(Modelul este oferit de una dintre elevele mele, Adelina.)
Persoana speciala Mereu apar persoane in viata noastra,iar, uneori, ajungem sa tinem la ele, cu sau fara voie. Candva, intr-un scapatat al stelelor, cineva a aparut in viata mea: un baiat cu parul usor ciufulit ce avea luciri de luna, adunate pe fruntea inalta, usor mirata, iar ochii mari se micsorau, cateodata, luand o forma usor alungita. L-am privit, fara sa-si dea seama si fata lui semana, parca, cu un portret dintr-un tablou vechi, misterios, cu un zambet discret. Ne-am intalnit amandoi intr-o prietenie copilareasca: eu-sportiv, guraliv, inalt, desirat, dezordonat, vorbind tare, intr-o continua miscare;el discret, tacut, punctual, elegant, chiar si-n uniforma de scoala, cu glas grav si amabil. Invat in fiecare clipa de la el ce este iubirea pentru fiinta ce m-asteapta in pragul casei, tremurand atunci cand ma vede nelinistit; ce este iertarea pentru greselile copilaresti, dar care peste timp ma pot marca, invat ce inseamna bucuria de a strange o mana intinsa prieteneste, ce inseamna o floare, lumina zilei si a noptii si multe, multe, multe… Il privesc mergand usor, dar hotarat, inalt, putin aplecat spre cel de-alaturi si am o revelatie: da! seamana cu un print din gravurile medievale……Si-l admir.