alcătuirea secţiunii longitudinale
Optimizarea înălţimii secţiunii transversale
5.7.1. Grinzi cu secţiunea transversală dreptunghiulară
Optimizarea înălţimii secţiunii transversale presupune parcurgerea

următorilor paşi:
 determinarea lăţimii b cu relaţiile (1.56) sau (1.57);

 determinarea înălţimii minime a secţiunii transversale din
inegalitatea (1.84);
l
hr ≥ c (1.84)
15
30
determinarea înălţimii maxime a secţiunii transversale din inegalitatea
(1.85);
hs ≤ 6b (1.85)
determinarea înălţimii minime a secţiunii transversale din inegalitatea

(1.86):
l
f max,final ( hsag ) ≤ c (1.86)
500

(1.87):
τ zx max ( hτ , k r ) ≤ R f c (1.87)
 determinarea înălţimii h* din sistemul (1.88);

h∗ = max ( hr , hsag , hτ )
 (1.88)
h∗ < hs
 determinarea coeficientului kw ca funcţie de b şi de h* - tabelul 1.8;


≤ R î c ⋅ k
σ x max ( hσ , k w ) (1.89)
• determinarea înălţimii optime, hoptim, din sistemul (1.90).
hoptim = k ∗ t = max ( h∗ , hσ )


hoptim < hs (1.90)

k ∗ ∈ N ∗
în care:
 hr – înălţimea minimă nemodulată determinată din condiţia de
rigiditate;
 hs – înălţimea maximă nemodulată determinată din condiţia de
stabilitate;
31
 hsăg – înălţimea minimă nemodulată determinată din condiţia de
săgeată;
 hτ - înălţimea minimă nemodulată determinată din condiţia ca
tensiunile tangenţiale maxime τzx să nu depăşească Rcf║;
 hσ - înălţimea minimă nemodulată determinată din condiţia ca
tensiunile normale maxime σx să nu depăşească Rc î k;
 f max, final (hsăg ) – săgeata maximă a grinzii scrisă ca funcţie de hsăg;

σ x max ( hσ , k w ) – tensiunea normală maximă a grinzii scrisă ca
funcţie de hσ şi kw;
 τzxmax (hττ, kr ) – tensiunea tangenţială maximă a grinzii scrisă ca
funcţie de hτ.
5.7.2. Grinzi cu secţiunea în dublu T
Optimizarea înălţimii secţiunii transversale presupune parcurgerea

următorilor paşi:
 determinarea lăţimii b cu relaţiile (1.56) sau (1.57);
determinarea înălţimii maxime a secţiunii transversale din inegalitatea
(1.85);
determinarea înălţimii minime, h ** , din sistemul (1.91);
h∗∗ ≥ hr
h < h (1.91)
 ∗∗ s
 determinarea mărimilor ht şi hi cu relaţiile (1.69) şi (1.70) pornind

de la h**;
 determinarea lăţimii bi cu relaţia (1.71) pornind de la hi;
(1.86);
 determinarea înălţimii h* din sistemul (1.92);
32
h∗ = max ( h∗∗, hsag , hτ )
 (1.92)
h∗ < hs
 determinarea coeficientului kw ca funcţie de b şi de h* - tabelul 1.8;

 determinarea coeficientului kf ca funcţie de raportul bin/b – tabelul
1.9;
σ x max ( hσ , k w , k f ) ≤ R î c ⋅ k (1.93)
• determinarea înălţimii optime, hoptim, din sistemul (1.90).

în care:
σxmax (hσ, kw, kf ) – tensiunea normală maximă a grinzii scrisă ca
funcţie de hσ, kw şi kf .
Pentru o mai bună înţelegere în exemplul 10 se parcurg paşii

necesari optimizării înălţimii secţiunii transversale în cazul unei
grinzi cu secţiune transversală dreptunghiulară încărcată cu
sarcini permanente şi de lungă durată uniform distribuite.
Exemplul 10
Date de intrare:
solicitarea de încovoiere;
 pp = 1,25 kN/m; încărcarea permanentă uniform distribuită;
valoare de calcul;
 pld = 18,37 kN/m; încărcarea de lungă durată uniform distribuită;
valoare de calcul;
p pn = 1,14 kN/m; încărcarea permanentă uniform distribuită; valoare
normată;
 pldn = 14,08 kN/m; încărcarea de lungă durată uniform distribuită;
valoare normată;
 molid;
 t = 24 mm;
 b = 180 mm;
33
 lc = 9000 mm lungimea de calcul;
 clasa de calitate II;
 clasa de exploatare 1;
 îmbinările în zona întinsă sunt realizate în dinţi multipli cu lî p ≥ 2t.
Rezolvare:
b – valoare determinată din relaţiile (1.56) şi (1.57); b =180 mm;
9000
hr ≥ = 600mm (s-a aplicat relaţia 1.84);
15
hs ≤ 6180 = 1080mm (s-a aplicat relaţia 1.85);
kdef pentru încărcări permanente = 0,5 – tabelul 1.10;
kdef pentru încărcări de lungă durată = 0,25 – tabelul 1.10;
E = 11300 N/mm 2 – tabelul 1.9 - molid;
5 1,14 ⋅ 9000 4 102,6 ⋅ 9000 4

f 1 = 3 (1 + 0,5 ) = 3
384 180 ⋅ hsag 384 ⋅ 11300 ⋅ 180 ⋅ hsag
11300 ⋅
12
(s-a aplicat relaţia 1.81);
5 ⋅ 14,08 ⋅ 9000 4 1056 ⋅ 9000 4

f 2 = 3 (1 + 0,25 ) = 3
180 ⋅ hsag 384 ⋅ 11300 ⋅ 180 ⋅ hsag
384 ⋅ 11300 ⋅
12
1158,6 ⋅ 9000 4
f max, final = (s-a aplicat relaţia 1.80);
384 ⋅11300 ⋅180 ⋅ h sag
3
1158,6 ⋅ 9000 4 9000

3 ≤ (s-a aplicat relaţia 1.86);
384 ⋅ 11300 ⋅ 180 ⋅ hsag 500
1158,6 ⋅ 500
hsag ≥ 90003 = 814,672 mm
384 ⋅ 11300 ⋅ 180
(rezultă din relaţia1.86);
34
muf = 1,00 [51];
p p plp
mdî = ⋅ 0,55 + ⋅ 0,65 =
p p + plp p p + plp
1,25 18,37
⋅ 0,55 + ⋅ 0,65 = 0,64362
1,25 + 18,37 1,25 + 18,37
(s-au aplicat tabele din codul de proiectare [51]);
R f = 3,00N / mm 2 (s-a aplicat [51]);

γ f = 1,25 ([51], forfecare unilaterală în lungul fibrelor);
R f c = 1,00 ⋅ 0,64362 ⋅ 3 ⋅ 1,25 = 2,413575 N / mm 2
1 1
Qz max = ( p p + pld ) ⋅ lc ⋅ = (1,25 + 18,37 ) ⋅ 9000 ⋅ = 88290N ;
2 2
3 Qz max
τ zx max = ≤ 2,413575 N / mm2
2 ⋅ b ⋅ hτ ⋅ k r
(s-au aplicat 1.77 şi 1.87);
3 ⋅ 88290
hτ ≥ = 508,0637 mm
2 ⋅ 180 ⋅ 2,413575 ⋅ 0,6
(rezultă din relaţia 1.87);
h∗ = max ( 600; 814,672; 508,0637 ) [ mm]

h < 1080 mm
 ∗
h∗ = 814,672 mm (s-a aplicat sistemul 1.88);
muî = 1,00 [51];
mdî = 0,64362 (aceeaşi valoare ca la forfecare);
2
R î = 24,0 N / mm ([51], molid, clasa de calitate I);
γ î = 1,10 ([51], încovoiere);
R î c = 1,00 ⋅ 0,64362 ⋅ 24,0 ⋅ 1,10 = 16,991568 N / mm 2

