Parvulescu, Grigore Ivănceanu - secretar, George Fulga — casier și alții @jtoți, inclusiv înalții oaspeți

participând și la „agapa intimă” de la restaurantul Continental. Evoluția „naționalilor” în zona

petroliferă, în anii următori, va fi influențată de raporturile cu celelalte forțe ale opoziției îndeosebi cu
adepții iorghiști și țărăniști. în context au apărut numeroase divergențe între protagoniști; în luna mai
1926, Stelian Popescu și câțiva dintre oamenii săi mai apropiați vor migra, însă, în PNL 1 2.
In primii ani postbelici, pentru concepția democratică și umanistă a lui Nicolae lorga,
semnificativă și folositoare se va dovedi despărțirea definitivă de „partenerul” său antisemit A.C.
Cuza, care, culmea atitudinii lui sfidătoare, se proclamase, la un moment dat, unic șef al Partidului
Naționalist Democrat} la 8 aprilie 1920, marele cărturar a declarat: „De fapt, sunt ani de zile de când
nu mai facem aceeași politică. Ura contra străinului — respectiv a evreului - fiindcă e străin, n-o
primește conștiința mea, hrănită zilnic cu ce e mai nobil în conștiința umană. Capriciile politice ale
dlui Cuza și apucăturile dlui Zelea Codreanu îmi repugnă de mult... 3 Ruptura la vârful conducerii
P.N.D. și, apoi, insuccesul din alegerile parlamentare din mai 1920 - iată doi factori ce au înveninat și
mai mult raporturile dintre iorghiștii și cuziștii din Prahova. In mod concret, radicalii antisemiți ai
profesorului Theodor Raica îi reproșau președintelui organizației județene, Dumitru Munteanu-
Râmnic, parafarea alianței cu țărăniștii - adepții „ luptei de clasă” și „ocrotitorii evreilor”} pe e altă
parte, adepții și simpatizanții savantului îi acuzau pe oamenii ieșeanului - de pildă, dr. Victor Petheu -
de implicare în sprijinirea agitațiilor studențești din unele orașe ale României 4 5. După cum se
cunoaște, A.C. Cuza își va constitui, destul de operativ, propria-i formațiune politică naționalistă; ea
va promova deschis politica antisemită și va fi punctul de pornire pentru viitoarea Mișcare Legionară.
Inițiativele și acțiunile concrete vizând politica de fuziuni a lui Nicolae lorga — o politică, în
genere, nereușită - au avut ecouri și au produs implicații și la Ploiești, inclusiv în toată Prahova. în
anul 1923, de pildă, s-a ajuns la o înțelegere politică cu gruparea dizidentă a lui Constantin
Argetoianu, care abandonase partidul generalului Alexandru Averescu; dar, gestul istoricului Va
surprinde întreaga clasă politică, deoarece el acceptase
fuziunea cu un politician versat, care, nu demult, îl
amenințase, în mod public, CU... „pumnul în gură” . în
cele din urmă, în zilele de 10 și 11 mai 1924, evenimentul
se va produce destul de precipitat: au avut loc cele două
congrese, separat, de fuziune, președinte al noii
formațiuni politice - Partidul Naționalist al Poporului -
fiind proclamat Nicolae lorga. La Prahova — remarca
ziarul „Ploieștii”6 - organizația iorghistă dispunea de
numeroase filiale — în jur de 85 și edita gazeta
Dreptatea} șef era Dumitru Munteanu-Râmnic. Pe de altă
parte, organizația argetoianistă în frunte cu Gogu
Negulescu, însuma „o seamă de tineri și câțiva petroliști
de frunte” și tipărea gazeta îndrumarea Prahovei. Pentru
putere, în conducerea noii
Nicolae lorga (1871-1940) organizații,
concurau, însă, cel puțin trei persoane

1„Naționalul” din 25 manie 1923.

2„Ploieștii” din 2 mai 1926.
3 Petre Țurlea, Nicolae lorga m viața politică a României, București, Editura Enciclopedică, 1991.
4 Arhivele Naționale, filiala jud. Prahova, fond nr. 265, dosar 10/1920, ff. 10-12,
5 Vezi Mihai Oprițescu, Partidul Naționalist Democrat condus de Nicolae lorga. 1910-1938, Bucuri
6„Ploieștii” din 18 mai 1924.