M

INV: H l'f
MITSOi'OUAiiiOî-POVEi Ş! Sl)i:OV!ft£J
BÎBLiOTHCA “DUMITRU S fÂNiLOAE"
-Scoţi» ftofoski”-'.-
•COTA:

4
■ TT,. ~ W m ■

gEV'SlA PATRIARHIEI ROMÂNE

w

ANUL XXIII - Nr. 3

IULIE-SEPTEMBRIE 1971
bucureşti
 GRIJA PENTRU CEI MORŢI ÎN CULTUL BISERICII ORTODOXE
DE RIT SIRIAN DIN INDIA (MALABAR) ÎN COMPARAŢIE CU
CEL AL BISERICILOR ORTODOXE DE RIT BIZANTIN*
de Doctorand Diac. ARUPPALA GHEEVARGHIS

Sufletul fiecăruia dintre noi trece prin trei stări diferite, care constituie viata sa:
viata în sînul mamei, viata pe pămînt şi viata de dincolo de mormînt1. Prima stare
este o pregătire pentru a aoua stare, ca să trăiască pe pămînt; a doua stare tot aşa,
i
— potrivit dogmaticii creştine — o pregătire superioară pentru a treia sau ultima, care
este viata după moarte2.
Cuvîntul moarte a ieşit pentru prima dată din însăşi gura lui Dumnezeu, căci
El este Cel care a poruncit primului om: «Din pomul cunoştinţei binelui şi răului să
nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei imuri...» (Facere II, 17). Dar noi
: ştim că Adam a mai trăit, după ce a călcat porunca lui Dumnezeu. Deci cuvîntul moarte
înseamnă aci moartea spirituală, sau despărţirea de Dumnezeu3. Despre această moarte
spune proorocul Iezechiel: «...Sufletul ce a greşit, acela va muri» (Iez. XVIII,. 4. cp. şi
Rom. V.I, 23 şi VII 13). Astfel moartea Iui Adam la început nu a fost după trup, ci
numai după suflet4.
Ca pedeapsă Dumnezeu i-a spus lui Adam : «Pămînt eşti şi în pămînt te vei în­
toarce» (Facere III, 19). Deci Adam a primit moartea fizică, sau corporală, care este
despărţirea sufletului de trup5. De atunci «este rînduit oamenilor odată să moară*
(Evrei IX, 27), «căci toti mor prin Adam» (J jCor. XV, 22 cp. şi Rom. V, 12). Deci moartea
corporală este consecinţa morţii spirituale, despre care Sfîntul Apostol Pavel spune •
«Precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa moartea a
trecut la toţi oamenii prin acela în care toti au păcăiluit» (Rom. V, 12). De aceea a
venit Mîntuitorul ca să desfiinţeze amîndouă felurile de moarte şi ca să ne dăruiască
atît învierea sufletului cît şi a trupului0. In acest sens Hristos restabileşte legătura
cu Dumnezeu şi în al doilea rînd, aduce învierea morţilor. Aşadar, odată cu venirea
Sa, 'Mîntuitorul ne-a oferit viata veşnică, spunînd : «Eu sînt învierea şi viata» (Io*
XI, 25). Iar mai departe: «Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu rămîne înt
Mine şi Eu întru el. Trupul Meu este adevărată mîncare şi sîngele Meu, adevăra
băutură. Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu are viaţa veşnică şi Eu
voi învia în ziua cea de apoi» (loan VI, 54). Astfel, viaţa de dincolo de mormînt, adică

* Această lucrare de seminar, susţinută în cadrul pregătirii pentru doctoratul în teologie

a fost alcătuită sub supravegherea P. C. Pr. Prof. Ene Branişte, care a şl dat avizul pentru
publicare. ’ 4
1. Pr. Mitrofan, călugăr din Mînăstirea de Konewetz, Viaţa repausaţilor noştri şl viaţa
noastră după moarte, trad. din 1. franceză de Iosif mitropolit primat, Bucureşti, 1890, p. 151.
2. Prof. n. chiţescu în colaborare, Teologia Dogmatică şi Simbolică, voi. n, Bucureşti,
1858, p. 948.
3- Ibldem, p. 932. 4. ibidem. 5. Mitrofan de Konewetz, op. cit., p. 16.
6- Archimandrite Seraphim Papakostas, For the Hours of Pain, trad. din greacă de Lies- ■ m
erome Newville, Athens, 1967, p. 95.
■ ■
i- T.v'

•V.-
.
 416 ORTODOXIA

nemurirea sufletului şi învierea trupului, sini dovedite şi garantate mai presus de

toate prin învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Prin urmare, pentru creştini, moartea
(despărţirea sufletului de trup) este «o trecere a lui spre o viaţă mai desăvârşită» 7 in
care. «sufletul credinciosului işl_ găseşte liniştea şi fericirea eternă in nemijlocita apro­
piere de Hristos*s.
Credinţa in nemurirea sufletului, in supravieţuirea lui după despărţirea de trup,
nu este o învăţătură exclusiv creştină. Toate religiile au avut şi păstrează credinţa
in nemurirea sufletului şi in viaţa viitoare. Universalitatea acestei credinţe este dove­
dită -prin obiceiurile de la inmormîntări, îngrijirea mormintelor, prin marile monu­
mente. funerare (piramidele, mausoieele şi sanctuarele închinate morţilor), credinţele
an rai şi iad ţŞeol la iudei. Nirvana, sinul la Brahma la indieni, Hades şi Cimpiile
Elîsee la greci şi romani, Yaihala la germani), superstiţiile despre stafii, strigoi, sărbă­
toarea morţilor etc. Dar toate aceste obiceiuri trebuie înţelese in lumina Sfintei Scrip­
turi, despre care Sfântul Apostol Pavel a spus: «După ce Dumnezeu odinioară, in multe
rânduri şl in multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, in zilele acestea
maa de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor» (Evr. I, 1—-2).
Astfel grija pentru cei morţi este, in creştinism, nu numai o continuare a credinţei
strămoşilor noştri, ci ea este îmbogăţită cu sensuri religioase noi şi cu prescripţii con­
semnate de Revelaţie. Pe această bază Biserica a întemeiat cultul morţilor, adică grija
pe care o au cei va: de a menţine, într-un fel oarecare, o anumită legătură cu ce:
răposaţi, cc a-si aduce aminte ce el Ia diferite date, «de a le cinsti pomenirea in diverse
chipuri şi mai ales de a căuta să ie uşureze situaţia din lumea de dincolo, prin felu­
rite rituri si ceremonii, prin rugăciuni către Dumnezeu pentru odihna lor netulbu-
rată şi^ pentru iertarea păcatelor, prin *ertîe şi fapte de milostenie, sau prin alte diverse
av^e socotite ca nind de folos celor adormiţi* * pe baza învăţături: divine a Mântui­
torului şl a Sfinţilor Apostoli £Matei XXV; ! Cor. XV; 1 7es. IV. 13—18 şi V. I—IQ).
iuseroou Ortodoxe despre ieccrura dintre cei vii ş: ce: morţi (Cernu-
rutritez Odrriucoii. — Desoccerirea dumnezeiască ne arată că Mântuitorul este capul
Bisericii, iar Biserici este mucul Lup cum ne învaţă Sfântul Pavel: «S. L-a dat ne n,
cup Biser.ciL care esre :.uo '* Lup împlinirea celui ce plineşte toate intru :
I 22—23> Iar na; cezari* «Yri sinteti trupul lui Hristos şi mcnuinre flecare in carte »
Cer. XLL C? _ «Snnta Traiiti* susrine si ea de ia început că Hristos este carul
seric;:. iar aceasta durei Lui*. Învăţătura aceasta arată legătura tainică de v----
duhovnicească si de solldaritare sfântă care există inrre creştin: si Hristos rrn
rică. asa ca rine rar ri muu ca rine mucul si membrele oricărui organism rnenesc.
Aoeastă legături: suntă si nei dragostea «legătura desăvârşirii* .Col. ÎIL --4
care extsri do; -=£ ur~_e Imnului Bisericii, nu încetează nici prin moarte, căci «cra­
gos-sa clcto-imă m S02> - Cor. S . Cec. Biserica lui Hristos cuprir.oe s: ne
vii şi ne curo. ~ c - -arte din acelaşi trap tainic al Domnului. AsrieL
B;s~riril Domnului mostra Csus Hristos sin: teii credincioşi Vechiului Testa-
aut. teri —~-oru N-tului Testament, teri acei ce cred întru El şi care au trecut Ic
~—“ tragerii cum, cucă mărturisirea Apostolului Pavel: «Ci v—at
T?rAtirawc.j£ zrarins. crrodosă, Bucureşti, t$52. p. 188.
■ ~Tz:- ~—- —c.i pcriru poaeurea 5C"crc;~ » morţilor j.:: - -:----
.•.ti■CT'^i -- -tzrnmr-un c:tsu£.-. xv iho. ct. t C, p. sos.
c. îss.
tu Imâţăxaxa. oc srecizsâ. - 5. tS5. U. Oîttrcian ie IConew«2, op. ei:., p. m—S3.