35
k = 0,9 ( tabelul 1.7, îmbinare cu dinţi multipli, l îp > 2t );
0,85 − 0,80
k w = 0,85 − (814,672 − 800) = 0,842664
900 − 800
(tabelul 1.8, interpolare)
( p p + p ld ) ⋅ l c 2 (1,25 + 18,37 ) ⋅ 9000 2
M y max = = = 198652500 N ⋅ mm;
8 8
198652500 2
≤ 16,991568 ⋅ 0,9 N / mm
180 ⋅ hσ 2
⋅ 0,842664
6
6 ⋅ 198652500
hσ ≥ 2 = 716,83827 mm
180 ⋅ 0,842664 ⋅ 16,991568 ⋅ 0,9
(rezultă din relaţia 1.89);
hoptim = k ∗ ⋅ t ≥ max ( h∗ , hσ ) = max ( 814,672;716,83827) = 814,672 mm


hoptim < hs = 1080 mm
k ∈ N
 ∗
814,672
k ∗ ≥ = 33,9446
24
Modulare în plus conform inegalităţii

k ∗ = 34
hoptim = 34 ⋅ 24 = 816 mm (s-a aplicat sistemul 1.90).
5.8. Extrase de repere
În alcătuirea secţiunii longitudinale se ţine cont de următoarele

aspecte:
 lungimea minimă a unui reper;
 lungimea maximă a unui reper;
 lungimea grinzii;
 lăţimea grinzii;
36
 tipul îmbinărilor adoptat pentru zona întinsă;
 tipul îmbinărilor adoptat pentru zona comprimată;
 proiecţia lungimii îmbinărilor de alungire lî p;
 numărul de îmbinări de alungire existente în aceeaşi secţiune
transversală - mărimea porţiunii din înălţimea secţiunii
transversale în care lamelele au îmbinări de alungire;
 zona, din punct de vedere a solicitării, în care se află îmbinările de
alungire;
 distanţele minime permise între îmbinările vecine, îmbinări de
alungire, aparţinând celor două lamele consecutive din aceeaşi
zonă de solicitare;
 distanţele minime permise între îmbinările vecine, îmbinări de
alungire, aparţinând celor două lamele consecutive din zone
diferite de solicitare;
 zonele în care tensiunile ce apar pe secţiunea transversală au
valori maxime şi valori situate în vecinătatea maximelor;
 clasa de serviciu în care sunt utilizate elementele;
 încleierea sau neîncleierea îmbinărilor de lăţire;
 utilizarea cât mai raţională a categoriilor de calitate ale lemnului;
 utilizarea unei game diverse de lungimi de repere;
 simplificarea execuţiei prin existenţa unui număr cât mai mic de
repere.
Lungimea minimă a unui reper

Lungimea minimă a unui reper influenţează alcătuirea secţiunii
longitudinale prin limitarea posibilităţilor de realizare din repere
a lungimii finale l. Cu cât lr kmin are valoare mai mică cu atât
numărul posibilităţilor de realizare din repere a lungimii finale l
este mai mare (alcătuirea este mai flexibilă). În România
conform [69, 70, 72] lr kmin este 250 cm.
Lungimea maximă a unui reper
Lungimea maximă influenţează alcătuirea secţiunii longitudinale prin
limitarea numărului de îmbinări de alungire şi prin posibilitatea
ce o dă proiectantului de a evita realizarea de îmbinări de
alungire în zonele cu tensiuni normale maxime şi apropiate de
valorile maxime.
37
Lungimea grinzii
Lungimea grinzii este elementul esenţial în alcătuirea secţiunii
longitudinale, realizarea lungimii l fiind de fapt scopul alcătuirii
secţiunii longitudinale.
Lăţimea grinzii
Lăţimea grinzii influenţează alcătuirea secţiunii longitudinale numai în
cazul înnădirii pe lăţime concomitent cu neîncleierea îmbinărilor
de lăţire.
Tipul îmbinărilor adoptat pentru zona întinsă

În zona întinsă se adoptă una din îmbinările prezentate la punctul
1.6.3 (pe suprafeţe teşite, cu dinţi multipli). Adoptarea îmbinării
pe suprafeţe teşite presupune proiecţii mari ale îmbinărilor de
alungire, lî p, şi influenţe majore în alcătuire secţiunii
longitudinale. Adoptarea îmbinării cu dinţi multipli presupune
proiecţii mici ale îmbinărilor de alungire, lî p, şi permite uşurarea
efortului de proiectare şi simplificarea execuţiei prin adoptarea
unui număr redus de repere.
Tipul îmbinărilor adoptat pentru zona comprimată

De obicei, în zona comprimată, se adoptă îmbinările cap la cap, lî p
este nulă, cu consecinţe benefice la nivelul de proiectare şi
realizare. În cazul adoptării îmbinărilor cu dinţi multipli, din
dezideratul simplificării realizării pe ansamblu – existenţa unui
singur tip de îmbinare, lî p nu este nulă şi evident influenţa
asupra alcătuirii secţiunii longitudinale este diferită.
Proiecţia lungimii îmbinărilor de alungire lî p

Analiza făcută la alegerea tipurilor de îmbinări evidenţiază influenţa
proiecţiei lungimii îmbinărilor de alungire în alcătuirea secţiunii
longitudinale.
38
Numărul de îmbinări de alungire existent în aceeaşi secţiune
transversală – mărimea porţiunii din înălţimea secţiunii
transversale în care lamelele au îmbinări de alungire
Regulile de alcătuire şi proiectare limitează mărimea porţiunii din
înălţimea secţiunii transversale în care lamelele au îmbinări de
alungire la maxim o pătrime din h. Această regulă presupune
proiectarea diferenţiată a alcătuirii lamelelor funcţie de poziţia
pe care o ocupă în cadrul secţiunii longitudinale. Lamelele unui
element se proiectează de aceeaşi grosime şi, în consecinţă,
regula se poate transfera la nivelul numărului de îmbinări de
alungire existent în aceeaşi secţiune transversală raportat la
numărul de lamele ce alcătuiesc secţiunea respectivă (maxim o
pătrime din numărul lamelelor).
Zona, din punct de vedere a solicitării, în care se află îmbinările

de alungire
În funcţie de zona de solicitare îmbinările diferă: cap la cap în zona
comprimată, cap la cap în zona cu tensiuni de întindere reduse,
pe suprafeţe teşite sau cu dinţi multipli în zona cu tensiuni de
întindere ridicate (cap la cap pentru zonele cu hIIc şi hIII, pe
suprafeţe teşite sau cu dinţi multipli în zona cu h I şi h IIî ). Tipurile
de îmbinări utilizate şi valorile lî p influenţează, după cum s-a
arătat mai sus, proiectarea secţiunii longitudinale.
39
Distanţele minime permise între îmbinările vecine, îmbinări de
alungire, aparţinând la două lamele consecutive din
aceeaşi zonă de solicitare
Aceste distanţe, impuse prin regulile de alcătuire, conduc împreună
cu numărul maxim de îmbinări din aceeaşi secţiune
transversală la proiectarea diferenţiată a alcătuirii lamelelor
funcţie de poziţia pe care o ocupă în cadrul secţiunii
longitudinale.
Distanţele minime permise între îmbinările vecine, îmbinări de

