Un curs de perfecţionare pentru profesorii de matematică

Stagiul de de perfecţionare poartă titlul: EMTISM -Empowering Mathematics

Teachers for Improving School Mathematics (Abilitarea profesorilor de matematică
pentru perfecţionarea matematicii în şcoală) şi se desfăşoară anual la Universitatea
Karlova din Praga, prin Programul Comenius, în cadrul Progamului de învaţare pe tot
parcursul vieţii.
Cursul îşi propune sa aducă în faţa profesorilor de matematică o nouă vizune
asupra predării matematicii în special, numită abordarea constructivistă, prin contrast
cu cea tradiţională, transmisivă.
Învăţarea transmisivă este transferul de cunoştinţe din mintea profesorului
direct în cea a elevului. De obicei, în acest tip de predare, elevul primeşte o întreagă
unitate cognitivă, gata organizată, dar, în realitate, cunoştinţele nu pot fi trecute dintr-
o minte în alta fără a fi structurate şi reconfigurate de către primitor.
Spre deosebire de această
abordare, predarea constructivistă
îşi propune ca, prin intermediul
unor activităţi, sarcini de lucru,
prin creare şi verificare de ipoteze,
discuţii, argumentări, toate într-un
climat stimulativ şi motivant,
fiecare elev să-şi construiască
propriul său univers matematic.
Profesorul are rolul de a facilita
acest lucru, ceea ce implică un
efort mai mare din partea lui decât
cel pe care îl face un profesor care
predă în modul tradiţional,
transmisiv, dând doar rezultate
prestabilite (teoreme, formule,
definiţii), lasând elevii să exerseze
algoritmi şi să rezolve probleme
standard. Acest efort va fi însa răsplătit de ieşirea din rutină, regăsirea plăcerii de a
preda, încrederii, entuziasmului.

Dimensiunile cursului

Autorii cursului au avut în vedere trei dimensiuni :

1) Dimensiunea atitudinală :

Se referă la relaţia profesorului cu obiectul pe care îl predă şi cu elevii. Un

profesor care cade pradă rutinei, care nu-şi gândeşte în profunzime orele şi nu
anticipează surprizele, nu se implică emoţional, va regreta primii săi ani de
învăţământ si primii săi elevi, ca pe o expediţie plină de obstacole, dar şi de aventuri.
Şcoala , în ochii săi, « a devenit cenuşie ».

2) Dimensiunea metodologică :
 Opinia generală este că metodele de predare trebuie să se refere la modul
optim de a introduce noi noţiuni : fracţii, arii, noţiuni de combinatorică etc. Această
abordare nu ţine cont de de un aspect important : individualitatea elevilor,
experienţele lor de viaţă diferite, faptul ca o noţiune clară pentru unul poate fi
neinteligibilă pentru altul. Abordarea constructivistă pune accent, din punct de vedere
metodologic, pe procesul de dobandire a propriilor cunoştinţe, pe trăsăturile sale, pe
posibilele sale deformări si reevaluări.

3) Dimensiunea conţinutului:

Cursul este format din trei module, bazate pe trei subiecte principale :
A. Folosirea experienţelor din şcoală si dinafara ei ale elevilor ;
B. Reţeaua ca punte de legatură între geometrie si aritmetică;
C. Proiectele in matematica şcolară.

Fiecare modul este structurat pe mai multe nivele de dificultate şi de

cunoaştere pentru a putea fi folosit de către cât mai mulţi profesori şi în stuaţii cât mai
diverse.

Modulul A: Folosirea experienţelor din şcoală şi din afară ei ale

elevilor

În primele cursuri ale acestui modul, după discutarea acestor aspecte, se

trece la rezolvarea unor sarcini de lucru care să ajute la găsirea unei teme finale care
va permite elevilor/participanţilor să-si etaleze cunoştinţele obţinute în moduri cât mai
diverse.Tema luată ca exemplu este « Myself (Eu însumi) ». Pe această temă se poate
lucra din punct de vedere al : măsurării, acuităţii senzoriale, timpului de reacţie,
gravitaţiei, presiunii, densităţii, istoriei dezvoltării omului etc., iar rezultatele pot fi
reprezentate în diverse feluri : reprezentări concrete, pictograme, diagrame, grafice cu
bare, reprezentări de dependenţe funcţionale etc.
Acest exemplu de temă e menit să familiarizeze profesorii cu modul de lucru
şi să le sugereze teme care pot fi abordate la clasă. Sarcinile de lucru pot fi extinse,
pentru a se adapta la nivele de vârstă şi cunoştinţe cât mai variate. Ele trebuie luate
din viaţa de zi cu zi sau din aria altor obiecte de studiu. Foarte potrivită este geografia,
de exemplu. În final, se discută şi se proiectează teme şi sarcini similare pentru lucrul
la clasă.

Modulul B : Reţeaua- punte între geometrie si aritmetica

Geometria si aritmetica sunt văzute ca doua părţi distincte ale matematicii

atât in ciclul primar, cât şi in gimnaziu. Legătura dintre ele nu se face de obicei decât
odata cu studiul geometriei analitice. Totuşi, corespondenţa G-A poate fi introdusă
foarte devreme, reţeaua fiind un instrument util în acest scop începând chiar de la
elevii de 7 ani. Este un mediu de lucru atât geometric cât şi aritmetic şi cercetările au
arătat că e în acelaşi timp eficient ca spaţiu de lucru, dar şi precis în examinarea
proceselor de gândire ale elevilor.
Noţiunile matematice sunt deseori generate spontan ca obiecte aritmetico-
geometrice. De exemplu, mijlocul unui segment de pe abscisă e văzut ca având
legatură cu media aritmetică, translaţia cu un vector etc. Maniera tradiţională de
predare pune accent pe conţinut, nu pe abilităţile cognitive şi de comunicare, aşa cum
face abordarea constructivistă.

Obiective : modulul işi propune să :

 motiveze profesorii în munca lor ;
 ofere acestora o privire asupra modurilor variate de a folosi reţeaua pentru a
întări atât cunoştinţele de geometrie , cât şi de algebră şi pentru a înţelege
relaţiile dintre cele două ramuri ale matematicii.

Modulul constă în 9 capitole, care sunt văzute ca fiind independente. Coordonatele

sunt folosite în toate capitolele, cu excepţia primului. Fiecare capitol conţine 2-4
probleme.
Modulul C : Proiectele în matematica şcolară
Activităţile practice au un loc important în învăţarea matematicii, în special
experimentul, modelarea, colectarea, sortarea şi evaluarea datelor. Sursa cunoştinţelor
pentru un elev nu e doar manualul sau profesorul, ci viaţa insăşi. Dacă în predarea
tradiţională profesorul apare ca purtător al cunoştinţelor, iar elevul ca un primitor
pasiv, în cea constructivistă are loc o importantă schimbare a rolurilor. Profesorul e un
cordonator al muncii elevului, iar acesta un participant activ şi competent. Relaţia
dintre ei devine una de parteneriat, care presupune acceptarea unei situaţii noi,
înţelegerea necesitaţii unei colaborări şi a propriei responsabilităţi.
O cale de a face această trecere este predarea bazată pe proiecte.
Materialul de curs a oferit numeroase alte exemple de proiecte, scheme pentru
conceperea, implementarea şi evaluarea unui proiect şi o foaie de lucru care să
permită participanţilor să-şi structureze atât proiectul, cât şi relatarea acestuia.