*
I
ORTODOXIA 417
apropiat de muntele Sionului cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul cel ceresc
şi de zeci de inii de îngeri» (Evr. XII, 22—23).
■Membrii care locuiesc pe pămînt formează Biserica luptătoare, iar membrii tre­
cuţi la viata de dincolo de mormint, în starea drepţilor, formează, împreună cu îngerii,
Biserica triumfătoare, dar acestea două nu sînt despărţite, ci unite12. Iubirea, care
leagă între ei pe cei de aceeaşi credinţă este puternică şi peste ea domneşte acelaşi
Hristos. De asemenea, credinţa, iubirea, compătimirea şi toate celelalte funcţiuni ale
sufletului nu-1 părăsesc pe'cel răposat în viaţa de dincolo de mormint. Aşadar, membrii
Bisericii triumfătoare iubesc pe cei vii şi iau parte la nevoinţele membrilor Bisericii
luptătoare.
Credinţa uneşte pe credincioşi atît de strîns şi atît de intim incit se pare că
nu au, întocmai ca primii creştini, dccît un singur suflet şi o singură inimă 13, pentru
că unirea lor cu Hristos şi unirea între ei a fost in acelaşi duh al lui Hnistos .Care s-a
rugat ca «toţi să fie una, precum Noi sîntem una. Eu intru oi şi Tu Intru Mine, ca ei
să fie in chip dcsăvirşil una» (Ioan XVII, 23). Cu cît credinţa şi iubirea este mai
completă şi mai înaltă cu atît legătura între lumea pămîntească şi lumea de dincolo
de mormint este mai puternică. Prin urmare, viii şi morţii, ca membri ai aceluiaşi
corp tainic al lui Hristos, comunică între ei. îndeplinirea mutuală a datoriilor pro­
duce comunicarea, adică răposaţii care au ajuns la perfecţiune (sfinţii) mijlocesc
pentru cei vii, in timp ce cei vii adresează rugăciuni lui Dumnezeu in favoarea răpo­
saţilor care n-au ajuns încă la perfecţiune; de asemenea, fiind preamăriţi de Dum­
nezeu, noi aducem sfinţilor cinste deosebită, îi chemăm în ajutorul nostru, ca să se
roage pentru noi lui Dumnezeu, şi ne aducem aminte de ei prin iubire şi recunoş­
tinţa pentru mijlocirea lor la Dumnezeu în favoarea noastră. Aşadar, avem o strînsă
legătură de rugăciune şi iubire cu toţi răposaţii noştri, mai ales cu cei sfinţi. Ne rugăm
împreună cu ei, slăvim pe Dumnezeu, trăind o viaţă duhovnicească comună. Această .
legătură de unire tainică şi indestructibilă, de influenţă reciprocă, ce există între cei
vii, sfinţi şi sufletele celor adormiţi, adică între Biserica luptătoare şi Biserica trium­
fătoare, ca şi între Hristos şi Biserică, se numeşte 'Comuniunea Sfinţilor,4. Domnul
nostru Iisus Hristos este baza principală a unirii, a legăturii, a raportului şi a comu­
nicării lumii păminteşti cu lumea spirituală, fiind stăpînul vieţii şi al morţii. Astfel
noi dobîndim mîntuirea în Domnul nostru Iisus Hristos, care a luat asupra Lui păcatele
noastre şi a restabilit bunăvoirea între oameni şi împăcarea lor cu Dumnezeu-Tatăl.
B. Datoria celor vii de a se ruga (a pomeni) pentru cei morii. — Legătura iubirii
neîntrerupte care domneşte în trupul lui Hristos (Biserica) are ca izvor ultim pe Hris­
tos însuşi şi pe Duhul Sfint care iradiază din Ei. După cum am văzut mai sus, iubire
are forme de dialog, de comunicare între persoane. în comunicarea aceasta un r
important îl are rugăciunea fiecărei persoane pentru celelalte15. Din observarea î
porturilor celor vii cu cei răposaţi rezultă că acestea sînt de două feluri: raportu
cu răposaţii care au ajuns la perfecţiune (sfinţii), raporturi cu răposaţii care n-au
ajuns încă la sfinţenie (sufletele neperfecte)14. Sfinţii se roagă pentru noi şi pentru
12. Ibidem. 13. Ibidem, p. 161.
14. învăţătura de credinţă..., p. 200 ; la Pr. Prof. Ene Branişte, op. cit., p. 538 şi Prof.
N. Chiţescu... op. cit., p. 970.
15. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae. Rugăciunile pentru alţii ?i sobornicltatea Bisericii, Sn
“Studii Teologice». XXII (1970), nr. 1—2, p. 31.
16. Mitrofan de Konewetz, op. cif., p. 56.