alungire, aparţinând celor două lamele consecutive din
zone diferite de solicitare
Aceste distanţe, impuse prin regulile de alcătuire, conduc împreună
cu numărul maxim de îmbinări din aceeaşi secţiune
transversală la proiectarea diferenţiată a alcătuirii lamelelor
funcţie de poziţia pe care o ocupă în cadrul secţiunii
longitudinale.
Zonele în care tensiunile ce apar pe secţiunea transversală au

valori maxime şi valori situate în vecinătatea maximelor
Îmbinările de alungire din zona întinsă aduc slăbiri ale rezistenţelor de
calcul ale lemnului, rezistenţele sunt afectate cu coeficientul k –
tabelul 1.7. Acest fapt presupune alcătuirea lamelelor din zona
întinsă astfel încât îmbinările să fie cât mai depărtate de punctul
unde tensiunea normală este maximă la nivel de lamelă.
În zonele cu forţe tăietoare mari se impun măsurile indicate la punctul

1.6.5.2. Aceste elemente influenţează evident proiectarea
Clasa de serviciu în care sunt utilizate elementele

Funcţie de clasa de serviciu la punctul 1.6.2 sunt date cazurile de
obligativitate a încleierii îmbinărilor longitudinale – cant la cant –
margine la margine – de lăţire, în situaţia lamelelor înnădite.
Încleierea sau neîncleierea acestor îmbinări influenţează modul
de dispunere relativă a îmbinărilor de prelungire la reperele ce
alcătuiesc lamela înnădită şi, în acelaşi timp, proiectarea
40
Încleierea sau neîncleierea îmbinărilor de lăţire
În afara cazurilor de obligativitate a încleierii îmbinărilor de lăţire, cele
date la punctul 1.6.2 în funcţie de clasa de serviciu în care sunt
încadrate elementele, restul îmbinărilor de lăţire pentru cazul
lamelelor înnădite pot fi încleiate sau descleiate. Funcţie de
decizia luată de proiectant, îmbinări încleiate sau descleiate,
este şi realizarea proiectării secţiunii longitudinale (influenţa
modului de realizare îmbinării de lăţire asupra dispunerii
relative a îmbinărilor de prelungire la reperele ce alcătuiesc
lamela înnădită).
Utilizarea cât mai raţională a categoriilor de calitate ale lemnului

Categoriile de calitate ale lemnului se utilizează distinct atât pe
fiecare zonă a secţiunii transversale ( hI, hIIî , hIIc , hIII) cît şi pe zonele
secţiunii longitudinale (pe pătrimile din l, pătrimi adiacente
rezemărilor, se utilizează lamele de categoria de calitate I şi III). În
acest mod se utilizează raţional categoriile de calitate ale lemnului şi,
implicit, determină alcătuirea secţiunii longitudinale.
Utilizarea unei game diverse de lungimi de repere

Elementele realizate din lemn lamelat încleiat trebuie concepute
astfel încât să se utilizeze o gamă diversă de lungimi de repere.
Acest deziderat derivă din raţiuni economice şi trebuie armonizat cu
dezideratul simplificării execuţiei prin existenţa unui număr cât mai
mic de repere. Din această armonizare rezultă un optim al
executantului reflectat în proiectarea secţiunii longitudinale.
Simplificarea execuţiei prin existenţa unui număr cât mai mic de

repere
Execuţia elementelor realizate din lemn lamelat încleiat este cu atât

mai simplă cu cât elementul este compus dintr-un număr mai mic de
repere. Respectarea acestui deziderat implică abordarea în
consecinţă a proiectării secţiunii longitudinale.
Se observă din analiza mai sus făcută că proiectarea secţiunii

longitudinale este dificilă trebuind să fie luat în considerare întregul
sistem de interconectări al aspectelor menţionate.
41
Pentru ordonarea abordării proiectării se fac notaţiile:
• lr min – lungimea minimă a unui reper – definită la punctul 1.6.3;
• lrmax – lungimea maximă a unui reper – vezi punctul 1.6.3;
• Rk – reperul ’’k’’;
• Rsi – reperul cel mai scurt din lamela ’’i’’;
• Rli – reperul cel mai lung din lamela ’’i’’;
• lrsi – lungimea reperului Rsi;
• lrli – lungimea reperului Rli;
• Li – lamela ’’i’’, lamelele sunt numerotate de jos în sus de la 1 la nl;
• l – lungimea lamelei – lungimea elementului;
• nl – numărul de lamele ce alcătuiesc grinda din lemn lamelat
încleiat;
• lr k – lungimea reperului k – definită la punctul 1.6.2;
• nvx – numărul de lamele ce au îmbinări de prelungire la abcisa x,
figura 1.130;
• li,i+1(t-t) – distanţa dintre axele a două îmbinări vecine, una
aparţinând lamelei ’’i’’ şi cealaltă aparţinând lamelei ’’i+1’’,
îmbinările fiind realizate prin teşire, figura 1.131;
• li,i+1(d-d) – distanţa dintre axele a două îmbinări vecine, una
îmbinările fiind realizate cu dinţi multipli, figura 1.132;
• li,i+1(t-c) – distanţa dintre axele a două îmbinări vecine, una
aparţinând lamelei ’’i’’ şi fiind realizată prin teşire iar cealaltă fiind
realizată cap la cap şi aparţinând lamelei ’’i+1’’, figura 1.133;
• li,i+1(d-c) – distanţa dintre axele a două îmbinări vecine, una
aparţinând lamelei ’’i’’ şi fiind realizată cu dinţi multipli iar cealaltă
fiind realizată cap la cap şi aparţinând lamelei ’’i+1’’, figura 1.134;
• li,i+1(c-c) – distanţa dintre axele a două îmbinări vecine, una
îmbinările fiind realizate cap la cap, figura 1.135;
• lî pt – lungimea proiecţiei unei îmbinări realizată prin teşire, figura 1.115;
• lî pd – lungimea proiecţiei unei îmbinări realizată cu dinţi multipli,
figura 1.116;
• Li – Li+1 – ansamblul lamelelor ’’i’’ şi ’’i+1’’;
42
• zhI – zona întinsă în care se utilizează lamele din lemn de
categoria de calitate I;
• zhIIî – zona întinsă în care se utilizează lamele din lemn de
categoria de calitate II;
• zhIII – zona, parţial întinsă parţial comprimată, în care se utilizează
lamele din lemn de categoria de calitate III;
• zhIIc – zona comprimată în care se utilizează lamele din lemn de
categoria de calitate II.
x
Figura 1.130 Definirea noţiunii nvx; pentru cazul prezentat nvx = 4 = o îmbinare
pe suprafaţă teşită şi 3 îmbinări cap la cap
Li+1
Li
l îp/2 l îp/2 l îp/2 l îp/2
li,i+1(t-t)
Figura 1.131 Definirea noţiunii li,i+1(t-t)

