-MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA FEG EDUCATION ROSIORII DE VEDE

LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU

CERTIFICAREA

COMPETENTELOR PROFESIONALE

Nivelul 5 de calificare

Domeniul: Sanatate si asistenta pedagogica

Calificarea: Asistent medical generalist

Indrumator, Cursant,

Popescu Rodica

Rosiorii de vede, 2018

 SCOALA POSTLICEALA FEG EDUCATION

ROSIORII DE VEDE

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU BOALA PARKISON

ABSOLVENT

AUGUST 2018
2
 CUPRINS

ARGUMENT……………………………………………………………………pag5

CAPITOLUL I………………………………………………………………pag6-7

ISTORIC SI DEFINITIE

CAPITOLUL II……………………………………………………………...pag8-17

1.2.1- ETIOPATOGENIE

1.2.2- TABLOU CLINIC

1.2.3- NOTIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

1.2.4- STRUCTURA NEURONULUI

1.2.5- METODE DE INVESTIGARE

CAPITOLUL III…………………………………………………………...pag18-22

SIMPTOMATOLOGIE

CAPITOLUL IV…………………………………………………………...pag23-24

TRATAMENT

CAPITOLUL V…………………………………………………………….pag25-62

FIŞE TEHNICE

1.5.1- CAZURI

1.5.2- CONCLUZII DESPRINSE DIN CAZURILE REZOLVATE

CAPITOLUL VI…………………………………………………………...pag63-71

ANEXE

1.6.1- EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

1.6.2- INJECŢIA INTRAVENOASĂ

3
1.6.3- RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE

1.6.4- ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SOLIDE PE CALE ORALA

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………pag72-73

4
 ARGUMENT

Suferinta, fie ea fizica sau morala, este o parte integranta din existenta terestra. Si nu
e om care sa fi fost scutit de ea…Se pare ca intr-o anumita masura macar,ea ne ajuta
sa evoluam. Dar daca depaseste anumite limite de intensitate sau timp, ea ne leaga
aripile. Si atunci trebuie sa cautam sa iesim din impas. Dar poate ca boala nu este un
lucru atat de simplu…Ne-am intrebat vreodata de ce apare ? Poate ca ea are un
anumit rol in viata noastra si nu este “ o nenorocire care ne loveste din senin”. Poate
ca este un semn, o lectie de viata sau o incercare menita sa necalauzeasca spiritual,
chiar cu pretul suferintei fizice. Am ales tema prezentului proiect in ideea de a
prezenta cauzele, aparitia, evolutia si ,intr-un final, tratamentul unei astfel de
suferinte umane.

5
 CAPITOLUL I

ISTORIC

JAMES PARKINSON a descries boala Parkinson in 1817 sub denumirea de

“Paralizie agitata” boala ce-i poartă numele si care este mai frecventă la bărbati,
după vârsta de 40-50 de ani, având o evolutie lentă, progresivă.

Definitie:

Este o afecţiune extrapiramidală de cauză necunoscută, caracterizată prin

tremurături rigiditate bradikinezie (mişcări lente), faţa îşi pierde mobilitatea şi
expresivitatea devine rigidă, mersul are mişcări încete şi paşi mici (mers stepat).

Nu de multe ori in stagiile de neurologie am observat dependenţa acestor

pacienţi de cei din jur, în special in stadiile avansate ale bolii, ceea ce face o dramă
socială a existenţei acestor bolnavi care sunt abadonaţi in suferinţă, atât de familie
cât şi de prieteni.

Bolnavii de Parkinson nu trebuie considerati o povară ci trebuie ajutaţi şi

înteleşi deoarece handicapul lor este involuntar, tremurătura si hipertonia
reprezentand simptomatologia de temut a acestei afecţiuni. Nu de multe ori
conflictele acestor bolnavi cu cei din familie se leagă chiar de aceste simptome care
determină pacientul de a-si pierde fineţea miscărilor si de a deveni “mari
neîndemanatici”.

INCIDENTA

Boala Parkinson debutează dupa varsta de 40 ani şi are o incidentă maximă in

jurul vârstei de 60 de ani.

6
 După multi autori maladia Parkinson detine unul dintre primele locuri între
bolile care produc invaliditate permanentă.

7
 CAPITOLUL II

Etiopatogenie

Sindromul parkinsonian poate fi cauzat de:

-intoxicaţii cu oxid de carbon, mangan, sulfuri de carbon;

-afectiuni vasculare cerebrale: ateroscleroza cerebrală;

-traumatism cranian;

Tumorile cerebrale;

-nu se consideră a avea caracter ereditar, dar există o predispozitie familială.

Mecanismul patologic este reprezentat de procesele degenerative ale nucleelor si

căilor extrapiramidale.

Anatomia patologică:

Leziunile de la nivelul lui locus niger sunt constante şi caracteristice.

Degenerescenţa este vizibilă adesea macroscopic.

Examenul histologic arată dispariţia unui mare număr de neuroni pigmentaţi cu

atrofia neuronilor rămaşi. Pigmentul melanic eliberat se găseşte răspândit în ţesutul
învecinat, fie extracelular, fie fagocitat de celulele gliale.

TABLOU CLINIC :

Sindroame parkinsoniene de altă etiologie

Sindroame parkinsoniene post-encefalice

Tabloul parkinsonismului postencefalic prezintă câteva particularităţi. Apariţia sa la

o vârsta tânară nu este rară, debutul situându-se în general în jurul vârstei de 40 ani.
8
Sindroame parkinsoniene vasculare

Etiologia vasculară a unui sindrom parkinsonian este discutabilă. La bolnavii

ateromatosi şi hipertensivi, simptomatologia parkinsoniană este frecvent atipică şi
asimetrică, putându-se asocia cu semne neobişnuite, cum ar fi un semn al lui
Babinski sau un sindrom pseudo-bulbar.

Sindroame parkinsoniene tumorale

Etiologia tumorală este rară. Meningeoamele parasagitale, tumorile frontale, septale

şi de ventricol III pot produce un asemenea sindrom.

Sindroame parkinsoniene traumatice

Etiologia traumatică a unui sindrom parkinsonian va fi admisă cu prudenţă. În

majoritatea cazurilor, traumatismul joacă doar un rol revelator.

5. Sindroame parkinsoniene toxice

Sindromul parkinsonian ce poate surveni în urma unei intoxicaţii cu oxid de carbon

îmbracă un aspect hipertonico - hiperkinetic. Examenul histopatologic evidenţiază
leziuni necronice bilaterale ale palidului.

NOTIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI

NERVOS CENTRAL

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A

SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

9
Sistemul nervos, împreună cu cel endocrin, reglează majoritatea funcţiilor din
organism.

Sistemul nervos este alcătuit din tesut nervos, având la baza, funcţia reflexă,
asigura legătura organismului cu mediul ,realizând unitatea organism-mediu, Iar pe
de alta parte coordoneaza activitatea tuturor organelor şi aparatelor corpului,
asigurând unitatea funcţională a organismului.

1. Creier

2. S.N.C. (creier + măduva spinării)

3. Măduva spinarii

Sistemul nervos este diferenţiat în organe receptoare, care culeg stimuli din
mediul intern si extern:

-exteroceptorii ; în care intră şi organele de simţ, ce culeg stimuli:

Tactili;

Termici;

Dureroşi;

Vizuali;

Auditivi, olfactivi, gustative,

din mediul extern

- proprioceptorii, culeg stimuli de la nivelul aparatului locomotor, legat de starea

de tensiune a muşchilor, de poziţia segmentelor corpului etc.

-interoceptorii, care culeg informaţii de la nivelul organelor interne.

10
 Acesti stimuli sunt transmişi prin: fibre sensitive si prin căile de conducere ale
sensibilităţii (tactile,termice etc.), până la centrii superiori de integrare şi în ultima
instanta la scoarţa cerebrală. Aceasta îi supune la analiză si sinteză şi elaborează
comenzi pe care le transmite organelor efectoare (muşchi,organe interne,glande etc.)