Ortodoxia 8
 ortodoxia

sufletele Imperfecte. Noi no rugăm sfinţilor ca sil se roage pentru noi şi Împreună
cu noi pentru răposaţii noştri, care n-nu ajuns încă la sfinţenie.
Noi credem cu toată nădejdea că rugăciunile ajută pe i.-.y.saţii noştri Pentru
v aceasta noi avem multe exemple rare ne arată că rugăciunea şi dorinţa unuia a fost
asculta.ă în favoarea altora. De pildă, prin rugăciunea sutaşuiui, slujitorul său s-a
vindecat (Matei VIII, 13); prin rugăciunea femeii canaanence s-a vindecat fiica e«
(Matei XV, 23); paraliticul (slăbănogul) din Capernaum a fost vindecat prin rugă­
ciunea si credinţa altora, a acelora ce l-au adus la Hristos (Matei IX, 2); fiica lui
Iair a înviat prin rugăciunea tatălui ei (Marcu V, 42). De asemenea, mulţi bolnavi
care au fost duşi la Hristos s-au vindecat prin rugăciunea lor (Matei XV, 20 ş.u.).
Toate aceste tămăduiri miraculoase au fost operate de Hristos prin puterea Sa dum­
nezeiască, dar provocat fiind de rugăciunile celor ce-i cereau aceasta pentru semenii
lor. Dacă rugăciunile altora au fost ascultate în favoarea celorlalţi şi Hristos a făcut
minuni pentru ei prin vindecarea bolnavilor, putem crede şi noi că toi aşa va asculta
şl rugăciunile noastre pentru răposaţii noştri.
Noi nu ne rugăm pentru morţii care nu există, ci pentru cei care trăiesc in alt
plan de viaţă înaintea lui Dumnezeu. «Viaţa de dincolo de morminl este continuarea
vieţii pSmlnteştj. Sufletul răposaţilor este ncalterat, cu tote funcţiile sie. El cu­
getă, doîeşte si simte, viaţa lor presupune o activitate deasupra celei de pe pă-
mint»17. Deci rugăciunea noastră este pentru răposaţii noştri, care n-au ajuns la sfin­
ţenie, spre a se bucura împreună cu sfinţii şi îngerii in apropierea iui Hristos, in lo­
caşurile pregătite pentru cei binecuvintaţi de Dumnezeu-Tatăl. Noi ştim că soarta
răposaţilor noştri este in miinile Creatorului. Această credinţă ne obligă a mijloc»,
a ne ruga pentru minluirea lor. Iubirea nemuritoare este baza rugăciunii in general,
şi a rugăciunii pentru morţi in particular. Iubirea de Dumnezeu şi de aproapele este
cea dinţii din toate virtuţile şi cuprinde ţoală legea şi porunca dumnezeiască. Dum­
nezeu însuşi este iubire (I Ioan IV, 8). Iubirea faţă de aproape este inima întregului
corp tainic, care dă forţă rugăciunii pentru ceilalţi membri. Deci rugăciunea pentru
răposaţi este o pornire generoasă a iubirii divine «Dumnezeu vede pe fiecare cre­
dincios in legăturile lui liinţiale cu semenii săi...». Astfel credinciosul in rugăciunea
sa pentru alţii realizează un dialog îndreptat şi spre Dumnezeu şi spre om ,9. Prin
urmare, cel ce nu rămine in legătura dialogului cu celălalt prin răspunsul la apelul
lui, cade el insuşi în golul singurătăţii,9. Dar iubirea care leagă intre ei pe cei de o
credinţă este puternică şi credincioşii continuă să se simtă răspunzători şi pentru
credincioşii trecuţi din viaţa aceasta. Ei nu-i poţ şterge nici pe aceia din inimă şi
din pomelnicul lor, ci îi trec numai din rindul celor vii in rîndul celor decedaţi 20-
Credinţa in eficacitatea rugăciunilor de mijlocire pentru cei morţi era atit da
puternică in primele comunităţi creştine, incit unii creştini se botezau pentru morţii
lor, socotind că fapta lor suplinea lipsa botezului creştin la rudele, prietenii sau cu­
noscuţii lor care nu apucaseră să-l primească în viaţă (I Cor. XV, 29). Această cre­
dinţă, mentalitate şi atitudine specific creştină se vede transpusă incă de pe timpul
Sfinţilor Apostoli. De exemplu, cele mai vechi rugăciuni pentru morţi ni s-au păstrat
chiar in prima formă a liturghiilor creştine. De asemenea, Epistola I-a către Corin-
»en: a Sflntului Clement Romanul cuprinde formulele de rugăciuni pentru cei mort»
din secolul intii. lncepind din secolul al 11-lea, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti
recomandă a se face rugăciuni de mijlocire p.entru morţi».
17. Prof. N. Chiţescu op. cit., p. 947—943.
IC. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 32.
13. Ibidem, p. 30. 20. Ibidem, p. 32. 21. Pr. Prof. Ene Branişte, op. cit., p. 539—5*1-
OHTOIJOXIA 4lî)
Toate colo amintite mai sus no arată că sinlem datori a no ruga şi a face po­
meniri popim mîntuiroa color decedaţi. Cel mal maro ajutor le vine însă celor ador­
miţi de la pomenirea lor iu legătură cu jertfa lui Hrislos la Sfinte Liturghie. Dacă
ITristos s-a dus jertfă pentru toti, «Biserica este Intr-o nesflrşită rugăciune pentru
mădularele sale»-2. Astfel rugăciunea pentru morţi, care nu mai pol face nimic
pentru ei, nu este numai un semn şi o întărire a iubirii, ci şi o mare datorie creştină
a fiecăruia şi a Bisericii in special. Răposaţii continuă să ne iubească şi să se roage
pentru noi, deci trebuie ca şi noi să-i iubim şi să ne rugăm pentru ei83. Intrucit jude­
cata de pe urmă încă n-a sosit şi acum este timpul barului (Rut. II, 20), continuă da­
toria, obligaţia şi posibilitatea Bisericii do a se ruga pentru decedaţii noştri. Pentru
că înainte de ceasul acela ne putem ajuta unul pe altul şi putem oferi iubitorului de
suflet, Dumnezeu, manifestările iubirii de fraţi, primind completările lipsurilor făcute
color ce au plecat pe neaşteptate şi nepregătit! şi socotindu-le ca faptele lor ăl. ~"
C. Formele de maniieslare ale cultului morţilor in Bisericile Ortodoxe de rit
bizantin şi in Biserica Oilodoxu Siriană din India. — a) Rugăciunile făcute de Bise­
rică pentru muribunzi. — Biserica creştină recunoaşte şi recomandă tratamentul me­
dical pentru cei bolnavi, socotind că ştiinţa bună a oamenilor vino tot de la Dum­
nezeu.
Ca şi in Bisericile Ortodoxe de rit bizantin, in care se fac rugăciuni şi slujbe
pentru orice moment din viata unui creştin cind are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu,
există astfel de rugăciuni şi in Biserica Ortodoxă Siriană din India. In Molitielnicele
Bisericilor Ortodoxe de rit bizantin se găseşte o slujbă care se citeşte Ia căpătiiul
muribunzilor, intitulata : «Slujba la ieşirea cu greu a sufletului», care cuprinde indeo-
sebi două rugăciuni : «Rugăciune pentru sufletul cel osindit», şi «Altă rugăciune pen­
tru cel ce greu se luptă cu moartea» -’3. în aceeaşi împrejurare, în Biserica noastră
se citesc la căpătîi «Rugăciunea pentru bolnavi» şi «Rugăciunea înainte de apropierea
morlii» 20. Prin ambele rugăciuni se cere iertarea tuturor păcatelor şi un sfirşit liniş-
lit, avînd pe îngerul păzitor cu cl. «Rugăciunea înainte de apropiereay. morţii» sennm.
sfir-
şeşle cu Simbolul credinţei (niceoconstanlinopolitan), cu rugăciunea Cc
nului şi cu Rugăciunea tuturor sfinţilor. . r-nrtt* ruaă-
Daca cel în cauză nu se vindecă şi nici nu moare, ce o icci rudele
ciunile amintite mai sus, făcii\du-se şi slujba Sfînlului Mas u, pn" ot
apropiate se roage cu multă durere sufleteasca, parţicipln ^sluj^a ^
pentru uşurarea sufletului, prin împlinirea von lui Dm
Cell,,b)0S/u;beJe tăcute pentru morii Mată după ieşirea sulletului. ~ u"p “ £
Bisericile Ortodoxe de rit bizantin se oficiază slujba Pandndei îndată după„.eş^.
sufletului din trup*7, după ritul Bisericii Siriene se face .S uj a ‘,n răsărit
Cind se văd semnele apropierii morţii, muribundul 65,8 To„ care slnt îa
cu miinile pe piept, ţinind luminarea aprinsă şi crucea
22. învăţătura de credinţă..., p. 197.
Orthodox Theology oi Eschatology, trad.
23. Constantine Callinicos, Bcyond the Grave, an 152-154.
din greacă de Rcv. George Dimopoulos et al., U.S.A., 19 . P-
24. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 38.
Misiune Ortodoxă. Bucureşti. 1965,
25. Molitfclnic, Editura Institutului Biblic şi ae
P. 142—150.
Mundukuzhl Kottayam. 1959. p. 44-60.
26. Prlest Companion, ed. de Rev. Thomas P.
27. Învăţătura de credinţă..., p. 3C5.
28. Prlest Companion..., p. 116. 29. Ibldem, p. 117.
420 ORTODOXIA

