Ține-mă de mână

Atunci când sunt strivită și străină,

tu ține-mă cu drag mai strâns de mână.
Când mă-nfășor în liniște deplină,
tu ține-mă frumos și cald de mână.
Chiar dacă par pe zariște stăpână,
tu ține-mă neîncetat de mână.
Atunci când sunt supusă sau păgână,
tu ține-mă, mai ține-mă de mână.

Mai ține-mă, mai ține-mă de mână,

când sunt puțin noroasă sau senină,
în lumea asta tristă și haină
și prin pădurea de splendoare plină,
tu ține-mă duios și cald de mână.
În orele de umbră și lumină,
în seara fumurie sau divină,
la vreme rea cu ore de rugină
în anii toți ce au să ne mai țină
tu ține-mă neîncetat de mână.

Veghind fidel făptura mea de tină

sub cer noros, pe drumu-n serpantină,
prin marea vieții fără de hodină,
tu ține-mă cu dragoste de mână.
Când capul meu spre asfințit se-nclină,
și-atuncea să mă ții tot tu de mână...