Pe considerente morfologice si funcţionale, sistemul nervos poate fi împărţit în:

sistemul nervos central sau cerebrospinal (SNC), cuprinzând encefalul

si măduva spinării;

sistemul nervos periferic(SNP) –conţine prelungirile neuronilor care constituie nervii

pe traiectul cărora se pot găsi şi ganglioni (corpii neuronali). Sub raport histologic,
sistemul nervos este alcătuit in principal din neuroni.

11
Structura neuronului

Neuronul este unitatea anatomo-funcţională a sistemului nervos fiind format din:

corpul celular si prelungirile sale. Acestea sunt:

Axonul, prelungire de obicei unică şi lungă prin care influnxul nervos pleacă de la
celula;

Dendritele, prelungiri scurte, prin care influxul vine la celulă.

- Fibra nervoasă este continuarea axonului şi este constituită dintr-un fascicul de

neurofibrile, numit cilindrax, învelit sau nu de o teacă de mielină.

12
- Prin intermediul fibrelor nervoase se realizează legătura dintre doi neuroni,
legătura care se numeste sinapsă.

- Energia care circulă de–a lungul fibrei nervoase se numeste influx nervos.

- După sensul impusului nervos se deosebesc:

neuron afferent care conduce impulsul de la periferie către centru (calea senzitivă);

neuron eferent, care conduce impusul de la centru spre periferie (calea motoare).

Corpii neuronali formează substanta cenusie a sistemului nervos, iar prelungirile

acestora substanta albă.

Encefalul este format din: două emisfere cerebrale;

formaţiunile de la baza creierului;

trunchiul cerebral;

cerebelul.

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos,

învelite în cele trei foite meningiene.

Fiecare dintre ele cuprinde câte patru lobi:

- frontal;

- parietal;

- temporal;

- occipital;

13
 Coordonând functionarea sistemului nervos, scoarţa cerebrală controlează
întreaga activitate a organismului.

Ea deţine în primul rând funcţia de reprezentare si selectionare, de elaborare a

ideilor, gândirea (rationamentul), denumită de Pavlov activitate nervoasă superioară.

Spre deosebire de reflexele necondiţionate, care sunt înnăscute, reflexele

condiţionate sunt dobândite, apar pe parcursul existentei individului, determinate de
diferite condiţii ale mediului extern.

La nivelul scoartei se realizează integritatea superioară, cu alte cuvinte

adaptarea organismului la schimbările mediului extern, înregistrate cu precizie
precum şi legătura dintre diferitele părti ale organismului.

14
Metode de investigare

-Notiuni de semiologie

Examenul unui bolnav cu o afectiune neurologică cuprinde interogatoriul,

examenul fizic şi examene paraclinice.

*Interogatoriu trebuie să cerceteze sistematic simptomele funcţionale de care se

plânge bolnavul:

tulburări de mers;

tulburări de sfinctere

de limbaj

şi psihice: afectivitate;

atentie;

rationament.

*Examenul fizic este examenul neurologic propiu-zis, se face de obicei într-o

anumită ordine:

Examenul sensibilităţii este legat de colaborarea bolnavului. Se incepe cercetând

tulburările subiective putând să existe: senzatii de înţepături; furnicături; dureri
spontane. Examenul sensibilitătii se completează cu cercetarea simţului
stereognostic care constă în recunoaşterea unui obiect prin atingere cu ochii închişi.

Examenul mobilităţii voluntare urmăreşte depistarea deficitului motor prin studiul

mişcărilor spontane si al forţei musculare segmentare. Se realizează prin colaborare
cu pacientul si i se cere să execute mişcări de flexie; extensie; abductie; rotatie,
observâdu-se daca acesta le execută cu usurinta sau nu.
15
Examenul tonusului muscular se realizează spunându-i bolnavului să-si relaxeze
complet membrul examinat, în timp ce examinatorul mobilizează pasiv fiecare
membru cercetând rezistenţa musculara si amplitudinile miscării.

Examenul contracţiilor si al miscarilor involuntare cum ar fi clipitul, pendularea

membrelor în mers sunt diminuate sau abolite în sindromul Parkinson.

Examenul stationării si al mersului implică nu numai coordonarea mişcărilor dar şi

echilibrarea acestora. Se examinează observând bolnavul in ortostatism; pe varful
picioarelor sau pe calcaie; precum si caracterul mersului.

Examenul echilibrului se face în ortostatism cerând bolnavului să îşi lipească

picioarele.

Examenul reflexelor comportă cercetarea: -reflexelor cutanate;

-de postura;

-patologice

-osteotendinoase.

Examenul troficităţii permite de asemenea informaţii importante. Atrofiile musculare

sunt in general de origine periferică.

Examenul limbajului constă în punerea în evidenţă a tulburărilor de vorbire.

Tulburările de vorbire pot interesa întelegerea limbajului:

-afazie (imposibilitatea exprimării şi înţelegerii cuvintelor);

-disartrie (articularea cuvintelor);

-disfazia (bâlbâiala);

16
 -dislalia (imposibilitatea de a pronunţa anumite sunete);

Coordonarea miscărilor este facultatea de a pune în actiune cât mai mulţi muşchi
pentru a efectua o mişcare si este tot o metodă de investigare. Ea se realizează prin
mecanisme complexe la care participa: cerebelul; aparatul vestibular; trunchiul
cerebral şi scoarţa cerebrală.

17
 CAPITOLUL III

Simptomatologie

Debutul bolii este insidios. Simptomele bolii apar când nivelul de dopamina
din creier scade cu circa 20%.

Primele semne sunt adesea puţin evocatoare:

dureri nesistematizate

oboseală rapidă

reducerea activităţii

Nu rareori aceste manifestări iniţiale conduc la un diagnostic eronat

(reumatism, stare depresivă). Adesea, apariţia tremurăturii este aceea care atrage
atenţia bolnavului şi anturajului său conducând la diagnostic. Chiar înaintea apariţiei
acestui semn, care poate fi tardiv sau chiar să lipsească, există un ansamblu de
semne ce permit recunoaşterea sindromului parkinsonian.
18
 Hipochinezia, caracterizată prin sărăcia şi lentoarea mişcărilor, este un semn
fundamental şi precoce al tabloului clinic.

Simptomele se manifestă numai pe o jumătate a corpului extinzându-se apoi si

la cealaltă jumătate.

Bolnavul observă o greutate în efectuarea miscarilor, o întepenire a membrelor

mişcările devin mai încete, mai puţin îndemânatice.

Parkinsonianul este un bolnav puţin mobil, a cărui expresie gestuală este

remarcabil redusă. La nivelul extremităţii cefalice, raritatea clipitului fixitatea
privirii şi sărăcia mimicii conferă faciesului un aspect de mască rigidă, inexpresivă,
impasibilă, pe care nu se reflectă emoţiile.

În această boală există o tulburare importantă a iniţiativei motorii, bolnavul pare

că îşi economiseşte mişcările care sunt rare, lente, uneori doar schiţate. Timpul
necesar îmbrăcării, alimentaţiei durează foarte mult.

Tremurătura parkinsoniană este o tremuratură de repaus care dispare in

timpul mişcărilor voluntare şi în somn.

Aceasta este foarte evidentă la nivelul extremităţilor membrelor.

19
Tremurătura mâinilor seamănă cu mişcarea de numărare a banilor.

La nivelul picioarelor, tremurătura imită mişcarea de pedalare.

Tremuraturile cuprind si muschii mimicii, ai limbii, ai masticaţiei – sincron, iar

odată cu trecerea anilor devin mai ample, sunt exagerate la emoţii sau oboseală si
dispar în timpul somnului.

Rigiditatea musculara – este un alt semn caracteristic acestei afecţiuni, este

datorată unei hipertonii cu caracter particular, al musculaturii si poate fi pusă în
evidenţă în timpul mişcărilor pasive (flexia sau extensia antebratului pe brat), avem
impresia ca îndoim –dezdoim un baston de ceara sau plumb.

Alteori miscarile de flexie – extensie se fac sacadat, dând impresia că mişcăm

o roată dinţata, semnul “roţii dinţate”.

Ca si tremuraturile, rigiditatea musculaturii cuprinde treptat musculatura

mimicii, limbii, masticatiei – bolnavul are fata imobilă, rigidă, înghetată, seamană cu
o mască tristă sau indiferentă.