jurul lui citesc Simbolul de credinţă (împreună cu cel care este pe moarte dacă poate
5: elţ. ca să moară în credinţa cea adevărată în care a trăit In Biserică.
După ieşirea sufletului din trup se începe cu rugăciunea «Noi ce; slabi şi păcă­
tos: Te slăvim cum Te slăvesc îngerii cereşti cei de sus...», prin care aducem mărire
SSutei Treimi şi ne aducem aminte de lucrările lui Dumnezeu pentru m intui rea noa­
stră. Se continuă cu rugăciunea «lisuse Hristoase, Domnul nostru, r.u închide uşa mile:
Tale ae la faţa noastră-.*. în care cerem lui Hristos. Care s-a oregăht dir. dragoste
peatru mînîuirea noastră, ca să ne miluiască. Apoi urmează «Trlsaghionu!» (cu adău-
cprea «.-Cel ce Te-al răstignit pentru noi»), «Tatăl nostru». «Bucură-te. Maria» (Lues
I, 2-Si cu anăugirea«Prea Curată Fecioară, Maica Domnului, roagă-te pentru no:,
scrum şi pururea si în timpul morţii noastre, Domnului Dumnezeu» ir. forma aceasta
rugăciunea reprezintă un corespondent al imnului «Ave Maria» din catolici. Slujba
aceasta se termină ca imnul «Prea Milostive, in ziua învierii Înnoieşte făptura Ta...»
si imnul morţilor «In ce chip miiuieste tatăl pe fii-.» prin care ne rugăm, pentru ~ .a
lui Dumnezeu, iertarea păcatelor şi odihna sufletelor răposaţii or rtoşTi ir. tir. oul
acestor imne se iămiiază in jurai patului celui mort30.
După terminarea acestei slujbe, trupul mortului se spală si -:e îmbracă cu haine
si încălţăminte noi. apoi se aşează în sicriu şi la fel ca in Biserica Om noxă R măr.ă,
i se pune o crace ca semn al credinţei in Domnul nostru lisus Hristos s; spre a arăta
că cel decedat şi-a dai sufletul lui Hristos 31.
Afară, de slujba menţionată mai înainte, se obişnuieşte in Bhor.ca noastră citirea
din. Sîlnta Scriptură (CatSsme, psalmi, Deuteronom cap. XXXII si XXXI • II Petru
I Cor. XV; Pildele iui Soiomon : P Ungerile lui Leremia.- I Tes. I\ Daniel XII Jude­
cători X\î; Isaia XXXXIH; Ic an V; Matei XXV: Luca VII etc.;, după cum In Biserica
Ortodoxă Romană se citesc «sliipjli* (periccpe din cele patra Evanghelii or: ::er.cope
din Apostol si Psaltire * _______
cj Slujba inmvnnimurU: — ?e cind in Biserica Ortodoxă Romana se face slujba
Pamhkiei la casa mortului in ziua îtanonmintarii; in Biserica Oro.taxă ariană ii ti
India ,e cintă numai .nnul morţilor «in ce chip miluiesie talăi ne fii....» urniind
preotul împrejurul paiului celui mort. fiindcă slujba inmomnnnirii incepe n casa
mortului.
in ceea ce priveşte inouui înmomuntuni arătăm cu. isa ca si m
riciie Ortodoxe de ril bizantin, Biserica Siriana inmomunteuzu si nu incinerează
morţii ei. neiSsindu-se: influenţată. de practic le vechilor religii din îmiiu.
in. ziua. iomoimiilluiii in Biserica. Ortodoxă Siriană din India -:e riiciaza ^llia
Ututgme. special.pentru, s vuietul cei ui adormit. — — — — ———— —
Ca. şi. în Biserica. Ortodoxă Română ivom şi in Biserica Ortodoxa, liniiană 14
rmuuleii. pentru, siujca. icn:oru:intăJii. dintru-care, una penim crudiuvuşşi oarbau.
punica, femei,, alta. pentru, prunci pini. a 7' mii şi. alta pentru elene: uia.e.uu. °-‘rv-
arhierei} cere se. iaca. şi a. .turwnnir.iafuu. călugărilor. rindwaiă 1~~
naiorminiaiea.larS5ptăaiitta. Uunlttcdă ca. n Biserica Qttouoxu Român u. s iu ccrsiă. cx
se,s«yieşene.rladuiâla. obişncâii din: -impui anului.
ia generai* toate. !iteşve; slujbe: sic* -st;.—cr<..i vce pt zeje. BiSemoa
Somând— •tPcăcidnh.a. ?s — ^-le. :U1*. .-.'V >; ilV^ulUJ* s avp.-xraif
n<e.»:*ov. •
. aucw.
X. .'ittnsttMniK:v(. „v. •Pitrytca as«rtcri ^<VU0%V, ..
SWKtmtntutrwk. i. vj.iu?».. vUz‘U >ţ- . , s*»x. v
 ORTODOXIA 421

morţilor şi speranţa vieţii veşnice şi cuprind cereri de mijlocire pentru iertarea păca­
telor şi odihna sufletelor celor adormiţi.
1. Slujba inmormintării bărbaţilor după rinduiala Bisericii Ortodoxe Siriene din
India, este împărţită în patru părţi zi. în general, trei dintre ele se citesc la casa mor­
tului, iar a patra in biserică. Rinduiala celor patru părţi este la fel, numai conţinutul
rugăciunilor şi imnolor se deosebeşte. Preotul, inveşmintat in epilrahil şi felon, începe
slujba inmormintării cu «Trisaghionul», «Tatăl nostru», «Bucură-te Maria», După aceea
urmează rugăciunile începătoare proprii inmormintării, prin care Biserica se roagă
ca sufletul celui mort să fie condus de îngeri şi să se odihnească împreună cu toţi
sfinţii şi drepţii in locaşurile de bucurie pină la învierea de obşte şi să întîmpine
pe Hristos, Ia o doua venire a Lui, cu faţa luminată. Urmează Psalmul L, imnul «în­
vierea fiilor lui Adam...», in care Biserica se roagă lui Dumnezeu ca să dea mortului
învierea cu bucurie şi împărăţia cerurilor. Rugăciunea care urmează: «Dumnezeule
milostive, noi ne rugăm pentru sufletul acestuia», cuprinde o cerere de scăpare de la
îngerii cei răi, apoi se cintă Psalmul XXIV şi un imn «Hristoase Dumnezeule, dă
odihnă şi bucurie robului tău...». Vine Ia rînd rugăciunea «Slavă Ţie, celui ce ne-ai
făcut după chipul şi asemănarea Ta», în care preotul mulţumeşte lui Dumnezeu şi se
roagă pentru credincioşi şi pentru cel mort ca să-i scape de chinurile ce vor fi Ia
sfirşitul lumii şi să-i primească de-a dreapta Sa ca să poată slăvi pe Tatăl, pe Fiul
şi pe Sfîntuî Duh in veci 33. în timpul acesta preotul cădeşte în jurul celui mort, pe
slujitori şi pe credincioşi.
Apoi urmează imnul «Cînd se mişcă toată creaţia cu cutremur...», care descrie
sfirşitul lumii şi ne îndreaptă cu gindul pe toţi la înfricoşata judecată din urmă. După
aceea se citeşte rugăciunea «Doamne, Tu să fii eliberatorul şi scăparea sufletului
acestuia...», însoţită de cădire, pentru iertarea păcatelor celui mort şi primirea lui
în locaşurile veşnice. în continuare se cintă un imn «A început de la Adam şi a con­
tinuat pină Ia Hristos, moartea...» care ne aduce aminte de păcatul strămoşesc şi de
moartea tuturor în Adam ca şi de învingerea morţii prin moartea şi învierea lui
Hristos, dăruind viaţă veşnică şi învierea tuturor prin EI, pe care noi o aşteptăm, şter-
gînd frica morţii. Apoi se cintă două imnuri: «Hristoase, Judecătorul Judecătorilor...»
Şi «în ziua învierii dindu-i învierea morţilor», care ne îndeamnă Ia priveghere în
vederea pregătirii pentru moarte, în orice moment al vieţii noastre. Prima parte a
slujbei înmormîntării bărbaţilor se sfirşeşte cu un alt imn : «Fiul lui Dumnezeu, în
împărăţia Ta cea veşnică...», prin care Biserica slăveşte pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul
Duh, rugind ca sa dăruiască împărăţia lui Dumnezeu tuturor răposaţilor prin izbăvirea
lor do la pedeapsa veşnică.
Se continuă cu partea a doua şi treia, la sfirşitul căreia trupul mortului se
duce la biserică. în procesiunea aceasta se cîntă imnuri alese din slujba înmormîn-
lării, care descriu moartea, învierea şi sfirşitul lumii (eshatologia, judecata din urm'
ctc.). Cînd se intră cu sicriul mortului în biserică se trage clopotul ca să vesteas<
celorlalţi credincioşi că un semen al lor s-a despărţit de ei, îndemnîndu-i la rug.
ciune pentru sufletul celui răposat, aducindu-şi aminte că şi lor le va veni lindul •
Ca şi în Biserica Ortodoxă Română, sicriul se aşează in biserică cu faţa mortului
spre răsărit, apoi începe ultima parte (a patra) a slujbei înmormîntării, care este cea

