Sunteți pe pagina 1din 3

Student-Senteș Alina Andra, master II

Facultate-Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice


Specializare-Interpretare muzicală-canto

STUDIU DE CAZ

ELEVA: F.Anca (14 ani), clasa a VIII-a

Prezentarea cazului

Problema identificată este conflictul cu părinții, în special cu mama. Din această problemă
principală decurgând și altele cum ar fi: stima de sine scăzută, tulburări de comportament.

Fiindu-i dirigintă, am observat că Anca avea o atitudine ostilă față de profesori, colegi și
prieteni. Dintr-o elevă bună la învățătură, devenise mediocră. Își schimbase și cercul de prieteni,
ajungând să aibă un anturaj nepotrivit în care se fuma și se consuma alcool. Ba mai mult,
aproape că viața ei se învârtea în jurul unei așa zise prietene (R.) pe care o cunoștea doar de o
lună. Pentru că R. era populară în școală, prin urmare avea și foarte mulți prieteni, Anca devenise
geloasă. Pentru a demonstra ce mult ține la R. s-a tăiat pe mâini cu un compas, a ingerat pastile
găsite prin casă (paracetamol) ,s-a apucat de fumat. Toate aceste lucruri nu erau știute de părinții
ei.
Tehnici de consiliere folosite
În discuțiile purtate cu Anca, cea mai potrivită tehnică de consiliere a fost cea a reflectării
sentimentelor. Aproape că a fost un monolog din partea elevei în cauză.
Dialog:
A:”De când s-a născut sora mea parcă nici nu mai contez! Orice aș face nu e bine! Oricum nu
mă potrivesc cu ai mei în idei. Dacă vreau să spun ceva mama nici nu mă ascultă, iar tata îmi
ține morală. Eu încerc să fiu sinceră cu ei, dar oricum nu rezolv nimic!”
EU:”Pari foarte nemulțumită de această situație.”
A:”Da! De aceea mai bine mă înțeleg cu R. Uneori simt ca este ca o mamă sau soră pentru
mine. Dacă i s-ar întâmpla ceva rău, nu știu ce m-aș face.”
....................................................................................................................................................

1
O altă tehnică aplicată este și adresarea de întrebări:
A:”Fac lucrurile acestea deoarece îmi este frică.”
EU:” De ce anume îți este frică?”
A:”De faptul că R. nu va fi doar prietena mea și nu voi mai avea cu cine să vorbesc.”

I-am sugerat că ar fi mai bine să discute deschis cu părinții ei ce anume o nemulțumește


și totodată să le spună de acțiunile ei din ultima vreme. Am considerat că e mai bine așa, dorind
să îi arăt că am încredere în ea. I-am lăsat răgaz o săptămână, timp în care mă informam constant
de starea și de acțiunile ei.

În acest timp am încercat să îi dau mai multe sarcini: responsabilă cu disciplina,


participarea cu momente artistice la diferite evenimente ale școlii.
Văzând că nu se schimbă nimic în comportamentul ei, am sunat părinții. Doar tatăl a fost
dispus să vină, mama refuzând invitația de trei ori, motivând că se va interesa de la soț ce
trebuie să facă și că nu crede că e necesară prezența ambilor părinți.
La prima întâlnire cu tatăl, acesta a fost vizibil afectat de problema expusă. Din
comportamentul acestuia am realizat că nu își dăduse seama de problemele fiicei sale, simțindu-
se vinovat de modul în care a reacționat atunci când Anca a încercat să se apropie de părinții săi.
A mai spus ca acum își explică multe lucruri, cum ar fi: dorința Ancăi de a pleca cât mai mult de
acasă, refuzul ei de a se implica în activități ce țin de familie, refuzul de a sta în preajma surorii
ei mai mici.
Deși mama nu a dorit să participe la nici o întâlnire, se pare că totuși a conștientizat și ea
problema, acest lucru observându-l în comportamentul Ancăi.
Feed-back-ul obținut
Efectul pe care l-a avut intervenția mea în problemele Ancăi a fost unul benefic.
Atitudinea Ancăi față de mine a fost una de recunoștință, deși recunosc, aș fi crezut că nu va mai
dori să îmi spună nimic după ce i-am expus toată situația tatălui. A spus că știe că i-am dat o
săptămână să le spună tot părinților ei și nu a facut-o, chiar simțindu-se vinovată, dar i-a fost
teamă de reacția părinților ei. Acum se simte ușurată că nu mai trebuie să ascundă faptele pe care
le face și că vede în părinții ei niște prieteni. Mi-a mai spus că a realizat că prietenia cu R. a
determinat-o să facă niște lucruri la care în trecut nici nu s-ar fi gândit, dar că a făcut acestea
pentru că se simțea foarte singură. A realizat că prieteni, în tot acest timp, au fost tot cei mai

2
vechi și că a reluat legătura cu aceștia. La învățătură a devenit aceeași elevă pe care o știam:
entuziastă și dornică să descopere lucruri noi.
Un feed-back pozitiv am primit și din partea tatălui, acesta fiind recunoscător pentru că i-
am adus la cunoștință problemele Ancăi ,dar mai ales că l-am făcut să înțeleagă cauza acestora.
Mi-a spus că acum a învățat să o asculte fără să o judece și că mama ei se străduiește să fie mai
apropiată de ea. Anca e mult mai implicată atunci când vine vorba de timp petrecut în familie.