ROLUL ŞCOLII ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII

TINEREI GENERAŢII

Creativitatea didactică consta capacitatea educatorului în proiectarea şi relizarea activităţilor

prin permanenta sa adaptare la schimbările ce au loc la nivelul sistemului şi al procesului de
învăţământ.
Creativitatea are un rol important în obţinerea unor produse reale sau mintale, care conduc în
mod cert spre progres în plan social. Fără îndoială, imaginaţia este componenta principală a
creativităţii, dar pentru a realiza o creaţie de valoare este nevoie de atât de o motivaţie puternică, cât
şi de o mare dorinţă şi perseverenţa. De altfel, la fel de importantă este şi experienţa, cunoştinţele
acumulate de-a lungul timpului în alte domenii şi la alte discipline, precum şi varietatea acestora.
Un rol foarte important în formarea comportamentului creator îl are şcoala. Aceasta poate fi
considerată ca principal instrument în cultivarea creativităţii la tânăra generaţie.
Şcoala, în zilele noastre, are o nouă preocupare în ce priveşte libertatea de gândire şi
exprimare liberă a tinerilor. Acest lucru da rezultate mai bune atunci când şi părinţii contribuie la
acest lucru. Este important ca aceştia să înţeleagă că pentru a deveni independenţi, tinerii nu
trebuiesc îngrădiţi cu prejudecăţi şi stereotipuri.
La rândul ei, societatea are o mare influenţă în dezvoltarea spiritului creativ indiferent de
domeniu. La acest lucru contribuie şi gradul de dezvoltarea a ştiinţei, tehnicii şi artei.
În ce priveşte şcoala, în educarea creativităţii, foarte importantă este relaţia dintre profesor şi
elev (autentic democratică şi de cooperare), metodele folosite, atitudinea cadrului didactic faţă de
elev şi atmosfera creată de acesta la clasă.
Fiecare cadru didactic trebuie să ştie cum să intervină în cazul unor blocaje, a unor obstacole
ce pot apărea ca piedici în calea manifestării imagiaţiei şi creativităţii. Dealtfel, creativitatea este
educabilă.
Dezvoltarea creativităţii la elevi se poate face pe mai multe căi:
- Prin modernizarea întregului sistem de învăţământ, în toate aspectele sale, care să conducă
către o creativitate a pedagogiei;
- Prin introducerea unor activităţi creative în cadrul unor discipline, intradisciplinar;
- Prin înfiinţarea unui curs de sine stătător care să vină în sprijinul celorlalte discipline, având
caracter interdisciplinar, supradisciplinar şi paradisciplinar.
Năzuinţa spre o mai mare dezvoltare a spiritului creativ a condus la conceperea de noi
metode, care pe de o parte au menirea să sprijine creativitatea, iar pe de alta, să combată eventualele
blocaje.
 Metodele de stimulare a creativităţii constituie un sistem de procedee specifice, polivalente,
ce sunt orientate în sprijinul dezvoltării mentale a elevului, prin oferirea unor multiple posibilităţi de
a-şi exersa şi aplică ideile într-un mod cât mai creativ şi original.
În predarea creativă un rol important îl are şi strategia aleasă. Printr-o proiectare judicioasă şi
creativă, prin înlănţuirea unor situaţii educaţionale pe care elevul le va parcurge, acesta va deveni
posesorul unor noi cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi competenţe.
Iată câteva metode moderne cunoscute şi folosite cu succes în predarea creativă a activităţilor
la clasă: “Brainstorming”, “Starbursting (Explozia stelară)”,” Tehnica 6/3/5”, “Metoda Philips 6/6”,
“Discuţia panel”” Metoda pălăriilor gânditoare”,” Caruselul”, “Masa rotundă”, “Interviul de grup”,
“Studiul de caz”, “Incidentul critic”, “Controversa creativă”, “Tehnica acvariului”, “Tehnica focus-
grup”, “Patru colţuri”, “Metoda Frisco”, “Sinectica”, Buzz-groups”, “Metoda Delphi” şi altele.
Învăţarea centrată pe elev este un alt factor modern folosit în procesul instructiv-educativ.
Aceasta se bazează pe creativitatea şi stimularea participativă a elevului în scopul dezvoltării
potenţialului sau creativ.
Instruirea centrată pe elev presupune o corectă folosire atât a mijloacelor tradiţionale, cât şi a
celor moderne. Prin asocierea lor, cadrul didactic reuşeşte să stimuleze participarea elevului într-un
mod cât mai creativ şi original, ţinându-se cont totodată şi de stilul propriu al fiecăruia.
În concluzie, şcoala are multiple posibilităţi prin care poate contribui la educarea spiritului
creativ. Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut şi de modificat în sistemul actual de învăţământ,
mai ales în modul de gândire şi stilul de predare la clasă.

Bibliografie:
· Cucoş Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2001;
· Gârboveanu Maria,, Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981;
· Stoica Ana, Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1983;