34. Tekso dă Kudase (Ordinea tainelor), Ed. de Pr. Abraham Konat, Pampakuda, 1956,
p. 174—290. 35. Ibidcm, p. 182.
3G. S.-Fl. Marian, op. cit., p. 91,

J
 ORTODOXIA
422

mai importantă şi-cea mai cuprinzătoare, Iiindcă aici se face citirea pericopelor din
Vechiul şi Noul Testament (Deuteronom XXXII, 48—52 şi XXXIV, 1—6; II Petru III,
8—13; I Cor. XV, 34—53; Ioan V, 19—29) şi ectenia morţilor care se zice alternativ
de doi diaconi. La sfîrşitul fiecărui aliniat, credincioşii răspund «Doamne rnilu-
ieşte». Apoi urmează sărutarea cea din urmă, în care timp se cînlă imnul «Iubiţilor,
de ce staţi departe, veniţi sărmi daţi pacea şi rugati-vă pentru mine...», ca şi cum
ar cinta mortul însuşi. El descrie moartea lui şi îndeamnă pe alţii ca să nu fie pămîn-
teşti, ci să fie mereu conştienţi faţă de moarte; printr-o imagine poetică spirituală
autorul arată că cei drepţi vor primi veşminte luminate, făcute de Duhul Sfînt în ziua
învierii- 'După aceea «preotul toarnă in semnul crucii untdelemn peste trupul mortului,
zicînd: «Doamne Dumnezeule, cu porunca şi voia Ta dumnezeiască...» prin care se
cere ajutorul Puterilor cereşti ca să scape sufletul mortului de duhurile răutăţii37.
Acum trupul mortului este scos din biserică şi dus la cimitir. Aici se toarnă din
nou untdelemn pe faţă, pe piept şi pe genunchi, zicînd: «în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfîntului Duh se varsă acest untdelemn pentru viaţa veşnică şi bucuria
împreună cu cei sfinţi», după care se acoperă fata mortului cu un procovăt nesfinţit.
Apoi se închide sicriul şi este aşezai în mormînt, cîntîndu-se imnul «Cel care intră în
mormînt va Învia», care aduce aminte de Lazăr cel înviat din mormînt şi se încu­
rajează cei care s-au împărtăşit că nu vor fi lăsaţi spre pierzare, ci vor învia din
morţi după cum ne-a făgăduit Domnul. Imnul acesta se încheie prin rugăciunea către
Dumnezeu ca să ne primească de-a dreapta lui Hristos, Căruia îi cîntăm slavă in veci.
Preotul pune pămint în mormînt, zicînd : «Tu eşti pămint şi in pămint te vei
întoarce şi te vei reînnoi, aşa cum ai poruncit Tu, Doamne, iată cum s-a împlinii
voia Ta». După preot fiecare aruncă pămînt în mormînt, în timp ce se cintă imnul
«Domnul va veni şi va învia pe cei morţi...», formulat ca şi cum ar fi din partea mor­
tului. Citeva din versurile acestui imn sînt foarte mişcătoare. De exemplu : «Mă des­
part de voi, rugaţi-vă pentru mine ca să mă primească Domnul ; Domnul va apare
ca un fulger şi toţi morţii se vor scula şi vor cinta lauda Lui; mergeţi cu pace, în­
chideţi uşa (mormîntului), Domnul va veni şi va deschide». Apoi se citeşte o rugă­
ciune : «Doamne, care ai venit pentru mîntuirea noastră şi pentru iertarea păcate­

Ii lor...» şi se termină aducînd laudă Domnului. Slujba inmormîntării se sfirşeşte ca la

«Slujba pentru morţi (Anida)» citindu-se rugăciunile: «Noi te slăvim cum le slăvesc
îngerii cereşti cei de sus...» şi «Iisuse Hristoase, Domnul nostru, nu închide uşa milei
Tale de la faţa noastră...» după care «Trisaghionul», «Tatăl nostru», «Bucură-te,
Maria» şi imnul morţilor «în ce chip miluieşle Tatăl pe fii...».
Preotul binecuvîntează acum pe toţi cu formula de încheiere «Domnul şi Dum­
nezeul nostru, slavă Ţie, slavă Ţie, slavă Ţie...», în care se zugrăveşte deşertăciunea
vieţii pămînteşti şi se îndeamnă la rugăciune în comun cu toţi cei prezenţi pentru
iertarea păcatelor şi odihna celui răposat.
2. Slujba Inmormîntării femeilor are aceeaşi formă şi acelaşi fond ca şi slujba
de inmormîntare a bărbaţilor, doar cu deosebirea că se folosesc alte rugăciuni şi
imne88. Pericopa Apostolului care se citeşte este aceeaşi ca la înmormîntarea mire­
nilor din Biserica Ortodoxă Română (I Tes. 'IV, 13—18); pericopa Evangheliei este
luată de la Matei XXV, -1—13, unde Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos, ne pune în
faţă pilda celor zece fecioare; Slujba se sfirşeşte avînd aceeaşi încheiere ca la în-
•mormînlarea bărbaţilor.
I
37. Tekso <lă Kudase, p. 274 (cf. Efesenl VI, 12),
38. Ibldem, p. 290—350.

I
 ORTODOXIA 423
3. Slujba Înmormîntării copiilor are tot acelaşi tipic ca şi în rînduiala înmor-
mînlării bărbaţilor şi a femeilor. Deosebirea stă in faptul că prin rugăciunile şi imnele
întrebuinţate nu ne rugăm pentru iertarea păcatelor pruncului, ci pentru odihna,
învierea şi viata veşnică. Pericopa apostolului este luată de la I Corinteni XV,
12—19, unde Sfinlul Apostol Pavel vorbeşte despre învierea lui Hristos ca arvună
şi chezăşie a învierii noastre. Evanghelia se citeşte de la Luca VII, 11—18, adică
pericopa despre învierea fiului văduvei din Nain, de către Mîntuitorul. Slujba se
încheie la fel ca slujba înimormîntării bărbaţilor şi a femeilor.
4. Slujba inmormînlării clericilor este cea mai dezvoltată şi cea mai lungă din­
tre toate slujbele înmormîntării după ritul Bisericii Ortodoxe Siriene din India. Slujba
este împărţită in opt părţi, fiecare parte avînd lecturi din Vechiul Testament, din
Apostol şi din Evanghelii şi apoi ectenia morţilor. De asemenea, mai există un for­
mular de rămas bun din partea celui mort de la credincioşii săi, de la membrii fami­
liei, de la biserică şi slujitorii ei. Conducătorul soborului preoţilor zice, cum ar
spune mortul : "Pace vouă şi rămineti cu bine» ctc. Toţi ii răspund : «Pace tip, mergi
in pace ctc.».
Ca şi in Biserica Ortodoxă Română, trupurile monahilor şi ale clericilor nu se
spală, ci numai se şterg de către preoţi, cu un burete muiat în untdelemn sau cu
o pînză udată in apă curată şi sînt înmormîntati cu toate vesmintele treptei din care
fac parte30. în Biserica Ortodoxă Siriană din India arhiereii sînt înmormîntati stind
aşezaţi pe scaunul arhieresc cu faţa spre răsărit, ţinînd crucea şi cîrja arhierească
în mînă, iar mormîntul se umple cu tămîie.
In general, după cum am observat, în ambele Biserici cuprinsul principal al
slujbei înmormîntării este acelaşi, adică rugăciunea pentru iertarea păcatelor celui
mort şi pentru primirea lui în loc de odihnă împreună cu cei sfinţi. De asemenea
învăţătura pentru cei rămaşi arată deşertăciunea vieţii pămînteşti, cu scopul de a-i
îndrepta in viata lor spre un sfirşit creştinesc.
Atîl in Bisericile Ortodoxe de rit bizantin cit şi in Biserica Ortodoxa de rit
sirian din India, pericopa Evangheliei, care se citeşte la slujba înmormîntării mire­
nilor este aceeaşi (Ioan V, 19—29), iar Apostolul de la I Tesaloniceni IV, 13—17, in
Biserica Ortodoxă Siriană din India se citeşte la inmormîntarea femeilor.
După ce se aşează sicriul în mormint, cind preotul aruncă pămînt peste mort,
în Biserica Siriană din India se rostesc cuvintele «Tu eşti pămînt şi în pămînt te vei
întoarce şi le vei reînnoi, aşa cum ai poruncit Tu, Doamne; iată acum s-a împlinit
voia Ta» (Facere III, 19), iar în Biserica Ortodoxă Română formula corespunzătoare
este foarte asemănătoare: «Praf şi cenuşă sintem... Al Domnului este pămintul şi
plinirea Lui, lumea şi toti cei ce locuiesc într-insa (Ps. XXIII, 1); Slavă lui Dumnezeu
Cel ce aşa a binevoit» (incepînd do la vărsarea untdelemnului şi cenuşei pînă la
sfîrşitul slujbei).
Ca orice alte slujbe, după ritul sirian al Bisericii Ortodoxe din India, .şi slujba
înmormîntării este mai lungă în comparaţie cu cea a Bisericilor Ortodoxe de ri’
bizantin.
ceea ce priveşte muzica imnelor din slujba înmormîntării în general, un(
P°t adopta cele opt glasuri; iar altele îşi păstrează melodia proprie, care nu api
tine iQ nici un glas după rinduiala Bisericii Siriene din India. Deci la slujba înmoi
mîntării bărbaţilor şi femeilor se cînlă imnele .care sini din prima grupă cu glasul