Li+1
Li
l îp/2 = = = = l îp/2
li,i+1(d-d)
Figura 1.132 Definirea noţiunii li,i+1(d-d)
Li+1
l îp/2 l îp/2 Li
li,i+1(t-c)
Figura 1.133 Definirea noţiunii li,i+1(t-c)
Li+1
Li
l îp/2 = = li,i+1(d-c)
43
Figura 1.134 Definirea noţiunii li,i+1(d-c)
Li+1
Li
li,i+1(c-c)
Figura 1.135 Definirea noţiunii li,i+1(c-c)
Cu notaţiile de mai sus pot fi scrise următoarele relaţii:

lrsi ≥ lrmin (1.95)
lrli ≤ lrmax (1.96)
li,i+1(t-t) ≥ 10 t (1.97)
li,i+1(d-d) ≥ 10 t (1.98)
li,i+1(t-c) ≥ 20 t (1.99)
li,i+1(d-c) ≥ 20 t (1.100)
li,i+1(c-c) ≥ 20 t (1.101)
nvx ≤ nl/4 (1.102)
Pornind de la aceste notaţii şi de la aspectele mai sus menţionate,

paşii necesari proiectării secţiunii longitudinale ale unei grinzi simplu
rezemate (figura 1.136), supuse la încovoiere şi încărcată cu o
sarcină uniform distribuită, sunt (notă – pentru o mai bună înţelegere
se lucrează în paralel şi cu valori numerice – Exemplul 11):
• proiectarea lamelei L1:

- materialul utilizat – molid;
- lungimea l – 9480 mm;
- lrmin – 2500 mm [42];
- lrmax – 4800 mm – din considerentele mai sus prezentate;
- din proiectarea secţiunii transversale a rezultat:
- pe porţiunile marginale,adiacente reazemelor, de lungime l/4,
alcătuirea din figura 1.136 b;
- pe porţiunea centrală, de lungime l/2, alcătuirea din figura
1.136 c;
- b – 180 mm – lamelă înnădită, figura 1.108 - br 1 = br 2 = 140
mm; br 3 = br 4 = 40 mm;
- clasa de serviciu – 1;
44
- lamelă exterioară – clasa de serviciu 1 – îmbinarea de lăţire
se realizează prin încleiere – reperele ce se îmbină pentru a forma
lăţimea b nu au liniile de încleiere decalate;
- încadrarea în zone de utilizare a categoriilor de calitate – zhI
pe toată lungimea l, figura 1.136;
- adoptarea grosimii t – grosimea t a fost adoptată la
proiectarea secţiunii transversale funcţie de clasa de serviciu –
clasa de serviciu 1, tab.1, t ≤ 45 mm, t = 30 mm;
- adoptarea tipului de îmbinare de prelungire – conform zonei
pot fi adoptate îmbinări pe suprafeţe teşite sau îmbinări în dinţi
multipli – pentru exemplificare se alege îmbinarea pe suprafeţe
teşite;
- calculul lî p - conform tabelului 1.7 pentru a obţine k = 0,9 se
adoptă lî pt ≥ 10t, lî pt = 300 mm;
- analiza poziţiei din punct de vedere a valorii tensiunilor
normale – momentul Mymax este la mijlocul deschiderii – figura
1.136, secţiune în care apare tensiunea maximă de întindere
σxmax – tensiune maximă ce se află în lamela L1;
- decizia de alcătuire – îmbinările de prelungire, pe suprafeţe
teşite conform exemplului, să fie cât mai mult îndepărtate de
secţiunea în care apare tensiunea normală maximă de întindere
σxmax – dispunerea centrală a unui reper de lungime maximă, R2
în cazul exemplului A prezentat, B figura 1.138;
- verificări: l/4 – δ l/4 l/4 l/4 - δ
B – B A – A A – A B –B
- l = ∑k lr k-∑p lî p A; relaţia 1.58;
B
- l = 2500+5000+2500-300-300 = 9400 mm;
- condiţia (1.39); lrs1 = 2500 mm = lrmin;
- condiţia (1.40); h lrll = 5000 mm = lrmax; h
c
I
I
c
I
I
- nl = 17 – figura 1.137- nu este necesară verificarea 1.101

- decât de la L5, 5 h I
I> nl/4; I
I
- descrierea A reperelor:
–A reperele sunt
h
M max
B – B prezentate în figurile
y
1.108, 1.137, 1.138, c
I
I
h
1.139 şi 1.140 precum
c
I
I
h
şi în tabelul 1.11.
I I
h h
0
1 0
5 1
5
=
=
h
h
140 40 40 140 45
40 140 140 40
b = 180 b = 180
Figura1.136 Prezentarea grinzii căreia i se proiectează secţiunea
longitudinală; a – schema statică, tipul încărcării, eforturi maxime;
b – secţiunea A-A; c – secţiunea B-B; A-A şi B-B au rezultat
în urma proiectării secţiunii transversale;
R1=Rs1 δ = (l – lc)/2 – figuraR21.118;
=Rl1 cotele sunt în mm. R1
l îpt=300 l îpt=300
lr1=2500 lr1=2500
lr2=5000
lr2=9400
Figura 1.137 Secţiune longitudinală prin lamela 1; cotele sunt în mm.
0
4
A A
1
2200 300
2500
0
3 A - A
2200 300
Figura 1.138 Reperul 2500
R1; cotele sunt în mm
46
0
4
A 1 A
300 4400 300

5000
A - A
0
300 4400 300 3
Figura 1.139 Reperul5000

R2; cotele sunt în mm
A 0
4
A
2200 300
2500
A - A 0
3
2200 300
2500
Figura 1.140 Reperul R3; cotele sunt în mm.
A A
300 4400 300 0
4
5000
A - A 0
3
300 4400 300
5000
Tabelul 1.11 – prezentarea reperelor ce alcătuiesc lamela 1
Denumirea Lăţimea Lungimea Categoria de Numărul de Figura
reperului reperului reperului calitate a bucăţi (planşa)
(mm) (mm) materialului
R1 140 2500 I 2 33
R2 140 5000 I 1 32
R3 40 2500 I 2 34
R4 40 5000 I 1 35

- lamelă interioară – clasa de serviciu 1 – nu este obligatoriu ca
îmbinarea de lăţire să se realizeze prin încleiere – adoptăm îmbinări
47
de lăţire realizate prin încleiere pentru a micşora numărul reperelor -
reperele ce se îmbină pentru a forma lăţimea b nu au liniile de
încleiere decalate;
- încadrarea în zone de utilizare a categoriilor de calitate – zhI pe
toată lungimea l, figura 1.136;
- adoptarea tipului de îmbinare de prelungire – conform zonei pot fi
adoptate îmbinări pe suprafeţe teşite sau îmbinări în dinţi multipli –
pentru L1 s-au adoptat îmbinări pe suprafeţe teşite – firesc pentru L2
se aleg aceleaşi îmbinări – lî pt = 300 mm;
- analiza poziţiei din punct de vedere a valorii tensiunilor normale –
momentul Mymax este la mijlocul deschiderii – figura 1.136, secţiune
în care apare tensiunea maximă de întindere σxmax – valoarea cea
mai mare a tensiunii normale din L2 este inferioară valorii σxmax;
- decizia de alcătuire – îmbinările de prelungire, pe suprafeţe teşite
conform exemplului, să fie cât mai mult îndepărtate de secţiunea în
care apare valoarea cea mai mare a tensiunii normale din L2 –
dispunerea centrală a unui reper de lungime inferioară valorii lrmax
pentru a putea fi respectată relaţia 1.96 şi pentru a putea avea
distanţa Δ = 50 mm (distanţă definită în figura 1.142) – distanţa Δ
permite ’’strecurarea’’ în una din lamelele superioare a unei îmbinări
cap la cap, poziţionare necesară înlesnirii verificării 1.102, figura
1.141; având în vedere că R1 şi R3 din L1 au lrmin reperele adiacente
reazemelor din lamela L2 vor trebui să aibă lungimi mai mari ca lrs 1 şi,
în consecinţă, decizia de alcătuire este corectă;
Rezultă:
- lr 5 = lr 7 = lrmin+Δ+ lî pt = 2500+50+300 = 2850 mm;
- lr 6 = lr 8 = l+2 lî pt-2 lr 5 = 9400+2 300- 2 2850 = 4300 mm;
- verificarea relaţiei 1.96 atrage după sine analiza pe Li – Li+1, în cazul
exemplului L1 – L2, figura 1.143;
- verificări:
- l = ∑k lr k-∑p lî p; relaţia (1.58); 0
4
lR=7 2850+4300+2850-300-300
R8 = 69400 mm;R7
R 0
4
- condiţia (1.94); lrs2 = 2850 mm > lrmin; 1
0
A - condiţia (1.95); lrl2 = 4300 mm < lrmax; A
8
1
- condiţia (1.96); l1,2 (t-t) = lî pt/2+Δ+ lî pt/2 = 300/2+50+300/2 =

