Aspecte generale privind dreptul de proprietate

Unitate de învăţare Nr. 2

ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL DE

PROPRIETATE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 29

2.1 Noţiunile de proprietate şi drept de proprietate......................................................... 29
2.2 Formele şi definiţiile proprietăţii............................................................................... 30
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2............................................................... 32
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 32
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2............................................................................. 32

28
Drept Civil III. Drepturi Reale
 Aspecte generale privind dreptul de proprietate

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 capacitatea de a asimila cele mai importante dispoziții

corespunzătoare drepturilor reale potrivit Codului civil;
 capacitatea de a identifica mijloacele de apărare ale drepturilor reale,
dar si modalitățile juridice specifice dreptului de proprietate.

În general, proprietatea reprezintă fundamentul oricărei orânduiri

sociale, a oricărui sistem statal. Evoluţia fiecărei societăţii, are in principal
în vedere proprietatea, fie că a fost privită în mod individual, ori în general,
la nivelul acelui sistem.
Din proprietate derivă în mod colateral, marile instituţii juridice şi de
aici, cele mai importante raporturi pe care un individ sau o instituţie le pot
încheia. Proprietatea a simbolizat întotdeauna, putere, libertate, bogăţie şi
prin urmare trebuie observată mişcarea şi transformarea acesteia de-a
lungul timpului.
Când discutăm despre proprietate, ne gândim mereu la un lucru, la
dreptul care primează asupra-i şi de asemenea la posesiunea care poate fi
exercitată asupra lui.
Dacă în decursul timpului, mijloacele de apărare a proprietăţii erau
lipsite de maleabilitate, proprietatea neputând fi sub niciun motiv ştirbită,
în schimb în contemporaneitate, constatăm existenţa unor norme care
reglementează anumite situaţii în care aceasta poate fi limitată, sau chiar
când titularul dreptului de proprietate poate fi expropriat.
De aceea, proprietatea poate fi privită prin prisma unei perspective
sociologice, economice şi nu în ultimul rând juridice.
În Codul nostru civil, aproape toate articolele gravitează în jurul
proprietăţii; dreptul de proprietate fiind, matricea drepturilor subiective.
La începutul acestei secţiuni, vom analiza noţiunea de proprietate, dar
şi cea legată de dreptul de proprietate, după aceea, vom studia definiţia şi
formele proprietăţii aşa cum sunt prezentate de Noul Cod civil.

2.1 Noţiunile de proprietate şi drept de proprietate

Din punct de vedere juridic, prin noţiunea de „proprietate” înţelegem
Proprietatea acea putere juridică aplicabilă tuturor drepturilor. „Proprietatea”
interesează dreptul civil din momentul în care a devenit o realitate juridică,
respectiv un raport juridic. Realitatea socio-economică a proprietăţii,
încadrată de norma juridică, devine realitatea juridică a proprietăţii, adică
dreptul de proprietate. Dacă ar fi să transpunem afirmaţia şi în planul
ştiinţei dreptului, ar rezulta că „proprietatea” – din punct de vedere
tehnico-juridic desemnează obiectul dreptului subiectiv real de proprietate.
De aceea, a fi proprietar înseamnă a deţine un bun în mod exclusiv, a avea
libertatea de a-l folosi şi de a-i da utilizarea dispusă de nevoi, potrivit
naturii acestuia. În dreptul roman expresia dominium (stăpânire,
proprietate) se referea nu numai la proprietatea propriu-zisă (dominium
29
Drept Civil III. Drepturi Reale
 Aspecte generale privind dreptul de proprietate

proprietatis), dar şi la alte drepturi reale cum ar fi, de pildă, proprietatea

unui drept de uzufruct (dominium uzufructus).
Faţă de aceste aspecte, noi vom evoca în cadrul materiei noastre
termenul de proprietate ca fiind proprietatea asupra bunurilor mobile sau
imobile, corporale sau necorporale. Acest sens este întrebuinţat şi de
legiuitor în Noul Cod civil, mai precis în conţinutul art. 552.
În Constituţie, dar şi în Noul Cod civil (titlul II şi IV), termenul de
„proprietate” şi cel de „drept de proprietate” sunt sinonime.
Dreptul de Dreptul de proprietate este cel mai important şi mai amplu drept real,
proprietate fiind considerat „prototipul” drepturilor reale, iar prin drept real,
înţelegând puterea juridică exercitată direct asupra unui lucru şi care
permite titularului de a reţine în tot sau în parte din utilităţile sale
economice. El este un drept real tip care absoarbe toate utilităţile lucrului
sau bunului şi care nu are limită decât lucrul însuşi. Proprietatea este un
drept complet (plena in re potesta). Dreptul de proprietate este un drept
total pentru că proprietarul său are toate puterile asupra bunului său. Acest
ansamblu de puteri, după cum vom remarca, se descompune în trei
atribute: usus sau just utendi (posesia); fructus sau jus fruendi (folosinţa)
şi abusus sau jus abutendi (dispoziţia). După cum spunea Ihering, în
cadrul proprietăţii: „dreptul şi obiectul sunt intim legate. Nu pot coexista
asupra aceluiaşi lucru două raporturi de proprietate; unitatea lucrului,
unitatea dreptului ”.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi noţiunea de proprietate.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 32.