Vorbirea devine monotonă, lentă, dizartritică, din ce în ce mai greu de inteles,

astfel încât în stadiile avansate ale bolii, bolnavul este complet mut.

În ortostatism, corpul bolnavului are o atitudine tipică, cu trunchiul aplecat

inainte.

Tonusul postural este notabil modificat la parkinsonieni în sensul unei

atitudini generale în flexie. Această tendinţă la flexie apare precoce la nivelul cotului.
Bolnavul este înţepenit, fixat în această atitudine anormală pe care o păstrează în
toate activităţile, mai ales în mers care se face fără supleţe, cu paşi mici, ce uneori se

20
accelerează până la fugă şi nu se poate opri decât atunci când se loveşte de o
rezistenţă.

Tremurătura, fără a fi constantă, se observă într-o bună parte din cazuri. Este o
tremurătură de repaus ce apare la un anumit grad de relaxare musculară, dispărând în
timpul mişcărilor voluntare şi adeseori la menţinerea unei atitudini. Este exagerată
de emoţii, oboseală şi dispare în somn.

Bradikinezia sau seipokinezia un alt semn caracteristic: miscarile sunt lente,

mersul devine din ce in ce mai dificil, mai lent, cu pasi mici taraiti, fara balansul
membrelor superioare.

În cele din urma, bolnavul nu mai poate merge.

Forme clinice:

Dacă diferitele simptome ale sindromului parkinsonian - tremurătura,

hipochinezia, rigiditatea - sunt reunite în mod obişnuit, este posibil însă şi disocierea
lor, dând loc la forme în care predomină fie tremurătura, fie sindromul hiperton -
hipochinetic; acestea din urmă sunt cele mai grave sub raport funcţional.

Evolutie

Boala are o evolutie lent – progesivă care se poate desfăşura pe durata a 10-20
de ani si chiar peste.

Prognostic

Din punct de vedere al supravietuirii prognasticul este bun. Din păcate însă,
tulburarile extrapiramidale descrise progresează, astfel încât dupa trecera anilor,
bolnavul nu mai poate depune nici un fel de activitate devenind un invalid
permanent.
21
 Rigiditatea se accentuează şi în final bolnavul zace la pat, imobil ca “o
statuie” nu se mai poate misca, nu se mai poate hrani, nu poate vorbi.

În aceasta stare survine moartea prin infectii respiratorii, urinare sau ale pielii
(ecarele de decubit).

22
 CAPITOLUL IV

TRATAMENTUL

Nu exista nici un tratament care sa oprească distrugerea celulelor nervoase ce duce la

aparitia acestei afectiuni.

Tratamentul medicamentos:

s-a bazat pâna în ultimii ani pe antiparkinsonienele de sinteză, care au înlocuit

aproape total alcaloizii de solanacee (atropina, hioscina, scopolamina).

Anticolinergicele de tip: ROMPARKIN, AKINETON, METIXEN la care se

adauga L-DOPA (NAXON, MADOPAR, SINEMET) având în vedere că în cursul
acestei boli, dopamine (metabolit intermediar al catecolaminelor de la nivelul
celebral) scade în nuclei de la baza creierului. Alte medicamente ce se pot administra
sunt VIREGIT sau SELEGIN.

Tratamentul chirurgical :

constă în producerea printr-o intervenţie stereotoxică a unei leziuni, fie în partea

internă a palidului, fie în nucleul latero-ventral al talamusului. Rezultatul constă în
suprimarea tremurăturii şi diminuarea rigidităţii, hipokinezia, nefiind influenţată
uneori chiar agravată.

Interventia neuro-chirurgicală asupra talamusului duce la ameliorarea rigiditatii

si/sau a tremuraturii în special când acestea sunt unilateral (hemiparkinson). Dieta
echilibrată este foarte importantă în cadrul tratamentului. În perioadele terminale,
bolnavul imobilizat la pat trebuie să primească aceleasi ingrijiri ca si bolnavii
comatosi.

23
Tratamentul fizic :

are o importantă considerabilă. Se va căuta ca bolnavii să-şi conserve cît mai mult
timp posibil, toate activităţile profesionale şi extraprofesionale, şi pentru aceasta o
psihoterapie de susţinere este adesea utilă.

Tulburătorilor de mers, hipokineziei şi tendinţei de distonie în flexie, trebuie să li se

opună metode de reeducare activă şi gimnastică funcţională.

Aplicate chiar într-un stadiu foarte avansat al bolii, aceste metode au dat
rezultate remarcabile, permiţând bolnavului o anumită autonomie.

24
 CAPITOLUL V

Prezentarea cazurilor

CAZ I

PREZENTAREA PACIENTULUI H.I

Date identificare : Nume -badea

Prenume - Ion

Varsta -69 ani

Nationalitate - romana

Profesie - inginer mecanic, actualmente pensionar

Data internării : 6 .12. 2017 -SECTIA NEUROLOGIE ROSIORII DE

VEDE

Data externării: 18.12.2017

Diagnostic internare: BOALA PARKINSON

Motivele internării: hipertonie musculara cu alterarea gravă a mişcării posturii,

tulburări echilibru, oboseală marcată, dizartrie, depresie, inapetenţă, constipaţie
cronică, risc crescut de accidente, nu poate vorbi, nu se poate hrăni.

Antecedente personale: nesemnificative

Antecedente heredo-colaterale: – fără importantă

25
Situatie familială şi socială: pacientul este căsatorit, a lucrat ca inginer mecanic la o
mare uzină, este pensionar, locuieste cu soţia, fostă profesoară, pensionară.

Conditii de viata: bune, locuieste cu sotia la bloc, nu fumează, nu consuma alcool,

duce o viata echilibrata si in bună armonie.

Istoricul bolii: Este diagnosticat cu boala Parkinson de aproximativ 15-20 ani,

dispensarizat la cabinetul de neurologie din ambulatoriul de specialitate, unde lunar
vine pentru a primi tratamentul medicamentos si i se face evaluarea stării de sănătate.
Face tratament continuu, conform prescriptiei, dar simptomele se agravează
progresiv: rigiditatea se accentuează tot mai mult, tremuraturile devin violente
(scutura patul), pacientul este imobil, nu se poate hrăni, spăla, nu se poate întoarce în
pat, întepeneste în ortostatism, nu se poate odihni, manifestă comunicare deficitară
(verbal si in scris), incapacitate totală de autoîngrijire si accentuarea stării depresive.

Simptome subiective: fata este rigidă, imobilă, încremenită, îngheţată, vorbire

neinteligibilă, tremuratură de repaus accentuate, capul si trunchiul sunt aplecate
înainte, merge sustinut bilateral, cu pasi mici rigizi, târâiţi, se blochează în mers şi se
dezechilibrează. Tegumentele sunt palide, unsuroase (hipersecretie sebacee),
prezintă o salivaţie excesivă ca urmare a tulburarilor de deglutiţie, este depresiv.

Simptome obiective:

TA = 150/90mmHg;

puls=80-90p/min;

temp.=36,5°C

resp.= 15-25r/min;

gr.sangv.= AB IV, fără alergii.

26
T= 170 cm ;

G=74 kg

Explorări paraclinice:

VSH= 16mm/h (VN=2- 10mm/h)

Hb=11,2 g (VN=13- 15g)

L= 6500 mmc (VN=3500- 8000 mmc)

Glicemie= 1g/100 ml (VN=0,8- 1,1G/100 ml)

Trigliceride=800mg% (VN= 250- 500mg%)

Uree= 50 mg% (VN= 20- 40 mg%)

Colesterol= 400 mg% (VN=150- 280 mg%)

TGO= 30 UI/L (VN= 15-20 UI/L)

TGP= 26 UI/L (VN=10- 40 UI/L)

27
NURSING - Manifestari de dependenta in satisfacerea celor
14 nevoi fundamentale

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14

nevoi fundamentale, cu componente biologice, psihologice, sociale, culturale si
spirituale ale individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea
acestor nevoi este defapt ţelul profesiei de asistentă medicală.

O nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esentială fiintei umane pentru

a-şi asigura starea de bine, în apararea fizică si mentală.

Ca să-si mentină un echilibru fiziologic si psihologic, pacientul trebuie să

atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.

Independenţa în satisfacerea nevoilor reprezintă atingerea unui nivel acceptabil în

satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic si psihologic) prin acţiuni pe care le
îndeplineste individul însusi, fără ajutorul unei alte persoane. Independenţa este
deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin actiuni proprii, îndeplinite de
persoana însăşi.

28
 Dependenţa în satisfacţia nevoilor reprezintă în capacitatea persoanei de a
adopta comportamente sau de a indeplini singur, fara ajutorul unei persoane, actiuni
care sa-i permita un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie
independent.

Manifestari de dependenta in satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

Probleme de dependenta in satisfacerea nevoiei de a respira: Alterarea vocii

Manifestări de dependenţă:

Disfonie/ Afonie/ Senzatia de sufocare/Dispnee

Manifestări de dependenţă:

Ortopnee/ Bradipnee/ Tahipnee/ Tuse/ Hemoptizie/ Mucozităţi

Amplitudine modificata/ Hipoventilatie/ Dispnee de tip Cheyene Stockes,

Kusmaul/ Zgomote respiratorii/ Cianoza/Obstructia cailor respiratorii

Manifestări de dependenţă:

Respiratie dificila pe nas/Prezenta unor secretii abundente/ Epistaxis/ Deformări

ale nasului/ Stranutul/ Aspiratia pe nas sau sforaitul/ Cornaj/ Tirajul

Probleme de dependenta in satisfacerea nevoi de a avea o circulatie buna se

manifesta prin circulatie inadecvata, care are sursa de dificultate de ordin fizic
(alterarea muschiului cardiac, alterarea peretilor arteriali, alterarea debitului cardiac
sau supraincarcarea inimi sau obstructiile arteriale), psihologic (anxietate, stres,
situatii de criza, alimentatia, sedentarismul, etc.).

29
 Manifestari de dependenta:Tegumente modificate (reci, palide,
cianotice)/Tahicardie/Bradicardie/Aritmii cardiace, puls filiform, asimetric, aritmic,
dicrot/Hipertensiunea arteriala/Hipotensiunea arteriala/Hipoxia si hipoxemia

2. Nevoia de a te alimenta si hidrata

Apar doua probleme de dependentă în cadrul nesatisfaceri acestei nevoi:

Alimentaţie si hidratare inadecvată prin deficit

Manifestări de dependenţă:

Anorexie alimentară/ Disfagie/ Conditia cavitătii bucale (ulceraţii, glosite , carii,

gingivite, etc.). /

Dificultăti în digestie si malabsorbtie/ Greaţa, vărsături, aerofagie/ Pirozis/

Recurgitare/ Eructare/ Hidratare insuficienţă – cantitati mici/

Dezechilibru fizic (slăbiciune, tegumente si mucoase uscate)/ Gustul şi valoarea

alimentelor (obiceiuri greşite)

Alimentatie inadecvată prin surplus

Manifestari de dependenta:

Indice ponderal peste 10-15 %/ Greturi, varsaturi/ Bulimie/ Polifagie/ Dificultate de

a se alimenta si hidrata/ Dificultate de a urma dieta/. Greturi sau varsaturi/Refuz de a
se alimenta si hidrata

3. Nevoia de a elimina

Probleme de dependenţă :

Eliminare urinara inadecvată:

30
Manifestări de dependenţă : Cantitativa : poliurie/oligurie/anurie

Manifestări de dependenţă : Calitativa :Polakiuria/Nicturia/Disuria

Alte manifestări: Hematuria/ Albuminuria/ Glicozuria / Hiperstenuria/ Hipostenuria/

Izostenuria/ Urina tulbure/ Retenţia de urina (ischiuria)/ Glob vezical/ Ischiuria
paradoxala/ Polakiuria/

- Incontinenţă urinară si de materii fecale.

Probleme de dependentă :

Enurezis

Incontinenţă urinară şi materii fecale

- Diareea

Manifestări de dependenţă:

frecvenţa, consistenţa, cantitate, culoare, miros, aspect,

crampe, colica, durere locală, semne de deshidratare

- Constipaţia

Manifestări de dependenţă :

frecvenţa, orar cantitate, consistenţă, formă, culoare,

crampe, meteorism, flatulenţă, tenesme, fecalom, anorexie, cefalee, iritabilitate.

- Vărsăturile

Se urmăreşte: frecvenţa, orarul, cantitatea, conţinutul, culoarea, mirosul, forţa de

proiectie si simptomele ce o însotesc (dureri, cefalee, greaţă, transpiraţii)

31
Pot fi: Ocazionale/ Frecvente/ Incoercibile

- Menstra

- Diaforeza (transpiratii abundente)

Se manifesta în funcţie de orar, cantitate, miros, dupa localizare poate fi:

Generalizată

Localizată

- Expectoratia

Manifestari de dependenta, în functie de:

Culoare

Miros

Consistenta

Forma sputei, Aspect, Cantitate

4 .Nevoia de a se misca şi a avea o postura bună

Probleme de dependenţă :

Imobilitate

Manifestări de dependenţă :

Absenţa sau diminuarea miscărilor/ Atonie, musculară, atrofie, hipertrofie

musculara/ Escare de decubit/ Contractura musculara/ Râs sardonic (in tetanie)/
Anchiloza/ Crampe/ Diminuarea interesului pentru miscare.

Hiperactivitate :
32
Manifestari de dependenţă :

Vorbire caracteristică/ Reactie la toti stimuli/ Spasme, ticuri, manie, euforie/

Miscări caracteristice.

Necoordonarea miscarilor

Tulburări prin lipsa sau diminuarea miscărilor normale (ataxie, convulsii,

tremuraturi, tulburari de mers, etc.)

Postura inadecvată

Manifestari de dependenta :

Oboseala musculara/ deformări ale coloanei vertebrale/ deformări ale soldului/

poziţii inadecvate date de boală/ dificultate în schimbarea poziţiei/ torticolis/ bătături

Circulaţie inadecvată

5. Nevoia de a dormi si a se odihni

Probleme de dependenţă :

Insomnia

Vorbim de somn perturbat: - initial/- insomnie terminala

Tipuri de insomnie : - Insomnie dormiţională ;

- Insomnie predormiţională ;

- Insomnie postdormiţională ;

Manifestări de dependenţă :

33
 - Aţipiri în timpul zilei/ Coşmaruri/ Somnambulism/ Apatie/ Pavor
nocturn/ Nelinişte/ Confuzia/ Iritabilitate/

- Sentiment de tristeţe, depresie/ Concentrare scăzută, oboseală

Hipersomnia

Manifestări de dependenţă : - somn modificat ;

- somnolenţă ;

- letargie ;

- narcolopsie ;

- oboseală ;

Disconfort

Manifestari de dependenţă :

- iritabilitate ; - stare de disconfort ;

-diaforeza ;

- dureri musculare ;

Dificultate sau incapacitate de a dormi

6. Nevoia de a se îmbrăca, de a se dezbraca

Manifestări:

Dificultate sau incapacitatea de a se îmbraca si a se dezbrăca

- Dezinteres fată de tinuta- stare de apatie ;

34
- Dezinteres sau refuz faţă de a se îmbraca/ dezbraca ;

- Alegere neadecvată de îmbrăcăminte/Dezbracare continua ;

Nevoia de a fi curat, de a proteja tegumentele

Probleme de dependenţă :

Carenţă de igienă la nivelul:

- părului/ unghiilor/ nas/ cavitate bucală/ piele/ deprinderi igienice

Alterarea tegumentelor si a fanerelor

- eritem ,acne , hemoroizi , excoriaţii , furunculul ,ulcere varicoase ,

cruste ,inpetigo ,alopecia ,vezicule ,vitiligo ,pustule, ulceraţii ,papule ,escare ,
fisuri ,edeme ,descuamaţii ,varice