R5 350 mm >300 10 t = 300 mm 3700 300 R5
- 2850
descrierea reperelor: reperele sunt prezentate 2850 în figurile
1.142, 1.144, 1.145, 1.146, 43001.147 şi precum şi în tabelul 1.12.
9400
R5 R6 R5 0
3
48 lî pt =300 lî pt =300 =

t
lr 5 = 2850 lr 5 = 2850

lr 6 = 4300
l = 9400
Figura 1.142 Lamela L2; cotele sunt în mm.
L2
L1 0
lî pt/2 l1,2(t-t)=350 lî pt/2 3
R5 t
t
0
3
R1
lr 1=2500 lî pt=300 Δ
50 lî pt=300
lr 5=2850
Figura 1.143 Prezentarea ansamblului L1 – L2; cotele sunt în mm.
0
4
A A
1
2550 300
2850
0
A - A 3
2550 300
2850
0
A 4
1 A
300 3700 300

4300
A - A 0
3
300 3700 300
4300
49
A 0
A
4
2550 300
2850
A - A 0
3
2550 300
2850
0
A 4 A
300 3700 300
4300
A - A 0
3
300 3700 300

4300

Denumirea Lăţimea Lungimea Categoria de Numărul Figura
reperului reperului reperului calitate a de bucăţi (planşa)
R5 140 2850 I 2 39
R6 140 4300 I 1 40
R7 40 2850 I 2 41
R8 40 4300 I 1 42

îmbinarea de lăţire să se realizeze prin încleiere – adoptăm
îmbinări de lăţire realizate prin încleiere pentru a micşora
numărul reperelor - reperele ce se îmbină pentru a forma lăţimea
b nu au liniile de încleiere decalate;
- încadrarea în zone de utilizare a categoriilor de calitate – zhI
pe toată lungimea l, figura 1.136;
- adoptarea tipului de îmbinare de prelungire – conform zonei
pot fi adoptate îmbinări pe suprafeţe teşite sau îmbinări în dinţi
50
multipli – pentru L1 şi L2 s-au adoptat îmbinări pe suprafeţe
teşite – firesc pentru L3 se aleg aceleaşi îmbinări – lî pt = 300 mm;
- analiza poziţiei din punct de vedere a valorii tensiunilor
normale – momentul Mymax este la mijlocul deschiderii – figura
1.136, secţiune în care apare tensiunea maximă de întindere
σxmax – valoarea cea mai mare a tensiunii normale din L3 este
inferioară valorii σxmax;
- decizia de alcătuire – îmbinările de prelungire, pe suprafeţe
teşite conform exemplului, să fie cât mai mult îndepărtate de
secţiunea în care apare valoarea cea mai mare a tensiunii
normale din L3 – dispunerea centrală a unui reper de lungime
inferioară valorii lrmax pentru a putea fi respectată relaţia (1.96)
şi pentru a putea avea distanţa Δ = 50 mm (distanţă redefinită în
figura 1.149) – distanţa Δ permite ’’strecurarea’’ în una din
lamelele superioare a unei îmbinări cap la cap, poziţionare
necesară înlesnirii verificării (1.96), figura 1.148;
Având în vedere că R5 şi R 7 din L2 au lr 5 = lr 7 = 2850 mm, valori
obţinute relaţia lrmin+Δ+ lî pt , reperele adiacente reazemelor din
lamela L3 vor trebui să aibă lungimi mai mari ca lr 5 = lr 7 şi, în
consecinţă, decizia de alcătuire este corectă;
- rezultă:
- lr 9 = lr 11 = lrmin+Δ+ lî pt +Δ+ lî pt = 2500+50+300+50+300 =
3200 mm;
- lr 10 = lr 12 = l+2 lî pt-2 lr 9 = 9400+2 300- 2 3200 = 3600 mm;
- verificarea relaţiei (1.96) atrage după sine analiza pe Li – Li+1,
în cazul exemplului L2 – L3, figura 1.149;
- verificări:
- l = ∑k lr k -∑p lî p; relaţia (1.58);
l = 3200+3600+3200-300-300 = 9400 mm;
- condiţia (1.95); lrs3 = 3230 mm > lrmin;
0
- condiţia
R11 (1.95); lrl 3 = 3600
R12 mm < lrmax;
R10 R11 4
- condiţia (1.96); l2,3 (t-t) = lî pt/2+Δ+ lî pt/2 = 300/2+50+300/2 0

4
0
=
1
A 350 mm > 10 t = 300 mm A
8
1
- descrierea reperelor: reperele sunt prezentate în figurile

R9 1.148, 1.150, 300 1.151, 1.152, 30001.153 şi precum
300 şi în tabelul
R9 1.13.
3200 3200
3600
9400
R9 A - A R10 R9 0
3
lî pt =300 lî pt =300 =
t
51
lr 5 = 3200 lr 5 = 3200
lr 6 = 3600
l = 9400
Figura 1.148 Lamela L3 ; cotele sunt în mm.
L2
L1 0
lî pt/2 l1,2(t-t)=350 lî pt/2 3
R5 t
t
0
3
R1 lr =2850 lî pt=300 Δ
50 lî pt=300
1 lr 5=3200
0
A A
4
1
2900 300
3200
A - A 0
3
2900 300
3200
0
A A
4
1
300 3000 300

3600
A - A
0
3
300 3000 300
3600
52
A A
0
2900 300 4
3200
A - A
0
3
2900 300
3200
Figura1.152 Reperul R11; cotele sunt în mm.
A 0
A
4
300 3000 300
3600
A - A
0
3
300 3000 300
3600
Figura1.153 Reperul R12; cotele sunt în mm.