30- Pricst Companion..., p. 117,

\
 m ORTODOXIA

V, VI, VII şi VIII, pe rînd Ia fiecare din cele patru părţi aie slujbei, iar pentru copii,
glasul I, II, III şi VIII. La preoţi se cinlă pe cele opt glasuri pentru cele opt părţi,
fiecare glas pe rînd.
d) Slujbele pentru morţi după înmorminlare. — -în Bisericile Ortodoxe de rit
bizantin, după înmormintare, se face slujba parastasului, iar Biserica Ortodoxă Siriană
din India săvîrşeşte slujba «Anidei» (Slujba pentru morii)40. Slujba aceasta se face
după înmormintare, la casa mortului sau la cimitir, la termenele pentru pomenirea
morţilor. Ca şi in Bisericile Ortodoxe de rit bizantin, la slujba pentru morţi se împart
celor de fată luminări aprinse41.
Slujba «Anidei» începe cu Trisaghionul şi se continuă cu «Tatăl nostru» şi
«Bucură-te Mărie».-Urmează: «Dumnezeule fă bună speranţa pentru răposaţii noştri...»
care este o rugăciune adresată lui Hristos pentru iertarea păcatelor şi primirea în
împărăţia Sa. Apoi se citeşte Simbolul credinţei şi se cîntă imnurile pentru morţi «In
ce chip miluieşle Tatăl pe fii...» (la care se sădeşte), «Cei care au adormit in bună
nădejde în mila Ta...», «Cel care dă înviere...», «Cei care s-au împărtăşit cu trupul
Meu şi sîngele Meu...» şi «Preamilostive...». Toate aceste imne cuprind mijlocirea
pentru sufletele morţilor. în continuare se cîntă «Doamne miluieşte» (de trei ori),
«Tatăl nostru», «Bucură-te, Maria» şi se încheie cu binecuvinlarea : «In numele Tată­
lui şi al Fiului şi al Sfintului Duh».
e) Termenele pentru pomenirea morţilor. — Atît in Bisericile de rit bizantin
cît şi în Biserica Siriană din India se face pomenirea morţilor in ziua a treia, a
noua, a patruzecea, la un an, apoi în fiecare an din ziua morţii pînă la şapte ani ;
în plus, în Biserica Ortodoxă Siriană din India, se pomeneşte şi in ziua treizccea ;
în schimb nu se practică pomenirea de la trei luni, la şase luni, la nouă luni, cum
este obiceiul în Biserica Ortodoxă Română. De asemenea, se dau explicaţii asemă­
nătoare pentru aceste termene atît în teologia Bisericilor Ortodoxe de rit bizantin
cît şi în Biserica Ortodoxă de rit sirian din India 42.
In Biserica Ortodoxă Siriană din India se face pomenirea morţilor la a trei-
zecea zi după moarte pe temeiul că fiii lui Israil au plins moartea lui iMoise timp
de treizeci de zile (Deut. XXXIV, 8) şi avem astfel datoria să ne rugăm pentru
morţii noştri (în a treizecea zi).
Aceste pomeniri dovedesc dragostea fiilor Bisericii Ortodoxe Siriene din India
entru răposaţii noştri şi legătura noastră nesfîrşilă cu ei.
f) Zilele pentru pomenirea generală (de obşte) a morţilor. — Ca şi in Bisericile
odoxe de rit bizantin se obişnuieşte şi în Biserica Ortodoxă Siriană din India să
facă rugăciuni de pomenire a morţilor la mai toate slujbele divine. Pe lîngă sîm-
dă, ziua săptămînală închinată pomenirii morţilor în ritul bizantin, Biserica noastră
mai are în plus şi miercurea, consacrată aceluiaşi scop.
40. Ibldem, p. 113—115.
41. Despre semnificaţia luminilor din slujbele funebre, a se vedea Pr. Prof. Ene Branişte,
i Jerurgltle şl rlndulellle tradiţionale In legătură cu sflrşltul omului şl.cu grija pentru cel morţi,
în «Curs unic de Liturgică şi Tipic» fasc. V, dactilografiat, p. 589—590.
42. Pentru acestea vezi Mitrofan de Konewetz, op. cit., p. 24—29 ; 137—139 ; 167—172,
! V. Mitrofanovlci et al. Op. cit., p. 904 ; Pr. Prof. Ene Branişte, Ierurpiile..., p. 591 ; învăţătura
de credinţă a Bisericii Ortodoxe Române, p. 371—372 ; cp. Rev. Thomas P. Mundekuzhi, Pata-
namitram, Kottayam, 19G5, p. 67.
J
!
 ORTODOXIA 425
în mod deosebit, în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin, s-au fixat două sîmbete
din cursul anului pentru pomenirea generală a tuturor morţilor, prin cintări şi imne
înscrise în rînduiala cărţilor liturgice şi anume: 1) Sîmbăta dinaintea duminicii lăsa­
tului sec de carne; 2) Sîmbăta dinaintea duminicii ’Pogoririi Duhului Sfînt (sîmbăta
Rusaliilor). Ele poartă denumirea populară de sîmbetele părinţilor sau ale moşilor.
Prima sîmbătă a moşilor cade întotdeauna în ultima sîmbătă a cişlegilor de iarnă,
numită în tradiţia poporului, a moşilor de iarnă, iar cealaltă, a moşilor de vară43.
in Biserica Ortodoxă Siriană din India sînt fixate patru zile pentru pomenirea
generală a morţilor, care sint: 1) Prima duminică înainte de Postul Mare, cînd se
pomenesc toti răposaţii de la Adam pînă la zi; 2) Duminica ce cade cu două săp-
ISmîni înainte de începutul postului mare, cînd se face amintirea tuturor preoţilor
răposaţi; 3) Anul nou, cînd se pomenesc toti sfinţii părinţi şi dascălii bisericeşti ;
4) înlii noiembrie, cînd se face pomenirea sfinţilor mucenici şi sfintelor mucenile
(probabil prin analogie cu ritul roman, unde de asemenea se face pomenirea tuturor
sfinţilor la 1 noiembrie, iar pomenirea morţilor la 2 noiembrie).
în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin, pe lingă cele două simbete menţionate,
mai sint şi alte zile pentru pomenirea generală a morţilor care intră in altă categorie,
după cum se pare, fiind mai puţin importante, sîmbetele a doua, a treia şi a patra
din Postul Mare44. De asemenea, este in uz şi o sîmbătă în timpul toamnei care nu
este înscrisă in cărţile de slujbă şi se numeşte sîmbăta moşilor de toamnă 45. Se mai
practică in unele locuri pomenirea generală a răposaţilor sub denumirea de moşii
de Paşti, sau Paştile blajinilor (fericiţilor), fie în duminica Tomiî, fie luni sau marţi
după duminica Tomiî ,6. O altă pomenire generală a eroilor (a celor căzuţi pe cîmpu-
rile de luptă) se face la înălţarea Domnului la cer, sub denumirea populară de moşii
de Ispas l7.
Ca şi în Biserica Ortodoxă Română, după o practică foarte veche, şi în Biserica
Ortodoxă Siriană din India se pomenesc toti răposaţii în zilele hramurilor de biserici48.
De asemenea, după cum în Biserica Ortodoxă Română pomenirea morţilor se
face nu numai sîmbătă ci şi duminică pentru a participa mai mulţi credincioşi la
pomenirea răposaţilor lor, tot aşa se obişnuieşte şi în Biserica Ortodoxă Siriană
din India.
Atîl în Bisericile Ortodoxe de rj.t bizantin, cît şi în Biserica Ortodoxă de rit
sirian din India, preoţii se roagă împreună cu credincioşii lor pentru cei răposaţi şi
în acelaşi timp îi îndeamnă pe cei vii să se roage în particular pentru răposaţii lo
păstrînd astfel vie comuniunea iubirii in Hristos.
g) Rugăciunile pentru morţi in slujba Sfintei Liturghii şi in serviciul divin ziln
— Afară de slujbele şi rugăciunile care se fac la diferite termene pentru soarta răp
saţilor, care au fost amintite mai sus, Biserica a introdus rugăciuni pentru cei răpo
satf şi in slujba Sfintei Liturghii şi in slujbele serviciului divin zilnic (Laudele
bisericeşti).
Nu este decîl un singur mijloc şi mijlocitor de mîntuire pentru cei vii şi cei
morţi — Hristos şi jertfa Sa pe cruce. «El este jertfa de ispăşire pentru păcatele
noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale luniii întregi» (I Ioan 'II, 2).
Xanovjry Pr‘ Prof' Ene Branişte, Zilele pentru pomenirea generală..., p. 541—542 ; vezi V. Mitro-
o» cit et aL* °P- cit., p. 22 ; Pr. Mitrofan Konewetz, op. cit., p. 111 şi S. FI. Marian
*'• P. 380.
!46.
p' îf* Mitrofanovici et al., op. cit., p. 203-205 45. S.-Fl. Marian, op. cit., p. 393.
pr< prof. Ene Branişte, Zilele pentru pomenirea generală..., p. 544—545.
4?' Marian, op. cit, p. 387.
«>Pr. Prof. Ene Branişte, Zilele pentru pomenirea generala..., p. aw.
 II