Dezinteres faţă de igienă

Dezinteres de a urma prescriptiile de igienă

Alterarea mucoaselor

8. Nevoia de a mentine temperatura corpului la limite normale

Probleme de dependenţă :

Hipertermia

Manifestari de dependenţă :

frisoane/ subfebrilitate/ sindrom febril/ Piele rosie, umedă, caldă

Tipuri de curbe febrile :

35
Febra intermitentă ; Febra continuă ;Febra remitentă ; Febra recurentă; Febra
ondulată

Hipotermia

Manifestari de dependenta :

-hipotensiune arterială/ cianoză /eritem/ edeme/oboseală/tulburări de

vorbire/somnolenţă/ degerături/

9.Nevoia de a evita pericolele

Probleme de dependenta:

Vulnerabilitate în faţa pericolelor

Manifestari de dependenţă :

Risc de accidente, răniri, căderi ;

Risc de infecţii ;

Risc de imbolnăvire, fatigabilitate, surmenaj ;

Comportament agresiv sau depresiv ;

11.Nevoia de a comunica

Probleme de dependenta:

Comunicare ineficienţă la nivel senzorial si motor

Manifestari de dependenţă :

Tulburări senzoriale (cecitate, anosmie, hipoestezie,hiperestezie, surditate)

Tulburări motorii (pareze, paralizi, )

36
Tulburări de limbaj (afazie, dizartrie,bâlbâială, dislalia, mutism)

Reacţii afective - insuficienţă sau exces senzorial (neliniste, inactivitate, anxietate,

halucinatii, izolare)

Comunicare ineficientă la nivel intelectual

Manifestari de dependenţă :

Dificultate de a-şi aminti evenimente (amnezie)

Dificultate de a face o judecata, vorbire incoerentă

Comportament neadecvat

Confuzie, obnubilare

Comunicare ineficienta la nivel afectiv

-(agresivitate, devalorizare, apatie, egocentrism, fobie, agorafobie, claustrofobie,

nozofobie, euforie, delir, idei de suicid, halucinatii, etc.)

- Confuzie/Singurătate/Atingerea integritatii funcţiei si rolului sexual

-Izolare socială/Perturbarea comunicării familiale

11.Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri si valori, de a practica religia

Probleme de dependenţă: Culpabilitate

Manifestări de dependenţă:

- Sentiment de vinovăţie/Depresie;

-Anxietate/Tegumente reci si umede, respiraţie accelerate;

-Frustrare;
37
Manifestări de dependenţă:

Sentiment de pierdere, de inutilitate/ Supunerea la un regim/ Incapacitate de a

exercita practica religioasa/ Tulburări de gândire/ Ignoranta fata de sensul propriei
sale existente/ Dificultate de a actiona dupa credintele si valorile sale/ Dificultate de
a participa la activitati religioase;

Neliniste fata de semnificatia propriei existente

12.Nevoia de a fi ocupat si util

Probleme de dependenta:

Devalorizarea

Manifestări de dependenţă :

Sentiment de inferioritate, descurajarea, incapacitate de a trece unele dificultăţi,

somnolenţa, agresivitate, diminuarea motivatiei

Neputinţa

Manifestari de dependenta :

Conflict personal, eşec professional

Dificultate in luarea deciziilor

Retragere, resumarea

Fatigabilitate

Agasare, lipsa de ambitie, oboseala

Dificultate de a se realiza

38
Dificultate de a-si asuma roluri sociale

13.Nevoia de a te recrea

Probleme de dependenta:

Neplăcerea de a efectua activităţi recreative ;

Dificultatea de a îndeplini activitaţi recreative ;

Refuz de a îndeplini activitati recreative ;

Manifestari de dependenţă :

Inactivitate

Plictiseala

Tristete

14.Nevoia de a invaţa cum să-ti păstrezi sănătatea

Probleme de dependenţă:

- Ignoranţa

- Dificultate de a invaţa

- Cunoştiinţe insuficiente

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE BOLNAVULUI H.I

Nr curent Nevoia fundamentala Manifestari de Sursa de dificultate

dependenta

39
1 Nevoia de a respira si Sialoree Hipersalivatie
de a avea o buna
circulatie

2 Nevoia de a bea si de a Alimentatie si Tremuraturi ale

manca hidratare prin deficit membrelor superioare

3 Nevoia de a elimina Incotinenta urinara Relaxare sfincteriana

4 Nevoia de a se misca si Restrictie in miscare Rigiditate musculara

de a avea o buna
postura

5 Nevoia de a dormi si a Insomnie In decubit dorsal capul

se odihni ramane ridicat de pe
perna/”perna psihica”

6 Nevoia de a se imbraca Dificultate de a se Diminuarea mobilitatii

si a se dezbraca imbraca dezbraca necoordonarea
miscarilor active
voluntare

7 Nevoia de a mentine Racirea extremitatilor Vasoconstrictie

temperatura corpului periferica

40
 in limite normale

8 Nevoia de a fi Dificultate in Imposilitatea unei

curat;ingrijit . autoingrijire bune igiene corporale

9 Nevoia de a evita Risc de accidente Tremuraturi ;necoordo

pericolele casnice narea miscarilor

10 Nevoia de a comunica Comunicare Anxietate

ineficienta la nivel
afectiv

11 Nevoia de a actiona Frustare Neacceptarea bolii

conform propiilor
convingeri si valori,de
a practica religia

12 Nevoia de a fi Diminuarea Depresie

preocupat in vederea motivitatii;interesu-lui
realizarii

13 Nevoia de a se recreea Dificultate de a se Vorbire

angaja intr o activitate monotona;dizartrie
recreativa

41
14 Nevoia de a invata Cunostinte Lipsa de interes
cum sa –ti pastrezi insuficiente despre
sanatatea boala

Plan de ingrijire

Obiective pentru pacient

să se străduiască să-şi amelioreze mobilitatea fizică

să-şi controleze parţial coordonarea mişcărilor

să ştie să preîntâmpine accentuarea posturii inadecvate

să-şi câştige şi să-şi păstreze, pe cât posibil, autonomia în autoîngrijire

să exprime sentimente pozitive

să-şi păstreze capacitatea de vorbire

să nu rănească

să nu prezinte depresie, să-şi exprime interesul pentru activităţi zilnice

Intervenţiile asistentei

Planifică :

program zilnic de exerciţii fizice, care cresc forţa musculară, atenuează rigitatea
musculară şi menţin funcţionalitatea articulaţiilor

mersul, înotul, grădinăritul, bicicleta ergonomică

42
exerciţii de extensie şi flexie a membrelor; de rotaţie a trunchiului, asociate cu
mişcarea braţelor (exerciţii active şi pasive)

exerciţii de relaxare generală, asociate cu exerciţii de respiraţie

exerciţii posturale.

Asistenta sfătuieşte pacientul:

să meargă ţinându-se drept, asigurându-şi o bază de susţinere mai mare (mersul cu

picioarele îndepărtate la 25 cm)

să facă exerciţii de mers în ritm de muzică

să forţeze balansarea membrelor superioare şi să-şi ridice picioarele în timpul

mersului

să facă paşi mari, să calce mai întâi cu călcâiul pe sol şi apoi cu degetele

să-şi ţină mâinile la spate, când se plimbă (îl ajută să-şi menţină poziţia verticală a
coloanei şi previne căderea rigidă a braţelor lateral).

în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau în poziţie de

decubit ventral (aceste poziţii pot ajuta la preîntâmpinarea aplecării coloanei în faţă)

când este aşezat în fotoliu, să-şi sprijine braţele pe fotoliu, putându-şi, astfel,
controla tremurul mâinilor şi al braţelor.

Pentru câştigarea şi păstrarea autonomiei în autoîngrijire :

să folosească îmbrăcăminte fără nasturi, încălţăminte fără şireturi, lingură mai

adâncă pentru supă, carne tăiată mărunt, cana cu cioc.

Pentru a evita căderile

43
în locuinţă se recomandă parchet nelustruit, fără carpete, linoleum antiderapant,
W.C.-uri mai înalte, balustrade de sprijin

înainte de a se ridica din pat, să stea aşezat câteva momente pe marginea patului .

