restructurarea sistemului de guvernare ca unw< » iWtdWjn

formațiuni tradiționale, diversificarea parudismk;; 4uM vstS»4us

scenei politice de către liberalii briuJn^, sistemului politic prin promovarea unor acte tegutom MUMM. M
sistemul partidelor politice avea sA fie cel dintâi ți ud Ms4 4* wA* fr*tMWW/ după război . Chiar în primii ani
postbelici, fiațdc w

ireversibil con de umbră din cauza incapacității fa 4* * ** fa /,/,,* twfafo economice și politice ale epocii; ele au
primit grele fovilnn prin xxv# 4^4 Nufaw 4*.
mare însemnătate pentru progresul țării: cea agrară ți w* efajtwiifa ^•WirCjXU'
Progresist, bunăoară, care își luase noua denumire la impatr/a fa*?
Marghiloman, a fost primul supus disoluției ți dispariției Ituatf/dififa fafatffa 4a 4 ^4 anumite combinații și fuziuni
nu vor scoale partidul din înwbdlMW nv
treptat, vor fi nevoiți să accepte resemnați acea „îngropat* pe foriț". 4a wtfaw lorga la finele anului 19192. în
cele din urmă, m 1925, ț/f'w**rițh 4*
înregimenta în Partidul Poporului, gest săvârșit, în mod fetfr/, ți |a Pfatufi, k 't, faur 4ucț prezența lui LA.
Bassarabescu - fost prefect marghilomană ți 4 fol O V faj&fasw averescan; cel din urmă a declarat cu acel
prilej: „Nu mă îndoiesc fiă ai vin /// noi cu /urfaoțt bune dispoziții, cu vechea omenie a tradiției conservatoare” în
spinhd ufun t/fa pftâtvdA 4A FA „iluștrii înaintași și lideri", așa cum au fost odinioară fasefo CjsNsfțpu, Vidf* (jup,
tfa Maiorescu și Alexandru Marghiloman3.
O evoluție similară a cunoscut și Partidul Conservator Democrat de sfa foi
Take lonescu. După ce purtase câteva denumiri succesive înainte ți în asm rfo/famfan „conservator”,
„conservator unionist”, „conservator naționalist” - la 17 (vurirfate 1919 conducerea takistă a optat pentru
titulatura de Partidul Democrat; de ascmctica a tort fa/tpw v un nou program de activitate, care conținea unele
din principiile reformatoare dezbătute în și însemna un real progres față de vechile documente de profil, Unele
dm pr*vc4<nl< programatice vor fi puse în aplicare în timpul participării la guvernarea averev-anâ, în I 920
1921, a lui Take lonescu la Ministerul de Externe și a lui Nicolae Titulescu la Ministerul de pmanpt; dm
guvernarea de numai o lună a partidului takist din decembrie 1921 - ianuarie 1922 a rămas d/zar intenția
programatică. Să menționăm că din acest cabinet - ultimul de culoare conservau tare au făcut parte și două
personalități din Prahova: Stelian Popescu ca ministru al justiției ți Uionlne Dumitrescu — titular la Ministerul
Agriculturii și Domeniilor; în context, pentru scurtă vreme, a avut loc un reviriment în rândurile conservatorilor
democrați din Ploiești ți din Prahova, ci asigurându-și colaborarea în administrația publică din partea unor
averescanr. col. Nic, Prassa prefect de județ și Ion G. Obrocea - primar al orașului - acesta din urmă dând
atenție deosebită iluminatului public și lucrărilor de canalizare 3.
Vestea privind încetarea din viață, în Italia, a lui Take lonescu a căzut ca un trăznet, iu 1922, în țară
și, îndeosebi, la Ploiești - locul său natal. Evenimentul a administrai, sc parc, pumnul zdrobitor muribundului
său partid politic. In istoriografie se susține că moartea i a losi provocată de o infecție în urma consumului
de stridii; dar, „hotărât lucru: merita un alt sfârșii politic, nicidecum acela de premier vremelnic și în condiții
ingrate”, Pe patul de suferii iță, el a primit vizita primului ministru român Ionel Brătianu, aflat la o reuniune
internaționala in peninsulă; din informațiile transmise de unul dintre biografii săi reiese că, atunci, țelul
guvernului român, vechiul lui adversar politic, i-ar fi spus: „Al avut dreptate, domnule lonescu Am avut
prilejul să văd acum, în haosul de la Genova, de ce mare folos ne-a fost alcătuirea șt

Detalii în Istoria Românilor, voi. VIII, coord. I. Scurtu, București, Editurii Enciclopedică, 2003.
„Steagul”, București, din 11 noiembrie 1919.
„Gazeta Poporului” din 11 iulie 1925.
„Românimea” din 22 octombrie 1919.
Mihai Sevastos, Monografia orașului Ploiești, București, Tip. „Cartea .......*