*. ORTODOXIA
426
I
De aceea, Biserica se roagă prin rugăciunea însoţită de jertfa euhatfstică, care este
însuşi trupul Răscumpărătorului nostru, frint pentru mînluirca lumii (I Cor. XI, 24)
şi însuşi sîngele Mîntuitorului vărsat pentru iertarea păcatelor (l Cor. XI, 25). Prin
urmare, rugăciunea noastră are mai mare putere şi eficacitate cind este înălţată
împreună cu jertfa.cea fără de sînge, care se aduce pe altar. Astfel rugăciunea pen­
tru morţi este strîns legată cu Sfînta liturghie.
In Liturghia ritului bizantin se face de trei ori mijlocire pentru cei răposaţi şi
anume*, la Proscomidie, ectenia de după Evanghelie şi în rugăciunea Sfintei Jertfe
: după binecuvintarea Sfintelor daruri (partea din anaforă numită diptice). La Prosco-
/
midie, Bisericile Ortodoxe de rit bizantin se roagă pentru toţi răposaţii care au ador­
- mit in dreapta credinţă, prin scoaterea de miride pentru ei iar în liturghierul Bise­
1 ricii Ortodoxe Române există chiar rugăciune specială pentru aceasta. Rugăciunea
aceasta se sfirşeşte prin cuvintele: «pe care nu i-am pomenit, din neştiinţă sau din
uitare sau din pricina mulţimii numelor, însuţi ii pomeneşte, Dumnezeule, cel ce ştii
numele şi virsla fiecăruia»<9. Biserica nu vrea să uite pe nimeni din cei care au
decedat, de la Adam pînă astăzi, în dreapta credinţă. în rugăciunea de mai sus preo­
tul pomeneşte în special şi pe ctitorii răposaţi.
După citirea Evangheliei, în «ectenia cererii stăruitoare», Biserica se roagă
pentru toţi care cred în Hrislos, de asemenea pentru ctitori, pentru toţi credincioşii
adormiţi pentru odihna sufletelor şi pentru iertarea păcatelor ca să aşeze sufletele
lor unde drepţii se odihnesc50.
In timpul Vohodului sau Intrării celei mari, cînd ajunge in mijlocul bisericii,
pe lingă pomenirea celor vii, preotul face şi pomenirea celor adormiţi51. După bine­
cuvintarea Sfintelor Daruri, Biserica se ro^gă încă odată pentru cei răposaţi, în par­
tea finală a rugăciunii Sfintei Jertfe (anaforă) numită diptice sau rugăciunea de mij-
locire generală pentru biserică52.
In Biserica Ortodoxă Siriană din India se fac rugăciuni pentru sufletele răposa­
ţilor în timpul Sfintei Liturghii, intr-un mod asemănător'cu cel din Bisericile Orto­
doxe de rit bizantin: la Proscomidie (de trei ori), după citirea Evangheliei (odată),
înainte de rugăciunea păcii de după Simbolul credinţei (cînd preotul se roagă înge­
nunchind) şi în rugăciunea dipticelor (după sfinţirea darurilor). De asemenea, înainte
de Rugăciunea domnească (Tatăl nostru), după imnul serafimilor (Sfînt, Sfînt, Sfînt,
Domnul Savaot); şi înainte de momentul Sfintei împărtăşanii, se roagă pentru cei
adormiţi ai noştri. Se mai pomenesc morţii de două ori în rugăciunile de după împăr­
tăşire. Aşadar, cel puţin de zece ori se pomenesc cei morţi în diferite momente ale
Sfintei Liturghii după ritul Bisericii Ortodoxe Siriene din India53.
De asemenea, ambele Biserici se roagă la toate serviciile divine pentru cei
răposaţi. în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin, la serviciile de seară şi de dimineaţă
(la Vecernie şi la Utrenie), în fiecare zi preotul pomeneşte pe toţi adormiţii. în slujba
Miezonopticii de sîmbătă, care este ziua liturgică rezervată pomenirii morţilor, figu­
rează cîntări şi rugăciuni speciale de mijlocire, in care sînt pomeniţi cei răposaţi.
în serviciul divin zilnic după ritul Bisericii Ortodoxe Siriene din India, în fie­
care zi la sfirşitul Vecerniei, la sfîrşitul Miezonopticii şi la sfîrşitul Utreniei, ca Si
49. Liturghier, Editura Institutului Biblic şl de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1967, p. 99—100-
50. Ibidem, p. 186.
51. Ibidem, p. 196—197.
52. Vezi Fr. Vintilescu, Liturghiile bizantine privite istoric in structura şi rinduiala lor■,
Bucureşti, 1943, p. 97—98.
53. Anafora : The divine Liturgy of Saint James the First Blshop of lerusalem, U.S.A., 1967.