Pentru a-şi păstra capacitatea de a vorbi, să facă exerciţii de vorbire.

Pentru prevenirea depresiei şi ameliorarea stării afective, se planifică:

program de activităţi zilnice (să lucreze cât mai mult posibil)

obiective realiste

discuţii cu membrii familiei pentru a găsi metodele care să-i asigure pacientului o
viaţă normală şi sprijin psihologic.

Plan de îngrijire –pacient B.I.

Diagnostic nursing Obiective Interventii Evaluare

Tulburari ale Realizarea unei Recomand si ajut Obiectiv realizat

circulatiei datorita bune mobilitatii pacientul sa
rigiditatii mearga cu cadrul
musculare de sustinere largita
pentru a preveni
eventualele
traumatisme ii
explic cum sa si
coordoneze
miscarile la
trecerea peste

44
 obstacole

Alimentatie Pacientul sa fie Ajut pacientul sa Obiectiv realizat

ineficienta prin alimentat si se hraneasca sau in
deficit datorita echilibrat hidro- imposibilitate il
imposibilitatii electrolitic hranesc cu
alimentelor pe cale alimente usor
bucala digerabile cu un
grad crescut de
vitamine

Institui perfuzii cu
glucoza si solutii
electrolitice (la
indicatia
medicului)

Comunicare Pacietul trebuie sa Asigur un mediu Obiectiv realizat

ineficienta datorita fie linistit sa linistit placut ii
Pacientul
anxietatii colaboreze explic pacientului
comunica si
ca trebuie sa
colaboreaza cu
colaboreze si sa
echipa medical si
comunice cu
cu cei din jur
cadrele medicale si
cu cei din jurul sau

Administrez

45
 medicamente
sedative anxiolitice
la indicatia
medicului si
respect
concentratia si
doza recomandata

Evaluare la sfârsit:

-pacientul respecta tratamentul , nu acuza efecte secundare

-mobilitate si postura ameliorate

-manifesta confort fizic si psihic

-pacientul este ameliorat din punct de vedere al mobilitatii si posturii

-este echilibrat hidro-electrolitic

-are tonus psihic echilibrat

-nu a facut complicatii

-comunicare eficienta la nivel afectiv

-a invatat cum sa respecte tratamentul medicamentos si recuperator

46
CAZ II

Prezentarea pacientului C.V

Date de identificare: Nume: CONSTANTIN

Prenume: VICTOR

Vârsta: 73 ani

Sex: masculin

Naţionalitate: română

Domiciliu: Focsani

Profesie: lucrător commercial

Data internării: 15.03.2018– SECTIA NEUROLOGIE ROSIORII DE VEDE

Data externării: 26.03.2018

Diagnostic de internare: BOALA PARKINSON

Motivele internării: rigiditate musculara cu alterarea mişcării posturii,

oboseală marcată, inapetenţă, scădere marcată în greutate, deteriorare psihicâ,
incapacitate de autoîngrijire, tremurătura de repaus.

Antecedente personale: meningoecenfalită la varsta de 22 ani (anamnestic)

Antecedente heredo-colaterale : nesemnificative

47
 Situaţie familială si socială: casatorit, ambii pensionari, locuiesc la casă, toate
utilităţile, sunt ajutaţi de cele doua fiice.

Conditii de viata: fumator pana la 10 tigarete pe zi, bine îngrijit de familie

Istoricul bolii: suferă de aceasta maladie de aproximativ 15 ani. Face

tratament permanent cu antiparkinsoniene, anticolinergice, miorelaxante şi
tranchilizante. În ultimii ani a neglijat miscarea, exercitiile de postură, activităţile
recreative, motiv pentru care boala a evoluat. Pacientul este aproape “blocat”,
prezinta depresie, anorexie, scădere în greutate, dificultăţi majore de autoîngrijire.

Internarea prezentă este datorată de accentuarea simptomatologiei, evaluarea

starii de sanatate si ajustarea schemei de tratament.

Simptome subiective: pacient cu privire fixă, faţă rigidă, imobilă, încremenită,

vorbire lentă, monotonă, nearticulată, mers dificil, spastic, cu paşi mici, târâiti, fara
acompaniamentul membrelor superioare, trunchiul si capul cu uşoară aplecare
înainte (fuge dupa centrul de greutate), tremurătura intensă la nivelul membrelor
superioare şi inferioare, depresie, idei pesimiste.

Simptome obiective:

- TA= 160/90 mmHg;

- puls= 68p/min;

- temp= 36,2 ° C;

- resp.= 18r/min;

- gr.sang.= 0 I; nu prezintă alergii.

Explorări paraclinice:

48
 - L= 3800/mmc (VN= 3500 – 8000/mmc)

- Hb = 11 gr % (VN = 13 – 15 gr %)

- Ht = 38 gr% (VN = 32 – 40 gr%)

- Colesterol = 600 mg (VN = 150 – 280 mg)

- Glicemie = 120 mg/l (VN = 0.8 – 1,1g / 000)

- Uree = 40 mg% (VN = 20 -40 mg)

- TGO = 26 UI/l (VN = 15 -20 UI/L)

- TGP = 62 UI/L (VN = 10 -40 UI/L)

Plan de ingrijire –pacient C.V. 24.03.2018

Diagnostic nursing Obiective Interventii Evaluare

Tulburari ale Realizarea unei Recomand si ajut Obiectiv realizatt

circulatiei datorita bune mobilitatii pacientul sa
rigiditatii meraga cu cadrul
musculare de sustinere largita
pentru a preveni
eventualele
traumatisme ii
explic cum sa si
coordoneze
miscarile la
trecerea peste
obstacole

49
 recomand un
program de miscari
si exercitii
postural,
combinand miscari
pasive, active in
vederea prevenirii
contracturilor si
deformarilor
articulare si
pastrarii unui grad
minim de
independenta in
miscare si postura

Alimentatie Pacientul sa fie Ajut pacientul sa Obiectiv realizat

ineficienta prin alimentat si se hraneasca sau in
deficit datorita echilibrat hidro- imposibilitate il
imposibilitatii electrolitic hranesc cu
alimentelor pe cale alimente usor
bucala digerabile cu un
grad crescut de
vitamine-ajut sa-si
faca baia zilnica si
ii ofer materiile
necesare, lenjerie
de pat si corp

50
 curate

-ajut pacientul sa-

si spele picioarele,
sa-si taie unghiile,
sa se imbrace, sa-si
igienizeze
cavitatea bucala

-il stimulez sa
manifeste interes
pentru aspectul
fizic sis a-si
schimbe atitudinea
fata de ingrijirile
igienice

Institui perfuzii cu
glucoza si solutii
electrolitice (la
indicatia
medicului)

Comunicare Pacietul trebuie sa Asigur un mediu Obiectiv realizat

ineficienta datorita fie linistit sa linistit placut ii
Pacientul
anxietatii colaboreze explic pacientului
comunica si
51
 ca trebuie sa colaboreaza cu
colaboreze sis a echipa medical si
comunice cu cu cei din jur
cadrele medicale si
cu cei din jurul sau

Administrez
medicamente
sedative anxiolitice
VIREGYT 3 cp/zi;
NAKOM 3 cp/zi;
ROMPARKIN 3
cp/zi;DIAZEPAM
10 mg -1 cp./zi

la indicatia
medicului si
respect
concentratia si
doza recomandata

Risc de autolezare Pacientul sa fie Asigur siguranta si Obiectiv realizat

protejat si insotit la insotirea
examinarile pacientului
medicale

52
Evaluare la sfârşit:

-mobilitatea şi postura ameliorate

-pacientul se deplaseaza singur nesustinut

-isi coordonează parţial coordonarea miscărilor

-pacientul şi-a ameliorat starea afectivă

-nu a suferit accidentări, răniri

-nu a facut complicaţii

-pacientul a acumulat cunostintele si deprinderile noi privind ingrijirile pentru

pastrarea sanatatii

53
CAZ III

PREZENTAREA PACIENTULUI D.V

Date de identificare: Nume: DUMITRU

Prenume : VIRGIL

Varsta: 61 ani

Sex: masculin

Nationalitate: română

Domiciliu : MALDAENI, TELEORMAN

Profesia: mecanic auto

Data internării: 22.01.2018 SECTIA NEUROLOGIE ROSIORII DE VEDE

Data externării: 31.01.2018

Diagnostic internare: BOALA PARKINSON

Motivele internării: rigiditate musculara cu dificultate in deplasare si postura,

vorbire lentă, mişcări lente, tremurătura la degetele mâinilor, moderată sub tratament.

