Sunteți pe pagina 1din 1

Nu doar o activitate ci psihoeducatie sau sedinta terapeutica

Cei de la Telekom ne spuneau că "Life is for sharing". Și așa este. Experiențele fie se uită, fie rămân
"tăcute" dacă nu sunt împărtășite cu ceilalți.
Am început cândva azi noapte să vă vorbesc despre bullying. Vreau să vă spun despre activitatea mea de
la școală de azi cu elevii mei.

La Școala noastra nu se pune problema de bullying, pentru că  elevii sunt puțini și avem o mulțime de
activități care reduc nivelul de violență și de frustrare (de la meditația pe care o facem de două ori pe zi și
până la "umple găleata mea") și suntem o familie mai mare, în care, cu bune, cu rele, ne iubim toți. Și ca
într-o familie, uneori ne iasă mai bine alteori nu.
Revenind la ziua de azi.
Elevii au fost împărțiți în 3 grupe de câte 3 elvii. Au primit 3 siluete de carton. După cum vedeți în poză
sunt niște siluete lipsite de personalitate. Cu asta au fost însărcinați elevii. Să le dea un nume, să le dea un
gen, să le decidă vârsta, ocupația, popularitatea. Zis și făcut. Elevii au lucrat sârguincios și au ieșit două
fete și un băiat: Roli, Soy Luna și Rio.
Un reprezentant al grupului a fost rugat să îmi prezinte personajul nou format. Au fost de asemenea
încântați să îmi prezinte realizările lor. Mi-au dat o mulțime de detalii
Toate cele trei siluete erau acum niște adolescenți talentați, populari, buni la suflet, elevi eminenți,
cântăreți sau sportivi de performanță.
Am rugat apoi fiecare echipă să vină pe rând în fața clasei și să adreseze injurii personajului creat, iar la
fiecare cuvânt să rupă o bucată din omulețul lor de carton. Inițial nu au vrut, dar pe urmă, la început timid,
apoi mai vehement, mai vocal, elevii au început să jignească omuleții și să rupă. Inițial bucățele mici, apoi
mai cu sete din siluete.
Pe final devenise aproape distractivă, descătușantă această acțiune. Dar când i-am trimis la loc cu
bucățelele rupte și mototolite s-a lăsat tăcerea și un aer de tristețe și a venit inevitabil un: "Doamnă, dar
personajul meu era bun. Nu merita jignit. De ce ne-ați făcut să îi rupem și să le vorbim așa?"
Am răsuflat ușurată. Locul amigdalei fusese luat de cortexul prefrontal. Nu mai erau acei agresori, ci niște
îngeri cuprinși de resentimente.
Le-am spus că își pot reface greșeala, lipindu-i la loc. Activitatea de puzzle a fost una dificilă, dar la
marea artă, omuleții au fost lipiți și în scurt timp, mândrii agățați la tablă.
Am întrebat clasa dacă e de-ajuns și obișnuiți de la alte episoade, au ghicit repede că mai lipsește să își
ceară scuze.
Pe rând, fiecare a venit și și-a cerut scuze. Unii mai sec, alții în genunchi, unii scurt, ații promițând că nu
vor mai face asta niciodată.
Au mers la loc mulțumiți de faptul că și-au îndreptat greșeala", dar i-am rugat să își privească cu atenție
operele și să îmi spună dacă într-adevăr sunt la fel ca înainte. Au sesizat rapid că "cicatricile
rămân"...fiindcă și cuvintele pot fi uneori arme tăioase, fiindcă CUVINTELE DOR!
La finalul activității le-am făcut o prezentare PowerPoint despre bullying, cu care au rezonat foarte bine.
Majoritatea informațiilor pentru aceasta le-am preluat din Manualul de educație juridică. Mulțumesc
Educatie juridica!
Cred și sper că activitatea de azi și cele ce vor urma în această săptămână să îi determine ca pe viitor să
nu devină nici bully, nici victime.