!
■
 ORTODOXIA 427
la Ceasul al IX-len, cea mai mare parte a cuprinsului rugăciunilor este închinată
celor adormiţi. De asemenea, in cursul săplămînii majoritatea rugăciunilor şi cintă-
rilor de miercuri şi sîmbălă sint închinate in mod special pomenirii morţilor.
h) Obiceiuri, datini şi ceremonii religioase în legătură cu cultul morţilor. — Bise­
rica îndeamnă pe cei vii ca să aibă grijă ca un creştin să nu moară nespovedit, ne-
impărtăşit şi fără luminare aprinsă in mină, fiindcă Sfintul Trup şi Sînge va fi pentru
sufletul celui răposai cel mai bun însoţitor, scut şi apărător in fata tronului Jude­
căţii din urmă.
De aceea, atit în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin cit şi în Biserica Ortodoxă
de rit sirian, se obişnuieşte să se săvîrşească taina Sfintului iMaslu pentru bolnavi
şi să se împărtăşească înaintea morţii, precum şi să se *pună luminare aprinsă şi
cruce in mînă, cînd moare cineva. De asemenea, după moarte se spală trupul mor­
tului şi se îmbracă în haine noi şi se aşează in sicriu cu fata spre răsărit {capul
spre apus), cu icoană sau cruce pe piept34.
Privegherea şi citirea pericopelor din Sfînta Scriptură (stîlpii în Biserica Orto­
doxă Română), înainte de înmormîntare, se socotesc fapte bune şi primite înaintea
lui Dumnezeu în ambele Biserici 53.
Datina de a se aduna bocitoarele la casa mortului ca să bocească şi să-l pe­
treacă pînă la cimitir în cintece de jale50 obişnuită în multe Biserici Ortodoxe, nu
există în Biserica Ortodoxă Siriană din India. Nu există de asemenea obiceiul de
a stropi pe mort cu vin ori cu aghiasmă 57.
în general, in ambele Biserici se obişnuieşte să se tină cuvînt de înmormîntare
pentru a reaminti ceva din viata şi activitatea mortului pentru cei care participă la
înmormîntare, tratînd şi teme din învăţătura divină despre moarte, înviere şi viată
veşnică. La fel, sărutarea de pe urmă, de rămas bun din partea celor mai apropiate
neamuri şi rude, este o datină existentă în ambele Biserici58.
Procesiunea pe drum, do acasă la biserică, şi apoi la cimitir cu sicriul mortului,
are aceeaşi rindujală şi semnificaţie în .ambele Biserici, dar în Biserica Ortodoxă
Siriană din India nu se obişnuieşte a se folosi coliva, pomul şi vinul (la procesiune)
ca în Biserica Ortodoxă Română5tl. Popasuri se obişnuiesc numai dacă mortul este
unul dintre clerici. Dar la fiecare stare, neamurile cele mai apropiate ale răposatului
dau pomană săracilor, bani şi multe alte obiecte pentru sufletul mortului şi mai ales
haine ale acestuia care este un obicei local şi în multe părţi din Biserica Ortodoxă
Română 00; aşa ceva se practică în Biserica Ortodoxă Siriană din India numai după
înmormîntare.
După o altă datină, la înmormîntare şi la parastas în Biserica Ortodoxă Română,
în timp ce se cînlă veşnica pomenire (de trei ori), preotul şi rudele mortului ridică
Şl leagănă coliva (colacul sau pomul), ceea ce simbolizează comunicarea lor cu răpo­
satul 01. în Biserica Ortodoxă Siriană din India o practică analoagă este înconjurarea
mormîntului şi sărutarea păcii dintre cei vii, cu gustarea colivei, după bine-
cuvîntarea ei.
. 54. Priest Companion..., p. 116—117 ; cp. S.-Pl. Marian, op. cit., p. 48—75.
55. S.-Fl. Marian, op. cit., p. 223.
56. Ibldem, p. 249. 57. Ibldemr p. 260.
58. Pr. Prof. Ene Branişte, Ierurglile.,., p. 583.
59. s.-Fl. Marian, op. cit., p. 271 ; cp. Pr. Prof. Ene Branişte, Ierurglile..., p. 581.
GO. S.-Fl. Marian, op. Cit., p. 288—291.
61. V. Mitrofanovici, Op. cit., p. 906.

ILl
 r

428 ORTODOXIA

Ca şi în Biserica Ortodoxă Română, se obişnuieşte să facă masă (comînd în

Moldova) şi pomană şi in Biserica Ortodoxă Siriană din India, în casa mortului sau
în curtea Bisericii.
La termenele pentru pomenirea morţilor în Biserica Ortodoxă Siriană din India
se obişnuieşte să se oficieze Sfinta liturghie la trei sau mai multe altare {5—7—9 etc)
din biserică în acelaşi timp, sub conducerea unui preot, care slujeşte cu glas tare,
iar ceilalţi preoţi în taină. Tot in Biserica Ortodoxă Siriană din India se mai obiş­
nuieşte ca cel răposat să fie pomenit în patruzeci de liturghii oficiale zilnic după
moarte, sau în patruzeci de duminici consecutive ca şi in unele părţi din Biserica
Ortodoxă Română, unde practica aceasta se numeşte sărindar sau saracustă®2.
în ambele Biserici .la sfîrşilul celor patruzeci de liturghii se face liturghie cu
parastase şi se pomenesc toate pomelnicele expirate (ceea ce la credincioşii ortodocşi
români se numeşte dezlegarea sau slobozirea sărindarelor), insolite uneori de sfin­
ţirea apei (Aghiasma mică în Biserica Ortodoxă Română) şi masa de obşte sau
praznic.
Un obicei destul de generalizat in Biserica noastră este acela ca după moartea
cuiva, familia şi rudele mai apropiate ale acestuia să tină post timp de patruzeci
de zile.
De asemenea, în ambele Biserici se mai obişnuieşte a se face pomenirea neîn­
treruptă a morţilor la toate liturghiile din cursul unui an bisericesc.
Am arătat pină acum deosebirile şi asemănările ce există în cuiiul morţilor în
Bisericile Ortodoxe dc rit bizantin şi Biserica Ortodoxă de rit sirian din India. In
afară de aceste deosebiri mai sînt unele de mică importantă, pe caro nu este cazul
să le mai amintim aici, acestea constituind mici tradiţii şi obiceiuri locale, specifice
fiecărei Biserici naţionale în parte. Deci se poate spune că grija pentru cei morţi în
Biserica Ortodoxă dc rit sirian din India, urmează aceleaşi reguli ca şi in Bisericile
Ortodoxe de rit bizantin.
Cultul morţilor, practicat in ambele Biserici, are un suport doctrinar, in învăţă­
tura revelată a Bisericii şi este bogat dezvoltat. El se bazează pe legătura de perfec­
ţiune între Biserica luptătoare şi Biserica triumfătoare şi, după cum am observat,
vedem că există, o identitate în esenţa formelor sale de exprimare, ceea ce poate
constitui un motiv în plus de apropiere între cele două Biserici pentru că «este
timpul să ne regăsim şi să ne recunoaştem ca fraţi de credinţă, să ne înţelegem şi
să refacem atmosfera de frăţească şi reciprocă preţuire şi iubire, care constituia
trăinicia Bisericii Ecumenice a primelor cinci veacuri. Avem aceeaşi credinţă în punc­
tele ei fundamentale, săvîrşim pe sfintele altare aceeaşi sfintă jertfă, avem aceleaşi
sfinte Taine, aceleaşi tradiţii, religioase şi liturgice, la fel de antice şi venerabile» ®3.

62. Pr. Prof. Ene Branişte, Ierurgiile..., p. 593 ; vezi S.-Fl. Marian, op. cit., p. 376.
63. Pr. Prof. Ene Branişte, Cultul Bisericilor creştine vechi din Orient, in «Ortodoxia»,
XVII (1965), nr. 1, p. 131.