Antecedente personale : neogastric operat in 1985

Antecedente heredo - colaterale: nesemnificativ

Situaţie familială şi socială: pensionat pe caz de boală. Locuieste cu sotia într-

un apartament cu două camere. Sotia pensionară.

54
 Conditii de viaţa: bune, nu fumează, nu consumă alcool. Are un regim de
viata echilibrat.

Istoricul bolii:

În urmă cu doi ani, constată instalarea unei oboseli musculare, nejustificative,

încetinirea miscărilor si tulburări de coordonare a mişcărilor, o inţepenire a
membrelor care devin mai puţin îndemânatice.

Se prezintă la neurolog, care îl trimite în clinică pentru investigaţii şi conduită

terapeutică. În ianuarie 2016 se internează în clinica de neurologie din ROSIORII
DE VEDE, unde in urma investigaţiilor este diagnosticat cu boala Parkinson si se
stabileşte un tratament cu REQUIP 3 mg/zi, MADOPAR de 250 mg x 3 /zi si
ROMPARKIN 3 cp/zi.

Internarea actuală este motivată de o evoluţie rapidă a simptomatologiei

parkinsoniene sub tratament.

Simptome subiective:

- pacient iritat, nemultumit, cu fata rigida, fara miscari ale mimicii, vorbire lenta,
miscari lente, greoaie, putin ample, fara balansul membrelor superioare, tremuratura
de repaus, evidenta la nivelul extremitatilor membrelor, paliditate, astenie marcata.

- TA= 130/70 mmHg;

- puls= 72p/min;

- temp= 36,5°C;

- resp= 20r/min;

- gr.sang.= AB IV;nu prezinta alergii;

55
- T= 180 cm;

- G= 86 kg.

Explorări paraclinice:

Hb= 10gr % (VN= 13- 15 gr % )

HT= 28 mg %

Trombocite= 210 000/mmc (VN= 15 000- 350 000/mmc)

VSH= 16 mm/h (VN= 2- 10 mm/h)

Glicemie= 100 mg% (VN= 80- 100 mg/%)

Colesterol= 500 mg% (VN=150-250mg/%)

Uree= 40 UI/L (VN= 20- 40 UI/L)

TGO= 20 UI/L (VN= 12- 20 UI/L)

TGP= 18 UI/L (VN= 14- 22 UI/L)

Rx.pulmonar: hiluri ingroşate (raceli repetate)

EKG: morfologie normală

Plan de îngrijire –pacient D. V 24.01.2018

Diagnostic nursing Obiective Interventii Evaluare

Tulburari ale Realizarea unei Recomand si ajut Obiectiv realizatt

circulatiei datorita bune mobilitatii pacientul sa

56
rigiditatii mearga cu cadrul
musculare de sustinere largita
O buna igiena
pentru a preveni
Igiena deficitara
eventualele
traumatisme ii
explic cum sa si
coordoneze
miscarile la
trecerea peste
obstacole efectuez
masaj al
membrelor si
toracelui asigur
confortul fizic si
psihic sa mearga
cu mainile la spate
pentru corectarea
posturii, tinutei.

-efectuarea
toaletei: covor
antiderapant, baie
si in cada, statul pe
scaun la dus, la
chiuveta, inaltarea
scaunului de la
toaleta.

57
Alimentatie Pacientul sa fie Ajut pacientul sa Obiectiv realizat
ineficienta prin alimentat si se hraneasca sau in
deficit datorita echilibrat hidro- imposibilitate il
imposibilitatii electrolitic hranesc cu
alimentelor pe cale alimente usor
bucala digerabile cu un
grad crescut de
vitamine dieta
bogata in fibre,
celuloza, vitamine,
minerale, proteine,
saraca in lipide,
glucoza. Servirea
mesei la ore
regulate, in liniste
cu inghitituri mici,
lente, hidratare
corespunzatoare

Institui perfuzii cu
glucoza si solutii
electrolitice (la
indicatia
medicului)

58
Comunicare Pacietul trebuie sa Asigur un mediu Obiectiv realizat
ineficienta datorita fie linistit sa linistit placut ii
Pacientul
anxietatii colaboreze explic pacientului
comunica si
ca trebuie sa
colaboreaza cu
colaboreze si sa
echipa medical si
comunice cu
cu cei din jur
cadrele medicale si
cu cei din jurul
sau-constientizez
pacientul asupra
importantei
mentinerii curate a
tegumentelor si
fanerelor, pentru
prevenirea
imbolnavirilor,
pentru respectarea
de sine si pastrarea
relatiilor
interumane.

Administrez

medicamente
sedative Diazepam
1tb. anxiolitice la

59
 indicatia medicului
si respect
concentratia si
doza recomandata

Risc de autolezare Pacientul sa fie Asigur siguranta si Obiectiv realizat

protejat insotirea
pacientului -la
examinarile
medicale

Evaluare

-mobilitate si postura ameliorate

-pacientul se deplaseaza singur sustinut de balustrade sectiei

-isi coordoneaza partial coordonarea miscarilor

-depresia a fost combatuta prin medicatie si incurajarea pacientului prin

activitati recreative si intalnirea cu alti pacienti cu un tonus pshic mai bun

-pacientul prezinta tegumente si mucoase curate

-prezinta respect fata de sine si interes pentru ingrijirea igienica;nu prezinta

sursa de infectie nosocomiala

-pacientul manifesta o ameliorare psihica, optimista

-manifesta interes pentru adaptarea la situatia data

-pacientul este ameliorat din punct de vedere al mobilitatii si posturii

60
-este echilibrat hidro-electrolitic

-are tonus psihic echilibrat

-nu a facut complicatii

Concluzii desprinse din caracteristicile

de ingrijire a celor trei bolnavi

Cazul I

B.I., 69 ani, inginer de profesie, actualmente pensionar, s-a internat intr-o

stare avansată de decompensare parkinsoniană, aproape blocat, rigid, faţa
incremenită, cu alterarea gravă a miscării si posturii, cu tremuratura accentuate,
adevarate crize de “zgaltaire”, deshidratat cu piele unsuroasă, hipersalivatie, dureri
musculare si articulare, alterarea respectului de sine şi o accentuată stare depresivă.

Interventiile au fost complexe, laborioase si au necesitat multă rabdare si timp,

dar in final fenomenele s-au ameliorat, pacientul fiind reechilibrat fizic si psihic,
tratamentul s-a reconsiderat. Atât pacientul cât şi familia au primit cunoştinte noi
privind îngrijirile acordate bolnavului suferind de Parkinson.

Cazul II

C.V., 73 ani, s-a internat pentru alterarea accentuata a mobilitatii, posturii,

vorbirii, nutriţiei si psihicului, pierderea respectului de sine, devalorizarea si
scăderea interesului pentru păstrarea sanatatii.

L-am ajutat să-şi satisfacă nevoile de care era dependent si am insistat în

ameliorarea starii afective. L-am încurajat, am reliefat aptitudinile si realizarile
pacientului inainte de imbolnavire, am constientizat pacientul asupra
responsabilităţii privind sănătatea.
61
 Cazul III

D.V., 61 ani, cu o veche suferinta digestivă, s-a internat pentru fenomene

parkinsoniene accentuate sub tratament, în vederea reconsiderarii tratamentului.

Pe langa rigiditate musculara, vorbire sacadată, pacientul prezinta o stare

afectată, reprezentată prin iritabilitate, nemultumire, discomfort.

L-am ajutat în satisfacerea nevoilor de care era dependent, l-am încurajat si

i-am furnizat cunostinte importante legate de tratamentul recuperator.

Pacientul a recepţionat mai greu, dar a colaborat.