2.2 Formele şi definiţiile proprietăţii

Ţinându-se cont de regimul juridic stabilit de prevederile art. 552 din
Formele NCC, formele dreptului de proprietate, sunt:
dreptului de a) dreptul de proprietate privată;
proprietate b) dreptul de proprietate publică.
Această clasificare este cea mai importantă deoarece şi Constituţia
consacră aceste două forme în conţinutul art. 136 alin.(1) care statuează că:
”Proprietatea este publică sau privată”.
Într-o accepţiune largă prin drept de proprietate privată înţelegem
dreptul de proprietate particulară aparţinând persoanelor fizice şi juridice
de tip particular, dreptul de proprietate al societăţilor comerciale cu capital
integral sau majoritar de stat şi dreptul de proprietate privată al statului,
unităţilor administrativ-teritoriale şi al persoanelor juridice înfiinţate de
autorităţile centrale ale Statului sau de autorităţile locale (cum sunt regiile
autonome).
În egală măsură, prin drept de proprietate publică, înţelegem dreptul
de proprietate aparţinând statului sau unităţilor administrativ-teritoriale,
asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz

30
Drept Civil III. Drepturi Reale
 Aspecte generale privind dreptul de proprietate

ori de interes public şi care sunt dobândite prin modurile stabilite de

legiuitor.
Noul Cod civil, alocă două definiţii formelor de proprietate. Astfel,
pentru dreptul de proprietate privată, art. 555 din NCC, consacră faptul că
acesta reprezintă: „Dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un
bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege”. Tot
acest text, stabileşte că dreptul de proprietate privată, în condiţiile legii,
este susceptibil de modalităţi şi dezmembrăminte, după caz.
Dreptul de proprietate privată poate fi dobândit prin convenţie,
moştenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efecte al
posesiei de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin
ocupaţiune, tradiţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, când
obiectul său se referă la recunoaşterea unui drept de proprietate, ori prin
efectul unui act administrativ (art. 557 NCC).
Dreptul de proprietate privată se stinge prin pierirea bunului,
abandon şi în condiţiile legii prin expropriere sau confiscare (art. 562
NCC).
Definiţia dreptului de proprietate publică este prezentată în
conţinutul art. 858 din NCC, care stabileşte că: „Proprietatea publică este
dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-
teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii,
sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul din
modurile prevăzute de lege”.
Dreptul de proprietate publică poate fi dobândit prin achiziţie publică
ori expropriere pentru cauză de utilitate publică, efectuate în condiţiile
legii, donaţie sau legat, acceptate în condiţiile legii, prin convenţie cu titlu
oneros, prin transferul unui bun din domeniul privat în cel public, sau prin
alte moduri stabilite de lege (art. 863 NCC).
Dreptul de proprietate publică se stinge dacă bunul a pierit, sau dacă
a fost trecut în domeniul privat dacă a încetat uzul sau interesul public, cu
respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt formele dreptului de proprietate?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 32.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

31
Drept Civil III. Drepturi Reale
 Aspecte generale privind dreptul de proprietate

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

1. Prezentaţi dreptul de proprietate privată.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1
1. Termenul de proprietate este definit de legiuitor în Noul Cod civil, mai
precis în conţinutul art. 552, ca fiind proprietatea asupra bunurilor mobile
sau imobile, corporale sau necorporale.
Răspuns 2.2
1. Formele dreptului de proprietate sunt:
a) dreptul de proprietate privată;
b) dreptul de proprietate publică.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

 G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, Curs de drept civil.

Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, București, 2013;
 C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale. Ediție revizuita,
Ed. Hamangiu, București, 2015;
 Iosif R. Urs, Petruța-Elena Ispas, Drept civil. Drepturile reale
principale, Ed. Hamangiu, București, 2013;
 A. Stoica, Drept civil. Drepturile reale. Note de curs- Spete- Grile,
Ed. ProUniversitaria, București, 2014.

32
Drept Civil III. Drepturi Reale