Denumirea Lăţimea Lungimea Categoria de Numărul de Figura
reperului reperului reperului calitate a bucăţi (planşa)
R9 140 3200 I 2 45
R10 140 3600 I 1 46
R11 40 3600 I 2 47
R12 40 4300 I 1 48

îmbinarea de lăţire să se realizeze prin încleiere – adoptăm îmbinări
de lăţire realizate prin încleiere pentru a micşora numărul reperelor -
reperele ce se îmbină pentru a forma lăţimea b nu au liniile de
încleiere decalate;
- încadrarea în zone de utilizare a categoriilor de calitate – zhIIî pe

53
- adoptarea tipului de îmbinare de prelungire – în zh IIî pot fi adoptate
îmbinări cap la cap;
- analiza poziţiei din punct de vedere a valorii tensiunilor normale –

momentul Mymax este la mijlocul deschiderii – figura 1.136, secţiune
în care apare tensiunea maximă de întindere σxmax – valoarea cea
mai mare a tensiunii normale din L4 este inferioară valorii σxmax;
- decizie de alcătuire – îmbinările de prelungire cap la cap să fie cât

mai mult îndepărtate de secţiunea în care apare valoarea cea mai
mare a tensiunii normale din L4 – dispunerea centrală a unui reper de
lungime cât mai mare concomitent cu respectarea condiţiilor 1.58,
1.95, 1.96 şi 1.97; se testează posibilitatea ca L 4 să fie alcătuită din
trei repere, două fiind simetrice şi a reduce în acest mod numărul
tipurilor de repere ; condiţia 1.98 presupune l3,4 (t-c) ≥ 20 t = 600 mm;
- pornind de la condiţia 1.98 rezultă lungimea reperului marginal ar
putea avea una din cele două valori, figura 1.154:
- lr 9-lî pt/2-l3,4 (t-c) = 3200-150-600 = 2450 mm;
- lr 9-lî pt/2+l3,4 (t-c) = 3200-150+600 = 3650 mm;
se constată că nici una din cele două valori nu e bună fiindcă 2450
mm < lrmin iar (l-3650) nu poate fi împărţită în două repere ce
respectă condiţiile 1.95 şi 1.96; în consecinţă prima decizie de
alcătuire nu este corectă;
- decizie de alcătuire – nu pot fi trei repere într-o sublamelă şi, în

consecinţă, o sublamelă va fi alcătuită din două repere din care unul
de lrmax – o singură îmbinare de prelungire cap la cap;
- rezultă:
- lr 13 = lr 15 = 5000 mm, figura 1.155;
- lr 14 = lr 16 = 9400-5000 = 4400mm, figura 1.155;
- l verificarea relaţiei 1.98 atrage după sine analiza pe L i – Li+1, în
cazul exemplului L3 – L4, figura 1.156;
- verificări:
- l = ∑k lr k-∑p lî p; relaţia (1.58); l = 5000+4400 = 9400 mm;
- condiţia (1.94); lrs4 = 4400 mm > lrmin;
54
- condiţia (1.95); lrl4 = 5000 mm = lrmax;
- condiţia (1.98); l3,4 (t-c) = lrmax-lr 9+ lî pt/2 = 5000-3200+300/2
= 1950 mm > 20 t = 600 mm;
- condiţia (1.98); l3,4 (t-c) = (l-lrmax) - lr 9 + lî pt/2 =
l3,4 (t-c) = 9400 – 5000 -3200 + 300/2 = 1350 mm
1350 mm > 20 t = 600 mm;
- descrierea reperelor: reperele sunt prezentate în figurile 1.155,
1.156, 1.157, 1.158, 1.159 şi precum şi în tabelul 1.14.
lr 9
lî pt/2 lî pt/2
R9 R10
L4
l3,4 (t-c) l3,4 (t-c)
lr 9-lî pt/2-l3,4 (t-c) lr 9-lî pt/2+l3,4 (t-c)
Figura 1.154 Analizarea posibilităţii alcătuirii lamelei 4 din 3 repere
R15 R16
0
0
0
4
A 8
4
1
1
A
R13 lr 15=lr 13=5000 R14 lr 14=lr 16=4400

R13 l = 9400 R14
A - A 0
3
lr 13=5000 lr 14=4400
l = 9400
Figura 1.155 Lamela L4 ; cotele sunt în mm.
lr 13= lr max
1950> l3,4 (t-c)=600
R13
L4
L3
R9 lî pt/2
lr g=3200 300
A 0
4
A
1
500
0 55
A-A 0
3
500
0
A 0
4
A
1
4400
A-A 0
3
4400
A 0 A
500 4
A - A0 0
500 3
0
A 0 A
440 4
0
0
440 3
0

Denumirea Lăţimea Lungimea Categoria de Numărul Figura
reperului reperului reperului calitate a de bucăţi (planşa)
R13 140 5000 II 1 1.157
R14 140 4400 II 1 1.158
R15 40 5000 II 1 1.159
R16 40 4400 II 1 1.160

îmbinarea de lăţire să se realizeze prin încleiere – adoptăm
îmbinări de lăţire realizate prin încleiere pentru a micşora numărul
56
reperelor - reperele ce se îmbină pentru a forma lăţimea b nu au
liniile de încleiere decalate;
- încadrarea în zone de utilizare a categoriilor de calitate – zhIIî pe
- adoptarea tipului de îmbinare de prelungire – în zh IIî pot fi adoptate
îmbinări cap la cap;
- analiza poziţiei din punct de vedere a valorii tensiunilor normale – L 5
este în apropierea axei neutre;
- decizie de alcătuire – din două repere cu respectarea condiţiilor
1.58, 1.94, 1.95 şi 1.100
– condiţia 1.100 presupune li,i+1(c-c) = l4,5 (c-c) ≥ 20 t = 600 mm;
- rezultă:
- lr stânga = lr 15- l4,5 (c-c) = 5000-600 = 4400 mm = lr 14 , figura
1.161, şi identitate între reperele lamelei L 4 şi L5;
- nu mai sunt necesare verificarea condiţiilor 1.58, 1.94, 1.95 şi
1.100;
- L5, 5 > nl/4 şi este necesară verificarea 1.101; nvx ≤ nl/4,
figura 1.162;
- descrierea reperelor: reperele sunt prezentate în figurile 1.155,
1.157, 1.158, 1.159, 1.160 şi precum şi în tabelul 1.15.
lr stânga l4,5 (c-c) R16
L4
R15 lr 15=15000
Figura 1.161 Determinarea lungimii lr stânga; cotele sunt în mm.
lr 14 = 4400
L5
L4
L3
L2
L1
2200 300 50 300 50 300 1800
5000
Figura 1.162 Verificarea nvx ≤ nl/4; se observă că pentru lamelele
L1.... L5, nvx = 0
57
În mod asemănător se proiectează toate lamelele. Pe zhIIc se aplică
raţionamentul legat de proiectarea lamelelor L1, L2, L3.
1.6.9 Esenţe de lemn utilizate – condiţii de umiditate [69]
Pentru lemnul lamelat încleiat pot fi utilizate numai speciile, sau

combinaţiile de specii, recunoscute ca fiind corespunzătoare
fabricaţiei acestui material.
Sunt adaptate şi disponibile în cea mai mare parte din ţările
europene, următoarele esenţe:
• brad (Abies alba);
• molid (Picea abies);
• pin silvestru (Pinus sylvestris);
• duglas (Pseudotsuga mensiesii).
Alte specii au fost de asemenea utilizate pentru fabricarea lemnului

lamelat încleiat:
• hemlock de vest (Tsuga heterophylla);
• pin-larice de corese şi pin negru de Austria (Pinus nigra);
• larice (Larix decidua);
• pin maritim (Pinus pinaster);
• plop (Plopus robusta, Plopus alba);
• pin radiata (Pinus radiata);
• molid de Sitka (Picea sitchensis);
• cedru roşu de vest (Thuya plicata).
Conţinutul de umiditate impus reperelor (lamelelor) depinde dacă

lemnul a fost sau nu tratat cu un produs de protecţie, tabelul 1.15.
Tabelul 1.15 Conţinutul de umiditate al reperelor (lamelelor) în momentul

