Sfântului Ioan Rusul

Din stirpe-aleasă,Sfinte,în dar ai răsărit

Floare și fiu credinței celei drepte,
Pe sfânt ogor fără odihnă ai trudit,
Harnic urcând ale virtuții trepte.

Oștindu-te pentru-al tău crez și pentru țară,

Cu neamuri păgânești tu ai luptat
Și voia Domnului n-a fost să piară
Vlăstarul Său,ci încercări ți-a dat.

Vândut ca rob,liber ai petrecut

În cugetu-ți curat și vitejesc,
Doar Celui Preaînalt dintru-nceput
Tu a robi voit-ai -crin ceresc.

Bătut, scuipat,certat,disprețuit
Sufletul tău greu încercat nu s-a plecat
Stăpânului lumesc și, fericit,
Tu staulu-n biserică ai preschimbat.

Și-ai dobândit asupră-ți biruință

Și pace inimii,și înălțare,
Te-ai întărit în rugă și căință,
Prin post și prin smerită cugetare.

Împărtășania ți-a fost merinde,

Când casa Tatălui tainic ți s-a deschis,
Sufletul iesle ți-ai făcut spre a-L cuprinde
Pe Cel de negrăit și necuprins.

Prin firea blândă și prin fapte minunate,

Tu pe păgânii înrăiți i-ai potoli;
Stăpânului la Mecca i-ai trimis bucate
Și toți atunci credința ta au prețuit.
Încă de tânăr, Domnul la Sine te-a chemat
Și ai lăsat în urmă al lumii timp cernit.
Pentru că lupta cea bună ai luptat,
La nunta-mpărătească-ai fost poftit.

În chip ales tu ai făcut a se cunoaște

Că Domnul între casnici te-a dorit
Și despre ale tale sfinte moaște
Preotului cucernic i-ai vorbit.

Te-ai dăruit creștinilor spre-apropiere

De slava neajunsă a tronului Treimii;
În rugăciune tu le dai putere
Îmbrățișând durerile tăcute-ale mulțimii.

Și astăzi gândul nostru către tine cată,

Iubite al lui Dumnezeu ,Sfinte Ioan,
Rugile noastre spre Evia se-ndreaptă
Unde ești lumii lumină și liman.