Pacientii ingrijiti au avut acelasi diagnostic, dar cu probleme si reactivitate

fizica si psihica diferite.

Am aplicat îngrijiri individualizate pe persoana şi rezultatele au fost cele

asteptate.

62
 CAPITOLUL VI

ANEXE

EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

Injecţia intramusculară – constituie introducerea unor soluţii izotonice,

uleioase sau a unei substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac
ataşat la seringă.

Scop : introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.

Locuri de elecţie - regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui

trochanter; faţa supero-externă a coapsei în treimea mijlocie, faţa externă a braţului
în muşchiul deltoid.

Materiale necesare:

- Tăviţă renală

- Casoletă cu tampoane sterile sau comprese de tifon, alcool

- Seringi de unică folosinţă de mărime corespunzătoare cantităţii

substanţei de administrat

- 2 – 3 ace de unică folosinţă

- fiole cu solutia medicamentoasa

Acul folosit pentru injectia intramusculara are o lungime intre 4-8cm si diametrul
cuprins intre 7-10 pana la 10-10 cu bizon lung

Tehnica:

asistenta îşi spală mâinile cu apa si sapun

63
pregătirea psihică si fizica a bolnavului

se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, poziţie sezândă sau în picioare

se dezinfectează locul injectiei cu un tampon de vata cu alcool medicinal

se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea linistit

se înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringă

se verifică poziţia acului prin aspirare

se injectează lent soluţia medicamentoasa

se retrage brusc acul cu seringa şi se maseaza locul injectat cu un tampon de vata cu

alcool pentru a activa circulatia favorizand rezortia

după injecţie bolnavul se aşează în poziţie comodă, râmânând în repaus fizic 5-10
minute.

Incidente şi accidente:

durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale

paralizie prin lezarea nervului sciatic

hematom prin lezarea unui vas : - ruperea acului- extragerea acului pe cale
chirurgicala, supuraţia septică

embolie, prin injectarea accidentală într-un vas de sânge a unei substante uleioase
sau în suspensie

DE ŞTIUT !!!

poziţia acului se controlează, în cazul soluţiilor colorate, prin detaşarea seringii de la

ac, după introducerea acului în masa musculară
64
infiltraţia dureroasă a muşchilor se previne prin alterarea locurilor injecţiilor.

INJECŢIA INTRAVENOASĂ

Injecţiea intravenoasă – introducerea unei soluţii medicamentoase în ciculaţia

venoasă. Pe această cale se introduc soluţii izotonice sau hipertonice (care nu sunt
caustice pentru tesutul muscular sau subcutanat).

Nu se introduc soluţii uleioase – produc embolii gazoase şi consecutiv moartea.

Injecţia intravenoasă se efectuează prin puncţia venoasă şi injectarea

medicamentului intravenos.

Locul de elecţie – venele de la plica cotului.

− venele antebratului

− venele de pe fata dorsala a mainii

− venele epicraniene

Materiale necesare:

fiole, flacoane cu substanţe de administrat

1-2 seringi de unică folosinţă (sterile) cu o capacitate in functie de cantitatea de

solutie medicamentoasa

tampon de vata cu alcool medicinal

ac gros pentru aspiratia solutiilor si altul pentru injectare

garou.

65
 Tehnica :

asistenta îşi spală mâinile cu apa si sapun

se aşează bolnavul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, pe o mică pernă protejată

de muşama, aleză sau prosop

aplicam garoul

alegem locul pentru punctie

dezinfectam cu vata si alcool locul de electie si punctionam vena

se controlează dacă acul este în venă

se îndepărtează usor cu mana stanga garoul

se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se
apasă pe piston

se verifică, periodic, dacă acul este în venă, prin aspirare

se retrage brusc acul, când injecţia s-a terminat, la locul puncţiei se aplică tamponul
îmbibat in alcool, compresiv pentru hemostaza

se menţine compresiunea la locul puncţiei câteva minute de catre bolnav

se supraveghează în continuare starea generală .

Incidente şi accidente:

injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor, durere

flebagita produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante

valuri de caldură, senzaţia de uscăciune în faringe

66
hematom prin străpungerea venei sau retragerea acului fara a indeparta garoul

ameţeli, lipotomie, colaps.

Intervenţii:

injectarea lentă

se întrerupe injecţia

se anunţă medicul

DE ŞTIUT!!!

în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei si starea generală(respiraţia,

culoarea feţei)

vena are nevoie pentru refacere de repaus de cel puţin 24 de ore, de aceea nu se vor
repeta injecţiile in acea venă în intervale scurte

dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete, punctiile
se vor face întotdeauna mai central faţă de cele anterioare

DE EVITAT!!!

încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului, pentru ca aceasta, prin

volumul său, deplasează traiectul obişnuit al venei

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE

IONOGRAMA –apreciază funcţia renală de menţinere constantă a concentraţiei de

ioni

Metode de recoltare:
67
Bolnavul nu mănâncă înainte.

Se recoltează prin puncţie venoasă 5 ml de sânge simplu.

GLICEMIE

Metoda de recoltare:

Prin puncţie venoasă pe clorura de natriu cu 2-3ml de sânge

EXPLORAREA SINDROMULUI DE HEPATOCITOLIZA

urmăreşte alterarea integrităţii hepato-celulare.

În acest scop se recoltează TGP(transominaza gutamico-prinvica)

se recoltează 2-3 ml sânge simplu prin puncţie venoasă.

BILURUBINA

Metode de recoltare : prin puncţie venoasă sânge simplu 2ml

VN:

BILT-0,7-1mg%

BILD-0-0,25mg%

CREATININA

Metoda de recoltare : dimineaţa pe nemâncate prin puncţie venoasă 2-3 ml sânge

VN-0,5-1,2mg%

68
TESTE DE COAGULARE

TIMP QUITICK

Metoda de recoltare - sânge venos 4,5 ml 0,5 oxalat dee Na

VN 12-16 sec.

TIMP HOWEL

Metoda de recoltare – sânge venos 4,5 ml;0,5 oxalat de Na

VN 60 –120 minute

Administrarea medicamentelor solide pe cale orală

Definiţie – calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor,

acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau
gros.

Scop :Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:

efecte locale: - favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei digestive

protejează mucoasa gastrointestinală

înlocuieşte fermenţii digestivi,secreţia gastică în cazul lipsei acestora

dezinfectează tubul digestiv

- efecte generale: - medicamentele administrate pe cale orală se resorb la nivelul

mucoasei digestive,pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra unor

organe sisteme,aparate (antibiotice, vasodilatatoare si sedative) .

69
Administrarea medicamentelor solide:

tabletele,

drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare.

Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se aşează sub limbă.

granulele se măsoară cu linguriţa

pulberile divizate în casete amilacee, se înmoaie înainte caseta în apă şi se aşează pe

limbă pentu a fi înghiţită.

pulberile nedivizate se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit.

70
Tomograf

Tomografie (evoluţie boală)

71
 BIBLIOGRAFIE

1.Voiculescu I.C. –Anatomia si fiziologia omului

Petricu I.C. Ed.Medicala Bucuresti 1971

2.Pendefunda Ghe. –Semiologie neurologie, Ec.Contact international

Bucuresti 1992

3.Cezar I. -Compendiu de neurologie, Ed.Medicala 1997

4..Chiru F. -Neurologie, Ghid practice,Ed.Cisou 1998

5.Titirca L. -Ghid nursing,Ed.Viata medicala romaneasca

Bucuresti 1997

6.Titirca L. -Manual de ingrijiri special acordate pacientilor de

Asistenti medicali,Ed.Medicala romaneasca

Bucuresti 1998

7.Henderson V. –Principii fundamentale ale ingrijirii bolnavului,

1991

8.Serbanescu T. –Neurologie, psihiatrie, endocrinologie,

Ed.Medicala –ed.a 2-a Bucuresti 1997

9.Titirca L. -Nursing- Tehnici de evaluare si ingrijire a

nevoilor fundamentale

10.Vuzitas Ghe. –Neurologie si psihiatrie –Manual- Societatea

72
Anghelescu A. Stiinta si Tehnica,Bucuresti 1996

73