încleierii
Tipul de lemn Limitele conţinutului Abaterea conţinutului de
de umiditate din umiditate între reperele
fiecare reper (lamelele) dintr-un element
(lamelă) de lemn lamelat încleiat
Lemn netratat 8% - 15% maxim 4%
Lemn tratat cu produse 11% - 18% maxim 4%
de protecţie
58
1.6.10 Adezivi
Adezivii folosiţi la îmbinarea elementelor din lemn pot fi adezivi

curenţi şi adezivi pentru îmbinarea elementelor de rezistenţă (adezivi
structurali).
Adezivii structurali sunt produse folosite pentru îmbinarea a două sau

mai multe elemente din lemn cu scopul de a realiza un element cu
structură unică care să aibă rezistenţă şi durabilitate pe toată durata
de existenţă a structurii.
Spre deosebire de alte tipuri de îmbinări soluţiile încleiate transmit

doar eforturi de lunecare iar îmbinarea nu permite nici o deplasare
sub încărcări.
Adezivii folosiţi pentru realizarea elementelor structurale din lemn

trebuie să îndeplinească o serie de condiţii dintre care cele mai
importante sunt:
- să fie rezistenţi la acţiunea apei şi a umezelii (rezistenţa minimă a
peliculei după o oră de fierbere sau imersie în apă timp de 24 ore
să fie cel puţin de 1,5 N/mm 2);
- rezistenţa la forfecare a adezivilor să fie mai mare decât
rezistenţa lemnului la forfecare în lungul fibrelor;
- să reziste la acţiunea ciupercilor.
Rezistenţele minime de rupere ale îmbinărilor încleiate solicitate la
forfecare trebuie să aibă valorile minime date în tabelul 1.16, [51] [69].
Tabelul 1.16 Rezistenţele minime la rupere ale îmbinărilor încleiate solicitate
la forfecare
Rezistenţa minimă la rupere la forfecare
Felul încercării (N/mm2)
Răşinoase Foioase tari
Încercare pe probe în stare 6,0 8,0
uscată (15 % umiditate)
Încercare pe probe după 24 4,0 5,5
ore de imersie în apă
Adezivii cei mai utilizaţi pentru elementele structurale din lemn

lamelat încleiat sunt:
59
• adezivi pe bază de rezorcin-formaldehidă (R.F.);
• adezivi pe bază de fenol-rezorcin-formaldehidă (F.R.F.);
• adezivi modificaţi pe bază de uree-formaldehidă (U.F.);
• adezivi pe bază de melamină-uree-formaldehidă (M.U.F.).
Adezivii pe bază de rezorcin-formaldehidă (R.F.) şi cei pe bază de

fenol-rezorcin-formaldehidă (R.F.F.) sunt de tipul I. Ei sunt în fază
lichidă iar încleierea atât la temperatură obişnuită cât şi la
temperaturi ridicate. Grosimea stratului de adeziv este în mod curent
de maximum 1 mm. Aceşti adezivi se pot folosi la interior, exterior,
sau în mediu marin, sunt inerţi şi nu atacă nici lemnul nici metalul.
Adezivii pe bază de uree-formaldehidă (U.F.) fac parte din tipul II şi

sunt obţinuţi prin reacţia dintre uree şi formaldehidă, reacţie
accelerată la cald şi cu aport acid. Aceşti adezivi nemodificaţi au
rezistenţă limitată la cad şi la apă şi pot fi uşor dezagregaţi sub
efectul conjugat al căldurii şi umidităţii ridicate.
Adezivii pe bază de melamină-uree-formaldehidă (M.U.F.) sunt de

tipul II. Prin prezenţa melaminei se creşte rezistenţa la apă şi la
intemperii satisfăcând multe din exigenţele tipului I. Ei se pot întări
atât la cald cât şi la rece .
Alegerea adezivilor se face conform tabelelor 1.17; 1.18.
Tabelul 1.17
Tipul Timpul Precauţiuni de Avantaje Inconveniente
adezivului de întrebuinţare
întărire*
F.R.F. 8 – 16 h Păstrare: 5 – Rezistenţă la Îmbinări de
la 20 0C 12 luni la mai intemperii culoare
puţin de 200C închisă
Temperatura
2 – 4h minimă de Rezistenţă la foc Abrazivitate
la 40 0C aplicare 150C
Produs toxic
F.R.F. 12 h la Păstrare: 6 Rezistenţă la Îmbinări de
cu utilizare 20 0C luni la 20 0C intemperii culoare
specială la închisă
produsele Temperatura
60
din lemn 2 – 3h minimă de Rezistenţă la foc Abrazivitate
0 0
lamelat la 40 C aplicare 18 C
M.U.F. 6 – 12 h Păstrare: 2 – 6 Rezistenţă la apă Abrazivitate
la 20 0C luni la 200C şi umiditate
Rezistenţă
1 – 3h Temperatura satisfăcătoare la
la 40 0C minimă de căldură
aplicare 180C
Rigiditate ridicată
Îmbinări de
culoare deschisă
U.F. 8 – 16 h Păstrare: 2 – 6 Rigiditate ridicată Rezistenţe
modificat la 20 0C luni la 200C scăzute la
intemperii
Îmbinări de
15 – 30 Temperatura culoare deschisă Sensibilitate la
minute la minimă de temperaturi
0 0
60 C aplicare 15 C mai mari de
70 0C
Abrazivitate
Alţi adezivi cu aplicabilitate în domeniul lemnului lamelat încleiat sunt
cei epoxidici. Aceşti adezivi sunt formaţi din două componente:
- răşină epoxidică;
- substanţă de concertare a aminelor primare şi / sau
secundare.
Adezivii au caracteristici de rezistenţă şi de durabilitate bune iar rezistenţa
la intemperii se situează între valorile oferite de M.U.F. şi F.R.F.
Dezavantajele lor sunt legate de costul ridicat şi de particularităţile de
punere în operă şi, din aceste motive, se folosesc la repararea
grinzilor de lemn lamelat încleiat cu zone desprinse.
Tabelul 1.18 Folosirea adezivilor funcţie de condiţiile de exploatare
Domeniul de utilizare Tipuri de adezivi
R.F./F.R.F. M.U.F. U.F.
Exterior + (+) x
> 50 0C + (+) x
> 85 % umiditate + (+) x
Mediu marin + x x
≤ 50 0C; ≤ 80 % umiditate + + +
61
+ - recomandaţi; x – nerecomandaţi; (+) – folosire cu restricţii
Utilizarea adezivilor epoxidici la realizarea lemnului lamelat încleiat se

face sub forma unui amestec adeziv şi microfibre de lemn. Acest
amestec denumit şi gap-filling permite aplicarea presiunii necesare
realizării elementelor din lemn lamelat încleiat. Prezentarea
proprietăţilor mecanice ale unor asemenea sisteme epoxi comparativ
cu proprietăţile unor esenţe de lemn sunt arătate în tabelul 1.19.
Tabelul 1.19 Comparaţie între proprietăţilor mecanice ale sistemelor epoxi şi
trei esenţe de lemn
Materiale Densitate Tensiuni maxime de Tensiuni maxime de
medie întindere forfecare în lungul
(Kg/m )
3
perpendiculare pe fibrelor lemnului
fibra lemnului (Mpa) (Mpa)
Frasin 750 6,5 14
Pin de Oregon 500 2,5 8
Cedru roşu 350 1,5 7
Sisteme epoxi 1110 66 - 71 25 - 30
1.6.11 Reguli de fabricaţie
Fabricarea este compusă din următoarele etape:

• pregătirea reperelor;
• pregătirea lamelelor;
• încleierea;
• strângerea;
• asigurarea condiţiilor de polimerizare.
Pregătirea reperelor
Reperele trebuie să fie îmbinate la lungimea finală înainte de a fi

rindeluite. În cursul acestei operaţii temperatura lemnului trebuie să
fie constant egală sau mai mare de 15 0C.
În cazul în care lamela este alcătuită dintr-un singur reper, lamelă
neînnădită, sau din două repere a căror îmbinare de lăţire nu este
încleiată reperele la lungimea finală sunt rindeluite sau suportă o
prelucrare echivalentă.
62
În cazul în care lamela este alcătuită din două repere, lamelă
înnădită, şi îmbinarea de lăţire este încleiată reperele sunt rindeluite
pe canturi şi realizată îmbinarea de lăţire la lungimea finală a lamelei.
Rindeluirea trebuie să fie efectuată cu 24 ore înaintea încleierii, în
afară de cazul când este sigur că esenţa lemnoasă şi condiţiile de
depozitare nu produc nici o alterare inacceptabilă suprafeţelor. În
cazul unor esenţe dificil de încleiat, de exemplu cu un conţinut ridicat
de răşină, sau când lamelele au suportat un tratament de protecţie,
rindeluirea trebuie efectuată cu 6 ore înainte de încleiere.
Pregătirea lamelelor
În discuţie este cazul neprezentat la pregătirea reperelor, al lamelei
înnădite cu îmbinare de lăţire încleiată. Lamela obţinută, la lungimea
şi lăţimea finală, este rindeluită după aceleaşi reguli ca şi reperele.
La nivel de lamelă abaterile dimensionale admisibile sunt prezentate

în tabelul 1.20.
Tabelul 1.20 Abaterile dimensionale admisibile la nivel de lamelă
Abatere maximă în raport cu grosimea medie, Diferenţa maximă de
pe o lungime de lamelă de 1m grosime pe lăţimea unei
Pentru toţi adezivii Pentru adezivii ureo- secţiuni transversale de
mai puţin cei ureo- fenolici nemodificaţi lamelă
fenolici nemodificaţi
0,2 mm 0,1 mm 0,15% din lăţime
0,3 mm
Încleierea
În momentul încleierii suprafeţele lamelelor (reperelor) trebuie să fie
curate.
Adezivul trebuie să fie aplicat în mod uniform şi în cantitate suficientă

conform recomandărilor producătorului de adeziv.
Cantitatea minimă prevăzută în mod obişnuit este de 350 g/m 2, în
afara cazului de polimerizare în curenţi de înaltă frecvenţă, unde
aceasta se reduce la 200 g/m2.
Strângerea
63

Calcul Elemente Lemn Lamelat Incleiat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calcul Elemente Lemn Lamelat Incleiat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALEXANDRU SECU

(suport de curs pentru master)

Funcţie de poziţia planurilor de încleiere faţă de dimensiunile secţiunii

Funcţie de poziţia planurilor de încleiere faţă de dimensiunile secţiunii

Funcţie de alcătuirea lăţimii lamelei se disting:

Din punct de vedere a lăţimii pot fi scrise relaţiile:

În figura 1.108 se prezintă un exemplu de lamelă înnădită pe lăţime.

234 lî 1= 48 384/2 b

lr 1 = lr 3 = 282

Pornind de la figura 1.108 şi de la notaţiile mai sus făcute în

Precizări privind rizurile practicate pe lamele:

Reguli de alcătuire a lemnului lamelat încleiat orizontal compus din

Orientarea lamelelor (reperelor) în secţiunea transversală a unui

Figura 1.109 Orientarea lamelelor într-o secţiune transversală

5.3. Reper - Reguli de alcătuire

La nivel de reper regulile de alcătuire sunt:

Îmbinările de alungire dintre repere sunt de trei tipuri [42]:

Figura 1.114 Îmbinare cap la cap

Figura 1.115 Îmbinare pe suprafeţe teşite

Îmbinările de lăţire, utilizate la lamelele înnădite (figura105b), se

Figura 1.117 Îmbinare de

5.4. Alcătuirea secţiunii transversale

a) Predimensionarea secţiunii transversale

Predimensionarea secţiunii transversale presupune următorii paşi:

Din condiţia de rigiditate înălţimea secţiunii transversale a grinzii

Date de intrare: l = 948 cm; lc = 900 cm; t = 45 mm

Observaţie. Se consideră că prin rindeluire şi prin adaosul de adeziv

a2) Predimensionarea înălţimii secţiunii din condiţia de stabilitate

Observaţie. Se consideră că prin rindeluire şi prin adaosul de adeziv

b) Dispunerea lamelelor pe înălţimea secţiunii transversale

Unul din avantajele lemnului lamelat încleiat este posibilitatea utilizării

Alegerea categoriei de calitate a cherestelei ce formează lamelele

Figura 1.119 Categoriile de calitate ale pieselor din lemn

Tabelul 1.6 Alegerea categoriei de calitate a cherestelei ce formează

Figura 1.120 Alcătuirea constructivă a elementelor realizate

Figura 1.123 Alcătuirea constructivă a elementelor

Pentru proiectarea grinzilor solicitate la încovoiere nealternantă se

Înălţimile hI, hIiî , hIic, hIII au expresiile de mai jos:

Date de intrare: h = 16 lamele x 3 cm = 48 cm; t = 30 mm = 3 cm;

5.4.2. h Grinzi cu secţiunea transversală în formă de dublu T

a) Predimensionarea secţiunii transversale

Se definesc următoarele notaţii pentru secţiunea transversală (figura 1.125):

• bt =b – lăţimea tălpii şi a grinzii;

Predimensionarea secţiunii transversale presupune următorii paşi:

a1) Predimensionarea înălţimii tălpii

Se fac următoarele notaţii:

a2) Predimensionarea înălţimii inimii

Înălţimea inimii se obţine din sistemul (1.70).

a3) Predimensionarea lăţimii inimii

Lăţimea inimii se obţine din condiţia de stabilitate (1.71).

Dispunerea lamelelor pe înălţimea secţiunii transversale se face

5.5. Verificări de rezistenţă

Pe secţiunea transversală a grinzii obţinută în urma

5.5.1. Verificarea tensiunilor normale

Verificarea tensiunilor normale se face în punctul unde sunt tensiuni

 determinarea încărcărilor corespunzătoare stării limită de

R i c = mui ⋅ mdi ⋅ R i γ i (1.72)

Valorile coeficienţilor muî (coeficienţii condiţiilor de lucru care introduc

Tabelul 1.7 Determinarea coeficientului k

Tabelul 1.8 Determinarea coeficientului kw

În care W y ,net este modulul de rezistenţă net, determinat pe

5.5.2. Verificarea tensiunilor tangenţiale

Verificarea tensiunilor tangenţiale se face în secţiunea în care forţa